ref net securitate
Post on 04-Jul-2015
334 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Securitatea alimentara
Problema securitatii alimentare, a aprovizionarii populatiei cu produse agroalimentare
de baza si de calitate corespunzatoare, a constituit din totdeauna o preocupare majora cu care se
confrunta, intr-o masura mai mare sau mai mica toate tarile lumii, dar in primul rand cele
subdezvoltate sau in curs de dezvoltare.
Ceea ce este neobisnuit in perioada curenta, in plina dezvoltare a unei societati
informatizate, foarte multe state se confrunta cu acesta problema. De aceea astazi problema
alimentara costituie un factor care poate duce la instabilitate pe plan mondial. Se estimeaza ca
mai mult de un miliard de persoane, una la fiecare 6 persoane, sufera de subnutritie.
Asigurarea securitatii alimentare pentru toti indivizii contribuie la linistea sociala din
fiecare tara, la stabilitate si prosperitate.
Securitatea alimentara este o problema complexa si generala a omenirii de care toate
tarile lumii sunt responsabile. Acest lucru a fost demonstrat de diferite studii privind alimentatia
populatiei, evolutia productiei agricole, evolutia populatiei precum si utilizarea resurselor.
FAO defineste securitatea alimentara in modul urmator1:
"Securitatea alimentara exista atunci cand toţi oamenii, in orice moment, sa aiba acces fizic şi
economic la alimente suficiente, sigure şi nutritive care sa raspunda nevoilor unui regim
alimentar satisfacator pentru o viata sanatoasa si activa”
Aceasta definitie a fost expusa la Summitul Mondial privind Alimentatia, din noiembrie
1996 de la Roma, unde participantii si-au asumat raspunderea politica pentru realizarea
securitatii alimentare si unirea eforturilor pentru eradicarea foametei in toate tarile.
Securitatea alimentara este influentata de mai multi factori printre care se numara mediul
social-economic si politic, performantele sectorului agroalimentar,protectia sociala, sanatatea si
igiena.
Definitia pune accentul pe urmatoarele dimensiuni ale securitatii alimentare:
-disponibilitatea alimentelor- disponibilitatea unei cantitati suficiente si de calitate
corespunzatoare, asigurata prin productie interna sau import.
- accesul la alimente: accesul indivizilor al resurse adecvate pentru dobandirea unor alimente
adecvate pentru o dieta sanatoasa. 1 www.FAO.org
-utilizarea: Utilizarea alimentelor pentru o dieta adecvata, apa potabila, curatenie si sanatate
pentru a atinge o stare de bunastare unde toate nevoile fiziologice sunt indeplinite. Aceasta
evidentiaza importanta inputurilor non- alimentare in securitatea alimentara.
-stabilitatea: Pentru a fi stabila din punct de vedere alimentar, o populatie, o gospodarie, un
individ trebuie sa aiba acces la alimente adecvate in orice moment. Nu trebuie sa riste ca in cazul
unor crize, accesul la hrana sa fie o problema. Conceptul de stabilitate reuneste dimensiunile
disponibilitatii si accesului ale securitatii alimentare.
Variabilitatea preturilor la produsele alimentare si la materiile prime a influentat negativ
asupra bunei functionari a aprovizionarii alimentare la nivel european si mondial. Productia
alimentara mondiala poate fi periodic compromisa de diversi factori, intre care: evenimente
meteorologice extreme, precum inundatii si seceta, tot mai adesea determinate de schimbarea
climei; disponibilitatea limitata a resurselor naturale si cererea crescuta de produse alimentare
din partea populatiilor in continua crestere; relatia stransa intre securitatea energetica si
securitatea alimentara intr-o situatie care intrevede rezervele alimentare mondiale scazand la
cele mai mici niveluri; productia marita de biocombustibili si utilizarea in crestere a cerealelor
ca furaje; specula crescuta asupra produselor alimentare de baza; dependenta de importuri de
produse alimentare in multe tari in curs de dezvoltare din cauza conflictelor sau a falimentelor
politicilor de securitate alimentara.
Exista date care evidentiaza un grav dezechilibru intre cererea si oferta globala, intre
productie si aprovizionarea alimentara. Este vorba de un dezechilibru din ce in ce mai mare care
demonstreaza ritmul anual de crestere a cererii mondiale de alimente.
Conform previziunilor, in urmatorii ani vom asista la o crestere demografica care va duce
populatia mondiala in 2050 la 9 miliarde de oameni2.
Simultan, va continua dezvoltarea economiilor emergente, cu un numar tot mai mare de
persoane care, ameliorand nivelul lor de viata, isi vor ameliora si obiceiurile alimentare. Se
estimeaza ca in 2050 in tarile in curs de dezvoltare populatia va consuma cu 65% mai multe
proteine de origine animala, derivate din carne si lapte. Preturile la materiile prime agricole au
inceput sa creasca dupa prima jumatate a anilor ’90, dupa ani de substantiala stabilitate si
concomitent cu progresul tarilor emergente. Astazi politicile agricole legate de mediu trebuie sa
fie planificate intr-o perspectiva de coordonare a politicilor diferitelor state si, mai ales, de
2 www.brutarul.ro
1
angajament din partea Europei si a Statelor Unite privind definirea obiectivelor comune in
programele PAC si FARM BILL. O obligatie care trebuie sa aiba drept tinta la nivel
international fixarea intre anumite limite a preturilor la materiile prime si, deci, reducerea
conditiilor de insecuritate si saracie care pot provoca explozia tensiunilor sociale nu numai in
Africa de Nord si Orientul Mijlociu.
Securitatea alimentara globala este o problema de maxima urgenta pentru Uniunea Europeana si
pentru tarile in curs de dezvoltare. Existenta in UE a unui sector agricol solid si sustenabil si a
unui mediu rural sustenabil si prosper, garantat de o politica agricola comuna, sunt elemente
esentiale pentru a face fata unei provocari a securitatii alimentare. De aici importanta PAC. UE
are datoria de a garanta cetatenilor sai securitatea alimentara, de aceea soliditatea sectorului
agricol este fundamentala.
De monitorizarea aceastei probleme globale se ocupa mai multe organisme: FAO, CE,
USDA. In ultimii ani se precizeaza ca exista probleme de insecuritate alimentara in 86 de tari, 43
din Africa, 24 din Asia, 9 din America Latina si Caraibe, 7 din Oceania, 3 din Europa.
La fiecare 2 ani au loc conferinte FAO, acestea constituind un prilej de analiza a
masurilor luate in domeniile ce-i intra in preocupare si stabilirea de noi directii de actiune.
Conferinta internationala de la Roma din anul 1992 a aprobat “Declaratia Mondiala
pentru Nutritie”, care a fost insotita si de un Plan de actiune. La aceasta conferinta au participat
160 tari si 144 reprezentanti ai organismelor neguvernamentale.3
Planul de actiune continea recomandari cu privire la politicile si programele ce trebuiau
introduse de tari in vederea eradicarii foametei in lume.
Subiectele abordate la aceasta au fost:
Prevenirea si tratarea maladiilor infectioase
Ameliorarea securitatii alimentare a menajelor
Promovarea unor reguli de viata si alimentatie sanatoasa
Prevenirea carentelor in ceea ce priveste factorii nutritivi
Consolidarea capacitatii sarcinilor de intretinere
Ameliorarea calitatii alimentelor
Evaluarea, analiza si supravegherea statutului nutritional
Integrarea obiectivelor nutritionale in politica dezvoltatii
3 Letitia Zahiu, Anca Dachin-Politici Agricole Comparate, Editura Economica, Bucuresti 2001
2
Cauzele care duc la subnutritie au fost notate, ca fiind saracia si ignoranta, cauze care pot fi
eliminate prin politici si programe axate pe sprijinirea tarilor slab dezvoltate si a grupurilor
vulnerabile.
In urma discutiilor la acest summit, au fost decomandate patru categorii de actiuni:
-largirea numarului de parteneri si a diferitelor forme de colaborare cu alte organizatii
interesate, nationale sau internationale, guvernamentale sau neguvernamentale, pentru a putea
cuprinde intreaga problematica a securitatii alimentare.
-pregatirea unui program special al securitatii alimentare pentru tarile cu venituri reduse si
deficit alimentar, axat pe actiuni la nivel national, cu caracter practic si organizarea unor
proiecte-pilot cu efect demonstrativ si rezultate pe termen scurt.
-FAO trebuie sa treaca de la o asistenta pasiva, sub forma unor avize de specialitate asupra
modului cum actioneaza Ministerele Agriculturii in diferite tari, la o indrumare activa,
competenta, corecta. FAO trebuie sa ajute guvernele in punerea in aplicare a strategiilor
complexe ale tarilor membre, care sa cuprinda nu doar productia agricola, ci si infrastructurile
comerciale, serviciile de promovare a produselor, etc.
-FAO trebuie sa joace un rol mai important in domeniul investitiilor, al mobilizarii si incurajarii
acestora, impreuna cu alte organisme internationale interesate, in domenii ce sunt legate
nemijlocit de asigurarea securitatii alimentare a populatiei.
Pentru abordarea politicilor nutritionale, FAO se bazeaza pe urmatoarele principii:
Ameliorarea nutritiei, care trebuie sa devina un obiectiv esential al dezvoltarii rurale;
Dezvoltarea economica si sociala a fiecarei tari care trebuie sa fie evaluata in termenii
ameliorarii nutritiei si exprimata in cantitatea de energie consumata si calitatea
alimentatiei, respectiv, ponderea proteinelor de origine animala in consumul total de
proteine.
La Summitul Mondial al Alimentatiei din 1996, s-au stabilit urmatoarele masuri:
-Asigurarea cadrului general pentru dezvoltareaa economica si sociala ce contribuie la
asigurarea securitatii alimentare
-combaterea saraciei si asigurarea securitatii alimentare
-asigurarea suportului necesar pentru productia agricola
-pregatirea in vederea depasirii crizelor alimentare
3
-initierea unor reforme in vederea sporirii investitiilor in sectoarele de agricultura si alimentatie,
si formarea personalului local
-perfectionarea sistemului de colaborare in productie si comercializarea produselor agricole.
Pntru asistenta si sprijinirea tarilor in curs de dezvoltare si pentru eradicarea foametei si
saraciei au fost implementate anumite programe4:
Programele FAO
Principalele masuri de asistenta si sprijin desfasurate de FAO se realizeaza in cadrul
“Programului Ordinar” si a unor activitati si programe speciale, cum sunt:
Campania impotriva foametei
Programul Alimentar Mondial
Programul de cooperare cu UNICEF, BIRD
Planul Indicativ Mondial
Programul FAO-PNUD
Programul Tehnic si Economic
Programul Special pentru Securitate Alimentara
Programul de Cooperare Tehnica
Programul de Formare (profesionala)
Creditul rural- instrument de aplicare a politicilor agroalimentare
Politica investitionala a institutiilor si organismelor financiare internationale in
domeniul agricol. Grupul Bancii Mondiale. Unul dintre programele implementate
a fost ASAL (Imprumut pentru Ajustarea Structurala in Agricultura)
Pentru urmarirea si ajutorarea popoarelor cu dificultati in procurarea hranei s-au format
mai multe organizatii, printre acestea se numara si Securitatea Alimentara.
Aceasta este o organizatie non-profit care se ocupa de ajutorarea companiilor pentru
dezvoltarea eficienta a managementului de criza. A aparut in anul 1986, ca o parte a LVN
( Agricultura si Industria Alimentara ), devenind independenta in 1995. Membrii acesteia sunt
companii din industria alimentara.
Activitatile organizatiei sunt de doua feluri: de prevenire si de ajutorare. Aceasta ajuta
companiile in aplicarea Managementului Organizational de Criza(CMO), prin infiintarea unei
echipe de Management de Criza si creerea unui Plan de Management de Criza.
4 Letitia Zahiu, Anca Dachin-Politici Agricole Comparate, Editura Economica, Bucuresti 2001
4
Aceasta organizeaza traininguri, ceea ce ajuta la prevenirea situatiilor de criza.
In 2004, 35 de tari au primit ajutoare de urgenta din cauza crizelor alimentare. Cauzele au
fost: conflicte militare si civile, situatii post conflict, refugiatii, zonele economice si probleme
climatice.
Pe glob resursele sunt repartizate diferit, de aceea bogatia nu corespunde tarilor cu populatie
mare, ci celor care au o dezvoltare avansata.
In cele ce urmeaza voi expune 2 imagini, acestea fiind la nivelul anilor 1990, care arata
distributia populatiei pe glob, dar si cea a bogatiei pentru a vedea diferentele si faptul ca
anumite tari cu populatie foarte mare au o situatie financiara precara, ceea ce aduce
insecuritatea alimentara.
Fig. Nr.1 Repartitia populatiei mondiale(1990)
Sursa: Mirela Stoian-Suport de curs Comert Agroalimentar
5
In imaginea de mai sus putem vedea ca cele mai mari tari din punctul de vedere al populatiei
sunt China si India, insa aceasta ordine nu se pastreaza si in cazul avutiei, datorita numarului mare de
locuitori consumul de resurse este mult mai mare, astfel chiar daca economia este dezvoltata nu face
fata consumului. Pentru a eradica problema hranei si a spatiului, in China a fost emisa o lege care
prevede ca o familie sa nu aiba mai mult de un copil, deoarece numarul populatiei este mult prea mare
pentru teritoriul ocupat de China.
Fig. Nr.2 Repartitia bogatiei mondiale (1990)
Sursa: Mirela Stoian-Suport de curs Comert Agroalimentar
6
Dupa cum observam din cele 2 imagini, sunt foarte multe tarile cu o populatie mare
foarte slab dezvoltate, unde populatia este subnutrita.
Situatia prezentata in cele doua imagini nu se rezuma doar la nivelul acelui an ci aceasta
problema este intalnita si in zilele noastre.
In zilele noastre harta lumii privind foametea globala este expusa mai jos. Aceasta arata
ca zonele cele mai afectate de foamete si malnutritie sunt in Africa, unde se spune ca un copil
moare la fiecare cinci secunde datorita unor cauze legate de malnutritie. Dupa cum se
vede sunt foarte putine tarile care au hrana pentru fiecare locuitor in orice moment.
Fig. Nr. 3 Harta Foametei Mondiale
Sursa:
http://ronzechmann.blogspot.com/2011/05/chart-and-
map.html
Securitatea alimentara a fost abordata in mai
multe documente, unul dintre acestea este,
7
Regulamentul nr.1292/96 adoptat de Consiliul Uniunii Europene pe 27 iunie 1996 care
defineste programul de ajutor alimentar si securitate alimentara a Comisiei Europene.
El rezulta dintr-un progres al reformei politicii ajutorului alimentar infiintat inca din 1994
cu scopul de a face ajutorul alimentar un instrument integrat efectiv ca o posibila dezvoltare a
politicii si intr-o strategie a securitatii alimentare a tarilor preocupate.
Regulamentul este rezultatul demonstrativ al preocuparii pentru o apreciere mai buna a
constrangerii si intereselor oamenilor si tarilor beneficiare, de asemenea pentru o interventie
cat mai eficienta in caz de criza.
Ajutorul a fost formulat conform articolului 1 al regulamentului, pentru a reduce
vulnerabilitatea celor mai neajutorate populatii, pentru o buna apreciere a strategiei pe care
acestea o implementeaza facand fata la factorii de risc ai alimentatiei.
Conform acestui regulament se presupune ca riscul poate fi evitat prin mai multe
metode:
imbunatatirea accesului la reprezentarile productiei;
facilitatea accesului la credit si la informatie;
dezvoltarea slujbelor si sporul activitatilor in sectorul agricol;
capacitatea si participarea la luarea deciziilor, garantarea ca sunt corecte.
Cresterea preturilor alimentelor din 2007-2008, urmata de criza din anul 2009, a crescut
constientizarea saraciei si a foametei in lume, de aceea Comitetul Mondial privind Securitatea
Alimentara, pune la punct politici referitoare la aceasta problema. Acesta a fost infiintat in
1974, ca rezultat al crizei alimentare din 1970.
Datorita preocuparilor pentru securitatea alimentara pe glob, Comisia Europeana a
adoptat pe 31.03.2010 noi cadre de politica UE, pentru a veni in ajutorul tarilor in curs de
dezvoltare.
Comisia promoveaza viziunea unui model de agricultura ecologica şi durabila, adaptata
realitaţilor ţarilor in curs de dezvoltare şi pieţelor acestora şi care sa poata asigura
disponibilitatea şi accesibilitatea alimentelor, precum şi o calitate corespunzatoare din punct de
vedere nutritiv a acestora.In consecinţa, işi concentreaza eforturile asupra creşterii
productivitaţii micilor agricultori şi a capacitaţii de rezistenţa a comunitaţilor rurale, prin
sprijin in vederea imbunataţirii guvernanţei in ceea ce priveşte securitatea alimentara şi prin
consolidarea mecanismelor de asistenţa destinate grupurilor populaţiilor extrem de vulnerabile.
8
Prin noua politica, UE va urmari: : creşterea disponibilitaţii alimentelor, imbunataţirea
accesului la alimente, imbunataţirea calitaţii şi asigurarea unui aport nutriţional adecvat, precum
şi creşterea eficacitaţii prevenirii şi gestionarii crizelor.UE va urmari, de asemenea, o mai mare
eficacitate a organizarii la nivel mondial in domeniul securitaţii alimentare. Drept urmare,
Comisia a propus urmatoarele:
creştere substanţiala – de 50% pana in 2015, a sprijinului, acordat cercetarii, extinderii şi
inovarii in domeniul agricol in funcţie de cerere;
iniţiativa comuna cu Uniunea Africana in vederea accelerarii punerii in aplicare a
orientarilor privind politica funciara in Africa;
sprijin pentru stabilirea sau extinderea unor sisteme de securitate sociala focalizate şi
flexibile, adaptate contextelor locale;
promovarea unei mai bune integrari a aspectelor de nutriţie in politicile de dezvoltare,
inclusiv in domeniile educaţiei, sanataţii şi consolidarii capacitaţilor aferente;
sprijinirea reformarii Comitetului pentru securitate alimentara la nivel mondial pentru ca
acesta sa devina instituţia - pivot, la nivel mondial, in materie de securitate alimentara.
Pentru a interveni in situatiile de urgenta, Comisia a convenit ca sistemul umanitar
international sa fie consolidat, iar contributia acesteia pentru securitatea alimentara va fi de
aproape 3 miliarde € in perioada 2010-2012 , aceasta fiind o decizie luata la summitul G8 al
liderilor mondiali, in 2009.
Chiar daca populatia creste si accentueaza penuria alimentara si cresterea foametei in
lume, omenirea dispune de resurse pentru asigurarea minimului de hrana zilnica pentru fiecare
locuitor al planetei.
Dupa cum stim foarte bine sunt multe tarile in care resursele nu sunt valorificate eficient
si in care se produc prea multe produse alimentare, care sunt aruncate in loc sa fie inmanate
altor tari care au nevoie.
Romania nu face exceptie de la regula, agricultura in tara noastra ar putea sa produca
mult mai multe cereale, fiind o tara cu specific agricol, insa resursele nu sunt folosite cum
trebuie, pamanturile nu sunt lucrate corespunzator, sau nu sunt lucrate deloc.
9
De mai multi ani se incearca instalarea unei dezvoltari durabile, a unei agriculturi
eficiente, insa exista foarte multe exploatatii agricole familiale care ingreuneaza fenomenul.
Din momentul in care s-a dorit aderarea la UE s-a incercat comasarea si cooperatia in
agricultura, pentru costuri mai mici ale inputurilor si de asemenea un pret corespunzator al
produselor agricole, ca Romania sa ajunga la standardele UE. Fiind o tara fosta comunista este
mult mai greu ca in Romania sa se creeze cooperatii agricole, fermierii fiind sceptici la astfel
de schimbari, de aceea nici in anul 2011 nu s-a reusit sa avem o agricultura eficienta.
A doua problema care se gaseste in tarile cu resurse suficiente, este faptul ca se produc
alimente foarte multe care nu sunt valorificate pe piata, astfel formandu-se stocuri
supradimensionate, care la un moment dat expira si nu mai pot fi consumate. Aceste produse
sunt arse in loc sa fie utilizate de populatie.
Un caz concret, pentru aceasta situatie, este intalnit si la compania Nordic Import Export
Co, care importa produse alimentare de calitate superioara, in cantitati destul de mari.
In cazul in care produsele nu sunt vandute pana la data de expirare, acestea sunt
transportate pentru a fi distruse de societatea Protan. Pentru distrugerea alimentelor societatea
plateste o suma destul de mare, suma pe care nu ar fi fost nevoie sa o plateasca daca produsele
inainte sa expire ar fi fost redirectionate spre persoane care au probleme in achizitionarea
hranei zilnice.
Aceasta situatie este intalnita din pacate la foarte multe companii din lume.
Pentru a diminua lipsa hranei pe glob, s-au introdus organismele modificate genetic, deoarece
se presupune ca astfel se obtine o cantitate mai mare de hrana.
Organismele modificate genetic permise, sunt inscrise in Codex Alimentarius.
Codex Alimentarius. Acesta reprezinta un cod universal de legi privind producerea,
furnizarea şi consumarea alimentelor, elaborat de Organizaţia Mondiala a Sanataţii. Codex
Alimentarius porneşte de la principiul ca resursele pamintului sunt limitate, iar pentru a putea
alimenta toata lumea, se va trece la hrana artificiala (din produse chimice sau organisme
modificate genetic).
Romania are o istorie relativ lunga in cultivarea de organisme modificate genetic
(OMG).
Soia modificata genetic
Primele culturi comerciale de plante modificate genetic (MG) au fost introduse in Romania in
10
anul 1998. Este vorba de 14 varietati soia modificata genetic.
Cifre oficiale arata ca:
- in anul 2004 au fost cultivate 5 523 ha cu soia MG,
- in anul 2005 au fost cultivate 87 600 ha cu soia MG
- iar in 2006 au fost cultivate 137 275,5 ha.
Cand Romania a devenit stat membru al UE in anul 2007, soia MG a fost oficial
interzisa pentru cultivare pe teritoriul Romaniei, conform reglementarilor europene (soia MG
nu era autorizata pentru cultivare pe teritoriul UE, fiind considerata nefezabila din punct de
vedere economic).
Porumbul modificat genetic MON810
Totusi, in acelasi an (2007), in luna aprilie, a fost aprobat tacit pentru
cultivare in Romania un soi de porumb MG cu denumirea MON810
(ce apartine companiei Monsanto). Acesta era singurul OMG autorizat
in UE, pe care Romania l-a autorizat automat. In Romania nu au fost
efectuate studii de evaluare a porumbului modificat genetic pentru a se vedea care sunt
efectele asupra mediului.
Implicatiile pe care le poate avea introducerea acestuia in mediu nu au fost adresate de
catre autoritati nici in agenda interna, nici in cadrul procesului de aderare. Romania este o tara
in care culturile de porumb au devenit o traditie, detinand un patrimoniu genetic valoros de
varietati traditionale de porumb. Cele aproximativ 3 milioane de hectare cultivate cu porumb
nemodificat genetic sunt expuse contaminarii.
Fig. Nr.4 Cultivarea porumbului modificat genetic
11
In privinta porumbului modificat genetic MON810, cifrele oficiale arata ca suprafetele
pe care a fost cultivat au intregistrat:
- in 2007 - 332,5 ha.
- in 2008 - 6130,44 ha.
- in 2009 - 3243,52 ha.
- in 2010 - 822,6 ha.
Sursa: http://www.infomg.ro/web/ro/Situatia_in_Romania/
La nivelul anului 2010 harta
culturilor de porumb modificat genetic
este ilustrata mai jos, aceasta arata o
scadere a suprafetelor fata de anii
anteriori, datorita sustinerii tot mai
puternice a agriculturii durabile, care nu
poate fi obtinuta prin cultivarea
organismelor modificate genetic, care
afecteaza solul si mai ales sanatatea
umana.
Fig. Nr. 4 Repartizarea culturii de
porumb modificat genetic in Romania
12
Sursa: http://www.infomg.ro/web/ro/Situatia_in_Romania/
Chiar daca exista controverse in ceea ce priveste organismele modificate genetic,
acestea se folosesc pentru a creste productivitatea. Pe langa OMG-uri se utilizeaza si pesticide,
astfel tinand bolile la distanta , iar productia nu mai scade cu 30 pana la 50% cum ar scadea
daca nu ar fi folosite.
Toate aceste metode de crestere a productiei agricole au urmari asupra sanatatii umane,
chiar daca asigura cantitatea necesara de hrana nu asigura si calitatea acesteia, de aceea se
urmareste producerea de alimente ecologice.
In ultimii 5 ani in majoritatea marilor ţari agricole Europene – Franţa, Italia, Spania,
Germania, Anglia etc. dar şi la nivelul unor ţari mai mici, de regula practicantele unei
agriculturi super intensive (Elveţia) - s-au dezvoltat programe şi reţele de cercetare in
agricultura biologica, de stat şi private.
La noi in tara astfel de cercetari se fac in judetul Bacau la Statiune de Cercetare-
Dezvoltare Legumicola Bacau.
Cu toate eforturile facute in sensul eradicarii sarariei si foametei se pare ca nu este destul,
deoarece conform unui articol din Ziarul financiar din data de 6.05. 2011, Hillary Clinton a
dat o declaratie in care prezinta situatia actuala si faptul ca poate aparea o criza alimentara,
13
populatia malnutrita in momentul declaratiei fiind de 44 de milioane de persoane. Aceasta a
sustinut dezvoltarea cercetarilor in ceea ce priveste obtinerirea de plante care consuma mai
putina apa, avand in vedere si lipsa de apa potabila din multe tari subdezvoltate.
Bibliografie
Letitia Zahiu, Anca Dachin-Politici Agricole Comparate, Editura Economica, Bucuresti, 2001
14
Mirela Stoian - Suport de curs Comert Agroalimentar, 2010
*** www.ecpa.eu
*** www.infomg.ro
***www.annaciofu.wordpress.com/2011/03/15/securitatea-alimentara-componenta-de-baza-a-
suveranitatii/
***www.brutarul.ro
***www.europa.eu
***www.fao.org
***www.foodsecurity.com
*** http://ronzechmann.blogspot.com/2011/05/chart-and-map.html
15
top related