relieful glaciar de calota

RELIEFUL GLACIAR

Se formează unde temperatura medie anuală este sub -2 ºC

Tipuri de gheţari: - Gheţari de calotă - Gheţari montaniProcese glaciare: - Eroziune - Transport - Acumulare Forme ale reliefului glaciar: - de eroziune: circuri, văi glaciare, creste

ascuţite - de acumulare: morene, mări de pietre.Regiuni geografice:Antarctica, Groenlanda, munţii înalţi (Himalaya, Anzi, Alpi, Kilimandjaro)

PROCESE GLACIARE

• Eroziune – exaraţie glaciară – smulge bucăţi de rocă de pe versanţi.

• Transport – al materialelor erodate sau căzute de pe versanţi.

• Acumulare – bucăţile de rocă sunt depuse pe fundul văii formând mări de pietre sau morene.

TIPURI DE GHEŢARI

Gheţari de calotă-au dezvoltare mare în suprafaţă.

Gheţari montani-se formează pe vârfurile munţilor înalţi care

depăşesc limita zăpezilor persistente.

GHEŢARII DE CALOTĂ

- au dezvoltare mare în suprafaţă : Antarctica (14 mil. kmp), Groenlanda (1,7 mil. kmp)

- au grosimea medie de cca. 1500m, dar pot atinge şi 4500m;

- sunt cea mai mare sursă de apă dulce de pe Glob.

- se întâlnesc în: Antarctica, Groenlanda, Islanda, Novaia Zemlia;

AISBERGURI

Cea mai mare parte a aisbergului este situată în apă.

Aisbergul desemnează un bloc mare de gheață desprins din una din calotele polare glaciale ale Terrei, care navighează spre zonele calde ale globului influențând clima zonelor învecinate și stingherind navigația maritimă.

FORME DE EROZIUNE

Circ glaciar

– depresiune circulară unde se acumulează gheaţă.

După topirea gheţarului, în circuri pot apărea lacuri glaciare.

Lacul glaciar Netis

VALE GLACIARĂ

Profil transversal în forma literei U

Creste ascuţite (custuri),rezultat al eroziunii glaciare

FORME DE ACUMULARE

Morenă laterală

MĂRI DE PIETRE

FIORDURI

• Prin fiord se înțelege orice golf maritim îngust, sinuos și intrat adânc în uscat, cu maluri abrupte și înalte.

Fiord din Norvegia

Norvegia este cunoscută ca fiind Țara fiordurilor și a aurorei boreale.

CÂMPIA GERMANO-POLONEZĂ

• Câmpia poartă numele de Câmpia Germano-Poloneză, pentru că cea mai mare parte aparține Germaniei.Câmpia Germano-Poloneza – situată între unităţile hercinice, Marea Baltică şi Marea Nordului, este intens modelată de gheţarii cuaternari. Pe cuprinsul său întâlnim aliniamente de morene glaciare şi sandre. Altitudinile sunt cuprinse între 0-300 m. Se întinde pe o lungime de 1200 km în longitudine, între strâmtoarea Calais la V și în E până în Rusia. În sectorul vestic, unde sunt poldere, câmpia este sub nivelul mării,uscatul fiind menţinut prin îndiguiri. Câmpia este acoperită la suprafaţă de formaţiuni cuaternare glaciare, fluvio-glaciare, fluviale, maritime şi eoliene.Ea reprezintă un sector al unei arii de subzidență din care o parte este scufundată sub apele Mării Baltice și Mării Nordului.