piata lohn ului. studiu de caz s.c. moda elissa
Post on 29-Dec-2015
34 Views
Preview:
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂDEPARTAMENTUL ÎNVĂŢĂMÂNT
POSTUNIVERSITARMASTERAT
SPECIALIZAREA: MARKETING
PIAŢA LOHN-ULUI ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ S.C. MODA ELISSA S.R.L.
Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. Mihai Papuc
Absolvent: Curcă Alexandru
BUCUREŞTI 2010
1
CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………..………………….....3
CAPITOLUL 1. Lohn-ul – Abordare conceptuală1.1. Reexportul…………………………………………………………..51.2. Operaţiunea de prelucrare în lohn......................................................81.3. Lohn-ul în România.........................................................................19
1.4. Tendinţe şi mutaţii pe piaţa naţională şi mondială în domeniul lohn-ului…………………………………………………………………………………………….…24
CAPITOLUL 2. Analiza piţei de lohn pentru produsele textile în România 2.1. Piaţa şi lohn-ul produselor textile în lume…..…………….……...29
2.2. Evoluţia sectorului textile şi a pieţei de lohn în România………...332.3. Analiza SWOT privind lohn-ul produselor textile în România…...37
CAPITOLUL 3. Studiu de caz: Dezvoltarea operaţiunilor de lohn în cadrul S.C. MODA ELISSA S.R.L. 3.1. Prezentrea general a S.C. MODA ELISSA S.R.L………………………...40 3.2. Organizarea societăţii……………………………………………………...41 3.3. Analiza pieţei S.C. MODA ELISSA S.R.L……………………………….44 3.3.1. Clienţii firmei……………………………………………………….44 3.3.2. Concurenţii………………………………………………………….45 3.4. Poziţionarea S.C. MODA ELISSA S.R.L. pe piaţa lohn-ului din România…………………………………………………………………………………….……46
CONCLUZII………………………………………………………………………………........49BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………...............…..51
2
INTRODUCERE
Lohn-ul reprezintă un tip de contract internţional prin care un producător (executant) se
obligă să execute un produs la comanda unui beneficiar (ordonator), în schimbul unei
remuneraţii şi pe baza documentaţiei tehnice pusă la dispoziţie de ordonator.
Afacerile în regim de lohn sunt axate pe producerea unor articole folosind mâna de lucru
necalificată sau puţin calificată locală, considerată ieftină pe plan international. În cazul în care
se foloseşte o materie primă, aceasta este importată, prelucrată, apoi exportată din nou
Termenul românesc regim (de) lohn este derivate din cuvântul din limba germană “lohn”
care înseamnă leafă.
Operaţiunea de prelucrare în lohn, numită şi producţia la comandă, s-a dezvoltat mai ales
pe relaţiile Vest-Est şi Nord-Sud, prin delocalizarea de către firmele occidentale a unor producţii
industriale intensive în manoperă în ţările din Europa Centrală şi de Est sau din regiuni în curs de
dezvoltare.
Peste tot în lume există confecţii cu eticheta "made in Romania". Nu întotdeauna însă, este
vorba de exporturi sub nume/marcă proprii ale unor fabrici de aici, ci de multe ori, de produse
executate în sistem lohn, cu materiale, modele şi mărci ale unor parteneri de afaceri din
străinătate.
Industria confecţiilor rămâne domeniul predilect pentru producţia în lohn, deoarece aici
nivelul de salarizare este scăzut, iar retehnologizarea necesită investiţii moderate din punct de
vedere al beneficiarului.
În această lucrare, mi-am propus să abordez complexitatea fenomenului de lohn, în evoluţia
abordării lui teoretice dar şi a dimensiunii lui practice, în procesul lui de dezvoltare economică.
Am prezentat într-o formă practică şi sistematică implicaţiile economice ale investiţiilor străine
directe, în activitatea de lohn.
În primul capitol am încercat să fac o prezentare generală a lohn-ului atât pe plan intern cât
şi pe plan extern.
Al doilea capitol cuprinde analiza pieţei de lohn pentru produsele textile în Romania.
Al treilea capitol prezintă studuiu de caz pe societatera S.C. MODA ELISSA S.R.L.
3
CAPITOLUL 1
Lohn-ul – Abordare Conceptuală
În sfera operaţiunilor de reexport pot fi inclise două tipuri de tranzacţii care se realizează pe
piaţa internaţională: cele pur comerciale, respectiv cumpărarea urmată de revânzare (reexportul
propriu-zis) şi cele care constau în efectuarea unui import pentru prelucrarea în vederea
exportului (lohn-ul).
Trăsătura lor comună constă în faptul că în ambele cazuri se urmăreşte obţinerea de
profituri în valută. Diferenţa principală este dată de natura şi actorii acestor operaţiuni: reexportul
propriu-zis intră în sfera schimbului de mărfuri şi este efectuat de firma de comerţ internaţional;
operaţiunile în lohn presupun realizarea unor operaţiuni de prelucrare, care sunt executate de
firme cu activitate productivă.
1.1. Reexportul: definire; motivaţii
Reexportul costă în importul şi apoi vânzarea în străinătate a mărfii, în scopul obţinerii de
profit sau pentru promovarea relaţiilor comerciale cu anumite ţări.
În varianta sa tradiţională, reexportul reprezintă o operaţiune de comerţ pe cont propriu
(numită în literatura franceză negoce international) efectuată de către comercianţi.
Într-adevăr, misiunea principală a caselor de comerţ este de a cumpăra şi de a revinde o
marfă, vizând obţinerea unei marje comerciale din care, după acoperirea cheltuielilor, să obţină
un profit. În comerţul internaţional acest lucru se poate realiza în trei moduri:
- prin cumpărarea unei mărfi de pe piaţa locală şi vânzarea ei în străinătate
(export);
4
- prin cumpărarea unei mărfi din străinătate şi vânzarea ei pe piaţa locală
(import);
- prin cumpărarea unei mărfi de pe o piaţă străină şi revânzarea ei pe o altă
piaţă străină (reexport).
În operaţiunile de reexport casele de comerţ acţionează ca nişte arbitrajişti, care cercetează
piaţa internaţională şi încearcă să valorifice discrepanţele de preţuri care există între diferite
componente – naţională sau regională – ale acestuia. Prin urmare, scopul principal al
operaţiunilor de reexport îl reprezintă obţinerea de profit comercial, cu asumarea costurilor şi
riscurilor pe care le presupune operaţiunea.
Deoarece obiectivul principal al întreprinderii care iniţiază astfel de operaţiuni este
obţinerea unei diferenţe cât mai mari între preţul de export şi cel de import şi ţinând seama şi de
costurile suplimentare pe care întreprinderea trebuie să le suporte, operaţiunile de reexport se
realizează de multe ori cu tranzitarea prin zone sau porturi libere, evitându-se astfel cheltuielile
cu plata taxelor vamale, a obligaţiilor fiscale.
Reexporturile pot însă avea şi alte motivaţii care ţin de necesitatea promovării relaţiilor cu
anumiţi parteneri comerciali.
În unele cazuri apar situaţii în care unul dintre partenerii comerciali are nevoie de produsele
celuilalt, însă neavând mijloace de plată, condiţionează cumpărarea de vânzare produselor
proprii. Asemenea reexporturi se utilizezează în special în cadrul tranzacţiilor încheiate în
clearing, în compensaţie şi în operaţiuni paralele.
Aceste reexporturi, chiar dacă nu aduc întotdeauna beneficii, contribuie la sporirea
volumului exportului, la lărgirea ariei de desfacere, la creşterea numărului partenerilor extreni,
având un anumit rol promoţional.
Tot în categoria reexporturilor promoţionale intră şi importul pentru completarea
exportului. Firmele exportatoare de linii tehnologice, instalaţii complexe, uzine întregi fac
importuri de completare, constând din subansamble, agregate, piese speciale care se reexportă
odată cu ansamblul industiar respectiv.
Reexporturile pot avea drept scop şi testarea unor pieţe pe care să se exporte în viitor
mărfuri provenind din ţara reexportatorului, mărfuri similare celor reexportate în vederea testării.
5
Acest gen de reexport poate fi efectuat înainte de a încheia un acord de cooperare, pantru testarea
unor mărfuri produse în cooperare.
Reexportul mai poate avea şi alte motivaţii1:
- importul unor partizi mari de marfă, motivat de obţinerea unor avantaje
comerciale (exemplu, remiza la preţ), dar care depăşesc posibilităţile de desfacere pe
plan intern;
- importul pentru construirea unor „pachete” optime de export (gamă
diversificată, calitate).
Marfa care face obiectul reexportului poate fi exportată în starea în care a fost preluată,
poate fi supusă unor transformări sau poate fi integrată într-un ansamblu sau într-un produs finit.
Din acest punct de vedere, reexporturile pot fi: cu prelucrarea sumară a mărfii (reexporturi cu
tranzitarea prin ţara reexportatoare sau printr-o zonă liberă), şi fără prelucrarea mărfii
(reexporturi fără tranzitare). O formă specifică a reexportului cu prelucrare o constituie
operaţiunea de prelucrare în lohn, în care se îmbină elemente de contrapartidă, reexport şi
cooperare.
Mecanismul de derulare al reexportului
Reexportul propriu-zis presupune existenţa a două acte de vânzare-cumpărare distincte şi
autonome din punct de vedere juridic, între care se stabileşte o interdependenţă prin mecanismul
de derulare al operaţiunii.
Prin urmare, firma de comerţ care iniţiază reexportul va încheia două contracte: unul de
import, perfectat cu exportatorul străin, şi altul de export, realizat cu importul din străinătate.
Operaţiunea se derulează pe două pieţe de devize convertibile.
În contractarea şi derularea operaţiunii de reexport firma iniţiatoare trebuie să aibă în
vedere câteva cerinţe. Astfel, este necesară o strictă sincronizare a clauzelor din cele două
contracte privind garantarea calităţii şi a bunei funcţionări, condiţiile în care pot fi formulate
reclamaţiile, termenele în care pot fi remise în vederea diminuării riscurilor legate de calitatea
necorespunzătoare a mărfii livrate de vânzător iniţial.
1 Mihai Papuc, Toma Georgescu, Gheorghe Caraiani, Tehnici de promovare a afacerilor internaţionale, Editura LuminaLex, Bucureşti, 2003, p. 175
6
Totodată, ţinând seama de riscurile conjuncturale pe care le comportă această operaţiune –
în speţă riscul valutar – este necesar ca firma iniţiatoare să-şi ia măsuri de protecţie, cum ar fi:
alegerea monedei de plată pentru ambele contracte, înscrierea unei clauze de acoperire valutară
identice (de exemplu, clauza DST sau EURO).
Condiţiile de livrare negociate în cele două contracte pot să contribuie la creşterea
profitabilităţii operaţiunii. Astfel, în contractul de import este indicat să se utilizeze clauza din
grupa C (de exemplu, CIF); în contractul de export se pot utiliza condiţii din grupa F(de
exemplu, FOB) sau din grupa C, în funcţie de natura mărfurilor, distanţa dintre părţi, condiţiile
de angajare a transportului.
În ceea ce priveşte modalitatea de plată, utilizarea acreditivului back-to-back sporeşte
gradul de siguranţă a încasării acreditivului. Practic, aceasta înseamnă că acreditivul deschis
vânzătorului din primul contract este întemeiat pe acreditivul din cel de-al doilea contract,
beneficiar fiind firma iniţiatorului, reducându-se timpul necesar încasării contravalorii mărfii.
1.2. Operaţiunea de prelucrare în lohn
Prelucrarea în lohn constă într-o afacere economică internaţională desfăşurată pe baza
contractuală între două firme din ţări diferite în care una execută un produs la comandă după
modelele şi desenele şi sub marca celeilalte firme, care îşi păstrează dreptul de a comercializa
produsul respectiv.
Lohnul reprezintă o afacere economică internaţională prin care se îmbină caracteristicile
operaţiunilor comerciale cu cele ale producţiei, într-o anumită măsura ale cooperării industriale.
Lohnul mai este denumit şi „comerţ de monopol”, „export de manoperă” (din perspectiva
comercială) sau „producţie la comandă” (din perspectiva cooperării industriale internaţionale).
Operaţiunea de prelucrare în lohn, s-a dezvoltat mai ales pe relaţiile Vest-Est şi Nord-Sud,
prin delocalizarea de către firmele occidentale a unor producţii industriale intensive în manoperă
în ţările din Europa Centrală şi de Est sau din regiuni în curs de dezvoltare.
Obiectul operaţiunii îl constituie prelucrarea de către una din părţi (producătorul) a unor
materii prime, materiale, produse semifabricate provenite de la cealaltă parte (beneficiarul),
aceasta din urmă preluând produsul finit în scopul desfacerii sale pe piaţă.
7
Operaţiunea prezintă unele caracteristici specifice reexportului, operaţiunilor în
contrapartidă şi cooperării industriale.
Astfel, în primul rând, lohn-ul poate fi considerat un reexport cu prelucrare2, în măsura în
care producătorul importă de la beneficiar anumiţi factori de producţie pe care ii supune
prelucrării, urmând să reexporte produsul finit către partenerul său.
În al doilea rând, lohn-ul se bazează pe un mecanism de contrapartidă: valoarea produsului
finit reexportat compensează valoarea importurilor de la beneficiar, diferenţa – în esenţă, costul
manoperei – fiind încasată în valută de către producător. În acest sens, operaţiunea reprezintă un
export de manoperă.
În sfârşit, producţia la comandă poate fi considerată o formă de cooperare industrială, în
măsura în care partenerul beneficiar participă la realizarea produsului finit (asigurare de know-
how, formare de personal, eventual investiţii pentru extinderea şi perfecţionarea capacităţii de
producţie). În acest sens, lohn-ul ar reprezenta o variantă a subcontractării internaţionale în
producţie, respectiv o supraproducţie de capacitate.
Într-adevăr, operaţiunile de prelucrare în lohn angajează raporturi de colaborare şi în
producţie, în tehnică şi, ca atare, ele pot fi luate în considerare în acţiuni de cooperare economică
internaţională, îndeosebi în formula cunoscută sub denumirea de producţie la comandă. Totodată,
trebuie menţionat că în măsura în care stingerea obligaţiilor dintre parteneri se face parţial prin
produse (materii prime, produse finite) astfel că în aceste situaţii prelucrarea în lohn are
atributele unor operaţiuni în contrapartidă.
Într-o anumită măsură, lohnul constituie o sursă de promovare a reexporturilor, deoarece
importatorul, de regulă, vinde produsele respective în principal pe pieţele străine.
Operaţiunea de prelucrare în lohn se diferenţiază de operaţiunile clasice de import-export
prin faptul că obiectul operaţiunii îl constituie prelucrarea materiilor prime, materialelor, a
produselor semifinite, aparţinând de regulă uneia dintre părţi (importatorul), de către cealaltă
parte (exportatorul).
În practica afacerilor economice internaţionale, firma care lansează comanda se numeşte
ordonator, importator sau beneficiar, iar cea care realizează produsul, executant sau exportator.
2 Ion Botescu, Liliana Nicodim, Tranzacţii comerciale internaţionale, Editura ExPonto, Constanţa, 2005, pp. 222-226
8
Executanţii prin prelucrare în lohn sunt firme care dispun de factori de producţie, clădiri,
maşini, utilităţi, forţă de muncă, dar nu au produsele de marcă, prezintă slăbiciuni în activitatea
de management şi marketing în afacerile economice în general, în cele internaţionale în special.
Ordonatorii în lohn sunt firme posesoare a unor mărci de prestigiu bine introduse pe piaţa
mondială şi care tind să-şi extindă afacerile valorificând la maximum avantajele care decurg din
poziţia forte pe care o deţin pe această piaţă.
Lohnul prezintă o serie de limite şi riscuri, unele comune oricărei afaceri economice
internaţionale, altele caracteristice acestei operaţiuni comerciale.
Limite şi riscuri pentru executanţii în lohn:
- lohnul este o producţie la comandă, un export de manoperă şi utilităţi de producţie care,
aşa cum s-a arătat, îi conferă executantului avantaje financiare minime, o rată modestă a
profitului, „partea dolarului” revenind ordonatorului, astfel încât capitalizarea
întreprinderii se amână sine die;
- producţia în lohn, deci sub marca straină, amână, pe perioade îndelungate acţiunile de
promovare şi comercializare în nume şi pe cont propriu, de fapt îl menţine pe executant în
anonimat, cu consecinţe nefavorabile asupra prestigiului firmei sale pe piaţa
internaţională. Prelungirea pe termene foarte lungi a lohnului condamnă întreprinderea
executantă la stagnare comercială şi, într-o anumită măsură, şi tehnică, creativă, fiind la
discreţia altor firme, aşa încât, mai devreme sau mai târziu, ajung în pragul falimentului,
aşa cum s-a întâmplat cu numeroase întreprinderi româneşti în ultimii ani ai secolului al
XX-lea;
- riscul ca ordonatorul-importator să renunţe la afacerea economică în lohn, în cazul unei
conjuncturi nefavorabile ce se poate manifesta pe piaţa produselor respective, poate avea
urmări catastrofale pentru executant, care şi-a pregătit forţa de muncă şi întreaga
organizare a producţiei pentru fabricarea produselor comandate în lohn;
- riscurile legate de întârzierile ce pot să apară în transportul şi în aprovizionarea cu materii
prime şi materiale, care pot să influenţeze negativ continuitatea şi ritmicitatea producţiei,
cu toate consecinţele negative care decurg din această situaţie;
9
- riscul de preţ care se manifestă pentru exportator, în sensul că preţul la produsul finit
realizat de acesta poate deveni nerentabil în raport cu preţul factorilor de producţie
proprii utilizaţi pentru producerea lui care, dupa semnarea contractului de lohn, pot creşte
exploziv (forţa de muncă, utilităţi cum ar fi energia, apa, etc.);
- lohnul asigură exportatorului un venit în devize mai redus decât în cazul în care ar
exporta produsele finite de provenienţă integrală din producţia proprie, sub marcă
proprie, evident cu un management adecvat.
Limite şi riscuri pentru ordonatorul în lohn:
- este posibil ca executantul produselor în lohn să nu respecte întocmai prescripţiile privind
calitatea produselor, să înregistreze procente ridicate de rebuturi. Evident că ordonatorul,
de regulă, se asigură prin contact pentru aceste situaţii, dar problema devine delicată când
se irosesc materii prime şi semifabricate valoroase;
- ca urmare a unei eventuale nerespectări a unor cerinţe de calitate, cât şi a termenelor de
livrare, ordonatorul riscă să piardă momente conjuncturale favorabile sau chiar afaceri
economice deja contractate;
- ordonatorul „preia” indirect unele riscuri, care apar la executant datorită unui
management uneori de calitate redusă, unor dereglări sociale şi politice, calamităţi
naturale, etc.
Privind cu obiectivitate avantajele comparative între cele două părţi, trebuie să
menţionăm că operaţiunile de prelucrare în lohn rezolvă sau conciliază discrepanţele ce se
manifestă din punct de vedere calitativ şi sortimentul între posibilităţile interne ale întreprinderii
executante a produsului şi cerinţele pieţei externe şi simulează un anumit spirit de cooperare între
partenerii de afaceri. Pentru respectarea pe deplin a adevărului trebuie însă subliniat că
ordonatorul obţine avantaje mult mai mari decât executantul, atât pe termen scurt cât, mai ales,
pe termen lung. În general, cu toate aceste riscuri ordonatorii de operaţiuni în lohn rămân, aşa
cum s-a menţionat, cei mai avantajaţi, valorificând, de regulă, din plin „know-how-ul” lor
comercial, mărcile de care dispun, iar executanţii în lohn se mulţumesc cu puţin, fiind în
permanenţă în pragul declinului şi, uneori al falimetului. În fond, ordonatorul obţine, analizând
efectele economice în cumul, o rată profitului de zeci de ori mai ridicată decât executantul, îşi
10
consolidează poziţia pe piaţa mondială, prosperă, în timp ce executantul produselor în lohn
supravieţuieşte.
În literatura de specialitate se disting, în funcţie de poziţia partenerilor, între3:
- lohn-ul activ (fr. perfectionnement actif), care reprezintă un export de
manoperă (respectiv poziţia producătorului);
- lohn-ul pasiv (fr. perfectionnement pasif), care reprezintă un import de
manoperă (poziţia beneficiarului).
Perfecţionarea activă (lohn-ul activ) – constă în supunerea, pe teritoriul României, la
operaţiuni de transformare sau prelucrare a mărfurilor importate, introduse în circuitul economic,
cu condiţia ca ele să fie apoi exportate sub formă de produse compensatoare.
De exemplu: prelucrarea în lohn, pe teritoriul României, a unor materii prime şi materiale
provenind din Italia, cu obligaţia exportării produselor rezultate în Italia. La noi în ţară, sectorul
în care se realizează majoritatea acestor operaţiuni de prelucrare activă este industria textilă.
În cadrul regimului de perfecţionare activă există două tipuri de regimuri vamale: unul
suspensiv şi unul de rambursare (draw back).
Regimul suspensiv se bazează pe ideea că toate materiile prime respective sunt importate
pentru a fi încorporate în produse finite care nu se vor comercializa în România4. Astfel, aceste
mărfuri importate nu fac practic altceva decât să tranziteze teritoriul nostru vamal, deci nu au de
ce să fie supuse la plata taxelor vamale. În consecinţă, materiile prime şi materialele importate
pentru a fi supuse unui regim de prelucrare activă (lohn activ) beneficiază de suspendarea plăţii
taxelor legate de vămuire (taxe vamale, comisioane).
Pentru a putea beneficia de acest regim suspensiv, materiile de import trebuie să fie de altă
origine (adică nu indigene), iar produsele rezultate în urma prelucrării acestora să fie destinate
vânzării în străinătate. Adică, dacă în România se fabrică în lohn costume de haine pentru firma
A (Spania), folosindu-se materiale importate din Spania de la A, care costume nu pot fi vândute
în România, ci doar exportate în Spania, tot firmei A, care mai departe poate dispune de
costumele respective oricum doreşte, inclusiv să le comercializeze în România. Diferenţa este că
doar A poate comercializa în România costumele de haine şi nu firma românească producătoare.
3 Romaniţa Marinescu, Totul despre importuri, Editura Cartea de buzunar, Bucureşti, 2005, pp. 56-574 Revista “Tribuna Economică”, nr. 46/2008, p. 38
11
Într-un regim rambursare (draw – back), importatorul plăteşte taxele vamale conform
regimului vamal comun (definitiv) la importul materiilor prime, dar după ce le prelucrează poate
solicita şi primi rambursarea plăţii făcute, în proporţia pe care o au materialele importate în
valoarea produsului final. Restituirea taxelor vamale se face la solicitarea titularului autorizaţia
de perfecţionare activă pe baza unei „cereri de restituire PA”, care se depune la biroul vamal la
data la care produsele compensatoare au fost exportate.
În România, conform HG 1247/1990 bunurile care pot fi în regim de draw-back sunt:
bunurile care sunt reexportate după prelucrare/procesare, bunurile reexportate fără prelucrare,
bunurile de import încorporate în produse exportate.
Deosebirile faţă de regimul suspensiv sunt:
- la regimul de draw-back nu există suspendarea de la plata taxelor vamale
pentru materialele importate. Ele sunt plătite ca şi în cazul unui import
definitiv. Acesta poate fi considerat un dezavantaj, întrucât presupune un
efort financiar în momentul importului materialelor;
- taxele vamale la import vă pot fi într-adevăr ulterior rambursate, dar şi
acest lucru poate fi perceput tot ca un dezavantaj, deoarece trebuie să mai
parcurgeţi şi o serie de formalităţi pentru rambursarea taxelor;
- în urma regimului draw-back nu mai sunteţi obligat exclusiv la
reexportarea produselor rezultate în urma prelucrării, având dreptul să le
comercializaţi şi în România, dar în acest caz nu vi se mai rambursează
taxele plătite;
Regimul de perfecţionare activă este autorizat de direcţia vamală în a cărei rază teritorială
se află sediul vamală în a cărei rază teritorială se află sediul titularului operaţiunii, pe baza unei
cereri de acordare a regimului de perfecţionare activă. În cadrul acestui regim vamal sunt
permise următoarele operaţiuni5:
- prelucrarea mărfurilor, montajul, asamblarea lor şi adaptarea la alte
mărfuri;
- transformarea mărfurilor sau repararea acestora;
5 Nicolae Sută, Sultana Sută-Selejan, Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, vol. 1, Ediţia a XII, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 591
12
- utilizarea unor mărfuri, care deşi nu se regăsesc în produsele
compensatoare, permit sau facilitează obţinerea acestor produse, chiar dacă
ele dispar, total sau parţial în timpul folosirii lor.
Perfecţionarea pasivă (lohn-ul pasiv sau subcontractarea în străinătate) – presupune
exportul temorar de mărfuri româneşti, în vederea supunerii acestora unor operaţiuni de
transformare sau prelucrare (în străinătate) şi, ulterior, importul produselor astfel rezultate, cu
exonerarea totală sau parţială de la plata taxelor vamale de import. Are deci loc în prealabil un
export temorar de mărfuri româneşti, în vederea perfecţionării lor pasive, adică a prelucrării lor
(lohn) în străinătate. De exemplu, beneficiază de acest regim vamal un agent economic român
care exportă (temorar) materiale pentru confecţii în Bulgaria, pentru a le prelucra acolo în lohn,
importând apoi costumele de haine marca „Argeşana”, să spunem, realizate cu materialele
respective.
La importul produselor finite rezultate nu se vor plăti taxe la valoarea lor integrală. Se
pleacă de la ideea că au fost realizate cu materiale româneşti (exportate anterior) şi se va taxa
deci doar diferenţa de valoare corespunzătoare (adică valoarea adăugată prin prelucrare).
De exemplu, dacă pentru un costum s-au folosit materiale româneşti în valoare de 1000
u.m., iar valoarea costumului (a produsului finit) este de 1800 u.m., taxele vamale se vor aplica
la valoarea de 1800-1000=800 u.m.. dacă taxele vamale sunt, de exemplu, de 5%, atunci se vor
calcula ca 5% din 800 u.m..
Acest regim vamal se acordă de către direcţiile regionale vamale, pe baza unei cereri de
autorizare, persoanelor juridice române care au încheiat un contract de perfecţionare pasivă cu
parteneri străini. Autorizaţiile sunt acordate, în termenul legal, atunci când direcţiile regionale
vamale constată că din prelucrarea mărfurilor de export temporar vor rezulta produse
compensatoare. Regimul vamal de perfecţionare pasivă presupune exonerarea totală sau parţială
de la plata taxelor vamale numai când produsele compensatoare se declară pentru import, în
numele sau în contul titularului autorizaţiei.
De reţinut faptul că nu pot fi plasate sub regim de perfecţionare pasivă mărfurile care prin
exportul lor ar da naştere la rambursări sau restituiri de taxe vamale de import sau cele care
13
înaintea exportului au fost importate, în regim de exonerare totală de taxe vamale de import,
pentru a fi utilizate într-un anumit scop.
Principalul avantaj pe care îl urmăreşte beneficiarul de lohn este valorificarea diferenţei
între costul mai ridicat al manoperei în ţara sa şi costul acestuia în ţara producătorului. Cu cât
acest diferenţial de costuri este mai ridicat şi cu cât productivitatea muncii în ţara este mai înaltă,
cu atât motivaţia pentru delocalizare este mai mare.
În ceea ce priveşte exportatorul de manoperă, acesta este motivat, în principal, de
posibilitatea valorificării capacităţilor sale de producţie şi obţinerii de venituri în valută, chiar
dacă nu dispune de un nivel tehnic, sisteme de marketing şi canale de distribuţie care să-i permită
accesul direct la piaţa de devize convertibile.
Totodată, lohn-ul activ favorizează importul de tehnologie şi perfecţionarea aparatului
productiv al exportatorului de manoperă, duce la creşterea calificării forţei de muncă a acestuia,
permite accesul la materii prime şi materiale care corespund cerinţelor unei producţii competitive
şi poate deschide perspectiva pentru realizarea unor acţiuni de cooperare în producţie mai
avansate (subproducţie, coproducţie).
Limitele acestui tip de operaţiuni sunt legate în principal de:
- riscul potenţial pentru exportul de manoperă ca, în cazul unei conjuncturi
nefavorabile ce se poate manifesta pe piaţa produselor respective,
importatorul să renunţe la tranzacţia în lohn;
- riscurile legate de întârzierile ce pot să apară în transportul materiilor prime
şi materialelor, care pot să influenţeze negativ programele de producţie;
- riscul de preţ, care se manifestă pentru exportul de manoperă atunci când se
înregistrează o evoluţie nefavorabilă a preţului la produsului finit realizat
de acesta, în raport cu preţul factorilor de producţie utilizaţi pentru
producerea lui;
- asigurarea unui venit în devize mai reduse decât în cazul exportului de
produse finite de provenienţă integrală din producţia proprie;
- poziţia pasivă a exportatorului de manoperă pe piaţa externă, în privinţa
acţiunilor de promovare şi comercializare a produselor, cu consecinţe
directe asupra poziţiei pe piaţa internaţională.
14
Derularea unui contract de lohn presupune obligaţii atât pentru importator cât şi pentru
exportator.
Importatorul are următoarele îndatoriri6:
- să predea în termenul convenit, loco fabrică (în ţara care execută produsele)
materiile prime, materialele, accesoriile, desenele şi instrucţiunile prelucrării;
- să asigure asistenţă tehnică în vederea lansării în producţie, şi desfăşurării
fabricaţiei;
- să efectueze recepţia produselor finite, loco fabrică, prin delegatul său;
- să asigure folosirea integrală a capacitaţilor de producţie pe care vânzătorul s-a
obligat să le pună la dispoziţia sa;
- să înlocuiască într-un termen rezonabil materiile prime şi materialele
necorespunzătoare calitativ;
- uneori importatorul îi revine sarcina de a pune la dispoziţia executantului utilaje
de completare.
Exportatorul îşi asumă următoarele obligaţii7:
- să efectueze recepţia materiilor prime şi materialelor în termen de 5 zile de la
sosirea acestora şi să-l înştiinţeze pe importator despre eventualele lipsuri
cantitative şi calitative;
- să realizeze produsele cu respectarea mostrelor, desenelor etc. puse la dispoziţie
de importator;
- să nu reproducă pentru sine sau alt partener bunuri realizate pe baza
instrucţiunilor tehnice ale importatorului;
- să restituie cumpărătorului materia primă şi materialele excedentare;
6 Ion Botescu, Liliana Nicodim, Tranzacţii comerciale internaţionale, Editura ExPonto, Constanţa, 2008, pp. 222-2267 Revista “Tribuna Economică”, nr. 10/2007, p. 15
15
- să faciliteze intrarea şi activitatea în fabrică a delegaţilor importatorului: să
eticheteze, marcheze, ambaleze şi expedieze produsele finite conform
instrucţiunilor cumpărătorului.
Operaţiunea de prelucrare în lohn prezintă o serie de avantaje pentru cei doi parteneri,
cum sunt8:
- executantul foloseşte din plin atât capacităţile de producţie existente cât şi forţa de
muncă disponibilă;
- executantul beneficiază de desene, modele şi tehnologie, care asigură produselor
desfacerea pe piaţă;
- creşte competenţa forţei de muncă din întreprinderea exportatoare, datorită
cunoştinţelor pe care aceasta le dobândeşte în operaţiunea de prelucrare în lohn;
- executantul nedeţinând surse de aprovizionare cu materii prime, materiale etc.
care să corespundă cerinţelor importatorului, le procură de la acesta;
- executarea unor produse în lohn reprezintă o dovadă a competitivităţii
întreprinderii sub aspectul succesului producţiei pe diferite segmente ale pieţii
mondiale;
- importatorul îşi lărgeşte oferta de mărfuri fără investiţii suplimentare în
dezvoltarea capacităţilor de producţie;
- importatorul încasează profitul comercial şi îşi consolidează marca proprie pe
piaţă;
- importatorul beneficiază de mână de lucru ieftină din ţara exportatorului;
Principalii factori care au contribuit la extinderea producţiei în sistem lohn sunt:
Costul mult mai redus al forţei de muncă în ţările în curs de dezvoltare şi în ţările
est-europene. Potrivit datelor Euratex în industria îmbrăcămintei, cheltuielile cu
munca vie se cifrau în România la 1,15 dolari/oră, în Polonia – 2,97 dolari/oră,
Ungaria – 2,85 dolari/oră, China – 0,48 dolari/oră, Maroc – 1,56 dolari/oră, Turcia
– 2,08 dolari/oră. În acelaşi an, indicatorul era de 18,05 dolari/oră în Germania,
Italia 11,5 dolari/oră, Marea Britanie 10,9 dolari/oră, SUA 11,5 dolari/oră;
8 Toma Georgescu, Gheorghe Caraiani, Tehnici de comerţ exterior, vol. 2, Editura Sylvi, Bucureşti, 1997, p. 159
16
Cheltuielile mai reduse de transport, prin angajarea de astfel de operaţiuni de
preferinţă cu ţări apropiate geografic de ţara importatoare. Acest factor a contribuit
la extinderea contractelor în lohn ale UE, îndeosebi cu ţările est-europene şi cele
mediteraneene, iar ale SUA cu Mexicul şi unele ţări din America Centrală;
Răspunsul rapid şi flexibilitatea mare în realizarea produselor finite bazate pe
proximitatea faţă de piaţa de desfacere, dar şi pe capacitatea firmei executante de a
răspunde la fluctuaţiile cererii şi ale modei;
Transmiterea know-how-ului prin investiţii făcute de ţara beneficiară (de
îmbrăcăminte) în maşini, utilaje şi tehnologii moderne.
Pentru ţările (executante) producătoare care realizează astfel de contracte în lohn,
inclusiv pentru România, acest sistem s-a dovedit a fi benefic pe termen mediu, permiţând
funcţionarea la întreaga capacitate a fabricilor de confecţii şi tricotaje, dotarea cu utilaje şi
tehnologii moderne şi asigurarea accesului crescând al producătorilor pe pieţele vest-europene.
Pe termen lung, lohn-ul implică însă dezavantaje pentru firmele executante: încăsarile
din export sunt mult mai mici decât în cazul fabricării în totalitate a produsului finit, precum
şi diminuarea posibilităţilor de promovare a confecţiilor sub marcă proprie, respectiv pierderea
identităţii firmei.
După anul 1990, operaţiunile în regim lohn s-au extins substanţial în prima parte a anilor
’90 de firmele germane, belgiene şi franceze, iar ulterior de firmele italiene, engleze şi grecesti.
Acest gen de tranzacţii este practicat în ultimul timp şi de firmele spaniole.
Analiza balanţei comerţului cu îmbracaminte al UE pe principalii parteneri în perioada
1998-2008 relevă că marea majoritate (peste 82% în 2008 a contractelor în sistem lohn pentru
îmbrăcăminte s-au derulat cu ţările est-europene şi mediteraneene, în special nord-africane).
China deşi este principalul furnizor de îmbracaminte al UE, nu lucrează în lohn decât în mică
măsură (acoperă numai 4,6% din totalul deficitului balanţei UE în comerţul cu îmbrăcăminte).
17
Balanţa comerţului extracomunitar cu îmbrăcăminte pe principalii parteneri în 1998-2008
Tabelul 1
-mil. ecu/euro-
1998 2008
Îmbrăcăminte Din care în lohn Îmbrăcăminte Din care în lohn
Total -17.436 -3.694 -33.045 -2575
din care:
NAFTA +1.094 -3 +2.239 -5
China -5.785 -114 -10.648 -119
Japonia +1.425 0 +1.355 -1
India -1.566 -7 -2.218 -9
Ţările est-europene
şi mediteraneene
-8.116 -3.365 -14.805 -2.109
Sursa: Calculat pe baza datelor din Eurostat – Comext CD Rom 4/1999 şi 3/2008
1.3. Lohn-ul în România
Geneza extinderii lohnului în România este în sinteză următoarea: în anii socialismului au
fost depuse eforturi imense pentru industrializarea ţării şi, chiar dacă ponderea cea mai ridicată a
acestor eforturi s-a localizat în metalurgie, construcţii de maşini şi chimie, au fost construite mari
capacităţi industriale şi în producţia bunurilor de consum. Într-adevăr, în România au fost
construite unele dintre cele mai mari fabrici în domeniul mobilei, confecţiilor, încălţămintei,
bunurilor industriei marmurei, faianţei, ceramicii, etc. Între efortul financiar şi uman pentru
producţie şi cel pentru comercializare, mai ales pentru comerţul exterior, s-a creat însă un
decalaj.
18
Un factor de restricţie pentru exportul sub marcă proprie a constat în faptul că nu s-a
încurajat creaţia de produs, mulţi ingineri fiind orientaţi către secţiile productive de execuţie, iar
alţii preferând comerţul, administraţia, etc.
În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, oferta de forţă de muncă pregătită în domeniul
comerţului exterior s-a dezvoltat considerabil.
Pe termen scurt, lohnul poate constitui „o şcoală” pentru executant, o şansă de venit şi de
experimente utile pentru lansarea de produse sub marcă proprie. Aşa au procedat firmele
japoneze, coreene, etc. Pe termen lung şi foarte lung, lohnul menţine şi consolidează pauperismul
economiilor din care fac parte executanţii în lohn, dacă ei transformă ţara în colonie economică.
Textilele, confecţiile şi încălţămintea reprezentau sectoare care au cunoscut o bună
dezvoltare înainte de 1989. Produsele fiind exportate cu precădere în UE şi în ţările ce
compuneau lagărul socialist. România se plasa în urma Poloniei şi Ungariei care deţineau
supremaţia în acest domeniu. După evenimentele din 1989 întreaga industrie românească a
cunoscut un puternic recul. Produsele noastre au fost concurate puternic de cele provenite din
ţările asiatice care erau foarte ieftine9.
Societăţile din industria uşoara au fost printre primele privatizate, ceea ce a permis
capitalul străin. Prin recurgerea la operaţiunile de prelucrare in lohn s-a reuşit revigorarea
producţiei în acest sector. Firmele producătoare au fost polarizate în patru zone geografice. O
prima zonă, cea mai activă, este situată între Iaşi şi Bacău. Aici funcţionează producători
importanţi de fibre şi fire sintetice din ţară şi în plus salariul mediu înregistrează nivelul cel mai
redus din ţară. Zona Banatului, cu precădere în jurul Timişoarei şi Aradului reprezintă cel de-al
doilea centru de producţie, investiţiile efectuate de italieni fiind dominante. Cel de al treilea areal
este reprezentat de perimetru Sibiului, care este agreat de germeni datorită afinităţilor de ordin
cultural. În fine, Bucureştiul cu tot impedimentul legat de nivelul ridicat al salariilor a cunoscut o
intensă dezvoltare a firmelor prelucrătoare în lohn datorită facilităţilor legate de infrastructură, de
înaltă calificare a forţei de munca şi de mărimea pieţei locale de desfacere.
În România, aproximativ 1.000.000 de angajaţi lucrează în firme ce execută lohn,
pondere importantă deţinând femeile. Peste 60% din valoarea exporturilor româneşti sunt
produse realizate în lohn. Confecţiile şi încălţămintea au generat in anul 2004 exporturi cumulate
de 3,5 miliarde dolari SUA în condiţiile în care costul materiei prime s-a cifrat la 2,5 miliarde
9 Ion Botescu, Liliana Nicodim, Tranzacţii comerciale internaţionale, Editura ExPonto, Constanţa, 2008, p 225
19
dolari SUA. Pentru realizarea unor produse competitive ca preţ, patronii oferă salarii mici
angajaţilor. În aceste condiţii are loc o semnificativă migraţie a forţei de muncă. După părăsirea
întreprinderii salariaţii reclamă patronii la Inspectoratul Teritorial de Muncă privitor la
nedreptăţile la care au fost supuşi (neacordarea concediului anual de odihnă, plata la „negru”
etc.). fabricile de confecţii au primit cele mai multe amenzi la 1.000 de angajaţi, în domeniul
legislaţiei muncii.
Peste 65% din exporturile României au ca destinaţie UE. Principali parteneri sunt în
ordine: Italia , Germania şi Franţa. De remarcat că peste 80% din valoarea exporturilor
româneşti, care se îndreaptă către cei trei, sunt realizate în lohn.
Începând cu anul 2001, România a devansat Polonia în grupul ţărilor central şi est
europene, ocupând primul loc din punct de vedere al valorii producţiei de confecţii fabricată în
lohn.
Progresele înregistrate în domeniul electronicii, determina extinderea automatizării în
producţia de confecţii, textile, încălţăminte etc. ceea ce conduce la o creştere substanţială a
productivităţii muncii. Salariile mici tind să nu mai reprezinte un stimulent deosebit pentru
operaţiunile de prelucrare în lohn. Se manifestă în proporţii reduse tendinţa de realizare a unor
astfel de activităţi în ţările dezvoltate.
Materiile prime, materialele etc. importate în vederea prelucrării în lohn beneficiază şi în
România de tratament vamal preferenţial. Regimul vamal de perfecţionare activă este
reglementat în toate ţările UE fiind stipulat în Codul Comunitar. În contextul armonizării
legislaţiei României cu cea a UE acest regim este reglementat şi în ţara noastră. Prin regimul de
perfecţionare activă este permis importul temporar de mărfuri fără plata taxelor vamale sau altor
obligaţii, dacă acestea sunt supuse prelucrării şi ulterior reexportate sub forma produselor finite.
Câteva exemple de firme care au recurs la prelucrarea în lohn: companiile Nike şi Adidas
preferă întreprinderile româneşti (acestea produc mult mai ieftine decât cele din Hong-Kong sau
Malaiezia); grupul Fruith of the Loom produce în România peste 50% din producţia de tricouri;
grupul J&R Entreprises are exclusivitatea şi licenţa pentru producerea articolelor Pierre Cardin
pentru România, Moldova, Ucraina şi Israel. Pe lângă acestea, grupuri importante de distribuţie,
precum GAP, Levi`s, Wrangler, Steilmann, United Colors of Bennetton, Marks & Spencer şi-au
deschis magazine în România.
20
Din producţia realizată de marii stilişti în ţara noastră, 85% este exportată. Principala
problemă în ceea ce priveşte exportul produselor realizate în lohn o reprezintă concurenţa cu
ţările din estul Europei, unde forţa de muncă este din ce în ce mai ieftină (salarii de 30-35 $/lună
în Ucraina, 50 $/lună în Rusia faţă de 60 $/lună la noi în ţară).
Societăţile româneşti din industria uşoară care practică lohn-ul s-au modernizat şi produc la
un nivel calitativ foarte bun. Totodată, numărul firmelor care practică acest sistem a crescut (de
la 789, în 1993, la 8600, în 2008), fapt ce a permis păstrarea unui număr mare de anjajaţi10.
În ultimii trei ani, lohn-ul românesc şi-a redus ponderea în totalul exporturilor cu circa
şapte puncte procentuale, ajungând în 2006 la 45%. Teoretic, mai puţin lohn înseamnă exporturi
mai stabile şi, în acelaşi timp, mai multe produse 100% „made in Romania“. De asemenea, lohn-
ul are tendinţa de a se muta în sectoarele în care forţa de muncă este mult mai bine plătită. Partea
mai puţin bună, dar anticipată, este că industria de confecţii şi textile, unde se realizează o mare
parte din contractele de lohn, şi-a redus turaţia.
Lipsa forţei de muncă s-a resimţit şi în declinul acestui sector. Anul trecut, în industria
uşoară, numărul de salariaţi a scăzut cu 6%, comparativ cu 2008, iar comenzile din lohn s-au
micşorat cu aproape 5%. Este de aşteptat ca acest trend să continue şi în anii următori.
Statele Uniunii Europene sunt principalele destinatare ale lohn-ului din ţara noastră. Anul
trecut, aproape 86% din exportul de lohn al României a mers în aceste ţări. În cazul industriei
uşoare, peste 97% din vânzări au luat drumul Uniunii. Valori ridicate există şi în cazul altor
ramuri: industria constructoare de maşini (84,5%), articole din ciment, piatră sau sticlă (94,9%),
produse din lemn, inclusiv mobilier, (74,8%)11.
Cei mai importanţi parteneri în cazul comerţului în lohn sunt Italia şi Germania, ţări către
care s-au îndreptat anul trecut exporturi în valoare de 3,1 miliarde de euro, respectiv 2,5 miliarde
de euro.
Principalele avantaje ale utilizării lohn-ului pentru întreprinderile din România au constat
în12:
• au fost eliberate parţial de sarcina aprovizionării cu materii prime şi materiale, ceea
ce a însemnat diminuarea cheltuielilor şi riscurilor adiacente;
10 Revista “Capital”, nr. 36/2008, p. 2211 Revista “Capital”, nr. 16/2007, p. 2212 Monica Niţă, Strategii şi tehnici promoţionale pentru creşterea de produse în domeniul confecţiilor de îmbrăcăminte, Editura ASE, Bucureşti, 2008, p. 152
21
• au asigurat desfacerea produselor pe pieţele externe; în acelaşi timp firmele nu au fost
nevoite să facă prospectarea pieţelor externe;
• au folosit capacităţile de producţie neutilizate, pe seama unor pieţe externe, în condiţii
mai mult sau mai puţin avantajoase;
• şi-au menţinut un grad corespunzator de ocupare al forţei de muncă, cu efecte
economice şi sociale favorabile;
• şi-au modernizat o serie de tehnologii şi alte activităţi din domeniul proiectării
produsului şi al executării acestuia;
• impactul cunoştinţelor dobândite de la partenerul extern s-a resfrânt favorabil asupra
calităţii forţei de muncă, în sensul creşterii competenţei acestuia.
În acelşai timp, “ordonatorii” de lohn beneficiază de o serie de avantaje:
- îi măresc volumul afacerilor fără a fi nevoie să efectueze investiţii în producţie,
folosind capacităţile de producţie ale partenerului;
- creşterea ratei profitului din diferenţele mari care există între nivelul salariilor din
România şi ţara de origine, unde salariile sunt mai ridicate;
- îi consolidează poziţia pe piaţă, având în vedere că produsele sunt comercializate
sub o marcă renumită.
Lohnul nu poate fi o soluţie pe termen lung pentru firmele din România pentru că el
prezintă, în acelaşi timp, o serie de limite şi riscuri, care urmează să se amplifice în condiţiile
creşterii concurenţei pe pieţele externe13.
Pentru firmele româneşti, riscurile pot fi:
- riscul potenţial ca ordonatorul să renunţe la tranzacţia în lohn, în cazul unei
conjuncturi nefavorabile;
- riscuri legate de întârzieri în lansarea comenzilor, care pot influenţa negativ
continuitatea şi ritmicitatea producţiei;
- riscuri legate de nivelul preţului final, în sensul că preţul la produsul finit poate
deveni la un moment dat nerentabil în raport cu costurile de producţie; la acesta se poate adaugă
diferenţele nefavorabile de curs valutar;13 “Ziarul Financiar”, nr. 10/2008, p. 73
22
- venitul mai redus în devize comparativ cu cel corespunzator exportului de produse
finite;
- riscul amânarii, pentru perioade îndelungate, a acţiunilor de promovare şi de
comercializare în nume şi pe cont propriu, cu consecinţe nefavorabile asupra prestigiului firmei
pe piaţa internaţională, sau chiar a rămânerii în anonimat.
Formele de cooperare de tip lohn practicate de firmele din România se pot
observa în tabelul de mai jos:
Tabelul 2 Forme de cooperare în sistem lohn
Denumire Domeniu Segment ţintă
CM (cutting-making) Producţie (tăiere, coasere) Industrie (producator)
CMT (cutting-making trimming) Producţie
Asigurarea furniturilor
Industrie (producator)
RTU (ready to use) Producţie
Asigurarea materiilor prime,
furniturilor
Industrie
Dealer
Angrosist
RTS (ready to sell) Produ(concepţie)
Producţie
Asigurare
Dealer
Angrosist
Colecţie Linie de producţie
Aprovizionare
Marketing
Vânzare cu amanuntul
Sursa: IBD/GTZ, 2008
23
1.4. Tendinţe şi mutaţii pe piaţa naţională şi mondială în domeniul lohn-ului
În prezent, pe plan naţional se fac eforturi susţinute pentru modernizarea şi retehnologizarea
capacităţilor de producţie de către producătorii care vor să se menţină pe piaţă, în condiţiile aderării
la Uniunea Europeană. Condiţiile de acceptare vizează, în primul rând, calitatea produselor,
siguranţa procesului tehnologic, de la stadiul de materie primă până la cel de produs finit. De
asemenea, protecţia mediului are un rol hotărâtor, în desfăşurarea corectă a producţiei, punându-se
mare accent în acest sens pe staţiile de epurare şi pre-epurare.
Contrar tuturor previziunilor, lohn-ul nu moare, ci se transforma: marii producatori de
confectii le subinchiriaza comenzi celor mici. Lohn-ul nu e insa o solutie pe termen lung, adevaratii
castigatori ramanand tot producatorii capabili sa investeasca in marci proprii.
Contrar tuturor previziunilor, lohn-ul nu moare, ci se transforma: marii producatori de confectii le
subinchiriaza comenzi celor mici. Lohn-ul nu e insa o solutie pe termen lung, adevaratii castigatori
ramanand tot producatorii capabili sa investeasca in marci proprii.
Cu siguranta ca zilele lohn-ului nu s-au sfarsit, spune Maria Grapini, presedintele Federatiei
Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS). Toata lumea prevedea ca lohn-ul dispare. Ei bine, nu
e asa! Avem solicitari de lohn pe care nu le putem onora. De ce? Pentru ca multe din firmele
romanesti nu pot sa lucreze comenzi de zeci de mii de bucati. Asa incat se va ajunge, dupa Grapini,
ca multe dintre firmele mici si microintreprinderile din industria textila, care acum lucreaza in sistem
lohn, sa devina subcontractori pentru companiile mari romanesti care vor reusi sa reziste pe piata.
Industria confectiilor a simtit printre cele dintai efectele integrarii Romaniei in Uniunea
Europeana. Producatorii in lohn isi calculeaza costurile intr-un leu din ce in ce mai puternic, dar
isi vand marfa in euro; marjele de profit s-au redus si mai mult de jumatate din cele peste 5.000
de firme de confectii existente la ora actuala sunt pe zero sau pe pierdere. Declinul a inceput in
2005, odata cu intarirea brusca a monedei nationale si scumpirea utilitatilor cu 42%, aminteste
presedintele FEPAIUS. Producatorii de textile acuza si importurile de marfuri ieftine din China,
Turcia si Siria. Atuurile firmelor romanesti (mana de lucru ieftina si apropierea de UE) au fost
24
eclipsate in ultimii ani de eficienta de neegalat a industriei chinezesti. O camasa chinezeasca iese
din fabrica la 1,5 dolari, in timp ce romanii o produc cu trei dolari, iar materia prima este in
Romania de peste trei ori mai scumpa (cca un dolar) decat cea din China.
Anul trecut s-a accentuat criza inceputa in 2008: productia industriala a scazut cu circa
13% si aproape 30.000 de salariati au fost trecuti pe lista disponibilizarilor. In aceste conditii,
numeroase voci din indus-tria textila se asteptau ca 2009 sa adanceasca declinul. Dar cei mai
multi dintre managerii contactati de BUSINESS Magazin cred ca era lohn-ului inca nu s-a
incheiat, pentru ca firmele straine care au venit sa-si coasa textilele in Romania gasesc aici un
standard de calitate pe care producatorii din alta parte nu-l pot asigura. O stofa produsa in Europa
niciodata nu va fi trimisa in China pentru prelucrare, crede Dobra Laszlo, directorul general al
Secuiana, cel mai mare producator de pantaloni din Romania. Pana la urma, consumatorii vor
decide in mare parte cat se va produce in Europa si cat in Asia, dar nivelul calitatii e in favoarea
noastra, spun producatorii de textile.
O parte dintre straini vor fi tentati sa renunte la «atelierul mestesugaresc Roma nia» si se
vor orienta spre spatiul ex-sovietic sau sud-estul Asiei. Dar nici nu se pune problema sa dispara
lohn-ul, deoarece calitatea primeaza, este de parere Ramona Julean, directorul de marketing de la
Tina R. Compania, care detine o cota de piata de 10% pe segmentul modei feminine intre 20 si
30 ani, a semnat pentru 2009 contracte de productie in lohn in valoare de pana la 2 milioane de
euro cu firme romanesti. Julean este convinsa ca lohn-ul se va concentra de-acum catre firmele
mari, care pot livra produse de calitate in termen foarte scurt. Iar aceste firme mari vor exter-
naliza comenzile catre micii fabricanti, pentru a putea sa le onoreze la timp. Reteaua Tina R
numara 12 magazine, iar pana in 2008 intentioneaza sa mai deschida inca zece. In 2006,
compania a avut o cifra de afaceri de peste 4 milioane de euro, cu o rata a profitului de
aproximativ 10%. Pentru anul acesta, compania estimeaza o crestere a veniturilor cu 50%.
De partea cealalta a baricadei sunt firmele care cauta solutii de avarie pentru a supravietui
sau pentru a-si pastra clientii. Intrebat de BUSINESS Magazin daca lohn-ul are viitor in
Romania, Manuel Popa, directorul general de la Conted, companie care produce pentru Zara,
Esprit sau Benetton, da un categoric raspuns negativ. Popa sustine ca aderarea la UE inseamna
restrangerea neta a productiei, iar piata interna e oricum redusa, din cauza puterii de cum-parare
mici. La o cifra de afaceri de 4,5 mil. euro anul trecut, compania, care lucreaza 100% pentru
25
export, a avut un profit brut de 635.000 de euro, iar pentru anul in curs se asteapta ca si cifra de
afaceri sa scada pana la 4 milioane de euro.
Indiferent de cat de optimisti sau pesimisti sunt in ceea ce priveste viitorul afacerii lor,
producatorii de textile par de acord ca amenintarea principala din acest an este criza de forta de
munca. Toti pleaca sa munceasca in strainatate sau in alte domenii. Suntem intr-o situatie para-
doxala: desi s-au desfiintat locuri de munca, cei care inca lucram in domeniu nu avem suficienti
angajati, constata Grapini.
La aceasta, Stefan Fufezan, directorul comercial de la Moda Arad, una din companiile care
au inceput deja sa externalizeze comenzi catre firmele mai mici, mai adauga cursul valutar
nefavorabil exportatorilor si da verdictul: exporturile in lohn vor scadea semnificativ in 2007.
Compania, care are printre clienti nume ca Betty Barclay, Marc Cain sau Hauber, sta bine
totusi: a semnat pentru anul acesta contracte de productie in lohn de 4,2 milioane de euro si a
inceput lucrarile la construirea unei fabrici care va angaja 1.000 de oameni. Vom achizitiona anul
acesta si utilaje noi, care sa duca la cresterea productivitatii, spune Fufezan. Firma, care are in
proprietate doar doua magazine de desfacere, a realizat anul trecut o cifra de afaceri de 3,8
milioane de euro, cu un profit de 0,1 milioane de euro. Pentru 2008, Fufezan estimeaza o crestere
de pana la 4,2 milioane de euro.
In tabara pesimistilor se plaseaza si directorul general de la Secuiana. Lohn-ul va scadea in
continuare, concomitent cu o restrangere pe segmentul clientilor mai valorosi, precizeaza Dobra
Laszlo. Societatea, care lucreaza pentru branduri ca Brax, Bruno sau Vanilla, are pentru anul in
curs contracte de productie in lohn de 7 milioane de euro - mai putin decat in 2008, cand a facut
lohn de 7,4 milioane de euro. Firma, care are 16 magazine si va mai deschide inca zece sau 12
anul acesta, detine si o marca proprie, Adams by Secuiana, pe care a dezvoltat-o de cativa ani.
Conducerea companiei, care produce 95% in lohn, estimeaza pentru anul acesta o cifra de afaceri
de circa 13 milioane de euro.
Datorita lipsei unei politici selective de acceptare si orientare a capitalului strain,Romania
are in prezent o economie cu o industrie de lohn, subansamble si de asamblare si o agricultura de
subzistenta.Este cea mai vulnerabila structura deoarece nu are nici un mijloc national de aparare.
Peste 10% din firmele de confecţii romăneşti care lucrează in lohn şi-au inchis porţile de la
1 ianuarie şi pănă in prezent. Această industrie va muri dacă producătorii nu-şi vor "construi"
26
branduri proprii.
Companiile romăneşti din sectorul lohnului sunt ameninţate cu dispariţia. De la inceputul
anului şi pănă in prezent, mai mult de 10% din firmele de confecţii care lucrau in acest sistem au
dispărut, a declarat Liliana Ţuroiu Udrea, preşedinta Asociaţiei de Modă şi Design din Romănia
(AMDR). Este vorba despre aproximativ 1.000 de fabrici din cele 9.800 care activează din
domeniu. "Căteva zeci de producători din lohn dispar lunar", a spus Udrea. Spre exemplu, numai
in luna ianuarie şi-au inchis porţile 300 de astfel de fabrici. "In aceste condiţii, din cele 9.800 de
fabrici, nu cred că vor mai rămăne prea multe", a atras atenţia preşedinta AMDR. Ţuroiu a
completat că, deşi cifra de afaceri a producătorilor in lohn a crescut cu 15%-30% in 2008,
profitul acestora a scăzut cu peste 30%, deoarece companiile au contractat credite.
CAUZE. Motivul dezastrului: intrarea in Romănia a marilor branduri străine care au forţă
financiară foarte mare, işi promovează agresiv produsele şi "fură" clienţii producătorilor
autohtoni. "Producătorii romăni n-au dus-o foarte bine in 2008, deoarece au ajuns in Romănia
nişte branduri gen Zara, ce are 6.000 de magazine pe glob şi deschide căte un magazin pe zi in
lume", a explicat Liliana Ţuroiu Udrea. Pe de altă parte, şi măna de lucru din Romănia s-a
scumpit după aderare. Ceea ce a făcut ca marii producători străini să renunţe la serviciile
fabricilor autohtone care le produceau confecţii in lohn şi să aleagă destinaţii precum India sau
Pakistan, a explicat Maria Grapini, preşedintele Federaţiei Patronale a Industriei Uşoare
(FEPAIUS). Ea a adăugat că o altă cauză a dispariţiei firmelor de confecţii in lohn este "tripla
evaziune fiscală". Spre exemplu, statisticile Chinei arată că această ţară a exportat in Romănia in
2006 mărfuri in valoare de 4,2 miliarde de dolari, in vreme ce evidenţele romăneşti arată
importuri de doar 2,5 miliarde de dolari. Iar "viteza" de reacţie a instituţiilor statului in privinţa
luării unor măsuri legislative care să sprijine producţia autohtonă este de trei-cinci ani. Mult prea
mult. "Noi nu vrem decăt o competiţie corectă", a subliniat Maria Grapini.
SOLUŢII. Liliana Ţuroiu Udrea vede ca posibilă ieşire din această criză constituirea de
branduri romăneşti in sectorul textil şi deschiderea propriilor magazine de desfacere. Astfel
fabricile nu vor mai lucra pentru alţii, ci pentru ele. Ea a dat ca exemplu compania Jolidon, care,
pe lăngă producţie, acum se extinde in alte state prin franciză. Astfel, chiar dacă la un moment
27
dat compania va fi nevoită să oprească producţia, existenţa unui brand puternic va face posibilă
continuarea afacerilor in franciză, ceea ce inseamnă că va putea avea profit numai prin acest
sistem. Preşedinta AMDR a precizat că in ultimul timp se observă deja o tendinţă de creare de
branduri romăneşti in domeniu. Iar cel mai bun exemplu este participarea la ultimul Salon de
Modă de la Paris a 23 de branduri mioritice.
Pierdem pieţele de desfacere
Potrivit Mariei Grapini, in 2008, Romănia ocupă locul al treilea in topul exportatorilor de
confecţii către Uniunea Europeană, după China şi Turcia. Iar in 2008 ne-am "prăbuşit" pănă pe locul
al şaptelea. Sectorul de confecţii din Romănia a avut o pierdere de cotă de piaţă de 45% pe primele
şase luni din acest an la livrările in UE, interval in care a reuşit să căştige doar 10% pe piaţa internă,
de la 10%-13% la 23%. Declinul este confirmat şi de statisticile Ministerului Economiei, care arată
că producţia fizică in industria textilă şi de pielărie in primele şase luni ale lui 2008 a inregistrat
pierderi pe linie faţă de 2007. In sectorul firelor (lănă, bumbac, in, cănepă) s-au produs 23.000 de
tone de fire, in scădere cu 6,9% faţă de primul semestru al lui 2008. De asemenea, au fost produse
54,1 milioane tone de ţesături, faţă de 65,5 milioane de tone in primul semestru al lui 2008.
Confecţiile din piele au scăzut şi ele cu 1%, iar cele din blană naturală şi sintetică au avut un picaj de
54,9%.
28
CAPITOLUL 2
Analiza pieţei de lohn pentru produsele textile în România
2.1. Piaţa şi lohn-ul produselor textile in lume
Producţia şi comerţul de articole textile a fost, de-a lungul timpului, un important factor de
dezvoltare economică în întreaga lume. În plus, industria prelucratoare de confecţii şi textile a
fost şi este încă motorul de dezvoltare al unor economii mai puţin dezvoltate (în rândul cărora se
înscrie şi cea a României), multe din aceste state depinzând categoric de această producţie
exportată, iar populaţia din acest sector este reprezentativă.
În Uniunea Europeana, sectorul industriei textile angajează direct nu mai puţin de 2,1
milioane de oameni, în condiţiile în care cei mai mari producatori şi-au mutat activitatea de
producţie în statele din afara Uniunii Europene. Cifra de afaceri din sector, pentru Uniunea
Europeana, atinge 200 miliarde euro, iar exporturile se cifrează la 45 de miliarde. Astfel,
Uniunea Europeana este al doilea mare exportator al lumii, după China. Ţările din zona euro-
mediteraneană angajează, în sectorul textil, 7 milioane de oameni.
După ce timp de 17 ani a avut cea mai mare pondere în structura exporturilor româneşti,
industria de textile pielărie a intrat pe un trend descendent, care, conform reprezentanţilor
patronatului, se va accentua în următorii ani. “În fiecare an, exporturile de textile pielărie
înregistrau creşteri de 10-15%. Anul acesta nu mai putem vorbi de o astfel de creştere a
exporturilor, ci doar de o stagnare. Cred că de anul viitor se va intra pe o evoluţie descrescătoare
a exporturilor, de textile-pielărie", a precizat Aurelientiu Popescu. Trebuie spus că exporturile
ramurii textile pielărie au o pondere de circa 30-33% în totalul exporturilor româneşti.
29
Semnele declinului din această industrie a cărei producţie este realizată în procent de aprope
90% în sistem lohn au început încă de acum un an şi jumătate. Cifrele statistice reflectă această
tendinţă de diminuare a producţiei industriale şi a exporturilor. Astfel, în 2008 valoarea
producţiei industriale în ramura textile-pielărie a fost de 11.434 milioane RON, în scădere cu
14,5% comparativ cu realizarile din 2007. Producţia fizică s-a diminuat în 2008, comparativ cu
2004, la toate categoriile de produse. Astfel, la ţesături producţia a scăzut cu circa 29%, la
tricotaje cu circa 18%, la ciorapi şi ciorapi pantaloni cu aproximativ 11%, la confecţii textile şi
din înlocuitori cu 16%, iar la incalţăminte cu circa 15%. Exporturile în ansamblul ramurii s-au
menţinut pe un trend aproximativ constant, la o valoare de 5,66 miliarde euro in 2008, faţă de 5,6
miliarde.
Evoluţia se mentine şi în acest an. În primele şase luni ale anului, valoarea producţiei
industriale a ramurii a totalizat 4.863,4 milioane RON, reprezentând 92,6% din valoarea
producţiei realizate în prima jumatate a anului 2005. În acest interval producţia de textile a ajuns
la 762 milioane RON (faţă de 883,9 milioane RON în perioada similara din 2005), cea de
articole de îmbracăminte a fost de 3.065,9 milioane RON (3.319,1 milioane RON), iar cea de
pielărie şi încalţăminte s-a menţinut la o valoare aproximativ constantă - 1.044,5 milioane RON.
Producţia fizică a scăzut în prima jumatate a anului, comparativ cu aceeaşi perioada din
2005, cu aproape 16% la ţesături, cu 8% la ciorapi şi pantaloni şi cu circa 7% la confecţii textile
şi din înlocuitori. Creşteri uşoare ale producţiei fizice s-au înregistrat la tricotaje (3,4%) şi
încalţăminte (4,7%). Exporturile pe primele şase luni s-au menţinut aproximativ constante
comparativ cu 2008, totalizând 2,8 miliarde euro, în timp ce importurile au crescut cu 4,3% (2,23
miliarde.
Cauzele ce au determinat regresul industriei uşoare sunt multiple, pornind de la factori
interni şi continuând cu evoluţiile de pe piaţa mondială. Una din cele mai grele lovituri primite
de producătorii români este întărirea monedei naţionale. "În doi ani, leul s-a apreciat cu 20% în
faţă euro, ceea ce face ca exporturile să nu mai fie eficiente. Mai ales că marjele de profit nu sunt
foarte mari, până în 20%”, explică reprezentantul patronatului.
Preţurile utilităţilor şi concurenţa asiatică
O altă cauză este evoluţia preţurilor la utilităţi. "În ultimii 2-3 ani, tarifele la apă au crescut
30
de trei ori, preţul gazului aproape s-a dublat, iar preţul energiei electrice are o creştere
permanentă. Statul român şi autorităţile de reglementare au scăpat din mâini aceste preţuri care
au creşteri ce nu se justifică”.
Cel mai important factor, din punct de vedere al perspectivelor de evoluţie ale pieţei de
desfacere, ramâne însă liberalizarea exporturilor de textile din China. Decizia, aplicată începând
cu 1 ianuarie 2005, a bulversat pieţele americane şi europene. Experţii Organizaţiei Mondiale a
Comerţului (OMC) au estimat, în viitorii doi-trei ani, o creştere a ponderii producţiei de textile şi
îmbrăcăminte realizată de China de la 20% la 50% la sută.
Deşi la acest moment producătorii români nu resimt prea mult efectele acestei liberalizări, pe
termen lung în mod cert vor exista consecinţe. Trebuie precizat ca influenţele liberalizării din
China nu s-au răsfrânt semnificativ asupra producătorilor români de textile, pentru că
marea majoritate a firmelor care lucrează în lohn au clienţi stabili, care au preferat să continue să
lucreze cu partenerii deja cunoscuţi.
Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a unităţilor din sector îşi vând producţia la export prin
sistemul de lohn, iar pe piaţa internă, care este acaparată de produsele chinezeţti, desfac doar o
mică parte. "Nu am fost afectaţi de liberalizarea exporturilor din China, pentru că am avut clienţi
care au preferat să producă tot la noi, cunoscând deja calitatea pe care le-o puteam oferi", ne-a
declarat Maria Priveghiu, director general al societăţii Euroconf. De mai bine de şase ani,
România este primul exportator de confecţii de pe piaţa Uniunii Europene, piaţă care absoarbe
85% din totalul exporturilor româneşti de textile.
Pierdem forţa de muncă
La toate aceste cauze se mai adaugă una, cu atât mai gravă cu cât vorbim de un atu pe care
ţara noastră l-a avut în dezvoltarea producţiei în lohn. Este vorba de forţa de muncă ieftină şi
bine calificată, pentru care ne-am obişnuit deja să fim laudaţi de partenerii externi. Numai că,
aceasta forţă de muncă, se împuţinează pe zi ce trece, o mare parte plecând să lucreze în
strainătate sau orientându-se către alte sectoare, mai bine plătite.
31
"Producţia noastră este afectată de diminuarea forţei de muncă. În ultimul an am pierdut
circa 200 de angajaţi dintr-un total de 900. Am fost obligaţi să reducem producţia cu circa 25%,
în ciuda faptului că avem clienţi vechi de 7-8 ani, care ne solicită produsele şi cărora le vine
foarte greu să gasească alţi producători. Am ajuns să renunţăm noi la clienţi", ne-a declarat Maria
Priveghiu. În industria textilă câştigul mediu net este de 600 RON. Cifrele statistice reflectă din
plin migraţia forţei de muncă din această industrie. Dacă în 2004 numărul angajaţilor din
industria textile-pielarie era de 448,2 mii persoane, în 2008 acesta a scazut la 415 mii persoane,
iar în prima jumătate a acestui an a ajuns la 414 mii.
Specialiştii în domeniu apreciază că pe piaţa muncii vor surveni schimbări importante
odată cu aderarea la UE. În principal pentru că integrarea în piaţa comunitară va duce la o
creştere a salariilor şi, deci, a costurilor pe care firmele le au cu forţa de muncă. Acesta
reprezintă de fapt şi unul din argumentele în baza căruia se preconizează diminuarea drastică a
numarului de companii ce activează în sectorul textile-pielarie.
Ducem lipsă de branduri autohtone
Cu toate că o parte din producătorii români, în general firmele mari cu forţă financiară,
consideră că lohn-ul va mai susţine încă ani buni industria de profil din România, este tot mai
clar că viitorul acestei ramuri va presupune reorientarea către piaţa interna şi lansarea
producţiilor sub marca proprie. Recâştigarea pieţei autohtone, care în prezent este acoperită în
proporţie de 85% de importuri, poate crea o contrapondere la regresul pieţei externe, consideră
reprezentanţii patronatului.
Un alt aspect este cel legat de producţia sub marca proprie. Exporturile sub marca proprie
trebuie să crească în detrimentul lohn-ului. Deşi s-au facut progrese în acest sens, acestea nu sunt
semnificative. "Din păcate tendinţa de a produce şi vinde sub marca proprie la export şi pe piaţa
internă e destul de scazută. Firmele trebuia de ani buni să se reorienteze către producţia sub
marcă proprie, pentru că este nevoie de timp să te impui pe piaţa", a declarat Aurelientiu
Popescu. De altfel, a precizat reprezentantul patronatului, problema brandingului este una
generală pentru România. În acelaşi timp, producatorii ar trebui să caute să reciştige pieţă.
Pentru a putea produce sub marcă proprie este nevoie însă de un sector primar sănătos,
care să asigure materia primă necesară producatorilor de îmbracăminte şi încălţăminte. Fiind
32
vorba de un sector în care necesarul de investiţii este ridicat (10-20 milioane pentru o ţesătorie)
este nevoie de implicarea statului în susţinerea acestuia, consideră patronatul din ramură.
2.2. Evoluţia sectorului textile şi a pieţei de lohn în România
După anul 1989 şi până în prezent, sectorul textile cunoaşte modificări majore determinate
de noile condiţii politico-economice şi sociale. În noile condiţii sectorul textilelor prezintă puncte
ţări care îi permite să se menţină şi să se dezvolte în cadrul economiei naţionale, puncte ţări
prezentate mai jos:
Dezvoltarea considerabilă a sectorului privat ca urmare a faptului că această ramură se
adaptează mai uşor la nevoile şi cerinţele consumatorilor;
Dezvoltarea cu precădere a confecţiilor de îmbrăcăminte remarcată prin ponderea în
totalul grupei de la 28% în decembrie 1989 la o pondere de 62,5% în ianuarie 2008
(tabelul 1);
Modernizările, retehnologizările, înfiinţările de întreprinderi mici şi mijlocii din acest
sector necesită costuri relativ mici;
Sectorul prezintă o mare flexibilitate şi un grad ridicat de adaptabilitate la schimbări şi în
special la cele ale modei;
Este un sector cu o industrie viabilă deoarece produsele în special cele de îmbrăcăminte şi
încălţăminte au siguraţă desfacerii, ele fiind destinate satisfacerii necesităţilor populaţiei
şi în aceeşai măsură foarte mult solicitate la export;
Sectorul deţine o forţă de muncă bine instruită în domenii ca: filatură, ţesătorie, tricotaje,
finisare, design, confecţionare textilă, tabăcire, management.
Evolţia ponderii principalelor grupe de produse în perioada dec. 1989 - ian. 2008
Tabelul 1
Grupe de produse Decembrie 1989 Ianuarie 2008
Textile 52,0 15,2
Confecţii- 28,0 62,5
33
îmbracaminte
Sursa: Industria textilă, nr.3, 2008, p. 156
Realizează produse competitive pentru piaţa externă de aceea ponderea exportului a
evoluat de la 26,6% în 1989 la 73,4% în ianuarie 2008 conform tabelului 2.
Sectorul textile are o tradiţie în ţara noastră iar în unele zone constituie principala
industrie de prelucrare.
Tabelul 2 Evoluţia destinaţiei produselor industriei textile în perioada 1989-2008
Destinaţia produselor Dec. 1989 Ian. 2008
Export 26,6 84,0
Import 73,4 16,0
Sursa: Industria textila, nr.3, 2006, p 156
Din anul 1990 sectorul de textile intră în concurenţă cu producătorii din toată lumea şi ia
contact cu concurenţa neloială prin confruntarea pe piaţa cu produse realizate în ţări cu mari
resurse de materii prime textile şi susţinute de politici şi ajutoare de stat ca: Turcia, China, India,
Thailanda, Pakistan, Mexic s.a.
Creşterea spectaculoasă a grupei de confecţii-îmbrăcăminte se explică prin aplicarea
sistemului “lohn”. Dar sub acestă situaţie “aparent înfloritoare” realitatea arată că de fapt firmele
producătoare sunt “subcontractori” ai unei firme străine, după ale căror colecţii lucrează şi firma
nu are identitate proprie. Aceasta arată că în cadrul confecţiilor la nivel internaţional România nu
există, deşi produsele româneşti sunt întâlnite în aproape toate ţările europene. Firmele din UE
ne preferă deoarece costurile sunt foarte mici din cauza forţei de muncă ieftină.
Sistemul lohn a falimentat şi industria textilă primară care nu mai are piaţă de desfacere
(tabelul 3). Este posibil ca în lipsa lohn-ului, industria textilă să nu mai poată asigura bază de
aprovizionare cu materii prime şi să devină dependentă de importuri de materii prime textile.
34
Evoluţia producţiei principalelor grupe de produse din sectorul textile, în perioada 1989-
2008
Tabelul 3
Grupa de
produse
UM/MU 1989 1996 2000 2004 2008
Fire Mii t 259 84 50,3 50,5 54
Ţesături Mil. m2 1115 302 194 179 188,3
Tricotaje Mil. buc 260 44 38 24 25,5
Confecţii
îmbrăcămint
e
Mil. USA 1543 1771 2310 4700 5630
Asigurarea cu materii prime necesare industriei textile cunoaşte şi ea modificări
importante, în sensul reducerii esenţiale la toate categoriile în anul 2006 faţă de 1989 (tabelul 4).
Tabelul 4 Asigurarea cu materii prime în sectorul textile
Materia primă uM Dec. 1989 Ian. 2008
Bumbac mii t 7,1 22,2
Lână mii t 28,6 6,1
In mii t 17,8 1,7
Cânepă mii t 23,4 0,7
Fibre şi fire chimice mii t 178,1 55,0
România care în anul 1989 deţinea un loc fruntaş în exportul de produse textile din in şi tip
in a ajuns să se situeze pe ultimele locuri.
35
Cu toata aceasta situaţie volumul producţiei industriale în această perioadă are o evoluţie
ascendentă (tabelul 5) reflectată pe piaţa prin creşterea volumului exportului.
Tabelul 5 Evoluţia principalilor indicatori din sectorul textile în perioada 1989-2008
Indicatori 1989 1996 2000 2003 Ian. 2008
Volumul
producţiei, mil.
USD
5000 3723,5 4207 5636 7223
Importuri, mil.
USD
652 1935 2623 3717 4524
Exporturi, mil.
USD
1332 2229 3342 4807 6070
Număr de
personal, mii
pers
802 475 441 450 453
Creşterea volumului producţiei se explică prin faptul că aceasta cuprinde atât producţia
industrială cât şi materiile prime procesate în sistemul lohn. Dezvoltarea exporturilor are loc
paralel cu creşterea importurilor de mărfuri textile, România având relaţii economice cu peste
150 de ţări şi în special cu ţările membre UE. Numarul de personal scade considerabil aproape la
jumatate în ianuarie 2008 faţă de 1989 ceea ce relevă creşterea productivităţii muncii. În acelaşi
timp s-au produs modificări şi în structura locurilor de muncă prin creşterea numărului celor
ocupaţi cu activităţi complementare producţiei ca: marketing, vânzări, publicitate, informatică.
Un studiu efectuat de Institutul de Economie Mondială Bucureşti privind factorii de
competitivitate evidenţiază că România se situează la un nivel mediu de competitivitate faţă de
China, India şi Turcia. Ea este dezavantajată sub raportul disponibilităţii de materii prime
indigene şi grad de dotare tehnică.
În prezent, firmele de confecţii care lucrează în sistem lohn pentru piaţa externă dau semne
36
de gripă. Lohn înseamnă că materia primă vine din exterior, aici se confecţionează produsele, iar
marfa produsă se livrează tot în afara ţării. Practic, se folosesc doar forţa de muncă şi logistica
din România la costuri reduse. O asemenea afacere nu mai este profitabilă pentru toţi partenerii
de afaceri din exterior, atunci când cresc costurile de producţie. Potrivit instituţiei, în noiembrie
sunt programate disponibilizări colective de 700 de persoane, multe dintre ele provenind din
zona industriei uşoare. În acelaşi timp, marii jucători din domeniul textilelor nu declară pe faţă că
au probleme cu contractele externe şi cu diminuarea activităţii. Din 20 de firme de confecţii care
produc pentru export contactate de GdS, foarte puţine au recunoscut că au probleme din cauza
crizei din exterior. Modexim.
Firmele exportatoare din industria uşoară nu au probleme neapărat legate de criza
financiară externă, ci mai degrabă din cauza creşterii costurilor din România. Unele companii
chiar nu mai au comenzi la exterior şi îşi redimensionează activitatea. Însă, mai multe firme de
confecţii care lucrează sau au lucrat în lohn pentru italieni îşi închid activitatea din România din
cauza creşterii costurilor. Partenerii de afaceri din Italia nu mai pot suporta costurile mari cu
angajaţii şi cu utilităţile, astfel că îşi mută fabricile în ţări unde forţa de muncă este mai ieftină: în
Macedonia, în Siria sau chiar în Tunisia. Iată şi câteva exemple de dată recentă. Texil Group
Coşoveni lucra în lohn pentru italieni şi avea în jur de 50 de angajaţi. Afacerea din Dolj s-a
închis de curând, dar s-a mutat în Tunisia.
2.3. Analiza SWOT privind lohn-ul produselor textile în România
Puncte tari ale activităţii de vânzare şi promovare:
- evoluţia pozitivă a capacităţilor de producţie şi a gradului de utilizare în perioada
analizată, comparativ cu celelalte ramuri ale industriei uşoare;
- evoluţia pozitivă a producţiei fizice, ritmul de creştere fiind superior celorlalte
ramuri ale industriei uşoare;
- evoluţia pozitivă a exportului, aducându-i în acest fel cel mai mare aport la excedentul
balanţei comerciale;
- ponderea mare a exportului în vânzările de îmbrăcăminte, comparativ cu desfacerea pe
piaţa internă;
37
- calitatea foarte bună, mai ales pentru produsele destinate pieţei externe;
- raport corespunzator calitate/preţ, chiar calitate ridicată la un preţ mediu;
- apariţia şi dezvoltarea lohn-ul intern, ceea ce crează posibilitatea de a-şi folosi la
maximum capacitatile de producţie şi de a le spori veniturile;
- poziţie foarte bună deţinută în exporturile pe piaţă;
- specialişti foarte buni şi forţă de muncă calificată;
- firmele şi-au dezvoltat un compartiment de creaţie care dispune de un designer
bun;
- preocuparea de imagine;
Puncte slabe ale activităţii de vânzare şi promovare:
- producţia preponderentă în sistem lohn pentru marea majoritate a firmelor producătoare
de confecţii-îmbrăcăminte, cu implicaţii negative în ceea ce priveşte dependenţa faţă de firmele
străine ordonatoare şi asupra faptului că aceste firme ramân necunoscute pe piaţa externă ;
- creaţia vestimentară nu este întotdeauna în ton cu ultimele tendinţe ale modei;
- ponderea mare a materialelor şi furniturilor din import folosite de sectorul confecţiilor,
deci dependenţa faţă de materiile prime;
- eficienţa economică şi profitabilitatea firmelor din domeniul confecţiilor de
îmbrăcăminte se situează sub nivelul normal de profitabilitate pentru acest domeniu;
- lipsa reţelelor proprii de desfacere a produselor pe piaţa externă;
- lipsa de preocupare pentru recâştigarea poziţiei pe piaţa Federaţiei Ruse;
- diminuarea după 1990 a livrărilor de produse pe piaţa internă;
- relaţiile dintre distribuitori şi producători pe piaţa internă nu sunt întotdeauna cele mai
bune;
- nu există o preocupare deosebită pentru desfacerea produselor pe piaţa internă;
- neînţelegerea exactă a activităţii de promovare şi a instrumentelor care pot fi folosite
pentru promovarea produselor, mărcii, firmei;
- lipsa strategiilor în domeniul comunicarii şi promovării;
- foarte puţine firme promovează propria marcă;
38
- echipe slabe de vânzări;
- slaba procupare pentru pregătirea personalului de vânzări ;
- slaba preocupare pentru merchandising;
- lipsa fondurilor necesare pentru cercetare de piaţă şi pentru promovare;
- slaba procupare pentru cercetarea pieţei şi pentru realizarea de studii de piaţă, în
situaţia în care exista posibilităţi financiare;
- slaba preocupare pentru promovarea colecţiilor proprii;
- nu există un compartiment de marketing în structura organizatorică a firmelor ;
- nu există un compartiment de relaţii publice;
- firmele nu-şi pot permite să meargă la târguri interne şi internaţionale, iar cele care-şi
permit le-au scăzut interesul pentru astfel de manifestări promoţionale;
- foarte puţine firme au cataloage de produse, iar cele care au, acestea nu sunt actualizate ;
Oportunităţi ale activităţii de vânzare şi promovare:
- atragerea de investiţii străine importante;
- apropierea geografică de principala piaţă de desfacere - Uniunea Europeană;
- existenţa a trei mari pieţe potenţiale de desfacere externă: UE, SUA şi ţările
CSI;
- dezvoltarea francizei de comerţ în România;
- apariţia în România a sistemului modern de retail, a marilor reţele internaţionale de
magazine;
- existenţa unor programe naţionale (chiar cu participare străină), de sprijinire a
exporturilor şi a promovarii;
- dezvoltarea designului textil;
Riscurile (Ameninţările) activităţii de vânzare şi promovare:
- prezentarea unui risc pentru firmele care produc în sistem lohn, care nu au o eficienţă
economică corespunzatoare şi care nu se pot adapta rapid la noile condiţii;
39
- concurenţa mare atât pe piaţa internă;
- cercetarea pentru realizarea de textile inteligente este abia la început;
- importurile de îmbrăcăminte, mai ales din China şi de îmbrăcăminte second hand, de
calitate mai slabă;
- scăderea continuă a nivelului de trai cu implicaţii asupra scăderii consumurilor medii
aparente pe locuitor pentru produse specifice domeniului;
- politica promoţională deseori agresivă a firmelor concurente străine.
40
CAPITOLUL 3
Studiu de caz: Dezvoltarea operaţiunilor de lohn în cadrul S.C. MODA
ELISSA S.R.L
3.1. Prezentarea generală a S.C. MODA ELISSA S.R.L
1. Sectorul de activitate
Societatea comercială MODA ELISSA S.R.L este persoană juridică, având forma de
societate cu răspundere limitată şi îşi desfăşoară activitatea potrivit legislaţiei române în vigoare,
în conformitate cu actul constitutiv al societăţii.
Societatea este înregistrată la O.R.C. cu nr. J27/142/1997 şi are codul fiscal R 9287735 cu
sediul în oraşul Târgu Neamţ, B-dul Ştefan cel Mare nr. 278A, Jud. Neamţ.
Societatea a fost constituită în anul 1997 în baza Legii nr. 31/1990.
2. Obiectul de activitate
Conform statutului de societate şi a completărilor ulterioare prin cereri de înscriere de
menţiuni înregistrate la Camera de Comerţ şi Industrie – Oficiul Registrului Comerţului Jud.
Neamţ, obiectul de activitate al S.C. MODA ELISSA S.R.L. se constituie în:
Proiectarea şi producerea firelor semipieptanate lână şi tip lână;
41
Inserţii ţesute tip roshar şi termocolante pentru industria confecţiilor textile ;
Articole tehnice pentru benzi cauciuc, filtre zahăr, produse electroizolante ;
Articole decorative, suporturi paturi şi mochetă ;
Comercializarea prin magazine proprii a produselor realizate şi a altor bunuri;
Confecţii textile (producţie lohn) ;
Comercializarea produselor proprii în ţară şi strainatate;
Importă materii prime, materiale, accesorii, piese de schimb, chimicale coloranţi şi alte
bunuri necesare producţiei proprii şi comercializarii ;
Transport intern şi extern cu mijloace de transport proprii şi închiriate ;
Activitate de import – export.
În perioada 1998-2008 societatea şi-a desfăşurat activitatea la nivel de capacitate maximă
de producţie proiectată şi anume de 80.000 buc produse finite (confecţii textile) lunar. De
asemenea creşterea calităţii produselor a fost şi este un obiectiv permanent al stategiei firmei
care-i asigură stabilitatea derulării şi obţinerii comenzilor la nivelul proiectat.
Organul de conducere al societăţii este Adunarea asociaţilor formată din cei doi asociaţi .
Conducerea operativă a societăţii este asigurată de către cei doi administratori care au
imputernicit Dicrectorul General pentru executarea unor atribuţii.
Dezvoltată pe orizontală, firma ocupă în zona industrială a oraşului Târgu Neamţ, peste
35000mp. teren, din care aprox. 17000 mp. - spaţii productive, clădiri administrative, depozite,
centrală termică .
3.2. Organizarea societăţii
Organizarea societăţii este funcţională şi corespunde activităţilor productive pe care le
desfaşoară, acestea fiind organizate pe ateliere specifice de producţie, în funcţie de
semifabricatele şi produsele finite pe care le realizează.
Departamentele principale dispun de sisteme decizionale proprii privind organizarea
proceselor tehnologice şi a locurilor de muncă, gestionarea activităţii corelându-şi activitatea
42
între ele în funcţie de obiectivele finale ale agentului economic. Activitatea departamentelor este
coordonată de şefii de formaţie.
La nivelul societăţii deciziile privind activitatea productivă sunt transmise şi controlate de
către directorul general prin intermediul birourilor specifice.
Membrii echipei de conducere au o componentă profesională deosebită şi experienţa
îndelungată în activitatea productivă şi de conducere şi practică îmbinarea a doua metode de
conducere adecvate:
prin Excepţii – favorizând descentralizarea şi delegarea de autoritate, asigurând creşterea
responsabilităţii şefilor de ateliere de fabricaţie;
prin Obiective – metoda adoptată în condiţiile economiei de piaţa, prin care se au în vedere
obiectivele strategice actuale şi viitoare ca:
- optimizarea capacităţilor de producţie şi a personalului aferent ;
- asigurarea resurselor materiale pentru realizarea nivelurilor de producţie preconizate;
- creşterea calităţii şi competitivităţii produselor în condiţiile actuale şi viitoare;
- diversificarea structurii sortimentale şi adaptarea permanentă la solicitările pieţelor
tradiţionale externe ;
- intensificarea activităţii de producţie ;
- stabilirea acţiunilor prioritare de retehnologizare pe circuite şi fluxuri de producţie în
punctele deficitare, recalificarea personalului ;
- reducerea costurilor şi eficientizarea activităţii economico-financiare.
Pe lângă activitatea intensă de producţie în executarea de confecţii textile, societatea are
asigurat un compartiment de import-export fără de care nu poate funcţiona având în vedere că
sistemul lohn înseamnă - importul de materii prime şi materiale de la partenerul extern Routine
2000 (UK) Ltd necesare pentru producerea confecţiilor precum şi exportul produselor finite .
Responsabilităţile personalului din cadrul compartimentului de import - export constau în
asigurarea efectuării operaţiunilor de import, export şi a documentelor aferente pentru
desfăşurarea în bune condiţii corect şi la timp a intrărilor şi recepţiei materiilor prime cât şi a
livrărilor de produse finite, respectarea termenului de livrare fiind una din condiţiile de bază a
acestei activităţi astfel :
43
a) Stabilirea permanentă a contactului cu partenerul extern pentru circuitul
documentelor;
b) Încheiera Contractului de lohn între S.C. MODA ELISSA S.R.L. şi partenerul
extern Routine 2000 (UK) Ltd, firma intermediară între producatorul : S.C. MODA
ELISSA S.R.L. şi clienţii externi, document de bază în desfăşurarea activităţii legale,
cât şi obţinerea autorizaţiilor de perfecţionare activă care au fost necesare până la
intrarea Romaniei în UE, în vederea obţinerii scutirii de la obligaţia garantării datoriei
vamale pentru importurile de materii prime.
c) Efectuarea de contracte de producţie cu diverşi operatori atunci când
comenzile furnizate de partenerul extern depăşesc capacitaea de producţie a societăţii
S.C. MODA ELISSA S.R.L..
d) Elaborarea tuturor documentelor de intrare şi livrare în şi din societate pentru
circulaţia mărfurilor prin vama intern şi extern.
e) Să transmită conducerii S.C. MODA ELISSA S.R.L. toate informaţiile
necesare privind modificările legislaţiei vamale în vigoare.
S.C. MODA ELISSA S.R.L. Tg. Neamţ este un fabricant, care, administrează, gestionează,
produce şi exportă simultan un număr mare de produse.
Numărul mare de produse realizate şi vândute (exportate) de către firmă obligă la
elaborarea unor politici de produs pe cel puţin trei niveluri distincte:
la nivel de articol;
la nivel de linie de produse ;
la nivel de portofoliu de produse sau servicii.
Articolul este versiunea particulară a unui produs, generic caracterizată, concret şi precis,
prin denumire distinctă, formă, gabarit, nivel de performanţă şi aspect specific, ca şi prin orice
altă caracteristică de diferenţiere.
Linia de produse reprezintă un ansamblu de articole strâns legate între ele prin faptul că fie
satisfac aceeaşi categorie de nevoi, fie sunt destinate aceleiaşi categorii de clienţi, fie sunt oferite
la acelaşi punct de vânzare, fie sunt situate într-o aceeaşi zonă de preţ sau sunt utilizate
împreună. O linie de produse poate fi analizată prin prisma a doua dimensiuni: lăţimea şi
adâncimea.
44
Portofoliul de produse reprezintă întreaga varietate de oferte propuse pieţei de către o
întreprindere, indiferent de faptul că acesta esta fabricant sau distribuitor. Portofoliul (mix-ul) de
produse poate fi caracterizat printr-o anumită laţime, adancime şi coerenţă.
La nivelul portofoliului politicile de produs se diversifică şi privesc analiza şi gestiunea
echilibrului pe grupe de produse aflate în diferite faze ale ciclului de viaţă ca şi proporţiile în
care diferite produse sau grupe de produse participă la formarea profitului şi la susţinerea
cheltuielilor generale ale firmei. Deciziile sunt centrate pe oportunităţile existente pe piaţă si pot
fi subordonate unor strategii de creştere, de menţinere sau de renunţare la poziţiile existente.
3.3. Analiza pieţei S.C. MODA ELISSA S.R.L
3.3.1. Clienţii firmei
Dotarea societăţii MODA ELISSA S.R.L. permite realizarea de :
- Confecţii pentru îmbracaminte în sistem lohn (pentru femei): fuste, bluze, pantaloni,
compleuri, rochii, destinate exportului.
Beneficiarii produselor societăţii sunt cu predilecţie distribuitorii de confecţii firme ca:
ALERT CLOTHING;
HENNES &MAURUTZ;
TOP SHOP;
GILBEY;
MOTHERCARE;
CLOCKHOUSE etc. cu sediul în Marea Britanie dar având canale de distibuţie şi
magazine în toată lumea: Franţa, Germania, Spania, Olanda, Elveţia, SUA, Canada etc.
Ponderea producţiei este destinată 100% pieţei externe, constituită din confecţii pentru
îmbrăcăminte în sistem lohn.
Conjunctura pieţei pentru produsele fabricate prezintă o tendinţă accentuată de reînoire a
tendinţelor cât şi schimarea comenzilor, afirmaţie susţinută de dinamica producţiilor fizice
realizate în perioada 2004-2008, prezentată în tabelul urmator:
45
Tabelul 1
Produsul U.M. Producţia anuală
2004 2005 2006 2008
Confecţii damă (lohn) Buc. 720.435 842.562 900.000 923.200
Producţia realizată în anul 2008 pentru produsele de mai sus, reprezintă 32,8%, respectiv
82,5% faţă de realizările anului 2004.
Declinul producţiei fizice s-a manifestat în toate societăţile comerciale, datorită
urmatoarelor cauze:
reducerea puterii de cumparare a populaţiei;
decapitalizarea societăţilor comerciale şi blocajelor financiare repetate;
practica manoperei în “lohn” în majoritatea societăţilor de confecţii din ţară;
concurenţa produselor importate;
asigurarea tot mai dificilă a materiilor prime (lână spălată, fibre sintetice, fire din
bumbac).
3.3.2. Concurenţii
Produsele S.C. MODA ELISSA S.R.L sunt destinate cum s-a mai specificat pieţei externe.
Cea mai bună modalitate de învingere a concurenţilor este cunoaşterea de către firmă a:
identităţii concurenţilor;
ofertei de produs, preţ ;
strategiei lor;
punctelor tari şi slabe;
reacţiilor la schimbările impuse de noi.
46
Firmele concurente ale S.C. MODA ELISSA S.R.L. sunt cele care oferă o forţă de muncă
calificată, specializată, flexibilă care să facă faţă cerinţelor de calitate a partenerilor externi,
respectarea termenelor de livrare, dar tradiţia şi calitatea permit menţinerea pe piaţă a S.C.
MODA ELISSA S.R.L.
Pe piaţa confecţiilor concurenţa este reprezentată pe plan extern de către firmele :
LELLA Ltd.-Londra ;
ACROBELL LORD Ltd.-Londra ;
LITSA FASHION Ltd.-Londra ;
ELENA DEE Ltd.-Londra ;
TESCO Ltd.-Londra ;
BAY TRADING, cu canale de distibuţie şi magazine în alte ţări ;
S.C. MODA ELISSA S.R.L. se bazează pe anumite calităţi constitutive pe care nici una
dintre firmele concurente nu le prezintă în totalitate. Atuurile pe care firma mizează sunt cele
stabilite de studiile de piaţă şi sunt astfel concepute încat să raspundă nevoilor şi asteptărilor
clienţilor.
3.4. Poziţionarea S.C. MODA ELISSA S.R.L. pe piaţa lohn-ului din România
Aderarea României la UE aduce modificări clare şi în acest sector.În primul rând, vor duce
la un proces de selecţie serios în industria locală, asfixiată de un număr foarte mare de
procesatori. Investiţiile necesare sunt uriaşe, iar cei care nu şi le vor putea permite vor fi
eliminaţi de autorităţi. Cea mai serioasă provocare vine, însă, din evoluţia pe o piaţă deschisă. A
concura cu imensa producţie europeană nu va fi la îndemâna oricui. Fabricile mici vor adopta
strategia din ţările avansate, reprofilându-se pe producţia de nişă, fie vor falimenta.
Conform statutului de societate şi a completărilor ulterioare prin cereri de înscriere de
menţiuni înregistrate la Camera de Comerţ şi Industrie – Oficiul Registrului Comerţului Jud.
Neamţ, obiectul de activitate al S.C. MODA ELISSA S.R.L. se constituie în:
Proiectarea şi producerea firelor semipieptanate lână şi tip lână;
Inserţii ţesute tip roshar şi termocolante pentru industria confecţiilor textile ;
47
Articole tehnice pentru benzi cauciuc, filtre zahăr, produse electroizolante ;
Articole decorative, suporturi paturi şi mochetă ;
Comercializarea prin magazine proprii a produselor realizate şi a altor bunuri;
Confecţii textile (producţie lohn) ;
Comercializarea produselor proprii în ţară şi strainatate;
Importă materii prime, materiale, accesorii, piese de schimb, chimicale coloranţi şi alte
bunuri necesare producţiei proprii şi comercializarii ;
Transport intern şi extern cu mijloace de transport proprii şi închiriate ;
Activitate de import – export.
În perioada 1998-2007 societatea şi-a desfăşurat activitatea la nivel de capacitate maximă
de producţie proiectată şi anume de 80.000 buc produse finite (confecţii textile) lunar. De
asemenea creşterea calităţii produselor a fost şi este un obiectiv permanent al stategiei firmei
care-i asigură stabilitatea derulării şi obţinerii comenzilor la nivelul proiectat.
Organul de conducere al societăţii este Adunarea asociaţilor formată din cei doi asociaţi.
Conducerea operativă a societăţii este asigurată de către cei doi administratori care au
împuternicit Dicrectorul General pentru executarea unor atribuţii.
Dezvoltată pe orizontală, firma ocupă în zona industrială a oraşului Târgu Neamţ, peste
35000mp. teren, din care aprox. 17000 mp. - spaţii productive, clădiri administrative, depozite,
centrală termică .
3.5. Perspectivele dezvoltării şi perfecţionării operaţiunilor de lohn în cadrul S.C. MODA
ELISSA S.R.L
Necătând la faptul că tehnologiile contemporane depăşesc considerabil nivelul de
performanţă a tehnologiilor elaborate cu 10-20 ani în urmă, totuşi omenirea continuă prin
activitatea să influenţeze tot mai profund starea proceselor naturale. Una din principalele
acţiuni negative a omului asupra mediului înconjurător sunt substanţele poluante aşa ca:
apele reziduale din diferite domenii de activitate, poluanţii bacteriali şi biologici, substanţele
48
minerale, metalele grele, acizii şi sărurile neorganice, acumulările de roci goale şi nămoluri,
substanţele radioactive, zgomotul, poluarea electromagnetică etc. Pentru a reduce la
minimum influenţa întreprinderilor industriei uşoare în general şi a celor de confecţii în
particular proiectul prevede următoarele măsuri:
emisiile în atmosferă din sistemele de ventilaţie vor fi supuse curăţii într-un sistem
modern de filtre din pânză tip „mânecă”;
apele utilizate în procesul tehnologic şi pentru necesităţile igienico – sanitare se vor
diversa în sistemul central de canalizare a localităţii;
pentru a cunoaşte consumul de apă şi a reduce la minimum cantitatea acesteia sunt
instalate contoare, iar personalul este instruit privind utilizarea cât mai raţională a apei;
toate teritoriile libere neasfaltate din imediata apropiere a întreprinderii vor fi înverzite,
cunoscându-se cert rolul plantelor în asanarea mediului ambiant;
deşeurile de producţie se vor acumula în containere speciale cu utilizare ulterioară, mai
cu seamă a deşeurilor textile;
teritoriile oferente întreprinderii (atelierului) vor fi menţinute într-o curăţenie
exemplară;
atelierele de croitorie şi confecţionare a articolelor din textile pot fi amplasate în
imediata apropiere sau la parterul caselor de locuit sau de altă destinaţie;
un rol deosebit în folosirea raţională a resurselor naturale vine să-l joace educaţia
ecologică şi formarea conştiinţei ecologice în cadrul colectivului de angajaţi, prin
organizarea de discuţii în problemele date în timpul pauzelor, precum şi prin utilizarea
materialelor ilustrativ – demonstrative.
Distribuţia şi desfacerea produselor în cadrul S.C. MODA ELISSA S.R.L se face prin:
livrarea directă din magazia produselor finite;
livrarea produselor cu mijloacele de transport închiriate, la sediul clientului Routine
2000 (UK) Ltd (Marea Britanie) ;
mesagerie;
49
Toate livrarile se fac pe baza comenzilor sau contractelor încheiate cu clienţii externi.
În viitor, sistemul de distribuţie se va menţine în linii mari acelaşi, urmând a se căuta o
lărgire a canalelor de distribuţie prin găsirea de noi clienţi, printr-o promovare adecvată a noilor
produse realizate.
50
CONCLUZII
Etapa în care trăim se caracterizează printr-un ritm alert al schimbărilor, al mutaţiilor de tot
felul şi nu există, deocamdată, nici un indiciu că el va încetini. Prefacerile care au loc afectează
toate sectoarele de activitate, de stat şi particulare, modifică gusturile şi cerinţele consumatorilor,
accelerează introducerea noilor tehnologii în producţie şi scurtează intervalul dintre apariţia unor
descoperiri ştiinţifice şi aplicarea lor în practică.
Un obiectiv principal al societăţii este o funcţionare eficientă a acesteia în condiţiile
economiei de piaţă, obiectiv care contribuie la definirea şi realizarea scopului fundamental al
activităţii ei. Aceasta înseamnă că, în funcţie de profil, unitatea să-şi dimensioneze şi să-şi aşeze,
în continuare, activitatea proprie pe criterii economice care au în vedere gospodăria cu maximă
eficienţă a tuturor resurselor de care dispune sau şi le procură (financiare, tehnice, materiale şi
umane), acţiune prin care-şi asigură eficientizarea rezultatelor producţiei specifice, sporirea
competitivităţii pe piaţa internă.
Elementul determinant al unei asemenea acţiuni îl reprezintă fenomenul concurenţial
specific economiei de piaţă, care stimulează şi impulsionează unitatea să aplice toate măsurile şi
deciziile care contribuie la realizarea produselor, executarea lucrărilor şi prestaţiilor la costuri cât
mai mici. Astfel se asigură valorificarea rezultatelor obţinute din activitatea ei la preţuri mai
reduse, care, în raport cu cele ale altor ofertanţi, sunt mai avantajoase pentru solicitant şi permit,
în acelaşi timp, obţinerea unei marje de pofit stimulatoare pentru continuarea funcţionalităţii
societăţii comerciale.
Stabilitatea în timp a funcţionării rentabile se asigură manifestând constant preocupări
pentru eficientizarea activităţii, în condiţiile în care oferta este mare şi presează agenul economic
prin tendinţa de scădere a preţurilor de vânzare a produselor sau de execuţie a diferitelor livrări
sau prestaţii de servicii.
51
Se preconizează o îmbunătăţire a rezultatelor financiare ale unităţii, asigurându-se sursa
investiţională certă pentru dezvoltarea şi extinderea activităţii, pentru stimularea suplimentară a
salariaţilor – element motivaţional eficient în captarea interesului acestora pentru a lucra mai
bine, mai conştient şi mai responsabil, cu un dezvoltat simţ economic în folosirea resurselor care
le sunt puse la dispoziţie.
Activitatea societăţii este strict dependentă de menţinerea competitivităţii produselor pe
piaţa internă, sever concurată atât de importurile de inserţii pentru confecţii cât şi de preferinţele
noilor proprietari ai fabricilor de confecţii de a efectua în România exclusiv manopera în sistem
“lohn”.
Ca urmare, continuarea activităţii este condiţionată de extinderea gamei sortimentale cu
produse solicitate de piaţă şi care să utilizeze ca materie primă atât firele semipieptănate realizate
în filatura proprie cât şi fire tip bumbac aprovizionate de la producători interni.
Produsele S.C. MODA ELISSA S.R.L., alături de producţia în structura şi volumul
solicitat de piaţă în prezent, vor aduce o infuzie de vitalitate în cadrul firmei, ajutând-o nu numai
să supravieţuiască, ci şi să crească.
Principalele avantaje realizate în urma lansării acestor produse noi sunt:
- se constituie într-o sursa de venituri pe termen lung;
- contribuie la reducerea dependenţei faţă de un singur produs;
- contribuie la îmbunatăţirea imaginii firmei aducându-i o aură de inovator;
- se pot constitui în soluţii de valorificare superioară a actualelor produse secundare ;
- contribuie la creşterea gradului de utilizare a producţiei existente în intervale fără
cerere;
- pot exploata din plin un sistem de distribuţie deja pus la punct.
Prin strategia adoptată firma urmăreşte atingerea unui nivel de performanţă al produselor,
astfel:
- creşterea gradului de prelucrare al produselor prin producerea de ţesături cu modele
artizanale din fire de lână şi a confecţiilor din ţesături de bumbac;
- creşterea calităţii şi diversificarea produselor în funcţie de solicitările clienţilor actuali;
52
- consolidarea unor relaţii de afaceri cu parteneri din ţară şi străinatate pentru extinderea
cooperărilor în producţie;
- atragerea de noi clienţi prin calitatea şi preţul produselor;
- dezvoltarea activităţii de marketing.
Toate aceste elemente fac viabilă societatea pe termen scurt şi mediu şi atractivă pentru
potenţialii clienţi sau investitori.
53
BIBLIOGRAFIE
A. CĂRŢI, MONOGRAFII, LUCRĂRI FUNDAMENTALE
Alexa Constantin, Ciurel Violeta, Asigurări şi reasigurări în comerţul internaţional,
Editura All, Bucureşti, 1992
Botescu Ion, Nicodim Liliana, Tranzacţii comerciale internaţionale, Editura ExPonta,
Constanţa, 2005
Bradly F., Marketing internaţional, Editura Teora, 1999
Cuiu Alexandru, Management în afacerile economice internaţionale, 1999
Deac V., Marketing internaţional, Editura Economică
Georgescu Toma, Caraiani Gheorghe, Tehnici de comerţ exterior, vol. 2, Editura Sylvi,
Bucureşti, 1997
Georgescu Toma, Caraiani Gheorghe, Managementul afacerilor internaţionale, Editura
Sylvi, Bucureşti, 2002
Işan Vasile, Tranzacţii comerciale înternaţionale, vol. 1, Editura Sedcom Libris, Iaşi,
2004
Marinescu Romaniţa, Totul despre importuri, Editura Cartea de Buzunar, Bucureşti, 2005
Meşniţă G., Sistem de comerţ electronic, Editura Economică, 2002
Niţă Monica, Strategii şi tehnici promoţionale pentru creşterea de produse în domeniul
confecţiilor de îmbrăcăminte, Editura ASE, Bucureşti, 2005
Papuc Mihai, Georgescu Toma, Caraiani Gheorghe, Tehnici de promovare a afacerilor
internaţionale, Editura LuminaLex, Bucureşti, 2003
54
Patriche D., Tratat de economia comerţului, Editura Eficient, Bucureşti, 1998
Popescu T., Dreptul comerţului internaţional, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Pralea Spiridon, Politici şi tehnici de comerţ, Editura Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi,
1991
Răducanu I., Petrescu V., Merceologie industrială, Editura Eficient, Bucureşti, 2000
Rotariu I., Cadrul Instituţional Organizatoric, 1998
Rotariu I, Managementul tranzacţiilor internaţionale
Smedescu I., Marketing, Editura Universitară, Bucureşti, 2006.
55
top related