r zboiul lumilor Ă  · decât al nostru, oceanele s-au retras i au ajuns s acopere doar o treime...

Herbert George Wells

R ZBOIUL LUMILORĂwww.cartipdf.wordpress.com

Dar dac aceste lumi sunt locuite, cine leă locuie te?... Suntemş noi, sau sunt ei st pâniiă lumii?... i cum în elege omul naturaŞ ţ Lucrurilor?

KEPLER

CARTEA ÎNTÂISOSIREA MAR IENILORŢ

Capitolul IAJUNUL R ZBOIULUIĂ

Nimeni n-ar fi crezut, în ultimii ani ai secolului al nou sprezecelea, c inteligen e maiă ă ţ puternice decât cele omene ti, de i la fel de muritoare, cerş ş cetau cu p trundere i aten ieă ş ţ lumea noastr , c în timp ce se preocupau de diferitele lor treburi, oamenii erau urm ri i iă ă ă ţ ş examina i, poate tot atât de minu ios cum, la microscop, un om examineaz viet ileţ ţ ă ăţ efemere care mi un i se înmul esc într-o pic tur de ap . Extrem de mul umi i de ei în i i,ş ăş ţ ă ă ă ţ ţ ş ş oamenii alergau încoace i încolo pe acest glob, dup m runtele lor interese, socotind cuş ă ă senin tate c sunt st pâni asupra materiei. S-ar puă ă ă tea ca infuzorii de sub lentila microscopului s cread la fel. Nimeni nu se gândea la toate celelalte planete din spa iu caă ă ţ la ni te surse de primejdie pentru omenire, sau, dac oamenii se gândeau la ele, o f ceauş ă ă numai pentru a elimina de acolo ideea vie ii, ca imposibil sau improbabil . Amintinţ ă ă du-ni-le, ideile curente ale acestor zile îndep rtate ni se vor p rea stranii. Oamenii de pe P mântă ă ă î i închipuiau c , în cel mai bun caz, dac pe Marte ar putea s existe al i oameni, probabilş ă ă ă ţ inferiori p mânteă nilor, ei ar fi dispu i de a primi cu bun voin o expedi ie misionar . iş ă ţă ţ ă Ş totu i, dincolo de pr pastia spa iului, min i care sunt fa de min ile noastre a a cum suntş ă ţ ţ ţă ţ ş ale noastre fa de ale viet ilor neînsemnate, inteligen e vaste, reci i neţă ăţ ţ ş miloase, priveau P mântul cu ochi invidio i, i î i f ureau încet i sigur planurile împotriva noastr . i, laă ş ş ş ă ş ă Ş începutul secolului al dou zecilea, veni marea deziluzie. Cred c nu mai este nevoie s -iă ă ă reamintesc cititorului c planeta Marte se învârte te în jurul Soarelui la o distan medie deă ş ţă 140.000.000 de mile, iar lumina i c ldura pe care le prime te de la el reş ă ş prezint abiaă jum tate din ceea ce primim noi. S-ar putea, dac ipoteza nebuloaselor con ine vreună ă ţ adev r, ca planeta Marte s fie mai b trân decât lumea noastr ; pe suprafa a ei via aă ă ă ă ă ţ ţ trebuie s - i fi început cursul cu mult timp înainte ca P mântul s înceteze de a mai fi oă ş ă ă mas topit . Faptul c are abia o eptime din volumul P mântului i-a accelerat probabilă ă ă ş ă r cirea pân la temperatura la care via a poate s apar . Planeta are aer i ap , i tot ceea ceă ă ţ ă ă ş ă ş este necesar pentru sus inerea unei existen e însufle ite. Omul este, îns , atât de vanitos iţ ţ ţ ă ş atât de orbit de vanitatea lui, încât, pân la sfâr itul secolului al nou sprezecelea, nici ună ş ă scriitor nu a exprimat ideea c via a ra ional , dac exista, s-ar fi putut dezvolta pe Marteă ţ ţ ă ă mai presus de nivelul ei p mântesc. ă Şi, în general, nici nu se tia c Marte, aş ă vând în vedere c este mai b trân decât P mântul, c reprezint abia un sfert din suprafa a acestuia i că ă ă ă ă ţ ş ă este mai dep rtat de Soare, se afl în mod necesar nu înainte de apari ia vie ii, ci maiă ă ţ ţ aproape de sfâr itul ei.ş

R cirea secular , care va trebui s pun cândva st pânire i pe plaă ă ă ă ă ş neta noastr ,ă înaintase considerabil pe planeta vecin . Datele fizice ale lui Marte sunt înc în mare parteă ă un mister, dar noi acum tim c , pân i în regiunea ecuatorial , temperatura de la amiazş ă ăş ă ă abia se apropie de aceea din iernile noastre cele mai friguroase. Aerul este mult mai rarefiat

decât al nostru, oceanele s-au retras i au ajuns s acopere doar o treime din suş ă prafa aţ globului i, pe m sur ce se succed lentele anotimpuri, imense grş ă ă ămezi de z pad se strângă ă i se topesc în jurul fiec rui pol i inund , în mod periodic, zonele temperate. Aceastş ă ş ă ă

treapt ultim de epuizare, care pentru noi este înc neînchipuit de îndep rtat , devenise oă ă ă ă ă problem acă tual pentru locuitorii de pe Marte. Presiunea necesit ii imediate le-a asă ăţ cu itţ inteligen ele, le-a dezvoltat energiile i le-a înt rit inimile. i, privind în dep rt rileţ ş ă Ş ă ă spa iului cu ajutorul unor instrumente i unor cuno tin e pe care noi nici nu le visam înc , eiţ ş ş ţ ă au v zut, la distan a cea mai apropiat , la numai 35.000.000 de mile de ei, înspre Soare, caă ţ ă pe un luceaf r de dimiă nea al speran ei, propria noastr planet , mai cald ca a lor, cuţă ţ ă ă ă vegeta ie verde i ape cenu ii, cu atmosfera înnorat , dovedind fertilitatea, iar prinţ ş ş ă tre nori, fâ iile întinse ale rilor populate i ale marilor înguste, în esate de vase.ş ţă ş ţ

Probabil c printre ei, noi, oamenii, fiin ele care locuiesc pe acest pă ţ ământ, suntem cel pu in la fel de str ini i de reevolua i precum sunt penţ ă ş ţ tru noi maimu ele i lemurienii.ţ ş Ra iunea omeneasc admite c via a este o lupt neîncetat pentru existen , i se pare c laţ ă ă ţ ă ă ţă ş ă fel gândesc i cei de pe Marte. Planeta lor este foarte aproape de r cire, iar lumea noastr eş ă ă înc plin de via , populat îns numai cu ceea ce ei privesc drept animale ină ă ţă ă ă ferioare. Într-adev r, singura lor sc pare de distrugerea care, genera ie duă ă ţ p genera ie, se furi eaz spreă ţ ş ă ei este s se apropie cu orice pre de soare.ă ţ

i, înainte de a-i judeca cu prea mult asprime, trebuie s ne aminŞ ă ă tim câte distrugeri nemiloase i totale a înf ptuit specia noastr , nu numai asupra animalelor, cum ar fi bizonulş ă ă i "dodo"-ul, care au disp rut, dar cum chiar asupra propriilor rase inferioare. Tasmanieniiş ă

au fost cu totul ter i de pe fa a p mântului, cu toat înf i area lor omeneasc , într-unş ş ţ ă ă ăţş ă r zboi de exterminare dus de emigran ii europeni, într-un interval de nuă ţ mai cincizeci de ani. Oare suntem noi ni te apostoli ai milei, ca s ne plânş ă gem de faptul c mar ienii s-au r zboită ţ ă cu noi în acela i spirit?ş

Se pare c mar ienii i-au calculat coborârea cu o preciziune uimiă ţ ş toare — tiin a lorş ţ matematic este, evident, mult mai avansat decât a noastr — i i-au dus pân la cap tă ă ă ş ş ă ă preg tirile cu o asiduitate exemplar . Dac instrumentele noastre ne-ar fi permis, am fiă ă ă putut prevedea, înc din secolul al nou sprezecelea, nenorocirile care ne a teptau. Oameniă ă ş ca Schiaparelli au examinat planeta ro ie — în treac t fie zis, este ciudat c de nenum rateş ă ă ă secole Marte a fost steaua r zboiului — dar nu au reu it s interpreteze fluctua iile pe careă ş ă ţ le vedeau i pe care le-au înregistrat atât de bine pe h r i. Probabil c , în tot acest timp,ş ă ţ ă mar ienii se preg teau.ţ ă

În timpul opozi iei din 1894, pe partea luminat a planetei a fost zţ ă ărit o str lucireă ă puternic , mai întâi la Observatorul din Lick, apoi de Peră rotin din Nisa, apoi de al iţ observatori. Cititorii din Anglia au aflat pentru prima dat aceasta în num rul din 2 augustă ă al revistei Natura. Eu sunt înclinat s cred c str lucirea n-a fost decât topirea, în uria ul puă ă ă ş ţ scobit în scoar a planetei, a imensului tun din care mar ienii î i trimiteau spre noiţ ţ ş proiectilele. În timpul urm toarelor dou opozi ii au fost observate, lână ă ţ g locul acesteiă explozii, unele semne particulare, pân acum neexplicate.ă

Furtuna s-a ab tut asupra noastr acum ase ani. În timp ce Marte se apropia deă ă ş opozi ie, Lavelle din Java a f cut ca firele comunica iilor dinţ ă ţ tre observatoarele astronomice s palpite de vestea uluitoare a unei uria e explozii de gaze incandescente pe această ş ă planet . Faptul se întâmplase la 12 ale lunii, spre miezul nop ii; spectroscopul, la care el aă ţ recurs imediat, indica o mas de gaze aprinse, mai ales hidrogen, care gonea cu o viteză ă enorm spre p mânt. Cam la un sfert de or dup dou sprezece jetul de foc se f cuseă ă ă ă ă ă nev zut. El l-a comparat cu o rafal gigantic de fl c ri, iză ă ă ă ă bucnit brusc i violent de peă ş planet , "ca ni te gaze aprinse ie ite dină ş ş tr-un tun".

Fraza se dovedi foarte nimerit . i totu i, a doua zi nu ap ru nimic despre aceasta înă Ş ş ă ziare, în afar de o noti din Daily Telegraph, i lumea r mase în ignoran asupra uneiaă ţă ş ă ţă dintre cele mai grave primejdii care a amenin at vreodat rasa omeneasc . Probabil c niciţ ă ă ă eu n-a fi auzit nimic despre erup ie, dac nu l-a fi întâlnit la Ottershaw pe binecunoscutulş ţ ă ş astronom Ogilvy. Extrem de agitat de vestea primit i, prad emo iei, m-a invitat s -lăş ă ţ ă înso esc, în noaptea aceea, la cercetarea planetei ro ii.ţ ş

Îmi amintesc i azi foarte bine, în ciuda tuturor celor întâmplate de atunci, noapteaş aceea de veghe: observatorul întunecat i t cut, lanterna oarb care arunca într-un col oş ă ă ţ

lumin slab , pe podea, c nitul regulat al mecanismului de ceasornic de la telescop, micaă ă ţă ă deschidere lunguia din tavan — un abis pres rat cu stele. Ogilvy se plimba de colo-colo;ţă ă îl auzeam, f r s -l v d. Prin telescop se vedea un cerc albastru închis i mica planetă ă ă ă ş ă rotund care plutea în acest câmp. P rea atât de mic , atât de str lucitoare, minuscul iă ă ă ă ăş lini tit , br zdat u or de fâ ii transversale, i cu circumferin a u or turtit . Era mic ,ş ă ă ă ş ş ş ţ ş ă ă argintie, doar o g m lie de lumin ! P rea c tremur , dar de fapt aceasta se datoraă ă ă ă ă ă telescopului care vibra, din cauza activit ii mecanismului de ceasornic care men ineaăţ ţ imaginea în raza vizual .ă

În timp ce o priveam, planeta p rea c se m re te i se mic oreaz , se apropie i seă ă ă ş ş ş ă ş îndep rteaz , dar nu era decât o impresie a ochilor mei oboă ă si i. Marte plutea la patruzeci deţ milioane de mile dep rtare — un spa iu de peste patruzeci de milioane de mile. Pu iniă ţ ţ oameni î i pot închipui iş mensitatea vidului în care înoat praful universului material.ă

Aproape de planet , în câmpul vizual, îmi amintesc c erau trei puncă ă te slabe de lumin , trei stele minuscule, pierdute în infinit; în jurul ei, beză na f r fund a spa iului gol.ă ă ţ

ti i cum arat aceast bezn în timpul unei nop i reci i înstelate. Privit prin telescop, eaŞ ţ ă ă ă ţ ş ă pare mult mai profund . i, invizibil pentru mine, din cauz c era atât de îndep rtat i mic,ă Ş ă ă ă ş zburând neîncetat c tre mine, cu repeziciune, de-a curmezi ul distan elor de necreă ş ţ zut, apropiindu-se în fiecare clip cu multe mii de mile, venea Obiectul pe care ni-l trimiseser ,ă ă Obiectul care avea s aduc atâtea lupte i nenoroă ă ş ciri, i atâta moarte pe p mânt. Nici nuş ă visam la el, în timp ce priveam prin telescop; i pe P mânt, nimeni nu visa la proiectilulş ă fatal.

În noaptea aceea s-a produs pe planeta îndep rtat înc o erup ie de gaze. Am v zut-ă ă ă ţ ăo. O str lucire cu marginile ro cate, o u oar proiectare a conturului, chiar cândă ş ş ă cronometrul ar ta miezul nop ii; atunci l-am aă ţ nun at pe Ogilvy, care mi-a luat locul.ţ Noaptea era c lduroas i mi-era sete; m-am dus, c lcând cu stâng cie i c utându-miă ăş ă ă ş ă drumul pe întuneric, pân la m su a unde se afla sifonul, în timp ce Ogilvy, v zând dâra deă ă ţ ă gaze care venea c tre noi, scotea exclama ii de surpriz .ă ţ ă

Iar în noaptea aceea, un alt proiectil invizibil pornea, cam la o secund sau dou pesteă ă dou zeci i patru de ore de la primul, pe drumul de la Marte c tre P mânt. Îmi amintescă ş ă ă cum m-am a ezat acolo la mas , în înş ă tuneric, i cum pete verzi i ro ii pluteau prin fa aş ş ş ţ ochilor mei. Neb nuind semnifica ia lic ritului minuscul pe care îl z risem i tot ce-mi vaă ţ ă ă ş aduce dup aceea, nu-mi doream decât s m a ez lâng lumin i s fumez. Ogilvy privi înă ă ă ş ă ăş ă telescop pân la ora unu, apoi renun ; am aprins lanterna i am plecat c tre locuin a lui.ă ţă ş ă ţ Jos, în întuneric, se vedeau Ottershaw i Chertsey, unde sute de oameni dormeau în pace.ş

Tot restul nop ii, Ogilvy f cu îndelungate specula ii asupra condi iilor de via peţ ă ţ ţ ţă Marte, râzând de ideea vulgar c acolo ar exista locuitori care ne trimit semnale. El credeaă ă sau c pe planet s-a ab tut o ploaie deas de meteori i, sau c se dezl n uise o explozieă ă ă ă ţ ă ă ţ vulcanic uria . Mi-a demonă şă strat c era imposibil ca evolu ia organic s fi luat pe două ţ ă ă ă planete al tuă rate aceea i direc ie.ş ţ

— ansele împotriva unei existen e asem n toare omului pe Marte sunt un milion laŞ ţ ă ă una, zise el.

Sute de observatori v zur flac ra din noaptea aceea i din noaptea urm toare, pe laă ă ă ş ă miezul nop ii, apoi din nou în noaptea urm toare; i la fel timp de zece nop i, o flac r înţ ă ş ţ ă ă fiecare noapte. De ce au încetat exploziile dup cea de a zecea noapte, nici un p mânteană ă nu a încercat s explice. S-ar putea ca gazele exploziei s fi provocat mar ienilor uneleă ă ţ inconveniente. Nori de i de fum sau praf, vizibili de pe p mânt printr-un telescop puş ă ternic ca ni te pete mici, cenu ii, schimb toare, se r spândir peste limş ş ă ă ă pezimea atmosferei planetei, întunecându-i tr s turile cunoscute.ă ă

În cele din urm , aceste perturba ii trezir chiar i ziarele i ici i colo ap rur articoleă ţ ă ş ş ş ă ă de popularizare în leg tur cu vulcanii de pe Marte. Îmi amintesc c periodicul satirică ă ă Punch a folosit în mod fericit tirea pentru o caricatur politic . i, cu totul nebiruite,ş ă ă Ş proiectilele pe care mar ienii le îndreptaser spre noi se apropiau de p mânt, gonind acumţ ă ă prin abisul gol al spa iului, cu o vitez de mai multe mile pe secund , or de or i zi de zi,ţ ă ă ă ăş din ce în ce mai aproape. Ast zi mi se pare uimitor i aproape de necreă ş zut faptul c oameniiă puteau s - i vad de treburile lor m runte, a a cum au f cut-o, de i acest destin iminentă ş ă ă ş ă ş atârna deasupra noastr . Îmi amină tesc de triumful lui Markham, când a reu it s ob in oş ă ţ ă

nou fotografie a planetei pentru ziarul ilustrat pe care îl edita pe atunci. Oamenii de ast ziă ă î i dau cu greu seama de abunden a i de spiritul întreprinz tor al ziarelor noastre dinş ţ ş ă secolul al nou sprezecelea. În ceea ce m prive te, eram i foarte ocupat s înv s merg peă ă ş ş ă ăţ ă biciclet i absorbit de o serie de articole în care discutam despre evolu ia probabil aăş ţ ă ideilor morale în raport cu progresul civiliza iei.ţ

Într-o sear (primul proiectil se afla atunci abia la 10.000.000 de mile dep rtare) amă ă ie it cu so ia mea s m plimb. Îi explicam semnele zodiacuş ţ ă ă lui pe cerul înstelat i îi ar tamş ă planeta Marte, un punct str lucitor de luă min ridicându-se la zenit i c tre care se îndreptauă ş ă atâtea telescoape. Era o noapte c lduroas . Venind c tre cas , un grup de excursioni ti de laă ă ă ă ş Chertsey sau Islewortt trecur pe lâng noi, cântând din gur i din instrumente. Luminileă ă ăş se aprindeau la ferestrele de sus ale caselor în timp ce oamenii se duceau la culcare. Dinspre gar , din dep rtare, se auzeau trenurile r sunând i huruind, la macazuri, zgomot pe careă ă ă ş distan a îl transforma aproape într-o melodie. So ia mea îmi ar t str lucirea semnaţ ţ ă ă ă lelor ro ii, verzi i galbene care atârnau într-un cadru proiectat pe cer. Toş ş tul respira siguran iţăş lini te.ş

Capitolul IISTEAUA C Z TOAREĂ Ă

Apoi, veni noaptea primei stele c z toare. Ea fu z rit dis-de-dimineaă ă ă ă , ca o linie deţă foc, în înaltul v zduhului, trecând peste Winchester, c tre r s rit. Probabil c au v zut-oă ă ă ă ă ă sute de oameni, socotind-o o stea c z toare obi nuit . Albin, descriind-o, afirma c l sa înă ă ş ă ă ă urma ei o dâr verzuie, care str lucea timp de câteva secunde. Denning, cea mai mareă ă autoritate a noastr în problema meteori ilor, a declarat c a fost v zut prima oar laă ţ ă ă ă ă în l imea de nou zeci sau o sut de mile. Lui i s-a p rut c a atins P mână ţ ă ă ă ă ă tul cam la vreo sut de mile c tre r s rit.ă ă ă ă

La ora aceea, eu eram acas , în camera mea de lucru, i scriam; cu toate c ferestreleă ş ă mele d deau spre Ottershaw, iar oblonul era ridicat (pe atunci îmi pl cea s privesc cerulă ă ă nocturn), nu am v zut nimic. i totu i, probabil c acest obiect, cel mai ciudat dintre toateă Ş ş ă cele care au venit vreodat pe P mânt, din spa iu, a c zut chiar în timpul când eu edeamă ă ţ ă ş acolo i — doar s fi ridicat privirea — l-a fi putut vedea. Unii dintre cei care i-au observatş ă ş zborul sus in c era înso it de un fel de uierat. Dar eu nu am auzit nimic. B nuiesc c mul iţ ă ţ ş ă ă ţ oameni din Berkshire, Surrey i Middlesex l-au v zut c zând i au crezut, în cel mai bunş ă ă ş caz, c e un meteorit. Să e pare c nimeni nu s-a gândit s caute în noaptea aceea obiectulă ă c zut.ă

Dar, dis-de-diminea , bietul Ogilvy, care v zuse steaua c z toare i era convins cţă ă ă ă ş ă pe undeva pe câmpul dintre Horsell, Ottershaw i Woking z cea un meteorit, s-a trezitş ă devreme, cu gândul s -l g seasc . Ceea ce s-a i întâmplat, îndat dup ivirea zorilor, nuă ă ă ş ă ă departe de carierele de nisip. C derea proiectilului provocase o gaur enorm , iar nisipul iă ă ă ş pietri urile fuseser aruncate cu putere în toate direc iile, peste buruieni, formând gr meziş ă ţ ă care se vedeau de la o mil i jum tate dep rtare. Buruienile luaăş ă ă ser foc, i un fum sub ire iă ş ţ ş albastru se ridica în partea de r s rit.ă ă

Obiectul z cea acolo, îngropat aproape în întregime în nisip, printre a chiile unuiă ş brad pe care îl sf râmase în c dere. Suprafa a descoperit p rea a face parte dintr-ună ă ţ ă ă cilindru imens, acoperit cu o crust groas , solă ă zoas , de culoare închis . Avea un diametruă ă cam de treizeci de metri. Ogilvy se apropie de obiect, surprins i de dimensiuni, dar maiş ales de forma lui, deoarece tia c majoritatea meteori ilor sunt mai mult sau mai puş ă ţ inţ rotunji i. Dar obiectul era înc atât de fierbinte, din cauza zborului, încât el nu putu s seţ ă ă apropie prea mult. Din interiorul cilindrului se auzeau ni te zgomote, o mi care, pe care elş ş le atribui r cirii inegale a supraă fe ei cilindrului; nici nu-i trecu prin minte c obiectul n-arţ ă avea interiorul compact.

R mase în picioare pe marginea gropii, pe care o scobise obiectul, priă vindu-i atent aspectul ciudat, uimit mai ales de forma i culoarea neobiş şnuit , i întrez rind nel murit,ă ş ă ă chiar de atunci, eviden a unei inten ionaţ ţ lit i care l-a condus. Diminea a era minunat deăţ ţ

lini tit , iar soarele, care tocmai se ridica peste pinii dinspre Weybridge, începuse sş ă ă dogoreasc . El nu- i aminti s fi auzit în diminea a aceea trilul vreunei p s ri, nu se simă ş ă ţ ă ă eaţ nici o adiere; unicele sunete erau provocate de mi c rile slabe din inteş ă riorul cilindrului de zgur . Ogilvy era singur pe câmp.ă

Apoi, deodat , el tres ri, observând c unii dintre solzii cenu ii, acele incrusta ii deă ă ă ş ţ culoarea cenu ei, care acopereau meteoritul, c deau de pe marginea bazei de deasupra.ş ă C deau ca ni te fulgi, scurgându-se jos, pe nisip. O bucat mai mare c zu, deodat , cuă ş ă ă ă zgomot ascu it, f când s -i zvâcneasc inima.ţ ă ă ă

Câteva clipe, el nu izbuti s - i explice faptul i, în ciuda c ldurii exceă ş ş ă sive, coborî în groap , pentru a cerceta Obiectul mai îndeaproape. Înc î i mai închipuia c singura cauză ă ş ă ă era r cirea, dar faptul c zgura c dea nuă ă ă mai dintr-o extremitate a cilindrului îi zdruncină aceast idee.ă

i atunci el observ c baza de sus a cilindrului se rotea, foarte încet, în jurulŞ ă ă centrului. Era o mi care atât de lent , încât el o sesiz numai aş ă ă tunci când observ c o pată ă ă neagr care fusese lâng el, cu cinci minute înainte, era acum de cealalt parte aă ă ă circumferin ei. Dar înc nu reu i s în eleag ce însemna aceasta, pân când auzi oţ ă ş ă ţ ă ă scrâ nitur în bu it i v zu pata neagr înaintând brusc cu câ iva centimetri. Atunci, într-oş ă ă ş ăş ă ă ţ străfulgerare, î i d du seama. Cilindrul era artificial — gol — i se de uruba la un cap t.ş ă ş ş ă Din interiorul cilindrului, ceva de uruba capacul!ş

— Cerule! strig Ogilvy. În untru este un om, sunt ni te oameni! Pe jum tate pr ji i.ă ă ş ă ă ţ Care încearc s scape!ă ă

Deodat , cu un salt brusc al min ii, el puse în leg tur acest Obiect cu explozia de peă ţ ă ă Marte.

Gândul c în untru se afla închis o fiin fu atât de însp imânt tor pentru el, încât,ă ă ă ţă ă ă uitând de c ldur , se apropie de cilindru, pentru a ajuta la de urubare. Dar, din fericire,ă ă ş radia ia în bu itoare îl opri înainte de a- i arde mâinile pe metalul înc fierbinte. R mase oţ ă ş ş ă ă clip nehot rât, apoi se întoarse, se c r afar din groap i începu s alerge din toateă ă ăţăă ă ăş ă puterile c tre Woking. Era cam ora ase. Întâlni un c ru a i încerc s -l fac s în eleag ,ă ş ă ţ şş ă ă ă ă ţ ă dar povestirea, ca i înf i area lui Ogilvy erau atât de ciudate — p l ria îi c zuse în groapş ăţş ă ă ă ă — încât omul î i continu lini tit drumul. Nu avu mai mult succes nici cu b iatul careş ă ş ă tocmai deschidea u ile cârciumii din Hosell Bridge. Acesta crezu c are de a face cu vreunş ă nebun sc pat de pe undeva i f cu o încercare nereu it de a-l închide în sala de consumaă ş ă ş ă -ie. Faptul îl mai calm pu in pe Ogilvy, i, când îl v zu pe ziaristul londoţ ă ţ ş ă nez Henderson, în

gr dina casei, îl strig peste gard i reu i s se fac înă ă ş ş ă ă eles.ţ— Henderson, strig el, ai v zut steaua c z toare de ast -noapte?ă ă ă ă ă— Ei bine? zise Henderson.— Acum este acolo, pe câmpul din Horsell.— Ei, Doamne! zise Henderson. A c zut un meteorit? Asta-i foarte bine.ă— Dar este altceva decât un meteorit. Este un cilindru... un cilindru artificial,

domnule! i are ceva în untru.Ş ăHenderson se ridic , inând sapa în mân .ă ţ ă— Ce-ai spus? zise el. Era surd de o ureche.Ogilvy îi povesti tot ceea ce v zuse. Câteva clipe, pân s în eleag , Hendersonă ă ă ţ ă

r mase nemi cat. Apoi arunc sapa, î i lu haina i ie i în uliă ş ă ş ă ş ş . Cei doi oameni pornir înţă ă grab înapoi spre câmp, i g sir cilindrul în aceea i pozi ie. Dar sunetele din interioră ş ă ă ş ţ încetaser , i un cerc îngust de metal str lucitor se vedea între baza i corpul cilindrului.ă ş ă ş Aerul, intrând sau ie ind prin aceast margine, scotea un uierat sub ire.ş ă ş ţ

Ei ascultar , cioc nir cu un baston în metalul acoperit de zgur i, nec p tând niciă ă ă ăş ă ă un r spuns, traser amândoi concluzia c omul sau oaă ă ă menii din untru erau probabil înă nesim ire, sau mor i.ţ ţ

Bineîn eles, erau în total neputin de a întreprinde ceva. Strigar cuvinte deţ ă ţă ă încurajare i promisiuni, i se întoarser din nou în ora , s caute ajutoare. Vi-i pute iş ş ă ş ă ţ închipui, plini de nisip, surescita i, cu hainele în dezordine, alergând de-a lungul str du ei,ţ ă ţ sub soarele str lucitor, tocmai când negustorii î i deschideau obloanele, iar ceilal i cet eniă ş ţ ăţ ferestrele odăilor. Henderson se duse direct la gar , ca s telegrafieze tirea la Londra.ă ă ş Articolele din ziare preg tiser min ile oamenilor pentru o asemenea idee.ă ă ţ

C tre ora opt, câ iva b ie i i oameni f r ocupa ie o i porniser spre câmp s vadă ţ ă ţ ş ă ă ţ ş ă ă ă "oamenii mor i din Marte". Aceasta era forma pe care o luase tirea. Eu am auzit-o mai întâiţ ş de la b iatul cu ziare, pe la nou f r un sfert, când am ie it s iau Daily Chronicle. Amă ă ă ă ş ă fost, desigur, uimit i, f r s mai pierd timpul, m-am îndreptat, peste podul de laş ă ă ă Ottershaw, c tre carierele de nisip.ă

Capitolul IIIPE CÂMPUL DIN HORSELL

Am g sit, în jurul g urii enorme în care se afla cilindrul, un mic grup cam deă ă dou zeci de oameni. Am descris mai înainte aspectul acestui corp uria , îngropat în p mânt.ă ş ă Iarba i pietri ul din jurul lui p reau carboniş ş ă zate ca în urma unei explozii nea teptate.ş Ciocnirea produsese, f r îndoă ă ial , o â nire de fl c ri. Henderson i Ogilvy nu erau acolo.ă ţ ş ă ă ş Cred c , dână du- i seama c deocamdat nu era nimic de f cut, plecaser s ia micul dejunş ă ă ă ă ă acas la Henderson.ă

Patru sau cinci b ie i edeau pe marginea gropii, cu picioarele aă ţ ş târnate, i se amuzauş — pân când i-am oprit eu — aruncând pietre asupra cilindrului. Dup ce le-am spus câtevaă ă cuvinte, începur s se joace de-a prinselea, în mijlocul grupului de spectatori.ă ă

Printre ace tia se aflau doi cicli ti, un gr dinar cu ziua, ale c rui serş ş ă ă vicii le foloseam uneori i eu, o fat inând în bra e un copila , Gregg mş ăţ ţ ş ăcelarul, împreun cu b ie a ul lui,ă ă ţ ş doi sau trei pierde-var i b ie i care serveau mingile la jocul de golf i care obi nuiau s - iăş ă ţ ş ş ă ş petreac vremea în preajma g rii. Nu se prea vorbea. Pe atunci pu ini dintre oamenii deă ă ţ rând din Anglia aveau vreo idee cât de vag despre astronomie. Cea mai mare parte dintreă cei prezen i priveau lini ti i extremitatea cilindrului, de forma unei mese mari, care se aflaţ ş ţ la fel cum o l saser Ogilvy i Henderson. Îmi închipui c speran a oamenilor de a g si ună ă ş ă ţ ă morman de cadavre carbonizate era dezam git de aceast mas neînsufle it . Cât timp amă ă ă ă ţ ă r mas aă colo, oamenii plecau i veneau. Am coborât în groap i mi s-a p rut c aud oş ăş ă ă mi care u oar sub picioare. Cap tul de sus încetase s se mai roş ş ă ă ă teasc .ă

Ciud enia acestui obiect deveni evident pentru mine abia atunci când m-amăţ ă apropiat de el. La prima privire nu era, într-adev r, mai impreă sionant decât o c ruă ţă r sturnat sau un copac doborât de-a curmezi ul drumului. Poate chiar nici atât. P rea oă ă ş ă geamandur ruginit . Era nevoie de o anumit educa ie tiin ific pentru a- i da seama că ă ă ţ ş ţ ă ţ ă zgura cenu ie care acoperea obiectul nu era un oxid obi nuit, c metalul alb-g lbui careş ş ă ă str lucea în cr p tura dintre capac i cilindru avea o nuan neobi nuit . Dar pentru cea maiă ă ă ş ţă ş ă mare parte a spectatorilor, no iunea de extraterestru nu spunea nimic.ţ

În clipa aceea am fost extrem de sigur c Obiectul acela venise de pe planeta Marte,ă dar nu socoteam posibil s con in vreo fiin vie. M gână ţ ă ţă ă deam c de urubarea putea s fieă ş ă automat . În ciuda p rerii lui Ogilvy, eu continuam s cred c pe Marte existau oameni.ă ă ă ă Gândul mi se ducea la posibilitatea ca Obiectul s con in vreun manuscris, la dificult ileă ţ ă ăţ ce vor apare în privin a traducerii, la faptul c am putea g si în cilindru monede i figurine,ţ ă ă ş i a a mai departe. Totu i, cilindrul era pu in cam prea mare penş ş ş ţ tru a-mi confirma aceste

presupuneri. Eram ner bd tor s -l v d desă ă ă ă chis. Pe la unsprezece, v zând c nu se întâmplă ă ă nimic, m-am întors, plin de asemenea gânduri, spre locuin a mea din Maybury. Dar mi-aţ fost greu s m apuc din nou de abstractele mele cercet ri.ă ă ă

Dup -amiaz , aspectul câmpului se schimbase foarte mult. Primele edi ii ale ziareloră ă ţ de sear uimiser Londra cu titlurile lor enorme:ă ă

"UN MESAJ PRIMIT DIN MARTE""ÎNTÂMPLAREA SENZA IONAL DIN WOKING"Ţ Ă

i altele de acela i gen. Pe deasupra, telegrama lui Ogilvy c tre Obserş ş ă vatorul Astronomic pusese în mi care toate observatoarele din ar .ş ţ ă

Pe drumul de lâng carierele de nisip se aflau vreo ase tr suri de la gara din Woking,ă ş ă o cabriolet de la Chobham, i o tr sur mai mare. Lână ş ă ă g ele erau o mul ime de biciclete. Înă ţ plus, cu toat c ldura din ziua aceea, foarte mul i oameni veniser pe jos de la Woking iă ă ţ ă ş

Chertsey, a a încât se adunase aici o mul ime considerabil , printre care se aflau i câtevaş ţ ă ş doamne îmbr cate elegant.ă

Era o c ldur arz toare, nici un nor pe cer i nici o suflare de vânt; singura umbr oă ă ă ş ă a terneau câ iva pini rari. Buruienile care luaser foc fuş ţ ă seser stinse, dar, cât vedeai cuă ochii, terenul neted dinspre Ottershaw era înnegrit i de pe el continuau s se ridice uvi eş ă ş ţ verticale de fum. Un negustor de dulciuri din Chobham Road, mai întreprinz tor, î iă ş trimisese băiatul cu o înc rc tur de mere verzi i sticle de bere.ă ă ă ş

Apropiindu-m de groap , o g sii ocupat de un grup de vreo jum taă ă ă ă ă te duzin deă oameni — Henderson, Ogilvy i un b rbat înalt i blond — am aflat mai târziu c era Stent,ş ă ş ă de la Observatorul Regal — împreun cu câ iă ţ va muncitori care mânuiau sape i târn coape.ş ă Stent d dea ordine, cu un glas limpede i ascu it. Probabil c acum cilindrul era mult maiă ş ţ ă rece, deoarece Stent edea pe el, în picioare; fa a îi era ro ie, iroind de transpira ie, i seş ţ ş ş ţ ş pare c îl enervase ceva.ă

O mare parte a cilindrului fusese degajat , dar partea de jos era înc îngropat . Deă ă ă îndat ce Ogilvy m v zu în mul imea de oameni care priă ă ă ţ veau de la marginea gropii, îmi strig s cobor i m întreb dac n-a vrea să ă ş ă ă ă ş ă-l caut pe lordul Hilton, proprietarul domeniului.

Mul imea care se tot aduna, i mai ales b ie ii, îmi zise el, deveneau o piedicţ ş ă ţ ă serioas pentru s p turi. Ei vroiau s instaleze o u oar balustraă ă ă ă ş ă d , care s -i ajute să ă ă men in oamenii la distan . Îmi mai spuse c din când în când se auzeau u oare mi c ri dinţ ă ţă ă ş ş ă interiorul cutiei, dar c munciă torii nu reu eau s de urubeze capacul, neavând de unde s -lş ă ş ă apuce. Pere ii cutiei p reau s fie de o grosime considerabil i era posibil ca slabele suneteţ ă ă ăş pe care le auzeam s reprezinte de fapt un adev rat tumult interior.ă ă

Am acceptat bucuros cererea lui, dobândind astfel dreptul de a fi unul dintre spectatorii privilegia i în interiorul acelui spa iu. Nu am reu it s -l g sesc pe lordul Hiltonţ ţ ş ă ă acas , dar mi s-a spus c era a teptat s vin de la Londra cu trenul care pleca din garaă ă ş ă ă Waterloo la ora ase; i cum era abia cinci i un sfert, m-am dus acas , mi-am b ut ceaiul iş ş ş ă ă ş am plecat spre gar s -l a tept.ă ă ş

Capitolul IVCILINDRUL SE DESCHIDE

Când m-am întors pe câmp, soarele apunea. Dinspre Woking veneau în grab grupuriă r zle e. Câ iva in i se întorceau. Mul imea din jurul gropii crescuse cam la vreo dou suteă ţ ţ ş ţ ă de persoane i se deta a, neagr , pe galş ş ă benul de l mâie al cerului. Se auzeau glasuri ridicateă i p rea c în jurul gropii începuse un fel de lupt . În timp ce m apropiam, auzii glasul luiş ă ă ă ă

Stent:— Da i-v înapoi! Da i-v înapoi!ţ ă ţ ăUn b iat veni c tre mine în fug .ă ă ă— Se mi c , îmi zice din treac t, se de urubeaz de tot. Asta nu-mi place. O tergş ă ă ş ă ş

acas .ăMi-am continuat drumul c tre grupul de oameni. Erau într-adev r, îmi închipui, două ă ă

sau trei sute de oameni, care se înghionteau i se îmş bulzeau unii într-al ii, cele câteva femeiţ nefiind în nici un caz cele mai pu in active.ţ

— A c zut în groap ! strig cineva.ă ă ă— Da i-v înapoi! strigar mai mul i.ţ ă ă ţMul imea se agita, i mi-am croit drum prin mijlocul ei. To i p reau extrem deţ ş ţ ă

surescita i. Un bâzâit neobi nuit venea din groap .ţ ş ă— Ascult ! îmi zise Ogilvy. Ajut -ne s -i d m înapoi pe idio ii tia. Nu tim ceă ă ă ă ţ ăş ş

poate fi în Obiectul acesta blestemat!Un tân r, cred c era un b iat de pr v lie din Woking, edea pe cilină ă ă ă ă ş dru, încercând să

se ca re din nou afar din groap .ţă ă ăMul imea îl împinsese acolo.ţCap tul cilindrului continua s se de urubeze din interior. Ap ruse aproape oă ă ş ă

jum tate de metru de ghivent str lucitor. Cineva se împiedic de mine, i eram gata s fiuă ă ă ş ă

aruncat pe capacul cilindrului. M-am întors, i probabil în acela i timp ghiventul ajunsese laş ş cap t, c ci capacul cilindruă ă lui c zu pe pietri , cu un zgomot puternic. M-am proptit cu cotulă ş în omul din spatele meu i mi-am întors din nou capul spre Obiectul acela. O clip ,ş ă deschiderea circular p ru perfect neagr . Aveam soarele în ochi.ă ă ă

Cred c to i se a teptau s vad ie ind un om —ă ţ ş ă ă ş poate oarecum diferit de oamenii p mânteni, dar totu i, în p r ile sale esen iale, un om. Eu, cel pu in, a a credeam. Dar,ă ş ă ţ ţ ţ ş privind, am v zut imediat mi cându-se ceva în umbr : ni te mi c ri agitate i nel murite,ă ş ă ş ş ă ş ă una deasupra celeilalte, i dou discuri luminoase, ca ni te ochi. Apoi din mijlocul încol citş ă ş ă se desfă ur ceva care sem na cu un mic arpe cenu iu, cam de grosimea unui baston, iş ă ă ş ş ş erpui în aer spre mine — i apoi înc unul.ş ş ă

M-a cuprins deodat un fior. Se auzi, în spatele meu, ip tul puternic al unei femei.ă ţ ă M-am întors pe jum tate, continuând s -mi in ochii fixa i asupra cilindrului, din careă ă ţ ţ ie eau alte tentacule, i am început s -mi croş ş ă iesc drum înapoi de la marginea gropii. Pe fe ele oamenilor din jurul meu uimirea f cea loc groazei. Se auzeau în toate p r ileţ ă ă ţ exclama ii nearticulaţ te. Toat lumea se d dea înapoi. B iatul de pr v lie se for a s ias deă ă ă ă ă ţ ă ă pe marginea gropii. M-am trezit singur, i am v zut oamenii alergând, pe parş ă tea cealalt aă gropii, i Stent printre ei. Am privit din nou spre cilindru i m-a cuprins o groaz deş ş ă nest pânit. Am r mas împietrit, cu ochii a inti i într-acolo.ă ă ţ ţ

O mas rotund , mare i cenu ie, cam de m rimea unui urs, se ridiă ă ş ş ă ca încet i cuş dificultate din cilindru. Când ajunse afar , în lumin , stră ă ăluci ca o piele ud .ă

Doi ochi mari, de culoare închis , m priveau int . Masa care îi înă ă ţ ă conjura, capul acelei fiin e, era rotund i avea, s-ar putea spune, o fa . Sub ochi era o gur , ale c reiţ ăş ţă ă ă margini f r buze tremurau, se agitau, lă ă ăsând s picure saliv . Întreaga creatur palpita iă ă ă ş gâfâia convulsiv. Un apendice slab i tentacular se i încle tase de marginea cilindrului, iarş ş ş altul se leg na în aer.ă

Cei care nu au v zut niciodat un mar ian viu cu greu î i pot imagina groazaă ă ţ ş neasemuit pe care o producea aspectul lui. Gura ciudat , în form de V cu buza de susă ă ă ascu it , absen a frun ii, absen a unei b rbii sub buţ ă ţ ţ ţ ă za inferioar în form de col , tremurulă ă ţ neîncetat al acestei guri, grupul tentaculelor de meduz , respira ia agitat a pl mânilor într-ă ţ ă ăo atmosfer str in , dificultatea evident i chinuitoare a mi c rilor, din cauza for ei maiă ă ă ăş ş ă ţ mari de gravita ie a p mântului — i mai ales extraordinara intensitaţ ă ş te a ochilor imen i —ş toate erau vii, intense, neomene ti, diforme i monş ş struoase. Pielea brun , ca uns cuă ă gr sime, p rea spongioas , i în pruă ă ă ş den a stângace a mi c rilor încete era ceva extrem deţ ş ă scârbos. Înc de la aceast prim întâlnire, de la prima arunc tur de ochi, am fost cople ită ă ă ă ă ş de dezgust i team .ş ă

Deodat , monstrul disp ru. Se cl tin pe marginea cilindrului i aluă ă ă ă ş nec în untru, cuă ă un zgomot ca i când ar fi c zut o mas mare de piele. L-am auzit sco ând un ip t ascu it iş ă ă ţ ţ ă ţ ş ciudat, i imediat în umbra deschiş zăturii ap ru o alt creatur asem n toare.ă ă ă ă ă

M-am întors i, alergând nebune te, m-am îndreptat c tre primul grup de copaci, camş ş ă la o sut de metri distan ; dar alergam oblic i potică ţă ş nindu-m , c ci nu puteam s -miă ă ă dezlipesc privirile de la acest spectacol.

M-am oprit acolo, printre câ iva pini tineri i drobi e, gâfâind i a tepţ ş ţ ş ş tând s v d ceă ă se va mai întâmpla. Câmpul din jurul gropilor de nisip era pres rat de oameni, care edeauă ş ca i mine îngrozi i i pe jum tate fasciş ţ ş ă na i, privind int la aceste f pturi sau mai curând laţ ţ ă ă gr mada de pietri de pe marginea gropii în care se aflau ele. i atunci, îngrozindu-m iă ş Ş ăş mai mult, am v zut un obiect negru i rotund mi cându-se în sus i în jos pe margineaă ş ş ş gropii. Era capul b iatului de pr v lie care c zuse în untru, dar în lumina cerului de apusă ă ă ă ă ar ta ca un obiect mic i negru. Reu i s - i scoat din groap un um r i un genunchi, apoiă ş ş ă ş ă ă ă ş alunec din nou pân când i se v zu numai capul. Deodat disp ru, i mi s-a p rut c aud ună ă ă ă ă ş ă ă ip t slab. Am sim it pentru o clip pornirea s m întorc i s -l ajut, dar frica m-a oprit.ţ ă ţ ă ă ă ş ă

Apoi totul disp ru din vedere, ascuns în groapa adânc i dup gră ăş ă ămada de nisip pe care o ridicase c derea cilindrului. Cineva care ar fi venit pe drumul de la Chobham sauă Woking ar fi r mas uimit v zând o mul ime de aproape o sut i ceva de oameni careă ă ţ ăş st teau într-un cerc mare i neă ş regulat, în an uri, înapoia tufi urilor, în dosul por ilor iş ţ ş ţ ş gardurilor, vorbind prea pu in unii cu al ii, doar cu strig te scurte i nervoase, i privind cuţ ţ ă ş ş ochii int spre câteva gr mezi de nisip. C ruciorul cu bere r m sese ca o epav ciudat ,ţ ă ă ă ă ă ă ă

negru în lumina soarelui arz tor, iar în gropile de nisip se afla un ir de vehicule p r site, aiă ş ă ă c ror cai mâncau din sacii atârna i de dup gât, sau b teau cu copita în p mânt.ă ţ ă ă ă

Capitolul VRAZA ARZ TOAREĂ

Dup ce îi privisem o clip pe mar ieni ie ind din cilindrul în care veă ă ţ ş niser de peă planeta lor pe P mânt, un fel de hipnoz îmi paraliz ac iuniă ă ă ţ le. Am r mas acolo, cufundată pân la genunchi în buruieni, privind fix la movila care îi ascundea. Oscilam între fric iă ăş curiozitate.

Nu îndr zneam s m întorc la groap , dar sim eam o dorin fieră ă ă ă ţ ţă binte s privescă în untrul ei. De aceea, am început s merg dând un larg ocol, c utând un unghi avantajos iă ă ă ş privind neîncetat la gr mezile de nisip dup care se ascundeau nou-veni ii pe P mântulă ă ţ ă nostru. La un moment dat ap ru brusc în lumina soarelui un m nunchi de curele negre iă ă ş înguste, ca tentaculele unei caracati e, dar se retrase imediat, i apoi se ridic o tij sub ire,ţ ş ă ă ţ format din articula ii, purtând în cap t un disc circular care se învârtea cu o mi careă ţ ă ş neregulat . Oare ce se petrecea acolo?ă

Cei mai mul i spectatori se strânseser în dou grupuri — unul, ceva mai numeros,ţ ă ă înspre Woking, cel lalt, o mân de oameni, înspre Chobă ă ham. Cu siguran c i ei erauţă ăş fr mânta i de acelea i întreb ri. Câ iva se aflau chiar lâng mine. M-am apropiat de unulă ţ ş ă ţ ă dintre ei — l-am recunoscut ca fiindu-mi vecin, dar nu îi cuno team numele — i m-amş ş oprit. Nu era momentul pentru o conversa ie obi nuit .ţ ş ă

— Ce brute scârboase! zise el. Doamne sfinte! Ce brute scârboase!Repet fraza de câteva ori.ă— Ai v zut c un om a alunecat în groap ? l-am întrebat eu; dar el nu mi-a r spuns.ă ă ă ăAm r mas t cu i câtva timp, al turi, privind i resim ind, cred, oareă ă ţ ă ş ţ care consolare

unul în tov r ia celuilalt. Apoi mi-am schimbat locul, suă ăş indu-m pe o mic ridic tur careă ă ă ă îmi oferea avantajul de a fi cu un metru i ceva mai sus, i când am privit din nou c treş ş ă vecinul meu l-am v zut îndreptându-se spre Woking.ă

Amurgul începuse s se transforme în înserare, i nu se mai întâmpla nimic.ă ş Mul imea de departe, din stânga, c tre Woking, p rea s creasc , i auzeam acum venindţ ă ă ă ă ş dintr-acolo un murmur slab. Micul grup de oameni dinspre Chobham se risipise. Dinspre groap nu se mai auzea aproape nici un fel de mi care.ă ş

Faptul acesta, mai mult decât orice, îi f cu pe oameni s capete curaj, i cred c nou-ă ă ş ăsosi ii de la Woking au contribuit de asemeni la restabilirea încrederii. În orice caz, în timpţ ce se l sa înserarea, mul imea începu s se mi te încet, oprindu-se din când în când printreă ţ ă ş gropile de nisip, i aceast mi care p rea s capete tot mai mult for pe m sur ce în jurulş ă ş ă ă ă ţă ă ă cilindrului lini tea serii r mânea netulburat . Forme verticale, negre, în grupuri de câteş ă ă dou sau trei, înaintau, se opreau, observau i înaintau din nou, r să ş ă pândindu-se în acela iş timp într-un semicerc îngust i neregulat, care cş ăuta s cuprind , între capetele sale, groapa.ă ă Am pornit i eu s m apropii de groap .ş ă ă ă

Atunci am v zut câ iva vizitii care înaintau cu îndr zneal prin gropiă ţ ă ă le de nisip i amş auzit zgomotul copitelor i scâr âitul ro ilor.ş ţ ţ

Un b iat împingea c ruciorul cu mere. i apoi, la treizeci de metri de groap , venindă ă Ş ă dinspre Horsell, a ap rut un mic grup de oameni; cel din fruntea lor flutura un steag alb.ă

Aceasta era delega ia. Se inuse în grab un consiliu, i deoarece marţ ţ ă ş ienii erau, înţ ciuda aspectului lor resping tor, fiin e înzestrate cu raă ţ iune, se luase hot rârea de a li seţ ă ar ta, apropiindu-ne de ei cu semne de prietenie, c i noi eram fiin e ra ionale.ă ăş ţ ţ

Steagul se mi ca întâi spre dreapta, apoi spre stânga. Eram prea deş parte pentru a recunoa te pe vreunul dintre ei, dar am aflat mai târziu c Ogilvy, Stent i Henderson erauş ă ş i ei, împreun cu al ii, în aceast tentaş ă ţ ă tiv de comunicare. Micul grup tr sese dup elă ă ă

grupul de oameni dimprejur, astfel c se formase acum un cerc aproape întreg; câteva formeă negre, nel murite, urmau de la o mic distan .ă ă ţă

Deodat â ni un fulger de lumin i o mas de fum verzui i luminos ie i din groapăţ ş ăş ă ş ş ă în trei r bufniri distincte, ridicându-se, una dup alta, în v zduhul lini tit.ă ă ă ş

Fumul (sau, poate, cuvântul mai nimerit ar fi flac ra) era atât de stră ălucitor, încât cerul albastru-închis de deasupra capetelor noastre i întinş derea câmpiei întunecate dinspre Chertsey, pres rat cu pini negri, parc se întunecar deodat , concomitent cu r bufnirile, iă ă ă ă ă ă ş r maser i mai înă ăş tunecate dup dispari ia lor. În acela i timp se auzi un uierat slab.ă ţ ş ş

Dincolo de groap , micul grup de oameni, care aveau în frunte steaă gul alb, fu oprit în loc de acest fenomen; p rea o mic pat de siluete veră ă ă ticale, mici i negre, pe p mântulş ă întunecat. Când fumul verde se ridic , fe ele oamenilor se luminar de un verde palid,ă ţ ă întunecându-se din nou, când fumul disp ru. Atunci, încet, uieratul se transform într-ună ş ă bâzâit lung i puternic. O form ghemuit se ridic încet din groap , i din ea p rea cş ă ă ă ă ş ă ă lic re te urma unei raze de lumin .ă ş ă

Imediat, â niri de adev rat flac r , o lumin str lucitoare, care sţ ş ă ă ă ă ă ă ărea de la unul la altul, izbucnir din grupul de oameni împr tia i. Era ca i cum un jet invizibil se ciocneaă ăş ţ ş de ei, izbucnind apoi într-o flac r alb . Era ca i cum fiecare om era transformat deodat ,ă ă ă ş ă într-o clip , în fl c ri.ă ă ă

i atunci i-am v zut cl tinându-se i c zând în lumina propriei lor distrugeri, iar ceiŞ ă ă ş ă care îi înso eau se întoarser i o luar la fug .ţ ăş ă ă

Am r mas intuit locului, nedându-mi îns seama c în fa a mea, să ţ ă ă ţ ărind de la om la om în acel mic grup îndep rtat, era moartea. Nu sim eam decât c asist la un fenomenă ţ ă foarte straniu. Un fulger de lumin , orbitor, i aproape f r zgomot — i un om c dea laă ş ă ă ş ă p mânt, r mânând nemi cat; i în timp ce raza nev zut i arz toare trecea peste ei, piniiă ă ş ş ă ăş ă izbucneau în flăc ri, iar tufi urile uscate deveneau, cu o pocnitur în bu it , o mas deă ş ă ă ş ă ă v p i. Departe, c tre Knaphill, se vedea lumina copacilor, buruienilor i cl dirilor de lemnă ă ă ş ă care izbucneau brusc în fl c ri.ă ă

Aceast moarte arz toare se rotea iute i neîncetat, ca o sabie de foc, invizibil iă ă ş ăş inevitabil . Am v zut-o venind c tre mine, dup tufi urile aă ă ă ă ş prinse pe care le atingea, iş eram prea uimit i stupefiat pentru a m putea mi ca. Am auzit trosniturile focului înş ă ş gropile de nisip i nechezatul unui cal, încetând tot atât de brusc precum izbucnise. Era ca iş ş cum un deget de flac r intens , i totu i invizibil, ar fi fost întins peste m r cini ul dină ă ă ş ş ă ă ş tre mine i mar ieni, de-a lungul unei linii curbe; dincolo de gropile de niş ţ sip, p mântulă întunecat scotea fum i trosnea. Ceva c zu cu zgomot, deş ă parte, spre stânga, acolo unde drumul dinspre gara de la Woking intr în câmpie. Îndat dup aceea, uieratul i zbârnâitulă ă ă ş ş încetar , iar obiectul negru în form de cupol se cufund încet, disp rând în groap .ă ă ă ă ă ă

Toate acestea se întâmplaser cu atâta repeziciune, încât am r mas nemi cat,ă ă ş nedumerit i uluit de fulgerele de lumin . Dac aceast moarte s-ar fi rotit într-un cercş ă ă ă complet, cu siguran c a fi fost ucis prin surţă ă ş prindere. Dar ea a trecut i m-a ocolit, i aş ş l sat deodat noaptea în jurul meu, neagr i ostil .ă ă ăş ă

Câmpia ondulat era acum întunecat , aproape în bezn , în afar de drumurile care seă ă ă ă desf urau cenu ii i palide sub cerul albastru-întuneăş ş ş cat al nop ii. Totul era sumbru, lipsitţ de suflare omeneasc . Deasupra caă pului, stelele începeau s apar , i spre apus cerul eraă ă ş înc de un albastru palid, verzui, luminos. Vârfurile pinilor i acoperi urile din Horsell seă ş ş profilau ascu ite, întunecate, pe lumina tears dinspre apus. Mar ienii, cu aţ ş ă ţ paratele lor, erau complet ascun i vederii, în afar de acel stâlp sub ire pe care oglinda lor se mi caş ă ţ ş neîncetat. Câteva tufi uri i copaci izola i, ici i colo, continuau s mai fumege i s ard ,ş ş ţ ş ă ş ă ă iar casele dinspre gara din Woking trimiteau în sus spirale de fl c ri în lini tea începutuluiă ă ş de noapte.

În rest, i în afar de uimirea mea teribil , nu se schimbase nimic. Micul grup de peteş ă ă negre care purtau steagul alb, fusese ters de pe fa a p mântului, i se p rea c lini tea seriiş ţ ă ş ă ă ş nici nu fusese întrerupt .ă

Mi-am dat seama c m aflam f r ajutor, f r ap rare i singur pe acest câmpă ă ă ă ă ă ă ş întunecat. i deodat , de parc-ar fi c zut asupra mea ceva din afar , m-a n p dit frica.Ş ă ă ă ă ă

F când un efort, m-am întors i am început s alerg, poticnindu-m , printre tufi uri.ă ş ă ă şFrica pe care o sim eam nu era o fric ra ional , ci panic , teroare; m îngrozeau nuţ ă ţ ă ă ă

numai mar ienii, dar i întunericul i lini tea din jurul meu. Groaza produse asupra mea unţ ş ş ş efect atât de extraordinar de descurajare, încât alergam plângând în t cere, ca un copil. iă Ş dup ce m-am înă tors cu spatele n-am mai avut curajul s privesc înapoi.ă

Îmi amintesc c aveam impresia bizar c ei î i b teau joc de mine, c , de îndat ceă ă ă ş ă ă ă

voi fi pe punctul de a m afla în siguran , aceast moarte misterioas — tot atât de rapidă ţă ă ă ă ca i fulgerul — va s ri dup mine, din groapa din jurul cilindrului, i m va culca laş ă ă ş ă p mânt.ă

Capitolul VIRAZA ARZ TOARE PE DRUMUL SPRE CHOBHAMĂ

Este înc de neîn eles cum pot mar ienii s ucid oamenii, atât de iuă ţ ţ ă ă te i de lini tit.ş ş Mul i cred c ei reu esc s produc într-un fel oarecare o c ldur intens într-un spa iu deţ ă ş ă ă ă ă ă ţ inconductibilitate practic absolut . Aă ceast c ldur intens este proiectat printr-o raz , înă ă ă ă ă ă linie dreapt , împoă triva oric rui obiect pe care i-l aleg drept int , cu ajutorul unei oglinziă ş ţ ă parabolice lustruite, dintr-o compozi ie necunoscut , aproape la fel cum oglinda parabolicţ ă ă a unui far proiecteaz razele de lumin . Dar nimeni nu a stabilit în mod cert acesteă ă am nunte. Oricare ar fi fost procedeul, este sigur c esen a acestei arme consta într-o rază ă ţ ă de c ldur . C ldur i luă ă ă ăş min invizibil , în loc de lumin vizibil . Tot ceea ce poate s ardă ă ă ă ă ă izbucne te în fl c ri la atingerea acestei raze, plumbul curge ca apa, fierul se înmoaie, sticlaş ă ă plesne te i se tope te, iar apa fierbe brusc, transformânş ş ş du-se în aburi.

În noaptea aceea, aproape patruzeci de oameni z ceau sub lumina stelelor, în jurulă gropii, carboniza i i desfigura i, deveni i de nerecunosţ ş ţ ţ cut, i tot timpul nop ii câmpulş ţ dintre Horsell i Maybury a r mas pustiu, înnegrit de fl c ri.ş ă ă ă

tirea masacrului a ajuns la Chobham, Woking i Ottershaw probabil cam în acela iŞ ş ş timp. Când s-a întâmplat tragedia, în Woking magazinele erau închise i un grup de oameni,ş atra i de cele auzite, trecuser peste podul de la Horsell i înaintau pe drumul dintreş ă ş m r cini care duce pân la câmpie. V pute i închipui tinerii, g ti i dup terminarea zilei deă ă ă ă ţ ă ţ ă lucru i f când din aceast întâmplare, cum fac de altfel în orice ocazie, un pretext pentru aş ă ă se plimba împreun i a se distra. V pute i închipui murmurul glasurilor de-a lungulăş ă ţ drumului.

Pân atunci, desigur, pu ini oameni din Woking tiau despre deschiă ţ ş derea cilindrului, cu toate c bietul Henderson trimisese la Oficiul po tal un curier pe biciclet , cu oă ş ă telegram special c tre un ziar de sear .ă ă ă ă

Pe m sur ce ace ti curio i veneau, câte doi sau trei, pe câmp, întâlă ă ş ş neau grupuri mici de oameni vorbind cu însufle ire i privind la oglinda rotitoare de deasupra gropilor deţ ş nisip. Nou-veni ii erau, f r îndoial , cuţ ă ă ă prin i îndat de aceea i agita ie.ş ă ş ţ

Pe la opt i jum tate, când delega ia fu distrus , se aflau acolo o mulş ă ţ ă ime cam de treiţ sute de oameni, sau chiar mai mult, în afar de cei care p r siser drumul pentru a seă ă ă ă apropia i mai mult de mar ieni. Erau i trei poli i ti, dintre care unul c lare, care f ceau totş ţ ş ţ ş ă ă posibilul, conform instruc iunilor lui Stent, s -i in pe oameni la distan i s -i împiediceţ ă ţ ă ţăş ă s se apropie de cilindru. Se iscar i câteva proteste, din partea celor mai neă ăş cugeta i i maiţ ş nervo i, pentru care o adunare este întotdeauna o ocazie de scandal i de debandad .ş ş ă

Stent i Ogilvy, temându-se de posibilitatea unei ciocniri, teş legrafiaser la cazarmaă din Horsell, de îndat ce ap ruser mar ienii, cerând ajutoă ă ă ţ rul unei companii de solda iţ pentru a proteja aceste fiin e ciudate împotri-va violen elor. Apoi ei se înapoiaser , pentru aţ ţ ă conduce acea nefericit deă lega ie. Descrierea mor ii lor, a a cum fusese v zut de mul ime,ţ ţ ş ă ă ţ concorda foarte bine cu impresiile mele: cele trei r bufniri de fum verde, zbârnâitul profundă i izbucnirile de fl c ri.ş ă ă

Aceast mul ime de oameni sc pase dintr-o primejdie mai grav decât aceea ce mă ţ ă ă ă pândise pe mine. Salvarea lor fusese o movil de nisip acopeă rit de buruieni, careă interceptase partea inferioar a razei arz toare. Dac în l imea oglinzii parabolice ar fi fostă ă ă ă ţ cu câ iva metri mai mare, nimeni nţ -ar fi sc pat cu via , pentru a mai putea s povestească ţă ă ă întâmplarea. Ei au v zut fl c rile, oameni c zând, i o mân invizibil , ca s spunem a a,ă ă ă ă ş ă ă ă ş incendiind tufi urile i înaintând c tre ei, în umbra înser rii. Atunci, cu un uierat maiş ş ă ă ş puternic decât zbârnâitul din groap , raza trecu chiar pe deasupra capetelor lor, aprinzândă vârfurile fagilor ce m rgineau drumul, f când s plesneasc c r mizile, sp rgândă ă ă ă ă ă ă geamurile, aprinzând ramele ferestrelor i sf râmând în buc i o por iune din frontonul uneiş ă ăţ ţ case de lâng col ul drumului.ă ţ

La auzul acelui zgomot în bu it, al uieratului, i v zând lumina coă ş ş ş ă pacilor aprin i,ş mul imea, cuprins de panic , r mase nedecis câteva cliţ ă ă ă ă pe. Pe drum începur s cadă ă ă scântei, a chii aprinse i frunze, ca ni te fulgi de fl c ri. P l riile i hainele luau foc. Apoi,ş ş ş ă ă ăă ş venind de pe câmp, se auzi un strig t. R sunar ipete i strig te i, deodat , un poli istă ă ăţ ş ă ş ă ţ c lare veni în galop prin mul ime, cu mâinile încle tate deasupra capului, urlând.ă ţ ş

— Vin spre noi! ip o femeie, i imediat to i se întoarser i, îmţ ă ş ţ ăş pingându-i pe cei din spate, î i croir din nou drum spre Woking. Se îmş ă bulzeau orbe te, ca o turm de oi. În loculş ă unde drumul deveni mai îngust i mai întunecos, între taluzurile înalte, mul imea seş ţ înghesui i se isc o lupt disperat . Nu reu ir s scape to i; cel pu in trei fugari, douş ă ă ă ş ă ă ţ ţ ă femei i un b ie a , fur trânti i i c lca i în picioare, i l sa i s moar acolo, în spaim iş ă ţ ş ă ţ ş ă ţ ş ă ţ ă ă ăş întuneric.

Capitolul VIICUM AM AJUNS ACASĂ

În ceea ce m prive te, nu-mi amintesc din toat aceast fug decât c m izbeam deă ş ă ă ă ă ă copaci i m poticneam printre tufi uri. În jurul meu toş ă ş tul era cuprins de teroarea invizibilă a mar ienilor; neîndur toarea sabie de foc p rea c se r suce te în toate p r ile, deasupraţ ă ă ă ă ş ă ţ capului meu, înainte de a coborî i de a m lovi de moarte. Am ajuns pe drumul dintre r sş ă ă -cruce i Horsell i am alergat pe el pân la r scruce.ş ş ă ă

În cele din urm , n-am mai putut face nici un pas; epuizat de violen a emo iilor i aă ţ ţ ş fugii, m-am poticnit i am c zut pe marginea drumului. Era lâng podul care trece pesteş ă ă canalul de la uzina de gaz. Am c zut i am ră ş ămas nemi cat.ş

Probabil c am z cut acolo o bucat de vreme.ă ă ăM-am ridicat, apoi, foarte nedumerit. O clip , poate, n-am reu it s în eleg cum deă ş ă ţ

ajunsesem lâng pod. Spaima c zuse de pe mine, ca o haiă ă n . Îmi pierdusem p l ria, iară ăă gulerul era desf cut. Cu câteva minute mai înainte pentru mine existar doar trei lucruriă ă reale — imensitatea nop ii, a spa iului i a naturii, propria mea neputin i groaz , iţ ţ ş ţăş ă ş iminenta apropiere a mor ii. Acum, ca i cum se r sturnase ceva, punctul de vedere seţ ş ă schimbase brusc. Nu avusese loc o trecere perceptibil de la o stare de spiă rit la alta. Eram din nou, nemijlocit, fiin a de fiecare zi — un cet ean cumţ ăţ secade i obi nuit. Câmpulş ş lini tit, cauza fugii mele, izbucnirea fl cş ă ărilor, îmi p reau ca un vis. M-am întrebat dacă ă toate acestea se întâmplaser într-adev r. Nu-mi venea s cred.ă ă ă

M-am ridicat i am suit, cu pa i nesiguri, panta abrupt a podului. În gânduri îmiş ş ă st ruia nedumerirea. Mu chii i nervii p reau stor i de vlag . Pot s spun c m poticneamă ş ş ă ş ă ă ă ă ca un om beat. Un cap se ridic peste umbra podului, apoi ap ru un muncitor care ducea ună ă co . Lâng el alerga un bş ă ăie a . Trecu pe lâng mine, urându-mi bun seara. Eram gata s -iţ ş ă ă ă vorbesc, dar am t cut. I-am r spuns la salut printr-un morm it nearticulat i mi-amă ă ă ş continuat drumul.

Peste podul de la Maybury trecu în goan , spre sud, un tren, vârtej de fum alb, colorată de fl c ri, omid lung de ferestre luminate, f când un vaă ă ă ă ă carm asurzitor i disp rând.ş ă Câ iva oameni vorbeau în întuneric, la poarta uneia dintre casele de pe mica str du numitţ ă ţă ă Oriental Terrace. Totul era atât de real i de obi nuit! Iar ceea ce l sasem în urm era atâtş ş ă ă de înnebunitor, de fantastic! Astfel de lucruri, îmi spuneam, nu pot s existe.ă

Probabil c sunt un om cu reac ii ie ite din comun. Nu tiu în ce mă ţ ş ş ăsur senza iileă ţ mele sunt comune. Uneori, încerc o stare foarte ciudat , o deta are de mine însumi i deă ş ş lumea din jur; am impresia c o privesc din exterior, dintr-un loc neînchipuit de îndep rtat,ă ă în afar de timp, în afar de spa iu, în afar de fr mânt rile i tragedia tuturor fenomenelor.ă ă ţ ă ă ă ş Acest sentiment tr ia deosebit de intens în mine în noaptea aceea. Era un alt asă pect al visului meu.

Sim eam, ceea ce era i mai r u, absurditatea total a senin t ii meţ ş ă ă ăăţ le i a mor iiş ţ fulger toare ce plutea acolo, la nici dou mile dep rtare. Se auzeau zgomotele uzinei deă ă ă gaz; i toate l mpile electrice erau aprinse. Mş ă -am oprit lâng grupul de oameni.ă

— Ave i ve ti de pe câmpie? zisei eu.ţ şLa poart erau doi b rba i i o femeie.ă ă ţ ş

— Ce? zise unul dintre b rba i, întorcându-se.ă ţ— Ce ve ti ave i de pe câmpie? zisei eu.ş ţ— Nu vii dintr-acolo? întrebar oamenii.ă— Oamenii care vin de pe câmpie parc au înnebunit, zise femeia, pe deasupra por ii.ă ţ— N-a i auzit despre oamenţ ii din Marte, întrebai eu, despre creaturile acelea din

Marte?— Mul am. Am auzit destule. i to i trei începur s râd .ţ Ş ţ ă ă ăM sim eam ridicol, i nervos. Am încercat s le spun ceea ce v zuă ţ ş ă ă sem, dar n-am

reu it. Au început s râd din nou de frazele mele întret iaş ă ă ă te.— Ve i auzi în curând mai multe, zisei eu, continuându-mi drumul c tre cas .ţ ă ăCând am ajuns în pragul u ii, so ia mea tres ri, v zându-mi figura r v it . Am intratş ţ ă ă ă ăş ă

în sufragerie, m-am a ezat, am b ut pu in vin i de înş ă ţ ş dat ce mi-am mai revenit pu in, i-amă ţ povestit ceea ce v zusem. Cina, ală c tuit din mâncare rece, m a tepta pe mas , dar a r masă ă ă ş ă ă acolo, f r s -i d m vreo aten ie, în tot timpul cât am povestit cele întâmplate.ă ă ă ă ţ

— Un lucru este sigur, i-am spus so iei, pentru a-i îndep rta teama ce i-o inspirasem,ţ ă ei sunt creaturile cele mai neîndemânatice pe care le-am v zut târându-se vreodat . Pot să ă ă se ascund în groap i s ucid oameă ăş ă ă nii care se apropie de ei, dar nu pot s ias afar ... Dară ă ă cât de îngrozitori sunt!

— Nu te mai gândi, dragul meu! zise so ia mea, încre indu- i sprânţ ţ ş cenele i luându-şmi mâna într-a ei.

— S rmanul Ogilvy! zisei eu. Când te gânde ti c zace acolo mort! Soă ş ă ia mea, celţ pu in, nu g sea c întâmpl rile relatate sunt de necrezut.ţ ă ă ă

Când am v zut c fa a ei devine alb ca varul, m-am oprit brusc.ă ă ţ ă— S-ar putea s vin i aici, spunea ea mereu.ă ăşAm insistat s bea pu in vin i am încercat s-o lini tesc.ă ţ ş ş— Abia dac se pot mi ca, zisei eu.ă şAm început s o încurajez, pe ea i pe mine, repetând tot ceea ce îmi spusese Ogilvyă ş

despre imposibilitatea adapt rii mar ienilor pe P mânt. Am pus accentul mai ales peă ţ ă dificultatea provocat de gravita ie. Pe suprafa a P mântului for a gravita iei este de trei oriă ţ ţ ă ţ ţ mai mare decât aceea de pe suprafa a lui Marte. Un mar ian va cânt ri, deci, de trei ori maiţ ţ ă mult decât pe Marte, cu toate c for a lui muscular va r mâne aceea i. Propriul lui corp vaă ţ ă ă ş deveni pentru el ca un înveli de plumb. Aceasta era, într-adev r, p reş ă ă rea general . A douaă zi diminea , atât The Times, cât i Daily Telegraph, de exemplu, insistau asupra acestuiţă ş fapt, i amândou treceau cu vederea, cum am f cut i eu, dou influen e care modificau, înş ă ă ş ă ţ mod evident, situa ia.ţ

Atmosfera P mântului, acum o tim, con ine mai mult oxigen sau mai pu in argonă ş ţ ţ (oricum am vrea s-o lu m) decât aceea de pe Marte. Influă en a înt ritoare a acestui exces deţ ă oxigen asupra mar ienilor a f cut indisţ ă cutabil mult pentru a contrabalansa greutatea m rită ă a trupului lor. i, în al doilea rând, noi am trecut cu vederea faptul c inteligen a cu aplica iiŞ ă ţ ţ deosebite la mecanic pe care o aveau mar ienii era în stare s se dispenă ţ ă seze la nevoie de activitatea muscular .ă

Pe atunci, eu nu ineam seama de aceste lucruri, astfel încât ra iunea mea elimina cuţ ţ totul ansele invadatorilor. O dat cu vinul i mâncarea, cu încrederea pe care mi-au dat-oş ă ş mai întâi masa i apoi nevoia de a-mi liş ni ti so ia, am devenit pe nesim ite mai curajos iş ţ ţ ş mai calm.

— Au procedat proste te, zisei eu, inând în mân paharul cu vin. Sunt periculo iş ţ ă ş pentru c sunt, f r îndoial , înnebuni i de spaim . Proă ă ă ă ţ ă babil c nu se a teptau s g sească ş ă ă ă fiin e — în nici un caz fiin e ra ionale. În cel mai r u caz, un obuz aruncat în groap , ziseiţ ţ ţ ă ă eu, îi va ucide pe to i.ţ

Surescitarea intens provocat de aceste întâmpl ri îmi tulburase, f r îndoial ,ă ă ă ă ă ă facult ile perceptive. Îmi amintesc i acum, cu o claritate exăţ ş traordinar , masa din searaă aceea. Figura blând , dar nelini tit a iubiă ş ă tei so ii m privea pe sub abajurul roz al l mpii,ţ ă ă fa a de mas alb , tacâţ ă ă murile de argint i paharele de cristal — deoarece pe vremea aceeaş chiar i autorii de eseuri filozofice î i permiteau câte un mic lux —, vinul purpuriu dinş ş pahar, toate îmi apar deslu it, ca într-o fotografie. Dup sfâr itul mesei am mai r mas deş ă ş ă vorb , mâncând nuci i fumând o igar , regretând imă ş ţ ă pruden a lui Ogilvy i deplângândţ ş

la itatea mioap a mar ienilor.ş ă ţLa fel ar fi putut s priveasc lucrurile vreun respectabil "dodo"ă ă 1 din insula Mauritius,

stând în cuibul lui i discutând despre sosirea unor maş rinari nemilo i, în c utare de vânat.ş ă "Mâine îi vom ucide cu pliscul, draga mea".

Nu tiam c era ultima mas civilizat pe care o luam, înaintea mulş ă ă ă tor zile neobi nuite i teribile.ş ş

Capitolul VIIIVINERI NOAPTEA

Pentru mine, dintre toate faptele ciudate i uimitoare care s-au petreş cut în vinerea aceea, faptul cel mai extraordinar a fost îmbinarea obiceiurilor curente ale ordinei noastre sociale cu primele manifest ri ale seriei de evenimente care aveau s r stoarne cu totulă ă ă aceast ordine. Dac vineri seara ai fi trasat, cu compasul, un cerc cu o raz de cinci mile înă ă ă jurul gropilor de nisip de la Woking, m îndoiesc c ai fi g sit dincolo de el o singuă ă ă r fiină ţă omeneasc ale c rei emo ii sau obiceiuri s fie cât de pu in afectaă ă ţ ă ţ te de c tre ace ti nou-ă şveni i, cu excep ia vreunei rude a lui Stent sau rudeţ ţ lor celor trei sau patru cicli ti iş ş londonezi care z ceau mor i pe câmpie. Mul i dintre oameni auziser despre cilindru,ă ţ ţ ă desigur, i discutaser desş ă pre el în clipele de r gaz, dar desigur, c tirea nu produseseă ăş senza ia pe care ar fi produs-o un ultimatum adresat Germaniei.ţ

Telegrama s rmanului Henderson, care descria de urubarea treptat a proiectilului, aă ş ă fost socotit la Londra, în seara aceea, drept o fars , iar ziarul respectiv, dup ceă ă ă telegrafiase pentru a primi o confirmare din partea lui i nu c p tase nici un r spuns —ş ă ă ă omul era mort — hot râse s nu tip reasc o edi ie special .ă ă ă ă ţ ă

Chiar i în untrul acestui cerc de cinci mile, marea majoritatş ă e a oamenilor r m seseră ă ă indiferen i. Am ar tat, mai înainte, cum au ripostat b rba ii i femeia c rora le vorbisem. Înţ ă ă ţ ş ă tot districtul, oamenii î i luau maş sa de prânz i de sear ; muncitorii dup orele de munc aleş ă ă ă zilei, se ocupau de gr din , copiii erau trimi i la culcare, tinerii îndr gosti i r t ceau peă ă ş ă ţ ă ă str zi, studio ii edeau apleca i asupra c r ilor.ă ş ş ţ ă ţ

Poate c ap ruse un zvon pe str zile satului, un nou i dominant suă ă ă ş biect de discu ieţ prin cârciumi i, ici-colo, câte cineva care auzise, sau chiar vreun martor ocular al ultimelorş întâmpl ri, mai provoca pu in agiă ţ ă ta ie, exclama ii, oarecare alerg tur încoace i încolo;ţ ţ ă ă ş dar, pentru cea mai mare parte a oamenilor, obi nuin a zilnic de a munci, de a mânca, de aş ţ ă bea, de a dormi, continua la fel ca întotdeauna — ca i cum pe cer n-ar fi existat nici oş planet Marte. Chiar la gara din Woking, din Horsell sau Chobham, situa ia era aceea i.ă ţ ş

În gara Woking, pân la ore târzii, trenurile se opreau i î i continuau drumul, alteleă ş ş erau trase pe linii laterale, pasagerii coborau i a teptau, i totul î i urma cursul obi nuit. Unş ş ş ş ş b iat din ora , înc lcând monopolul lui Smith, vindea ziare cu tirile dup -amiezii.ă ş ă ş ă Zgomotul tampon rii vagoaneă lor, uieratul ascu it al locomotivelor din gar se amesteca cuş ţ ă strig tele de "oameni din Marte!". Pe la ora nou venir în gar câ iva oameni agita i, cuă ă ă ă ţ ţ ve ti de necrezut, dar nu pricinuir o tulburare mai mare decât ar fi f cuş ă ă t-o ni te be ivi.ş ţ C l torii c tre Londra priveau prin ferestrele vagonului în întunericul de afar , i vedeauăă ă ă ş doar rare scântei care lic reau i disp reau înspre Horsell, câte o lumin ro iatic sau oă ş ă ă ş ă uvi sub ire de fum ridicânş ţă ţ du-se spre cer, i se gândeau c nu se întâmplase nimicş ă

deosebit, în afar de vreun incendiu al buruienilor. Abia pe la marginea câmpiei se puteaă observa o oarecare tulburare. Acolo, ardeau vreo ase case înspre Woking. Luminile erauş aprinse în toate cele trei sate, în casele care d deau spre câmp, i oamenii r maser trejiă ş ă ă pân în zori. O mul ime de curio i contiă ţ ş nua s stea neîncetat — oamenii veneau i plecau,ă ş dar mul imea r mânea — atât pe podul din Chobham, cât i pe cel din Horsell. Unul sau doiţ ă ş oameni mai temerari au pornit prin întuneric, dup cum s-a aflat mai târziu, i s-au furi ată ş ş pân aproape de mar ieni; dar nu s-au mai întors niciodat ; deoarece o raz luminoas , caă ţ ă ă ă raza reflectoarelor unui vas de r zboi, m tuă ă ra câmpia, iar raza arz toare venea imediat după ă ea. În rest, suprafa a înţ tins a câmpiei era t cut i pustie, iar cadavrele carbonizateă ă ăş r maser aă ă colo, în timpul nop ii înstelate, i a doua zi. Mai mul i oameni auzir veţ ş ţ ă nind

1 Pas re uria . Nume tiin ific: dichis ineptus.ă şă ş ţ

dinspre groap ni te cioc nituri.ă ş ăAstfel se prezentau lucrurile vineri noaptea. În centru, înfipt ca o săgeat otr vit înă ă ă

pielea b trânei noastre planete, se afla cilindrul. Dar oă trava abia începuse s ac ioneze. Înă ţ jurul cilindrului se întindea câmpul tăcut, îns fumegând pe alocuri, pres rat cu câtevaă ă forme întunecate, care abia se z reau, ici i colo, z când în atitudini contorsionate. Din locă ş ă în loc mai ardea câte un tufi sau copac. Mai departe, un cerc de oameni care începuser sş ă ă se agite; fl c rile înc nu ajunseser dincolo de acest cerc. În restul lumii, via a î i continuaă ă ă ă ţ ş cursul ei, cum f cea de nenum ra i ani. Febra r zboiului, care va închide vinele i arterele,ă ă ţ ă ş care va ucide nervii i va distruge creierii, înc nu- i spusese cuvântul.ş ă ş

În tot cursul nop ii mar ienii cioc nir i se agitar , neobosi i, f r s doarm , lucrândţ ţ ă ăş ă ţ ă ă ă ă i preg tindu- i ma inile; din când în când se ridica c tre cerul înstelat o r bufnire de fumş ă ş ş ă ă

alb-verzui.Pe la ora unsprezece, o companie de solda i trecu prin Horsell i se desf ur laţ ş ăş ă

marginile câmpiei, pentru a forma un cordon. Mai târziu, o a doua companie trecu prin Chobham pentru a se desf ura pe partea de nord a câmpiei. Mai mul i ofi eri de la bar cileăş ţ ţ ă din Inkerman veniser pe câmp mai devreme, în cursul dimine ii, i se vorbea c unul dintreă ţ ş ă ei, maiorul Eden, disp ruse. Colonelul care comanda regimentul veni pân la poă ă dul dinspre Chobham i, pe la miezul nop ii, începu s strâng informa ii de la mul ime. Autorit ileş ţ ă ă ţ ţ ăţ militare î i d deau seama, desigur, de seriozitaş ă tea lucrurilor. Pe la ora unsprezece, spuneau ziarele de a doua zi diminea a, porniser de la Aldershot un escadron de cavalerie, dou deţ ă ă pu ca i, i cam patru sute de oamenş ş ş i din regimentul de la Cardigan.

Câteva secunde dup miezul nop ii, mul imea de pe drumul dinspre Chertsey iă ţ ţ ş dinspre Woking v zu o stea c zând din v zduh în p durea de pini dinspre nord-vest. Avea oă ă ă ă culoare verzuie i str lucea ca un fulger de var . Era cş ă ă el de al doilea cilindru.

Capitolul IXLUPTA ÎNCEPE

În amintirea mea ziua de sâmb t tr ie te ca o zi de a teptare. De fapt, a fost o zi deăă ă ş ş mole eal , cald , înnorat i, dup câte mi s-a spus, cu fluctua ii rapide ale barometrului.ş ă ă ăş ă ţ Dormisem pu in, cu toate c so ia mea reu ise s doarm , i m-am sculat devreme. M-amţ ă ţ ş ă ă ş dus în gr din , înainte de micul dejun, încordându-mi auzul, dar dinspre câmp nu se auzeaă ă decât o ciocârlie.

L ptarul veni ca de obicei. Auzindu-i zgomotul c ru ei, m-am dus pâă ă ţ n la gard, s -lă ă întreb despre ultimele ve ti. Mi-a spus c în timpul nop ii mar ienii fuseser înconjura i deş ă ţ ţ ă ţ trupe i c se a teptau tunurile. Apoi, ca o not familiar i lini titoare, am auzit trenul careş ă ş ă ăş ş se îndrepta spre Woking.

— Nu vor fi uci i, zise l ptarul, dac aceasta se va putea evita.ş ă ăCum vecinul meu intra în gr din , am stat câtva timp de vorb cu el, apoi am intrat înă ă ă

cas pentru micul dejun. Era o diminea dintre cele mai obi nuite. Vecinul meu era deă ţă ş p rere c în cursul zilei trupele vor reu i s -i captureze sau s -i distrug pe mar ieni.ă ă ş ă ă ă ţ

— P cat c este atât de greu s te apropii de ei, zise el. Ar fi intereă ă ă sant s afl m cumă ă tr iesc ei pe alt planet ; am putea s înv m câte ceă ă ă ă ăţă va.

Veni pân la gard, întinzându-mi o mân de fragi, c ci era un gr dă ă ă ă inar nu numai pasionat, dar în aceea i m sur i generos. Totodat , îmi vorbi despre incendiul p durilorş ă ăş ă ă de pini de lâng Byfleet Golf Links.ă

— Se spune, zise el, c acolo a mai c zut unul dintre Obiectele acelea blestemate,ă ă num rul 2. Dar i unul era prea destul! Cei de la asigur ri vor avea de pl tit, nu glum , până ş ă ă ă ă se va restabili ordinea. Vorbind, el râdea cu aerul celei mai bune dispozi ii. Ad ug cţ ă ă ă p durile continuau s ard i îmi ar t un nor de fum. P mântul va frige sub picioare zileă ă ăş ă ă ă întregi, din cauza covorului gros al acelor de pini i al ierbii, zise el, apoi, redevenind seriosş murmur : Bietul Ogilvy!ă

Dup dejun, în loc s lucrez, m-am hot rât s cobor c tre câmp. Sub podul de caleă ă ă ă ă ferat , am întâlnit un grup de solda i — cred c erau geni ti —, oameni cu chipie mici iă ţ ă ş ş rotunde, cu tunici ro ii, murdare i descheiaş ş te, l sând s se vad c m ile albastre, cuă ă ă ă ăş

pantaloni de culoare închis i cu ghete care ajungeau pân la pulpe. Mi-au spus c nimeniăş ă ă nu era l sat s treac peste canal i, privind de-a lungul drumului, spre pod, am v zut peă ă ă ş ă unul dintre oamenii regimentului de la Cardigan stând acolo de santinel . Am stat de vorbă ă câtva timp cu solda ii; le-am povestit cum îi v zuţ ă sem cu o sear înainte pe mar ieni. Niciă ţ unul dintre ei nu-i v zuse ă şi nu aveau decât idei vagi despre ei, a a c m-au asaltat cuş ă întreb ri. Mi-au spus c nu tiau cine ordonase mi c rile de trupe; credeau c se iscase oă ă ş ş ă ă neîn eţ legere la Horse Guards. Un genist obi nuit este în general mai bine inş struit decât ceilal i solda i, i ei au pornit s aprecieze, cu oarecare compeţ ţ ş ă ten , condi iile particulareţă ţ ale unei eventuale lupte. Le-am descris raza arz toare, i au început s discute între ei.ă ş ă

— Eu cred c trebuie s ne furi m, ad posti i, i apoi s s rim pe ei, ziseă ă şă ă ţ ş ă ă unul.— Ia mai taci! zise altul. La ce bun s te mai ad poste ti împotriva raă ă ş zei arz toare?ă

Ai s te pr je ti! Noi trebuie s ne apropiem atât cât ne peră ă ş ă mite terenul, i apoi s s p m oş ă ă ă tran ee.ş

— Ia mai las -m cu tran eele tale! Tu nu vezi decât tran ee; ar fi treă ă ş ş buit s te na tiă ş iepure, Snippy.

— i chiar n-au gât deloc? zise un al treilea, pe nea teptate, un om m runt, brunet iŞ ş ă ş taciturn, care fuma dintr-o pip .ă

Mi-am repetat descrierea.— Caracati e, zise el, asta cred eu c sunt. Se spune c pescţ ă ă uiesc oameni... De data

asta ne vom lupta cu pe tii!ş— Nu este nici o crim s ucizi asemenea animale, zise cel care vorbiă ă se primul.— De ce s nu bombard m imediat creaturile astea blestemate i s termin m cu ele?ă ă ş ă ă

zise omule ul brunet. Nu putem ti ce sunt în stare s fac .ţ ş ă ă— Unde sunt obuzele tale? zise cel care vorbise primul. Nu mai este vreme de

pierdut. Trebuie s ne n pustim asupra lor, asta e p rerea mea, i cât mai curând.ă ă ă şCam acestea erau discu iile lor. I-am p r sit, dup câteva clipe, i m-am dus la gar ,ţ ă ă ă ş ă

s cump r toate ziarele de diminea pe care le puteam g si.ă ă ţă ăDar nu voi plictisi cititorul cu o descriere a acelei dimine i i a dup -amiezii i maiţ ş ă ş

lungi. Nu am reu it s arunc o privire asupra câmpului, deş ă oarece pân i turnurileăş bisericilor din Horsell i Chobham erau în mâinile autorit ilor militare. Solda ii c rora m-ş ăţ ţ ăam adresat nu tiau nimic; ofi erii erau enigmatici i preocupa i. I-am g sit pe oamenii dinş ţ ş ţ ă ora în deplin siş ă guran , din cauza prezen ei militarilor, i am auzit pentru prima dat de laţă ţ ş ă Marshall, tutungiul, c fiul lui era printre mor ii de pe câmp. Solda ii iă ţ ţ -au obligat pe oamenii de la marginea satului Horsell s - i încuie i s - i p r seasc locuin ele.ă ş ş ă ş ă ă ă ţ

M-am întors cam pe la ora dou , pentru masa de prânz, foarte obosit, deoarece, după ă cum am mai spus, ziua era extrem de c lduroas i în buă ăş ă itoare; ca s m r coresc, amş ă ă ă f cut dup -amiaz o baie rece. Pe la patru i jum tate m-am dus la gar s cump r un ziară ă ă ş ă ă ă ă de sear , c ci ziarele de diminea nu d duser decât o descriere foarte inexact a mor ii luiă ă ţă ă ă ă ţ Stent, Henderson, Ogilvy i a celorlal i. Dar am g sit prea pu ine date pe care nu le tiam.ş ţ ă ţ ş Mar ienii nu se ar tau deloc. P reau ocupa i acolo, în groapa lor, de unde se auzeauţ ă ă ţ cioc nituri i ie eau dâre de fum. Probabil c se pregă ş ş ă ăteau de lupt . "S-a încercat din nou să ă li se semnalizeze, dar f r succes", era formula stereotip a ziarelor. Un genist mi-a spus că ă ă ă aceste încerc ri au fost f cute de un om, ad postit într-un an , cu o flamur a ezat înă ă ă ş ţ ă ş ă vârful unei pr jini lungi. Mar ienii au acordat acestor avansuri tot atâta aten ie cât amă ţ ţ ă acorda noi mugetelor unei vaci.

Trebuie s m rturisesc c , v zând armata, preg tirile de lupt , m sim eam din ce înă ă ă ă ă ă ă ţ ce mai curajos. Imagina ia mea, devenind r zboinic , îi zdrobi pe invadatori în diferiteţ ă ă chipuri; îmi reveniser visele de b t lii i de eroism ale copil riei. În momentul acelaă ăă ş ă credeam c lupta este inegal . Mar ienii p reau extrem de neputincio i în groapa aceea aă ă ţ ă ş lor.

Pe la ora trei, se auzir lovituri de tun, la intervale regulate, dinspre Chertsey sauă Addlestone. Am aflat c p durile aprinse de pini, în care c zuse cel de-al doilea cilindru,ă ă ă erau bombardate, în speran a c Obiectul va putea fi distrus înainte de a se deschide. Totu i,ţ ă ş abia pe la ora cinci un tun de câmp fu adus la Chobham, pentru a fi folosit împotriva primului grup de mar ieni.ţ

Pe la ora ase seara, în timp ce luam ceaiul împreun cu so ia mea, pe verand ,ş ă ţ ă

discutând cu aprindere despre b t lia care ne amenin a, am auzit un bubuit în bu it venind,ăă ţ ă ş de pe câmp, i, imediat dup el, o izbucş ă nire de foc. La scurt timp se auzi, foarte aproape de noi, un trosnet puternic, prelung, care zgudui p mântul; repezindu-m afar pe paji te, amă ă ă ş văzut vârfurile copacilor de pe lâng Oriental College izbucnind în fl c ri roă ă ă ii i fum iş ş ş turnul bisericu ei de al turi pr bu indu-se în ruine. Turla uţ ă ă ş nei cl diri de al turi disp ruse,ă ă ă iar acoperi ul colegiului ar ta ca dup bomş ă ă bardamentul cu un tun de o sut de tone. Unulă dintre hornurile casei noastre plesni, ca atins de o schij , se sparse, i o bucat din el c zândă ş ă ă peste igle împr tie o gr mad de sf râm turi ro ii pe stratul de flori de lâng fereastraţ ăş ă ă ă ă ş ă od ii mele de lucru.ă

Am r mas, so ia mea i cu mine, ului i. Apoi, mi-am dat seama c toat creastaă ţ ş ţ ă ă dealului Maybury putea s fie acum atins de raza arz toare a mar ienilor, deoareceă ă ă ţ Oriental College fusese înl turat din cale.ă

Am apucat-o atunci pe so ia mea de bra i, f r nici o explica ie, am târât-o dupţ ţ ş ă ă ţ ă mine afar , pe drum. Apoi am scos-o i pe servitoare, spuă ş nându-i c m voi duce eu sus s -iă ă ă aduc lada pe care o cerea cu insisten- .ţă

— Nu mai putem s r mânem aici, i-am spus; i, în timp ce vorbeam, focul reîncepu,ă ă ş pentru o clip , pe câmp.ă

— Dar unde ne vom duce? zise so ia mea, îngrozit .ţ ăM gândeam, n ucit.ă ă Apoi mi-am amintit de verii ei din Leatherhead.— La Leatherhead! am strigat, peste zgomotul care se auzea din nou.Ea î i întoarse privirile în josul dealului. Oamenii ie eau, nedumeri i, din casele lor.ş ş ţ— Cum vom ajunge la Leatherhead? zise ea.La poalele dealului, ni te osta i treceau c lare pe sub podul de cale ferat ; trei intrar ,ş ş ă ă ă

în galop, prin por ile deschise de la Oriental College; al i doi desc lecar i începur sţ ţ ă ăş ă ă alerge din cas în cas . Soarele str luă ă ă cind prin fumul care se ridica din vârful copacilor p rea sângeriu i arunca o lumin sinistr i neobi nuit peste toate lucrurile.ă ş ă ăş ş ă

— Stai aici, zisei eu; aici e ti în siguran ; i am pornit în grab spre Spotted Dog,ş ţă ş ă deoarece tiam c hangiul avea un cal i un docar. Alergam, dându-mi prea bine seama cş ă ş ă într-o clip toat lumea de pe aceast parte a dealului se va pune în mi care. L-am g sit peă ă ă ş ă hangiu la tejghea, cu totul ne tiutor de ceea ce se petrecea dincolo de hanul lui. Un om,ş stând cu spatele la mine, vorbea cu el.

— Trebuie s -mi da i o lir , zise hangiul, i nu am pe nimeni care s conducă ţ ă ş ă ă docarul.

— Î i dau dou lire, zisei eu, peste um rul str inului.ţ ă ă ă— De ce?— i i-l aduc înapoi c tre miezul nop ii!Ş ţ ă ţ— Doamne! zise hangiul; dar ce-i graba asta? Este o afacere pe cinste pentru mine.

Dou lire i mi-l aduci înapoi? Dar ce s-a întâmplat?ă şI-am explicat în grab c trebuia s -mi p r sesc casa, i am ob inut astfel docarul. Înă ă ă ă ă ş ţ

clipa aceea, nu mi se p rea atât de urgent ca hangiul să ă- i p r seasc i el casa. Am avutş ă ă ăş grij s ob iă ă ţ n docarul imediat, am adus calul de c p stru de-a lungul drumului i, l sându-lă ă ş ă în grija so iei meţ le i a servitoarei, m-am repezit în cas i am împachetat câteva lucruri deş ăş valoare, argint ria i altele. În acest timp, fagii de lâng cas ardeau, iar din gardurile de peă ş ă ă drum se ridicau limbi ro ii de fl c ri. În timp ce eram ocupat cu aceste treburi, ap ru înş ă ă ă goan unul dintre osta ii care desc leă ş ă caser . El umbla din cas în cas , prevenind peă ă ă oameni s plece. Tocmai trecea, când am ie it pe u a din fa , c rându-mi comorileă ş ş ţă ă înf urate într-o fa de mas . Am strigat dup el:ăş ţă ă ă

— Ce nout i?ăţSe întoarse, cu ochii holba i, îngân ceva "c au ie it cu un fel de caţ ă ă ş pac de oal ", iă ş

continu s alerge spre poarta casei din vârful dealului. Un vârtej nea teptat de fum negru,ă ă ş trecând de-a curmezi ul drumului, îl asş cunse pentru o clip vederii. Am alergat la poartaă vecinului, am b tut i am descoperit ceea ce tiam de altfel de mai înainte, anume că ş ş ă plecase împreun cu so ia lui la Londra i î i încuiaser casa. Am intrat din nou la mineă ţ ş ş ă acas , dup cum promisesem, s aduc lada servitoarei; i-am târât-o afar , i-am a ezat-oă ă ă ă ş al turi, la spatele docarului, apoi am apucat h urile i m-am urcat al turi de so ia mea, înă ăţ ş ă ţ fa . Dup o clip , ie isem din goaţă ă ă ş na fumului i zgomotului i coboram panta opus aş ş ă

dealului Maybury, către Old Woking.În fa a noastr se întindea o priveli te lini tit i însorit , cu holde de grâu de fiecareţ ă ş ş ăş ă

parte a drumului: firma hanului Maybury se leg na u or. Ajuns la poalele dealului, mi-amă ş întors capul s privesc la panta pe care o p r seam. În aerul lini tit se ridicau nori gro i deă ă ă ş ş fum negru, întrerup i de limbi ro ii de foc, aruncând umbre negre pe vârfurile copacilorţ ş înverzi i. Fuţ mul se i întinsese departe, spre r s rit i apus, spre p durile de pini de laş ă ă ş ă Byfleet de la r s rit, i spre satul Woking, de la apus. Drumul era presă ă ş ărat de oameni care alergau c tre noi. Foarte slab, dar foarte deslu it se auă ş zeau acum, prin aerul lini tit iş ş fierbinte, bubuitul unui tun, care apoi încet , i pocniturile intermitente ale pu tilor.ă ş ş Probabil c mar ienii incendiă ţ au tot ceea ce edea în calea razei lor arz toare.ş ă

Cum nu sunt un vizitiu încercat, am fost silit s -mi îndrept imediat aten ia asupraă ţ calului. Când m-am întors din nou s privesc, fumul negru se ascunsese dup cel de ală ă doilea deal. Am îndemnat calul cu biciul, apoi i-am dat frâul liber, pân când am l sată ă Woking i Send între noi i r fuiş ş ă rea aceea violent . Între Woking i Send am ajuns dină ş urm i am întrecut tr sura medicului.ăş ă

Capitolul XÎN FURTUNĂ

Leatherhead se afl cam la dou sprezece mile dep rtare de Maybury Hill. În aeră ă ă plutea mirosul de fân, deasupra p unilor bogate de dincolo de Pyrford, i, de fiecare parteăş ş a drumului, gardurile vii erau împodobite, vesel, cu o mul ime de m cie i. Tirul masiv careţ ă ş izbucnise în timp ce coboram dealul Maybury încetase tot atât de brusc precum începuse, l sând seara lini tit i plin de pace. Am ajuns f r nici o piedic la Leatherhead, pe la oraă ş ăş ă ă ă ă nou , i calul s-a odihnit o or , în timp ce am luat cina împreun cu verii mei, l sându-le-oă ş ă ă ă pe so ia mea în grij .ţ ă

În tot timpul c l toriei, so ia mea fusese neobi nuit de t cut i p rea cople it deă ă ţ ş ă ăş ă ş ă prevestiri rele. I-am vorbit, încercând s-o lini tesc, ar tându-i c mar ienii erau lega i deş ă ă ţ ţ acea groap prin greutatea lor excesiv i c , în cel mai r u caz, nu puteau decât s seă ăş ă ă ă târasc pu in afar din ea; dar ea îmi r spundea numai în monosilabe. Dac n-ar fi fostă ţ ă ă ă promisiunea pe care i-o f cusem hangiului, cred c m-ar fi rugat s r mân ă ă ă ă peste noapte în Leatherhead. O, de a fi r mas! Când ne-am desp r it, fa a ei — îmi amintesc bine — eraş ă ă ţ ţ extrem de alb .ă

În ceea ce m prive te, tr isem toat ziua într-o surescitare febril . Îmi p trunsese înă ş ă ă ă ă sânge ceva foarte asem n tor cu febra r zboinic care cuprinde uneori o comunitateă ă ă ă civilizat i, în sinea mea, nu eram prea suăş p rat c trebuia s m întorc în noaptea aceea laă ă ă ă Maybury. Îmi era chiar team c împu c turile pe care le auzeam ar fi putut însemnaă ă ş ă exterminarea invadatorilor din Marte. Pot s -mi exprim mai bine starea de spirit, spuă nând c doream s fiu de fa la moartea lor.ă ă ţă

Când am pornit la drum, ceasul ar ta aproape unsprezece. Noaptea era neobi nuit deă ş întunecoas ; pentru mine, care ie eam din casa lumă ş inat a verilor mei, p rea cu adev rată ă ă neagr i tot atât de fierbinte i în bu iăş ş ă ş toare ca i ziua care trecuse. Norii zburau în goanş ă pe cer, cu toate c nici o adiere nu mi ca arbu tii din jur. Servitorul verilor mei aprinseseă ş ş amândou felinarele. Din fericire, cuno team foarte bine drumul. So ia mea ră ş ţ ămase în lumina din pragul u ii i m privi pân când m-am suit în docar. Apoi se întoarse brusc iş ş ă ă ş intr în cas , l sându-i pe verii mei s -mi ureze drum bun.ă ă ă ă

M-am sim it pu in cam deprimat, la început, fiind molipsit de temerile so iei mele,ţ ţ ţ dar în scurt timp gândurile mi s-au oprit din nou asupra mar iţ enilor. În clipa aceea, nu tiamş absolut nimic despre evolu ia luptei din timpul serii. Nu cuno team nici m car împrejur rileţ ş ă ă care precipitaser conă flictul. În timp ce treceam prin Ockham (acesta era drumul pe care mă întorceam, nu prin Send Old Woking), am v zut, de-a lungul orizontului, spre apus, oă lumin sângerie, care, în timp ce m apropiam, se ridica încet pe cer. Norii mi c tori aiă ă ş ă furtunii care se apropia se amestecau acolo cu mase de fum negru i ro u.ş ş

Strada Ripley era pustie i, în afar de câteva ferestre luminate, satul nu ar ta nici unş ă ă semn de via ; abia am reu it s evit un accident, la cotiţă ş ă tura drumului spre Pyrfold, unde un

grup de oameni edeau cu spatele la mine. Nu mi-au spus nimic, când am trecut pe lâng ei.ş ă Nu tiu dac ei aş ă veau cuno tin de cele întâmplate dincolo de deal i nu tiu dac locuinş ţă ş ş ă eţ -le t cute pe lâng care treceam în drumul meu dormeau în pace, sau eă ă rau p r site, pustii,ă ă sau erau bântuite de teroarea nop ii.ţ

De la Ripley pân la Pyrford nu am putut s mai v d lumina ro ie, deă ă ă ş oarece am trecut prin valea Wey. Când am urcat micul deal de dup biă serica din Pyrford, lumina mi-a ap rută din nou, iar copacii din jurul meu frem tau la primele semne ale furtunii care se apropia.ă Atunci am auzit bătând miezul nop ii, apoi mi-a ap rut silueta dealului Maybury, cu vârfulţ ă copacilor i ale acoperi urilor profilându-se negre i precise pe cerul înroş ş ş it.ş

Chiar în timp ce priveam la aceste contururi, o flac r verzuie, sinisă ă tr , lumin înă ă jurul meu drumul, l sând s se vad p durile îndep rtate dinspre Addlestone. Am sim ită ă ă ă ă ţ h urile smucindu-se. Norii gr bi i fur parăţ ă ţ ă c sfâ ia i de o fâ ie verde de foc, care leă ş ţ ş ilumin învolburarea c zând apoi pe câmp, în stânga mea. Era cea de a treia stea c z toare!ă ă ă ă

Dup o clip , izbucni un violet orbitor, prin contrast, i se aprinse priă ă ş mul fulger al furtunii care se apropia; tunetul izbucni deasupra capului meu ca o rachet . Calul, luândă z bala între din i, o porni în goan .ă ţ ă

Am pornit pe panta u oar care coboar pân la poalele dealului Mayş ă ă ă bury. Fulgerele, odat pornite, continuar într-o succesiune rapid , cum nu mai v zusem niciodat .ă ă ă ă ă Bubuiturile succesive ale tunetelor, cu acompaniament de trosnituri ciudate, p reau maiă curând zgomotele unei gigantice ma ini electrice decât ecourile unor tunete obi nuite.ş ş Izbucnirile de lumin erau orbitoare i m n uceau, iar o grindin m runt îmi biciuă ş ă ă ă ă ă ia obrajii, în timp ce coboram panta.

La început, n-am privit nimic altceva decât drumul din fa a mea, dar apoi, deodat ,ţ ă aten ia mi-a fost atras de o form care se mi ca cu repeziţ ă ă ş ciune, în jos, pe coasta opus aă dealului Maybury. Am crezut, mai întâi, c este acoperi ul ud al unei case, dar un fulger,ă ş venind imediat dup un ală tul, îmi ajut s v d c forma avea o mi care rapid de rota ie.ă ă ă ă ş ă ţ Probabil c era o iluzie optic — o clip de întuneric care te n ucea, apoi, într-un fulă ă ă ă ger ca lumina zilei, cl direa ro ie a Orfelinatului, lâng vârful deală ş ă ului, crestele verzi ale pinilor, iş acest obiect necunoscut, ivindu-se clar, precis, str lucitor.ă

Ce mi-a fost dat s v d! Cum a putea s -l descriu? Un tripod monă ă ş ă struos, mai înalt decât o cas cu mai multe etaje, p ea peste pinii tineri, strivindu-i în drum; o ma ină ăş ş ă mi c toare, de metal lucitor, înaintând peste tufi uri; din corpul ei atârnau cabluri articulate,ş ă ş de o el, i z ng nitul aţ ş ă ă surzitor se amesteca cu zgomotul tunetelor. Un fulger, i ma ina îmiş ş ap ru limpede, p ind cu dou picioare deodat , pentru a disp rea i a reap rea din nouă ăş ă ă ă ş ă aproape imediat, la o sut de metri mai aproape, o dat cu fulgeă ă rul urm tor. V pute iă ă ţ închipui un taburet cu trei picioare care se apleca i p ea zgomotos pe suprafa aş ăş ţ p mântului? Era impresia pe care am avut-o atunci, în lumina fulgerelor. Dar, în locul unuiă taburet, închipui i-v un uţ ă ria trup mecanic, a ezat pe trei picioare.ş ş

Apoi, deodat , pinii p durii din fa a mea fur da i de o parte i de ală ă ţ ă ţ ş ta, ca ni te trestiiş sub iri printre care i-ar deschide drumul un om; fur smul i i culca i la p mânt, i ap ruţ ş ă ş ş ţ ă ş ă un al doilea tripod uria , n pustinş ă du-se, dup cum mi se p rea, de-a dreptul c tre mine. Iară ă ă eu goneam, în galopul calului, drept c tre el! La vederea celui de al doilea monstru, miă -am pierdut calul de-a binelea; f r s m opresc, pentru a mai privi, am smucit cu putereă ă ă ă h urile ca s întorc calul spre dreapta i în clipa urăţ ă ş m toare docarul s-a rostogolit peste cal;ă hulubele s-au sf râmat cu zgoă mot, iar eu am fost aruncat într-o parte, c zând într-oă b ltoac .ă ă

M-am ridicat aproape imediat i m-am ghemuit, cu picioarele înc în ap , sub unş ă ă boschet de grozam . Calul z cea nemi cat (î i frânsese gâtul, bietul animal!) i la luminaă ă ş ş ş fulgerelor vedeam masa neagr a docarului r să ă turnat i conturul unei ro i care se maiş ţ învârtea încet. În clipa urm toaă re, uria a ma in trecu pe lâng mine i urc dealul c treş ş ă ă ş ă ă Pyrford.

V zut de aproape, colosul avea o înf i are extrem de stranie, c ci nu era un simpluă ăţş ă mecanism insensibil, înaintând pe drum. i totu i, era o maŞ ş in , cu un z ng nit metalic iş ă ă ă ş r sun tor, i având ni te tentacule lungi, flexibile i lucitoare (una dintre ele inea un pină ă ş ş ş ţ tân r), care se legă ănau, zgomotoase, în jurul acestui trup bizar. În timp ce p ea, ma ina î iăş ş ş alegea drumul, iar scufia de bronz a ezat deasupra ei se mi ca încoace i încolo, ca un capş ă ş ş

care prive te de jur împrejur. În spatele corpului princiş pal se afla o cutie imens de metală alb, ca un uria co pesc resc; când monstrul trecu pe lâng mine, din încheieturileş ş ă ă membrelor r bufnea un fum verde. Într-o clip , tripodul se îndep rt .ă ă ă ă

Atât am v zut, atunci foarte vag, sub scurtele â niri ale fulgerelor, în succesiunea deă ţ ş lumin orbitoare i întuneric profund.ă ş

Trecând pe lâng mine, colosul scoase un urlet puternic, asurzitor, care acoperiă tunetul: "Aluu! aluu!", i în clipa urm toare îl ajunse din urş ă m pe tovar ul lui, la oă ăş jum tate de mil dep rtare; apoi se aplecar aă ă ă ă mândoi asupra unui obiect care se afla pe câmpie. Sunt sigur c obiectul era cel de al treilea din cei zece cilindri trimi i de mar ieni peă ş ţ p mânt.ă

Am r mas câteva minute în ploaie i întuneric, privind, prin lumina intermitent , laă ş ă aceste fiin e monstruoase de metal care se mi cau în deţ ş p rtare, pe deasupra arbu tilor.ă ş Începuse s cad o grindin m runt i, dup cum se înte ea sau se r rea, formele loră ă ă ă ăş ă ţ ă ap reau când înce o ate, când mai l murite. Din când în când, fulgerele se opreau iă ţ ş ă ş noaptea le înghi ea cu totul.ţ

Eram leoarc de ploaie i de apa din b ltoaca în care intrasem. A treă ş ă cut câtva timp pân când, risipindu-mi-se uluiala, am putut s m ridic pe un loc mai înalt i mai uscat iă ă ă ş ş s m gândesc la primejdia iminent .ă ă ă

Nu departe de mine se afla o colib mic de lemn, cu o singur încă ă ă ăpere, înconjurată de câteva straturi de cartofi. Am reu it, în cele din urm , s m ridic în picioare; aplecat dinş ă ă ă ale i folosind fiecare ad post, m-am apropiat în goan de colib . Am b tut în u , dar n-ş ş ă ă ă ă şă

am izbutit s m fac auzit de cei din untru (dac în untru era cineva), astfel c dup câtvaă ă ă ă ă ă ă timp am renun at i, strecurându-m cea mai mare parte a drumului prinţ ş ă tr-un an , am reu itş ţ ş s trec neobservat de aceste ma ini monstruoase, pân la p durea de pini dinspre Maybury.ă ş ă ă

Mi-am continuat drumul la ad postul p durii, ud i tremurând de frig, c tre propriaă ă ş ă mea cas . Orbec iam printre copaci încercând s ghiă ă ă cesc c rarea. P durea era înv luit înă ă ă ă bezn , c ci fulgerele deveniser mai rare, iar grindina, care se rev rsa într-un adev rată ă ă ă ă torent, c dea în coloane prin golurile frunzi ului bogat.ă ş

Dac mi-a fi dat bine seama de semnifica ia celor v zute, ar fi trebuit s încercă ş ţ ă ă imediat s -mi g sesc drumul spre Street Chobham, înapoină ă du-m astfel la so ia mea, înă ţ Leatherhead. Dar m-au împiedicat, în noaptea aceea, atât straniile împrejur ri, cât iă ş deplorabila mea stare fizic ; ă eram zdrobit, obosit, ud pân la piele, asurzit i orbit deă ş furtun .ă

În minte îmi plutea, neclar , ideea de a m întoarce la mine acas , i acesta era ună ă ă ş motiv suficient pentru a m hot rî. M-am poticnit printre copaci, am c zut într-un an , mi-ă ă ă ş ţam zdrobit genunchii de o scândur , i în cele din urm am ie it, b l cindu-m , pe drumulă ş ă ş ă ă ă care coboar de la Colă lege Arms. Spun b l cindu-m , deoarece apa se scurgea, împreunăă ă ă cu nisipul, pe coasta dealului, într-un uvoi noroios. În întuneric, un om se ciocni de mine,ş gata s m trânteasc pe spate.ă ă ă

Omul scoase un strig t de spaim , s ri într-o parte i o lu la goan , mai înainte de a-ă ă ă ş ă ămi fi venit în fire ca s -i vorbesc. Furtuna era atât de vioă lent în acel loc, încât cu mareă greutate am reu it s urc dealul. M-am tras lâng gardul din stânga i, inându-m de el, amş ă ă ş ţ ă putut s -mi continui druă mul.

Aproape de vârf, am c lcat pe ceva moale i, la lumina unui fulger, am v zut lângă ş ă ă picioarele mele o gr mad de haine negre i o pereche de ghete. Lumina fulgerului disp ruă ă ş ă înainte de a putea deslu i mai bine poziş ia în care z cea necunoscutul. Am r mas locului,ţ ă ă a teptând fulgerul urş m tor. Când lumina â ni din nou, am v zut c era un om robust,ă ţ ş ă ă îmbrăcat simplu, dar nu zdren ros; capul îi era adus sub trup, i omul z cea ghemuit lângţă ş ă ă gard, ca i cum ar fi fost aruncat acolo cu violen .ş ţă

St pânindu-mi repulsia fireasc a omului care nu mai atinsese nicioă ă dat un cadavru,ă m-am aplecat i l-am întors cu fa a în sus, ca s v d daş ţ ă ă c îi mai b tea inima. Era mort de-aă ă binelea. Se pare c î i frânsese gruă ş mazul. Când fulgerul lumin pentru a treia oar , i-amă ă v zut chipul. Am să ărit în picioare. Era hangiul de la Spotted Dog, al c rui docar îl închiriaă -sem.

Am p it cu b gare de seam peste el i mi-am continuat drumul căş ă ă ş ătre vârful dealului. Am l sat în urm postul de poli ie i College Arms, înă ă ţ ş dreptându-m spre casaă

mea. Nu se mai vedea nimic arzând pe coasta dealului, cu toate c de pe câmp continua să ă se vad o lumin ro ie i un vârtej ro cat de fum, ridicându-se în b taia grindinei. Atât câtă ă ş ş ş ă puteam s v d la lumina fulgerelor, casele din jurul meu erau în cea mai mare parteă ă neatinse. Lâng College Arms, în mijlocul drumului, z cea un morman înă ă tunecat.

Mai jos, c tre podul Maybury, se auzeau glasuri i zgomot de pa i, dar n-am avută ş ş curajul s strig sau s m îndrept într-acolo. Am descuiat u a, am intrat, am închis u a înă ă ă ş ş urma mea, încuind-o cu cheia, m-am îndreptat, cl tinându-m , spre scar i m-am a ezată ă ăş ş jos. Nu vedeam în fa a ochilor decât mon trii metalici, umblând de colo-colo, i cadavrulţ ş ş zdrobit de lâng gard.ă

M-am ghemuit la picioarele sc rii, cu spatele rezemat de perete, dâră -dâind violent.

Capitolul XILA FEREASTRĂ

Am spus mai înainte c furtuna emo iilor mele are darul s înceteze de la sine. După ţ ă ă câtva timp, mi-am dat seama c eram înghe at i ud, i c pe covorul sc rii se formaser înă ţ ş ş ă ă ă jurul meu mici b ltoace de ap . M-am riă ă dicat, aproape mecanic, m-am dus în sufragerie iş am b ut pu in whisky, apoi m-am gândit s -mi schimb hainele.ă ţ ă

Dup ce m-am schimbat, am urcat în camera mea de lucru, f r s pot spune în ceă ă ă ă scop o f ceam. Fereastra camerei mele d , pe deasupra coă ă pacilor i a c ii ferate, spreş ă câmpul din Horsell. În graba plec rii noastre, r m sese deschis . Coridorul era întunecat i,ă ă ă ă ş prin contrast cu imaginea din cadrul ferestrei, întreaga înc pere p rea st pânit de ună ă ă ă întuneric de nep truns. M-am oprit brusc în prag.ă

Furtuna trecuse. Turnurile lui Oriental College disp ruser , ca i piă ă ş nii din jur iş departe se vedea câmpul din jurul gropilor de nisip luminat de o str lucire ro ie i vie. Înă ş ş aceast lumin , se mi cau neîncetat, încoace i încolo, ni te forme enorme i negre, grote tiă ă ş ş ş ş ş i stranii.ş

Era ca i cum întreaga regiune din direc ia aceea fusese într-adev r cuprins deş ţ ă ă fl c ri — o coast întins de deal, pres rat cu mici limbi de foc agitându-se i r sucindu-seă ă ă ă ă ă ş ă sub rafalele furtunii care începea s se poă toleasc i aruncând reflexe ro ii pe norii c l toriăş ş ă ă de deasupra. Din când în când, câte o trâmb de fum, de la vreun incendiu mai apropiat,ă trecea prin fa a ferestrei mele, ascunzând formele mar ienilor. Nu puteam s v d ce aţ ţ ă ă nume f ceau, nici s le deslu esc prea bine formele, i nici s recunosc oă ă ş ş ă biectele negre care îi preocupau. Nu puteam s v d nici focul din apropieă ă re, cu toate c reflexele lui dansau peă peretele i pe tavanul camerei mele. În aer plutea, r inos i p trunz tor, un miros de ars.ş ăş ş ă ă

Am închis f r zgomot u a i m-am furi at c tre fereastr . Pe m sur ce m apropiamă ă ş ş ş ă ă ă ă ă de ea, perspectiva se deschidea pân a cuprins, într-o pară te, casele din jurul g rii Woking, iă ş de cealalt parte, p durile de pin, carbonizate i înnegrite, din Byfleet. La poalele dealuluiă ă ş se vedea o lumin , pe calea ferat , aproape de pod, i multe dintre casele a ezate de-aă ă ş ş lungul drumului spre Maybury i pe str zile de lâng gar erau ni te ruine în flş ă ă ă ş ăc ri. Laă început, lumina de pe calea ferat m-a nedumerit: era puternic , lâng un morman întunecată ă ă având, spre dreapta, un ir de dreptunghiuri galbene. Apoi am recunoscut un tren sf râmat,ş ă cu partea din fa distrus , incendiat , i cu ultimele vagoane înc pe ine.ţă ă ă ş ă ş

Între aceste trei centre principale de lumin , casele, trenul i regiunea incendiată ş ă dinspre Chobham, se întindeau spa ii neregulate de întuneric, întrerupte ici i colo de fâ iiţ ş ş de p mânt care ardeau în bu it, fumegând. Întinderea neagr , pres rat cu fl c ri, forma ună ă ş ă ă ă ă ă spectacol dintre cele mai ciudate. Îmi amintea, mai mult decât orice, priveli tea fabricilorş de ceramic în timpul nop ii. La început, n-am putut s deslu esc nici un om, cu toate că ţ ă ş ă îmi încordam privirea s descop r vreunul. Mai târziu, am v zut, în lumina g rii dină ă ă ă Woking, câteva forme negre care alergau, una în urma alteia, de-a lungul liniei.

Acest haos de fl c ri era, deci, micul univers unde tr isem în siguă ă ă ran ani de zile!ţă Înc nu tiam ce se întâmplase în ultimele apte ore; i nici nu cuno team, cu toate că ş ş ş ş ă începusem s b nuiesc, leg tura dintre colo ii mecanici i f pturile greoaie, lene e, pe careă ă ă ş ş ă ş le v zusem prelingână du-se din cilindru. Cu un ciudat sentiment de curiozitate impersonal ,ă mi-am întors fotoliul spre fereastr i m-am a ezat, privind c tre regiunea întunecat , i maiăş ş ă ă ş

ales c tre cele trei forme negre i gigantice care se agiă ş tau încoace i încolo, în lumina dinş jurul gropilor de nisip.

P reau c desf oar o activitate intens . Am început s m întreb ce puteau s fieă ă ăş ă ă ă ă ă ace ti colo i. Erau oare ni te mecanisme dotate cu ra iune? tiam c faptul este cuş ş ş ţ Ş ă neputin . Sau în fiecare ma in se afla câte un mar ian, care o conducea, o dirija, o folosea,ţă ş ă ţ la fel cum creierul unui om conduce mi c rile trupului? Am început s le compar cuş ă ă ma inile construş ite de oameni, s m întreb, pentru prima oar în via a mea, ce impresieă ă ă ţ poate s produc un cuirasat sau o ma in cu aburi unui animal inferior inteligent.ă ă ş ă

Furtuna limpezise cerul i pe deasupra fumului care se ridica din pş ământul incendiat se z rea Marte, ca un mic punct tot mai palid, îndreptână du-se c tre apus. Un soldat p trunseă ă în gr dina mea. Am auzit un zgomot u or i, trezindu-m din letargia care m cuprinsese,ă ş ş ă ă am privit în jos i am v zut o form nedeslu it c rându-se pe gard. La vederea unei fiin eş ă ă ş ă ăţă ţ omene ti, toropeala mi-a disp rut i m-am aplecat ner bd tor pe fereastr .ş ă ş ă ă ă

— Pssst! l-am chemat, în oapt .ş ăOmul se opri c lare pe gard, ov ind. Apoi trecu peste gard i veni deă ş ă ş -a curmezi ulş

peluzei, pân la col ul casei. Mergea aplecat, c lcând uă ţ ă or.ş— Cine-i acolo? zise el, tot în oapt , privind în sus, de sub fereastr .ş ă ă— Unde te duci? l-am întrebat.— Dumnezeu tie...ş— Vrei s te ascunzi?ă— Chiar a a.ş— Vino în untru!ăAm coborât, i-am descuiat u a, l-am l sat s intre i am încuiat din nou u a. Nuş ă ă ş ş

puteam s -i v d fa a. Era cu capul gol i cu tunica descheiaă ă ţ ş t .ă— Doamne sfinte! zise el, în timp ce îl conduceam în untru.ă— Ce s-a întâmplat? întrebai eu.— Dar ce nu s-a întâmplat?Am putut s v d, prin întuneric, cum face un gest de disperare.ă ă— Ne-au m turat... pur i simplu ne-au m turat, repeta el întruna.ă ş ăM urm , aproape mecanic, în sufragerie.ă ă— Bea pu in whisky, i-am zis, turnându-i o por ie bun .ţ ţ ăEl o b u. Apoi, deodat , se a ez la mas , î i puse capul pe bra e i începu s suspineă ă ş ă ă ş ţ ş ă

i s plâng ca un copil, într-un acces de dezn dejde, în timp ce eu, cu o ciudat uitare aş ă ă ă ă propriei dezn dejdi de mai înainte, eă ş deam lâng el, uimit.ă

A trecut mult timp pân când i-a potolit nervii i a putut s -mi r să ş ş ă ă pund la întreb ri,ă ă i chiar i atunci mi-a vorbit confuz i întret iat. El coş ş ş ă manda o pies de artilerie i nuă ş

intrase în ac iune decât pe la ora apte. În clipa aceea, incendiul continua pe câmp i primulţ ş ş grup de mar ieni se furiţ a încet spre cel de al doilea cilindru, la ad postul unei paveze deş ă metal.

Mai târziu, aceast pav z se ridic pe trei picioare, devenind prima dintre ma inileă ă ă ă ş de lupt pe care le v zusem. Tunul pe care îl comanda fuă ă sese pus în pozi ie de tragere lângţ ă Horsell, pentru a domina gropile de nisip, i sosirea lui avusese darul de a precipitaş ac iunea. În timp ce tunaţ rii a ezau tunul, calul i se împiedic i c zu, aruncându-l într-oş ăş ă depresiune a terenului. În aceea i clip , în spatele lui, tunul explod , muni ia s ri în aş ă ă ţ ă er, totul fu cuprins de fl c ri, jur-împrejur, i se trezi z când sub un moră ă ş ă man de cadavre carbonizate, oameni i cai.ş

— Am r mas nemi cat, zise el, însp imântat i z p cit, strivit sub pieptul unui cal.ă ş ă ş ă ă Am fost m tura i! i ce duhoare... Dumnezeule! Ca de carne ars ! M r nisem la spate,ă ţ Ş ă ă ă c zând de pe cal, i a trebuit s zac acolo pân mi-am revenit. Cu o clip mai înainte eramă ş ă ă ă ca la parad ... i apoi trosc, duf! M tura i! repet el.ă ş ă ţ ă

R m sese ascuns mult timp sub le ul calului, aruncând pe furi câte o privire de-aă ă ş ş curmezi ul câmpului. Oamenii din regimentul Cardigan înş cercaser un atac, în dezordine,ă împotriva gropii, dar au fost pur i simplu desfiin a i. Apoi monstrul se ridicase în picioareş ţ ţ i începuse s se plimbe în voie, încoace i încolo, dea curmezi ul câmpului, printre pu iniiş ă ş ş ţ

fugari, întorcându- i în toate p r ile acoperi ul în form de cap, exact cum ar face un omş ă ţ ş ă acoperit cu o glug . inea, cu un fel de bra , o cutie complicat de metal, înv luit înă Ţ ţ ă ă ă

scântei verzi, i dintr-o pâlnie a acesteia â nea raza arş ţ ş z toare.ăÎn câteva clipe, pe câmp nu se mai afla, dup cât putuse s vad solă ă ă datul, nici o fiinţă

vie, i ardeau toate tufi urile i copacii care nu se transş ş ş formaser mai dinainte în scheleteă carbonizate. Cavaleri tii se aflau pe drum, dincolo de curbura terenului, i el n-a putut sş ş ă vad ce li se întâmă plase. A auzit pu tile pocnind câtva timp, pân se lini tir . La început,ş ă ş ă colosul cru gara din Woking i grupul de case din jurul ei; apoi, ţă ş într-o clip , razaă arz toare fu îndreptat asupra lor i ora ul deveni un morman de ruine în fl c ri. Atunciă ă ş ş ă ă monstrul stinse raza arz toare i, întorcând spatele artileristului, se îndrept c tre p durileă ş ă ă ă fumegânde de pini, care ad posă teau cel de al treilea cilindru. În timpul acesta din groap seă ridic un alt colos str lucitor.ă ă

Cel de al doilea monstru porni pe urmele primului, i atunci artilerisş tul începu s seă furi eze cu mult grij prin cenu a fierbinte a buruienilor, c tre Horsell. El reu i s ajungş ă ă ş ă ş ă ă nev t mat în an ul de lâng osea, pe ună ă ş ţ ăş de a fugit pân la Woking. Din acest punct,ă povestirea lui se transform într-o serie de exclama ii. Ajunsese într-un loc de netrecut. Seă ţ pare c acoă lo pu ini oameni mai erau în via , cei mai mul i înnebuni i i acoperi i de arsuri.ţ ţă ţ ţ ş ţ Un incendiu îl întoarse din drum, i omul se ascunse printre grş ămezile de ziduri d râmate iă ş arse, în timp ce unul dintre uria ii mar ienilor trecea pe acolo. Îl v zu urm rind un om,ş ţ ă ă ridicându-l cu una din tentaculele lui de o el i izbindu-i capul de trunchiul unui pin. În celeţ ş din urm , duă p c derea nop ii, artileristul o lu la goan i ajunse pân la calea ferat .ă ă ţ ă ăş ă ă

De atunci, el se strecurase înainte, c tre Maybury, în speran a c , înă ţ ă dreptându-se spre Londra, va sc pa de primejdie. Oamenii se ascundeau în an uri i în pivni e, i mul i dintreă ş ţ ş ţ ş ţ supravie uitori fugiser spre satul Woking i spre Send. Era chinuit de sete, pân când aţ ă ş ă g sit lâng podul de cale ferat o conduct spart , din care apa â nea pe drum ca dintr-ună ă ă ă ă ţ ş izvor.

Aceasta este povestirea pe care i-am smuls-o, fraz cu fraz . Povestină ă du-mi, iş încercând s m fac s v d ceea ce v zuse el, omul se mai liniă ă ă ă ă ă ştise. Îmi spusese înc laă începutul povestirii c nu mâncase nimic de la prânz i, g sind în c mar ni te friptur deă ş ă ă ă ş ă oaie i ni te pâine, le-am adus în odaie. N-am aprins nici o lamp , de team s nu atragemş ş ă ă ă aten ia mar iţ ţ -enilor, i trebuia s pip im de fiecare dat cu mâinile pentru a nimeri pâiş ă ă ă nea sau carnea. În timp ce vorbea, lucrurile din jurul nostru începuser s se deslu easc prină ă ş ă întuneric, iar tufi urile c lcate în picioare i trandafirii rup i, de dincolo de fereastr ,ş ă ş ţ ă c p tau contururi distincte. P rea c prin gr din trecuse un grup de oameni sau de animale.ă ă ă ă ă ă Am început s disting chipul omului, înnegrit i r v it, i f r îndoial c i eu ar tam laă ş ă ăş ş ă ă ă ăş ă fel.

Dup ce am ispr vit de mâncat, am urcat încet pân în odaia mea de lucru, am privită ă ă din nou prin fereastra deschis . Valea se transformase, înă tr-o singur noapte, într-oă întindere de cenu . Incendiile se potoliser . Pe unde bântuiser fl c rile se ridicau acumşă ă ă ă ă uvi e de fum; nenum rate ruiş ţ ă ne ale caselor sf râmate i devastate, copacii doborâ i iă ş ţ ş

înnegri i, tot ceea ce noaptea ascunsese privirii, se deslu ea în lumina nemiloas a zorilor,ţ ş ă ca o pustietate îngrozitoare. i totu i, ici i colo, câte un obiect avusese noroŞ ş ş cul s scape —ă un semnal alb de la calea ferat , o ser alb i proasp t , printre d râm turi. Niciodat , înă ă ăş ăă ă ă ă istoria r zboaielor, distrugerea nu fusese atât de total , f r nici o alegere. Trei dintreă ă ă ă gigan ii metalici edeau în juţ ş rul gropii, scânteietori în lumina tot mai puternic a r s ritului,ă ă ă rotindu- i capetele, ca i cum ar fi supravegheat pustiirea pe care o s vâr iser .ş ş ă ş ă

Mi s-a p rut c groapa fusese l rgit , i, din când în când, din ea ră ă ă ă ş ăbufneau vaporii de un verde viu în lumina crescând a zorilor, r bufneau, se r suceau i se destr mau,ă ă ă ş ă disp rând.ă

Ceva mai departe, se în l au coroanele de foc dinspre Chobham. În luă ţ mina primelor raze de soare, ele se schimbar în coloane de fum ro iatic.ă ş

Capitolul XIICE AM V ZUT DIN DISTRUGEREA WEYBRIDGE-ULUI I SHEPPERTON-Ă Ş

ULUI

Când lumina zorilor deveni mai puternic , ne-am retras de la fereasă tra de la care îi

privisem pe mar ieni i am coborât f r zgomot la parter.ţ ş ă ăArtileristul a fost de acord cu mine c nu era indicat s r mânem în cas . El îmi spuseă ă ă ă

c avea de gând s se îndrepte c tre Londra i de acolo s ajung la unitatea lui — bateriaă ă ă ş ă ă num rul 12 de Artilerie c lare. Planul meu era s m întorc imediat la Leatherhead; mă ă ă ă ă impresionase atât de mult puterea mar ienilor, încât hot râsem s -mi duc so ia la Newhavenţ ă ă ţ i s plec imediat cu ea din ar . Aceasta, deoarece îmi d deam prea bine seama c regiuneaş ă ţ ă ă ă

din jurul Londrei va deveni în mod inevitabil teatrul unor lupte dezastruoase, mai înainte ca aceste creaturi s fie distruse.ă

Totu i, între noi i Leatherhead se afla cel de al treilea cilindru, cu uş ş ria ii care-lş p zeau. Dac a fi fost singur, cred c mi-a fi încercat norocul s trec prin aceast regiune.ă ă ş ă ş ă ă Dar artileristul a fost de alt p rere:ă ă

— Nu are nici un rost, zise el, s la i v duv o so ie cumsecade.ă ş ă ă ţÎn cele din urm , am consim it s merg cu el, la ad postul p durii, spre nord, pân laă ţ ă ă ă ă

Street Cobham, înainte de a ne desp r i. De acolo, ură ţ ma s fac un mare ocoă l, pe la Epsom, pentru a ajunge la Leatherhead.

Eu a fi plecat imediat, dar tovar ul meu era în serviciul militar activ i se pricepeaş ăş ş mai bine decât mine. M-a pus s caut prin cas o sticl , pe care o umplu cu whisky; ne-amă ă ă îndesat toate buzunarele cu pachete de biscui i i felii de friptur . Apoi ne-am furi at dinţ ş ă ş cas i am alergat cât am putut de repede pe drumul desfundat pe care venisem cu o searăş ă înainte. Casele p reau pustii. Pe drum, z ceau trei cadavre carbonizate, laolalt , ucise deă ă ă raza arz toare; ici i colo se aflau lucruri pierdute în fug — un pendul, un papuc, o lingură ş ă ă de argint i alte asemenea mici obiecte de pre . La col ul care d dea spre oficiul po tal, unş ţ ţ ă ş c rucior, f r cal, plin cu l zi i cu mobile, edea aplecat pe o roat spart . O caset ,ă ă ă ă ş ş ă ă ă deschis în graă b , era aruncat sub d râm turi.ă ă ă ă

În afar de pavilionul Orfelinatului, care continua s ard , casele de aici nu suferiseră ă ă ă prea mult. Raza arz toare r sese doar hornurile i trecuă ă ş se mai departe. Totu i, în afar deş ă noi, se p rea c nu mai exist nici o fiă ă ă in vie pe dealul Maybury. Majoritatea locuitorilorţă fugiser , probabil, pe drumul spre Old Woking — pe unde mersesem i eu cu docarul laă ş Leatherhead — sau poate c erau ascun i.ă ş

Am coborât pe str du , pe lâng cadavrul omului în negru, udat de ploaia nop iiă ţă ă ţ trecute, i am intrat în p durea de la poalele dealului. Am treş ă cut prin p dure, spre caleaă ferat , f r s întâlnim ipenie de om. P durile de pe cealalt parte a liniei ferate nu erauă ă ă ă ţ ă ă decât ni te cioturi arse i înneş ş grite; cei mai mul i dintre copaci erau la p mânt, dar câ ivaţ ă ţ dintre ei mai edeau în picioare, trunchiuri triste, cenu ii, cu frunzi ul nu verde, ci brun-ş ş şîntunecat.

Pe partea noastr , focul nu f cuse altceva decât s cojeasc arborii din apropiere; nuă ă ă ă reu ise s -i ard de tot. Într-un loc, p durarii lucraser cu o zi înainte; copacii, doborâ i iş ă ă ă ă ţ ş a eza i în stive, z ceau într-un lumini ; al turi de motorul fer str ului mecanic se în l auş ţ ă ş ă ă ă ă ţ gr mezi de rumegu . În apropiere se afla o colib improvizat , pustie. Nu se sim ea nici oă ş ă ă ţ suflare de vânt i totul era ciudat de lini tit. Chiar i p s rile t ceau i, în timp ce continuamş ş ş ă ă ă ş s alerg m, vorbeam amândoi în oapt , privind din când în când înapoi. O dat sau deă ă ş ă ă dou ori ne-am oprit s ascult m.ă ă ă

Dup câtva timp, ne-am apropiat de osea, i în clipa aceea am auzit un tropot deă ş ş copite i, printre trunchiurile copacilor, am v zut trei cavaleş ă ri ti c l rind încet c treş ă ă ă Woking. I-am strigat; s-au oprit, iar noi ne-am îndreptat în grab spre ei. Erau un locotenentă i doi solda i din regimentul opt de cavalerie, cu un instrument asem n tor teodolitului,ş ţ ă ă

despre care artileristul mi-a spus c era un heliograf.ă— Sunte i primii oameni pe care i-am întâlnit în diminea a aceasta pe aici, ziseţ ţ

locotenentul. Ce se întâmpl ?ăGlasul, ca i fa a, exprima nelini te. Oamenii din spatele lui ne priş ţ ş veau curio i.ş

Artileristul s ri de pe taluz pe osea i salut .ă ş ş ă— Tunul mi-a fost distrus asear , sir. M-am ascuns. Încerc s ajung la bateria mea,ă ă

sir. Cred c ve i întâlni mar ieni cam la jum tate de mil , pe drumul acesta.ă ţ ţ ă ă— Cum naiba arat ? întreb locotenentul.ă ă— Ni te uria i cu armur , sir. O sut de picioare în l ime. Au trei piş ş ă ă ă ţ cioare i un trupş

ca de aluminium, cu un cap mare i puternic, acoperit de un fel de glug , sir.ş ă

— Ia mai las -m ! zise locotenentul. Ce prostie!ă ă— Ve i vedea, sir. Poart un fel de cutie, sir, care arunc foc i te loţ ă ă ş ve te de moarte.ş— Ce vrei s spui... un tun?ă— Nu, sir, i artileristul începu o descriere am nun it a razei arzş ă ţ ă ătoare. La jum tateaă

povestirii, locotenentul îl întrerupse i întoarse privirea c tre mine. Eu r m sesem peş ă ă ă taluzul de la marginea drumului.

— Este perfect adev rat, zisei eu.ă— Foarte bine, zise locotenentul, cred c e de datoria mea s v d i eu. Ascult , ziseă ă ă ş ă

el c tre artilerist, suntem deta a i aici ca s le spunem oaă ş ţ ă menilor s - i p r seasc casele. Ară ş ă ă ă fi mai bine s te duci i s -i raportezi generalului de brigad Marvin — s -i spui tot ce tii.ă ş ă ă ă ş Îl g se ti la Weyă ş bridge. Cuno ti drumul?ş

— Îl cunosc eu, i-am spus, i locotenentul î i întoarse din nou capul c tre sud.ş ş ă— Jum tate de mil , zici?ă ă— Cel mult, i-am r spuns, ar tându-i vârfurile copacilor dinspre nord.ă ăMi-a mul umit, a pornit mai departe, i nu l-am mai v zut.ţ ş ăCeva mai încolo, am dat peste un grup de trei femei şi doi copii, ocupa i s goleasc oţ ă ă

cas r neasc . Aveau un c rucior pe care îl umpleau cu baloturi murdare i cu mobileăţăă ă ă ş s r c cioase. Erau prea ocupa i ca s ne vorbeasc i ne-am v zut de drum.ă ă ă ţ ă ăş ă

În apropierea g rii din Byfleet am ie it dintre copaci, nimerind, sub soarele deă ş diminea , într-o regiune lini tit i pa nic . Ne aflam în afar de b taia razei arz toare iţă ş ăş ş ă ă ă ă ş dac nu ar fi fost lini tea de pustiu a unora dină ş tre case, agita ia împachet rii în altele iţ ă ş grupul de solda i care edeau pe podul de pe calea ferat , privind de-a lungul liniei, spreţ ş ă Woking, ziua ar fi putut s par asemenea oric rei alte duminici.ă ă ă

Câteva care i c ru e r ne ti se mi cau scâr âind de-a lungul druş ă ţ ţăă ş ş ţ mului spre Addlestone i, deodat , prin poarta unei ferme, am v zut, în mijlocul unei p uni întinse,ş ă ă ăş ase tunuri mari, a ezate la distan e egale i îndreptate spre Woking. Tunarii a teptau, lângş ş ţ ş ş ă

ele, iar carele cu muni ii se aflau la îndemân . Oamenii edeau lâng piese, ca i cum ar fiţ ă ş ă ş a teptat o inspec ie.ş ţ

— Asta-i bine! zisei eu. În orice caz, de aici vor primi o lovitur straă şnic .ăArtileristul se opri, ezitând în fa a por ii.ţ ţ— Eu îmi continui drumul, zise el.Mai departe, spre Weybridge, chiar deasupra podului, se afla un grup de oameni, în

tunici albe de corvoad , ridicând în fa a câtorva tunuri un parapet lung.ă ţ— Arcuri i s ge i împotriva fulgerului, zise artileristul. Ei înc n-au v zut razaş ă ţ ă ă

arz toare.ăOfi erii care nu aveau vreo ocupa ie anume edeau i priveau pe deaţ ţ ş ş supra copacilor,

spre sud-vest, iar s p torii se opreau mereu, privind în aceea i direc ie.ă ă ş ţByfleet intrase într-un vârtej; oamenii împachetau, i vreo dou zeci de cavaleri ti,ş ă ş

unii dintre ei desc leca i, al ii c l ri, îi îndemnau s se gră ţ ţ ă ă ă ăbeasc . Trei sau patru c ru e aleă ă ţ administra iei, cu cruci înconjurate de cercuri albe, i un omnibuz vechi erau, printre alteţ ş vehicule, gr m dite pe strada principal a satului. Era i o mul ime de oameni, i mul iă ă ă ş ţ ş ţ dintre ei î i îmbr caser , în respectul conven iilor, hainele de s rb toare. Solda iiş ă ă ţ ă ă ţ întâmpinau mari greut i, ca s -i fac s în eleag gravitatea situa iei. Un b trân zbârcit,ăţ ă ă ă ţ ă ţ ă inând o cutie imens cu peste dou zeci de glastre de orhiţ ă ă dee, îl mustra, sup rat, peă

caporalul care îl sf tuia s nu le ia cu el. M-am oprit i l-am apucat de bra .ă ă ş ţ— tii ce se întâmpl acolo? i-am spus, ar tând c tre pinii care îi asŞ ă ă ă cundeau pe

mar ieni.ţ— Eh, zise el, întorcându-se c tre mine. Tocmai îi explicam c acesă ă tea sunt lucruri de

valoare.— Moartea! i-am strigat. Vine moartea! Moartea! i, l sându-l s în eŞ ă ă ţ leag cum l-oă

duce capul, am alergat în grab dup artilerist.ă ăCând am ajuns la col , am privit înapoi. Soldatul îl l sase în pace i b trânul continuaţ ă ş ă

s stea al turi de cutia lui, cu glastrele de orhidee a eă ă ş zate pe capac, privind int peţ ă deasupra copacilor.

Nimeni n-a putut s ne spun , la Weybridge, unde se afla cartierul general; tot ora ulă ă ş era într-o înv lm eal cum nu mai v zusem niciodat . Peste tot care i c ru e, cel maiă ăş ă ă ă ş ă ţ

uimitor amestec de vehicule i de cai. Loş cuitorii de vaz ai or elului, oameni în costumeă ăş de golf i de canotaj, alş ături de so iile lor îmbr cate elegant, împachetau, agita i cuţ ă ţ vioiciune de nişte pierde-var din partea locului, copii zglobii i, cei mai mul i, foarteă ş ţ încânta i de aceast varia ie nea teptat a distrac iilor lor de duminic . În mijlocul tuturor,ţ ă ţ ş ă ţ ă venerabilul preot î i inea, curajos, slujba de diminea i clopotul bisericii d ng nea peş ţ ţăş ă ă deasupra întregii agita ii.ţ

A eza i pe treptele unei fântâni, eu i artileristul am luat o mas reş ţ ş ă confortant ,ă mâncând ceea ce adusesem cu noi. Patrule de solda i — aici nu mai erau cavaleri ti, ciţ ş grenadieri în uniforme albe — îndemnau oamenii s plece neîntârziat sau s se refugieze înă ă pivni e, de îndat ce va înceţ ă pe focul. În timp ce treceam podul de cale ferat , am v zut c oă ă ă mul ime impun toare se adunase în gar i în jurul ei, iar peronul aglomerat era plin de l ziţ ă ăş ă i pachete. Cred c traficul obi nuit fusese oprit, pentru a se permite trecerea trupelor iş ă ş ş

tunurilor spre Chertsey, i am auzit, dup aceş ă ea, c a avut loc o lupt s lbatic pentruă ă ă ă ocuparea locurilor în trenurile speciale care s-au organizat mai târziu.

Am r mas la Weybridge pân la prânz, când ne g seam în locul de lâng barajul dină ă ă ă Shepperton, unde râul Wey se vars în Tamisa. Ne-am petrecut o parte a timpului ajutândă dou femei b trâne s încarce o tr suă ă ă ă ric . Râul Wey se vars prin trei guri i, în acest punct,ă ă ş se închiriaz b rci i exist i un bac care trece râul. Pe partea dinspre Chepperton se aflaă ă ş ăş un han, înconjurat de o paji te, iar dincolo de el turnul biserş icii din Shepperton — ulterior a fost înlocuit cu o turl — se ridica deasupra copacilor.ă

Acolo am dat peste o mul ime însufle it i g l gioas de fugari. Pân acum, fuga nuţ ţ ăş ă ă ă ă se transformase înc în panic , dar se i îngr m diser mult mai mul i oameni decât ar fiă ă ş ă ă ă ţ putut s treac cu b rcile care f ceau curse de la un mal la cel lalt. Oamenii soseau gâfâindă ă ă ă ă sub greut ile pe care le c rau; un b rbat ducea, cu so ia lui, o mic u , cu câteva lucruri deăţ ă ă ţ ă şă gospod rie îngr m dite pe ea. Un om ne-a spus c avea de gând s înă ă ă ă ă cerce s plece prină gara Shepperton.

Se auzeau pretutindeni strig te, i cineva f cea chiar ni te glume. Iă ş ă ş deea pe care p reau s o aib cei de aici era c mar ienii sunt pur i simă ă ă ă ţ ş plu ni te fiin e omene tiş ţ ş formidabile, care puteau, desigur, s atace i s devasteze ora ul, dar care urmau s fie, înă ş ă ş ă cele din urm , cu siguran disă ţă tru i. Din când în când, oamenii aruncau câte o privireş nervoas peste Wey, spre p unile dinspre Chertsey, dar în direc ia aceea totul era lini tit.ă ăş ţ ş

i de cealalt parte a Tamisei totul era lini tit, în afar de locul unde, în contrastŞ ă ş ă puternic cu malul dinspre Surrey, tr geau b rcile la mal. Oaă ă menii care debarcau acolo porneau mai departe pe c rare. Bacul cel mare f cuse un singur drum. Trei sau patru solda iă ă ţ st teau pe peluza din fa a hanului, privind fugarii i râzând de ei, f r s le ofere vreună ţ ş ă ă ă ajutor. Hanul era închis, conform orarului.

— Ce înseamn asta? zise un barcagiu.ă— Taci, javr ! strig , lâng mine, un om c tre un câine care urla.ă ă ă ăApoi zgomotul se auzi din nou, de data aceasta dinspre Chertsey; era o bubuitură

în bu it — bubuitul unui tun.ă ş ăÎncepea lupta. Aproape imediat, baterii nev zute, pe partea cealalt a râului, spreă ă

dreapta noastr , nev zute din cauza copacilor, au pornit toate deodat , tr gând lovituriă ă ă ă puternice, una dup alta. O femeie scoase un iă ţ p t. To i r maser nemi ca i, la zgomotulă ţ ă ă ş ţ brusc al luptei, atât de apropiat de noi i totu i invizibil . Nu se vedeau decât p unileă ş ş ă ăş întinse, cu vite p să când nep s toare, i s lciile de argint, nemi cate sub soarele fierbinte.ă ă ş ă ş

— Solda ii îi vor opri, zise o femeie de lâng mine, cu îndoial în glas. O cea seţ ă ă ţă ridic deasupra copacilor.ă

Apoi, deodat , am v zut un nor de fum, departe, în susul râului, o ră ă ăbufnire de fum care se ridic în v zduh i r mase acolo, plutind i, imeă ă ş ă ş diat, p mântul tremur subă ă picioarele noastre i r sun o explozie puterş ă ă nic , sp rgând dou sau trei ferestre la caseleă ă ă din apropiere i l sându-ne buim ci i.ş ă ă ţ

— Iat -i! strig un om îmbr cat în bluz albastr . Acolo! Îi vede i? Aă ă ă ă ă ţ colo!Cu mi c ri rapide, unul dup altul, unu, doi, trei, patru dintre mar iş ă ă ţ enii în armur seă

ivir , departe, deasupra arborilor, pe p unea întins dinspre Chertsey, îndreptându-se înă ăş ă grab , cu pa i mari, c tre râu. La înă ş ă ceput, p reau ni te f pturi mici, acoperite cu glug ,ă ş ă ă înaintând cu o mi caş re de rota ie, i tot atât de repede ca zborul p s rilor.ţ ş ă ă

Apoi, înaintând oblic c tre noi, ap ru al cincilea. Trupurile lor metaă ă lice str luceau înă soare, în timp ce se îndreptau cu repeziciune c tre ă tunuri, i pe m sur ce se apropiauş ă ă deveneau din ce în ce mai mari. Unul dintre ei, cel mai din stânga, cel mai îndep rtat deă noi, inea în l at o cuţ ă ţ ă tie imens , i raza arz toare, sinistr i îngrozitoare, pe care oă ş ă ăş v zusem viă neri noaptea, â ni spre Chertsey i lovi ora ul.ţ ş ş ş

La vederea acestor creaturi ciudate, rapide i teribile, mi se p ru c mul imea de peş ă ă ţ malul apei a r mas anihilat , pentru o clip , de groaz . Nu se auzi nici un ip t sau strig t.ă ă ă ă ţ ă ă To i t ceau. Apoi se ridic un murmur rţ ă ă ăgu it, zgomot de pa i i plesc itul apei. Un om,ş ş ş ă prea însp imântat pentru a l sa jos valiza pe care o ducea pe um r, se r suci, lovindu-m cuă ă ă ă ă povara lui i f cându-m s m clatin. O femeie m împinse cu mâna i trecu în goan peş ă ă ă ă ă ş ă lâng mine. M-am întors, o dat cu fuga mul imii, dar groaza nu m mai împiedica să ă ţ ă ă gândesc. Aveam vie în minte teribila raz arz toare. S ne arunc m în ap ! Asta trebuia să ă ă ă ă ă facem!

— Intra i în ap ! am strigat, f r s fiu luat în seam .ţ ă ă ă ă ăM-am întors din nou, m-am îndreptat în fug c tre mar ianul care se apropia, amă ă ţ

coborât malul nisipos i m-am aruncat în ap . F cur la fel i al ii. O barc plin de oameni,ş ă ă ă ş ţ ă ă care se întorceau la rm, se r sturn chiar când am trecut pe lâng ea. Pietrele de subţă ă ă ă picioarele mele erau mâloase i alunecoase, i râul era atât de pu in adânc, încât am alergatş ş ţ aproape cinci metri pân când s -mi ajung apa abia pân la brâu. Apoi, în timp ce mară ă ă ă -ianul se afla cam la dou sute de metri dep rtare, m-am cufundat sub aţ ă ă -p . Plesc iturileă ă

oamenilor care s reau din b rci în ap îmi r sunau în uă ă ă ă rechi ca ni te tunete. Oameniiş coborau în grab , pe ambele maluri ale râuă lui.

Dar, deocamdat , ma ina mar ienilor nu d du oamenilor care alergau încoace iă ş ţ ă ş încolo mai mult aten ie decât ar da un om unei mul imi de fură ţ ţ nici dintr-un furnicar pe care l-a lovit cu piciorul. Când, pe jum tate sufoă cat, mi-am ridicat capul deasupra apei, gluga mar ianului era îndreptat c tre bateriile care continuau s trag pe deasupra râului; în timpţ ă ă ă ă ce înainta, el opri ceea ce probabil c era declan atorul razei arz toare.ă ş ă

În clipa urm toare, mar ianul era pe mal i, dintr-un pas, aproape c trecu de parteaă ţ ş ă cealalt . Genunchii picioarelor din fa i se îndoir pe maă ţă ă lul cel lalt i, dup o clip , el seă ş ă ă ridic din nou, în toat în l imea lui, lână ă ă ţ g satul Shepperton. Imediat, cele ase tunuri, încă ş ă nereperate, de pe malul drept, ascunse în marginea satului, începur s trag toate deodat .ă ă ă ă Loviturile apropiate, venind f r de veste, una dup alta, f cur s -mi treă ă ă ă ă ă sar inima.ă Monstrul î i i preg tea deja cutia care producea raza arz toaş ş ă ă re, când primul obuz îi explod la ase metri deasupra capului.ă ş

Am scos un strig t de uimire. Nu-i vedeam i nici nu m gândeam deă ş ă loc la ceilal iţ patru mon tri ai mar ienilor; aten ia îmi era atras de ceea ce se întâmpla în apropierea mea.ş ţ ţ ă Alte dou obuze explodar simultan în aer, lâng trupul colosului, în timp ce el î i r suceaă ă ă ş ă capul tocmai la timp pentru a primi, dar f r s aib timpul de a evita cel de-al patruleaă ă ă ă obuz.

Obuzul explod chiar în fa a monstrului. Gluga care îi inea loc de cap se turti, seă ţ ţ sf râm , fu r sucit într-o duzin de buc i de carne ro ie i metal str lucitor.ă ă ă ă ă ăţ ş ş ă

— Lovit! am strigat, cu un glas între ip t i aclama ie.ţ ă ş ţAm auzit alte strig te de la oamenii care se aflau în ap în jurul meu. În exaltareaă ă

mea de moment, eram gata s sar din ap .ă ăColosul decapitat se cl tin ca un uria beat; dar nu c zu. Î i rec pă ă ş ă ş ă ăt , ca prin minuneă

echilibrul i, f r s mai ia seama pe unde c lca, i iş ă ă ă ă ş ţ nând în sus, eap n , cutia careţ ă ă producea raza arz toare, se îndrept în grab c tre Shepperton. Inteligen a vie, mar ianulă ă ă ă ţ ţ care ducea mecanismul, fusese ucis i împr tiat în cele patru vânturi ale cerului, iarăş ăş ă monstrul nu mai era acum decât un aparat complicat de metal, îndreptându-se spre pieire. El înainta în linie dreapt , incapabil de a se c l uzi. Izbi turnul biă ăă sericii din Shepperton, d râmându-l, ca sub lovitura unui berbec, îl arună c într-o parte, se cl tin i apoi se pr bu iă ă ăş ă ş cu o for teribil în râu.ţă ă

O explozie violent zgudui aerul i o tromb de ap , de vapori, n mol i sf râm turiă ş ă ă ă ş ă ă de metal, izbucni în sus, c tre cer. Când cutia cu raza arză ătoare atinse râul, apa se transform imediat în vapori. În clipa urm toare, un val imens, ca un flux noroios iă ă ş aproape fierbinte, ocoli cotitura râului, mergând împotriva curentului. Vedeam oamenii care

încercau s ajung la mal i auzeam ipetele i strig tele lor nedeslu ite, pe deasupraă ă ş ţ ş ă ş clopotelor i mugetului provocate de pr bu irea ma inii mar iene.ş ă ş ş ţ

O clip , n-am dat nici o aten ie c ldurii, desprins parc de instinctul de conservare.ă ţ ă ă M-am aruncat în apele tumultuoase, împingând la o parte un om îmbr cat în negru, până ă când am izbutit s v d ce se petrece dup cotitura râului. O jum tate de duzin de b rciă ă ă ă ă ă goale se mi cau la voia înş tâmpl rii pe valurile agitate. Mar ianul c zut se vedea în josulă ţ ă curentului, c zut de-a curmezi ul râului i scufundat aproape în întregime.ă ş ş

Din sf râm turile ma inii se rev rsau nori gro i de aburi, i prin vâră ă ş ă ş ş tejul lor tumultuos am putut vedea, fragmentar i nel muritş ă , cum membrele lui gigantice se zb teau,ă aruncând în aer trombe de ap , n mol i spuă ă ş m . Tentaculele se agitau i izbeau ca ni teă ş ş bra e vii i, în afar de inuţ ş ă tilitatea acestor mi c ri, p rea c vreun animal r nit se zbateş ă ă ă ă printre valuri. Cantit i enorme dintr-un lichid brun-ro cat â neau cu zgomot din ma in .ăţ ş ţ ş ş ă

Aten ia mi-a fost smuls de la aceste spasme ale mor ii de un urlet furios, asem n torţ ă ţ ă ă cu acela al obiectului numit siren , în ora ele noastre industriale. Un om, cufundat pân înă ş ă genunchi lâng mal, strig cu glas slab c tre mine, ar tându-mi ceva cu degetul; privindă ă ă ă înd r t, i-am v zut pe ceilal i mar ieni înaintând cu pa i gigantici de-a lungul malului,ă ă ă ţ ţ ş dinspre Chertsey. De data aceasta, tunurile din Shepperton vorbir f r nici un reă ă ă zultat.

V zând aceasta, m-am cufundat imediat sub ap i am înaintat cu greu pe dedesubt,ă ăş cât am putut mai mult, inându-mi r suflarea pân când orice mi care se transform într-oţ ă ă ş ă adev rat agonie. Apa se învârteă ă jea în jurul meu i devenea cu repeziciune tot mai ş fierbinte.

Când, pentru o clip , mi-am ridicat capul s -mi trag r suflarea i s îndep rtez p rulă ă ă ş ă ă ă i apa din ochi, aburii se ridicau într-un vârtej de cea alb care, la început, mi-a ascuns cuş ţă ă

totul pe mar ieni. Zgomotul era asurţ zitor. Apoi i-am v zut, nel murit, colosale f pturiă ă ă cenu ii, amplificate de cea . Trecuser de mine, i doi dintre ei erau apleca i asupraş ţă ă ş ţ sf râm turiă ă lor înspumate i spasmodice ale camaradului lor.ş

Al treilea i al patrulea edeau lâng el, în ap , unul cam la dou suş ş ă ă ă te metri de mine, cel lalt spre Laleham. Generatorii de raz arz toare se leă ă ă g nau deasupra lor i razaă ş uier toare se ab tea în toate direc iile.ş ă ă ţ

Aerul era plin de zgomote, o ciocnire de zgomote asurzitoare i confuş ze — z ng nitul ma inilor mar iene, zgomotul caselor care se pr bu eau, trosnetul copacilor,ă ă ş ţ ă ş gardurilor, oproanelor care izbucneau în fl c ri i pâş ă ă ş râiturile i vuietul focului. Un fumş negru i des se ridica, amestecându-se cu aburii râului i, în timp ce raza arz toare seş ş ă plimba încoace i încolo peste Weybridge, atingerea ei era marcat de fulgere de un albş ă incandescent, care f ceau imediat loc unui dans fumegând de fl c ri galbene. Caă ă ă sele mai apropiate erau înc intacte, a teptându- i soarta, neclare, întuneă ş ş cate i palide printre aburi,ş cu fl c rile care se mi cau încoace i încolo în spatele lor.ă ă ş ş

Am r mas acolo câteva clipe, cufundat pân la piept în apa aproape clocotit , amu ită ă ă ţ de situa ia în care m aflam, f r speran de sc pare. Prin aburi, i-am putut vedea peţ ă ă ă ţă ă oamenii care fuseser împreun cu mine în râu, târându-se afar din ap , printre trestii,ă ă ă ă fugind prin iarb ca ni te broscu e la apropierea unui om, sau alergând încoace i încoloă ş ţ ş complet însp imânta i, pe drumul de pe mal.ă ţ

Apoi, deodat , fulgerele albe ale razei arz toare se apropiar de mine în salturi.ă ă ă Casele se pr bu eau, parc topite, la atingerea ei, i izbucneau în fl c ri; copacii seă ş ă ş ă ă aprindeau cu zgomot. Raza se plimb în sus i în jos pe drumul de pe mal, secerând oameniiă ş care fugeau pe acolo, apoi coborî pe malul apei, la nici cincizeci de metri de locul unde mă aflam. Trecu râul, spre Shepperton, i în drumul ei apa se ridic într-un val clocotitor, aş ă -coperit de aburi. M-am îndreptat c tre mal.ă

În clipa urm toare, valul uria , aproape pe punctul de fierbere, se nă ş ăpusti asupra mea. Am scos un urlet i, op rit, pe jum tate orbit, am înainş ă ă tat, chinuindu-m prin apaă învolburat i uier toare, c tre mal. O poticăş ş ă ă nire ar fi însemnat sfâr itul. Am c zutş ă neputincios, în v zul mar ienilor, pe un banc de nisip larg i pustiu, care se întinde laă ţ ş confluen a dintre Wey i Tamisa. Nu-mi a teptam decât moartea.ţ ş ş

Am amintirea imprecis a unui picior de mar ian, coborând la vreo zece metri deă ţ capul meu, a ezându-se pe nisipul m runt, aruncându-l în toate p r ile, i ridicându-se dinş ă ă ţ ş nou; o lung a teptare, i apoi cei patru mar ieni, ducând între ei r m i ele tovar ului lor,ă ş ş ţ ă ăşţ ăş când mai clari, când pierdu i printr-un v l de fum, îndep rtându-se la nesfâr it, dup cumţ ă ă ş ă

mi se p rea, peste întinderi vaste de ap i câmpie. i, foarte încet, mi-am dat seama că ăş Ş ă sc pasem ca printr-o minune.ă

Capitolul XIIICUM L-AM ÎNTÂLNIT PE PREOT

Dup ce ne-au dat aceast nea teptat lec ie despre puterea lor de distrugere,ă ă ş ă ţ mar ienii s-au retras pe pozi ia ini ial de pe câmpul din Horţ ţ ţ ă sell; i în graba lor, împov ra iş ă ţ cu r m i ele tovar ului zdrobit, au uitat, f r îndoial , multe victime r zle e i neglijabile,ă ăşţ ăş ă ă ă ă ţ ş ca mine. Dac i-ar fi păş ăr sit tovar ul i ar fi continuat s înainteze, ar fi ajuns cu sigurană ăş ş ă ţă în capital înainte de a se fi anun at apropierea lor, deoarece în clipa aceea nu se mai aflaă ţ nimic între ei i Londra decât câteva baterii de tunuri; sosiş rea lor ar fi fost tot atât de nea teptat , de însp imânt toare i de distruş ă ă ă ş g toare, ca i cutremurul de p mânt care aă ş ă distrus, acum o sut de ani, Lisabona.ă

Dar ei nu se gr beau. Cilindrii urmau unul dup altul, în zborul lor interplanetar; laă ă fiecare dou zeci i patru de ore le soseau înt riri. i, în acest timp, autorit ile militare iă ş ă Ş ăţ ş navale, dându- i acum seama de for a teribil a inamicilor, ac ionau cu o energie furibund .ş ţ ă ţ ă În fiecare minut se punea în pozi ie de tragere câte un tun, pân când, înainte de coborâreaţ ă serii, fiecare crâng, fiecare ir de case suburbane de pe coastele dealurilor de lângş ă Kingston i Richmond, ascundeau o gur neagr care edea în a teptare. În regiuneaş ă ă ş ş pârjolit i pustie — în total cam de vreo dou zeci de mile p trate — care încercuia tab raăş ă ă ă mar ienilor de pe câmpul din Horţ sell, printre satele arse i pustiite, printre copacii verzi,ş printre arcadele înnegrite i fumegânde care fuseser doar cu o zi înainte boschete de pini,ş ă se furi au cerceta i curajo i cu heliografe, gata s -i avertizeze pe artileri ti de apropiereaş ş ş ă ş mar ienilor. Dar mar ienii cuno teau acum i felul cum func ioţ ţ ş ş ţ na artileria noastr i ceăş primejdie însemna apropierea oamenilor, i nici un om nu s-a mai putut aventura la maiş mult de o mil de fiecare cilindru decât cu pre ul vie ii.ă ţ ţ

Se pare c mar ienii i-au petrecut prima parte a dup -amiezii meră ţ ş ă gând de colo până colo, transportând totul din cel de al doilea i al treilea cilindru — al doilea era pe coastaş golfului Addestone i al treilea la Pyrford — în prima lor groap de pe câmpul din Horsell.ş ă Acolo, peste m r cinii ar i i cl dirile ruinate care se întindeau pân departe, unul dintre eiă ă ş ş ă ă edea de santinel , iar ceilal i, p r sindu- i uria ele lor ma ini de lupt , coborâser înş ă ţ ă ă ş ş ş ă ă

groap . Lucrar din plin pân noaptea târziu, i trâmba de fum verde care se ridica de acoloă ă ă ş putea fi v zut de pe dealurile de lâng Merrow, i chiar, se spune, de la Bansted i Epsomă ă ă ş ş Downs.

i în timp ce mar ienii din spatele meu se preg teau astfel pentru viiŞ ţ ă toarea lor ie ire,ş iar în fa a mea Omenirea se aduna pentru lupt , mi-am croit drum, cu suferin e i trudţ ă ţ ş ă nesfâr it , prin focul i fumul Weybrydge-ului incendiat, c tre Londra. O barc p r sit ,ş ă ş ă ă ă ă ă mic i îndep rtat , plutea în josul curentului; i aruncându-mi cea mai mare parte aăş ă ă ş hainelor, muiate de ap , m-am dus dup ea, am ajuns-o, i astfel am sc pat de pieire. Barcaă ă ş ă nu avea vâsle. Dar am reu it s vâslesc, atât cât îmi permiteau mâiş ă nile mele op rite, în josulă râului, c tre Halliford i Walton, mergând foarte încet i privind neîncetat în urma mea,ă ş ş dup cum este lesne de în eles. Am urmat cursul râului, deoarece socoteam c , dacă ţ ă ă mar ienii se întorceau, apa îmi oferea cele mai mari anse de sc pare.ţ ş ă

Apa fierbinte, provocat de c derea mar ianului, se scurgea la vale o dat cu mine,ă ă ţ ă a a încât aproape o mil mi-a fost imposibil s z resc maluş ă ă ă rile. La un moment dat, am putut totu i s disting un ir de forme negre care alergau peste p uni, venind dinspre Weybridge.ş ă ş ăş Dup câte mi s-a pă ărut, Halliford era pustiu, i mai multe dintre casele de lâng râu ardeau.ş ă Era stranie priveli tea acestui loc atât de lini tit, atât de pustiu sub cerul fierbinte i albastru,ş ş ş cu fumul i limbile mici de fl c ri care se ridicau drept în sus în c ldura dup -amiezii. Nuş ă ă ă ă mai v zusem niciodat case ară ă zând, f r s fie înconjurate de o mul ime de oameni. Pu ină ă ă ţ ţ mai departe, trestiile uscate de pe mal ardeau fumegând, i o lş inie de foc înainta neîncetat peste o fânea întins .ţă ă

M-am l sat în voia apei mult vreme, atât de îndurerat i obosit eram dup toate prină ă ş ă câte trecusem, i atât de intens era c ldura la suprafa a apei. Apoi teama a pus st pânire peş ă ă ţ ă

mine i am început s vâslesc cu mâiş ă nile. Soarele îmi pr jea spatele gol. În cele din urm ,ă ă când dup un cot al râului a ap rut podul de la Walton, febra i sl biciunea au învins frica:ă ă ş ă am acostat pe malul dinspre Middlesex i m-am întins, epuizat, în iarba înalt . Cred c eraş ă ă ora patru sau cinci. Dup câtva timp m-am sculat, am mers aproape o jum tate de mil f ră ă ă ă ă s întâlnesc pe nimeni, apoi m-am întins din nou pe jos, la umbra unui tufi . Parc îmiă ş ă amintesc c am vorbit cu miă ne însumi, în ne tire, în timpul acestui ultim efort. Eram iş ş foarte însetat, i m-am c it amarnic c nu b usem mai mult ap . E curios, dar nu mş ă ă ă ă ă ă sim eam mâniat pe so ia mea; nu pot s -mi explic de ce, dar dorin a mea neputincioas de aţ ţ ă ţ ă ajunge la Leatherhead m chinuia peste m sur .ă ă ă

Nu-mi amintesc prea bine de sosirea preotului; probabil c a ipisem. Când mi-am dată ţ seama de prezen a lui, am v zut o f ptur a ezat jos, cu mânecile c m ii murdare deţ ă ă ă ş ă ă ăş transpira ie, i cu fa a spân întoars în sus, privind int la o slab lic rire care dansa peţ ş ţ ă ă ţ ă ă ă cer. Cerul era pres rat cu iă ş raguri de nori ca ni te fulgi, abia colora i de apusul de var .ş ţ ă

M-am ridicat, i la zgomotul mi c rii mele el a întors privirea c tre mine.ş ş ă ă— Ai pu in ap ? l-am întrebat, deodat .ţ ă ă ăEl cl tin din cap.ă ă— De o or ceri întruna ap , ziă ă se el.Am r mas o clip t cu i, privindu-ne unul pe altul. Cred c m-a luat o fiin destul deă ă ă ţ ă ţă

ciudat , gol cum eram, purtând doar pantalonii i cioraă ş pii muia i de ap , op rit, cu fa a iţ ă ă ţ ş umerii înnegri i de fum. Fa a lui era slab , b rbia adus în untru, iar p rul, aproape blond, îiţ ţ ă ă ă ă ă c dea în uvi e cre e pe fruntea îngust ; avea ochii mari, de un albastru-deschis, i privea înă ş ţ ţ ă ş gol. Începu s vorbeasc brusc, întorcându- i de la mine privirile r t ciă ă ş ăă te.

— Ce înseamn toate acestea? zise el. Ce înseamn toă ă ate acestea?L-am privit f r s -i r spund.ă ă ă ăEl întinse o mân slab i alb i vorbi, parc gata s plâng .ă ăş ăş ă ă ă— De ce se îng duie astfel de lucruri? Ce nelegiuiri am s vâr it noi? Slujă ă ş ba de

diminea se terminase, m plimbam pe osea pentru a-mi limţă ă ş pezi mintea, i deodat ... foc,ş ă cutremur, moarte! Ca la Sodoma i Gomora! Toat munca noastr distrus , toat munca...ş ă ă ă ă Ce sunt ace ti mar ieni?ş ţ

— Dar ce suntem noi? i-am r spuns eu, dregându-mi glasul.ăSe apuc cu mâinile de genunchi i se întoarse din nou c tre mine. O jum tate deă ş ă ă

minut, poate, el m privi int , în t cere.ă ţ ă ă— M plimbam pe osea ca s -mi limpezesc mintea, zise el. i deodaă ş ă Ş t ... foc,ă

cutremur, moarte!C zu din nou în t cere, cu b rbia aproape cufundat între genunchi. Dup aceea,ă ă ă ă ă

începu s dea din mân .ă ă— Toat munca... toate predicile de duminic ... Cu ce am p c tuit noi... cu ce aă ă ă ă

p c tuit Weybridge? Totul s-a dus... totul este distrus. Biseriă ă ca! Am recl dit-o abia acumă trei ani. S-a dus!.. E tears de pe fa a pş ă ţ ământului! De ce?

O alt pauză ă, apoi izbucni din nou, ca nebun.— Fumul incendiului ei în l a-se-va în vecii-vecilor! strig el.ă ţ ăOchii s i aruncau fl c ri, i ar t , cu degete sub iri, c tre Weybridge.ă ă ă ş ăă ţ ăÎncepeam s -mi dau seama de starea în care se afla. Tragedia teribil pe care o tr iaă ă ă

— fugise, f r îndoial , din Weybridge — îl adusese pân la lumina ra iunii.ă ă ă ă ţ— Suntem departe de Sunbury? l-am întrebat, pe ton degajat.— Ce avem de f cut? întreb el. Creaturile acestea sunt pretutindeni? P mântul le-aă ă ă

fost încredin at lor?ţ— Suntem departe de Sunbury?— Chiar i diminea a aceasta, ineam slujba...ş ţ ţ— Situa ia s-a schimbat, i-am spus eu, lini tit. Trebuie s - i p strezi calmul. Maiţ ş ă ţ ă

exist speran e.ă ţ— Speran e!ţ— Da. Multe speran e... în ciuda acestor distrugeri!ţAm început s -i explic p rerea mea asupra situa iei. La început m-a ascultat, dar peă ă ţ

m sur ce continuam s vorbesc, interesul pe care i-l ciă ă ă team în ochi a f cut din nou locă privirilor r t cite, i i-a întors ochii de la mine.ăă ş ş

— Probabil c acesta este începutul sfâr itului, zise el, întrerupându-m . Sfâr itul!ă ş ă ş Marea i înfrico toarea zi a Domnului! Ziua când oamenii vor chema mun ii i stâncile sş şă ţ ş ă cad peste ei i s -i ascund ... s -i ascună ş ă ă ă d din fa a Celui care este a ezat pe tron!ă ţ ş

Începusem s -i în eleg starea de spirit. Am încetat orice ra ionament serios, m-amă ţ ţ ridicat în picioare i, ducându-m lâng el, i-am pus mâna pe um r.ş ă ă ă

— Fii b rbat! i-am spus. Spaima te-a scos din min i! La ce mai este bun religia dacă ţ ă ă ea se pr bu e te în fa a nenorocirilor? Gânde te-te cât r u au f cut pân acum oameniloră ş ş ţ ş ă ă ă cutremurele i inunda iile, r zboaiele i vulcanii! Credeai c Dumnezeu trebuie s cru eş ţ ă ş ă ă ţ Weybridge-ul? El nu este agent de asigur ri.ă

Câtva timp, el r mase într-o t cere deplin .ă ă ă— Dar cum putem sc pa? întreb el deodat . Ei sunt invulnerabili, sunt neîndur tori.ă ă ă ă— Poate c nici una, nici alta, i-am r spuns. i cu cât ei sunt mai puă ă Ş ternici, cu atât

noi trebuie s fim mai ra ionali i mai prev z tori. Unul dintre ei a fost ucis, acum nici treiă ţ ş ă ă ceasuri.

— Ucis! zise el, privind în jurul s u. Cum pot fi uci i trimi ii lui Dumă ş ş nezeu?— Am v zut cu ochii mei, am continuat eu s -i povestesc. Am avut nenorocul s neă ă ă

afl m chiar în mijlocul acestor întâmpl ri, i-am spus, i asta-i tot.ă ă ş— Ce lic re te acolo, pe cer? întreb el deodat .ă ş ă ăI-am spus c este heliograful care semnalizeaz , semnul ajutorului i efortuluiă ă ş

omenesc r sfrânt pe cer.ă— Suntem înc în miezul luptei, i-am spus, oricât s-ar p rea acum c este lini te.ă ă ă ş

Acest lic rit de pe cer anun furtuna care se apropie. Acolo, dup p rerea mea, se află ţă ă ă ă mar ienii, iar spre Londra, acolo unde se ridic dealurile acelea spre Richmond i Kingstonţ ă ş i unde copacii formeaz un ad post, se înal fortifica ii i se instaleaz tunuri. În curând,ş ă ă ţă ţ ş ă

mar ienii vor trece din nou pe aici.ţÎn timp ce vorbeam, el s ri în picioare, întrerupându-m cu un gest.ă ă— Ascult ! zise el.ăDe dincolo de colinele de peste râu, venea bubuitul surd al tunurilor i al unor strig teş ă

ciudate din dep rtare. Apoi totul intr din nou în lini te. Un c r bu trecu bâzâind pesteă ă ş ă ă ş tufi urile de lâng noi. Sus, spre apus, coş ă rnul lunii atârna slab i palid deasupra fumului dinş Weybridge i Shepperş ton i deasupra str lucirii calde i lini tite a apusului.ş ă ş ş

— Am face mai bine s mergem pe c rarea aceasta, i-am spus, spre nord.ă ă

Capitolul XIVÎN LONDRA

Când a c zut la Woking cilindrul cu mar ieni, fratele meu mai mic se afla la Londra.ă ţ Era student în medicin , preg tindu-se pentru un examen apropiat, i nu auzise nimică ă ş despre sosirea lor pân sâmb t diminea a. Ziarele de sâmb t diminea a con ineau, peă ă ă ţ ă ă ţ ţ lâng lungile articole speciale asupra planetei Marte, asupra vie ii pe alte planete i a a maiă ţ ş ş departe, o telegram scurt , redactat în termeni vagi, dar cu atât mai izbitoare prină ă ă concluzia ei.

Mar ienii, alarma i de apropierea unei mul imi, au ucis câ iva oameni cu ajutorul unuiţ ţ ţ ţ fel de tun cu tragere rapid — cam astfel suna tirea. Teă ş legrama se termina cu cuvintele: "Oricât ar p rea de bizar, mar ienii nu să ţ -au mi cat din groapa în care au c zut i ei chiar parş ă ş incapabili s ias de acolo. Probabil c aceasta se datore te for ei mai mari a gravita ieiă ă ă ş ţ ţ P mână tului". Asupra acestui din urm text, cronicarul insista cu o mare doz de consolare.ă ă

Desigur, to i studen ii care urmau cursul de biologie, curs la care fraţ ţ tele meu fusese prezent în ziua aceea, erau foarte interesa i de ultimele eţ venimente, dar pe str zi nu seă vedea nici un semn de agita ie ie it din coţ ş ă mun. Ziarele de dup -amiaz anun au, sub titluriă ă ţ enorme, doar câteva frânturi de tiri. Pân la ora opt, ele nici nu aveau altceva de spus, înş ă afar de mi c rile de trupe din jurul câmpului i de incendierea p durilor de pini dintreă ş ă ş ă Woking i Weybridge. La opt, St James's Gazette, într-o edi ie special , a anun at simplulş ţ ă ţ fapt al întreruperii comunica iilor telegrafice. S-a crezut c aceasta se datora c derii unorţ ă ă copaci aprin i peste cabluri. Nu s-a mai aflat nimic altceva despre lupte în noaptea aceea,ş

noaptea când m-am dus la Leatherhead i m-am întors.şFratele meu nu s-a nelini tit în privin a noastr , deoarece tia, dup descrierea dinş ţ ă ş ă

ziare, c cilindrul se afla la dou mile de casa mea. Dup spusele lui, î i pusese în gând să ă ă ş ă vin în noaptea aceea pân la mine, penă ă tru a vedea i el pe mar ieni, înainte de a fi uci i. Peş ţ ş la ora patru, mi-a trimis o telegram , care nu mi-a parvenit niciodat , i i-a petrecut searaă ă ş ş într-o sal de concert.ă

Sâmb t seara a fost i la Londra furtun , i fratele meu a ajuns la gara Waterloo cuă ă ş ă ş tr sura. Pe peronul de la care pleca de obicei trenul de miezul nop ii, el a aflat, dup câtvaă ţ ă timp de a teptare, c un accident îmş ă piedica trenurile s ajung în noaptea aceea la Woking.ă ă El n-a putut afla natura accidentului; de fapt nici func ionarii de la calea ferat nu tiau preaţ ă ş multe în acel moment. În gar era foarte pu in anima ie, că ţ ă ţ ăci func ioţ narii, neînchipuindu- iş c se întâmplase altceva decât o întrerupere înă tre Byfleet i Woking, dirijau prin Virginiaş Water sau Guildford trenurile de noapte care treceau de obicei prin Woking. Erau preocupa i s fac totul pentru a schimba ruta trenurilor de excursii organizate de Ligaţ ă ă Duminical spre Southampton i Potsmouth. Un reporter de la un ziar de sear , luână ş ă du-l pe fratele meu drept eful mi c rii, cu care are oarecare asem nare, lş ş ă ă -a oprit, încercând s -i iaă un interviu. Cu excep ia func ionarilor de la caţ ţ lea ferat , pu ini oameni f ceau vreo leg tură ţ ă ă ă între aceast întrerupere i mar ieni.ă ş ţ

Am citit, într-o alt dare de seam asupra evenimentelor, c duminic diminea aă ă ă ă ţ întreaga Londr a fost electrizat de ve tile din Woking". De fapt, nu exista nimic care să ă ş ă justifice aceast fraz foarte extravagant . Mul i dintre londonezi nici nu auziser despreă ă ă ţ ă mar ieni pân la panica de luni diminea a. Cei care auziser , au avut nevoie de câtva timpţ ă ţ ă pân s - i dea seama de întreaga semnifica ie a laconicelor telegrame din ziarele deă ă ş ţ duminic . Majoritatea oamenilor din Londra nu citesc ziarele de duminic .ă ă

Ideea de securitate personal este, de altfel, atât de adânc înr d cinat în minteaă ă ă ă londonezului, iar tirile senza ionale sunt atât de obi nuite în ziare, încât nimeni nu încercş ţ ş ă prea mari emo ii, citind ve ti ca acestea: "Asear , pe la ora apte, mar ienii au ie it dinţ ş ă ş ţ ş cilindru i, mi cânş ş du-se la ad postul unei cuirase de metal, au distrus complet gara Wokingă i casele din jur i au masacrat un bş ş atalion întreg din regimentul Cardigan. Nu se cunosc

am nunte. Tunurile Maxim au fost absolut neputină cioase împotriva armurii lor; tunurile de câmp au fost scoase din uz de mar ieni. Cavaleri tii au trecut încet spre Chertsey sauţ ş Windson. O mare nelini te domne te în West Surrey, i se ridic înt rituri pentru a le opriş ş ş ă ă înaintarea spre Londra". Astfel scria Sunday Sun, iar un articol didactic, ap rut cuă promptitudine în ziarul Referee, f cea compara ia cu animalele unei menajerii c rora li s-aă ţ ă dat pe nea teptate drumul într-un sat.ş

În Londra nimeni nu cuno tea cu exactitate natura acestor mar ieni în armur , iş ţ ă ş continua s existe ideea fix c sunt ni te mon tri care se mi c încet: "se târ sc", "se ca ră ă ă ş ş ş ă ă ţăă anevoie", astfel de expresii se repetau în aproape toate d rile de seam ini iale. Nici unaă ă ţ dintre telegrame, probabil, nu fusese scris de vreun martor ocular al modului lor deă mi care. Ziarele de duminic tip reau edi ii speciale pe m sur ce le parveneau tiri noi,ş ă ă ţ ă ă ş unele chiar i f r asemenea tiri. Dar în realitate, nu au mai avut nimic de spus oamenilorş ă ă ş pân târziu, în cursul dup -amiezii, când autorit ile au comunicat agen ilor de pres tirileă ă ăţ ţ ăş pe care le primiser . Se preciza c oamenii din Walton i Weybridge, i întreg districtul, seă ă ş ş scurgeau de-a lungul drumurilor spre Londra, i asta era tot.ş

Diminea a, fratele meu s-a dus la biserica de la Foundling Hospital, înc ne tiind ceţ ă ş se întâmplase în noaptea precedent . Acolo, a auzit câteva aluzii în leg tur cu invazia i oă ă ă ş rug ciune special pentru pace. La ie ire, a cump rat un Referee. tirile l-au alarmat i s-aă ă ş ă Ş ş dus din nou la gara Waterloo s afle dac s-au restabilit comunica iile. Omnibuzele,ă ă ţ tr surile, ciă cli tii i nenum ra i oameni, care se plimbau îmbr ca i în hainele cele mai bune,ş ş ă ţ ă ţ p reau foarte pu in afecta i de tirile ciudate pe care le r spândeau vânz torii de ziare.ă ţ ţ ş ă ă Oamenii erau interesa i, sau alarma i, doar pentru cei care locuiau în regiunea respectiv .ţ ţ ă La gar , el a auzit pentru prima dat c liniile înspre Windsor i Chertsey erau acumă ă ă ş întrerupte. Hamalii i-au spus c în cursul dimine ii se primiser mai multe telegrameă ţ ă alarmante de la g rile din Byfleet i Chertsey, dar c leg turile se întrerupseser brusc.ă ş ă ă ă Fratele meu n-a putut s ob in de la ei decât foarte pu ine am nunteă ţ ă ţ ă precise. "Se duc lupte pe lâng Weybridge" — era cam tot ce a putut s afle.ă ă

Circula ia trenurilor era acum aproape cu totul dezorganizat . Un maţ ă re num r deă oameni, care î i a teptau prieteni din localit ile deservite de re eaua sud-vest, seş ş ăţ ţ gr m diser în jurul g rii. Un domn b trân, cu pă ă ă ă ă ărul c runt, s-a apropiat de fratele meu,ă condamnând cu asprime Compania de sud-vest. "Ar trebui reclama i", zicea el.ţ

Unul sau dou trenuri au venit dinspre Richmond, Putney i Kingsă ş ton, pline de cei care plecaser pentru o zi la canotaj; i g siser ecluzele închise i un sentiment de panică ş ă ă ş ă plutind în aer. Un om într-o bluz alb-albastr s-a adresat fratelui meu, dându-i ve ti stranii.ă ă ş

— Un puhoi de oameni trece prin Kingston, cu tot felul de tr suri i c ru e i l ziă ş ă ţ ş ă înc rcate cu lucruri de pre , zicea el. Ei vin dinspre Molesey, Weybridge i Walton i spună ţ ş ş c la Chertsey s-au auzit tunurile, o canonaă d puternic , i c solda i c l ri le-au spus să ă ş ă ţ ă ă ă evacueze imediat satele, deoarece mar ienii se apropie. i noi am auzit tunurile la garaţ Ş Hampton Court, dar am crezut c era tunetul. Ce naiba înseamn toate acestea? Mar ieniiă ă ţ nu pot s ias din groapa lor, nu-i a a?ă ă ş

Fratele meu n-a putut s -i spun nimic.ă ăDup aceea, a observat c un vag sentiment de alarm se r spândise printre c l toriiă ă ă ă ăă

unui tren subteran i c excursioni tii de duminic înceş ă ş ă puser s se întoarc mult maiă ă ă devreme decât de obicei din toate sta iunile de la sud-vest — Barnes, Wimbledon,ţ Richmond Park, Kaw i a a mai deş ş parte; dar nimeni nu tia nimic altceva decât din auzite.ş Întreg personalul g rii terminus p rea prost dispus.ă ă

Pe la ora cinci, mul imea care se tot aduna în gar a fost extrem de surprins deţ ă ă deschiderea liniei, aproape întotdeauna închis , dintre g rile de sud-vest i cele de sud-est,ă ă ş i de trecerea unor platforme purtând tuş nuri de mare calibru înso ite de vagoane în esate cuţ ţ

solda i. Erau tunurile care au fost aduse de la Woolwich i Chatham pentru ap rareaţ ş ă Kingstonului. Se f ceau glume: "Au s v m nânce!" "Am ajuns îmblânzitori de fiare!" iă ă ă ă ş a a mai departe. Pu in timp dup aceasta, au venit în gar ni te poli i ti i au început sş ţ ă ă ş ţ ş ş ă evacueze publicul de pe peroane, iar fratele meu s-a trezit din nou pe strad .ă

Clopotele bisericilor anun au slujba de sear i pe Waterloo Road veţ ăş nea cântând un grup de oameni din Armata Salv rii. Pe pod, câ iva pierde-var priveau o spum ciudat , deă ţ ă ă ă culoare brun , plutind în josul curentuă lui i p tând suprafa a apei. Soarele tocmai apunea,ş ă ţ iar Turnul Orologiului i Palatul Parlamentului se în l au spre cel mai pa nic cer care seş ă ţ ş poate imagina, un cer auriu, br zdat de fâ iile lungi i transversale ale norilor de ună ş ş purpuriu ro cat. Se zvonea c pe ap plute te un cadavru. Unul dintre oamenii de acolo, unş ă ă ş rezervist, dup cum se prezentase, i-a spus fratelui meu c v zuse înspre apus lic rindă ă ă ă heliograful.

Pe strada Wellington, fratele meu s-a întâlnit cu doi vl jgani care tocă mai veneau din Fleet Street cu ziare abia ap rute i cu afi e b t toare la ochi. "Însp imânt toareaă ş ş ă ă ă ă catastrof !" strigau ei, coborând unul dup altul, pe strada Wellington. "Lupte laă ă Weybridge! O descriere am nun it ! Resă ţ ă pingerea mar ienilor! Londra în primejdie!" El aţ trebuit s pl teasc trei penny pentru a c p ta un exemplar.ă ă ă ă ă

Abia atunci i-a dat oarecum seama de for a acestor mon tri i de teş ţ ş ş roarea pe care o r spândeau. A aflat c nu erau o mân de creaturi mici i neputincioase, ci ni te fiin eă ă ă ş ş ţ inteligente care conduceau uria e corpuri meş canice; c puteau s se mi te cu iu eal i să ă ş ţ ăş ă loveasc atât de n prasnic, încât nici tunurile cele mai puternice nu le edeau împotriv .ă ă ş ă

Erau descri i ca ni te "uria e ma ini, asem n toare unor p ianjeni, înalte aproape deş ş ş ş ă ă ă o sut de picioare, deplasându-se cu viteza unui tren expres, i capabile s lanseze raze de oă ş ă c ldur intens ". Baterii camuflate, mai ales tunuri de câmp, fuseser instalate în regiuneaă ă ă ă din jurul câmpului din Horsell, i mai ales între districtul Woking i Londra. Cinci dintreş ş ma inile lor fuseser z rite înaintând spre Tamisa, i una fusese, printr-un noroc, distrus .ş ă ă ş ă În celelalte cazuri, obuzele î i gre iser inta, iar bateriile pieriser într-o clip , atinse deş ş ăţ ă ă raza arz toare. Se men ionau pierderi grele de solda i, dar tonul relat rii era totu i optimist.ă ţ ţ ă ş

Mar ienii fuseser respin i; ei nu erau, deci, invulnerabili. Se retr seţ ă ş ă ser din nou înă zona triunghiului dintre cilindrii lor, lâng Woking. Din toate p r ile înaintau spre eiă ă ţ semnalizatorii cu heliografe. Dinspre Windsor, Portsmouth, Aldershot, Woolwich, i chiarş dinspre nord, se aduceau tunuri, în cea mai mare vitez ; printre altele, se instalau dinspreă Woolwich tunuri cu tragere lung , de nou zeci i cinci de tone. Cu totul, o sut aiă ă ş ăş sprezece tunuri edeau în pozi ie de tragere sau erau montate în grab , mai ales pentru ap rareaş ţ ă ă

Londrei. Niciodat nu se mai produsese în Anglia o concentrare atât de masiv i rapid deă ăş ă material militar.

Se n d jduia c to i cilindrii care urmau s cad vor putea fi distru i imediat, cuă ă ă ţ ă ă ş ajutorul unor explozibile puternice care se fabricau i se distriş buiau în grab . F r îndoial ,ă ă ă ă continua raportul, situa ia era extrem de ciudat i de grav , dar publicul era îndemnat sţ ăş ă ă evite orice panic . F r îndoial , mar ienii erau ni te fiin e teribile i neobi nuite, dar, laă ă ă ă ţ ş ţ ş ş urma urmei, ei nu puteau fi mai mul i de dou zeci împotţ ă riva a milioane de oameni.

Autorit ile aveau dreptate s presupun , dup dimensiunea cilinăţ ă ă ă drilor, c nu puteauă s fie mai mul i decât cinci în fiecare — cincisprezece cu totul. i cel pu in un mar iană ţ Ş ţ ţ fusese distrus — poate chiar i mai mul i. Ceş ţ t enii trebuiau s fie preveni i din timp deăţ ă ţ apropierea primejdiei, i se luau m suri serioase pentru protec ia oamenilor din suburbiileş ă ţ amenin aţ te, de la sud-vest. i quasi-proclama ia se încheia cu asigur ri repetate, în ceea ceŞ ţ ă privea securitatea Londrei, i cu declara ia c autorit ile pot s faş ţ ă ăţ ă c fa dificult ilor.ă ţă ăţ

Articolul era tip rit cu litere enorme, hârtia era înc umed , nu fuseă ă ă se timp s seă adauge nici un cuvânt de comentariu. Era curios, spunea fratele meu, s vezi cât de nemilosă fusese ciopâr it con inutul obi nuit al ziarului pentru a se face loc acestei tiri.ţ ţ ş ş

De-a lungul str zii Wellington, oamenii treceau fluturând foile de cuă loare roz, citindu-le în grab , iar Strand-ul se umpluse deodat de strig teă ă ă le unei armate de vânz tori,ă care veniser dup cei dintâi. C l torii coboă ă ăă rau din omnibuze pentru a ob ine câte unţ exemplar. Desigur, tirea produş cea o puternic agita ie printre oameni, cu toat apatia loră ţ ă ini ial . Un maţ ă gazin de h r i de pe Strand î i ridicase obloanele, îmi spunea fratele meu, iă ţ ş ş în spatele vitrinei a fost v zut un om în haine de duminic , purtând chiar i m nu i galbene,ă ă ş ă ş fixând pe geam harta regiunii Surrey.

Mergând pe Strand, spre Trafalgar Square, cu ziarul în mân , fratele meu a întâlnit peă câ iva dintre fugarii din West Surrey. Era un b rbat cu so ia lui i doi b ie ei, cu câtevaţ ă ţ ş ă ţ mobile, într-o c ru din cele folosite de zarzavagii. Veneau dinspre Westminster Bridge; i,ă ţă ş imediat în spatele lor, o c ru de fân, în care se aflau cinci sau ase persoane cu aspectă ţă ş respectabil, i câteva cufere i leg turi. To i aveau figuri r v ite i întreaga lor înş ş ă ţ ă ăş ş f i areăţş contrasta puternic cu inuta de duminic a celor din omnibuze. Din tr suri îi priveau oameniţ ă ă elegan i. Fugarii s-au oprit la Square, ca i cum n-ar mai fi tiut încotro s-o ia i, în cele dinţ ş ş ş urm , s-au întors c tre r s rit, de-a lungul Strand-ului. La o oarecare distan în urma lor, aă ă ă ă ţă apărut un om în haine de lucru, c lare pe una din acele triciclete demodate, care au în fa oă ţă roat mai mic . Era murdar i alb la fa .ă ă ş ţă

Fratele meu s-a îndreptat spre gara Victoria, întâlnind din ce în ce mai mul i fugari.ţ Se gândea c s-ar putea s m z reasc i pe mine. Un num r neobi nuit de mare de poli i tiă ă ă ă ăş ă ş ţ ş dirijau circula ia. Unii dintre refugiţ a i schimbau ve ti cu oamenii din omnibuze. Unulţ ş declara c îi v zuse pe mar ieni. "Sunt ni te cazane pe picioroange, v spun, alergând caă ă ţ ş ă oamenii". Cei mai mul i dintre ei erau agita i i surescita i de ciudatele întâmţ ţ ş ţ pl ri prin careă trecuser .ă

Ceva mai departe de gara Victoria, cârciumile f ceau afaceri stra nice cu nou-sosi ii.ă ş ţ La toate col urile de strad , grupuri de oameni citeau ziareţ ă le, discutau cu însufle ire sauţ priveau la ace ti neobi nui i vizitatori de duş ş ţ minic . Pe m sur ce se înnopta, num rul loră ă ă ă cre tea, pân când, în cele din urm , dup spusele fratelui meu, toate str zile ar tau caş ă ă ă ă ă strada principal din Epsom într-o zi de Derby. Fratele meu s-a adresat mai multor fuă gari, dar n-a ob inut, în general, decât r spunsuri nesatisf c toare.ţ ă ă ă

Nimeni nu a putut s -i dea vreo informa ie despre Woking, în afar de un singur om,ă ţ ă care l-a asigurat c Woking fusese distrus în întregime în noaptea precedent .ă ă

— Eu vin din Byfleet, zise el; un biciclist a venit acolo dis-de-diminea i, umblândţăş din cas în cas , ne-a spus s fugim. Apoi au venit solda ii. Am ie it s privim, i am v zută ă ă ţ ş ă ş ă înspre sud nori de fum, nimic altceva decât fum, i din direc ia aceea nu venea nimeni. Apoiş ţ am auzit tunurile la Chertsey, i au început s soseasc fugarii din Weybridge. Atunci mi-ş ă ăam încuiat casa i am plecat.ş

Printre oamenii de pe str zi exista un puternic sentiment împotriva autorit ilor peă ăţ care le condamnau pentru incapacitatea lor de a se debarasa, f r toate aceste tulbur ri, deă ă ă invadatori.

Pe la ora opt, în tot sudul Londrei s-a auzit clar zgomotul unei puternice canonade.

Fratele meu n-a auzit mai întâi nimic, din cauza circula iei de pe arterele principale, dar,ţ luând-o pe str zile mai dosnice care duceau spre fluviu, a putut s disting foarte limpedeă ă ă bubuiturile.

Apoi a mers pe jos, de la Westminster pân la locuin a lui de lâng Regent's Park. Eraă ţ ă cuprins de nelini te, gândindu-se la mine, i tulburat de evidenta seriozitate a situa iei.ş ş ţ Gândurile sale se îndreptau — cum se îndreptaser , în cursul zilei de sâmb t , i gândurileă ăă ş mele — spre amănunte de ordin militar. Se gândea la toate tunurile care edeau, t cute, înş ă a teptare, la popula ia regiunii, devenit pe nea teptate nomad ; încerca s - i imaginezeş ţ ă ş ă ă ş "cazane pe picioroange" înalte de o sut de picioare.ă

Câteva tr suri cu refugia i treceau pe Oxford Street, i ceva mai multe pe Maryleboneă ţ ş Road, dar ve tile se r spândeau atât de încet, deoarece Reş ă gent Street i Portland Place erauş pline de oameni care î i f ceau obi nuita plimbare de duminic seara; cu toate c erau iş ă ş ă ă ş grupuri în care se discuta, pe lâng Regent's Park, ca de obicei, perechi t cute se plimbau peă ă sub lampa cu gaz aerian. Noaptea era cald i lini tit , pu in cam ap s toare; bubuitulăş ş ă ţ ă ă tunurilor continua cu intermiten i, dup miezul nop ii, se pţăş ă ţ ărea c fulger difuz c tre sud.ă ă ă

A recitit de nenum rate ori ziarul, temându-se c mi se întâmplase cele mai releă ă lucruri. Era agitat i, dup cin , a pornit din nou s hoinş ă ă ă ăreasc f r nici un el. Apoi s-aă ă ă ţ întors i a încercat în zadar s - i fixeze aten ia asupra noti elor pentru examene. S-a culcatş ă ş ţ ţ curând dup miezul nop ii, i a fost trezit din ni te vise negre, în primele ceasuri aleă ţ ş ş dimine ii de luni, de zgomotul unei b t i în u , pa i care alergau pe strad , o bţ ă ă şă ş ă ătaie îndep rtat de tob i sunet de clopote. Pe tavan dansau reflexe ro ii. O clip , el a r masă ă ăş ş ă ă n ucit, întrebându-se dac se f cuse ziu sau dac toat lumea înnebunise. Apoi s-a dat josă ă ă ă ă ă din pat i a alergat la fereastr .ş ă

Odaia lui se afla la mansard i, în timp ce- i scotea capul prin feăş ş reastr , auzi de-aă lungul str zii cum se deschideau zeci de ferestre; la fieă care ap reau capete, în dezordineaă nocturn . Se strigau tot felul de întreă b ri.ă

— Vin! strig un poli ist, b tând în poart ; vin mar ienii! i porni în grab c treă ţ ă ă ţ ş ă ă poarta de al turi.ă

Dinspre caz rmile de pe Albany Street veneau sunete de tobe i tromă ş pete i fiecareş biseric din apropiere se str duia s alunge, cu b t i de cloă ă ă ăă pote vehemente i dezordonate,ş somnul oamenilor. Se auzeau zgomote de u i care se deschideau, i ferestrele caselor deş ş peste drum izbucneau, una dup alta, din întuneric, într-o lumin g lbuie.ă ă ă

Din cap tul str zii ap ru în galop o tr sur închis , f când brusc zgoă ă ă ă ă ă ă mot la col ,ţ trecând pe sub fereastr cu un adev rat vacarm, care se stinse apoi încet în dep rtare. Înă ă ă urma ei ap rur dou birje, în fruntea unui lung convoi de vehicule rapide, care, în loc să ă ă ă coboare panta spre Easton, se îndreptau mai ales c tre gara Chalk Farm, unde se înc rcauă ă trenurile speciale pentru nord-vest.

Fratele meu a privit pe fereastr muă lt timp, uluit, uitându-se la poli i tii care b teauţ ş ă din poart în poart i î i strigau bizarul lor mesaj. Apoi u a din spatele lui s-a deschis i aă ăş ş ş ş intrat vecinul care locuia pe acela i paş lier, îmbr cat numai în c ma , pantaloni i papuci,ă ă şă ş cu bretelele atârnându-i pe olduri, cu p rul r v it de somn.ş ă ă ăş

— Ce dracu' s-a întâmplat? întreb el. E foc? Ce h rm laie a dracuă ă ă lui!Amândoi i-au scos capetele pe fereastr , str duindu-se s aud ce strigau poli i tii.ş ă ă ă ă ţ ş

De pe str zile laterale veneau oameni care se adunau în grupuri, pe la col uri, discutând.ă ţ— Ce dracu' înseamn toate astea? zise vecinul.ăFratele meu îi r spunse ceva vag i începu s se îmbrace, alergând cu fiecare obiectă ş ă

de îmbr c minte la fereastr , ca s nu scape nimic din agiă ă ă ă ta ia care cre tea mereu. Apoi, auţ ş ap rut pe strad , neobi nuit de matiă ă ş nali, vânz tori de ziare, strigând:ă

— Londra în primejdie de asediu! Punctele de ap rare de la Kingston i Richmond auă ş fost str punse! Masacre însp imânt toare în valea Tamiă ă ă sei.

Pretutindeni în jurul lui — în od ile de jos, în casele vecine, peste drum, i în spate,ă ş pe terasele parcului, pe sute de alte str zi din Maryleă bone, în districtul Wesbourne Park iş St. Pancras, spre vest i spre nord, în Kiburn i St. John's Wood i Hampstead, spre r s rit,ş ş ş ă ă în Shoreditch i Highbury i Haggerston i Hoxton, i, de fapt, pe toat întinderea Londrei,ş ş ş ş ă de la Ealing pân la East Ham — oamenii se frecau la ochi, deschideau ferestrele, privindă afar i punând întreb ri f r nici un scop, i se îmbrăş ă ă ă ş ăcau în grab , în timp ce pe str ziă ă

trecea primul suflu al apropiatei furtuni de groaz . Era începutul marii panici. Londra, careă se culcase duminic noaptea nep s toare i lene , se trezea, în primele ceasuri aleă ă ă ş şă dimine ii de luni, cu senza ia vie a primejdiei.ţ ţ

Neputând s afle, de la fereastr , ce se întâmpla, fratele meu a coboă ă rât i a ie it peş ş strad , tocmai când cerul dintre acoperi urile caselor deveă ş nea trandafiriu de lumina primilor zori. Oamenii care alergau pe jos sau în vehicule deveneau, cu fiecare clip , tot maiă numero i.ş

— Fumul Negru! îi auzi pe oameni strigând, i apoi din nou — Fumul Negru!şEra cu neputin s nu te molipse ti de o team atât de unanim . În timp ce frateleţă ă ş ă ă

meu înc mai ov ia, în pragul u ii, v zu apropiindu-se un alt vânz tor de ziare, i cump ră ş ă ş ă ă ş ă ă imediat un ziar. Omul se îndep rt , f r s -i mai dea restul, vânzându- i ziarele din fug , cuă ă ă ă ă ş ă un iling exemplarul — un amestec grotesc de profit i panic .ş ş ă

În ziar, fratele meu a citit comunicatul catastrofal al Comandantului- ef:ş

"Mar ienii pot s descarce cu ajutorul rachetelor nori enormi de vaţ ă pori negri iş otr vitori. Ei au distrus bateriile noastre, au distrus Richă mond, Kingston iş Wimbledon i înainteaz încet c tre Londra, distrugând totul în calea lor. Esteş ă ă imposibil s fie opri i. Nu exist nici o alt salvare de Fumul Negru decât fugaă ţ ă ă imediat ".ă

Aceasta era tot, dar era destul. Întreaga popula ie a marelui ora de ase milioane seţ ş ş pusese în mi care, alergând, gonind; ea urma s se scurş ă g în mas spre nord.ă ă

— Fumul Negru! strigau oamenii. Foc!Clopotele bisericii din apropiere f ceau un vacarm îngrozitor, o tr suă ă r condusă ă

neatent se izbi, printre ipete i înjur turi, de jgheabul de ap din cap tul str zii. Luminiţ ş ă ă ă ă galbene i alburii se mi cau încoace i încolo prin case, iar la unele dintre tr suri felinareleş ş ş ă erau înc aprinse. Pe cer, zorile deveneau tot mai luminoase, mai limpezi, mai lini tite.ă ş

El auzi zgomot de pa i alergând de colo-colo prin od i, i pe sc rile din spatele s u înş ă ş ă ă sus i în jos. Propriet reasa ap ru în u , îmbr cat neş ă ă şă ă ă glijent cu un capot i un al; so ul ei oş ş ţ urm , bomb nind.ă ă

Când fratele meu a început s - i dea seama de gravitatea situa iei, să ş ţ -a întors în grabă în odaia lui, i-a luat to i banii pe care îi avea — vreo zece lire —, i-a vârât în buzunar i aş ţ ş ie it din nou pe strad .ş ă

Capitolul XVCE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN SURREY

În timp ce preotul edea sub tufi ul din p unea de lâng Halliford i vorbeaş ş ăş ă ş incoerent cu mine, i în timp ce fratele meu privea puhoiul de fuş gari de pe Westminster Bridge, mar ienii î i reluau ofensiva. Dup câte s-a putut în elege din relat rileţ ş ă ţ ă contradictorii, cei mai mul i dintre ei au r mas în seara aceea în groapa din Horsell, pân laţ ă ă ora nou , ocupa i cu pregă ţ ătirile, lucrând la ceva care producea o mare cantitate de fum verde.

Dar este sigur c trei dintre ei au ie it, pe la ora opt, i, înaintând înă ş ş cet i cu grij , s-auş ă îndep rtat, prin Byfleet i Pyrford, c tre Ripley i Weyă ş ă ş bridge, venind astfel în fa a bateriilorţ care îi a teptau, în lumina apusului de soare. Ei nu înaintau în grup, ci în linie, fiecare dintreş ei la o mil i juăş m tate de tovar ul lui cel mai apropiat. Comunicau unul cu altul prin aă ăş ju-torul unor urlete asem n toare cu sirenele, care urcau i coborau gama de la o not la alta.ă ă ş ă

Ceea ce auzisem noi, la Upper Halliford, era acest urlet i zgomotul tunurilor de laş Ripley i St. George's Hill. Tunarii de la Ripley, voluntari de artilerie, f r de experien ,ş ă ă ţă care nici nu ar fi trebuit s fie pu i la o astfel de încercare, au tras o salv dezordonat ,ă ş ă ă prematur i ineficace, i au fuăş ş git, c lare sau pe jos, prin satul pustiu, în timp ce mar ianul,ă ţ f r s se foă ă ă loseasc de raza arz toare, a trecut calm peste tunurile lor, a p it cu grijă ă ăş ă printre ei, i-a dep it, i a ajuns astfel pe nea teptate la tunurile din Painăş ş ş shill Park, pe care le-a distrus.

Oamenii de la St. George's Hill erau totu i mai bine condu i sau aş ş veau mai mult curaj. Se pare c mar ianul de lâng ei nu le-a b nuit preă ţ ă ă zen a, cum erau ascun i într-oţ ş p dure de pini. Ei î i potrivir f r grab tunurile, ca i cum ar fi fost la o manevr , iă ş ă ă ă ă ş ă ş traser de la o distan de vreo mie de metri.ă ţă

Obuzele explodar în jurul mar ianului, care mai înaint câ iva pa i, cl tinându-se, iă ţ ă ţ ş ă ş apoi se pr bu i. To i tunarii scoaser un strig t, i tunuă ş ţ ă ă ş rile fur înc rcate din nou, cu o grabă ă ă frenetic . Mar ianul r sturnat url prelung i imediat ap ru un al doilea colos str lucitor,ă ţ ă ă ş ă ă dinspre sud. Se părea c obuzele zdrobiser unul dintre picioarele tripodului. A doua salvă ă ă trecu pe deasupra mar ianului trântit la p mânt i,ţ ă ş simultan, cei doi tovar i ai lui î iăş ş îndreptar razele arz toare asupra bateriei. Muni iile s rir în aer, copacii din jurul tunuriloră ă ţ ă ă izbucnir în fl c ri i nu sc par decât uă ă ă ş ă ă nul sau doi dintre oamenii care o porniser în goană ă spre creast .ă

Probabil c dup aceasta, cei trei mar ieni inur un consiliu, iar ceră ă ţ ţ ă ceta ii care îiş spionau raportar c au r mas locului timp de jum tate de or . Mar ianul care fuseseă ă ă ă ă ţ r sturnat se târî cu greutate afar din gluga caă ă re-l acoperea; era o fiin mic i brun ,ţă ăş ă sugerând în mod ciudat, de la distan a aceea, o pat de rugin ; se p rea c încearc s - iţ ă ă ă ă ă ă ş repare ma ina. Pe la ora nou el termin , i gluga metalic fu v zut din nou deasupra copaş ă ă ş ă ă ă -cilor.

La câteva minute dup ora nou , acestor trei santinele li se ad ugar înc patruă ă ă ă ă mar ieni, ducând fiecare câte un tub negru i gros. Câte un tub asem n tor primi i fiecareţ ş ă ă ş dintre cei trei, i to i apte se împr tiar , la distan e egale, de-a lungul unei linii curbe, întreş ţ ş ăş ă ţ St. George's Hill, Weybridge i satul Send, ş la sud-vest de Ripley.

De îndat ce se puser în mi care, o duzin de rachete de semnalizaă ă ş ă re â nir dinţ ş ă dealurile din fa a lor pentru a preveni bateriile care a teptau lâng Ditton i Esher. În acela iţ ş ă ş ş timp, patru ma ini mar iene de lupt , îş ţ ă narmate cu tuburi, trecur râul, i dou dintre ele,ă ş ă profilându-se negre pe cerul dinspre apus, ap rur în fa a mea i a preotului, în timp ceă ă ţ ş mergeam în grab , obosi i i îndurera i, de-a lungul drumului care se îndreapt spre nord,ă ţ ş ţ ă plecând din Halliford. Ni se p rea c sunt adu i de un nor, deoarece o cea l ptoasă ă ş ţă ă ă acoperea câmpia, ridicându-se pân la o treime din în l iă ă ţmea lor.

V zându-i, preotul scoase un strig t slab i începu s fug ; dar eu tiă ă ş ă ă ş am c era inutilă s fugi din fa a unui mar ian i, ab tându-m din drum, m-am furi at printre urzicile iă ţ ţ ş ă ă ş ş m r cinii umezi de rou i m-am vârât în an ul adânc de la marginea oselei. Preotul seă ă ăş ş ţ ş întoarse i veni lâng mine.ş ă

Cei doi mon tri se oprir , cel mai apropiat de noi stând cu fa a spre Sunbury, iar celş ă ţ mai îndep rtat nefiind decât o pat cenu ie, neclar , în direc ia luceaf rului, departe, spreă ă ş ă ţ ă Staines.

Urletul pe care mar ienii îl scoteau din când în când încetase; într-o t cere absolut eiţ ă ă î i ocupar pozi iile în imensul semicerc din jurul cilinş ă ţ drilor. Semicercul m sura, întreă capete, dou sprezece mile. Niciodat , de la descoperirea prafului de pu c , nu existase ună ă ş ă început de lupt atât de calm. Pentru noi, sau pentru un observator de lâng Ripley,ă ă mar ienii pţ ăreau singurii st pâni ai acelei nop i întunecate, luminat doar de o lun sub ire,ă ţ ă ă ţ de stele, de întârziata lic rire a zilei, de str lucirea ro cat de pe St. George's Hill i dină ă ş ă ş p durile de la Painshill.ă

Dar tunurile a teptau pretutindeni, în fa a acestui semicerc — la Staines, Hounslow,ş ţ Ditton, Eshers, Ockham, în dosul dealurilor i p duriş ă lor din sudul fluviului, peste câmpiile întinse dinspre nord, acoperite cu iarb , pretutindeni unde un m nunchi de copaci sau caseleă ă unui sat ofereau un ad post suficient. Rachetele de semnalizare â neau, l sau să ţ ş ă ă cad înă noapte ploaia lor de scântei i disp reau, iar cei de lâng baterii aş ă ă şteptau cu sufletul la gur .ă În clipa când mar ienii vor înainta pân la linia de foc, formele negre ale oamenilorţ ă nemi ca i, tunurile care lic reau întuş ţ ă necat în c derea nop ii î i vor spune cuvântul într-ună ţ ş tunet furios de lupt .ă

F r îndoial , ceea ce preocupa mii i mii de min i iscoditoare, dup cum mă ă ă ş ţ ă ă preocupa i pe mine, era întrebarea — ce anume credeau mar ieş ţ nii despre noi? Î i d deau eiş ă seama c milioanele noastre de oameni erau organizate, disciplinate, lucrând laolalt ? Sauă ă interpretau salvele noastre de foc, exploziile nea teptate ale obuzelor, cercetarea neîncetatş ă a taberei lor, a a cum am interpreta noi asaltul unanim i furios al unui stup de alş ş bine c ruiaă

i-am stricat lini tea? Oare i ei gândeau s ne extermine? (În momentul acela nimeni nuş ş ă cuno tea felul lor de hran .) O sut de asemeş ă ă nea întreb ri mi se îngr m deau în minte, înă ă ă timp ce priveam colosul care edea de straj . În str fundul min ii mele d inuia prezen aş ă ă ţ ă ţ tuturor for elor uria e, necunoscute i ascunse, care a teptau în drumul lor c tre Londra. Seţ ş ş ş ă preg tiser oare gropi în care s cad mar ienii? Oare pulber riile de la Hounslow erauă ă ă ă ţ ă rezervate drept capcane? Vor avea londonezii inima i cuş rajul s fac din puternicul lor oraă ă ş o a doua Moscov ?ă

Apoi, dup un r stimp interminabil, dup cum ni s-a p rut, cum eă ă ă ă ş deam ghemui i,ţ privind printre m r cini, am auzit un sunet, ca o bufnituă ă r îndep rtat de tun. Apoi încă ă ă ă una, mai apropiat , apoi alta. Atună ci, mar ianul de lâng noi a ridicat tubul, desc rcându-l,ţ ă ă ca pe un tun, cu un zgomot surd care f cu s se cutremure p mântul. Cel dinspre Staines îiă ă ă r spunse. Nu se v zu nici o flac r , nici o dâr de fum, nu se auzi nimic în afar de aceaă ă ă ă ă ă puternic detun tur .ă ă ă

Eram atât de surescitat de aceste detun turi care se produceau una dup alta, încât amă ă uitat de siguran a mea personal i de mâinile op rite i m-am c rat deasupra m r cinilor,ţ ăş ă ş ăţă ă ă ca s privesc spre Sunbury. În aceă ea i clip , a izbucnit o a doua detun tur i un proiectilş ă ă ăş uria trecu spre Hounslow. M a teptam s v d fum sau fl c ri, sau vreun alt efect al ac iş ă ş ă ă ă ă ţ -unii proiectilului. Dar n-am v zut decât cerul de un albastru închis, cu o stea luminândă solitar , i cea a alb care se întindea pretutindeni. Nu se auzea nici un zgomot, nici oă ş ţ ă explozie care s -i r spund . Lini tea se a teră ă ă ş ş nuse din nou; minutele de t cere se prelungeau.ă

— Ce s-a întâmplat? zise preotul, ridicându-se în picioare lâng mine.ă— Dumnezeu tie! i-am r spuns.ş ăUn liliac fâlfâi din aripi i disp ru. Un tumult îndep rtat de strig te r sun undeva,ş ă ă ă ă ă

apoi se stinse. Am privit din nou c tre mar ian i am v zut c acum se îndrepta c tre r s rit,ă ţ ş ă ă ă ă ă de-a lungul râului, cu o mi care rapid i circular .ş ăş ă

M a teptam ca din moment în moment focul vreunei baterii ascunse s se deschidă ş ă ă asupra lui, dar lini tea serii era netulburat . Silueta mar iş ă ţ anului devenea tot mai mic , peă m sur ce se îndep rta, apoi îl înghi i ceaă ă ă ţ a i întunericul tot mai dens al nop ii. Printr-unţ ş ţ impuls comun, ne că rar m i mai sus. Spre Sunbury se z rea o form întunecat , ca iţă ă ş ă ă ă ş cum ar fi ap rut dintr-o dat un deal conic, ascunzând privirilor noastre regiuă ă nea din spatele lui; mai departe, de cel lalt mal al râului, spre Walton, se z rea o alt în l imeă ă ă ă ţ asem n toare. Aceste forme ca ni te dealuri deveneau mai scunde i se l rgeau chiar înă ă ş ş ă timp ce le priveam.

Am privit c tre nord, împins de un gând nea teptat, i am v zut cum se ridica o aă ş ş ă treia movil de nori negri.ă

Totul devenise, deodat , foarte lini tit: Departe,ă ş spre sud-est, subliniind lini tea, i-amş auzit pe mar ieni urlând unul c tre altul, apoi v zduhul se cutremur din nou de zgomotulţ ă ă ă îndep rtat al tunurilor lor. Artileria noastr nu le d dea nici un r spuns.ă ă ă ă

În momentul acela, noi nu puteam în elege ce se întâmpla; abia mai târziu aveam sţ ă aflu semnifica ia acestor sinistre movile care se în l au în lumina înser rii. Fiecare dintreţ ă ţ ă mar ieni, stând într-un punct al marelui semicerc pe care l-am descris, desc rcase, cuţ ă ajutorul tubului în form de tun, un fel de obuz imens pe fiecare deal, crâng, grup de case,ă sau orice alt ad post posibil pentru artilerie, care se întâmplase s -i fie în fa . Unii tră ă ţă ă-seser un singur proiectil, al ii dou — ca mar ianul de lâng noi; despre cel de la Ripley seă ţ ă ţ ă spune c a desc rcat nu mai pu in decât cinci la rând. Când atingeau p mântul, proiectileleă ă ţ ă se sp rgeau — nu explodau — degaă jând imediat o cantitate enorm de vapori grei i negri,ă ş care se desf urau i se rev rsau în sus, într-un nor imens, întunecat, un deal de gaze careăş ş ă apoi cobora, r spândindu-se încet peste toat regiunea înconjur toare. Conă ă ă tactul cu ace tiş vapori, inhalarea acestor aburi în ep tori, era mortal pentru tot ceea ce respira.ţ ă ă

Vaporii erau grei, mai grei decât fumul cel mai dens, astfel încât, îndat dup ceă ă â neau i se r spândeau în aer, se l sau în jos i se scurţ ş ş ă ă ş geau pe p mânt, ca i cum ar fi fostă ş

lichide, nu gaze, p r sind dealurile i prelingându-se în v i, în an uri i de-a lungulă ă ş ă ş ţ ş cursurilor de ap , dup cum am auzit c se întâmpl cu bioxidul de carbon care se scurgeă ă ă ă prin cr p turile vulcanice. Când f cea contact cu apa, suprafa a ei se acoperea într-o clip ,ă ă ă ţ ă în urma vreunei ac iuni chimice, cu o spum deas , care se scufunda încet, l sând s seţ ă ă ă ă formeze alta. Spuma era absolut insolubil , i este ciudat c , inând seama de efectulă ş ă ţ

instantaneu al gazului, se putea bea f r nici un pericol apa cu care venise în atingere.ă ă Vaporii nu se difuzau, cum se întâmpl cu un gaz obi nuit. Ei atârnau în mase compacte,ă ş coborând încet pantele i opunând rezisten vântului; se amestecau foarş ţă te încet cu cea a iţ ş umiditatea aerului i c deau pe p mânt sub form de praf. În afar de un elementş ă ă ă ă necunoscut, care forma un grup de patru linii în banda albastr a spectrului, deocamdată ă suntem complet ne tiutori asupra naturii acestei substan e.ş ţ

De îndat ce înceta vârtejul degaj rii, fumul negru se târa atât de aă ă proape de p mânt,ă chiar mai înainte de a deveni aproape lichid, încât la o în l ime de cincizeci de picioare, peă ţ acoperi uri, la etajele superioare ale caselor mai înalte, sau în copacii mai mari, aveai anseş ş s scapi de ac iuă ţ nea lui otr vitoare, dup cum s-a i dovedit chiar în noaptea aceea, la Streetă ă ş Cobham i la Ditton.ş

Omul care a reu it s se salveze, în prima din aceste localit i, povesş ă ăţ te te lucruriş uimitoare despre modul ciudat în care se scurgeau vaporii; el privea în jos, din turnul bisericii, i a v zut casele satului r s rind ca ni te fantome din acest neant negru. A r masş ă ă ă ş ă acolo o zi i jum tate, obosit, flş ă ămând i ars de soare, privind, sub cerul albastru, p mântul,ş ă perspectiva dealurilor îndep rtate, o întindere de catifea neagr , întrerupt de acoperiă ă ă urileş ro ii, copaci verzi i, mai târziu, arbu ti, garduri, hambare, ure i ziduri, înv luite în negru,ş ş ş ş ş ă ridicându-se ici i colo în lumina ş soarelui.

Dar aceasta s-a întâmplat la Street Cobham, unde fumul negru a persistat pân cândă s-a scurs de la sine la p mânt. De obicei mar ienii, dup ce î i atingeau scopul, cur au aerulă ţ ă ş ăţ de fumul negru, intrând în mijlocul lui, dirijând asupr -i un jet ă de aburi.

A a au procedat cu masele de vapori de lâng noi, dup cum am vş ă ă ăzut, la lumina stelelor, de la fereastra unei case pustii din Upper Kalliford, unde ne întorsesem. De acolo, am putut vedea reflectoarele de pe Richmond i Kingston Hill plimbându-se în toateş direc iile; pe la ora unsprezeţ ce ferestrele au z ng nit, i am auzit bubuiturile unor tunuriă ă ş mari de asediu, care fuseser puse acolo în pozi ie. Tunurile au b tut, cu intermitenă ţ ă , timpţă de un sfert de or , trimi ând proiectilele la întâmplare c tre mar iă ţ ă ţ enii invizibili de la Hampton i Ditton; dup aceea razele palide ale luminiş ă lor electrice s-au stins, i au fostş înlocuite de o puternic str lucire ro ie.ă ă ş

Atunci a c zut, în Bushey Park, cel de al patrulea cilindru — un meă teor verde iş str lucitor, dup cum mi s-a spus mai târziu. Înainte ca tuă ă nurile de pe irul de dealuri de laş Richmond i Kingston s - i înceap traş ă ş ă gedia, s-a auzit o puternic canonad , departe, înspreă ă sud-vest, datorit , cred, tunurilor care b teau la întâmplare, mai înainte ca fumul negru s -iă ă ă acopere pe tunari.

Astfel, tot atât de metodic cum oamenii ar afuma un cuib de viespi, mar ieniiţ împr tiau ace ti vapori necunoscu i i asfixian i în regiunea dinspre Londra. Capeteleăş ş ţ ş ţ semicercului lor se desf urau încet, pân când, în cele din urm , ei au format o linie ceăş ă ă ducea de la Hanwell pân la Coomă be i Malden. Tuburile lor distrug toare au înaintat toatş ă ă noaptea. Niciodat , dup ce mar ianul de la St. George's Hill fusese culcat la p mânt, ei nuă ă ţ ă au mai dat artileriei posibilitatea s -i nimiceasc . Oriunde b nuiau c ar putea s se afleă ă ă ă ă tunuri camuflate, ei trimiteau un nou proiectil cu vapori negri, iar acolo unde tunurile se aflau la loc deschis, ab teau asupra lor raza arz toare.ă ă

C tre miezul nop ii, copacii aprin i de pe pantele din Richmond Park i fl c rile deă ţ ş ş ă ă pe Kingston Hill î i trimiteau lumina asupra unei pânze de fum negru care acopereaş întreaga vale a Tamisei i se întindea cât vedeai cu ochii. Peste aceast întindere treceauş ă încet doi mar ieni care î i îndrepţ ş tar în toate p r ile jeturile de aburi uier tori.ă ă ţ ş ă

În noaptea aceea ei n-au prea întrebuin at raza arz toare, fie pentru c aveau doar oţ ă ă rezerv limitat de materie prim , fie pentru c nu doreau s distrug ara, ci numai s neă ă ă ă ă ăţ ă însp imânte, s zdrobeasc împotrivirea pe care o întâmpinau. Acest ultim scop l-au atins înă ă ă mod sigur. Noaptea de duminic a însemnat sfâr itul rezisten ei organizate împotriva lor.ă ş ţ Dup aceea nimeni n-a mai încercat s -i înfrunte, atât de lipsit de speran e ar fi fost această ă ă ţ ă ac iune. Pân i echipajele torpiloarelor i distrug toarelor, care î i aduseser tunurile lor cuţ ăş ş ă ş ă tragere rapid în susul Tamisei, au refuă zat s se opreasc , n-au mai ascultat de ordine, i auă ă ş coborât din nou fluviul. Singura opera ie ofensiv pe care oamenii au mai încercat-o în aceaţ ă noapte a fost preg tirea de mine i de gropi, dar eforturile depuse erau neă ş chibzuite, haotice.

Ne putem lesne închipui soarta bateriilor de la Esher, care a teptau cu încordare, înş

lumina amurgului. N-au existat supravie uitori. Ne putem lesne închipui a teptareaţ ş disciplinat , ofi erii vigilen i i aten i, tunarii preă ţ ţ ş ţ g ti i, muni iile îngr m dite la îndemân ,ă ţ ţ ă ă ă ajutorul de tunari lâng caii i c ru ele lor, spectatorii civili care edeau atât de aproape, peă ş ă ţ ş cât li se permitea, lini tea serii, corturile cu ambulan e i spitale, în care erau cei ar i iş ţ ş ş ş r ni i la Weybridge; apoi sunetul în bu it al proiectilelor pe care le tră ţ ă ş ăgeau mar ienii iţ ş proiectilul care gâfâia greoi deasupra copacilor i caselor, sp rgându-se pe câmpia dinş ă vecin tate.ă

Ne putem lesne închipui, de asemeni, aten ia încordat brusc, învolţ ă burarea iş r spândirea rapid a norilor negri care înaintau, se r suceau în sus, transformând amurgulă ă ă într-un întuneric aproape palpabil; un straniu i oribil inamic, sub form de vapori, care î iş ă ş înv luia victimele, oamenii i caii care abia se mai z reau, alergând, ipând, c zând laă ş ă ţ ă p mânt, strig tele de groaz , tunurile p r site într-o clip , oamenii care se sufocau i seă ă ă ă ă ă ş zvârcoleau pe p mânt, i desf urarea rapid a conului opac de fum. Apoi, noapte i pustiireă ş ăş ă ş — nimic altceva decât o mas t cut de vapori de nepă ă ă ă-truns sub care se ascundeau mor ii.ţ

Cu pu in timp înaintea zorilor, fumul negru s-a r spândit pe str zile din Richmond,ţ ă ă iar guvernul dezorganizat îndemna, cu un ultim efort, popula ia Londrei s fug .ţ ă ă

Capitolul XVIEXODUL DIN LONDRA

V explica i, deci, valul n valnic de groaz care a trecut în zorii zilei de luni peste celă ţ ă ă mai mare ora din lume; fluxul celor care fugeau se transş form repede într-un torent,ă izbindu-se ca un vârtej înspumat în jurul gărilor, îngr m dindu-se, într-o fierbere oribil , înă ă ă jurul vaselor de pe Tamisa i gonind, pe toate drumurile posibile, c tre nord i est. Pe la oraş ă ş zece, poli ia, iar c tre prânz chiar i organismele c ilor ferate, î i pierdur coerenţ ă ş ă ş ă a, î iţ ş pierdur for a i eficacitatea, pr bu indu-se, topindu-se, pierzână ţ ş ă ş du-se în cele din urm înă rapida lichefiere a corpului social.

Toate liniile de cale ferat din nordul Tamisei, ca i cele din sud-est, de la Cannonă ş Street, fuseser prevenite înc de duminic , la miezul nop ii, i trenurile erau în esate.ă ă ă ţ ş ţ Oamenii se luptau cu s lb ticie înc de la ora dou pentru a ob ine locuri în picioare chiar iă ă ă ă ţ ş în Bishopsgate Street, la vreo dou sute de metri sau mai mult de gara din Liverpool Street;ă s-au tras focuri de revolver, oamenii s-au înjunghiat, iar poli i tii care fuseser trimi i sţ ş ă ş ă reglementeze circula ia, extenua i i înfuria i, au spart capetele oamenilor pe care trebuiauţ ţ ş ţ s -i protejeze.ă

Pe m sur ce ziua înainta, iar mecanicii i fochi tii refuzau s se înaă ă ş ş ă poieze la Londra, presiunea uvoiului de oameni care se înmul eau neconş ţ tenit se îndep rt de g ri i seă ă ă ş îndrept pe oselele care duceau spre nord. C tre amiaz , la Barnes a fost v zut un mar ian,ă ş ă ă ă ţ i un nor de vapori negri, care se cobora încet, începuse s se întind de-a lungul Tamisei iş ă ă ş

peste întinderile din Lambeth, t ind în lenta lui înaintare orice retragere peste poduri. Un altă nor a trecut peste Ealing i a înconjurat la Castle Hill o mic insul de supravie uitori, vii,ş ă ă ţ dar în neputin a se salva.ţă

Dup o încercare inutil de a se urca, la Chalk Farm, într-un tren de nord-vest —ă ă dup ce se aprovizionaser în gara de m rfuri de acolo, locoă ă ă motivele au trecut ca plugurile prin mijlocul oamenilor care urlau, iar un grup de cet eni vânjo i s-au zb tut din r sputeriăţ ş ă ă pentru a opri ca mul iţmea s -l dea pe mecanic cu capul de cazan — fratele meu a ie it peă ş drumul de la Chalk Farm, s-a strecurat printr-un furnicar de vehicule gr bite, i a avută ş norocul s fie de fa printre primii la spargerea unui magazin de biciclete. Când a trecută ţă prin fereastr , a t iat cauciucul din fa a bicicletei pe care o luase, dar totu i a reu it să ă ţă ş ş ă fug , f r alt v t mare decât o zgâă ă ă ă ă ă rietur la încheietura mâinii. Pe panta de pe Haverstockă Hill nu se putea trece, din cauza unor cai r sturna i, a a c a apucat-o pe Belsize Road.ă ţ ş ă

Sc pând astfel de furia panicii, a ocolit pe Edgware Road i a ajuns la Edgware pe laă ş ora apte, înfometat i obosit, dar având un bun avans fa de mul ime. De-a lungulş ş ţă ţ drumului, oamenii edeau pe la por i, curio i i mira i. El a fost dep it de un grup deş ţ ş ş ţ ăş bicicli ti, de câ iva oameni c lare i de dou automobile. La o mil de Edgware, janta ro iiş ţ ă ş ă ă ţ s-a rupt i bicicleta a devenit inutilizabil . A p r sit-o pe marginea drumului i a pornit peş ă ă ă ş

jos prin sat. Pe strada principal a satului, unde magazinele erau pe jum tate deschise,ă ă oamenii se îngr m deau pe trotuare, în pragul u ilor i pe la feă ă ş ş restre, privind cu uimire la extraordinara procesiune a fugarilor care începeau s soseasc . El a reu it s g seasc la ună ă ş ă ă ă han câte ceva de mâncare.

A r mas în Edgware cât va vreme, ne tiind ce s mai fac . Num rul refugia iloră ă ş ă ă ă ţ cre tea. Mul i dintre ei p reau dispu i, ca i fratele meu, s se opreasc acolo. Nu se maiş ţ ă ş ş ă ă tia nimic nou despre invadatorii din Marte.ş

La ora aceea, drumul era plin de oameni, dar nu era înc complet suă praaglomerat. Cei mai mul i dintre fugari aveau biciclete, dar în curând au început s treac în vitezţ ă ă ă automobile, arete i tr sş ş ă uri, iar praful plutea în nori grei de-a lungul drumului spre St. Albans.

Probabil c un gând neclar de a se duce la Chelmsford, unde avea câ iva prieteni, l-aă ţ îndemnat în cele din urm pe fratele meu s porneasc pe o potec lini tit care ducea spreă ă ă ă ş ă r s rit. Apoi a dat de un pârleaz i, trecându-l, a continuat s mearg de-a lungul unei c r riă ă ş ă ă ă ă spre nord-est. A l sat în urm câteva ferme i mici a ez ri ale c ror nume nu le cuno tea. Aă ă ş ş ă ă ş întâlnit foarte pu ini fugari, pân când pe o potec dinspre High Barnet a dat peste douţ ă ă ă doamne care i-au devenit tovar e de drum. A dat peste ele tocmai la timp ca s le poatăş ă ă salva.

Auzise ipetele lor i, alergând de dup col ul drumului, a v zut doi oameni care seţ ş ă ţ ă luptau s le dea jos din tr surica în care se g seau, în timp ce un al treilea inea cu greutateă ă ă ţ capul poneiului însp imântat. Una dintre doamne, o femeie scund , îmbr cat în alb, seă ă ă ă mul umea doar s ipe; ceaţ ăţ lalt , brun i zvelt , îl biciuia pe omul care o inea de bra , cuă ăş ă ţ ţ biciul ce-l avea în mâna liber .ă

În elegând imediat situa ia, fratele meu a strigat, alergând la locul lupţ ţ tei. Unul dintre oameni se opri i se întoarse spre el, iar fratele meu, dându- i seama, dup figuraş ş ă adversarului, c lupta era inevitabil , s-a reă ă pezit imediat i, fiind un boxer experimentat, l-aş trântit jos, lâng roata tră ăsurii.

Nu era vreme pentru box cavaleresc i, ca s -l astâmpere, fratele meu i-a dat oş ă lovitur de picior; apoi îl lu de guler pe cel care o inea de bra pe doamna cea înalt . Aă ă ţ ţ ă auzit tropot de copite, biciul l-a izbit peste obraz, cel de-al treilea adversar l-a lovit între ochi, iar omul pe care îl inea se smulse i începu s alerge pe potec în direc ia din careţ ş ă ă ţ venise el.

Pe jum tate ame it, s-a trezit în fa a omului care inuse capul poneiuă ţ ţ ţ lui, i a v zut cş ă ă tr surica se îndep rta pe drum, b l b nindu-se, iar cele dou femei din ea priveau înapoi.ă ă ă ă ă ă Omul din fa a lui, un individ robust, a încercat s -l loveasc , dar el l-a oprit cu un pumn înţ ă ă fa . Apoi, dându- i seama c r m sese singur, s-a întors i a pornit dup tr sur , cuţă ş ă ă ă ş ă ă ă b rbatul cel vânjos pe urmele lui; cel care fugise se întorcea i el, urm rindu-l de laă ş ă distan .ţă

Deodat , s-a împiedicat i a c zut, cel care îl urm rea a c zut peste el, iar când frateleă ş ă ă ă meu s-a ridicat în picioare, s-a g sit din nou în fa a a doi adversari. Ar fi avut pu ini sor i deă ţ ţ ţ izbând împotriva lor, dac doamna cea zvelt nu ar fi avut curajul s se întoarc i s -i sară ă ă ă ăş ă ă în ajutor. Avea un revolver, dar care era ascuns sub b ncu a pe care edeau, atunci când eaă ţ ş i tovar a ei fuseser atacate. Trase un glonte, de la ase metri dep rş ăş ă ş ă tare, gata s -l atingă ă

pe fratele meu. Cel mai pu in curajos dintre ho i o lu la fug , iar complicele îl urm ,ţ ţ ă ă ă înjurându-l pentru la itatea lui. S-au oprit amândoi la cap tul drumului, acolo unde cel de alş ă treilea z cea în nesimă ire.ţ

— ine-l! zise doamna cea zvelt , dându-i fratelui meu revolverul.Ţ ă— Întorce i-v la tr sur , îi r spunse fratele meu, tergându- i sângeţ ă ă ă ă ş ş le de pe buza

t iat .ă ăEa se întoarse f r o vorb , i amândoi se îndreptar , gâfâind, spre locul undeă ă ă ş ă

doamna în alb se str duia s in pe loc poneiul însp imântat.ă ăţ ă ăSe p rea c ho ii renun aser . Când fratele meu privi din nou spre ei, îi v zuă ă ţ ţ ă ă

îndep rtându-se.ă— Voi sta aici, zise fratele meu, dac îmi da i voie. i se urc pe locul liber din fa .ă ţ Ş ă ţă

Doamna privi peste um r.ă— D -mi mie h urile, zise ea, i atinse cu biciul coastele poneiului. Dup câtevaă ăţ ş ă

clipe, o cotitur a drumului îi ascunse pe cei trei oameni de privirile fratelui meu.ăAstfel, într-un mod cu totul nea teptat, fratele meu s-a trezit, gâfâind, cu buza t iat ,ş ă ă

cu o falc învine it i cu încheietura mâinii însângerat , mergând al turi de aceste două ţ ăş ă ă ă femei pe un drum necunoscut.

A aflat c erau so ia i sora mai tân r a unui chirurg din Stanmore care, întorcându-ă ţ ş ă ăse dis-de-diminea de la un caz grav din Pinner, auzise într-o gar din drum despreţă ă înaintarea mar ienilor. Se gr bise s ajung , le trezise pe cele dou femei — servitoarea îiţ ă ă ă ă p r sise cu dou zile mai înaă ă ă inte —, împachetase câteva provizii, pusese revolverul sub banca tr surii — din fericire pentru fratele meu — i le spusese s se duc la Edgware, înă ş ă ă speran a c vor g si acolo vreun tren. El r m sese în urm pentru a-i aţ ă ă ă ă ă nun a i pe vecini. Leţ ş va ajunge, spusese el, pe la ora patru i jum tate diminea a; acum era aproape nou i încş ă ţ ăş ă nu-l v zuser . Ele n-au putut s se opreasc în Edgware, din cauza aglomera iei, i oă ă ă ă ţ ş apucaser pe acest drum l turalnic.ă ă

Aceasta era povestirea pe care i-au spus-o fratelui meu, în frânturi, când s-au oprit din nou, în apropiere de New Barnet. El le-a promis s ră ămân cu ele, cel pu in pân cândă ţ ă vor putea lua o hot râre, sau pân când va sosi cel pe care îl a teptau, i le-a declarat, pentruă ă ş ş a le da mai mult încredere, c este un inta experimentat cu revolverul — o arm completă ă ţ ş ă str in pentru el.ă ă

Au f cut un fel de tab r la marginea drumului, iar poneiul a înceă ă ă put, fericit, s pască ă iarb . El le-a povestit cum fugise din Londra i tot ceă ş ea ce tia în privin a mar ienilor i aş ţ ţ ş felului lor de ac iune. Soarele se ridica tot mai sus pe cer, i dup câtva timp conversa ia aţ ş ă ţ început s lâncezeasă c , f când loc unei st ri de prevestiri nelini titoare. Fratele meu a cules,ă ă ă ş de la cei care treceau pe drum, ultimele nout i. Fiecare r spuns întret iat pe care-l c p ta îiăţ ă ă ă ă adâncea impresia marelui dezastru care se ab tuse asupra omenirii, îi adâncea convingereaă asupra necesit ii imediate de a- i contiăţ ş nua fuga. El încerc s le conving de această ă ă ă necesitate.

— Avem ceva bani... zise femeia cea zvelt , ov ind.ă ş ăÎntâlnind privirea fratelui meu, ov iala ei încet .ş ă ă— Am i eu, zise fratele meu.şEa i-a explicat c aveau treizeci de lire de aur, pe lâng o bancnot de cinci lire, i seă ă ă ş

gândeau ca în schimbul acestei sume s ob in locuri în treă ţ ă nul de la St.Albans sau New Barnet. Fratele meu a fost de p rere c înă ă cercarea era zadarnic , deoarece v zuse furia cuă ă care londonezii în esaser trenurile, i le-au propus s str bat Essex-ul, c tre Harwich, iţ ă ş ă ă ă ă ş de acolo s fug cu totul din ar .ă ă ţ ă

Doamna Elphinstone — acesta era numele femeii în alb — nici n-a vrut s aud ,ă ă continuând s -l reclame pe "George al ei"; dar cumnat -sa era uimitor de lini tit iă ă ş ăş chibzuit i, în cele din urm , a consim it la proăş ă ţ punerea fratelui meu. Astfel, cu gândul de a traversa marele drum de Nord, i-au continuat mersul spre Barnet; fratele meu duceaş poneiul de c p stru, pentru a-l cru a, pe cât era cu putin .ă ă ţ ţă

Pe m sur ce soarele se în l a pe cer, ziua devenea extrem de c lduă ă ă ţ ă roas , iar stratulă gros i albicios de nisip devenea arz tor i orbitor, astfel încât ei înaintau foarte încet.ş ă ş Tufi urile erau cenu ii de praf. Cu cât se aş ş propiau mai mult de Barnet, auzeau ridicându-se o rumoare din ce în ce mai insistent .ă

Au început s întâlneasc tot mai mul i fugari. Majoritatea priveau int înaintea lor,ă ă ţ ţ ă murmurând întreb ri nedeslu ite, slei i, r v i i, mură ş ţ ă ăşţ dari. Pe lâng ei a trecut un om înă haine de sear , mergând pe jos, cu ochii în p mânt. I-au auzit glasul i, întorcându-se spreă ă ş el, l-au v zut înfigându- i o mân în p r i lovind cu cealalt fiin e nev zute. Dup ce i-aă ş ă ă ş ă ţ ă ă trecut accesul de furie, omul i-a continuat drumul f r s mai priveasc m car o dat înş ă ă ă ă ă ă urm .ă

În timp ce grupul fratelui meu se îndrepta c tre r scrucea de la sud de Barnet, auă ă v zut apropiindu-se de drum o femeie, pă e un câmp din stânga lor, ducând în bra e un copilţ i având al i doi al turi de ea; a trecut i un om îmbr cat în haine negre, murdare, cu un bş ţ ă ş ă ăţ

gros într-o mân i cu o mic valiz în cealalt . Apoi, dup cotitura drumului, dintre vileleăş ă ă ă ă care îl m rgineau în locul unde se unea cu oseaua principal , a ap rut o tr suă ş ă ă ă ric tras deă ă un ponei negru i asudat, condus de un tân r palid cu o pş ă ă ăl rie tare, cenu ie de praf. Înă ş tr suric edeau înghesuite trei fete, lucră ăş ătoare de fabric din East End, i doi ă ş copii mici.

— Pe aici ajungem la Edgware? întreb tân rul, cu ochii r t ci i i cu fa a palid ; iară ă ăă ţ ş ţ ă când fratele meu îi r spunse c trebuia s o apuce spre stânga, el d du imediat bice cailor,ă ă ă ă f r formalitatea de a mai mul umi.ă ă ţ

Fratele meu a observat o cea sau un fum alb-cenu iu ridicându-se dintre casele dinţă ş fa a lor i acoperind fa ada alb a unei terase care ap rea de pe cealalt parte a drumului,ţ ş ţ ă ă ă prin spatele vilelor. Doamna Elphinstone le atrase printr-un strig t aten ia asupra unor limbiă ţ ro ii de foc, care se în l au deasupra caselor din fa a lor, spre cerul albastru i fierbinte. Ruş ă ţ ţ ş -moarea se transformase acum într-un amestec dezordonat de glasuri, scâr âit de ro i i deţ ţ ş c ru e i tropot de copite. Drumul f cea o cotitur brusc la nici cincizeci de metri deă ţ ş ă ă ă r scruce.ă

— Dumnezeule, strig doamna Elphinstone. Unde ne duci?ăFratele meu se opri.

oseaua principal era acoperit de un puhoi clocotitor de oameni, un torent de fiin eŞ ă ă ţ omene ti care alergau spre nord, înghesuindu-se unele într-altele. Un mare nor de praf, albş i luminos în b taia soarelui, f cea ca totul s fie cenu iu i nedeslu it, pân la dou zeci deş ă ă ă ş ş ş ă ă

picioare de la pământ; norul era neîncetat stârnit de pa ii gr bi i ai unei mul imi dese de cai,ş ă ţ ţ de b rba i i femei, care mergeau pe jos, i de ro ile vehiculelor de tot felul.ă ţ ş ş ţ

— Loc! auzi fratele meu. Face i loc!ţA te apropia de punctul unde drumul se întâlne te cu oseaua era ca i cum ai fi trecutş ş ş

prin fumul unui incendiu; mul imea mugea ca un foc puternic, iar praful era fierbinte iţ ş înec cios. i, într-adev r, nu prea deă Ş ă parte, o vil ardea i trimitea valuri de fum negru pesteă ş drum, m rind i mai mult înv lm eala.ă ş ă ăş

Pe lâng ei trecur doi oameni. Apoi o femeie murdar , plângând i c rând o leg tură ă ă ş ă ă ă grea. Un câine de vân toare, r t cit, cu limba atârnând, le d du târcoale, neîncrez tor,ă ăă ă ă însp imântat i într-un hal f r hal, luând-o la goan , la amenin area fratelui meu.ă ş ă ă ă ţ

Atât cât se putea vedea pe drumul spre Londra, printre casele din dreapta, un puhoi clocotitor de oameni murdari i gr bi i se îngr m dea între vilele de pe fiecare parte;ş ă ţ ă ă capetele negre, trupurile înghesuite deveneau distincte pe m sur ce ie eau de după ă ş ă cotitur , treceau în grab , i î i continuau din nou individualit ile în mul imea îndep rtat ,ă ă ş ş ăţ ţ ă ă înghi it în cele din urm într-un nor de praf.ţ ă ă

— Înainte! Înainte! strigau to i. Face i loc! Face i loc!ţ ţ ţOamenii îi împingeau pe cei din fa cu mâinile. Fratele meu inea caţă ţ pul poneiului.

Atras în mod irezistibil, el înainta încet, pas cu pas, de-a lungul drumului.La Edgware fusese doar o scen de dezordine, la Chalk un vârtej g lă ăă-gios, dar aici

era o întreag popula ie în mi care. Este greu s - i imaginezi acest puhoi de oameni. Nu seă ţ ş ă ţ putea distinge nici o figur . Oamenii se scură geau de dup col i se îndep rtau cu spatele laă ţ ş ă grupul celor trei r ma i pe drum. Cei care erau pe jos mergeau pe marginea oselei,ă ş ş amenin a i de roţ ţ ile vehiculelor, c zând prin an uri i poticnindu-se unii de al ii.ţ ă ş ţ ş ţ

Tr surile i c ru ele se buluceau unele într-altele, l sând pu in loc pentru vehiculeleă ş ă ţ ă ţ mai rapide i mai ner bd toare, care se repezeau din când în când înainte, atunci când li seş ă ă ivea ocazia, f când ca mul imea s se înghesuie spre gardurile i por ile vilelor.ă ţ ă ş ţ

— Înainte! se auzea strigând. Înainte! Se apropie!Într-o c ru se afla un orb îmbr cat în uniforma Armatei Salv rii, gesticulând, cuă ţă ă ă

degetele zbârcite, i urlând: "Ve nicie! Ve nicie!" Glasul lui era r gu it i foarte puternic,ş ş ş ă ş ş astfel c fratele meu a putut s -l aud mult timp dup ce omul s-a pierdut din vedere, înă ă ă ă norul de praf. Unii dintre oamenii îngr m di i în c ru e î i biciuiau proste te caii, certându-ă ă ţ ă ţ ş şse cu ceilal i c ru a i; al ii edeau nemi ca i, privind int în gol, cu ochii înro i i; al ii î iţ ă ţ ş ţ ş ş ţ ţ ă ş ţ ţ ş rodeau mâinile, de sete, sau z ceau culca i în fundul vehiculelor. Caii aveau z baleleă ţ ă acoperite de spum i ochii injecta i.ăş ţ

Erau o puzderie de tr suri, c ru e, arete, furgoane; o c ru de poă ă ţ ş ă ţă şt , o c ru deă ă ţă gunoaie pe care era scris "Parohia St. Pancras", un camion uria în esat cu oameni. Unş ţ camion de bere trecu huruind, cu ro ile îmţ pro cate de sânge proasp t.ş ă

— Elibera i drumul! strigau ni te glasuri. Elibera i drumul!ţ ş ţ—Ve -ni-cie! Ve -ni-cie! se auzea, ca un ecou, de-a lungul drumului.ş şTreceau femei triste, bine îmbr cate, cu figurile r v ite, cu copii care ipau i seă ă ăş ţ ş

poticneau, cu hainele lor elegante acoperite de praf, cu fe ele oţ bosite i br zdate de lacrimi.ş ă

Al turi de cele mai multe mergeau b rba i, unii grijulii, al ii nep s tori sau s lbatici.ă ă ţ ţ ă ă ă Luptând cot la cot cu ei, trecea câte un vagabond în zdren e negre, cu ochii holba i, strigândţ ţ în gura mare tot felul de înjur turi. Î i croiau drum, luptându-se din r sputere, munciă ş ă tori zdraveni i oameni s r c cio i, cu p rul ciufulit, îmbr ca i ca micii func ionari sauş ă ă ă ş ă ă ţ ţ vânz torii de pr v lie; apoi fratele meu mai observ un solă ă ă ă dat r nit, ni te oameni îmbr ca iă ş ă ţ în uniforma c ilor ferate i o creatur neă ş ă norocit , în c ma de noapte, cu o hain aruncată ă şă ă ă pe umeri.

Dar oricât de variat i-ar fi fost compozi ia, aceast hoard avea anuă ţ ă ă mite tr s turiă ă comune. Pe fe ele tuturor se citea frica i durerea, i tot frica era aceea care îi gonea dinţ ş ş urm . O înv lm eal , provocat de lupta penă ă ăş ă ă tru un loc într-o c ru , f cu întregul puhoi deă ţă ă oameni s - i gr beasc paă ş ă ă sul; unul dintre fugari, atât de speriat i frânt încât genunchii i seş îndoiau sub el, se însufle i pentru o clip , c p tând for e noi. C ldura i praful înţ ă ă ă ţ ă ş cepuseră s - i fac efectul asupra mul imii. Oamenii aveau pielea uscat , buzele negre i cr pate.ă ş ă ţ ă ş ă Erau cu to ii înseta i, obosi i i abia mai puteau s - i mi te picioarele. Printre strig te seţ ţ ţ ş ă ş ş ă auzeau certuri, mustr ri i gemete de oboseal ; cele mai multe glasuri erau r gu ite i slabe.ă ş ă ă ş ş Pretutindeni se auzea, ca un refren:

— Loc! Face i loc! Vin mar ienii!ţ ţPrea pu ini se opreau, dându-se la o parte din acest puhoi. Drumul p trundea oblic înţ ă

oseaua principal , printr-o deschidere îngust , creând iluzia c vine dinspre Londra. iş ă ă ă Ş totu i, un fel de flux omenesc se rev rsa în acest cap t de drum; erau cei slabi, respin i înş ă ă ş afara curentului, i care în general r mâneau acolo numai o clip , înainte de a se cufundaş ă ă din nou în el. La o mic distan de drum, edea întins un om cu piciorul înf urat în cârpeă ţă ş ăş însângerate; doi prieteni se aplecaser asupra lui. Era un norocos care înc mai aveaă ă prieteni.

Un b trânel, cu o musta ost easc , albit , îmbr cat într-o redingoă ţă ăş ă ă ă t neagr iă ăş jegoas , se apropie chiop tând, se a ez jos, î i scoase gheaă ş ă ş ă ş ta — ciorapul îi era mânjit de sânge —, arunc din ea un ciob de piatr i porni din nou, târându- i piciorul; o feti de optă ăş ş ţă sau nou ani, singur , se trânti pe iarb lâng fratele meu, plângând.ă ă ă ă

— Nu mai pot s merg! Nu mai pot s merg!ă ăFratele meu se trezi din toropeal , o ridic , vorbindu-i cu blânde e, i o duse lângă ă ţ ş ă

miss Elphinstone. De îndat ce fratele meu o ridic , feti a tă ă ţ ăcu, ca i cum ar fi cuprins-oş frica.

— Ellen! ip o femeie din mul ime, cu glasul sc ldat în lacrimi. Ellen!ţ ă ţ ăi copilul se smuci brusc din bra ele fratelui meu, strigând:Ş ţ

— Mam !ă— Se apropie! zise un om c lare, trecând prin dreptul drumului.ă— La o parte din drum! striga un vizitiu, ridicat deasupra celorlal i; i fratele meuţ ş

v zu o tr sur închis cotind pe drumul lateral.ă ă ă ăOamenii se înghesuiau unii într-al ii, pentru a se feri de cal. Fratele meu trase spreţ

margine poneiul i tr surica, iar omul trecu pe lâng el i se opri la cotitura drumului. Era oş ă ă ş tr sur cu oi tea pentru o pereche de cai, dar nu avea înh mat decât unul singur. Frateleă ă ş ă meu v zu neclar, prin praf, cum doi oameni ridicau un corp pe o targ alb , a ezând-o apoiă ă ă ş u or pe iarba de sub un tufi de lemn câinesc.ş ş

Unul dintre oameni veni alergând spre fratele meu.— Unde se poate g si ni te ap ? întreb el. Trage s moar , i vrea pu in ap . Esteă ş ă ă ă ă ş ţ ă ă

lordul Garrick.— Lordul Garrick! zise fratele meu, Pre edintele Cur ii?ş ţ— Unde g sesc ap ? zise omul.ă ă— Poate c g se ti vreo ci mea, zise fratele meu, în vreuna dintre caă ă ş ş se. Noi nu avem

ap . Nu pot s -i las aici pe ai mei.ă ăOmul î i croi drum, prin mul ime, spre poarta casei din col .ş ţ ţ— Înainta i! spuneau oamenii, îmbrâncindu-l. Se apropie! Merge i îţ ţ nainte!Apoi, aten ia fratelui meu a fost atras de un om cu barb , cu o figuţ ă ă r de vultur,ă

ducând o leg tur , care s-a spart chiar în timp ce fratele meu o privea; din ea s-a rev rsat oă ă ă mas compact de lire de aur, care p rea s se f râmi eze în monede abia atunci cândă ă ă ă ă ţ atingea p mântul. Lirele se rosă togolir în toate p r ile, printre picioarele nervoase aleă ă ţ

oamenilor i ale caiş lor. Omul se opri, privind proste te risipa de aur, i osia unei tr suri îlş ş ă izbi în um r, trântindu-l la p mânt. Scoase un ip t, f cu un pas înapoi, i roata unei c ru eă ă ţ ă ă ş ă ţ îl atinse din treac t.ă

— Loc! strigau oamenii din jurul lui. Face i loc!ţDe îndat ce trecu tr sura, el se trânti, cu amândou mâinile desfă ă ă ăcute, pe gr mada deă

monede, i începu s i le îndese cu pumnii în buzuş ăş nar. Un cal se ivi chiar pe lâng el i, înă ş clipa urm toare, când omul se riă dicase pe jum tate, fu trântit sub copitele calului.ă

— Opri i! strig fratele meu i, dând la o parte din drum o femeie, îţ ă ş ncerc s apuceă ă z bala calului.ă

Dar, înainte de a putea ajunge acolo, auzi pe sub ro i un ip t i v zu, prin praf, cumţ ţ ă ş ă obada trecea peste spatele s rmanului nenorocit. Vizitiul tr surii îl plesni cu biciul peă ă fratele meu, care alerga spre spatele tr surii. Strig tele îl asurzeau. Omul se zvârcolea,ă ă printre banii lui împr tia i, în praf, f r s se poat scula, c ci roata îi rupsese ira spin rii,ăş ţ ă ă ă ă ă ş ă iar picioarele îi atârnau moi, neputincioase. Fratele meu se ridic i strig la vizitiul careăş ă venea din urm , i îi veni în ajutor un om c lare pe un cal negru.ă ş ă

— D -l la o parte din drum, zise el; i, apucându-l de guler cu mâna liber , frateleă ş ă meu îl târî pe nenorocit la o parte. Dar el continua s se cramponeze de bani i, privindu-lă ş cu furie pe fratele meu, îl izbi în bra cu un pumn plin de aur.ţ

— Înainta i! Înainta i! strigau glasuri furioase în spatele lor. Face i loc! Face i loc!ţ ţ ţ ţSe auzi o trosnitur , în timp ce oi tea unei tr suri se lovea de c ru a pe care o inea înă ş ă ă ţ ţ

loc omul c lare. Fratele meu întoarse privirea, i omul cu aurul î i r suci capul i mu că ş ş ă ş ş ă mâna care îl inea de guler. O izbitur , i calul negru fu împins într-o parte, iar calul c ru eiţ ă ş ă ţ trecu pe lâng el. O coă pit c lc la un fir de p r de piciorul fratelui meu. El d du drumulă ă ă ă ă omului c zut i s ri înapoi. V zu pe fa a nenorocitului întins pe p mânt mâniaă ş ă ă ţ ă transformându-se în groaz , i dup o clip îl pierdu din vedere, i fratele meu fu târâtă ş ă ă ş înapoi, dus mai departe de intrarea drumului i fu nevoit s se lupte din greu, în mijloculş ă torentului, pentru a putea reveni.

V zu pe miss Elphinstone acoperindu- i ochii, iar un copila , cu acea lips deă ş ş ă comp timire specific anilor fragezi, privea cu ochii dilata i un corp acoperit de praf careă ă ţ z cea la p mânt, negru i nemi cat, zdrobit sub ro ile care treceau.ă ă ş ş ţ

— S ne întoarcem! strig el i începu s trag înapoi poneiul. i adă ă ş ă ă Ş ăug : Nu putemă trece prin acest... iad.

Se întoarser vreo sut de metri pe drumul pe care veniser , pân când mul imeaă ă ă ă ţ agitat nu se mai z ri. Pe când treceau de că ă otitura drumului, fratele meu v zu în an ul deă ş ţ sub tufi ul de lemn câinesc fa a muriş ţ bundului acoperit de o paloare cadaveric , cuă ă tr s turile supte i str luă ă ş ă cind de transpira ie. Cele dou femei edeau t cute, ghemuite înţ ă ş ă tr sur i înfiorate.ă ăş

Apoi, dincolo de cotitur , fratele meu se opri din nou. Miss Elphinstoă ne era alb laă fa , iar cumnata ei plângea, prea nenorocit ca s -l mai cheţă ă ă me pe "George al ei". Fratele meu era îngrozit i uluit. Imediat ce se înş dep rtar , î i d du seama cât de urgent i deă ă ş ă ş imperios era s încerce traă versarea oselei. Se întoarse spre miss Elphinstone, cu o hot râreş ă brusc .ă

— Trebuie s trecem pe acolo, zise el, i întoarse din nou poneiul. Penă ş tru a doua oar , în ziua aceea, fata d du dovad de curaj.ă ă ă

Vrând s - i croiasc drum prin torentul de oameni, fratele meu intr din nou înă ş ă ă vâltoare i inu în loc calul unei tr suri, în timp ce miss Elphinş ţ ă stone conducea poneiul de c p stru. O c ru se izbi de ro i, pentru o cliă ă ă ţă ţ p , i smulse o a chie lung din banc . În clipaă ş ş ă ă urm toare erau lua i i tâă ţ ş râ i înainte de curent. Fratele meu, cu fa a i cu mâinile însângerateţ ţ ş de la loviturile de bici, s ri pe capr i apuc h urile din mâna ei.ă ăş ă ăţ

— inte te spre omul din spate, zise el, dându-i revolverul, dac ne împinge preaŢ ş ă tare. Nu!... inte te mai bine calul.ţ ş

Apoi el începu s caute un prilej ca s treac spre partea dreapt a drumului. Dar,ă ă ă ă odat intrat în curent, parc î i pierduse voin a i devenise o f râm a acestei gloateă ă ş ţ ş ă ă pr fuite. Trecur prin Chipping Barnet, du i de torent; se îndep rtaser cu o mil de centrulă ă ş ă ă ă ora ului, înainte de a putea s - i croiasc drum pân în partea cealalt a oselei. Era oş ă ş ă ă ă ş alarm i o înăş v lm eal de nedescris; dar în ora , i dincolo de el, oseaua se bifurca deă ăş ă ş ş ş

mai multe ori, i deci înghesuiala se mic ora într-o oarecare m sur .ş ş ă ăSe îndreptar spre r s rit, prin Hadley, întâlnind, de fiecare parte a drumului, iă ă ă ş

acolo, dar i mai departe, o mare mul ime de oameni care se înghesuia s bea ap dintr-unş ţ ă ă pârâu, unii luptându-se din r sputeri penă tru a ajunge pân la ap . Mai departe, de pe un deală ă de lâng East Barnet, v zur dou trenuri mergând încet, unul dup altul, f r nici un fel deă ă ă ă ă ă ă semnale — trenuri ticsite de oameni, unii stând chiar i printre c rbunii din tenderulş ă locomotivei, îndreptându-se spre nord, de-a lungul Marii C i Ferate de Nord. Fratele meuă presupunea c trenurile se umpluser dup ce ie iser din Londra, deoarece la ora aceeaă ă ă ş ă panica furibund a mul imii f cuse ca g rile centrale s fie impracticabile.ă ţ ă ă ă

În apropiere de acel loc, se oprir pentru tot restul dup -amiezii; eă ă mo iile violente îiţ sleiser pe to i trei. Începur s sufere de foame; noaptea era rece, i nici unul dintre ei nuă ţ ă ă ş aveau curajul s doarm . În cursul serii, mul i fugari trecur în grab de-a lungul drumului,ă ă ţ ă ă aproape de locul unde se opriser ei, fugind de primejdii necunoscute i mergând în direc iaă ş ţ din care venise fratele meu.

Capitolul XVII"COPILUL TUNETULUI"

Dac mar ienii ar fi avut drept scop numai distrugerea, ar fi putut s nimiceasc , încă ţ ă ă ă de luni, întreaga popula ie a Londrei, în timp ce oamenii se r spândeau încet prin regiunileţ ă din împrejurimi. Nu numai pe drumul care trecea din Barnet, dar i prin Edgware iş ş Waltham Abbey, i de-a lunş gul drumurilor spre r s rit de Southend i Shoeburyness, i lă ă ş ş a sud de Tamisa, spre Deal i Broadstairs, se scurgea acela i puhoi însp imântat. Daş ş ă c , înă diminea a aceea de iunie, cineva ar fi plutit într-un balon pe cerul albastru i luminos deţ ş deasupra Londrei, fiecare drum dinspre nord i rş ăs rit, care ie ea din labirintul încâlcit ală ş str zilor, i-ar fi ap rut punctat cu negru de uvoiul de fugari, fiecare punct reprezentând ună ă ş ghem omenesc de teroare i durere fizic . În capitolul precedent am expus pe larg relataş ă rea fratelui meu asupra trecerii prin Chipping Barnet, pentru ca to i cititoţ rii mei s - i poat daă ş ă seama cum ap rea aceast mas de puncte negre unuia care f cea parte din ea. Niciodat , înă ă ă ă ă istoria lumii, nu s-au mi cat i n-au suferit laolalt atâtea mul imi omene ti. Hoardeleş ş ă ţ ş legendare ale go iţ lor i hunilor, armatele cele mai uria e pe care le-a v zut vreodat Asia, n-ş ş ă ăar fi fost decât o pic tur în acest puhoi. Nu era un mar disciplinat; era o debandad — oă ă ş ă debandad gigantic i îngrozitoare — f r vreo ordine sau vreun el, ase milioane deă ăş ă ă ţ ş oameni, f r arme i f r provizii, mergând drept înainte. Era începutul înfrângeriiă ă ş ă ă civiliza iei, începutul masacrului omenirii.ţ

Drept sub el, omul instalat în balon ar fi v zut re eaua întins a stră ţ ă ăzilor, casele, bisericile, scuarurile, pie ele, parcurile —ţ toate pustii — întinzându-se ca o hart imens ,ă ă iar spre sud, o pat . S-ar fi p rut c peste Eaă ă ă ling, Richmond i Wimbledon, o peniş ţă monstruoas a l sat s cad pe hară ă ă ă t o pat de cerneal . Persistent, neîncetat, fiecare pată ă ă ă neagr cre tea, se întindea, trimi ându- i ramifica ii în toate p r ile, când îngr m dindu-seă ş ţ ş ţ ă ţ ă ă în fa a unei ridic turi de teren, când rev rsându-se iute peste vreo creast într-o nou vale,ţ ă ă ă ă exact cum se întinde o pic tur de cerneal pe sugativ .ă ă ă ă

Mai departe, peste dealurile albastre care se ridic la sud de fluviu, mar ienii mergeauă ţ încoace i încolo, sclipitori, împr tiindu- i calm i meş ăş ş ş todic norul lor otr vitor pe câte oă bucat de teren, îndep rtându-l apoi, duă ă p ce- i îndeplinise rolul, cu jeturile de aburi iă ş ş punând st pânireă pe regiunea cucerit . Se pare c ei nu aveau drept scop exterminareaă ă oamenilor, ci mai ales demoralizarea complet i distrugerea oric rei împotriviri. Auăş ă aruncat în aer toate magaziile de muni ii pe care le-au întâlnit, au t iat toate liniileţ ă telegrafice i au distrus pe alocuri c ile ferate. T iau toate mijş ă ă loacele de comunica ie aleţ oamenilor. Nu p reau gr bi i s - i extind câmă ă ţ ă ş ă pul de opera ii, i în cursul acelei zile n-auţ ş trecut de partea central a Lonă drei. Probabil c un foarte mare num r de londonezi au r masă ă ă acas , în diminea a de luni. Un lucru este sigur, i anume c mul i au murit în caă ţ ş ă ţ sele lor, asfixia i de Fumul Negru.ţ

Pân spre amiaz , bazinul Londrei prezenta un spectacol uimitor. Se aflau acoloă ă vapoare i vase de tot felul, iar fugarii ofereau sume enorme de bani; i se spune c mul iş ş ă ţ

dintre cei care s-au apropiat înot de aceste vase au fost respin i cu c ngile i s-au înecat. Peş ă ş la ora unu dup -amiaz , între arcadele podului Blackfriars a ap rut r m i a sub ire a unuiă ă ă ă ăşţ ţ nor de vapori negri. În clipa aceea, portul a devenit scena unei înv lm eli nebune, cu lupteă ăş i ciocniri, i câtva timp o mul ime de b rci i lepuri s-au îngrş ş ţ ă ş ş ăm dit în jurul arcadeiă

dinspre nord a podului Tower, iar marinarii au trebuit s se lupte s lbatic cu oamenii care îiă ă asaltaser de pe rm. Unii se c rau pe pilonii podului de deasupra.ă ţă ăţă

Când, cu o or mai târziu, a ap rut de dup Turnul Orologiului un mar ian i a intrată ă ă ţ ş în fluviu, c tre Limehouse nu mai pluteau decât sf râă ă m turi.ă

Despre c derea celui de al cincilea cilindru voi vorbi ceva mai departe. Cel de ală aselea a c zut la Wimbledon. Fratele meu, care edea de veghe lâng femeile din tr sur ,ş ă ş ă ă ă

în mijlocul unei p uni, a v zut fulgerul verde, departe, în spatele dealurilor. Mar i, miculăş ă ţ grup, care înc mai avea de gând s ajung la mare, s-a îndreptat, prin regiunea în esat deă ă ă ţ ă oameni, c tre Colchester. Se confirmase vestea c mar ienii st pâneau acum înă ă ţ ă treaga Londr . Fuseser v zu i la Highgate i — se spunea — chiar la Neasă ă ă ţ ş den. Dar fratele meu nu i-a v zut decât a doua zi.ă

În ziua aceea, mul imile de oameni împr tia i au început s - i dea seama c auţ ăş ţ ă ş ă nevoie urgent de provizii. Pe m sur ce foamea cre tea, nu se mai inea seama de dreptulă ă ă ş ţ de proprietate. Fermierii au ie it s - i apere cu arma în mân vitele, hambarele i recolta deş ă ş ă ş grâne. Mul i oameni, ca i fratele meu, se îndreptau acum spre r s rit i s-au g sit chiar uniiţ ş ă ă ş ă dispera i care s-au întors spre Londra, ca s g seasc hran . Ace tia erau mai ales cei dinţ ă ă ă ă ş suburbiile de nord, care nu cuno teau Fumul Negru decât din auzite. Fratele meu aflase cş ă aproape o jum tate din membrii guvernului se adunase la Bimingham i c se preg teauă ş ă ă enorme cantit i de explozibiăţ le puternice, pentru a fi folosite, în mine automate, în regiunile din Midland.

Mai aflase, de asemeni, c la Compania C ilor Ferate din Midland se înlocuiseă ă personalul care fugise în prima zi de panic , c traficul fusese reă ă luat i c trenurile circulauş ă de la St. Albans spre nord, pentru a se degaja regiunile din jurul Londrei. În Chipping Ongar se instalase o placard care anun a c în ora ele de nord se g seau mari cantit i deă ţ ă ş ă ăţ f in i c în doă ăş ă uăzeci i patru de ore se va distribui pâine oamenilor înfometa i din împreş ţ -jurimi. Dar aceast veste nu l-a împiedicat în planul de fug pe care i-l construise, i ceiă ă ş ş trei i-au continuat toat ziua drumul spre r s rit, neş ă ă ă maiauzind nimic altceva despre distribuirea de pâine în afar de aceast promisiune. De altfel, nimeni nu a mai auzit despreă ă ea. În noaptea aceea a c zut cea de a aptea stea, pe Primrose Hill. Era în timp ce missă ş Elphinstone edea de veghe, c ci hot râser s vegheze cu rândul. Ea a v zut-o cş ă ă ă ă ă ăzând.

Miercuri, cei trei fugari, care petrecuser noaptea într-un lan de grâu necopt, au ajunsă la Chelmsford i acolo un grup de cet eni, intitulându-se Comitetul de Aprovizionareş ăţ Public , le-au luat poneiul, ca provizie, nedână du-le în schimb nimic altceva decât promisiunea c vor primi a doua zi o bucat din el. Circula zvonul c mar ienii erau laă ă ă ţ Epping i c pulber ria de la Waltham Abbey fusese distrus într-o încercare zadarnic de aş ă ă ă ă arunca în aer pe unul dintre invadatori.

Oamenii pândeau, din turnurile bisericii, sosirea mar ienilor. Fratele meu, din fericireţ pentru el, dup cum s-a dovedit, a preferat s - i continue imediat drumul spre coast , decâtă ă ş ă s a tepte o bucat de carne, cu toate c to i erau fl mânzi. C tre amiaz , au trecut prină ş ă ă ţ ă ă ă Tillingham, care, în mod ciudat, p rea s fie complet lini tit i pustiu, în afar de câ iva oaă ă ş ş ă ţ -meni care c utau s fure ceva de mâncare. Lâng Tillingham, au ajuns deodat la rmulă ă ă ă ţă m rii, întâlnind cea mai surprinz toare mul ime de vase de toate felurile care se poateă ă ţ imagina.

Dup ce marinarii n-au mai putut urca pe Tamisa, î i continuaser drumul pe lângă ş ă ă coasta din Essex, spre Harwich, Walton i Clacton, i duş ş p aceea spre Foulness iă ş Shoebury, pentru a-i îmbarca pe refugia i. Vaseţ le edeau într-o curb imens în form deş ă ă ă secer , care se pierdea în cea , spre Naze. Aproape de rm se afla o mul ime de b rci deă ţă ţă ţ ă pescuit: engleze, sco iene, franceze, olandeze i suedeze; alupe cu aburi de pe Tamisa, iahţ ş ş -turi, b rci cu motor; ceva mai departe se aflau vasele de mare tonaj, o mulă ime de vaseţ murdare, pentru transportarea c rbunilor, vase comerciale cochete, vase pentru transporă tul vitelor, vase de pasageri, tancuri petroliere, vase de curs lung , i chiar un vas vechi deă ă ş transport de culoare alb , transatlantice albe i cenu ii de la Southampton i Hamburg; de-aă ş ş ş

lungul coastei albastre, dincolo de Blackwater, pân aproape deă Maldon, fratele meu a z rit,ă neclar, o mul ime de b rci care traficau cu oamenii de pe rm.ţ ă ţă

La vreo dou mile în larg se afla un cuirasat, cufundat adânc în ap , ar tând, după ă ă ă spusele fratelui meu, ca un vas pe jum tate scufundat. Era cuirasatul "Copilul Tunetului".ă Nu se mai vedea vreun alt vas de r zboi, dar departe, spre dreapta, pe suprafa a întins aă ţ ă m rii — în ziua aceea maă rea era foarte lini tit — se întindea un arpe de fum negru, careş ă ş tr da locul celorlalte cuirasate ale flotei din Canalul Mânecii: ele patrulau pe un front larg,ă cu ma inile sub presiune, gata s intre în ac iune, în fa a estuaş ă ţ ţ rului Tamisei, vigilente iş totu i neputincioase de a împiedica înaintarea mar ienilor.ş ţ

La vederea m rii, doamna Elphinstone s-a l sat cuprins de panic , în ciudaă ă ă ă asigur rilor pe care i le d dea cumnata ei. Ea nu mai plecase niciă ă odat din Anglia, i ar fiă ş preferat s moar , decât s se vad într-o ar stră ă ă ă ţ ă ăin , lipsit de prieteni i de toate celelalte.ă ă ş Probabil c biata femeie î i închipuia c francezii i mar ienii erau unul i acela i lucru. Înă ş ă ş ţ ş ş timpul celor dou zile de c l torie devenise din ce în ce mai nervoas , mai însp iă ăă ă ământat iăş mai deprimat . Singurul ei gând era s se reîntoarc la Stană ă ă more. Toate fuseseră întotdeauna bune i lini tite la Stanmore... Acolo îl vor reg si pe George...ş ş ă

Cu mare greutate au convins-o s coboare pân la rm, unde fratele meu a reu it,ă ă ţă ş destul de repede, s atrag aten ia unor marinari de pe un vas cu zbaturi, venit de peă ă ţ Tamisa. Ace tia au trimis o barc i s-au învoit la treizeci i ase de lire pentru to i trei.ş ăş ş ş ţ Vasul mergea, dup spusele oameă nilor, la Ostende.

Era pe la ora dou , când fratele meu, dup ce a pl tit la pasarel cosă ă ă ă tul c l toriei, s-aăă v zut în siguran , împreun cu tovar ele lui, pe bordul vasului. Pe bord se afla i hran ,ă ţă ă ăş ş ă de i la pre uri exorbitante, i to i trei au reu it s ia o mas , pe una din b ncile de la prov .ş ţ ş ţ ş ă ă ă ă

Pe bord se i aflau vreo patruzeci de oameni, dintre care cei mai mul i î i d duserş ţ ş ă ă ultimii bani pentru a- i asigura c l toria, dar c pitanul a rş ă ă ă ămas pe canalul Blackwater până la ora cinci dup -amiaz , culegând noi pasageri, pân când puntea a fost înc rcat în modă ă ă ă ă primejdios. Probabil c ar fi a teptat i mai mult, dac dinspre sud n-ar fi început s se audă ş ş ă ă ă bubuiturile tunurilor. Drept r spuns, cuirasatul a tras o lovitur de tun i a în l at un ir deă ă ş ă ţ ş pavilioane. O trâmb de fum a r bufnit din ochiurile lui.ă ă

Unii dintre pasageri erau de p rere c aceast canonad venea dină ă ă ă spre Shoeburyness, pân când s-a observat c devenea din ce în ce mai puternic . În acela i timp, departe, spreă ă ă ş sud-est, catargele i pun ile blinş ţ date a trei cuirasate se ridicar unul dup altul din mare, subă ă nori de fum negru. Dar aten ia fratelui meu se întoarse repede la canonada îndep rtatţ ă ă dinspre sud. I s-a p rut c vede o coloan de fum ridicându-se din cea a cenu ie dină ă ă ţ ş dep rtare.ă

Micul lor vas se i îndep rtase spre r s rit de marele semicerc de naş ă ă ă ve, i coastaş scund a Essex-ului devenea alb strie, înv luit în cea , când a ap rut un mar ian, p rândă ă ă ă ţă ă ţ ă mic i nedeslu it în dep rtare, înainş ş ă tând de-a lungul coastei mocirloase, venind dinspre Foulness. V zându-l, c pitanul începu s înjure cu glas tare, de team i mânie împotrivaă ă ă ăş propriei lui întârzieri, iar zbaturile parc se molipsir dintr-o dat de spaima lui. Toată ă ă ă lumea de pe bord edea lâng parapet sau pe b ncile vasului, privind la forma aceeaş ă ă îndep rtat , mai înalt decât copacii i turnurile bisericilor de pe coast , i care înaintaă ă ă ş ă ş încet, parodiind mersul omenesc.

Era primul mar ian pe care-l vedea fratele meu i, mai mult uimit deţ ş cât însp imântat,ă el a r mas s priveasc acest titan care înainta cu hotă ă ă ărâre c tre vase, cufundându-se din ceă în ce mai mult în ap , pe m sur ce se îndep rta de coast . Apoi, departe, dincolo deă ă ă ă ă Crouch, a ap rut altul, p ind peste ni te copaci chirci i, apoi înc unul, i mai departe,ă ăş ş ţ ă ş cufundat adânc în pâcla str lucitoare care p rea suspendat între mare i cer. To i seă ă ă ş ţ îndreptau c tre mare, ca i cum ar fi vrut s taie retragerea nenum raă ş ă ă telor vase care se îngr m diser între Foulness i Naze. În ciuda eforturilor gâfâitoare depuse de motoareleă ă ă ş micului vas cu zbaturi i a spumei abunş dente pe care ro ile o l sau în urm , el se îndep rtaţ ă ă ă de aceast înaintare sinistr cu o însp imânt toare încetineal .ă ă ă ă ă

Privind spre nord-vest, fratele meu a v zut marele semicerc de vase vibrând deă teroarea care se apropia; un vas trecea în spatele altuia, altul se întorcea spre larg, vapoarele uierau i rev rsau nori de aburi, cor biile î i întindeau pânzele, alupele se mi cau de coloş ş ă ă ş ş ş

pân colo. El era atât de fascinat de toate acestea i de primejdia care înainta dinspre stânga,ă ş

încât nu vedea nimic din ceea ce se petrecea spre largul m rii. i atunci, o miă Ş şcare rapid aă vasului (care s-a rotit brusc pentru a evita scufundarea) l-a aruncat jos de pe banca pe care edea. În jur se auzir strig te, zgomot de pa i, ni te aclama ii, la care p rea c se r spundeş ă ă ş ş ţ ă ă ă

din dep rtare. Vasul se zgudui i el c zu jos, sprijinindu-se în mâini.ă ş ăSe ridic în picioare i v zu spre tribord, la nici o sut de metri de vaă ş ă ă sul lor care se

leg na în tangaj, o mas imens de fier trecând prin ap ca lama unui plug, aruncând-o de oă ă ă ă parte i de alta în jerbe imense de spum care se n pusteau spre vasul lui, f când caş ă ă ă zbaturile s se învârteasc în aer, i cufundându-l apoi aproape cu toat puntea sub ap .ă ă ş ă ă

Un du puternic îl orbi pentru o clip . Când î i deschise din nou oş ă ş chii, v zu că ă monstrul trecuse i gonea c tre rm. Turele enorme de fier se ridicau din trupul lui înalt,ş ă ţă al turi de dou co uri care scuipau fum i foc. Era cuirasatul "Copilul Tunetului" care seă ă ş ş îndrepta în ajutorul vaselor amenin ate.ţ

Stând în picioare pe puntea care se cl tina, încle tat cu mâinile de paă ş rapet, fratele meu î i mut privirea de la acest leş ă viatan în atac, îndreptând-o din nou asupra mar ienilor;ţ acum erau to i trei laolalt , stând atât de departe în larg, încât suporturile lor triple erauţ ă scufundate aproape în întregime. Astfel scufunda i, privi i în aceast perspectivţ ţ ă ă îndep rtat , pă ă ăreau mult mai pu in impresiona i decât masa imens de fier în a c rui dâţ ţ ă ă ră vapora ul pe care se afla el se leg na neputincios. P rea c mar ienii privesc cu uimire laş ă ă ă ţ acest nou adversar. Poate c în mintea lor credeau c este un uria , ca i ei. "Copilulă ă ş ş Tunetului" nu trase nici o lovitur de tun, ci pur i simplu înainta spre ei cu toat viteza.ă ş ă Aceasta i-a i permis, proş babil, s se apropie atât de mult de inamic. Mar ienii nu tiau ce să ţ ş ă fac . Un obuz, i ei l-ar fi scufundat imediat, cu raza lor arz toareă ş ă .

Înainta cu o vitez atât de mare, încât într-un minut ajunse aproape la jum tateaă ă drumului dintre vaporul pe care se afla fratele meu i mar ieş ţ nii — o mas neagr care seă ă mic ora, proiectat pe linia orizontal i îndeş ă ăş p rtat a coastei Essex-ului.ă ă

Deodat , mar ianul cel mai apropiat î i înclin trupul i desc rc spre cuirasat ună ţ ş ă ş ă ă proiectil cu gaz negru. Acesta atinse tribordul i rico într-un jet întunecos, rostogolit înş şă valuri, degajând un torent de Fum Negru, din care cuirasatul sc p . Pentru cei care priveauă ă de pe vapor, la o mic în l ime deasupra apei, cu soarele în ochi, p rea ca i cum cuirasatulă ă ţ ă ş se i afla în mijlocul mar ienilor.ş ţ

Formele uria e se desp r ir , ridicându-se din ap pe m sur ce se retr geau c treş ă ţ ă ă ă ă ă ă rm; unul dintre mar ieni î i ridic generatorul de raze arz toare, ca pe un aparat fotografic.ţă ţ ş ă ă

Îl inu a intit oblic în jos i un nor de aburi â ni din ap la atingerea razei. Ea trecu prinţ ţ ş ţ ş ă cuirasa de fier a vasului ca un fier înro it printr-o hârtie.ş

O vâlv taie de fl c ri â ni din aburii care se ridicau, i mar ianul se cl tin . În clipaă ă ă ţ ş ş ţ ă ă urm toare era trântit jos i o cantitate uria de ap i de vapori se ridic în aer. Tunurile deă ş şă ăş ă pe "Copilul Tunetului" r sunar , în acest vacarm, unul dup altul, i un proiectil împro că ă ă ş ş ă în sus apa chiar lâng vaporul cu zbaturi, rico spre celelalte vase care fugeau spre nord iă şă ş sparse în nd ri un cuter.ţă ă

Dar faptul acesta trecu neobservat. V zând pr bu irea mar ianului, c pitanul scoaseă ă ş ţ ă un strig t nearticulat, i pasagerii de pe puntea vasului strigar în cor. Apoi scoaser dină ş ă ă nou un strig t. Ie ind din învolburarea alb , cuirasatul lung i negru înainta, cu fl c rileă ş ă ş ă ă în l ându-se din partea din mijloc, cu ventilatoarele i co urile scuipând foc.ă ţ ş ş

Era înc în stare de func ionare; se pare, cârma r m sese intact i motoarele maiă ţ ă ă ăş mergeau. Se îndrept c tre cel de al doilea mar ian i ajună ă ţ ş sese la o sut de metri de el cândă îl atinse raza arz toare. Atunci, cu o buă buitur violent , cu o flac r orbitoare, pun ile iă ă ă ă ţ ş co urile s rir în aer. Mar ianul se cl tin de violen a exploziei i, în clipa urm toare, epavaş ă ă ţ ă ă ţ ş ă în fl c ri, continuând s înainteze în virtutea iner iei, îl izbi i îl turti ca pe un obiect deă ă ă ţ ş carton. Fratele meu scoase f r s vrea un strig t. Un vârtej clocotitor de aburi ascunse ă ă ă ă din nou totul.

— Doi! url c pitanul.ă ăV zduhul vuia de strig te. De la un cap t la cel lalt, vaporul r suna de aclama iileă ă ă ă ă ţ

frenetice care cuprinseser , pe rând, mul imea de vase i b rci care se îndreptau c tre larg.ă ţ ş ă ăAburii care pluteau deasupra apei ascunser timp de câteva minute pe cel de al treileaă

mar ian, ca i coasta. În tot acest timp, zbaturile b teau neîncetat apa, îndep rtând vasul deţ ş ă ă locul luptei; când, în cele din urm , aburii se risipir , ap ru un nor de fum negru i nu seă ă ă ş

mai putea z ri nici "Copilul Tunetului", nici cel de al treilea mar ian. Dar cuirasatele dină ţ larg veniser acum mult mai aproape i se îndreptau spre rm, trecând pe lâng vapor.ă ş ţă ă

Micul vas î i continu drumul spre larg, iar cuirasatele se apropiar încet de coast ,ş ă ă ă care înc era ascuns de un nor marmorat, format din aburi i gaz negru, învolburându-se iă ă ş ş combinându-se în cele mai ciudate chipuri. Vasele cu refugia i se împr tiau spre nord-est;ţ ăş câteva b rci cu pânze pluteau între cuirasate i vapor. Dup câtva timp, înainte ă ş ă de a atinge norul care cobora tot mai jos, vasele de r zboi se întoarser spre nord, apoi cotir brusc iă ă ă ş disp rur spre sud, în cea a tot mai deas a înser rii. Coasta deveni neclar i în cele dină ă ţ ă ă ăş urm disp ru printre fâ iile joase de nori adunate în juă ă ş rul soarelui care apunea.

Apoi, deodat , în cea a aurit a apusului, se auzir bubuiturile tunuă ţ ă ă rilor, i ap rurş ă ă ni te forme negre care se mi cau. To i pasagerii se îngrş ş ţ ăm dir la balustrada vaporului,ă ă a intindu- i privirile c tre vatra orbitoare a apusului, dar nu se putea distinge nimic clar. Oţ ş ă mas de fum se ridic oblic i acoperi fa a soarelui. Vaporul î i continua drumul, gâfâind,ă ă ş ţ ş încordat într-o nesfâr it a teptare.ş ă ş

Soarele se cufund în nori cenu ii, cerul se înro i, se întunec , i luă ş ş ă ş ceaf rul ap ru,ă ă tremur tor. Se înserase de-a binelea, când c pitanul scoaă ă se un strig t i ar t cu mâna.ă ş ăă Fratele meu î i încord privirea. Din orizonş ă tul cenu iu, ceva se în l spre cer, se în lş ă ţă ă ţă oblic i cu mare iu eal pe seninul luminos de deasupra norilor dinspre apus; un obiect plat,ş ţ ă larg i mare, care descrise o curb imens , apoi se mic or , coborând încet, i disş ă ă ş ă ş p ru dină nou în misterul cenu iu al nop ii. i, în timp ce cobora, noapş ţ Ş tea se rev rs pe P mânt, ca oă ă ă ploaie.

CARTEA A DOUAP MÂNTUL SUB MAR IENIĂ Ţ

Capitolul ISUB C LCÂIĂ

Am p r sit în prima carte propriile mele aventuri, pentru a povesti, în ultimele două ă ă capitole, ceea ce i se întâmplase fratelui meu, în timp ce preotul i cu mine eram ascun i înş ş casa p r sit din Halliford, unde ne refuă ă ă giasem ca s sc p m de Fumul Negru. Voi rezuma.ă ă ă Am r mas acolo toat noaptea de duminic i toat ziua urm toare — ziua panicii — într-oă ă ăş ă ă mic insul de lumin , izolat de restul lumii de c tre Fumul Negru. În timpul acestor două ă ă ă ă ă zile plictisitoare, nu puteam face nimic altceva decât s aă ştept m, într-o inactivitate plin deă ă nelini te.ş

Mintea îmi era bântuit de îngrijorare pentru soarta so iei mele. Mi-o închipuiamă ţ stând la Leatherhead, îngrozit , în primejdie, jelindu-m ca pe un mort. M plimbam prină ă ă od i i plângeam, gândindu-m c eram desă ş ă ă p ră it de ea, i la tot ce i se putea întâmpla înţ ş timpul absen ei mele. tiam c v rul meu era destul de curajos pentru a face fa oric reiţ Ş ă ă ţă ă împrejur ri, dar nu era omul care s - i dea seama repede de primejdie, care s ac ioneă ă ş ă ţ ze cu promptitudine. Ceea ce se cerea acum nu era curajul, ci pruden a. Singura mea consolareţ era faptul c -i tiam pe mar ieni îndreptându-se că ş ţ ătre Londra, îndep rtându-se deci de so iaă ţ mea. Nelini ti vagi îmi fr mânş ă tau i îmi chinuiau mintea. V ic relile neîncetate aleş ă ă preotului m plictiă seau i m enervau; disperarea lui egoist m sup ra. Dup câteva musş ă ă ă ă ă -tr ri f r efect, m-am retras departe de el, într-o odaie — f r îndoial , o clas de coal —ă ă ă ă ă ă ă ş ă care con inea globuri, b nci i caiete. Când preotul a veţ ă ş nit dup mine, m-am dus într-oă c mar din podul casei i, pentru a r mâă ă ş ă ne singur cu fr mânt rile mele dureroase, m-amă ă încuiat în untru.ă

Toat ziua aceea i diminea a urm toare am fost înconjura i de Fuă ş ţ ă ţ mul Negru. Duminic seara, în casa vecin , s-au v zut semnele existen ei unor oameni — un chipă ă ă ţ ap rut la o fereastr , lumini care se mi cau, mai târziu o u trântit . Dar nu tiu cine erauă ă ş şă ă ş ace ti oameni i nici ce s-a înş ş tâmplat cu ei. A doua zi nu i-am mai sim it. În tot cursulţ

dimine ii de luni, Fumul Negru s-a îndreptat încet c tre râu, furi ându-se din ce în ce maiţ ă ş aproape de noi i trecând, în cele din urm , pe drumul de lâng casa în care eram ascun i.ş ă ă ş

Pe la amiaz , pe câmp a ap rut un mar ian, înl turând Fumul Negru cu ajutorul unuiă ă ţ ă jet de aburi supraînc lzi i care uiera pe pere i, sp rgând toate ferestrele pe care le atingea.ă ţ ş ţ ă În timp ce preotul fugea din camera din fa , câ iva stropi i-au op rit mâna. Când, în celeţă ţ ă din urm , ne-am furi at din od ile ude de aburi i am privit din nou afar , regiunea dinspreă ş ă ş ă nord ar ta ca i cum peste ea ar fi trecut o furtun de z pad neagr . Privind c tre râu, amă ş ă ă ă ă ă v zut cu uimire o ro ea neobi nuit care se amesteca cu negrul p unilor pârjolite.ă ş ţă ş ă ăş

Cât va vreme, nu ne-am dat seama de schimbarea situa iei noastre, în afar de faptulă ţ ă c eram sc pa i de amenin area Fumului Negru. Dar mai târziu, am în eles c el nu ne maiă ă ţ ţ ţ ă asedia, c puteam s ie im afar . De înă ă ş ă dat ce am realizat c drumul de ie ire era liber, mi-aă ă ş revenit dorin a de a ac iona. Dar preotul c zuse într-o stare de letargie i era complet lipsitţ ţ ă ş de ra iune.ţ

— Aici suntem în siguran , repeta el, suntem în siguran .ţă ţăM-am hot rât s -l p r sesc; o, de ce n-am f cut-o! Devenisem mai în elept, dup celeă ă ă ă ă ţ ă

ce înv asem de la artilerist — i mi-am c utat hran i b utur . Am g sit ulei i cârpe,ăţ ş ă ăş ă ă ă ş pentru a-mi bandaja arsurile i am luat, de asemenea, o p l rie i o c ma de flanel peş ă ă ş ă şă ă care le-am g sit într-unul din dormitoare. Când i-a dat seama c aveam de gând s plecă ş ă ă singur — deoarece chiar m hot râsem s plec singur — preotul s-a ridicat deodat pentru aă ă ă ă m urma. i, cum totul era lini tit în timpul dup -amiezii, am pornit cam pe la ora cinci,ă Ş ş ă dup aprecierea mea, de-a lungul drumului înă negrit, spre Sunbury.

În Sunbury, i chiaş r de-a lungul drumului, pe alocuri, am întâlnit cadavre de cai i deş oameni, z când în atitudini contorsionate, tr suri i baă ă ş gaje r sturnate, toate acoperite cu ună praf negru i gros. Acest lin oliu de pulbere cenu ie m-a f cut s m gândesc la ceea ceş ţ ş ă ă ă citisem despre sfâr iş tul ora ului Pompei. Am ajuns la Hampton Court f r vreun incident,ş ă ă cu mintea populat de aceste imagini stranii, însp imânt toare, i acolo ochii no tri s-auă ă ă ş ş bucurat, g sind un petic de verdea care sc pase de fumul asă ţă ă fixiant. Am trecut prin Bushey Park, unde cerbii se plimbau lini ti i pe sub castani, iar un grup de b rba i i femei treceauş ţ ă ţ ş în grab , în dep rtare, spre Hampton — i astfel am ajuns la Twickenham. Au fost primiiă ă ş oameni pe care i-am întâlnit pe drum.

Departe de drum, p durile de dincolo de Ham i Petersham înc mai ardeau.ă ş ă Twickenham nu fusese atins nici de raza arz toare, nici de Fumul Negru, i aici am întâlnită ş mai mul i oameni, dar nici unul n-a putut s ne dea vreo l murire. În majoritate erau ca iţ ă ă ş noi, profitând de un moment de lini te pentru a- i schimba locul. Am impresia c multeş ş ă dintre case erau înc ocupate de locatari însp imânta i, atât de însp imânta i, încât nu înă ă ţ ă ţ -dr zneau nici s fug . i pe aici abundau semnele goanei dezordonate. Îmi amintesc foarteă ă ă Ş bine de trei biciclete zdrobite laolalt , turtite la p mânt de ro ile tr surilor care trecuseră ă ţ ă ă peste ele. Pe la ora opt i jum tate am traş ă versat podul Richmond. Am trecut în grab pesteă podul, expus, desigur, primejdiilor i am observat plutind pe ap , la câ iva metri mai jos,ş ă ţ ni te peş te mari, ro ii. Nu tiu ce erau — n-aveam timp s le examinez — dar miş ş ă -am imaginat despre ele lucruri poate mai oribile decât erau în realitate. i aici, pe malul dinŞ Surrey, era mult praf negru, provenit din fum, i caş davre — o gr mad întreag înă ă ă apropierea g rii; n-am z rit nici un mar iă ă ţ an, pân am ajuns în apropiere de Barnes.ă

În dep rtarea înnegrit , am v zut un grup de trei oameni alergând pe o strad lateral ,ă ă ă ă ă c tre râu; încolo, totul p rea pustiu. Pe deal, ora ul Riă ă ş chmond ardea din plin; în afara ora ului, nu se vedea nici o urm de Fum Negru.ş ă

Apoi, deodat , în timp ce ne apropiam de Kew, am v zut un grup de oameni careă ă alergau, i partea superioar a unei ma ini mar iene de lupt a ap rut pe deasupraş ă ş ţ ă ă acoperi urilor, la nici o sut de metri dep rtare de noi. Am r mas împietri i, la vedereaş ă ă ă ţ primejdiei, i dac mar ianul ar fi priş ă ţ vit în jos, am fi fost uci i imediat. Eram atât deş însp imânta i, încât nu am îndr znit s mergem mai departe, ci ne-am tras doar într-o parteă ţ ă ă i ne-am ascuns în opronul unei gr dini. Acolo, preotul s-a ghemuit, plângând liş ş ă ni tit iş ş

refuzând s se mai mi te.ă şDar ideea mea fix de a ajunge la Leatherhead nu îmi l sa nici o clip de r gaz i laă ă ă ă ş

c derea serii m-am aventurat din nou afar . Am tră ă ecut printr-un boschet de arbu ti, apoi de-şa lungul unei c r ri, pe lâng o cas maă ă ă ă re care se men inuse întreag , i am ie it pe drumulţ ă ş ş

c tre Kew. Îl l sasem pe preot în opron, dar el a venit dup mine, alergând.ă ă ş ăAceast a doua plecare a fost fapta cea mai nebuneasc pe care am comis-o vreodat ,ă ă ă

deoarece tiam bine c mar ienii se aflau în jurul nosş ă ţ tru. De îndat ce preotul m-a ajuns dină urm , am v zut fie ma ina de lupă ă ş t pe care o z risem mai înainte, fie o alta, departe, peă ă p unile care se înăş tindeau spre Kew Lodge. Patru sau cinci forme mici i negre fugeau dinş fa a ei, pe câmpul verde-cenu iu i dup o clip am v zut clar c mar ianul îi urm rea. Dinţ ş ş ă ă ă ă ţ ă trei pa i a fost printre ei, i oamenii au început s -i fug printre picioare în toate direc iile.ş ş ă ă ţ El nu s-a folosit de raza arz toare pentru a-i distruge, ci i-a cules unul câte unul. Se pare că ă i-a îngr m dit în mareă ă le recipient metalic pe care îl purta în spate, ca un co atârnat deş umeri.

Era pentru prima dat când îmi d deam seama c mar ienii ar putea s aib i un altă ă ă ţ ă ăş scop decât distrugerea omenirii învinse. Am r mas pentru o clip împietri i, i apoi ne-amă ă ţ ş întors i am intrat, printr-o poart din spaş ă tele nostru, într-o gr din înconjurat de ziduri;ă ă ă am nimerit, din fericire, într-un an , i am r mas nemi ca i, abia îndr znind s vorbim înş ţ ş ă ş ţ ă ă oapt , pân când au început s apar stelele.ş ă ă ă ă

Cred c era aproape ora unsprezece când ne-am luat inima în din i s pornim din nou,ă ţ ă f r s ne mai aventur m pe osea, ci furi ându-ne pe lâng tufi uri i prin planta ii, iă ă ă ă ş ş ă ş ş ţ ş privind cu aten ie prin întuneric, el spre dreapta i eu spre stânga, de teama mar ienilor, careţ ş ţ p reau s fie pretuă ă tindeni în jurul nostru. La un moment dat, am ajuns la un loc ars i înneş -grit, care acum se r cise i era acoperit de cenu ; risipite, câteva cadavre de oameni, arseă ş şă groaznic la cap i pe trunchi, dar cu picioarele i ghetele aproape intacte; i la o distan deş ş ş ţă vreo cincizeci de picioare, ni te cai mor i, în dosul a patru tunuri distruse i a câtorva c ru eş ţ ş ă ţ sf râmate.ă

Se p rea c Sheen sc pase de distrugere; locul era t cut i pustiu. Aă ă ă ă ş -ici nu am dat peste nici un mort, doar noaptea era prea întunecoas ca s putem vedea ceva pe str zileă ă ă laterale. În Sheen, preotul a început deodat s se plâng de sl biciune i sete, i am hot râtă ă ă ă ş ş ă s intr m într-una dintre case.ă ă

Prima cas în care am intrat, dup oarecare dificultate de a deschide fereastra, era oă ă mic vil mai izolat ; nu am g sit nimic de mâncare în ună ă ă ă ă tru, în afar de ni te brânză ş ă muceg it . Exista totu i ap de b ut. Am luat cu mine un topora , care promitea s neă ă ş ă ă ş ă foloseasc la încercarea urm toaă ă re.

Apoi am mers pân într-un loc unde drumul cote te spre Mortlake. Aici, în mijloculă ş unei gr dini înconjurate de ziduri, se afla o cas alb i în c mara ei am g sit o adev rată ă ăş ă ă ă ă provizie de alimente — dou pâini într-o crati , o bucat de carne crud i o jum tate deă ţă ă ăş ă jambon. Dau aceast lisă t atât de precis pentru c întâmplarea a f cut s tr im cu acesteă ă ă ă ă ă provizii timp de cincisprezece zile. Sub un raft se aflau sticle de bere i mai erau doi saci deş fasole i câteva l ptuci. C mara d dea într-un fel de buc t rie, unde am g sit lemne de foc;ş ă ă ă ăă ă mai era i un dulap în care am descoperit aş proape o duzin de sticle cu vin de Burgundia,ă sup i somn în conserve i dou cutii de biscui i.ăş ş ă ţ

Ne-am a ezat, pe întuneric, în buc t ria al turat — nu îndr zneam s aprindemş ă ă ă ă ă ă lumina — am mâncat pâine cu unc i am b ut bere, amânş ăş ă doi din aceea i sticl . Preotul,ş ă înc speriat i nelini tit, era acum de p reă ş ş ă re, într-un mod destul de ciudat, s ne continu mă ă drumul, i tocmai îl conş vingeam s m nânce ca s mai prind puteri, când s-a petrecută ă ă ă întâmplarea care trebuia s ne fac prizonieri.ă ă

— Cred c înc nu este miezul nop ii, îi spuneam, i apoi am fost oră ă ţ ş bi i de o luminţ ă verde, puternic . O clip toate obiectele din buc t rie au devenit vizibile, într-o culoareă ă ăă verde-neagr , i apoi au disp rut din nou. A urmat o izbitur cum n-am mai auzit niciodat .ă ş ă ă ă La un interval extrem de scurt, încât mi s-a p rut c s-a produs instantaneu, a r sunat înă ă ă spatele meu un zgomot, un z ng nit de geamuri, un trosnet i vuietul unor ziduri care seă ă ş pr bu eau în jurul nostru; tencuiala tavanului c zu, sp rgându-se într-o mul ime de buc i,ă ş ă ă ţ ăţ peste capetele noastre. Am fost trântit pe podea, m-am izbit de porti a sobei i am r masţ ş ă ame it. Am stat mult timp în neţ sim ire, dup spusele preotului, i când mi-am revenit eramţ ă ş din nou în întuneric, iar el m stropea cu ap ; dup cum am aflat mai târziu, avea o tă ă ă ăietură pe frunte i fa a îi era plin de sânge.ş ţ ă

Câtva timp n-am putut s -mi amintesc ce se întâmplase. Apoi, cu înă cetul, mi-am revenit. O durere la tâmpl m f cea s -mi amintesc.ă ă ă ă

— Te sim i mai bine? întreb preotul în oapt .ţ ă ş ăÎn cele din urm , i-am r spuns. Am încercat s m ridic.ă ă ă ă— Nu te mi ca, zise el. Podeaua este acoperit de cioburi de vase. Nu po i s te mi tiş ă ţ ă ş

f r s faci zgomot, i cred c ei sunt afar .ă ă ă ş ă ăAm r mas amândoi t cu i, abia dac mai r suflam. Totul p rea cuă ă ţ ă ă ă fundat într-o lini teş

de moarte, dar la un moment dat, ceva de lâng noi, vreo sf râm tur de tencuial sau deă ă ă ă ă c r mid alunec în jos, cu un zgoă ă ă ă mot r sun tor. Afar , în apropiere, se auzea un sunetă ă ă metalic, intermitent.

— Ascult ! zise preotul, când zgomotul se auzi din nou.ă— Da... Dar ce este asta?— Un mar ian! zise pţ reotul.Am ascultat din nou.— Nu pare a fi raza arz toare, am spus, i câtva timp am înclinat s cred c una dină ş ă ă

uria ele ma ini de lupt nimerise peste cas , a a cum vş ş ă ă ş ăzusem una izbindu-se de turnul bisericii din Shepperton.

Situa ia noastr era atât de stranie i de neîn eles, încât pân la iviţ ă ş ţ ă rea zorilor, timp de trei sau patru ceasuri, aproape c nu ne-am clintit din loc. Atunci, lumina se furi în untru,ă şă ă dar nu prin fereastr , care r m seă ă ă se întunecat , ci printr-o deschiz tur triunghiular dintreă ă ă ă o grind i o gr mad de c r mizi sparte, în zidul din spatele nostru. Pentru prima dat amăş ă ă ă ă ă putut acum s vedem, nedeslu it, interiorul buc t riei. Fereastra fuseă ş ăă se aruncat în untru deă ă o mas de p mânt moale din gr din care, rev ră ă ă ă ă sându-se peste masa la care mâncasem, se întinsese pân la picioarele noastre. Afar p mântul era îngr m dit peste cas . La cap tulă ă ă ă ă ă ă de sus al ferestrei se vedea o conduct de ap smuls . Podeaua era acoperit cu sfă ă ă ă ărâm turiă de vase; peretele dinspre cas al buc t riei se pr bu ise i, întruă ăă ă ş ş cât pe acolo intra lumina, era evident c se pr bu ise cea mai mare parte a casei. Contrastând puternic cu aceste ruine,ă ă ş bufetul edea la locul lui, cuş rat, vopsit, dup ultima mod , în verde-deschis, purtând câtevaă ă vase de aram i de tabl ; tapetul de hârtie imita pl ci albastre i albe de faian ; pe pere iiăş ă ă ş ţă ţ de deasupra cuptorului atârnau dou desene colorate.ă

Pe m sur ce se lumina, v zur m prin gaura din perete corpul unui mar ian careă ă ă ă ţ edea de santinel , b nuiesc, lâng cilindrul înc fierbinte. V zându-l, ne-am furi at dinş ă ă ă ă ă ş

semiobscuritatea buc t riei, pe cât am putut mai cu grij , în întunericul din c mar .ăă ă ă ăFulger tor, prin minte mi-a trecut explica ia real a acestor întâmă ţ ă pl ri.ă— Al cincilea cilindru, am spus în oapt , al cincileaş ă proiectil din Marte a izbit casa

i ne-a îngropat sub ruinele ei!şCâteva clipe, preotul r mase t cut i apoi opti:ă ă ş ş— Domnul s se milostiveasc de noi!ă ăL-am auzit apoi scâncind.În afar de scâncetul lui, în c mar era lini te deplin ; în ceea ce m prive te, abiaă ă ă ş ă ă ş

îndr zneam s respir, i edeam cu ochii a inti i la lumina slab care venea dinspre u aă ă ş ş ţ ţ ă ş buc t riei. Vedeam numai fa a preotului, o form nedeslu it , oval , gulerul i man etele.ă ă ţ ă ş ă ă ş ş Afar începuse s r sune un cioc nit metalic, apoi un strig t violent, apoi iar, dup ună ă ă ă ă ă interval de lini te, un uierat ca al unui motor. Aceste zgomote, în cea mai mare parteş ş nedefinite, au continuat cu intermiten i p reau s se înmul easc pe mţăş ă ă ţ ă ăsur ce timpulă trecea. Dup aceea, s-a pornit un zgomot i o vibra ie caden at , f când ca totul s seă ş ţ ţ ă ă ă zguduie în jurul nostru, ciocnind i s lş ă -tând vasele din buc t rie. La un moment dat, luminaăă a fost eclipsat , i cadrul fantomatic al u ii buc t riei s-a întunecat de tot... Am r mas multeă ş ş ă ă ă ceasuri acolo ghemui i, t cu i i tremurând, pân când aten ia noastr a obosit...ţ ă ţ ş ă ţ ă

În sfâr it, m-am trezit, înfometat. Sunt înclinat s cred c înainte de a ne de tepta,ş ă ă ş trecuse cea mai mare parte a zilei. Foamea era atât de insistent , încât m-a împins laă ac iune. I-am spus preotului c m duc s caut de mâncare i am mers pe bâjbâite pân înţ ă ă ă ş ă c mar . El nu mi-a r spuns, dar imediat ce am început s m nânc, zgomotul slab pe care îlă ă ă ă ă f ceam l-a hot rât s se mi te din loc i l-am auzit furi ându-se lâng mine.ă ă ă ş ş ş ă

Capitolul IICE AM V ZUT DIN CASA RUINATĂ Ă

Dup ce am mâncat, ne-am strecurat din nou în oficiu i probabil c am a ipit,ă ş ă ţ deoarece atunci când am privit în jur eram singur. Vibra iile ritţ mice continuau cu o persisten obositoare. L-am chemat în oapt pe preţă ş ă ot, de câteva ori, i în cele din urm m-ş ăam îndreptat spre u a buc t riei. Era înc ziu ; el edea în cel lalt cap t al od ii, lângş ă ă ă ă ş ă ă ă ă gaura triunghiular care d dea spre mar ieni. Umerii îi erau apleca i, astfel încât nu-iă ă ţ ţ vedeam capul.

Se auzeau ni te zgomote asem n toare celor dintr-un atelier mecanic, vibra iileş ă ă ţ zguduiau totul, jur-împrejur. Prin deschiz tura din perete, puă team s v d vârful unui copac,ă ă aurit de razele soarelui, i albastrul intens al cerului lini tit de sear . Am stat câteva clipeş ş ă privindu-l pe preot, apoi am înaintat, aplecându-m i c lcând cu mare aten ie printreăş ă ţ cioburile de vase care acopereau podeaua.

Atingându-i piciorul, preotul a tres rit cu atâta violen , încât o bucaă ţă t de tencuial s-ă ăa desprins, în afara zidului, i a c zut cu un zgomot puş ă ternic. L-am apucat de bra , temându-ţm s nu strige, i am r mas mult vreme ghemui i i nemi ca i. Apoi m-am întors s v dă ă ş ă ă ţ ş ş ţ ă ă ce mai r m sese din ad postul nostru. În locul de unde se desprinsese tencuiala seă ă ă deschidea printre d râm turi o sp rtur vertical , prin care, ridicându-m cu grij pe oă ă ă ă ă ă ă grind , am putut s privesc la ceea ce fusese în ajun un drum lini tit al unui or el oarecare.ă ă ş ăş Transform rile erau într-adev r uria e.ă ă ş

Cel de al cincilea cilindru c zuse, probabil, drept în mijlocul primei cl diri în careă ă intraser m noi. Cl direa disp ruse, nimicit complet, pulveă ă ă ă rizat i împr tiat de for aăş ăş ă ţ loviturii. Cilindrul p trunsese mai adânc deă cât temeliile casei — formând o groap multă mai mare decât aceea de la Woking. Teribila izbitur împro case de jur împrejur p mântulă ş ă — "împroşcat" este singurul cuvânt nimerit — a ezându-l în gr mezi care ascundeauş ă privirii casele învecinate. Fusese ca o lovitur puternic de mai într-un strat de noroi. Casaă ă în care ne aflam noi se pr bu ise pe spate; partea din fa , chiar parterul, fusese distrus înă ş ţă ă întregime; buc t ria i oficiul de lâng ea sc paser printr-o întâmplare i se aflau acumăă ş ă ă ă ş îngropate sub pământ i ruine, acoperite cu tone de p mânt din toate p r ile, în afar deş ă ă ţ ă latura dinspre cilindru. Priveam c tre el, chiar de pe marginea marii gropi circulare pe careă începuser s o sape mar ienii. Cioc niturile în bu ite veneau cu siguran din spateleă ă ţ ă ă ş ţă nostru, i, din când în când, un abur verş de i str lucitor se în l a, ca un v l, pesteş ă ă ţ ă deschiz tura prin care pră iveam.

Cilindrul, a ezat în centrul gropii, era deschis, iar pe malul cel lalt, printre arbu tiiş ă ş smul i i amesteca i cu p mântul, se proiecta, înalt i nemi cat pe cerul serii, una dintreş ş ţ ă ăş ş ă uria ele ma ini de lupt , p r sit de ocupantul ei. De i ar fi trebuit ca mai întâi s descriuş ş ă ă ă ă ş ă groapa i cilindrul, aproape c nu le-am dat, la început, nici o aten ie, din cauza mecanismuş ă ţ -lui str lucitor, neobi nuit, pe care îl vedeam lucrând la excavare, i din caă ş ş uza straniilor fiin e care se târau încet i penibil pe gr mezile de p mânt din preajm .ţ ş ă ă ă

Bineîn eles, în primul rând mi-a atras aten ia mecanismul. Era unul dintreţ ţ complicatele agregate denumite, mai târziu, ma ini-cu-mâini, al cş ăror studiu a dat un avânt uria inven iilor noastre. A a cum mi-a ap rut prima dat , era un fel de p ianjen metalic, cuş ţ ş ă ă ă cinci picioare sprintene, mişcându-se pe articula ii, i având în jurul corpului nenum rateţ ş ă pârghii, de asemenea articulate, bra e i tentacule care puteau s pip ie i s apuţ ş ă ă ş ă ce. Bra eleţ erau strânse lâng corp, dar cu trei tentacule lungi ma ina aă ş puca ni te tije, pl ci i bare careş ă ş c ptu eau, consolidându-i probabil, peă ş re ii cilindrului. Pe m sur ce le extr gea, le i ridica,ţ ă ă ă ş depozitându-le pe o suprafa neted de p mânt de lâng groap .ţă ă ă ă ă

Avea o mi care atât de rapid , de complex i de precis , încât la înş ă ăş ă ceput, în ciuda str lucirii ei metalice, nici n-am crezut c este o ma in . Ma inile de lupt aveau oă ă ş ă ş ă extraordinar coordonare i însufle ire a mi că ş ţ ş ărilor, dar nu se puteau nici pe departe compara cu ma inaş pe care o vedeam acum. Cei care n-au v zut niciodat asemeneaă ă mecanisme i nu se bazeaz decât pe eforturile i erorile de imagina ie ale desenatorilor, sauş ă ş ţ pe imperfectele descrieri ale martorilor ca mine, oculari, cu greu î i pot repreş zenta aspectul lor de fiin e vii.ţ

Îmi amintesc mai ales ilustra iile dintr-una din primele bro uri care încercau s dea oţ ş ă relatare a acestui r zboi. Artistul f cuse, desigur, un studiu gr bit asupra uneia dintreă ă ă ma inile de lupt , i cuno tin ele lui se sfâr eau aici. Le prezentase cu o monotonie de efectş ă ş ş ţ ş

absolut gre it , ca pe ni te tripozi adu i din spate, epeni, f r nici o flexibilitate sau suple e.ş ă ş ş ţ ă ă ţ Bro ura care con inea aceste desene a avut o r spândire considerabil , i o men ionezş ţ ă ă ş ţ numai pentru a-l preveni pe cititor împotriva imaginii pe care ar putea s i-o creeze.ă Desenele nu sem nau cu mar ienii pe care i-am v zut în ac iune mai mult decât seam n oă ţ ă ţ ă ă p pu olandez cu o fiin omeneasc . Dup p rerea mea, bro ura câ tiga mult dac nuă şă ă ţă ă ă ă ş ş ă con inea aceste desene.ţ

La început, spuneam, ma ina-cu-mâini nu mi-a f cut impresia unui mecanism; p reaş ă ă o creatur asem n toare crabului, cu un tegument stră ă ă ălucitor; mar ianul care, cu tentaculeleţ lui delicate, controla i ac iona miş ţ şcările ma inii, p rea s echivaleze, pur i simplu, cuş ă ă ş creierul acestui crab. Apoi am observat c tegumentul brun-cenu iu, str lucitor, cu aspectă ş ă de piele, este asemenea cu al celorlalte trupuri care se târau în jurul lui, i atunci mi-am darş seama de adev rata natur a acestui lucr tor îndemânaă ă ă tic. Dup aceast constatare, aten iaă ă ţ mi s-a îndreptat c tre celelalte creaă turi, adev ra ii mar ieni. Îmi mai f cusem despre ei oă ţ ţ ă impresie fugar , dar dezgustul pe care-l resim isem atunci nu mi-a mai tulburat acumă ţ aten ia. Mai ales c eram ascuns, nemi cat i nu trebuia s ac ionez în nici un fel.ţ ă ş ş ă ţ

Erau fiin ele cele mai nep mânte ti care se pot imagina. Aveau ni te trupuri — sau,ţ ă ş ş mai curând, capete — rotunde i enorme, de vreo patru piş cioare în diametru, terminate în partea dinainte cu un fel de chip. Acest chip era lipsit de n ri — se pare c , într-adev r,ă ă ă mar ienii nu posedau simţ ul mirosului —, dar avea o pereche de ochi foarte mari, deţ culoare închis , sub care se afla un fel de plisc c rnos. Partea dinapoi a capului, sau poate aă ă trupului — nici nu tiu cum s -l numesc — era format dintr-o membran , care s-aş ă ă ă constatat mai târziu a fi, din punct de vedere anatomic, o ureche, probabil îns ca i inutilă ş ă în densitatea atmosferei noastre. În jurul gurii, se afla un grup de aisprezece tentaculeş sub iri ca ni te bice, împ r it în dou fascicule de câte opt. Aceste fascicule au fost numiteţ ş ă ţ ă mai târziu, pe bun dreptate, de eminentul anatomist, profesorul Howes, mâini. Înc deă ă prima dat când i-am v zut pe mar ieni, mi s-a p rut c deă ă ţ ă ă pun eforturi pentru a se ridica pe aceste mâini; faptul era, desigur, imposibil, din cauza greut ii lor m rite în condi iileăţ ă ţ terestre. Se poate presupune c pe Marte ei le foloseau cu oarecare u urin .ă ş ţă

Trebuie s remarc c anatomia lor intern , dup cum a ar tat mai târziu disec ia, eraă ă ă ă ă ţ aproape tot atât de simpl . Cea mai mare parte a strucă turii lor era format din creier, careă trimitea nervi enormi spre ochi, spre ureche i spre tentaculele tactile. Apoi ni te pl mâniş ş ă volumino i, legaş ţi nemijlocit de gur , i inima, împreun cu vasele respective. Efortul peă ş ă care atmosfera mai dens i for a mai mare de gravita ie îl impuneau pl mâniăş ţ ţ ă lor se observa foarte bine dup mi c rile convulsive ale epidermei.ă ş ă

Acesta era ansamblul organelor unui mar ian. Oricât i s-ar p rea de ciudat unei fiin eţ ă ţ omene ti, complexul aparat digestiv, care constituie cea mai mare parte a corpului nostru,ş nu exista la mar ieni. Ei erau numai cap — pur i simplu numai cap. Nu aveau stomac iţ ş ş intestine. Nu mâncau, i deci nu digerau. Ca hran , ei foloseau sângele proasp t, viu, al alş ă ă -tor creaturi, i îl injectau în propriile lor vene. Am v zut-o cu ochii mei, i voi men ionaş ă ş ţ faptul la locul cuvenit. Dar, oricât s-ar p rea c îmi pot învină ă ge dezgustul, nu pot încerca să descriu ceea ce nu am putut îndura nici s privesc pân la cap t. M limitez s spun că ă ă ă ă ă sângele ob inut de la un aniţ mal înc viu, în cele mai multe cazuri de la o fiin omeneasc ,ă ţă ă era introdus cu ajutorul unei mici pipete în venele lor.

Numai enun area acestui procedeu este, pentru noi f r îndoial , resţ ă ă ă ping toare, dară poate c ar trebui s ne gândim cât de resping toare i s-ar p rea unui iepure dotat cuă ă ă ă inteligen obiceiurile noastre de carnivori.ţă

Dac ne gândim la enorma risip de timp i de energie uman pe care ni leă ă ş ă pricinuiesc mâncatul i procesul de digestie, avantajele fiziologice ale alimenta iei prinş ţ injectare ne apar evidente. Corpul nostru este pe jum taă te compus din glande, tuburi iş organe, a c ror func ie const în transforă ţ ă marea diferitelor alimente în celule sanguine. Procesul digestiei i reac iile lui asupra sistemului nervos ne submineaz for a i neş ţ ă ţ ş influen eaz gândiţ ă rea. Oamenii sunt ferici i sau nenoroci i, dup cum au ficatul s n tos sauţ ţ ă ă ă bolnav, sau glandele gastrice în bun stare de func ionare. Mar ienii au deă ţ ţ p it acesteăş fluctua ii organice ale dispozi iei i emo iilor.ţ ţ ş ţ

Preferin a lor de net g duit pentru oameni, ca surs de hran , se exţ ă ă ă ă plic , în parte,ă prin natura viet ilor pe care le-au adus cu ei, ca provizii alimentare. Dac judec m dupăţ ă ă ă

cadavrele zbârcite care au înc put pe mâă na oamenilor, erau ni te bipede, cu schelete moi,ş silicioase (asem n toare bure ilor silicio i), cu musculatur slab , înalte de aproape aseă ă ţ ş ă ă ş picioare, având un cap rotund i doi ochi mari, în orbite dure ca piatra. În fiecare cilindruş fuseser aduse câte dou sau trei exemplare, ucise înainte de a ajunge pe P mânt. Poate c aă ă ă ă fost mai bine a a, deoarece orice încercare de a sta în picioare pe planeta noastr le-ar fiş ă sf râmat toate oasele coră pului.

Întrucât am încercat s -i descriu pe mar ieni, pot s mai adaug — deă ţ ă i pe atunci nu leş cuno team — alte câteva am nunte care vor permite citiş ă torului necunosc tor s - i formezeă ă ş o imagine mai limpede asupra acestor creaturi resping toare.ă

Fiziologia lor era în mod ciudat deosebit de a noastr i în alte trei privin e.ă ăş ţ Organismele lor nu aveau nevoie de somn, dup cum nu are neă voie de somn nici inima omului. Fiind lipsi i de un sistem muscular mai amplu, care s simt continuu nevoia de aţ ă ă se reface, somnul nostru periodic le era necunoscut. Se pare c ei resim eau oboseala foarteă ţ pu in, sau chiar deloc. Pe P mânt nu s-au putut mi ca decât cu mari eforturi, i toţ ă ş ş tu i i-auş ş p strat pân la cap t puterea de munc . În dou zeci i patru de ore ei aveau dou zeci iă ă ă ă ă ş ă ş patru de ore de activitate, dup cum probabil, se întâmpl pe P mânt cu furnicile.ă ă ă

În al doilea rând, oricât s-ar p rea de uimitor în lumea noastr sexuă ă at , mar ienii erauă ţ lipsi i cu des vâr ire de sex, în consecin nu cunoţ ă ş ţă şteau nici una dintre tumultuoasele emo ii care se nasc în oameni, din cauţ za acestei diferen ieri. Un pui de mar ian, faptul esteţ ţ cert, n scut pe Pă ământ, în timpul r zboiului, a fost g sit prins ca un mugur de p rintele lui,ă ă ă asemeni mugurilor de crin, sau puilor de polip de ap .ă

La om, ca i la toate animalele superioare de la noi, acest mijloc de înmul ire aş ţ disp rut; dar este sigur c aceasta a fost i pe P mânt întâiul mijloc de înmul ire. Printreă ă ş ă ţ viet ile inferioare, i chiar la tunicate, primele rude ale vertebratelor, cele dou procedeeăţ ş ă înc mai exist simultan, dar înmul irea sexuat a înl turat-o, în cele din urm , pe cealalt ,ă ă ţ ă ă ă ă pentru tot restul regnului animal. Se pare c pe Marte s-a produs exact contrariul.ă

Merit s remarc m lucrarea unui scriitor de anticipa ie, ă ă ă ţ care se bucura de o reputa ieţ quasi- tiin ific , scris cu mult înainte de invazia marş ţ ă ă iţ enilor, în care prevedea c omul vaă ajunge la o structur nu prea diferit de aceea pe care am întâlnit-o la mar ieni. Anticipa iaă ă ţ ţ lui a fost publicat , dup câte îmi amintesc, în noiembrie sau decembrie 1893, într-o revistă ă ă de mult disp rut , The Pall Mall Budget; in minte i o caricatur pe aceast tem , dintr-oă ă ţ ş ă ă ă revist pre-mar ian numit Punch. Scriitorul amintit ar ta — pe un ton glume — că ţ ă ă ă ţ ă perfec ionarea ma inilor va face inutil , în cele din urm , existen a membrelor;ţ ş ă ă ţ perfec ionarea descoperirilor chimice va înl tura digestia; c p rul, partea extern a nasului,ţ ă ă ă ă din ii, urechile i b rţ ş ă bia nu vor mai fi p r i esen iale ale fiin ei umane i c tendin a selec ieiă ţ ţ ţ ş ă ţ ţ naturale este s le diminueze neîncetat importan a, de-a lungul secolelor viitoare. Singuraă ţ necesitate absolut va r mâne creierul. În afar de el, cea mai mare ans de supravie uire oă ă ă ş ă ţ va avea mâna, "înv torul i agentul creierului". i, pe m sur ce restul corpului se vaăţă ş Ş ă ă mic ora, mâinile vor deş veni mai mari.

Multe adev ruri au fost scrise în glum , i noi am avut, în fiin a mară ă ş ţ iţ enilor, dovada irecuzabil c partea animal a organismului poate fi suă ă ă primat de c tre inteligen . Pentruă ă ţă mine este foarte plauzibil c mar ienii pot s descind din fiin e asem n toare nou , printr-oă ţ ă ă ţ ă ă ă treptat dezvoltare a creierului i a mâinilor (acestea din urm transformându-se în celeă ş ă dou m nunchiuri de tentacule delicate), în detrimentul celorlalte p r i ale coră ă ă ţ pului. F ră ă trup, creierul lor a devenit, desigur, o simpl inteligen egoisă ţă t , f r nimic din substratulă ă ă emo ional al fiin ei umane.ţ ţ

Ultimul punct caracteristic prin care mar ienii se deosebeau de noi ar fi putut s par ,ţ ă ă la început, un am nunt lipsit de importan . Pentru ei nu existau microorganismele, careă ţă pricinuiesc atâtea boli i suferin e pe Pş ţ ământ, fie din cauz c nu ap ruser niciodat peă ă ă ă ă Marte, fie c tiin a lor medical le eliminase cu veacuri în urm . Sute de boli, frigurile,ăş ţ ă ă bolile molipsitoare de pe P mânt, tuberculoza, cancerul, tumorile nu existau în viaă a lor. i,ţ Ş vorbind despre diferen ele dintre via a de pe Marte i cea de pe P mânt, pot spune acum iţ ţ ş ă ş câteva cuvinte despre ciudata problem a ieră burilor ro ii.ş

Se pare c , pe Marte, ră egnul vegetal este predominat de o culoare ro ie sângerie, înş locul verdelui terestru; în orice caz, semin ele pe care marţ iţ enii (inten ionat sau în modţ accidental) le-au adus cu ei, au dat întotdeauna na tere unei vegeta ii colorate în ro u.ş ţ ş

Totuşi, numai planta cunoscut în popor sub numele de iarba ro ie a reu it s câ tigeă ş ş ă ş oarecare teren în întrecerea cu plantele terestre. Planta c r toare ro ie a avut îns o exisăţăă ş ă -ten efemer pe P mânt, i pu ini oameni au v zut-o crescând. Cât va vreme, totu i, ea aţă ă ă ş ţ ă ă ş crescut cu o vigoare i o abunden uimitoare. Se r sş ţă ă pândise pe marginile gropii, în a treia sau a patra zi a captivit ii noastre, i frunzele ei, asem n toare celor de cactus, formau oăţ ş ă ă ghirland ro ie pe marginile ferestrei noastre triunghiulare. Mai târziu am g sit-o r spândită ş ă ă ă prin întreaga regiune i mai ales acolo unde se afla vreun curs de ap .ş ă

Mar ienii aveau i ceea ce probabil era un organ auditiv, un singur timpan rotund, înţ ş spatele capului-trup, i ni te ochi, cu func ie vizual nu prea diferit de a noastr , în afarş ş ţ ă ă ă ă de faptul c , dup p rerea lui Philips, albastrul i violetul le ap reau drept negru. Seă ă ă ş ă presupune c , în general, ei comunicau prin sunete i prin gesticula iile tentaculelor; (a a seă ş ţ ş afirm , de exemplu, în bro ura remarcabil , dar scris în grab , de c tre cineva care nuă ş ă ă ă ă fusese, desigur, martor ocular al celor întreprinse de mar ieni, bro ur despre care am maiţ ş ă pomenit, folosit , pân acum, ca surs principal de informa ii în privin a lor). Nici ună ă ă ă ţ ţ supravie uitor nu a v zut atât de multe din ac iunile mar ienilor, cât am v zut eu. Nu vreauţ ă ţ ţ ă s m laud pentru o întâmplare pur accidental , dar acestea sunt faptele. i eu afirm c i-amă ă ă Ş ă privit de aproape de multe ori, i c am v zut patru, cinci, i la un moment dat ase dintre eiş ă ă ş ş executând, greoi, cele mai complicate opera iuni, f r s scoat vreun sunet sau s facţ ă ă ă ă ă ă vreun gest. ip tul lor caracteristic preceda întotdeauna alimentarea; nu avea nici oŢ ă modula ie i în nici un caz nu era, dup p rerea mea, un semnal, ci pur i simplu o expira ieţ ş ă ă ş ţ profund , fiă reasc , înaintea sugerii. Am oarecare preten ii în cunoa terea m car eleă ţ ş ă mentară a psihologiei i sunt convins — tot atât de ferm ca de orice altceva — c mar ienii î iş ă ţ ş schimbau gândurile între ei, f r nici un intermediar fizic. M-am convins de aceasta înă ă ciuda puternicelor mele prejudec i. Înaăţ inte de invazia mar ienilor, dup cum unii cititori î iţ ă ş pot aminti, am scris cu oarecare vehemen împotriva telepatiei.ţă

Mar ienii nu purtau nici un fel de ve mânt. Concep iile lorţ ş ţ despre ornamenta ie iţ ş decor erau, în mod firesc, diferite de ale noastre; i nu nuş mai c erau mult mai pu ină ţ sensibili la schimb rile de temperatur decât suntem noi, dar se pare c nici schimb rile deă ă ă ă presiune nu le-au afectat în mod serios s n tatea. i, totu i, de i nu foloseau ve minte, erauă ă Ş ş ş ş superiori omului în privin a altor adause artificiale ale corpului. Noi, oamenii, cu biţ cicletele i patinele noastre pe rotile, cu ma inile de zbor Lilienthal, cu tuş ş nurile i bastoanele noastre,ş i a a mai departe, suntem abia la începutul evolu iei pe care au parcurs-o mar ienii. Ei auş ş ţ ţ

devenit, în mod practic, nişte creiere care poart trupuri diferite, potrivit nevoilor, la felă cum oamenii poart costume de haine i iau o biciclet când sunt gr bi i, sau o umbrelă ş ă ă ţ ă când plou . i poate c nimic nu este mai uimitor, pentru un om la apaă Ş ă ratele lor, decât faptul c lipse te ceea ce mai domin aproape în toate meă ş ă canismele omene ti, i anume —ş ş roata; în toate obiectele aduse de ei pe Pământ nu s-a g sit nici o urm sau vreun indiciu că ă ă ar folosi-o. Era de aşteptat s-o g sim m car în aparatele lor de locomo ie. Dar, în această ă ţ ă privin , este interesant de remarcat c nici pe planeta noastr , natura n-a descoperitţă ă ă vreodat roata, preferând alte mijloace de dezvoltare. i nu nuă Ş mai c mar ienii n-oă ţ cuno teau (ceea ce pare de necrezut), sau nu aveau nevoie s-o foloseasc , dar aparatele lorş ă se bazau prea pu in pe pivotul fix, sau pivotul relativ fix, cu mi c ri circulare într-un singurţ ş ă plan. În mecanismele lor aproape toate articula iile sunt compuse dintr-un sistem comţ plicat de p r i mobile, mi cându-se pe ni te lag re de fric iune, mici i fruă ţ ş ş ă ţ ş mos curbate. Ajun i laş aceste am nunte, trebuie s mai remarc m c pâră ă ă ă ghiile lungi ale ma inilor mar iene suntş ţ ac ionate, în cea mai mare parte, de un fel de imita ie a mu chilor, format din ni te discuriţ ţ ş ă ş închise într-o teac elastic ; aceste discuri se polarizeaz i se strâng cu putere laolalt ,ă ă ăş ă atunci când sunt str b tute de un curent electric. Se ajungea, astfel, la un ciudat paralelismă ă cu mi c rile animalelor, surprinz tor i tulbur tor penş ă ă ş ă tru un observator uman. Imita iileţ mu chilor abundau în ma ina-cu-mâini, ma ina în form de crab, pe care am v zut-oş ş ş ă ă desf când cilindrul, atunci când am privit pentru prima oar prin cr p tur . P rea infinită ă ă ă ă ă mai vie decât adev ra ii mar ieni care edeau mai departe, în b taia soarelui, gâfâind,ă ţ ţ ş ă agitându- i zadarnic tentaculele i mi cându-se cu greu dup înş ş ş ă delungata lor c l torie prinăă spa iu.ţ

În timp ce continuam s le observ mi c rile lene e, re inând fiecare am nunt maiă ş ă ş ţ ă deosebit al formei lor, preotul îmi aminti de prezen a lui, trţ ăgându-m cu putere de bra . M-ă ţ

am întors i l-am v zut cu fa a încruntat i buzele strânse, dar gr itoare. Voia i el sş ă ţ ăş ă ş ă priveasc prin deschiz tura care nu permitea decât unuia dintre noi s se uite prin ea; amă ă ă fost nevoit, astfel, s -mi amân examinarea lor, pentru timpul cât preotul se bucura de acestă privilegiu.

Când am privit din nou în afar , ma ina activ cu mâini asamblase câteva dintreă ş ă piesele scoase din cilindru i începuse s apar o form care îi sem na evident; mai jos, spreş ă ă ă ă stânga, se vedea acum un mic mecanism de sp lat care, emi ând jeturi de vapori verzi, seă ţ învârtea în jurul gropii, excavând i îngr m dind p mântul, metodic i, pare-se, dş ă ă ă ş eliberat. Era mecanismul care provoca b t ile regulate i loviturile ritmice care f ceau s se zguduieăă ş ă ă ruinele unde ne refugiasem. Lucrând, mecanismul uiera i fluş ş iera. Atât cât puteam s -miă dau seama, el lucra f r s fie condus de vreun mar ian.ă ă ă ţ

Capitolul IIIZILELE DE CAPTIVITATE

Sosind înc o ma in de lupt , am fost obliga i s ne p r sim locul de observa ie i să ş ă ă ţ ă ă ă ţ ş ă ne retragem în oficiu, deoarece ne temeam c , de la în l iă ă ţmea ei, mar ianul ar putea s neţ ă descopere, în dosul barierei noastre. Mai târziu, am început s ne sim im mai pu in înă ţ ţ primejdie de a fi v zu i, înă ţ trucât pentru cel care privea de afar , din lumina orbitoare aă soarelui, probabil c refugiul nostru p rea înv luit într-un întuneric absolut; la înceă ă ă put, îns ,ă cel mai mic gest de apropiere ne f cea s ne ascundem în oficiu, cu inima speriat . Totu i,ă ă ă ş în ciuda teribilei primejdii, deschiz tura prin caă re priveam ne atr gea cu o for irezistibil .ă ţă ă Îmi amintesc, uimit de propria mea comportare, c în ciuda infinitei primejdii la care eramă expu i — s murim sau de foame sau de o moarte i mai groaznic — ne-am putut toş ă ş ă tu iş disputa cu înver unare riscantul privilegiu de a privi prin deschiz tuş ă r . Se d dea oă ă adev rat lupt acolo, în buc t rie, într-un mod grotesc i, oscilând între ner bdare i teamaă ă ă ăă ş ă ş de a face vreun zgomot, ne loveam, ne împingeam i ne îmbrânceam, la câ iva pa i deş ţ ş moarte.

Adev rul este c noi doi aveam dispozi ii i moduri de gândire i ac iă ă ţ ş ş ţ une absolut incompatibile: primejdia i izolarea noastr n-a f cut decât s accentueze aceastş ă ă ă ă incompatibilitate. Ajunsesem s ur sc, înc de la Halliă ă ă ford, pref c toria preotului,ă ă v ic relile inutile i stupida închistare a gână ă ş dirii lui. Monologul, morm ielile luiă interminabile z d rniceau toate efortuă ă rile mele pentru înjghebarea vreunui plan de ac iuneţ i, taciturn i încorş ş dat cum eram, m aduceau aproape pe pragul nebuniei. Era, asemeniă

unei muieri proaste, incapabil s se st pâneasc . Plângea ceasuri întregi i cred c , pân laă ă ă ş ă ă urm , acest copil r zgâiat al vie ii era convins c lacrimile sale aveau oarecare eficacitate.ă ă ţ ă Iar eu trebuia s stau în întuneric, nereu ind — atât de mult m plictisea — s -mi desprindă ş ă ă gândurile de la el. Mânca mai mult decât mine i în zadar îi demonstram c singura noastrş ă ă ans de sc pare era s r mânem ascun i pân când mar ienii î i vor termina actiş ă ă ă ă ş ă ţ ş vitatea din

groapa lor i c în aceast lung a teptare s-ar putea s vin momentul când vom fi lipsi i deş ă ă ă ş ă ă ţ hran . Mânca i bea vârtos, ca un apucat, dar la intervale lungi. Dormea pu in.ă ş ţ

Pe m sur ce zilele treceau, totala lui indiferen fa de orice opreă ă ţă ţă li ti a intensificatş atât de mult suferin a i primejdia noastr , încât am fost silit, de i detest asemeneaţ ş ă ş procedee, s recurg la amenin ri i chiar la loă ţă ş vituri. Aceasta l-a readus pentru câtva timp la realitate. Era unul dintre acei oameni slabi, lipsi i de mândrie, timora i, neputincio i,ţ ţ ş oameni cu suflete odioase, colc ind de viclenie ascuns , care nu pot înfrunta nici peă ă Dumnezeu, nici pe oameni i nu se pot înfrunta nici pe ei în i i.ş ş ş

Nu-mi face nici o pl cere s -mi amintesc i s scriu despre toate aă ă ş ă cestea, dar le a ternş pe hârtie pentru c vreau ca din povestirea mea s nu lipseasc nimic. Cei care n-au parcursă ă ă asemenea întunecate i teribile asş pecte ale vie ii ar putea lesne s condamne brutalitatea iţ ă ş izbucnirea mea de mânie în tragedia final , deoarece ei cunosc foarte bine ceea ce este r u,ă ă dar nu i ceea ce este în stare s fac un om torturat. Dar cei care au trecut prin întuneric iş ă ă ş au coborât în cele din urm pân la lucrurile cele mai elementare vor avea mai multă ă ă în elegere.ţ

În timp ce noi ne certam în untru, pe întuneric, pe optite, ne smulă ş geam hrana iş

b utura, ne apucam de mâini i ne loveam, afar , sub lumiă ş ă na nemiloas a soarelui de iunie,ă se desf ura strania, neobi năş ş uita activitate a mar ienilor din groap . M voi reîntoarce laţ ă ă primele mele observa ii. Dup o bun bucat de vreme, m-am aventurat din nou laţ ă ă ă deschiz tura prin care priveam i am constatat c for ele nou-veni ilor fuseser înt rite cuă ş ă ţ ţ ă ă nu mai pu in decât trei ma ini de lupt . Ocupan ii lor aduseser câteva aparate noi aranjateţ ş ă ţ ă în ordine în jurul cilindrului. Intrase în func iune înc o ma in -cu-mâini care se ocupa deţ ă ş ă unul dintre aparatele aduse de ma iş nile de lupt . Aparatul avea aspectul general al unuă i bidon de lapte; deasupra lui oscila un recipient în form de par , din care se scurgea într-ună ă bazin circular de dedesubt un fir de pulbere alb .ă

Mi carea oscilatorie era imprimat de una dintre tentaculele ma inii-cu-mâini. Cuş ă ş dou bra e asem n toare lope ilor, ma ina-cu-mâini s pa i arunca mase de argil înă ţ ă ă ţ ş ă ş ă recipientul cu form de par , în timp ce, cu un alt bra , deschidea, la intervale regulate, oă ă ţ u , în partea de mijloc a ma işă ş nii, îndep rtând ni te reziduuri ruginii sau înnegrite. Un altă ş tentacul de o el dirija pulberea din bazin de-a lungul unui canal striat, c tre un recipiţ ă ent pe care un morman de praf albastru mi-l ascundea privirii. Din acest recipient nev zut se ridicaă vertical în aerul lini tit o dâr sub ire de fum verde. În timp ce priveam, ma ina-cu-mâiniş ă ţ ş întinse, cu un clinchet slab i muzical, mai scoase un tentacul telescopic, care fusese cu oş clip mai înaă inte o simpl proeminen turtit ; cap tul lui disp ru în dosul mormanuă ţă ă ă ă lui de argil . În clipa urm toare, tentaculul ridic o bar de aluminiu alb, înc nelustruit , dar de oă ă ă ă ă ă str lucire orbitoare, i o depozit pe o stiv de bare, la marginea gropii. Cred c între apusulă ş ă ă ă soarelui i apari ia stelelor, aceast îndemânatic ma in a turnat, din argil brut , peste oş ţ ă ă ş ă ă ă sut de baă re, în timp ce nivelul prafului alb strui se ridica neîncetat, pân când a ajuns laă ă marginea gropii.

Între mi c rile rapide i complexe ale aparatelor i iner ia greoaie, convulsiv a celorş ă ş ş ţ ă care le st pâneau era un contrast atât de puternic, încât zile întregi a trebuit s -mi repet, deă ă nenum rate ori, c , dintre cei doi, aă ă ce tia din urm erau într-adev r cei care reprezentauş ă ă via a.ţ

Când primii oameni au fost adu i în groap , prin deschiz tur privea preotul. Euş ă ă ă edeam dedesubt, ghemuit, ascultând cu urecş hile ciulite. Preotul f cu o mi care bruscă ş ă

înapoi, iar eu, crezând c am fost descoperi i, m-am ghemuit i mai mult, înfrico at. Preotulă ţ ş ş alunec în jos, printre d râă ă m turi, i se a ez lâng mine în întuneric, gesticulând, f r să ş ş ă ă ă ă ă poat scoaă te o vorb ; pentru o clip , i-am împ rt it panica. Gesturile lui m-au f cut să ă ă ăş ă ă în eleg c renun ase s mai priveasc afar i dup pu in timp cuţ ă ţ ă ă ăş ă ţ riozitatea mi-a dat curaj, m-am ridicat, am p it peste el i m-am c rat pân la deschiz tur . La început, n-am v zutăş ş ăţă ă ă ă ă nimic care s -mi explice spaiă ma preotului. Se înserase, stelele lic reau slab, dar groapa eraă luminat de fl c rile verzi, flutur toare ale ma inii care turna barele de aluminiu. V zduhulă ă ă ă ş ă tremura de lic riri verzi i de umbre întunecate, mi c toare, care îmi oboseau ochii. Lilieciiă ş ş ă zburau peste tot locul, nep s tori. Greoii mară ă ţieni nu se mai z reau — mormanul de pulbereă albastr -verzuie se ridicase atât de mult încât îi ascundea — i o ma in de lupt , cuă ş ş ă ă picioarele strânse, ghemuite i scurtate, edea de cealalt parte a gropii. Atunci, prin zgoş ş ă -motul ma inilor, mi s-a p rut c aud ni te glasuri omene ti, dar mi-am spus c nu putea fiş ă ă ş ş ă decât o iluzie.

Mi-am încordat privirea, examinând atent ma ina de lupt , i m-am convins, pentruş ă ş prima dat , c sub gluga care o acoperea se ad postea înă ă ă tr-adev r un mar ian. Când seă ţ ridicau fl c rile verzi, puteam s -i v d stră ă ă ă ălucirea uleioas a tegumentului i lucirea ochilor.ă ş Deodat , am auzit un ip t i am v zut un tentacul lung care se întindea, peste um rul ma iă ţ ă ş ă ă ş -nii, pân la cu ca a ezat la spate. Apoi, o form nedefinit , care se zb tea din r sputeri, aă ş ş ă ă ă ă ă fost tras în sus, spre cer, contur întunecat în lumina steă lelor, i când acest obiect negru aş coborât din nou, am v zut, în b taia veră ă de a luminii, c era un om. Pentru o clip , l-amă ă v zut limpede. Era un b ră ă bat voinic, rumen la fa , de vârst mijlocie, bine îmbr cat;ţă ă ă probabil c , în ură m cu trei zile, î i plimba prin lume importan a personalit ii lui. I-am vă ş ţ ăţ ă-zut ochii holba i; pe butonii de man et i pe lan ul ceasului jucau licţ ş ăş ţ ăriri de lumin .ă Disp ru în spatele movilei de p mânt i, câteva clipe, se fă ă ş ăcu t cere. Apoi se auzir ni teă ă ş ipete i un urlet prelung, de bucurie, al marţ ş ienilor.ţ

Mi-am dat drumul s alunec în jos, pe d râm turi, m-am ridicat în picioare, mi-amă ă ă astupat urechile cu mâinile i am fugit în oficiu. Preotul, care r mase ghemuit în t cere, cuş ă ă

bra ele deasupra capului, î i ridic priţ ş ă virile în timp ce treceam pe lâng el, scoase un strig tă ă puternic de team c îl l sam singur i veni alergând dup mine.ă ă ă ş ă

În noaptea aceea, în timp ce edeam ascun i în oficiu, oscilând între groaz i teribilaş ş ăş tenta ie de a privi prin deschiz tur , am încercat f r nici un rezultat, cu toate c sim eam cţ ă ă ă ă ă ţ ă este urgent nevoie de ac iune, s conă ţ ă cep vreun plan de sc pare; dar mai târziu, a doua zi,ă am reu it s reflectez cu mai mult luciditate asupra situa iei noastre. Îmi d deam seama cş ă ă ţ ă ă preotul era total incapabil s sus in o discu ie; aceast nou i culminană ţ ă ţ ă ăş t atrocitate îiă r pise i ultimele r m i e de ra iune i prevedere. Coborâă ş ă ăşţ ţ ş se, de fapt, la nivelul unui animal. Dar eu m str duiam s g sesc o soluă ă ă ă ie. Am în eles, dup ce am analizat faptele, c oricâtţ ţ ă ă de îngrozitoare ar fi fost situa ia noastr , nu aveam motive s dezn d jduim cu totul. Primaţ ă ă ă ă noastr ans se baza pe posibilitatea ca mar ienii s nu- i instaleze în groap decât o tab răş ă ţ ă ş ă ă ă temporar . Sau, chiar permanentizând-o, se putea s nu considere necesar s-o p zeasc ,ă ă ă ă l sând, în felul acesta, s ni se iă ă veasc vreun prilej de sc pare. Am cânt rit, de asemenea, cuă ă ă aten ie, i poţ ş sibilitatea de a s pa un drum, în direc ia opus gropii; m temeam, înă ţ ă ă s , c voiă ă întâlni, la ie ire vreo ma in de lupt care edea de santinel . Apoi, ar fi trebuit s sap deş ş ă ă ş ă ă unul singur. Era clar c preotul nu-miă va fi de nici un ajutor.

În cea de a treia zi, dac îmi amintesc bine, am v zut cum a fost ucis un om. A fostă ă singura ocazie când am v zut clar cum se hr nesc mar ienii. Dup acest spectacol, am evitată ă ţ ă aproape o zi întreag s mai privesc prin deschiz tura din zid. M-am dus în oficiu, am scosă ă ă u a, i mi-am petrecut câteva ceasuri s pând, cu toporul, în t cere; dar, dup ce am s pat oş ş ă ă ă ă gaur de vreo dou picioare adâncime, p mântul moale s-a pr bu it cu zgoă ă ă ă ş mot, i n-am maiş îndr znit s continui. Mi-am pierdut curajul i am r mas mult timp întins pe podeauaă ă ş ă oficiului, neavând nici m car putere de a m mi ca. Dup aceea, am abandonat cu totulă ă ş ă ideea de a m salva prin acest mijloc.ă

Pentru a v da seama de impresia pe care mi-o l saser mar ienii, treă ă ă ţ buie s v spună ă c , la început, nu nutream aproape nici o speran c am putea fi salva i prin înfrângerea loră ţă ă ţ de c tre eforturile oamenilor. Dar în a patra sau a cincea noapte am auzit un vuietă îndep rtat, ca i cum tră ş ăgeau ni te tunuri grele.ş

Era noaptea târziu i luna str lucea puternic. Mar ienii mutaser altş ă ţ ă undeva ma ina deş excavat i locul r m sese gol, în afar de o ma in de lupt , a ezat de cealalt parte aş ă ă ă ş ă ă ş ă ă gropii i de o ma in -cu-mâini, ascuns de privirile mele, într-un col al gropii, chiar subş ş ă ă ţ deschiz tura prin care priă veam. Groapa era în întuneric, nu se z rea decât lic rirea palid aă ă ă ma inii-cu-mâini, sau dungile i petele de lumin alb a lunii; nu se auzea decât clinchetulş ş ă ă ma inii-cu-mâini. Noaptea era frumoas i senin ; luna p rea c a pus st pânire pe tot cerul.ş ăş ă ă ă ă A r sunat l tratul unui câine i, la auzul acestui sunet familiar, mi-am încordat auzul. Apoi,ă ă ş foarte deslu it am auzit bubuituri, ca i când ar fi tras ni te tunuri de mare calibru. Amş ş ş num rat ase lovituri distincte i, dup o lung pauz , înc ase. i asta a fost tot.ă ş ş ă ă ă ăş Ş

Capitolul IVMOARTEA PREOTULUI

În cea de a asea zi a captivit ii noastre, pe când priveam pentru ulş ăţ tima oar prină deschiz tur , am v zut, deodat , c sunt singur. În loc s stea lâng mine, încercând, ca deă ă ă ă ă ă ă obicei, s m dea la o parte din fa a desă ă ţ chiz turii, preotul intrase în oficiu. Un gândă nea teptat mi-a trecut prin minte. M-am întors în grab , f r zgomot, în oficiu. Pe întuneric,ş ă ă ă am auzit cum preotul bea. Am întins mâna i am dat peste o sticl de vin.ş ă

Am început s ne lupt m. Sticla a c zut pe podea i s-a spart; am lă ă ă ş ăsat-o acolo i m-şam ridicat. Amândoi gâfâiam i ne amenin am. În cele din urm , m-am a ezat între el iş ţ ă ş ş provizii i i-am f cut cunoscut hot rârea mea de a introduce disciplina. Am împ r it hranaş ă ă ă ă ţ din c mar în ra ii care trebuiau s ne ajung pentru zece zile. Pentru ziua aceea, nu maiă ă ţ ă ă voiam s -i dau de mâncare. Dup -amiaz , a f cut o slab tentativ de a umbla la c mar .ă ă ă ă ă ă ă ă A ipisem, dar m-am trezit într-o clip . Toat ziua i toat noaptea am stat fa în fa , euţ ă ă ş ă ţă ţă obosit, dar hot rât, iar el plângând i v ic rindu-se de foame. tiu prea bine c a fost oă ş ă ă Ş ă noapte i o zi, dar mie mi se p rea — i mi se pare i azi — c a durat o ve nicie.ş ă ş ş ă ş

Astfel, neîn elegerea care cre tea mereu între noi s-a sfâr it în cele din urm printr-unţ ş ş ă

conflict f i . Dou zile la rând ne-am luptat i ne-am înc ierat pe optite. Uneori îl loveamăţş ă ş ă ş puternic, cu pumnul sau cu piciorul, alteori c utam s -l lingu esc i s -l conving, i la ună ă ş ş ă ş moment dat — întrucât exista o pomp de la care puteam s scot ap — am încercat chiară ă ă s -l mituiesc, dându-i ultima sticl de vin. Dar nu mi-au folosit la nimic nici for a, niciă ă ţ bun voin a; era cu adev rat lipsit de ra iune. Încerca mereu s prade ultimele rezerve deă ţ ă ţ ă hran i flec rea de unul singur, cu glas tare. Nu voia s in seam de cele mai elementareăş ă ăţ ă ă precau ii, pentru a putea face captivitatea noastr cât de cât suportabil . Cu încetul, amţ ă ă început s -mi dau seama c ra iunea i se destr mase cu totul, i am ajuns s constat că ă ţ ă ş ă ă singurul meu tovar în acest întuneric profund i dezgust tor era un om ie it din min i.ăş ş ă ş ţ

Înclin s cred, dup unele vagi aduceri-aminte, c i mintea mea ră ă ăş ătăcea uneori. Când dormeam, aveam vise stranii i hidoase. Oricât ar pş ărea de paradoxal, socotesc că sl biciunea i nebunia preotului m-au averă ş tizat, m-au înt rit, m-au îndemnat s r mân cuă ă ă mintea întreag .ă

În cea de a opta zi, a început s nu mai vorbeasc în oapt , ci cu glas tare, i n-amă ă ş ă ş putut s fac nimic ca s -l temperez.ă ă

— E cu dreptate, o, Doamne! spunea întruna. E cu dreptate. Pe mine i pe ai mei sş ă cad pedeapsa. Am gre it, am p c tuit. Era s r cie i sufeă ş ă ă ă ă ş rin ; cei s raci erau c lca i înţă ă ă ţ picioare, iar eu priveam lini tit. Le propovş ăduiam s nu- i blesteme soarta... Doamne, ceă ş nebunie!.. Ar fi trebuit s m ridic, chiar de-a fi pl tit cu via a, i s -i chem la c in ... să ă ş ă ţ ş ă ă ţă ă se c iasă c ... asupritorii celor s raci i nevoia i... Pedeaps dumnezeiasc !ă ă ş ş ă ă

Apoi, gândurile i se reîntorceau, deodat , la proviziile pe care le asă cundeam de el. Mă ruga, cer ea, plângea i sfâr ea cu amenin ri. Apoi a început s vorbeasc i mai tare, i l-ş ş ş ţă ă ăş şam rugat s înceteze. Dar observând c în felul acesta m poate antaja, m-a amenin at că ă ă ş ţ ă va striga i va atrage aten ia mar ienilor asupra noastr . Un moment, amenin rile lui m-auş ţ ţ ă ţă însp imântat; dar orice concesie ne-ar fi mic orat sim itor ansele de sc paă ş ţ ş ă re. L-am refuzat, cu toate c nu eram sigur c nu- i va pune în practic amenin rile. În orice caz, în ziuaă ă ş ă ţă aceea n-a f cut-o. În ziua a opta i a noă ş ua a vorbit cu glas din ce în ce mai tare, amenin ându-m , rugându-se de mine i v rsând un torent de c in e f r nici o noim peţ ă ş ă ă ţ ă ă ă tema îndeplinirii voin ei dumnezeie ti; îmi era mil de el. Apoi, dup ce a dormit câtvaţ ş ă ă timp, a început s strige cu o energie reînnoit , atât de tare încât m-am v zut silit s -l aducă ă ă ă la t cere.ă

— Stai lini tit! l-am implorat eu.şSe ridic în genunchi, c ci pân atunci ezuse lungit jos, pe întuneă ă ă ş ric, lâng cazanulă

din buc t rie.ăă— Am stat prea mult timp lini tit, zise el, pe un ton care probabil c s-a auzit pân înş ă ă

groap . i acum trebuie s m spovedesc. Blestemul s cad asupra acestui oraă Ş ă ă ă ă ş necredincios! Blestem! Blestem! Blestem! Blestem! Blestem! asupra locuitorilor p mântului! Se aude glasul trompetelor...ă

— Taci! i-am zis, ridicându-m în picioare, îngrozit de gândul c mară ă ienii ar puteaţ s ne aud . Pentru numele lui Dumnezeu...ă ă

— Nu, strig preotul, cu toat puterea, ridicându-se i el în picioare i întinzându- iă ă ş ş ş bra ele. Trebuie s vorbesc! Duhul Domnului a coborât asuţ ă pra mea!

Din trei pa i, ajunse la u a care d dea spre buc t rie.ş ş ă ăă— Trebuie s m spovedesc! Plec! Am întârziat prea mult.ă ăAm întins mâna i am apucat toporul care atârna pe perete. M-am reş pezit pe urma

preotului. Frica m scosese din min i. Când ajunsese în mijă ţ locul buc t riei, eram lâng el.ă ă ă Am întors t i ul, cu un ultim sentiment de umanitate, i am lovit cu muchia toporului.ă ş ş Preotul s-a pr bu it cât era de lung i a r mas întins pe jos. M-am împiedicat de el i m-amă ş ş ă ş oprit gâfâind. Z cea f r suflare.ă ă ă

Deodat , am auzit, venind din afar , un zgomot de tencuial care se desprindea iă ă ă ş c dea jos, iar deschiz tura triunghiular din perete fu astuă ă ă pat . Am privit în sus i am v zută ş ă înaintând încet prin deschiz tur partea inferioar a unei ma ini-cu-mâini. Unul dintreă ă ă ş bra ele ei se r suci printre d râm turi; apoi ap ru un alt bra , pip indu- i drumul pesteţ ă ă ă ă ţ ă ş grinzile prăbu ite. Am r mas împietrit, cu privirea a intit într-acolo. Printr-un fel de placş ă ţ ă ă sticloas de la baza ma inii, am v zut fa a — dac pot s-o numesc astfel — i ochii mari iă ş ă ţ ă ş ş întuneca i ai unui mar ian, privind în untru, i aţ ţ ă ş poi, încet, prin deschiz tur intr ună ă ă

tentacul lung de metal, ca un arpe, pip indu- i drumul.ş ă şAm f cut un efort, m-am întors i, dup ce m-am împiedicat de truă ş ă pul preotului, m-

am oprit în u a oficiului. Tentaculul p trunsese vreo doi metri sau chiar mai mult înş ă înc pere; se r sucea i se întorcea în toate diă ă ş rec iile, cu ni te mi c ri ciudate i repezi. Oţ ş ş ă ş clip am r mas ca hipnotizat de aceast înaintare lent i spasmodic . Apoi, cu un ip t slabă ă ă ăş ă ţ ă i r gu it, m-am refugiat în oficiu, tremurând din toate încheieturile. Abia m mai iş ă ş ă ţ neam pe

picioare. Am intrat în magazia de c rbuni i am r mas acolo în întuneric, cu auzul încordată ş ă i privind int la pragul slab luminat al u ii dinspre buc t rie. Oare m v zuse mar ianul?ş ţ ă ş ă ă ă ă ţ

Ce f cea acum?ăAuzeam ceva mi cându-se foarte încet, încoace i încolo, prin buc tş ş ă ărie; din când în

când, atingea peretele i î i continua mi c rile, cu un u or sunet metalic, ca al unei leg turiş ş ş ă ş ă de chei. Apoi, un corp greu — tiam prea bine care — fu târât pe du umeaua buc t riei,ş ş ă ă spre deschiz tur . N-am mai putut s rezist i, înaintând pân la u , am privit în buc t rie.ă ă ă ş ă şă ăă L-am v zut în triunghiul de lumin pe mar ian, stând în ma ina lui cu nenumă ă ţ ş ărate mâini iş examinând capul preotului. M-am gândit imediat c dup ură ă ma loviturii de topor î i va daş seama de prezen a mea.ţ

M-am târât înapoi în magazia de c rbuni, am închis u a i, pe întuă ş ş neric, am început s m îngrop cât puteam mai mult, i pe cât se putea mai în t cere, printre lemnele de foc iă ă ş ă ş c rbunii de acolo. M opream din când în când, r mânând nemi cat, i ascultând dacă ă ă ş ş ă mar ianul î i vârâse din nou tentaculele prin deschiz tur .ţ ş ă ă

Apoi, sunetul slab, metalic, reîncepu. Îl auzeam înaintând încet prin buc t rie. Apoi l-ăăam auzit mai aproape — în oficiu, dup câte puteam să ă-mi dau seama. M gândeam c s-ară ă putea ca tentaculul s nu fie atât de lung încât s ajung pân la mine. O doream din toată ă ă ă ă inima. El trecu, zgâriind u or u a magaziei. A urmat o a teptare insuportabil , durând parcş ş ş ă ă un veac; apoi l-am auzit bâjbâind la clan ! G sise u a! Mar ienii în elegeau deci rostulţă ă ş ţ ţ u ilor!ş

Se c zni câteva clipe cu broasca, apoi u a se deschise.ă şAbia izbuteam s v d în întuneric acel obiect — care sem na, mai mult decât cu oriceă ă ă

altceva, cu o tromp de elefant — mi cându-se spre mine, pip ind i cercetând peretele,ă ş ă ş c rbunii, lemnele i tavanul. Era ca un vierme negru care î i agita într-o parte i într-altaă ş ş ş capul lipsit de ochi.

La un moment dat, tentaculul atinse talpa ghetei mele. Eram gata s ip; mi-amăţ mu cat mâna. Un timp, tentaculul a r mas nemi cat. A fi puş ă ş ş tut s cred c se retr sese.ă ă ă Apoi, cu un c nit brusc, înh ceva — am crezut c m înh ase pe mine! — i ie i dinţă ă ăţă ă ă ăţ ş ş magazie. Pentru o clip , n-am fost prea sigur. Cred c luase o bucat de c rbune s-oă ă ă ă examineze.

Am profitat de aceast ocazie i-am schimbat pu in pozi ia, deoarece amor isem, apoiă ş ţ ţ ţ am r mas în a teptare. Rosteam în oapt rug ciuni fieră ş ş ă ă bin i, pentru a sc pa de primejdie.ţ ă

Apoi din nou am auzit sunetul slab, metalic, furi ându-se c tre mine. Se apropiaş ă încet, încet, râcâind pere ii i atingând obiectele din drum.ţ ş

În timp ce a teptam, ne tiind ce se va întâmpla, tentaculul se izbi cu putere de u aş ş ş magaziei i o închise. L-am auzit intrând în oficiu; cutiile de biscui i z ng nir , o sticl seş ţ ă ă ă ă sparse i se auzi o izbitur puternic în u a magaziei. Apoi se f cu lini te, care seş ă ă ş ă ş transform într-o nesfâr it a teptaă ş ă ş re.

Oare plecase?În cele din urm , mi-am spus c nu mai era acolo.ă ăNu s-a mai întors în oficiu; eu am stat toat ziua urm toare, în întuă ă nericul de

nep truns, îngropat sub c rbuni i lemne de foc, neîndr znind, cu toate c muream de sete,ă ă ş ă ă nici m car s m furi ez ca s beau pu in ap . Abia în cea de a unsprezecea zi am cutezată ă ă ş ă ţ ă ă s -mi p r sesc ad postul.ă ă ă ă

Capitolul VLINI TEAŞ

Primul meu gest, înainte de a intra în c mar , a fost de a încuia u a dintre buc t rie iă ă ş ă ă ş

oficiu. Dar c mara era goal ; disp ruse pân i urma alimentelor. Probabil c mar ianulă ă ă ăş ă ţ luase totul, cu o zi înainte. Descoperind aceasta, m-am sim it pentru prima datţ ă dezn d jduit. În ziua a unsprezeă ă cea i a dou sprezecea n-am mâncat i nu am b ut nimic.ş ă ş ă

Gura i gâtlejul mi se uscaser i for ele îmi sc zuser sim itor. eş ăş ţ ă ă ţ Ş deam în întunericul din oficiu, într-o stare de descurajare total . Nu m gândeam decât la mâncare. Credeam că ă ă surzisem, deoarece încetaser cu totul zgomotele pe care m obi nuisem s le aud venindă ă ş ă dinspre groap . M-a fi dus s privesc afar , dar nu m sim eam destul de tare pentru a mă ş ă ă ă ţ ă târî f r zgomot pân la deschiz tura din zid.ă ă ă ă

În ziua a dou sprezecea, gâtlejul începuse s m doar atât de r u încât, cu riscul deă ă ă ă ă a-i alarma pe mar ieni, am ac ionat pompa de ap , de lâng chiuvet , care scâr âia puternic,ţ ţ ă ă ă ţ i am ob inut dou pahare cu ap de ploaie, neagr i noroioas . M-am r corit i, întrucât laş ţ ă ă ăş ă ă ş

scâr âitul pomţ pei n-a ap rut nici un tentacul, am mai prins curaj.ăÎn r stimpul acestor zile, divagând i f r a încerca s trag vreo conă ş ă ă ă cluzie, m-am

gândit mult la preot i modul în care murise.şÎn ziua a treisprezecea, am b ut din nou ap , am mo it, m-am gână ă ţă dit la mâncare i,ş

incoerent, am f cut planuri de salvare, vagi i imposibile. De câte ori a ipeam, aveam viseă ş ţ oribile, despre moartea preotului, sau asistam la mese somptuoase; dar, fie c eram adormit,ă fie c eram treaz, sim eam o durere ascu it care m silea s beau tot mereu. Lumina careă ţ ţ ă ă ă intra în oficiu nu mai era cenu ie, ci ro ie. Pentru imagina ia mea zdrunş ş ţ cinat , p rea deă ă culoarea sângelui.

În ziua a paisprezecea, m-am dus în buc t rie i am v zut cu sură ă ş ă prindere c frunzi ulă ş ierbii ro ii astupase deschiz tura din perete, transş ă formând semiobscuritatea înc perii într-oă obscuritate de culoare stacojie.

La începutul celei de a cincisprezecea zile, am auzit în buc t rie ni te suneteăă ş curioase, dar familiare i, ascultând mai bine, mi-am dat seama c sunt scoase de un câine,ş ă care adulmec i râcâie. Ducându-m în buc tăş ă ă ărie, am v zut vârât prin frunzi ul ro u, botulă ş ş unui câine. Bineîn eles, am r mas uimit. Sim indu-m , câinele a l tratţ ă ţ ă ă scurt.

M-am gândit c dac a reu i s -l atrag f r zgomot în untru, a puă ă ş ş ă ă ă ă ş tea s -l ucid i s -lă ş ă m nânc; i c era mai bine, în orice caz, s -l ucid, ca mi c rile lui s nu atrag aten iaă ş ă ă ş ă ă ă ţ mar ienilor.ţ

M-am apropiat pe furi , chemându-l "cu u-cu u!", foarte încet; dar el î i retraseş ţ ţ ş deodat capul i disp ru.ă ş ă

Am ascultat — m convinsesem c nu sunt surd —, dar nu mai era nici o îndoial că ă ă ă în groap st pânea lini tea. Am auzit un sunet, ca fâlfâă ă ş itul unor aripi de pas re, un cronc nită ă r gu it i altceva nimiă ş ş c.

Am stat o bun bucat de timp lipit de deschiz tura din zid, dar neă ă ă îndr znind s dauă ă la o parte frunzi ul ro u care o acoperea. Am auzit o dat sau de dou ori un zgomot u or,ş ş ă ă ş ca i cum un câine ar fi umblat de colo-colo, pe nisipul de dedesubt, apoi câteva fâlfâiri deş aripi i atât. Încuş rajat, în cele din urm , de aceast lini te, am privit afar .ă ă ş ă

Cu excep ia unui col , unde o mul ime de corbi op iau i se b teau pe scheleteleţ ţ ţ ţ ă ş ă mor ilor pe care îi l saser mar ienii, în groap nu se mai afla nici o fiin vie.ţ ă ă ţ ă ţă

Am privit în jur, necrezându-mi ochilor. Disp ruser toate ma inile. Într-un col seă ă ş ţ ridica movila de pulbere albastr -cenu ie, într-altul z ceau câteva bare de aluminiu, i înă ş ă ş afar de p s rile negre i de scheletele celor uci i, nu vedeam decât o groap rotund iă ă ă ş ş ă ăş goal în nisip.ă

M-am furi at încet afar , printre ierburile ro ii, i m-am ridicat în piş ă ş ş cioare, pe un morman de moloz. Puteam s privesc în toate direc iile, cu excep ia nordului, care-mi veneaă ţ ţ în spate, i nic ieri nu se z rea nici urm de mar ieni. Lâng mine, peretele gropii se ridicaş ă ă ă ţ ă aproape perpendicular, dar pu in mai departe, d râm turile formau o pant accesibil pânţ ă ă ă ă ă la vârful ruinelor. ansa mea de sc pare venise. Am început s tremur.Ş ă ă

Am ov it câteva clipe, apoi, într-un acces de hot râre disperat , mş ă ă ă -am c rat, înăţă timp ce inima îmi zvâcnea puternic, pân în vârful moviă lei sub care fusesem îngropat atâta vreme.

Am privit din nou în jurul meu. Nici spre nord nu se z rea vreun mară ian.ţCând o v zusem ultima dat , în timpul zilei, aceast parte a satului Sheen era formată ă ă ă

dintr-o strad cu case r zle e i confortabile, în alb i ro u, r spândite printre copaciă ă ţ ş ş ş ă

umbro i. Acum, edeam pe o gr mad de cş ş ă ă ăr mizi sf râmate, p mânt i pietri , acoperit deă ă ă ş ş ă o mul ime de plante roţ ii, ca ni te cactu i, înalte pân la genunchi; nici o urm de vegeta ieş ş ş ă ă ţ pământean nu le disputa terenul. Copacii de lâng mine erau mor i i negri, dar ceva maiă ă ţ ş departe o plas de fire ro ii acoperea ni te tulpini înc vii.ă ş ş ă

Toate casele dimprejur fuseser sf râmate, f r ca vreuna s fie ars ; pere ii erau încă ă ă ă ă ă ţ ă întregi, uneori chiar pân la al doilea etaj, cu ferestrele sparte i u ile în nd ri. Iarba ro ieă ş ş ţă ă ş cre tea luxuriant prin înc perile lipş ă site de acoperi . La picioarele mele se afla groapa ceaş mare, iar corbii înc se mai b teau pe resturile din untrul ei. Alte zbur toare s reau printreă ă ă ă ă ruine. Departe, o pisic sl b noag se furi a de-a lungul unui zid, dar nică ă ă ă ş ăieri nu se z reauă urme de oameni.

În contrast cu recenta mea captivitate, ziua p rea orbitor de luminoaă s , cu cerul de ună albastru str lucitor. Peste iarba ro ie care acoperea fieă ş care petic liber de p mânt trecea oă adiere lin de vânt, leg nând-o. O, i cât de proasp t era aerul!ă ă ş ă

Capitolul VIOPERA A CINCISPREZECE ZILE

Am r mas câtva timp, cl tinându-m pe picioare, în vârful gr mezii de d râm turi,ă ă ă ă ă ă f r s m mai gândesc la securitatea mea. În vizuina ină ă ă ă fect din care ie isem, m gândisemă ş ă intens numai la securitatea noastr imediat . Nu tiam ce se întâmplase în lume, nu mă ă ş ă a teptam s întâlnesc aceast priveli te stranie i însp imânt toare. M a teptam s v dş ă ă ş ş ă ă ă ş ă ă satul Sheen în ruine i vedeam în jur un peisaj straniu i sinistru, ca din alt planet .ş ş ă ă

Am avut, în clipa aceea, un sentiment cu totul neobi nuit omului, o emo ie pe care oş ţ cunosc, îns , prea bine bietele animale dominate de noi. Era ceea ce simte un iepure care,ă întorcându-se la vizuina lui, d deodat peste o duzin de s p tori care preg tesc acoloă ă ă ă ă ă temeliile unei case. Am sim it primele semne ale unei st ri de spirit care apoi mi s-aţ ă precizat limpede în minte i m-a ap sat zile întregi, o senza ie de detronare, convinş ă ţ gerea că nu mai eram un st pân, ci un animal printre alte animale, sub c lă ă câiul mar ienilor. Asemeniţ animalelor, trebuia ca de acum înainte s st m i noi la pând i s veghem, s fugim i să ă ş ăş ă ă ş ă ne ascundem; teama de om i domnia omului se sfâr iser .ş ş ă

Dar, imediat ce am f cut aceast constatare, ea a i disp rut din mină ă ş ă tea mea i, dupş ă postul lung i deprimant prin care trecusem, singura senza ie dominant a r mas foamea. Înş ţ ă ă direc ia opus gropii am v zut, înapoia unui zid acoperit cu iarb ro ie, un petic de gr dinţ ă ă ă ş ă ă înc verde. Mi-a venit o idee i am pornit prin iarba ro ie care m îngropa pân la geă ş ş ă ă nunchi, i uneori chiar pân la gât. Desimea acestor ierburi m f cea s m simt în siguran , tiindş ă ă ă ă ă ţă ş

c puteam s m ascund adânc printre ele. Zidul era înalt cam de ase picioare i, cu toateă ă ă ş ş încerc rile mele, n-am reuă it s m ca r pe el. Am mers mai departe de-a lungul lui, pânş ă ă ţă ă când am ajuns la un col unde pietrele mi-au ajutat s m urc; m-am l sat apoi s cad înţ ă ă ă ă gr dina în care râvneam s intru. Am g sit ni te ceap verde, doi bulbi de gladiole i câ ivaă ă ă ş ă ş ţ morcovi înc necop i; am strâns totul i, că ţ ş ăţărându-m peste un zid d râmat, am pornit peă ă drumul c tre Kew, printre copaci ro ii i stacojii — parc m plimbam pe o alee pres rată ş ş ă ă ă ă cu gigantice pic turi de sânge — st pânit de dou gânduri: s mai g sesc ceva de mâncareă ă ă ă ă i s fug cât mai repede i cât mai departe din blestemata i ş ă ş ş nep mânteasca regiune dină

jurul gropii.Ceva mai încolo, într-un loc acoperit de iarb , am dat peste un grup de ciuperci, peă

care de asemenea le-am devorat, apoi am întâlnit o uvi de ap curg toare, murdar , careş ţă ă ă ă trecea prin mijlocul a ceea ce fuseser odinioar p uni. Dar aceste frânturi de hran n-auă ă ăş ă reu it decât s -mi aş ă âţ e foamea. La început, m-a surprins bog ia de ap , în mijlocul veriiţ ăţ ă c lă duroase i uscate, dar apoi am descoperit c se datora exuberan ei tropiş ă ţ cale a ierburilor ro ii. Imediat ce aceast extraordinar vegeta ie d dea de ap , devenea gigantic i de oş ă ă ţ ă ă ăş fecunditate nemaipomenit . Semin ele ei se reă ţ v ră sau pur i simplu în râul Wey i înş ş Tamisa, iar rapida cre tere a frunş zi ului ei luxuriant în bu i în pu in vreme aceste douş ă ş ţ ă ă cursuri de ap .ă

La Putney — dup cum am v zut mai târziu — podul era aproape în întregimeă ă acoperit de încâlceala ierburilor ro ii, iar la Richmond apele Taş misei se rev rsau deă

asemenea peste p unile din Hampton i Twickerham ca un puhoi întins, dar pu in adânc.ăş ş ţ Pe m sur ce apele se rev rsau, iarba veă ă ă nea pe urmele lor, pân când vilele ruinate dină valea Tamisei au fost pentru câtva timp acoperite de aceast mla tin ro ie, pe margineaă ş ă ş c reia r t ceam eu acum i care ascundea în mare m sur pustiirea provocat de mar ieni.ă ăă ş ă ă ă ţ

În cele din urm , iarba ro ie a sucombat aproape tot atât de repede pe cât seă ş r spândise. O boal infec ioas , datorit , se crede, ac iunii unor anumite bacterii, a pus înă ă ţ ă ă ţ scurt timp, st pânire pe ea. Plantele terestre au c p tat, datorit selec iei naturale, o mareă ă ă ă ţ for de rezisten împotriva boţă ţă lilor provocate de bacterii — ele nu sucomb niciodat f ră ă ă ă o lupt crână cen —, dar iarba ro ie a putrezit ca i când ar fi fost dintru început moart .ă ş ş ă Frunzele s-au decolorat, apoi s-au încre it i s-au uscat. Se sf râmau la cea mai micţ ş ă ă atingere, iar apele, care le-au stimulat la început cre terea, le-au purtat spre mare ultimeleş vestigii.

Când am întâlnit apa, primul meu gând a fost, desigur, s -mi potoă lesc setea. Am b ută o mare cantitate i, sub ac iunea unui impuls momenş ţ tan, am mestecat câteva fire de iarbă ro ie; erau apoase i aveau un gust gre os, metalic. Apa rev rsat era destul de pu in adâncş ş ţ ă ă ţ ă i puteam s-o trec f r grij , cu toate c iarba ro ie m cam împiedica în mers; dar desiş ă ă ă ă ş ă gur

c apele deveneau din ce în ce mai adânci, în apropierea râului, a a c m-am întors spreă ş ă Mortlake. Am reu it s g sesc drumul, conducându-m dup r m i ele caselor, gardurilorş ă ă ă ă ă ăşţ i felinarelor pe care le întâlneam, i, ie ind din zona inundat , m-am îndreptat c tre dealulş ş ş ă ă

care se ridic lâng Roehampton i am ajuns în comuna Putney.ă ă şAici, în locul peisajului straniu, str in, ap reau ruinele unei priveli ti familiare: uneleă ă ş

por iuni de teren p reau devastate de un ciclon, iar la câ iţ ă ţ va zeci de metri mai departe totul era intact, casele aveau obloanele trase i u ile închise, ca i cum locatarii le-ar fi p r sitş ş ş ă ă pentru o singur zi, sau chiar dormeau în untru. Iarba ro ie era mai pu in abundent ; nuă ă ş ţ ă acoperise copacii înal i de pe marginea trotuarelor. Am c utat printre copaci ceva deţ ă mâncare, dar n-am g sit nimic; am cotrob it prin câteva case pustii, dar ele fuseser for ateă ă ă ţ mai înainte i jefuite. Mi-am petrecut restul zilei într-un tufi , fiind prea obosit pentru a-miş ş continua drumul. În tot acest timp n-am v zut nici o fiin omeneasc , i nici mar ieni. Amă ţă ă ş ţ întâlnit doi câini care p reau fl mânzi, dar m-au ocolit amândoi, fugind de chem rile mele.ă ă ă Lâng Roehampton v zusem dou schelete omene ti — nu cadavre, ci schelete totală ă ă ş cur ate de carne —, iar în p durea din apropierea minelor am g sit ni te oase de pisici iăţ ă ă ş ş iepuri, sf râmate i împr tiate, i easta unei oi. Am ros câteva dintre ele, dar nu maiă ş ăş ş ţ con ineau nimic de mâncat.ţ

Dup apusul soarelui mi-am continuat cu greu drumul spre Putney, unde probabil c ,ă ă pentru cine tie ce motiv, mar ienii au folosit raze arzş ţ ătoare. Într-o gr din , dincolo deă ă Roehampton, am g sit ni te cartofi cruzi, în cantitate suficient pentru a-mi potoli foamea.ă ş ă Din gr din se vedea satul Putney i râul. În lumina înser rii, locurile p reau îngrozitor deă ă ş ă ă pustii! Copaci înnegri i, ruine înnegrite, iar la poalele dealului, pânzele de ap ale râuluiţ ă rev rsat, colorate în ro u de iarba mar ian . i deasupra tuturor — t cerea. M-am sim ită ş ţ ă Ş ă ţ cuprins de o spaim de nedescris, gândindu-m cât de fulger tor venise aceast schimbareă ă ă ă dezolant .ă

Cât va vreme, am crezut c omenirea fusese tears de pe suprafa a p mântului i că ă ş ă ţ ă ş ă m aflam acolo singur, ultimul om r mas în via . Chiar în vârful dealului Putney am dată ă ţă peste alt schelet, cu bra ele smulse din uţ meri i aruncate la câ iva metri mai departe. Peş ţ m sur ce-mi continuam drumul, eram din ce în ce mai convins c în aceast parte a lumiiă ă ă ă se i înş f ptuise exterminarea omenirii, în afara câtorva fiin e izolate, ca mine. M gândeamă ţ ă c , l sând ara pustie, mar ienii plecaser în alte p r i, dup hraă ă ţ ţ ă ă ţ ă n . Poate ei distrugeau chiară acum Berlinul sau Parisul, sau poate c se îndreptaser c tre nord.ă ă ă

Capitolul VIIOMUL DE PE PUTNEY HILL

Mi-am petrecut noaptea în hanul care se afl pe vârful dealului din Putney, dormindă pentru prima oar , de la fuga mea din Leatherhead, într-un pat adev rat. Nu voi mai povestiă ă cu câte eforturi, de altfel inutile, am reu it s for ez intrarea hanului — mai târziu amş ă ţ

descoperit c u a prină ş cipal era închis numai cu clan a —, nici cum am scotocit prină ă ţ fiecare odaie, c utând de-ale gurii, pân când, ajuns în pragul dezn dejdii, am gă ă ă ăsit, într-o înc pere care mi s-a p rut a fi odaia de culcare a unui servitor, o coaj de pâine roas deă ă ă ă oareci i dou cutii de compot de ananas. Locul fusese cercetat mai înainte i golit. La barş ş ă ş

am g sit, dup aceea, ni te bisă ă ş cui i i câteva sandvi uri. N-am putut s m nânc sandvi urile,ţ ş ş ă ă ş deoarece erau muceg ite de-a binelea, dar biscui ii nu numai c mi-au potolit foaă ţ ă mea, dar mi-au ajuns ca s -mi umplu i buzunarele. N-am aprins nici o lumin , de team c vreună ş ă ă ă mar ian ar putea s umble prin aceast parte a Londrei, în timpul nop ii, c utând hran .ţ ă ă ţ ă ă Înainte de a m culca, am avut câteva momente de tensiune nervoas i m-am furi at de la oă ăş ş fereastr la alta, scrutând întunericul pentru a z ri vreun semn al acestor mon tri. Amă ă ş dormit pu in. Stând în pat, am reu it s -mi pun oarecare ordine în gânţ ş ă duri, ceea ce nu-mi amintesc s mai fi f cut de la ultima mea ceart cu preotul. De atunci, puterea mea deă ă ă gândire se redusese la o succesiune precipitat de impresii vagi, sau la un fel deă receptivitate prosteasc . Dar în timpul somnului, creierul, reîntremat, cred, i de alimenteleă ş pe care le consumasem, se limpezi din nou i astfel am putut s gândesc.ş ă

Trei probleme se luptau s pun st pânire pe mintea mea: uciderea preotului, ce seă ă ă întâmplase cu mar ienii i soarta so iei mele. Prima nu-mi trezea nici un sentiment deţ ş ţ groaz sau de remu care; o priveam pur i simă ş ş plu ca pe un fapt consumat, o amintire extrem de nepl cut , dar care nu m f cea s am nici un fel de remu c ri. M vedeam, cumă ă ă ă ă ş ă ă m v d i acum, împins pas cu pas c tre lovitura fulger toare pe care i-o d dusemă ă ş ă ă ă preotului; fusesem victima unui ir de împrejur ri care m-au dus, inevitaş ă bil, la crim . Nuă m condamnam; i totu i amintirea, static , neschimă ş ş ă bat , m urm rea. În t cerea nop ii, cuă ă ă ă ţ acea senza ie a prezen ei lui Dumneţ ţ zeu care se produce uneori când e lini te i întuneric,ş ş am f cut fa proceă ţă sului meu de con tiin — singura mea isp ire — i de r spundere penş ţă ăş ş ă -tru clipa fatal de mânie i de fric . Am reconstituit vorb cu vorb converă ş ă ă ă sa ia noastr , dinţ ă momentul când l-am descoperit ghemuit lâng mine, neă p s tor fa de setea care m ardea,ă ă ţă ă ar tându-mi fl c rile i fumul ruineă ă ă ş lor din Weybridge. N-am reu it s ne în elegem iş ă ţ ş hazardului necru tor nici nu-i p sa de neîn elegerea noastr . Dac a fi prev zutţă ă ţ ă ă ş ă consecin ele, lţ -a fi p r sit de la Halliford. Dar nu le-am prev zut; iar a comite o crimş ă ă ă ă înseamn s-o prevezi i s-o înf ptuie ti. Relatez toate acestea, a a cum am relatat întreagaă ş ă ş ş povestire, exact cum s-au întâmplat. N-au existat martori — i puteam foarte bine s nuş ă pomenesc nimic. Dar eu a tern totul pe hârş tie i cititorul s judece cum vş ă a dori.

Dup ce, printr-un efort, am reu it s îndep rtez de mine imaginea cadavrului trântită ş ă ă cu fa a la p mânt, m-am gândit la problema mar ienilor i la soarta so iei mele. În privin aţ ă ţ ş ţ ţ celor dintâi, nu tiam absolut nimic; puş team s -mi închipui orice, din nefericire ca i despreă ş so ia mea. i, deodaţ Ş t , noaptea aceea deveni însp imânt toare. M-am ridicat în capulă ă ă oaselor, privind întunericul. M-am trezit rugându-m ca raza arz toare s-o fi lovit deodat iă ă ăş s-o fi omorât f r durere. Nu m mai rugasem din noaptea când m întorsesem dină ă ă ă Leatherhead. Mai rostisem în clipe de am r ciune rugă ă ăciuni f r noim , dar acum mă ă ă ă rugam cu adev rat, m rugam cu convină ă gere, con tient, fa în fa cu întunericul luiş ţă ţă Dumnezeu. Ciudat noapte! i mai ciudat prin faptul c , de îndat ce au ap rut zorile, eu,ă Ş ă ă ă ă cel care vorbisem cu Dumnezeu, m-am furi at afar din cas ca un obolan care î iş ă ă ş ş p r se te ascunzi ul — un animal ceva mai mare, dar un animal inferior care poate s fieă ă ş ş ă vânat i ucis la orice toan a st pânilor lui. Poate c i mar ienii se roag , încrez tori, luiş ă ă ăş ţ ă ă Dumnezeu. Dac n-am înv at nimic altă ăţ ceva, cu siguran c r zboiul acesta ne-a înv at ceţă ă ă ăţ este mila — mila fa de sufletele lipsite de ra iune care se afl sub domina ia noastr .ţă ţ ă ţ ă

Diminea a era clar i frumoas , i c tre r s rit cerul str lucea tranţ ăş ă ş ă ă ă ă dafiriu, br zdat deă nori ori aurii. Pe drumul care merge din vârful dealului Putney spre Wimbledon se aflauş câteva biete r m i e ale torentului de paă ăşţ nic , rev rsate înspre Londra, în noaptea deă ă duminic , dup ce începuse lupta. O tr suric pe care sta scris numele lui Thomas Lobb,ă ă ă ă fructar din New Malden, avea o roat sf râmat ; al turi era o cutie de tabl , p r sit ; maiă ă ă ă ă ă ă ă era i o p l rie de pai, c lcat în picioare, în noroiul uscat, iar în vârş ă ă ă ă ful lui West Hill, lângă jgheabul de ap r sturnat, se vedeau ni te cioburi de sticl , p tate de sânge. M mi cam f ră ă ş ă ă ă ş ă ă vlag , i gândurile îmi erau conă ş fuze. M gândeam s m duc la Leatherhead, de i tiam că ă ă ş ş ă aveam prea pu ine anse s -mi g sesc acolo so ia. Dac moartea nu o i luase pe neaţ ş ă ă ţ ă ş ş-teptate, desigur c verii mei i ea fugiser în alt parte; dar îmi închipuiam c laă ş ă ă ă

Leatherhead a putea s aflu încotro fugiser oamenii din Surrey. Voş ă ă iam s -mi rev d so ia,ă ă ţ m durea inima de dorul ei i al oamenilor, dar nu aveam o idee clar cum a putea s-oă ş ă ş reg sesc. Îmi sim eam cu intensitate crescând singur tatea. M-am îndreptat, la ad postulă ţ ă ă ă unui lan de copaci i tufi uri, c tre marginea ogoarelor din Wimbledon, care se întindeauţ ş ş ă cât vedeam cu ochii.

Întinderea întunecat era pres rat pe alocuri cu drobi e i m tur -galben ; nu seă ă ă ţ ş ă ă ă vedea nici o urm de iarb ro ie, i în timp ce m furi am, ov itor, spre marginea câmpuluiă ă ş ş ă ş ş ă deschis, soarele a r s rit, inundând toă ă tul cu lumin i via . Printre copaci, într-un locăş ţă ml tinos, am dat peste o mul ime de broscu e. M-am oprit s le privesc, primind o lec ie deăş ţ ţ ă ţ la hotărârea lor neclintit de a tr i. Apoi, întorcându-m brusc, cu ciudat senzaă ă ă ă ie c eramţ ă observat, am z rit o form ghemuit într-un tufi . Am stat loă ă ă ş cului privind într-acolo. Am f cut un pas înainte, i forma s-a ridicat, deă ş venind un om înarmat cu un cu it. M-amţ apropiat de el, încet. El edea, calm, nemi cat, privindu-m .ş ş ă

Apropiindu-m , am v zut c era îmbr cat în haine tot atât de pr fuite i de murdareă ă ă ă ă ş ca i ale mele; ar ta ca i cum s-ar fi târât printr-un canal de scurgere. Am deslu it noroiulş ă ş ş verde al an urilor, amestecat cu galbenul palid, de argil uscat , i cu pete lucioase deş ţ ă ă ş c rbune. P rul negru îi c dea peste ochi, iar fa a îi era neagr , murdar i supt , a a încât nuă ă ă ţ ă ăş ă ş l-am recunoscut de la început. Avea o t ietur ro ie în partea de jos a obrazului.ă ă ş

— Stai! strig el când eram la numai zece metri.ăM-am oprit. Glasul îi era r gu it.ă ş— De unde vii?Am stat pe gânduri, examinându-l.— Vin de la Morthlake, i-am r spuns. Am fost îngropat lâng an ul pe care l-auă ăş ţ

s pat mar ienii în jurul cilindrului. Am reu it s ies de acolo i s fug.ă ţ ş ă ş ă— Aici nu g se ti nimic de mâncare, zise el. Aceasta este regiunea mea. Tot dealul,ă ş

pân la râu, i înapoi pân la Clampham, i pân la mară ş ă ş ă ginea câmpului. Nu este de mâncare decât pentru unul singur. Încotro te duci?

I-am r spuns încet:ă— Nu tiu. Am fost îngropat între ruinele unei case, timp de treispreş zece sau

paisprezece zile. Nu tiu ce s-a mai întâmplat.şM privi cu îndoial , apoi tres ri i expresia ochilor i se schimb .ă ă ă ş ă— Nu vreau s m opresc pe aici, am continuat eu. Cred c am s m duc spreă ă ă ă ă

Leatherhead, unde îmi este so ia.ţEl întinse un deget c tre mine.ă— Dumneata e ti, zise el, omul de la Woking? N-ai fost uş cis la Weybridge?În aceea i clip , l-am recunoscut.ş ă— Dumneata e ti artileristul care intrase în gr dina mea!ş ă— Ce întâmplare! zise el. Suntem ni te oameni noroco i! E ti chiar dumneata! Îmiş ş ş

întinse mâna, i i-am strâns-o cu putere. M-am târât prinş tr-un canal, zise el. Ei n-au reu itş s -i omoare pe to i. i dup ce au pleă ţ Ş ă cat, eu m-am dus spre Walton, peste câmpii. Dar... nu au trecut nici aiş sprezece zile... i dumneata ai înc run it!ş ă ţ

Privi brusc peste um r. Nu-i decât o cioar , zise el. În vremurile aă ă cestea, ajungi să afli c i p s rile au o umbr . Aici suntem la loc cam desăş ă ă ă chis. S ne vârâm sub tufi urileă ş de-acolo i s st m de vorb .ş ă ă ă

— Ai mai v zut vreun mar ian? l-am întrebat. De când am ie it...ă ţ ş— Au trecut dincolo de Londra, zise el. Cred c i-au instalat acolo o tab r maiăş ă ă

mare. Noaptea, în direc ia aceea, spre Hampstead, cerul este luminat de focurile lor. Parcţ ă ar fi un mare ora , i în aceast lumin îi po i vedea cum se mi c . Ziua nu se v d. Dar deş ş ă ă ţ ş ă ă aproape... nu i-am mai v zut... (el num r pe degete) de cinci zile. Apoi am v zut doi dintreă ă ă ă ei trecând spre Hammersmith i ducând un obiect uria . Iar alalt ieri noapte... el se opri,ş ş ă apoi vorbi cu emo ie în glas: În jocul de lumini, am v zut ceva în v zduh. Cred c auţ ă ă ă construit o ma in zbur toare i se antreneaz s zboaş ă ă ş ă ă re.

Ajunseser m sub tufi uri i m-am oprit, sprijinit în palme i pe geă ş ş ş nunchi.— S zboare?ă— Da, zise el, s zboare.ăMi-am f cut loc printre crengi i m-am a ezat jos.ă ş ş

— S-a terminat cu omenirea, am zis eu. Dac ei izbutesc s zboare, vor cuceri totă ă p mântul.ă

El d du din cap.ă— Adev rat. Dar... asta va u ura oarecum situa ia de aici. i în afar de asta... Elă ş ţ Ş ă

privi spre mine. Nu e ti mul umit c s-a sfâr it cu omenirea? Eu sunt. Suntem la p mânt;ş ţ ă ş ă suntem învin i.ş

L-am privit. Oricât s-ar p rea de ciudat, eu nu-mi d dusem seama de acest fapt — ună ă fapt care deveni evident de îndat ce-mi vorbi. Înc mai p stram o vag speran ; sau, maiă ă ă ă ţă curând, îmi p strasem modul meu de a gândi de totdeauna. El î i repet cuvintele ă ş ă care exprimau o convingere absolut :ă

— Suntem învin i. Totul s-a terminat, zise el. Ei au pierdut doar uş nul... unul singur. S-au instalat temeinic i au nimicit cea mai mare puteş re din lume. Ne-au c lcat în picioare.ă Moartea mar ianului de la Weybridge a fost un simplu accident. i ace tia nu sunt decâtţ Ş ş avangarda. Sosesc mereu al ii. Aceste stele de culoare verde... n-am mai v zut nici una deţ ă cinci sau ase zile, dar sunt sigur c ele cad pe undeva, în fiecare noapte. Nu mai e nimic deş ă f cut. Suntem la p mânt! Suntem învin i!ă ă ş

Nu i-am r spuns. edeam, privind int în fa a mea i încercând în zadar s g sescă Ş ţ ă ţ ş ă ă vreun argument cu care s -l combat.ă

— Acesta nu-i r zboi, zise artileristul. N-a fost nici o clip r zboi, a a cum nu poateă ă ă ş exista un r zboi între oameni i furnici.ă ş

Deodat , mi-am amintit noaptea de la observator.ă— Dup cel de al zecelea proiectil, n-au mai trimis nici unul, cel pu in pân la sosireaă ţ ă

primului cilindru.— De unde tii? zise artileristul.şI-am explicat. El r mase pe gînduri.ă— S-a produs vreo defec iune la tunul lor, zise el. Ei, i ce-i cu asta? Îl vor repara. iţ ş Ş

chiar dac va fi o întârziere, se mai poate evita sfâr itul? Este ca între oameni i furnici.ă ş ş Furnicile î i cl desc ora e, î i tr iesc via a, au r zboaie, revolu ii, pân când oamenii vor sş ă ş ş ă ţ ă ţ ă ă le înl ture din drumul lor, i atunci ele dispar. Asta suntem noi acum... ni te furnici. Numaiă ş ş c ...ă

— Ei?— Suntem ni te furnici comestibile.şAm r mas privindu-ne unul pe altul.ă— i ce vor face cu noi?Ş— La asta m gândeam i eu, zise el, exact la asta m gândeam. De la Weybridge m-ă ş ă

am îndreptat spre sud, gândind tot timpul. Vedeam ce se întâmpl . Cei mai mul i dintreă ţ oameni urlau i se agitau. Dar mie nu-mi plaş ce v ic reala. Am stat o dat sau de dou ori înă ă ă ă fa a mor ii; eu nu sunt un soldat de parad , i, în cel mai bun sau mai r u caz, moartea nuţ ţ ă ş ă este altceva decât moarte. Scap numai omul care î i p streaz firea. Am v zut c to i seă ş ă ă ă ă ţ îndreptau spre sud. Mi-am zis: "În direc ia aceea nu se va mai g si mult timp de mâncare",ţ ă i m-am întors înapoi. M-am îndreptat c tre mar iş ă ţ eni a a cum vine vrabia în preajmaş

omului. Într-acolo — el ar t cu mâna spre orizont — oamenii mor de foame cu duiumul,ăă b tându-se, c lcână ă du-se unii pe al ii în picioare...ţ

V zându-mi expresia fe ei, se opri stânjeă ţ nit.— F r îndoial , mul i dintre cei care aveau bani au reu it s plece în Fran a, zise el.ă ă ă ţ ş ă ţ

ov i o clip , ne tiind dac trebuie s - i cear scuze, îmi întâlni privirea, i continu : PeŞ ă ă ş ă ă ş ă ş ă aici exist pretutindeni de mâncare. În maă gazine se g sesc conserve, vinuri, b uturiă ă spirtoase, ap mineral ; conducă ă tele de ap i canalele de scurgere sunt goale. Ei bine, iat laăş ă ce m gână deam. Ei sunt fiin e inteligente, îmi spuneam, i se pare c pe noi ne vor dreptţ ş ă hran . Mai întâi, vor distruge totul... vase, ma ini, tunuri, ora e, toaă ş ş t ordinea i organizareaă ş noastr . Toate acestea se vor termina. Dac am fi fost de m rimea furnicilor, puteam să ă ă ă sc p m. Dar nu suntem. Ei sunt prea puternici pentru a fi opri i. Este primul lucru cert. A a-ă ă ţ şi?

Am consim it.ţ— Da; m-am gândit bine la asta. Deci, e clar; în al doilea rând, în momentul de fa eiţă

ne prind oricând vor. Un mar ian nu are decât s strţ ă ăbat câteva mile ca s întâlneasc oă ă ă

mul ime care fuge. Într-o zi, l-am v zut pe unul dintre ei, lâng Wandsworth, sf râmândţ ă ă ă casele în buc i i scorăţ ş monind printre d râm turi. Dar ei nu vor continua astfel. De îndată ă ă ce vor aduce la t cere toate tunurile i vasele noastre, vor distruge c ile ferate i î i voră ş ă ş ş sfâr i toate preg tirile lor, vor porni s ne prind metodic, ş ă ă ă alegându-i pe cei mai buni, punându-i în cu ti, i a a mai departe. A a vor proş ş ş ş ceda, cât de curând. Doamne! Înc nici n-ăau început s se ocupe de noi! Nu- i dai seama?ă ţ

— Nici n-au început! am exclamat.— Nici n-au început. Ceea ce ni s-a întâmplat pân acum este numai din cauz c n-ă ă ă

am stat lini ti i i i-am sâcâit cu tunurile noastre i cu alte asemenea prostii. i, pierzându-ş ţ ş ş Şne capul, am fugit în debandad c tre loă ă curi unde nu era mai mult siguran decât acoloă ţă unde ne aflam. Ei înc nu vor s se ocupe de noi. Î i construiesc ma in riile lor, pun laă ă ş ş ă punct tot ceea ce n-au putut aduce cu ei, preg tind totul pentru ceilal i care vor mai veni.ă ţ Probabil c din aceast cauz cilindrii n-au mai sosit de o vreme, de team s nu nimerească ă ă ă ă ă peste cei care sunt aici. În loc s fugim orbe te, urlând pe toate drumurile, sau punând laă ş întâmplare dinamit ca s -i aă ă runc m în aer, ar trebui s încerc m s ne obi nuim cu nouaă ă ă ă ş noastr siă tua ie. Asta este p rerea mea. Nu corespunde întru totul cu dorin ele omuţ ă ţ lui în privin a speciei umane, dar este o p rere bazat pe fapte. Acesta este principiul dup careţ ă ă ă m conduc. Ora ele, na iunile, civiliza ia, progresul... totul s-a terminat. Jocul s-a sfâr it.ă ş ţ ţ ş Suntem învin i.ş

— Dar, dac a a stau lucrurile, pentru ce s mai tr im?ă ş ă ăArtileristul m privi o clip .ă ă— Timp de un milion i mai bine de ani nu vor mai fi concerte, nu va mai exista vreoş

Academie de Arte sau petreceri la restaurante. Dac umbli dup distrac ii, cred c astea s-auă ă ţ ă cam terminat. Dac ai o educa ie de saă ţ lon i nu- i place s m nânci maz rea cu cu itul, sauş ţ ă ă ă ţ s faci gre eli de proă ş nun ie, e mai bine s la i toate astea la o parte. Nu mai sunt de nici unţ ă ş folos.

— Vrei s spui...ă— Vreau s spun c oamenii ca mine vor continua s tr iasc , spre binele speciei. Î iă ă ă ă ă ţ

declar c eu sunt hot rât s tr iesc. i, dac nu m înă ă ă ă Ş ă ă el, în scurt timp vei da i dumneataş ş dovad de ceea ce po i. Noi nu vom fi extermina i. i nici nu am de gând s m las prins,ă ţ ţ Ş ă ă îmblânzit, hr nit i înă ş gr at ca un vi el gras. Uh! Imagineaz - i aăş ţ ă ţ ceste târâtoare negricioase...

— Nu cumva vrei s spui...ă— Ba da. Continui. Suntem sub c lcâiul lor. Eu mi-am f cut planuriă ă le; m-am gândit

bine. Noi, oamenii, suntem învin i. tim prea pu ine luş Ş ţ cruri. Trebuie s înv m, cât maiă ăţă avem timpul. i trebuie s tr im i s r mânem liberi în timp ce înv m. Iat ! Asta trebuieŞ ă ă ş ă ă ăţă ă s facem.ă

L-am privit, uimit i tulburat de hot rârea lui.ş ă— Doamne sfinte! am strigat eu. Dar dumneata e ti un om adev rat!ş ă

i, deodat , l-am apucat de mân i i-am strâns-o.Ş ă ăş— Ei! zise el, cu ochii str lucitori. Am gândit bine, nu-i a a?ă ş— Continu , i-am zis eu.ă— Ei bine, cei care nu vor s fie prin i trebuie s se preg teasc . Eu, unul, mă ş ă ă ă ă

preg tesc. S tii c nu to i oamenii pot s devin ni te animale s lbatice; i a a se vaă ăş ă ţ ă ă ş ă ş ş întâmpla. De aceea m-am ascuns, când te-am v zut venind. Aveam îndoieli. Dumneata e tiă ş cam firav. Dar nu tiam c erai chiar dumneata i nici c ai fost îngropat. To i oamenii deş ă ş ă ţ soiul celor care tr iau în casele de aici, to i ni te afurisi i de mici func ionari, nu sunt buniă ţ ş ţ ţ de nimic. N-au în ei nici un strop de curaj, nici visuri mari i nici dorin e puternice; i unş ţ ş om care nu are nici una, nici... Doamne! Înseamn c nu este pl m dit decât din team iă ă ă ă ăş precau ii. Nu f ceau decât s porneasc în goan c tre birouri, i-am v zut, cu sutele, inândţ ă ă ă ă ă ă ţ în mân un rest din micul dejun, alergând s prind trenul de navet , s lb tici i i transpira iă ă ă ă ă ă ţ ş ţ de team c vor fi concedia i dac nu reu esc s -l prind ; f ceau lucr ri pe care nici nu- iă ă ţ ă ş ă ă ă ă ş d deau osteneala s le în eleag ; veneau înapoi, alergând de team c nu vor ajunge la timpă ă ţ ă ă ă la mas ; dup -amiaz r mâneau acas , de teama str zilor dosnice, i se culcau cu so iile cuă ă ă ă ă ă ş ţ care se c s toriser , nu pentru c le-ar fi dorit, ci pentru c aveau ceva zestre care le aduceaă ă ă ă ă pu in siguran în goana lor mizerabil prin via . Î i asigurau via a i puţ ă ţă ă ţă ş ţ ş neau ceva

deoparte, de teama accidentelor. Iar duminica... teama de via a de apoi. Ca i cum iadul ar fiţ ş fost f cut pentru iepuri! Ei bine, pentru astfel de oameni, mar ienii vor fi o binecuvântare!ă ţ Cu ti mari i frumoase, hran abundent , cre tere îngrijit , nici un fel de necazuri! Dup ceş ş ă ă ş ă ă vor mai r t ci câteva s pt mâni pe câmpii, cu stomacul gol, vor veni i se vor l sa prin i deă ă ă ă ş ă ş bun voie; dup câtva timp vor fi chiar bucuro i. Se vor înă ă ş treba ce f ceau oamenii înainte deă a veni mar ienii ca s se îngrijeasc de ei. Mi-i închipui i pe stâlpii de cafenea, pe filfizoniţ ă ă ş i pe cânt re i. Da, mi-i închipui, zise el, cu un fel de sumbr mul umire. Printre ei nu vaş ă ţ ă ţ

mai exista nici o urm de sentiment sau de credin . Am v zut cu ochii mei sute deă ţă ă întâmpl ri, pe care n-am început s le în eleg bine decât de câteva zile. Sunt mul i, i anumeă ă ţ ţ ş cei gra i i pro ti, care vor lua lucrurile a a cum sunt; iar mul i al ii vor fi fr mânta i deş ş ş ş ţ ţ ă ţ senza ia c totul merge r u i c ar trebui s întreprind ceva. Dar ori de câte ori situa ia seţ ă ă ş ă ă ă ţ prezint de aseă menea manier încât unii oameni simt c ar trebui s întreprind ceva, ceiă ă ă ă slabi, i cei care devin slabi, pentru c gândesc prea mult, aş ă jung întotdeauna la un fel de religie a pasivit ii, pioas i superioar , i se închin în fa a biciului i voin ei luiăţ ăş ă ş ă ţ ş ţ Dumnezeu. Probabil c ai observat i dumneata. Este energia unui acces de fric , întoarsă ş ă ă pe dos. Cu tile vor r suna de psalmi, de imnuri i de pio enie. Iar cei care sunt dintr-unş ă ş ş aluat mai pu in simplu vor recurge la... cum se spune?... erotism.ţ

F cu o pauz .ă ă— Este foarte probabil c mar ienii î i vor face printre ei favori i; îi vor antrena să ţ ş ţ ă

fac giumbu lucuri i — cine tie? — poaă ş ş ş te vor deveni sentimentali în privin a vreunuiţ b ie a care s-a f cut mare i urmeaz s fie ucis. Al ii vor fi antrena i poate s ne vâneze.ă ţ ş ă ş ă ă ţ ţ ă

— Nu, am strigat eu, este cu neputin ! Nici o fiin uman ...ţă ţă ă— La ce bun s ne mai min im? zise artileristul. Exist oameni care i-ar vâna deă ţ ă ş

bun voie semenii. Este o prostie s pretinzi c nu exist !ă ă ă ăÎn fa a convingerii lui am cedat.ţ— Dac vin pe urmele mele, zise el, Dumnezeule! Dac vin pe urmele mele! i c zuă ă ş ă

într-o medita ie sumbr .ţ ăReflectam i eu asupra acestor probleme. i nu g seam ce s opun ra ionamentelorş Ş ă ă ţ

lui. În zilele dinaintea invaziei, nimeni n-ar fi pus la îndoial superioritatea mea intelectuală ă asupra lui, eram un scriitor de profesie, recunoscut, autor de eseuri filozofice, iar el un simplu soldat; i totu i el reu ise s formuleze problemele pe care eu abia le sesizam.ş ş ş ă

— i ce ai de gând s faci? l-am întrebat. Care- i sunt planurile?Ş ă ţO clip ov i.ăş ă— Ei bine, iat , zise el apoi. Ce trebuie s facem? Trebuie s cre m un mod de viaă ă ă ă ţă

care s permit oamenilor s tr iasc , s se înmul easc i s aib suficient sigurană ă ă ă ă ă ţ ăş ă ă ă ţă pentru a cre te copiii. Da, a teapt o clip , i î i voi spune mai limpede ceea ce cred cş ş ă ă ş ţ ă trebuie s facem. Cei domestiă ci i vor deveni asemeni tuturor animalelor domestice; dupţ ă câteva genera ii, ei vor fi mari, frumo i, cu sânge bogat, pro ti, ni te lep d turi! Riscul esteţ ş ş ş ă ă ca nu cumva s ne s lb ticim noi, cei r ma i în libertate, s nu degeă ă ă ă ş ă ner m într-o specie deă obolani mari i s lbatici... În elegi, cred c va treş ş ă ţ ă bui s ducem o via subteran . M-amă ţă ă

gândit la canalele de scurgere. Desigur, cei care nu le cunosc î i închipuie c sunt ni teş ă ş locuri oribile; dar, dedesubtul Londrei, re eaua canalelor se întinde mile, sute de mile, iţ ş este de ajuns s plou câteva zile peste aceast Londr pustie de oameni i ele vor deveniă ă ă ă ş curate i pl cute. Canalele principale sunt destul de mari i de aerisite. Apoi, mai suntş ă ş pivni ele, bol ile, hrubele, de la care se pot deschiţ ţ de coridoare subterane pân la canalele deă scurgere. Mai sunt i tunelurile subterane de cale ferat . Ei? Începi s în elegi? Vom formaş ă ă ţ un grup de oameni voinici i iste i. Nu vom primi printre noi nici o lep d tur . Cei slabi sş ţ ă ă ă ă plece aiurea.

— A a cum mi-ai spus mie s plec?ş ă— Ei... am vrut s -mi dau seama ce gânde ti.ă ş— Nu ne vom certa acum pentru asta. Continu .ă— Cei r ma i al turi de noi vor trebui s se supun disciplinei. Avem nevoie, deă ş ă ă ă

asemeni, de femei voinice i inteligente, mame i educatoare. Nu doamne sentimentale,ş ş care î i dau ochii peste cap. N-aş vem nevoie de oameni slabi sau pro ti. Via a a redevenit oş ţ realitate, iar cei inutili, cei care ne stânjenesc sau provoac pagube, trebuie s moar .ă ă ă Trebuie s moar de bun voie. La urma urmei nici nu este cinstit din partea lor s tr iască ă ă ă ă ă

i s compromit specia. Mai ales c ei nu pot fi niciodat ferici i. i, de altfel, moartea nuş ă ă ă ă ţ Ş este chiar atât de însp imânt toare; numai teama noasă ă tr îi acord acest atribut. Ne vomă ă strânge deci în toate locurile acestea. Zona noastr va fi Londra. Vom putea s organiz m iă ă ă ş un post de observa ie i s ie im afar , în aer liber, când mar ienii nu vor fi acolo. i s juţ ş ă ş ă ţ Ş ă -c m, de pild , crichet. Astfel ne vom salva rasa. Ei? Este cu putin ? Dar salvarea rasei nuă ă ţă înseamn nimic. Dup cum spuneam, înseamn c nu trebuie s devenim obolani.ă ă ă ă ă ş Principalul este s ne salv m cuno tin ele i s le dezvolt m. Pentru aceasta vom aveaă ă ş ţ ş ă ă oameni ca dumneata. Exist c r i i ma ini. Va trebui s amenaj m ni te înc peri mari, laă ă ţ ş ş ă ă ş ă adâncime, în perfect siguran , i s adun m toate c r ile pe care le vom g si; nu roă ţă ş ă ă ă ţ ă mane iş fleacuri poetice, ci c r i de idei, de tiin . De aceea vom avea neă ţ ş ţă voie de oameni ca dumneata. Va trebui s lu m de la British Museum toaă ă te c r ile de acest fel. În primul rândă ţ trebuie s ne p str m toat tiin a, s înv m i mai mult. i trebuie s -i spion m peă ă ă ăş ţ ă ăţă ş Ş ă ă mar ieni. Unii dintre noi se vor strecura printre ei ca spioni. Când totul va fi organizat,ţ poate c m voi duce chiar eu. Vreau s spun c ne vom da chiar prin i. i, ceea ce este maiă ă ă ă ş Ş important, trebuie s -i l s m pe mar ieni în pace. Nu trebuie nici m car s fur m. Când neă ă ă ţ ă ă ă vom afla în drumul lor, ne vom da la o parte. Trebuie s le ar t m c nu inten ion m s leă ăă ă ţ ă ă facem nici un r u. Ei sunt fiin e inteligente i, dac au tot ce le trebuie, nu ne vor nimă ţ ş ă ici, considerându-ne doar ca pe ni te viermi inofensivi.ş

Artileristul se opri i î i puse o palm negricioas pe bra ul meu.ş ş ă ă ţ— La urma urmei, s-ar putea s nu avem prea multe de înv at pân când... Gânde te-ă ăţ ă ş

te: deodat pornesc patru sau cinci dintre ma inile lor de lupt ... raze arz toare în dreapta iă ş ă ă ş în stânga i, în untrul ma inilor, nici un mar ian. Nu mai sunt conduse de mar ieni, ci deş ă ş ţ ţ oameni... oameni care au înv at s umble cu ele. S-ar putea ca oamenii ace tia s aparăţ ă ş ă ă chiar în vremurile noastre. Închipuie te- i c ai una dintre ma inile lor minunate i c po iş ţ ă ş ş ă ţ controla raza arz toare dup bunul t u plac! Mai are vreo imporă ă ă tan c , dup o fapt caţă ă ă ă asta, sfâr e ti prin a fi f cut f râme? i ce ochi vor face mar ienii! Po i s - i imaginezi,ş ş ă ă Ş ţ ţ ă ţ omule? Po i s -i vezi alergând, goţ ă nind, gâfâind i urlând, spre celelalte ma ini ale lor?ş ş Toate sunt îns scoaă se din func iune. i vâjj! bang, trosc, vâjj! tocmai când s le pun înţ Ş ă ă func iţ une, vâjj! vine raza arz toare i iat ! omul i-a reluat locul.ă ş ă ş

Câtva timp, îndr znea a imagina ie a artileristului i tonul sigur, cuă ţ ţ ş rajos, cu care vorbea, au pus st pânire complet pe gândurile mele. Creă ă deam f r ov ire atât în profe iileă ăş ă ţ lui privitoare la destinul omenirii, cât i în posibilitatea realiz rii planurilor lui uimitoare;ş ă iar cititorul care m conă sider influen abil i naiv va trebui s in seama de contrastulă ţ ş ăţ ă dintre pozi ia lui de cititor serios, cu gândurile concentrate asupra acestui subiect i a mea,ţ ş care edeam ghemuit în tufi uri i ascultam, cople it de team . Am stat astfel de vorb oş ş ş ş ă ă bun parte a dimine ii, apoi am ie it dintre tufiă ţ ş uri i, dup ce am scrutat cerul, c utând vreoş ş ă ă urm a mar ienilor, ne-am îndreptat gr bi i c tre casa de pe Putney Hill, unde el î i f cuseă ţ ă ţ ă ş ă ad postul. Se instalase în magazia de c rbuni, i când am v zut rezultatul muncii lui de oă ă ş ă s pt mân , o gaur abia de vreo zece metri lungime, pe care voia s-o prelungim pân laă ă ă ă ă canalul principal de scurgere de pe Putney Hill, mi-am dat seama pentru prima oar deă pr pastia dintre visurile i puterile lui. A fi putut s sap o gaur asem n toare într-oă ş ş ă ă ă ă singur zi. Dar aveam sufiă cient încredere în el, i am s pat împreun tot restul dimine iiă ş ă ă ţ pân duă p -amiaz . Aveam o roab de gr din i aruncam p mântul lâng ma ina de g tită ă ă ă ăş ă ă ş ă din buc t rie. Ne-am potolit foamea mâncând ni te sup de vi el, conservat , i bând vinăă ş ă ţ ă ş din c mara de al turi. Munca îmi d dea o ciudat senza ie de eliberare din chinurile lumiiă ă ă ă ţ înconjur toare. În timp ce lucram, întorceam pe toate p r ile proiectul artileristului, iară ă ţ obiec iile i îndoielile n-au întârziat s se iveasc ; am lucrat îns în continuare toatţ ş ă ă ă ă diminea a, atât de bucuros eram c am din nou un el. Dup ce am s pat vreo or , amţ ă ţ ă ă ă început s m gândesc la distan a pe care trebuia s-o str batem pân s ajungem la canal iă ă ţ ă ă ă ş la ansele de a nu ajunge deloc pân acolo. Nu înş ă elegeam de ce trebuia s s p m acest lungţ ă ă ă tunel, când am fi putut s ină tr m imediat în canalul de scurgere, printr-una din gurile deă canal, i s s p m de acolo în direc ia casei. Mi se p rea de asemeni c nu fusese bineş ă ă ă ţ ă ă aleas casa i trebuia s s p m o lungime inutil de tunel. Dar tocmai când m fr mântauă ş ă ă ă ă ă ă aceste gânduri, artileristul s-a oprit din s pat, privind c tre mine.ă ă

— Lucr m stra nic, zise el. L s sapa jos. S ne lu m o pauz . Cred c este timpul să ş ă ă ă ă ă ă ă ne urc m pe acoperi ul casei, în recunoa tere.ă ş ş

Eu îns eram de p rere s ne continu m tunelul i, dup o mic eziă ă ă ă ş ă ă tare, el î i reluş ă sapa; apoi, deodat , un gând îmi trecu prin minte. M-am oprit, i el mi-a urmat exemplul.ă ş

— De ce te plimbai pe câmp, i-am spus eu, în loc s lucrezi?ă— Luam pu in aer, îmi r spunse el. Tocmai m întorceam. Noaptea te sim i mai înţ ă ă ţ

siguran .ţă— Dar tunelul?— Nu se poate lucra tot timpul, zise el, i în aceea i clip mi-am dat seama de felulş ş ă

lui de a fi. El ov i, inând sapa în mân . Acum trebuie s mergem în recunoa tere, ad ug .ş ă ţ ă ă ş ă ă Dac ei se apropie, pot s aud zgomotul sapelor i s cad pe nea teptate asupra noastr .ă ă ă ş ă ă ş ă

Nu mai eram dispus s -l contrazic. Ne-am suit amândoi pe acoperi i ne-am oprit să şş ă privim de pe scara luminatorului. Cum nu se vedea nici un mar ian, ne-am aventurat chiarţ pe acoperi ul de igl , dându-ne druş ţ ă mul s alunec m pân la bordura de lâng strea in .ă ă ă ă ş ă

Din locul de unde priveam, cea mai mare parte a Putney-ului era ascuns de un desi ,ă ş dar puteam s vedem fluviul, ca o mas clocotitoare de ierburi ro ii, i p r ile joase dină ă ş ş ă ţ Lambeth, inundate i ro ii. Varietatea cş ş ăţăr toare a ierburilor ro ii n p dise copacii dină ş ă ă jurul vechiului palat, răma i cu crengile dezgolite, moarte i frunzele ve tejite, în mijloculş ş ş desi ului ro u. Era curios cât de mult depindea r spândirea acestor dou variet i deş ş ă ă ăţ prezen a apei curg toare. În jurul nostru nu se vedea nici o urm de ierburi ro ii; bobi ei,ţ ă ă ş ţ ciulini, c lini i arbori de tuia se ridicau printre dafini i hortensii, verzi i str lucitori înă ş ş ş ă lumina soarelui. Dincolo de Hensington se în l a un fum des care, împreun cu o ceaă ţ ă ţă alb struie, ascundea deaă lurile dinspre nord.

Artileristul începu s -mi vorbeasc despre oamenii care mai r mă ă ă ăseser în Londra.ă— S pt mâna trecut , într-o noapte, zise el, câ iva nebuni au reu it s restabilească ă ă ţ ş ă ă

curentul electric, iar Regent Street i Piccadilly Circus au fost iluminate i în esate de be iviş ş ţ ţ zdren ro i, b rba i i femei, care au dansat i au urlat pân în zori. Mi-a povestit un omţă ş ă ţ ş ş ă care a fost acolo. Când s-a luminat de ziu , au v zut o ma in de lupt care edea nemi cată ă ş ă ă ş ş ă în apropiere, lâng Langham, i privea la ei. Dumnezeu tie de cât timp se aă ş ş fla acolo. Când au v zut-o, mul i dintre ei au sim it c li se face r u. Ea s-a apropiat i a cules vreo sut deă ţ ţ ă ă ş ă oameni, prea be i sau prea însp imânta i pentru a mai putea s fug .ţ ă ţ ă ă

Aspecte grote ti ale unor vremuri pe care nici o istorie nu le va putea descrie vreodatş ă în întregime!

R spunzând întreb rilor mele, artileristul a revenit la grandioasele lui planuri. Era dină ă nou cuprins de entuziasm. Vorbea atât de elocvent despre posibilitatea captur rii uneiă ma ini de lupt , încât aproape c m-a convins din nou. Dar acum, când începusem s -miş ă ă ă dau seama de adev rata lui fiă re, în elegeam de ce sus ine atât de puternic c nu trebuie s seţ ţ ă ă întreprind nimic în mare grab . i-mi d deam seama c nu putea fi vorba ca el însu i să ă Ş ă ă ş ă captureze i s conduc ma ina de lupt .ş ă ă ş ă

Dup câtva timp am coborât din nou în pivni . Nici unul dintre noi nu p rea dispusă ţă ă s reia lucrul, i am aprobat imediat propunerea lui de a mânca. A devenit deodat foarteă ş ă generos i, dup ce am mâncat, el a ie it o clip i s-a întors cu câteva ig ri excelente. Le-ş ă ş ăş ţ ăam aprins, i optimismul iş -a revenit. Era înclinat s priveasc venirea mea ca pe un mareă ă noroc.

— Exist în pivni ni te ampanie, zise el.ă ţă ş ş— Cred c vinul acesta de Burgundia ne va ajuta s lucr m mai bine, i-am r spuns.ă ă ă ă— Nu, zise el; ast zi sunt eu gazda. ampanie! Doamne sfinte! Avem destul muncă Ş ă ă

înaintea noastr ! S ne odihnim pu in i s ne adun m foră ă ţ ş ă ă ele, pe cât se poate. Prive te,ţ ş palmele mele sunt numai b ici.ăş

Insistând asupra necesit ii de a ne odihni, el propuse ca dup terăţ ă minarea mesei să juc m c r i. M-a înv at eă ă ţ ăţ uchre2, i dup ce amş ă împ r it Londra între noi, eu luând partea deă ţ nord i el pe cea de sud, am jucat miş zând pe parohii. Oricât ar p rea de ridicol i nebunesc,ă ş pentru un cititor serios, faptul s-a petrecut întocmai i, ceea ce este i mai surprinz tor, amş ş ă g sit chiar c jocurile de c r i sunt extrem de interesante.ă ă ă ţ

Cât de ciudat este mintea omului! Omenirea întreag era pe punctul de a fiă ă exterminat , sau împins c tre un primitivism îngrozitor, noi doi nă ă ă -aveam în fa a noastrţ ă alt perspectiv decât a unei mor i oribile, i puă ă ţ ş team totu i s st m la o mas , s privimş ă ă ă ă

2 Euchre —joc de c r i american, care se joac în 2-4 persoaneă ţ ă

ni te cartoane colorate i s fil m "jokerul" cu o nespus pl cere. M-am înv at s jocş ş ă ă ă ă ăţ ă pocher, apoi l-am bătut în trei dificile partide de ah. Când s-a l sat noaptea, ne-am hot râtş ă ă s înfrunt m riscul i am aprins o lamp .ă ă ş ă

Dup nenum rate partide, am cinat, iar artileristul a terminat amă ă ş pania. Continuam să fum m. El nu mai era energiă cul regenerator al speciei umane pe care îl întâlnisem de diminea . Era înc optimist, dar era de un optimism mai pu in dinamic, mai meditativ. Îmiţă ă ţ amintesc c a proă pus, într-un discurs monoton i incoerent, s bem în s n tatea mea. Miş ă ă ă -am luat o igar i am urcat la etaj s privesc la luminile despre care îmi vorbise i care lic reauţ ăş ă ş ă verzui spre dealurile de la Highgate.

La început, am privit, f r vreo int anume, peste întreaga vale a Londrei. Dealurileă ă ţ ă dinspre nord erau înv luite în întuneric, focură ile de lâng Kensington aruncau reflexeă ro cate i din când în când izbucnea câte o limb de foc de un ro u-portocaliu, pierzându-seş ş ă ş apoi în noaptea albastr i adânc . Tot restul Londrei era în întuneric. Atunci, ceva maiăş ă aproape, am z rit o lumin ciudat , o fluorescen palid , de un violet-purpuriu, frem tândă ă ă ţă ă ă în adierea nop ii. N-am în eles din primul moment ce era; apoi mi-am dat seama c slabaţ ţ ă iradia ie provenea de la iarba ro ie. O dat cu aceast descoperire, curiozitatea meaţ ş ă ă adormit i sim ul propor iei lucruăş ţ ţ rilor se trezir din nou. Mi-am îndreptat privirea c treă ă Marte, care str luă cea, la apus, ro u i limpede, i apoi am privit, mult timp, i cu nelini te,ş ş ş ş ş în întunericul de peste Hampstead Highgate.

Am r mas o bun bucat de vreme pe acoperi , gândindu-m , din ce în ce mai uimit,ă ă ă ş ă la schimb rile survenite în timpul zilei. Mi-am amintit diă versele mele st ri de spirit, de laă rug ciunea din miezul de noapte pân la stupidul joc de c r i de cu sear . M-am sim ită ă ă ţ ă ţ cuprins de o revolt violent . Îmi amintesc c am aruncat igara, cu un gest care simbolizaă ă ă ţ lep darea de p cat. Bineîn eles, exageram consecin ele comport rii mele. M sim eamă ă ţ ţ ă ă ţ tr d tor, fa de so ia mea i fa de restul oamenilor; m n p deau reă ă ţă ţ ş ţă ă ă ă muşc rile. M-amă hot rât s -l p r sesc pe acest ciudat i incoerent vis tor de fapte m re e, s -l las cu b uturaă ă ă ă ş ă ă ţ ă ă i cu l comia lui i s -mi continui drumul spre Londra. Socoteam c acolo aveam cele maiş ă ş ă ă

mari anse s aflu ce f ceau mar ienii i semenii mei. Când a r s rit luna târzie, eram încş ă ă ţ ş ă ă ă pe acoperi .ş

Capitolul VIIILONDRA MOARTĂ

Dup ce m-am desp r it de artilerist, am coborât dealul i mi-am continuat drumul peă ă ţ ş High Street, trecând podul spre Fulham. Iarba ro ie cre tea din abunden i aproape cş ş ţăş ă în bu ea drumul peste pod; dar, pe alocuri, începuse s se i albeasc de boala care apoi aă ş ă ş ă distrus-o cu repeziciune.

La col ul str zii care merge spre gara Putney Bridge am dat peste un om întins peţ ă caldarâm. Era plin de praf negru ca un hornar, viu, dar beat de nu se putea ine pe picioareţ i niş ci nu putea vorbi. N-am scos de la el nimic altceva decât înjur turi i gesturi deă ş

amenin are. Dac figura lui nţ ă -ar fi avut o expresie atât de brutal , cred c a fi r mas lângă ă ş ă ă el.

Drumul de dup pod era acoperit cu praf negru, care devenea i mai abundent înă ş Fulham. Str zile erau însp imânt tor de lini tite. Într-o bruă ă ă ş t rie am g sit ni te pâine —ă ă ş acrit , tare i muceg it , totu i bun de mână ş ă ă ş ă cat. Ceva mai departe, spre Walham Green, str zile nu mai erau acoperite cu praf negru, i am trecut pe lâng un grup de case albe careă ş ă ardeau; zgomotul fl c rilor era ca o adev rat u urare. Continuându-mi drumul spreă ă ă ă ş Brompton, str zile au devenit din nou lini tite.ă ş

Apoi am întâlnit din nou praful negru care acoperea str zi i cadavre. Am v zut vreoă ş ă duzin de cadavre de-a lungul lui Fulham Road. Z ceau aă ă colo de mai multe zile, a a c amş ă trecut repede pe lâng ele. Praful negru le acoperea în întregime, estompând contururile.ă Câteva fuseser sfâ iate de câini.ă ş

Cartierele unde nu exista praf negru f ceau impresia curioas a unei duminici în City,ă ă cu magazinele închise, casele încuiate i obloanele trase, cu pustietatea i lini tea dominândş ş ş pretutindeni. Prin unele locuri se vedeau urme de jaf, dar aproape numai la magazinele cu

alimente i b uturi. Vitrina unui bijutier era spart , dar probabil c ho ul fusese stânjenit deş ă ă ă ţ ceva, deoarece câteva lan uri de aur i un ceas edeau împr tiate pe troţ ş ş ăş tuar. Nu m-am atins de ele. Mai departe, o femeie în zdren e z cea întins pe pragul unei u i; mâna care îi atârnaţ ă ă ş pe genunchi avea o t ietur adână ă c i îi umpluse de sânge îmbr c mintea c r mizie;ăş ă ă ă ă ampania scurs dinş ă tr-o sticl spart formase pe trotuar o b ltoac . Femeia p rea că ă ă ă ă ă

doarme, dar era moart .ăCu cât p trundeam mai adânc în Londra, cu atât lini tea devenea mai profund . Dară ş ă

nu era lini tea mor ii, ci lini tea unei a tept ri încordaş ţ ş ş ă te. Furia care devastase marginile de nord-vest ale Metropolei i nimicise Ealing i Kilburn putea s se abat în orice clip iş ş ă ă ăş asupra acestor case, transformându-le în ruine fumegânde. R t ceam printr-un oraăă ş condamnat i p r sit...ş ă ă

În South Kensington, str zile nu erau acoperite de cadavre i nici de praf negru. Înă ş apropiere de South Kensington am auzit pentru prima dat urletul. Mi-a ajuns la urechiă aproape pe nesim ite. Era ca un suţ spin alternat pe dou note: "Ulla, ulla, ulla, ulla",ă continuând la nesfâr it. Când treş ceam pe str zile care duceau spre nord, sunetul cre tea înă ş volum, apoi casele i edificiile p reau c îl în bu , i îl întrerupeau. Pe Exhibition Roadş ă ă ă şă ş r suna mai puternic. M-am oprit, privind spre Kensington Gardens, uimit de acest vaietă straniu i îndep rtat. Era ca i cum imensul pustiu al ora uş ă ş ş lui î i g sise un glas pentruş ă groaza i singur tatea lui.ş ă

— Ulla, ulla, ulla, ulla, gemea acest glas neomenesc i valuri imense de suneteş treceau pe strada larg i însorit , printre cl dirile înalte de pe trotuar. M-am întors uluităş ă ă spre nord, spre por ile de fier ale Hyde Park-ului. Aveam de gând s intru în Muzeul deţ ă Istorie Natural i s m urc în vârful turnului, pentru a vedea ce se petrece în parc. Apoiăş ă ă m-am hot rât s r mân jos, pe strad , unde la nevoie puteam s g sesc mai repede o asă ă ă ă ă ă cun-z toare, i mi-am continuat drumul pe Exhibition Road. Casele mari de pe ambele p r i aleă ş ă ţ str zii erau goale i lini tite, iar ecoul pa ilor mei se iză ş ş ş bea de fa adele caselor. La cap tulţ ă str zii, lâng poarta parcului, am dat peste un spectacol ciudat — un autobuz r sturnat i,ă ă ă ş al turi, scheletul uă nui cal, complet cur at de carne. Am privit câteva clipe nedumerit, apoiăţ mi-am continuat drumul spre podul de peste Serpentine. Urletul devenea din ce în ce mai puternic, cu toate c pe deasupra caselor din partea de nord a parcului nu puteam s v dă ă ă nimic altceva decât un nor de fum.

— Ulla, ulla, ulla, ulla, plângea glasul, venind, dup câte mi se p rea, din regiunea deă ă lâng Regent's Park. Acest strig t dezolant începea s puă ă ă n st pânire pe mine. M p r seauă ă ă ă ă i ultimele rezerve de curaj. Vaietul m obseda. M sim eam din nou groaznic de obosit, cuş ă ă ţ

picioarele îndurerate, înfometat i înseş tat.Trecuse de amiaz . De ce r t ceam, de unul singur, prin acest ora al mor ii? Ceă ăă ş ţ

c utam eu, de unul singur, când toat Londra z cea acoperit de giulgiul ei negru? Mă ă ă ă ă sim eam extrem de singur. Gândul îmi zbura cţ ătre prieteni vechi, pe care îi uitasem de ani i ani. M gândeam la otr vuş ă ă rile din farmacii i la b uturile din pivni ele negustorilor deş ă ţ

vinuri; mi-am amintit de cele dou fiin e cople ite de dezn dejde, care — dup câte creă ţ ş ă ă -deam — împ r eau ora ul cu mine...ă ţ ş

Am ajuns, prin Marble Arch, în Oxford Street i aici am întâlnit iar praful negru iş ş câteva cadavre; un miros greu, dezgust tor, se ridica prin ferestrele pivni elor. Eram foarteă ţ însetat, dup atâta drum prin c ldur . Cu mare greutate am reu it s p trund într-o cârciumă ă ă ş ă ă ă i s g sesc de mâncare i de b ut. Dup ce am mâncat, m-am sim it obosit i am intrat într-ş ă ă ş ă ă ţ ş

o înc pere din spatele barului; am adormit acolo, pe o sofa neagr din p r de cal.ă ă ăM-am trezit cu acela i urlet lugubru în urechi: "Ulla, ulla, ulla, ulla". Era pe înserateş

i, dup ce am luat câ iva biscui i i ni te brânz din tejş ă ţ ţ ş ş ă ghea — era i un dulap pentru carne,ş dar nu con inea decât viermi — am r t cit prin cartierele lini tite, pân la Baker Street —ţ ă ă ş ă singurul cartier de care îmi amintesc este Portman Square. i am ajuns în cele din urm laŞ ă Regent's Park. Când am ie it din Baker Street, am v zut, departe, pe deaş ă supra copacilor, în senin tatea apusului, acoperi ul în form de glug al unei ma ini mar iene de lupt : deă ş ă ă ş ţ ă acolo venea urletul. Nu m-am însp iământat câtu i de pu in. Mi se p rea c aceast întâlnireş ţ ă ă ă este un fapt obişnuit. L-am privit câtva timp, dar el n-a f cut nici o mi care. P rea c st peă ş ă ă ă loc i url , f r s -mi pot explica motivele.ş ă ă ă ă

Am încercat s -mi înjghebez un plan de ac iune. M înnebunea suneă ţ ă tul nesfâr it:ş

"Ulla, ulla, ulla, ulla". Poate c eram prea obosit pentru a mai resim i spaima. În realitate,ă ţ eram mai mult curios, decât înfrico at. Voiam s aflu cauza acestui ip t monoton. M-amş ă ţ ă îndep rtat de parc i am apuă ş cat-o pe Park Road, cu inten ia s ocolesc parcul; am înaintat laţ ă ad postul teraselor, pân am ajuns s -l v d bine pe mar ian, care edea nemi cat i urla; îlă ă ă ă ţ ş ş ş priveam dinspre St. John's Wood. La vreo dou sute de metri de Baker Street, am auzit ună cor de l tr turi i am v zut mai întâi un câine, cu o bucat ro ie i putred de carne în gur ,ă ă ş ă ă ş ş ă ă venind drept spre mine, apoi o întreag hait de câini înfometa i, alergând dup el. El m-aă ă ţ ă ocolit, ca i cum i-ar fi fost team c a putea s -i fiu un nou vr jma . Pe m sur ceş ă ă ş ă ă ş ă ă l tr turile se stingeau în dep rtare, pe strada lini tit se f cu din nou auă ă ă ş ă ă zit vaietul: "Ulla, ulla, ulla, ulla".

La jum tatea drumului c tre gara St. John's Wood, am dat peste sfă ă ărâm turile uneiă ma ini-cu-mâini. La început, am crezut c se pr bu ise o cas de-a curmezi ul str zii. Abiaş ă ă ş ă ş ă când m-am c rat peste ruine am văţă ăzut, tres rind f r voie, acest Samson mecanic careă ă ă z cea, cu tentaculele îndoite, rupte i r sucite, printre ruinele provocate de el însu i. Parteaă ş ă ş din fa era sf râmat . P rea c se izbise orbe te de cas i fusese zdrobit sub pr bu ireaţă ă ă ă ă ş ăş ă ă ş zidurilor. Am presupus c ma ina-cu-mâini sc pase de sub controlul mar ienilor. N-amă ş ă ţ izbutit s m ca r printre ruine ca s-o eă ă ţă xaminez i, întrucât se coborâse seara, n-am v zutş ă nici sângele care p ta scaunul ma inii i nici resturile cartilaginoase ale mar ianului, roaseă ş ş ţ de câini.

Uluit i mai mult de tot ceea ce v zusem, mi-am continuat drumul spre Primrose Hill.ş ă Departe, printre copaci, am v zut un al doilea mar ian, tot atât de nemi cat ca i primul,ă ţ ş ş stând lini tit, în parcul de lâng Gr dina Zoologic . Ceva mai încolo de ruinele din jurulş ă ă ă ma inii-cu-mâini sf râmate am dat din nou peste iarba ro ie; Regent's Canal devenise oş ă ş mas spongiă oas de vegeta ie, în culoare ro ie închis .ă ţ ş ă

În timp ce treceam podul, urletul "ulla, ulla, ulla, ulla" încet . Era ca i cum ar fi fostă ş retezat deodat . Lini tea coborî ca o lovitur de tr snet.ă ş ă ă

Casele înv luite în întuneric se ridicau în jurul meu, neclare i înalte; copacii dinspreă ş parc erau negri. În jurul meu, iarba ro ie se c ra pretuş ăţă tindeni printre ruine, r sucindu-se să ă m acopere în întuneric. Noaptea, mama groazei i a necunoscutului, m înv luia. Atât timpă ş ă ă cât r sunase urletul, singur tatea, dezolarea fuseser oarecum suportabile; din cauza aceluiă ă ă glas, Londra îmi p rea înc vie, iar senza ia de via din jurul meu m sus inuse. Apoi,ă ă ţ ţă ă ţ deodat , intervenise o schimbare, disp ruse ceva i se instalase o lini te aproape imaterial .ă ă ş ş ă Nimic altceva decât o t cere goal .ă ă

Londra m privea cu ochi de spectru. Ferestrele caselor albe erau ca orbitele unoră cranii. Imagina ia mea descoperea în jur o mie de du mani care se mi cau f r zgomot. M-aţ ş ş ă ă cuprins groaza, spaima de urm rile înă dr znelii mele. În fa a mea, strada deveni dintr-o dată ţ ă neagr , ca i cum ar fi fost dat cu catran, i am z rit, în mijlocul drumului, o formă ş ă ş ă ă r sucit . N-am mai putut s -mi urmez drumul. M-am întors pe St. John's Wood Road i amă ă ă ş alergat din r sputeri spre Kilburn, l sând în urm aceast liă ă ă ă nişte insuportabil . M-am ascunsă de noapte i de t cere pân dup miezul nop ii, în ad postul unei sta ii de tr suri din Harrowş ă ă ă ţ ă ţ ă Road. Dar, înainte de ivirea zorilor, curajul mi-a revenit i, în timp ce stelele erau înc peş ă cer, m-am întors din nou spre Regent's Park. M-am r t cit pe str zi i nu dup mult timp amăă ă ş ă v zut, de-a lună gul unui bulevard, în semiobscuritatea dinaintea zorilor, curba lui Primrose Hill. Pe vârful dealului, în l ându-se spre stelele care p leau, se afla un al treilea mar ian,ă ţ ă ţ drept i nemi cat ca i ceiş ş ş lal i.ţ

O hot râre nes buit a pus st pânire pe mine. Voiam s mor i s sfâr esc cu toate. iă ă ă ă ă ş ă ş Ş voiam s m scutesc de a-mi lua singur via a. Nepă ă ţ ăs tor, am înaintat spre acest Titan, dar,ă când m-am apropiat — începuse s se lumineze — am v zut c o mul ime de p s ri negreă ă ă ţ ă ă se roteau i se îngr m deau în jurul acoperi ului în form de glug al ma inii. V zândş ă ă ş ă ă ş ă aceasta, inima mi-a zvâcnit puternic i am început s alerg de-a lungul str zii.ş ă ă

Am trecut în grab prin iarba ro ie care se îngr m dea pe St. Edă ş ă ă mund's Terrace (m-am cufundat pân la piept într-un torent de ap care se rev rsa din rezervoarele de pe Albertă ă ă Road) i am ie it, înainte de r sş ş ă ăritul soarelui, pe p mântul acoperit cu iarb . Gr mezi mariă ă ă de p mânt fuă seser a ezate pe creasta dealului, formând un fel de redut imens — eraă ş ă ă ultima i cea mai mare tab r pe care o construiser mar ienii — i din dosul lor se ridicaş ă ă ă ţ ş spre cer un fum sub ire. Pe linia orizontului ap ru un câine, care apoi disp ru în goan .ţ ă ă ă

Gândul care îmi fulgerase prin minte deveni real, demn de crezare. În timp ce alergam în sus pe deal, nu mai sim eam team , ci doar o bucurie s lbatic , nervoas . Din acoperi ulţ ă ă ă ă ş ma işnii atârnau fâ ii brune i moi, pe care p s rile înfometate le ciuguleau, smulgând fâ ii.ş ş ă ă ş

În clipa urm toare m c ram peste meterezul de p mânt i priveam în interiorulă ă ăţă ă ş redutei de dedesubt. Era un spa iu vast, în care se aflau ici i colo ma ini gigantice, gr meziţ ş ş ă imense de materiale sau ad posturi ciudate. i, r spândi i peste tot locul, unii în ma inile loră Ş ă ţ ş de r zboi r sturnate, al ii în ma inile-cu-mâini, acum nemi cate, al ii, vreo duzin , epeni iă ă ţ ş ş ţ ă ţ ş lini ti i, întin i unul lâng altul, z ceau mar ienii — mor i! — uci i de bacteriile deş ţ ş ă ă ţ ţ ş putrefac ie i de boal , împotriva c rora organismele lor erau nepreg tite; uci i a a cumţ ş ă ă ă ş ş fusese ucis i iarba ro ie; uci i, dup ce toate mijloacele omene ti d duser gre , de c treăş ş ş ă ş ă ă ş ă cele mai umile creaturi c rora Dumneă -zeu, în în elepciunea sa, le-a dat via pe acestţ ţă p mânt.ă

Acesta le-a fost sfâr itul pe care eu i mul i al ii ar fi trebuit s -l preş ş ţ ţ ă vedem, dacă spaima i dezastrul nu ne-ar fi orbit min ile. Germeni de boaş ţ l i-au luat tributul de laăş omenire înc de la începutul începuturilor — i-au luat tributul de la str mo ii no triă ş ă ş ş preistorici, înc de la apari ia vie ii. Dar, în virtutea selec iei naturale, specia uman i-aă ţ ţ ţ ăş dezvoltat puterea de rezisten , noi nu sucomb m f r lupt în fa a acestor germeni; laţă ă ă ă ă ţ ac iuţ nea multora dintre ei — aceia care provoac putrefac ia materiilor moarte, de exempluă ţ — organismul nostru viu este întru totul imun. Dar pe Marte nu exist bacterii, i de îndată ş ă ce invadatorii au coborât pe P mânt, de înă dat ce au b ut i au mâncat, microscopicii no triă ă ş ş alia i s-au pus pe lucru ca s -i distrug . În timp ce îi priveam, ei erau irevocabil condamna i,ţ ă ă ţ murind i putrezind chiar în timp ce mai ac ionau. Era inevitabil. Prin tributul a miliarde deş ţ mor i omul î i pl tise dreptul de st pânire asupra P mântuţ ş ă ă ă lui, care r mâne al lui împotrivaă tuturor intru ilor; i ar fi r mas al lui chiar dac mar ienii ar fi fost de zece ori mai puterniciş ş ă ă ţ decât sunt. C ci oă amenii nici nu tr iesc i nici nu mor în zadar.ă ş

În groapa pe care o s paser , mar ienii z ceau împr tia i pretutină ă ţ ă ăş ţ deni, vreo cincizeci cu to ii, surprin i de o moarte care probabil c li s-a p rut de neîn eles. Dar i pentru mineţ ş ă ă ţ ş moartea lor era de neîn eles în moţ mentul acela. Nu tiam decât c aceste fiin e, careş ă ţ fuseser vii i atât de însp imânt toare pentru oameni, erau acum moarte. O clip mi s-aă ş ă ă ă p rut c se repetase distrugerea lui Sennacherib, c Dumnezeu se c ise, c Înă ă ă ă ă gerul Mor ii îiţ ucisese în timpul nop ii.ţ

edeam privind în groap i inima mea se bucura, victorioas , în timp ce soareleŞ ăş ă incendia lumea din jur cu razele lui. Groapa era înc în întuneric; ma inile puternice, atât deă ş mari i uimitoare prin for a i comş ţ ş plexitatea lor, atât de nep mânte ti în formele loră ş întortocheate, se în l au din umbr spre lumin , sinistre, nel murite i stranii. O mul ime deă ţ ă ă ă ş ţ câini se b teau, dup câte puteam s -mi dau seama, pe cadavrele care z ceau în întunericulă ă ă ă din fundul gropii, jos, sub picioarele mele. Pe partea cealalt a gropii, plat , uria iă ă şăş ciudat , se afla marea ma in de zbor pe care tocă ş ă mai o experimentau în atmosfera noastr ,ă mai dens decât a lor, când boaă la i moartea îi împiedicase. Moartea venise tocmai la timp.ş Auzind de deasupra capului un cronc nit, am privit în sus la uria a ma in de lupt caă ş ş ă ă re nu va mai lupta niciodat , la fâ iile zdren uite de carne ro ie care atâră ş ţ ş nau de pe banchetele ei r sturnate, pe vârful lui Primrose Hill.ă

M-am întors i am privit spre poalele dealului unde, înconjura i acum de p s ri, seş ţ ă ă aflau, a a cum îi surprinsese moartea, ceilal i doi mar ieni pe care îi v zusem în timpulş ţ ţ ă nop ii. Unul dintre ei murise chiar în timp ce î i striga tovar ii; probabil c a fost ultimulţ ş ăş ă care a murit, i glasul continuaş se f r întrerupere, pân când for a ma inii se epuizase.ă ă ă ţ ş Acum str luceau, în lumina r s ritului de soare, ni te tripozi înal i i inofensivi de metal luă ă ă ş ţ ş -citor.

Sc pat ca prin minune de o distrugere definitiv , în jurul gropii se întindea mareaă ă ă Metropol . Cei care nu au v zut Londra decât înv luit de norii sumbri de fum, cu greu î iă ă ă ă ş pot imagina adev rata limpezime i fruă ş muse e a acestei pustiet i t cute de case.ţ ăţ ă

Spre r s rit, peste Albert Terrace, cu ruinele ei înnegrite de fum i cu turla spintecată ă ş ă a bisericii, soarele str lucea orbitor pe cerul senin i, ici i colo, câte o fa et din întindereaă ş ş ţ ă imens de acoperi uri prindea razele de lumin , scânteind într-o intensitate de alb.ă ş ă

Spre nord se aflau Kilburn i Hampstead, albastre i în esate de case; spre apus,ş ş ţ marele ora era în întuneric, iar spre sud, mai departe de marş ieni, dunele verzi din Regent'sţ

Park, Langham Hotel, domul de la Albert Hall, Institutul Imperial i casele uria e de peş ş Bromptom Road se deslu eau limpezi i mici în lumina r s ritului; ruinele ascu ite de laş ş ă ă ţ Westminster se în l au ce oase în spatele lor. i mai departe, se z reau dealurile albastre dină ţ ţ Ş ă Surrey, iar turnurile lui Crystal Palace str luceau ca dou baghete de argint. Domul de la St.ă ă Paul's se proiecta întunecat pe cerul r s ritului, având — o vedeam pentru întâia oar — oă ă ă imens cavitate în partea dinspre apus.ă

i în timp ce priveam aceast vast întindere de case, fabrici i biseŞ ă ă ş rici, t cute iă ş p r site; în timp ce m gândeam la mul imea de speran e i eforturi, la nenum ratele vie iă ă ă ţ ţ ş ă ţ care trecuser pân s-a cl dit aceast insul omeneasc , i la distrugerea rapid i nemiloasă ă ă ă ă ă ş ăş ă care o amenin ase; când mi-am dat seama c umbrele fuseser înl turate i c oamenii vorţ ă ă ă ş ă putea din nou s umble pe str zi i c acest scump i imens ora al meu, acum mort, va fiă ă ş ă ş ş din nou viu i puternic — am sim it un val de emo ie care m-a f cut aproape s izbucnesc înş ţ ţ ă ă lacrimi.

Chinul se sfâr ise. Vindecarea va începe chiar de ast zi. Supravie uş ă ţ itorii împr tia iăş ţ prin toat ara — f r el, f r lege, f r hran , ca oile f r p stor — miile de oameni careăţ ă ăţ ă ă ă ă ă ă ă ă fugiser pe mare, to i vor începe s se întoarc ; pulsul vie ii, devenind din ce în ce maiă ţ ă ă ţ puternic, va bate din nou pe str zile goale i se va rev rsa prin pie ele pustii. Oricât de mareă ş ă ţ ar fi fost distrugerea, mâna distrug torului fusese oprit . Toate d râm turile, scheleteleă ă ă ă înnegrite ale caselor care priveau atât de sinistru la iarba însorit de pe deal vor r suna înă ă curând de ciocanele i mistriile muncitorilor. La acest gând mi-am întins mâinile spre cer iş ş am început s -i mul umesc lui Dumnezeu. Într-un an, m gândeam eu, într-un an...ă ţ ă

Apoi, cu o for cople itoare, gândul mi s-a îndreptat spre mine, spre so ia mea iţă ş ţ ş spre vechea via de speran i tandre e care se p rea c înţă ţăş ţ ă ă cetase pentru totdeauna.

Capitolul IXRUINA

Este rândul celui mai ciudat episod al povestirii mele. i totu i poate c nu este chiarŞ ş ă atât de ciudat. Îmi amintesc limpede, cu sânge rece i cu exactitate, tot ceea ce am f cutş ă atunci, pân în clipa când am izbucnit în lacrimi, rugându-m lui Dumnezeu, pe vârful luiă ă Primrose Hill. Dup aceă ea, nu mai tiu ce s-a întâmplat,ş

Despre urm toarele trei zile nu tiu nimic. Am aflat mai târziu c , deă ş ă parte de a fi primul care am descoperit distrugerea mar ienilor, mul i al ii, care r t ceau ca i mine,ţ ţ ţ ă ă ş descoperiser aceasta cu o noapte mai înainte. Un om — fusese cel dintâi — se dusese laă St. Martin's-le-Grand i, în timp ce eu m ad posteam în chio cul sta iei de tr suri, reu iseş ă ă ş ţ ă ş s telegrafieze la Paris. De acolo, vestea aduc toare de bucurie se r spândise ca fulgerul înă ă ă toat lumea; mii de ora e, înghe ate de temeri groaznice, au izbucnit deă ş ţ odat în ilumina iiă ţ frenetice; în timp ce eu edeam pe marginea gropii, vesş tea se aflase la Dublin, Edinburgh, Manchester, Birmingham. Oamenii, plângând de bucurie, dup cum am auzit, strigând iă ş oprindu-se din munc pentru a- i strânge mâinile, n p diser trenurile, pentru a seă ş ă ă ă reîntoarce chiar i de la Crewe la Londra. Clopotele bisericilor, care t cuser de cinciş ă ă -sprezece zile, au început s împr tie vestea, pân când toat Anglia a ră ăş ă ă ăsunat de sunetul lor. Oamenii pe biciclete, cu fe ele supte, cu p rul în vânt, alergau cu toat viteza pe toateţ ă ă drumurile, strigând vestea eliber rii nea teptate, strigând-o c tre oamenii cu fe ele r v iteă ş ă ţ ă ăş de desperare. Cât despre hran ... Peste Canalul Mânecii, peste Marea Irlandei, pesteă Atlantic veneau în ajutorul nostru grâu, pâine i carne. Toate vasele din lume pş ăreau c seă îndreapt spre Londra. Dar despre toate acestea nu-mi amină tesc nimic. R t ceam — pradăă ă nebuniei. M-am trezit în casa unor oameni binevoitori, care m g siser în a treia zi deă ă ă r t cire, plângând i delirând pe str zile din St. John's Wood. Mai târziu mi-au spus că ă ş ă ă urlam ni te verş suri stupide, cam a a: "Ultimul om viu! Ura! Ultimul om viu!". De i nec ji iş ş ă ţ cu propriile lor treburi, ace ti oameni — al c ror nume nici m car nu pot s -l dau aici,ş ă ă ă oricât de mult a dori s -mi exprim recuno tin a fa de ei — s-au împov rat cu mine, m-auş ă ş ţ ţă ă ad postit i m-au ap rat de mine însumi. Se pare c au aflat câte ceva din întâmpl rile mele,ă ş ă ă ă în timpul zilelor cât a durat pierderea memoriei.

Dup ce m-am mai restabilit, ei mi-au comunicat cu mult circumă ă spec ie ceea ceţ

aflaser despre soarta Leatherhead-ului. La dou zile dup întemni area mea în casaă ă ă ţ pr bu it , acesta fusese distrus, împreun cu to i locuitorii, de c tre un mar ian. Se pare că ş ă ă ţ ă ţ ă el îl tersese de pe fa a pş ţ ământului f r s fi fost provocat cu nimic, cum ar distruge ună ă ă copil un mu uroi de furnici, numai pentru a- i ar ta puterş ş ă ea.

Eram un om singur, i ei au fost foarte buni cu mine. Eram un om singur i trist, i eiş ş ş s-au nec jit al turi de mine. Am r mas cu ei înc patru zile dup ce mi-am revenit. În totă ă ă ă ă acest timp, sim eam o dorin vag , dar mereu mai vie, de a mai privi o dat la r m i eleţ ţă ă ă ă ăşţ micii mele existen e de pân atunci, care mi se p ruse atât de fericit i de luminoas .ţ ă ă ăş ă Doream, f r s nutresc vreo speran , s -mi contemplu nenorocirea. Ei m-au sfă ă ă ţă ă ătuit s nuă m duc. Au f cut tot ceea ce puteau pentru a m îndep rta de acest gând boln vicios. Dar,ă ă ă ă ă în cele din urm , n-am mai putut s rezist imă ă pulsului i, f g duindu-le în mod sincer c mş ă ă ă ă voi întoarce la ei, m-am desp r it — trebuie s m rturisesc, cu lacrimi — de ace ti prieteniă ţ ă ă ş i am ie it din nou pe str zile care fuseser nu demult atât de întunecate, stranii i pustii.ş ş ă ă ş

Acum erau pline de refugia ii care se întorceau; pe alocuri existau chiar i uneleţ ş magazine deschise; am v zut i o ci mea la care curgea ap .ă ş ş ă

Îmi amintesc cât de sfid tor de luminoas p rea ziua, îă ă ă n timp ce porneam în tristul meu pelerinaj spre c su a din Woking, cât de aglomerate erau str zile i cât de clocotitoareă ţ ă ş anima ia din jurul meu. Pretutindeni eţ rau atât de mul i oameni, ocupa i cu nenum rateţ ţ ă treburi, încât p rea de necrezut c o mare parte din popula ie fusese ucis . Dar apoi amă ă ţ ă observat c fe ele oamenilor pe care îi întâlneam erau palide, c p rul le atârna înă ţ ă ă dezordine, c ochii le erau mari i str lucitori; majoritatea oamenilor erau înc îmbr ca i înă ş ă ă ă ţ zdren e murdare. Figurile lor aveţ au sau o expresie de bucurie i energie nest vilit , sau deş ă ă hot râre nestr mutat . Dac n-ai fi obă ă ă ă servat aceste expresii, Londra i-ar fi p rut un ora deţ ă ş vagabonzi. Parohiile distribuiau, f r nici o discriminare, pâinea trimis de guvernulă ă ă francez. Caii care mai treceau pe str zi, destul de pu ini, erau numai piele i oase. În col ulă ţ ş ţ fiec rei str zi întâlneai poli i ti cu chipuri r t cite i insigne albe. N-am v zut prea mult dină ă ţ ş ă ă ş ă distrugerile f cute de mar ieni, pân când am ajuns pe Wellington Street, unde iarba ro ieă ţ ă ş se c ra pe contraforturile podului Waterloo.ăţă

La un col al podului, am dat peste unul dintre obi nuitele contraste ale acelorţ ş vremuri neobi nuite — o foaie de hârtie pus în v zul tuturor, fixat cu un b , ca s nuş ă ă ă ăţ ă zboare, pe un desi de iarb ro ie. Era afi ul priş ă ş ş mului ziar care î i relua apari ia — Dailyş ţ Mail. Am cump rat un exemplar, cu un iling înnegrit g sit în fundul buzunarelor. Cea maiă ş ă mare parte a ziarului era în alb, dar unicul redactor care îl întocmise se amuzase completând ultima pagin cu ni te cli ee de reclame. Ziarul propriu-zis cuprindea numai impresiiă ş ş personale; serviciul de tiri înc nu se reorganizase. N-am aflat nimic nou decât cş ă ă examinarea mecanismelor aduse de mar ieni dţ ăduse în decurs de o s pt mân rezultateă ă ă uimitoare. Printre altele, articolul afirma — ceea ce nu puteam s cred în acel moment —ă c fusese descopeă rit "secretul zborului". La Waterloo am g sit trenuri gratuite care îiă duceau pe oameni la casele lor. Primul val i trecuse. În tren erau pu ini oameni, iar eu nuş ţ eram dispus s leg o conversa ie ocazional . Am g sit un comă ţ ă ă partiment gol i m-am a ezat,ş ş cu bra ele încruci ate, privind posomorât la pustiul însorit care defila prin fa a ferestrelor.ţ ş ţ La ie irea din gar , trenul manevr pe o linie provizorie; de fiecare parte a liniei nu seş ă ă vedeau decât ruinele înnegrite ale caselor. De la Clapham Junction, Londra ap rea, în ciudaă celor dou zile de furtun i ploaie, mânjit de praful fumului negru; linia ferat fuseseă ăş ă ă distrus i sute de func ionari i vânz tori ie iser s munceasc cot la cot cu s p toriiăş ţ ş ă ş ă ă ă ă ă obi nui i; trenul se hurduc din nou pe o linie provizorie, instalat în grab .ş ţ ă ă ă

Mai departe de-a lungul liniei, aspectul regiunii era pustiu i neobiş şnuit; Wimbledon suferise încerc ri grele. Walton, mul umit p durilor lui de pini, care nu fuseseră ţ ă ă ă incendiate, p rea cel mai pu in prejudiciat dintre toate localit ile de pe lâng calea ferat .ă ţ ăţ ă ă Wandle, Mole, ca i toate celelalte cursuri de ap , nu erau decât un desi de iarb ro ie,ş ă ş ă ş având o culoare intermediar între carnea t iat i varza ro ie în o et. P durile de pini dină ă ăş ş ţ ă Surrey erau prea uscate i nu fuseser n p dite de varietatea c r toare a ierburilor ro ii.ş ă ă ă ăţăă ş Dup Wimbledon, în mijlocul unei gr dini, aproape de liă ă nia ferat , se aflau movilele deă p mânt gr m dite în jurul celui de al aă ă ă ş selea cilindru. Un grup de curio i edeau în jurul lui,ş ş privind la cei câ iva sţ ăp tori care î i începuser lucrul. Deasupra lor, un drapel engleză ş ă flutura vesel în b taia vântului de diminea . Gr dinile erau înv luite în stacojiu, din cauzaă ţă ă ă

ierbii ro ii, imens întindere livid întret iat de umbre purpuş ă ă ă ă rii, extrem de obositoare ochilor. De la cenu iul ars i ro ul posomorât din apropiere privirea trecea cu nesfâr itş ş ş ş ă u urare spre blânde ea albastr -verş ţ ă zuie a dealurilor dinspre r s rit.ă ă

În apropiere de gara Woking, în partea dinspre Londra, calea ferat era înc înă ă repara ie, a a încât am coborât la gara Byfleet i am apucat pe drumul spre Maybury,ţ ş ş trecând pe lâng locul unde eu i artileristul îi opriă ş sem pe cavaleri ti, apoi pe lâng loculş ă unde în timpul furtunii îmi ap ruse mar ianul. Acolo, împins de curiozitate am f cut un ocolă ţ ă pentru a g si, printr-un tufi de iarb ro ie, docarul r sturnat i spart care z cea lâng oaseleă ş ă ş ă ş ă ă albite ale calului, împr tiate i roase. Am r mas câteva clipe s privesc aceste vestigii...ăş ş ă ă

M-am întors prin p durea de pini, mergând pe alocuri cufundat pân la gât în iarbaă ă ro ie i, nez rind acolo unde îl tiam cadavrul hangiului de la Spotted Dog, m-am gândit cş ş ă ş ă fusese îngropat; în cele din urm , trecând pe lâng College Arms, am ajuns acas . Un om,ă ă ă stând în u a deschis a c su ei lui, m-a salutat când i-am trecut prin fa , spunându-mi peş ă ă ţ ţă nume.

Mi-am privit casa cu o lic rire de speran , care s-a stins imediat. Uă ţă a fusese for at ;ş ţ ă nu se inea în clan i, când m-am apropiat, s-a deschis încet.ţ ţăş

Apoi s-a trântit singur . Perdelele de la odaia mea de lucru fluturau la fereastraă deschis , de unde eu i artileristul priviser m ivirea zorilor. Niă ş ă meni n-o mai închisese. Boschetele zdrobite erau a a cum le l sasem în urş ă m cu aproape patru s pt mâni. Am intrată ă ă ov ind în vestibul i casa a r sunat a pustiu. Covorul sc rii era mototolit i decolorat înş ă ş ă ă ş

locul unde m ghemuisem, ud pân la piele de furtuna din noaptea catastrofei. Înc se maiă ă ă vedeau pe sc ri urmele de noroi ale pa ilor.ă ş

Am urcat pân în odaia mea de lucru i pe masa de scris, sub bucata de selenit careă ş ă îmi servea de presse-papier, am g sit foaia manuscrisului întrerupt în dup -amiaza când seă ă deschisese cilindrul. Am recitit textul acela neterminat. Era un eseu asupra dezvolt riiă probabile a ideilor morale paralel cu dezvoltarea civiliza iei; începutul ultimei fraze sunaţ profetic: "Ne putem a tepta ca în dou sute de ani..." Fraza se întrerupea brusc. Mi-amş ă amintit de neputin a de a-mi aduna ideile, în diminea a aceea, cu o lun în urm , i cum îmiţ ţ ă ă ş l sasem lucrul pentru a cump ra Daily Chronicle de la b iatul cu ziare. Mi-am amintit cumă ă ă am coborât pân la poarta gr dinii ca s -i ies în întâmpinare i ă ă ă ş cum i-am ascultat ciudata poveste despre "oamenii de pe Marte".

Am coborât în sufragerie. Friptura de oaie i pâinea, de mult mucegş ăite, i o sticl deş ă bere r sturnat erau acolo unde le l sasem eu i artilerisă ă ă ş tul. Locuin a mea era pustie. Mi-amţ dat seama ce nebuneasc era slaba speran pe care o nutrisem atâta vreme. i atunci s-aă ţă Ş petrecut un fapt straniu.

— Este zadarnic, spunea cineva. Casa a r mas pustie. De vreo zece zile nimeni n-aă mai dat pe aici. Te chinuie ti singur r mânând aici. N-ai sc patş ă ă ă decât tu.

Am tres rit. Oare vorbisem eu cu glas tare? M-am întors. U a care d dea spre gr dină ş ă ă ă era deschis i, apropiindu-m de ea, am privit afar .ăş ă ă

Acolo, ului i i însp imânta i ca i mine, se aflau v rul i so ia mea — so ia mea albţ ş ă ţ ş ă ş ţ ţ ă la fa i cu ochii seca i de lacrimi. Ea scoase un ip t slab.ţăş ţ ţ ă

— Am venit, zise ea. tiam... tiam...Ş şÎ i duse mâna la gât i se cl tin . Am f cut un pas înainte i am prinş ş ă ă ă ş s-o în bra e.ţ

Capitolul XEPILOG

Ajuns la sfâr itul povestirii nu pot decât s regret c nu sunt în stare s contribuiş ă ă ă decât într-o mic m sur la l murirea multor probleme conă ă ă ă troversate, asupra c rora înc seă ă mai poart discu ii. Dintr-un anumit punct de vedere îmi voi atrage, desigur, destule critici.ă ţ Domeniul preocupărilor mele este filozofia speculativ . Cuno tin ele mele de fiziologieă ş ţ comparat se limiteaz la unul sau dou tratate; mi se pare îns c ipotezele lui Carver înă ă ă ă ă privin a mor ii rapide a mar ienilor sunt atât de întemeiate, încât pot fi considerate aproapeţ ţ ţ ca o concluzie perfect demonstrat . M-am bazat, în cuprinsul povestirii mele, pe acesteă ipoteze.

Oricum ar fi, în toate cadavrele mar ienilor, examinate dup r zboi, nu s-a g sit nici oţ ă ă ă alt bacterie în afara celor cunoscute dinainte ca specii terestre. Faptul c ei nu î i îngropauă ă ş mor ii, ca i masacrele pe care le coţ ş miteau cu nep sare, dovedesc, de asemenea, c ignorauă ă cu totul existen a procesului de putrefac ie. Dar oricât de probabil ar p rea acest lucru, nuţ ţ ă este în nici un caz o concluzie probat de fapte.ă

Compozi ia Fumului Negru, pe care mar ienii îl foloseau cu un efect atât de ucig tor,ţ ţ ă a r mas necunoscut , iar generatorul de raze arz toare este înc o enigm . Catastrofeleă ă ă ă ă survenite în timpul experien elor, în laboţ ratoarele din Ealing i South Kensington, i-auş descurajat pe savan i, care au întrerupt, astfel, cercet rile. Analiza spectral a prafului negruţ ă ă indic , f r posibilitate de gre eal , prezen a unui element necunoscut, care foră ă ă ş ă ţ meaz înă culoarea verde a spectrului un grup str lucitor de trei linii; i esă ş te posibil ca el s seă combine cu argonul, dând un compus care ac ioneaz imediat cu efect mortal asupraţ ă vreunuia dintre particulele constitutive ale sângelui. Dar cred c asemenea specula iiă ţ oarecum gratuite nu-l intereseaz pe cititorul obi nuit, c ruia i se adreseaz această ş ă ă ă povestire. N-a fost analizat în momentul respectiv nici spuma brun care se scurgea peă ă Tami-sa dup distrugerea Shepperton-ului; acum, bineîn eles, ea nu mai exist .ă ţ ă

Am citit, mai înainte, rezultatele examenului anatomic f cut mar ieă ţ nilor, atât cât a mai fost posibil s se examineze din resturile l sate de câiă ă nii fl mânzi. Acum, toat lumeaă ă cunoa te specimenul magnific i aproape complet care se p streaz în spirt la Muzeul deş ş ă ă Istorie Natural , sau nenuă m ratele desene care îi înf i eaz ; dar, în afar de aceasta,ă ăţş ă ă interesul pentru fiziologia i structura lor este pur tiin ific.ş ş ţ

O problem de un interes mai grav, i universal, este posibilitatea uă ş nui nou atac din partea mar ienilor. Cred c nu s-a acordat destul aten ie acestui aspect al problemei. Înţ ă ă ţ prezent, planeta Marte este în conjunc ie, dar, la fiecare revenire a opozi iei, eu, cel pu in,ţ ţ ţ m a tept la o nou invaă ş ă zie. În orice caz, trebuie s fim preg ti i. Cred c avem posibilitateaă ă ţ ă s deă termin m pozi ia tunului care lanseaz proiectilele lor, i s inem neînceă ţ ă ş ăţ tat sub supraveghere regiunea respectiv a planetei, preîntâmpinând astfel viitorul lor atac.ă

Într-un asemenea caz am putea distruge cilindrul cu ajutorul dinamitei sau cu artileria, înainte de a se fi r cit suficient ca s permit ie irea mar ienilor, sau i-am puteaă ă ă ş ţ nimici cu ajutorul tunurilor, imediat dup desă chiderea capacului. Cred c , dând gre înă ş primul lor atac prin surprindere, ei au pierdut un mare avantaj. S-ar putea ca i ei sş ă priveasc acum luă crurile din acela i punct de vedere.ş

Lessing ne-a dat excelente motive s presupunem c mar ienii au reă ă ţ u it în prezent sş ă efectueze o coborâre pe planeta Venus. Acum apte luni, Venus i Marte se aflau pe aceea iş ş ş linie cu Soarele; cu alte cuvinte, Marte, din punctul de vedere al unui observator din Venus, era în opozi ie. Pu in dup aceea, un semn extrem de luminos i de sinuos a ap rut pe jumţ ţ ă ş ă ă-tatea neluminat a planetei interioare; aproape simultan, o dâr slab i întunecat , de oă ă ăş ă sinuozitate asem n toare, a fost descoperit pe o fotograă ă ă fie a discului mar ian. Trebuie sţ ă vezi desenele ambelor semne, pentru a aprecia pe deplin remarcabila lor asem nare.ă

În orice caz, fie c a tept m sau nu o nou invazie, aceste evenimente trebuie să ş ă ă ă modifice concep iile noastre despre viitorul omenirii. Acum am înv at c nu mai putemţ ăţ ă privi P mântul ca un ad post sigur i inviolabil al Omului; nu suntem în m sur să ă ş ă ă ă prevedem niciodat binele sau r ul inviă ă zibil care ar putea coborî deodat asupra noastr dină ă spa iu. Dar s-ar puţ tea ca, pe planul general al universului, invazia de pe Marte s nu r mână ă ă f r o utilitate final pentru oameni; ea ne-a zdruncinat acea încredere senin în viitor careă ă ă ă este sursa cea mai fecund a decaden ei; darurile pe care le-a adus tiin ei omene ti suntă ţ ş ţ ş incalculabile; i a contribuit mult la promovarea în rândul oamenilor a concep iei de bunş ţ ă stare general . Poate c , peste imensitatea spa iului ce ne desparte, mar ienii au urm rită ă ţ ţ ă soarta cerceta ilor trimi i de ei i au primit o lec ie bun ; poate c au g sit un teş ş ş ţ ă ă ă ren mai favorabil pe planeta Venus. Oricum ar fi, discul lui Marte va fi supravegheat f r încetareă ă mul i ani de acum înainte i s ge ile de foc de pe cer, proiectilele lor c z toare vor treziţ ş ă ţ ă ă întotdeauna o team inevitabil penă ă tru to i fiii oamenilor.ţ

Cu greu s-ar putea exagera l rgirea concep iilor noastre, provocat de acesteă ţ ă evenimente. Înainte de c derea cilindrilor, exista o convingere geneă ral c nic ieri în totă ă ă adâncul spa iului nu exist via , în afar de neînţ ă ţă ă semnata suprafa a minusculului nostruţă glob. Acum vedem ceva mai departe. Dac mar ienii pot ajunge la Venus, nu exist nici ună ţ ă

motiv s preă supunem c faptul este cu neputin pentru oameni, iar când lenta r cire aă ţă ă Soarelui va face P mântul de nelocuit, dup cum se va i întâmpla în ceă ă ş le din urm , s-ară putea ca firul vie ii n scute aici s se întind i s prind în plasa lui planeta vecin .ţ ă ă ăş ă ă ă

Nedeslu it i uimitoare este viziunea vie ii care, de pe aceast mic sfer aş ăş ţ ă ă ă sistemului solar, se r spânde te încet în toat imensitatea neînsuă ş ă fle it a spa iului sideral.ţ ă ţ Dar acesta este un vis îndep rtat.ă

Trebuie s m rturisesc, îns , c încordarea i primejdia din clipele prin care am trecută ă ă ă ş mi-au l sat o senza ie statornic de îndoial i nesiguă ţ ă ăş ran . Stau în odaia mea de lucruţă scriind la lumina l mpii i, deodat , v d din nou valea din fa a ferestrei mele cuprins deă ş ă ă ţ ă fl c ri i simt în jurul meu o cas goal i pustie. Merg pe Byfleet Road i pe lâng mineă ă ş ă ăş ş ă trec vehicule, o c ru de m cel rie, o tr sur cu vizitatori, un muncitor pe biciă ţă ă ă ă ă clet , copiiă care se duc la coal i, deodat , totul devine neclar, ireal, i m v d din nou alergândş ăş ă ş ă ă al turi de artilerist, prin lini tea fierbinte i ameă ş ş nin toare. Noaptea, v d praful negruţă ă întunecând str zile t cute i înv luă ă ş ă ind în giulgiul lui cadavrele contorsionate. Ele se ridică în fa a mea, roase de câini i îmbr cate în zdren e; bolborosesc i devin tot mai furioase,ţ ş ă ţ ş mai palide, mai hidoase, ajungând, în cele din urm ni te înnebunitoare vârteă ş juri omene ti;ş iar eu m trezesc, înghe at i îngrozit, în bezna nop ii.ă ţ ş ţ

M duc la Londra, v d mul imile agitate din Fleet Street i Strand, i îmi trece prină ă ţ ş ş gând c ace ti oameni nu sunt decât fantomele trecutului, umblând pe str zile pe care le-amă ş ă v zut t cute i pustii, mergând încoace i încolo ca ni te umbre, într-un ora mort,ă ă ş ş ş ş simulacru de via ca tres riţă ă rile unui cadavru prin care trece un curent electric. Mi se pare ciudat, de asemeni, c stau pe Primrose Hill — cum am f cut cu o zi înainte de a scrie acestă ă ultim capitol — i privesc mul imea cl dirilor, vagi i albastre prin norii de fum i de aburi,ş ţ ă ş ş desf urându-se pân la linia neclar a oriăş ă ă zontului; c privesc oamenii treb luind printreă ă straturile de flori de pe deal, c privesc curio ii aduna i în jurul ma inii mar ienilor, careă ş ţ ş ţ înc se mai afl acolo, c aud g l gia copiilor care se joac lâng ea, i c -mi aă ă ă ă ă ă ă ş ă mintesc de clipele când am v zut-o profilându-se, str lucitoare, dur i t cut , sub zorii din acea ultimă ă ăş ă ă ă iş mare zi...

i faptul cel mai ciudat dintre toate este c stau mân în mân cu soŞ ă ă ă ia mea i mţ ş ă gândesc c am socotit-o, a a cum m-a socotit i ea pe mine, printre cei mor i.ă ş ş ţ

SFÂR ITŞ