oradea-uare fhagyvÀradj ii.documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/familia/1888/...ce frumos...

ORADEA-UARE fHAGYVÀRADj

27 novembre st. v. 9 decembre s t n.

Ese in frecare duminecă. Redacţiunea :

Strada principala 375 a. Ii. i A N U L XXIV.

1888.

Preţul pe un an 10 fl. Pe V» de an 5 fl.; pe «/ 4

de an 2 fl. 70 cr. ( Pentru România pe an 25 lei

L u i .

ş vre sa scriu o poésie Şi póté ţie s'o închin; Cu umbra dilelor de-odată, Vieţa d' astădi s'o 'nsenin.

Aşa ar fi să mi te 'nchipui, Ca-o fericire din trecut, Ce-a fost ca 'n veci să nu mai fie, Aşa de dulce şi plăcut

A ochilor privire caldă S'o 'ndrept Ia-o vreme dedemult ; Să-mi pară că-mi vorbeşci ca-odată S'apoi să-mi pară că te-ascult.

Să me cuprindi cu gingăşie, De-atâtea ori cum m'ai cuprins; Să me 'ncăldesc la focul dulce, Ce tainic faţa mi-a aprins.

A inimei bătaie lină, S'o-ascult cu 'n zimbet fericit, Cu sufletul cuprins de-un farmec, De-un dor curat şi ne 'mplinit.

Aş vré să-mi sting lumina minţii, Schinteia gândului să stîng, Şi 'n intunericul simţirii, Sermana-mi inimă s'o frâng!

L u c r e ţ i a Suc iu .

Puterea arcuşului. — Scurt roman recent. —

Fm vëchit-o n u e o lună. Câ t de frumosă erá ! CCât de frumosă şi de j u n ă ! Nal tă , mlădiosă, jfină, e ther ică; cu ochi mari , negri, schinteitori şi per bălaiu, luci tor şi auriu.

Şedea toldeuna, la concerte, in primul rend ; şedea p ierdută in mijlocui lumei . Cău tă tu ra nu

i se in torcea nici i a drépta , nici la s tânga ; nici la temei, nici l a bărbLţi. Pe podiu sta a ţ in t i tă privirea s a şi i n acea privire eetiai un dor, o aş teptare , un •entusiasm, o indumnedeue nespusă.

Când silenciul se iăcea ! in sală şi el sosiâ cu

instrumentul seu, când inaintá spre public, se aşecjâ şi-si ardicá arcuşul , o vedeai pe densa inpăl idând; respiraţ iunea îi deveniâ precipitată séu incetâ cu to tu l , o comoţiune electrică părea a-i mişca tote fibrele corpului, fiori repe ta te îi t receau din cap până 'n picióre şi florile ce-i acoperiau pieptul, se vedeau t remurând sub bătăile violente ale inimei sale. Şi to tuş cine ar fi credut ce se pet recea atunci in acel suflet a t â t de june , şi a tâ t de immens iubitor !

Precum toiagul lui Moise, din s tânca s terpă a scos isvor nesfârşit pentru adăparea unui popor intreg, astfel art istul cu arcuşul seu, cum i-a at ins au(Jul, cum i-a pă t runs inima liniştită, a deşteptat un to ren t de simţiri necunoscute şi tu lbură tore , ce, ca torentul Înfuriat, au desrădăcinat candórea sa, inocenţa sa, pie­ta tea şi datoriile sale şi in valuri tu rba te , au térit şi innecat lotul in o iubire desperată .

Ea n u s'a a runca t la piciorele lui să-i spuie tote adoraţiunile sale ; castele sale buze nici un cuven t de amor nu au rostit ; m u m a ei de lângă densa n u şciea şi nu vedea nimic. 0 amică, jună ca şi densa , singură i-a presimţit secretul ; dar şi ea a tăcut , cum tăcea ceea care suferiá.

p i după di biéta copilă il asculta cân tând şi suspinele, gemetele, plânsul, rugăciunile, passionatele accente ale arcuşului seu o imbëtau tot ma i t a r e cu passiune ingrozitore. Mintea i s'a dus cu to tu l ; a pierdut iubire de părinţi şi credinţă in Dumnedeu. In sufletul despoiat acum de tote a l te simţiri, a luat loc numai o c u g e t a r e : »El el séu nime!«

Dar ce putea el deveni pen t ru d e n s a ? el, ar t is t încărunţ i t , bê t rân şi insura t ! . . .

Ea şciea totul , dar nimic nu i-a pu tu t innăduş i nebunul amor.

Ancă oda tă a mai mers la concer tul unde l'a pu tu t asculta ; ancă odată ş-a umplut sufletul de s o -nurile arcuşului seu fermecat şi fermecetor şi, sguduită până in ul t imul a tom ce-i c o m p u n e a fiinţa, s'a dus acasă cu mintea, cu sufletul t o t el, la sonurile lui, a scris doue cuvinte , s'a culcat şi a înghiţit o t răv i to rea beutură . . .

Veninul a fost m o r t a l ; ca fulgerată de t r ecu t s e r m a n a ! in a l ta lume, u i tând de toţ i car i o iubiau şi numai cu amorul pent ru ar t is tul necunoscut .

Sdrobeşce- t i ins t rumentul , nenorocit musicant , să nu mai ucidj cu arcuşul t eu copile unice, fericirile părinţilor, podóbele societăţii !

In cimitirul din capi ta lă zace acum de doue sëptëmàni , ofilita a lbă flore in t re albe flori ofilite, unde nici lacrimele arcjetóre ale mumei sale ce u s u c ă

48

554 F A M I L I A Anul XXIV.

roşele de pe próspetul mormênt, nu o pot incăldi şi deştepta.

Curênd se v a pune p 'acea gropă o cruce ce va dice, că aci este o mortă de şesespredece ani, ca re a fost frumosă şi pur ta un nume de patrician. Marmura va spune multe, da r nu v a revela grozava taină, că ea s'a sinucis din iubire pentru un a r t i s t ; că vie ţa ei a fost sdrobită de pu te rea arcuşului .

C o n s t a n ţ a d e D u n c a S c h i a u .

R o c h i a m a m e i . — Schiţă —

^ t ^ i ' o cunoşceţ i? Pëcat . Căci e drăgălaşă. Toi satul gjgs o cunoşce. Cum nu, când din dori şi pân ' apu-. ^ f j j j n e sórele ea-i to t pe strădi ori se duce pe la jQi casele domnilor. Acuş notăresei îi dice ' b u n ă al d imineţa ; acuş preotesei îi să ru tă mâna cu o

»bună diuă ;« când aici, când colo, da r mai puţin se află acasă. Se şi superă mumă-sa foc de multe ori. Şi, me rog, n 'a re ea causă destulă ? Nu-i mirare dară , că neică Tudorica o şi pedepseşce adese ori.

Nu-i vorbă, Florica e cam zglobie. Dar m a m ă sa o iertă, că e frumoşică şi cuminte. De-ar umbla ea regulat la şcolă, i -ar merge vestea . Dar îi mai place să-şi petrecă. Mamă-sa adeseori îi dice să luc­reze ceva. Se şi apucă Florica de lucru, dar sporu-i ca 'n palmă. Deçà aduce lemne, j u m ă t a t e a o scapă pe drum ; decă se duce după apă, ore 'ncheiate t â n -dăleşce la vale, privind cum se duc valurile, apoi fuge iute cătră casă şi versă mai to tă apa pe drum. In cele din u rmă apoi . când mamă-sa vede că de giaba se necăşeşce, o lasă 'n dragă voie.

Alte gânduri i furnica pr in capul Florichii. A vëdut pe fata notarăşului frumos imbracăta . Of! de -ar avé şi dênsa a rochie a tâ t de frumosă, s'o îm­brace şi s'o vedă omenii, dar mai cu séma fetele. Se şi pregăteşce a-şi implini pofta inimei. Intr 'o di é ta c'o vedi peptenată cu conciu in vêrful capului, că frou-frou ş-a făcut de mult ; a t â t a a tăiat , tocmit şi netedit din per, p â n ă ce i s'a părut că-i tocmai ca Lucreţ ia notarăşului , idealul ei. Apoi imbrăcâ o ro­chie d 'a mamei de o parte o redicà a la Grätchen, cealal tă o lăsă drept codă. >Ce frumosă sunt a c u m a ! Pëca l că nu me vede nimene ! « Se simte a t â t de fericită, incât n 'ar inschimbá nici cu fata de impëra t din povestea lui moş Andrei, orbul din sat .

Dar cel puţin ea de s'ar vedé ! Asta numai aşa se pu tea decă-şi înt indea mânuţele şi se 'năl ţâ 'n v ê r ­ful degetelor delà picióre. Făcu dar aşa. Apoi îşi în-tórse capul indërët, ochii şi-i deschise tare , cu guri ţa surise şi priviâ napoi .

— Aoleu, ce rochie lunga am eu ! Inse vai, u i tându-se indërët , cădu peste un

scăunaş şi-şi lovi fruntea. Ochii i se umplură de lacrime, dar nu plânse : »Mama dice, că domnişorele nu plâng.»

Aşa deu ! Nebeută-nemâncatâ şedea ea lângă izvor, la umbra salcâmului şi asculta pe moş Andrei ; ce frumos şciea el povesti de fete frumóse de impërat , in rochi i de metasă, împodobite cu fel de fel de aur şi argint .

Vai, de ce nu s'a născut ea in p a l a t ? de ce nu pó té ea pur tă rochii aur i te? A şi întrebat odată pe m u m ă - s a ; »Mama dragă, când îmi cumperi rochie de me tasă ?«

— Când voi avé bani mulţi, domniseră !» — Ei mamă, tu până- i lumea n 'a i b a n i Şi de

ce nil porţ i t u m a m ă tunică, a şa ca dă scă l i ţ a ? Dar t a t a de ce nu por tă cilindru, ca dl d o c t o r ? Ei, ce r id i?

— Hm, nici că i-ar şede r eu , ci l indru şi — cogioc ! Apoi eu, care n 'am ban i d'o câ rpă 'n cap , şi tu vre i ancă să te por ţ i in m e t a s ă ? tu, tu n e b u n ă ; da mai du-te şi slobozi gâşcele Ia a p ă şi nu vorbi ce n u se cade .

Ba deu Florica n u m e r s e la gâşce, ci merse 'n vecini la i şpăni ţa şi îi dise : »Mama se 'nchină de sânë ta te , domnă, şi te rogă, să faci bine să-i îm­prumuţ i pălăr ia dşorei Irma.«

— Ce-are de-a face m a m ă - t a cu p ă l ă r i a ? — Da v r é să-mi facă şi mie. Işpăni ţa rise, şi c u g e t á : Se pó té că vecinei

Tudorica ancă i-a vinit n iş te gărgăuni in cap , şi se bagă in cheltuială pentru fantasta de Florica.

Dar F lo r i ca? Nime pe faţa pămentulu i , ca e a ; se luă pe s t rădi — cam depăr t i şor de i şpăni ţa şi cu pă lăr ia I rmei făcu p a r a d ă prin tot sa tu l . I se pă ru , că toţi o admiră şi se i nco rdă şi păş iâ ca un păun ; nici că vedea calea, de fălosă ce eră ; n u vedea nici măca r aceea, cum băeţii scoteau l imba după ea.

Vr'o trei dile n 'a dus pălăria Irmei acasă , când deodată vine işpăniţa la ei, şi in t rébà pe ne ică T u -dorică : »Dar, vecină dragă, n'ai gătat ancă p ă l ă r i a ? că I rma are t rebuinţă de-a ei.«

Fireşce, că neicii Tudor ică îi pă rea , că viseză. Esplică işpăniţei nevinovăţ ia ei in to tă t réba pălăriei , şi porni să cau te pe Florica, pe care o şi găsi in t r 'o s ta re forte fatală ; adecă cânele faurului din marginea satului tocmai atunci r u p e a hainele de pe s e r m a n a copilă, când Tudor ica se ' n tó r se la colţul s t rădi i că t ră făurie. Ţipetele Floricei spă r i a ră de mor te pe biéta m a m ă , care , ca scosă din minţ i , a lerga la fiică-sa care cădu la pâment in pravul că rbuna t , r up tă la ha ină , m u ş c a t ă la u n picior, şi pălăr ia I rmei ? — scosă din to tă forma şi negri tă . Cânele adecă vëdéndu-o a ş a impodobită, se spăr ia de ea, — şi aşa s 'au pe ­t r ecu t cele in têmplate . Durerea şi necazul Tudorichii eră la culme. Ce să facă cu fata as ta ? »Deu mi-i frică, că n'o sferşi-o bine.»

Mamele simt reul ce a re să urmeze. Neică T u ­dor ica nu a r a re ori e ra t r is tă şi îi dicea Floricei , când cu bine, când cu reu , că cine-i născu t ţeran, r e m â n ă a tare , că al tcum v a fi de rîs şi de b a t ­jocură .

— Apoi vedi, Florico, n u te dau eu pe t ine nic i pe-o domnişoră cu ha ine scumpe şi pălări i ; tu eşti mândră şi rumenă, pe când multe domnişore sunt ur î te şi s labe.

Aşa şi tot aşa vorb iá Tudorica ; dar Florica ancă aşa şi to t aşa r emânea . Tóté le ascul tă şi s ă r u t a pe m a m a , da r cum putea scăpă, eră mergea mai in pod, mai in şopru, mai la fên séu paie şi acolo se peptenă şi se chilia, pr ivindu-se tot mereu in t r 'o b u ­căţ ică de oglindă.

Odată ducêndu-se to ţ i la câmp, pe ea o lăsară acasă , da r casa o închiseră, să s tee pr in cur te , unde să păzescă tô le . Aşâ şi făcu ; până colo că t ră miedădi şedu pup pe pragul uşei şi se priviâ in oglindă. Dar apoi cugeta, că de ce să ş edă ea acolo, când rochia mamei e in t insă pe gard, şi ea îşi po te face din ea rochie cu c o d ă ? Aşa şi făcu. Ce bine, că n ' au dus -o la câmp. Dar unde să-şi facă toileta, că pes te gard se vede bine ? Ore şoprul inchisu-i ? Alergă, caută , — ba deu, că nu-i inchis.

Face d a r ă pregătirile de toiletă, adunându-ş i celea mai frumóse flori din grădină, cu car i îş i v a decora frisura, tocmai ca Lucreţ ia n o t a r ă ş u l u i ; séu îşi v a face cunună pe cap, ca fata de craiu din p o ­ves tea lui m o ş Andrei.

Dar e p ré întuneric io şopru, é rà decă lasă por t i ţa deschisă, toţi o vëd delà s t radă . Ce să facă ? Merge la j idanul din colţ şi cumperă o lumină 'n

Anul XXIV. F A M I L I A 555

c red in ţă ; de câte ori o trimite şi m a m a . N'are să şcie j idanul tóte .

F ă c u cum cugeta şi etă-o in şopru cu tóte cele t rebuincióse. închide bine portiţa, apoi apr inde lumina ş i îi face loc bun, să stee drep t in snopii de secară . Vai, ce fericită-i, jocă şi cântă de bucurie ; apoi când v a fi gata, va ieşi la stradă, dar depar te n ' a merge. To tuş pân ' la Anica, priet ina ei. Nici că mai cugetă la alta, decât la rochia sa. Aşedă oglinduţa intre paie şi incepù a se imbrăcâ punênd fel de fel de flori pe cap , la b r è u ; îşi lăsa şi pentr ' un buchet de a-1 ţine in mâni ; umblând, mişcând şi to t îndreptând oglin­duţa , care tot mereu se restornâ. Deodată se im-bordă şi lumina, mânile-i erau pline de flori; dar ea nici că pricepu periclul ; deodată, ca de fulger, s 'au încins paile de-a arde , apoi dădu focul in sus l a s t reşina de trestie a şoprului. Sermana vëdù că-i reu , incepù să strige, da r in frica sa nu pu tu iute des ­chide por t i ţa . Ecă din afară alergă omeni , cari vëdênd focul şi audind ţ ipetele copilei, grăbiră la şopru : când se deschise uşiţa, ecă Florica to t ă 'n flăcări ca o făclie.

Dintre omeni, cei mai isteţi , a lergară să t ragă a p ă şi o tornafă p e nefericita copilă. Femeile îşi ru ­peau cârpele de pe cap, le muiau in apă şi-o in-vëliau. Tó te aste se intemplară până numeri dece.

Aşa scăpă Florica de mor te , da r n u de ranele arsurei , car i in veci vor dovedi pă ţan ia ei.

Nişte omeni duseră ves tea părinţ i lor la c â m p . Aceia, ca scoşi din fire alergară căt ră casă, s t r igând: >Ardă tó te , numai pe Florica să ne-o scape DumnedeuN

Apoi au chemat pe domnul doctor, să aline dureri le bietei copile. Şi când doctorul o ungea şi legă la r ane , pe lângă tó te chinurile ce suferiâ, mica Flor ica n u se răbda să nu atingă înelul de bril iant al medicului . Dar nici medicul nu o c ru ţă şi — intr ' un ton mai mult aspru, decât se cade unei sufe­r inde, — îi d i se : »Tu zglobie !c

H o r t e n s i a P a g u b a .

P r i n a l e e . (Amintire).

eféuna se urcá in spaţiu limpede, dar ca de ghiaţă, ?5^Cum e-o suvenire sumbră dintr'o viforosă vîeţă ; |£\jSus, in fundul singuratic, subt a cerului splendóre,

» Stelele, ca ochi de aur, licăriau strălucitore. 0 vióra încordată s'audiá printr'o alee, Melancolică şi dulce ca o voce de femee . . . Eu, retras, şedeam pe trunchiul unui arbor scurt şi mic Şi-ascultând, curgeau din ochii-mi lacrimile pic cu pic . . . Cine-o fi cântat? nici astădi nu pot şei . . . dar se vedea, Că pe strunele viórei, trist', o inimă plângea !

Cine şcie ! eră póté vre un tiner ca şi mine, Regretându-şi tinereţea prefăcută in ruine. Şi ajuns să nu mai credă in nimic, versa in nópte, Plâns inăbuşit din pieptu-i şi tânguitore şopte . . . Séu, iubind cânta simţirea unei inimi adorate, Sărutările nebune unor buze înfocate, Ochii sinul, carnea-i totă voluptosă . . . cine şcie ! Ce spunea acea duiosă şi pierdută simfonie! Dar arcuşul de odată se 'ntrerupse. Se făcu 0 muţenie ciudată : Vântul printre foi tăcu, Opereta de insecte îşi lăsă şi ea cortina . . . , Numai luna argintie prăfuia de sus lumina . . . A ! erá atât de dulce pacea sufletului meu, Caş fi dis o rugăciune cerului, eu, crud ateu . . . Musica viórei tristă me 'mblăndise . . . şi 'ncepeam Să visez, precum in versta de adolescent visam !

Chipul tëu, ce se ştersese din al gândului pervaz, Reveniá, ţintindu-şi ochii peste palidu-mi obraz. Şi, halucinat, in spaţiu më uitam spre ochii tei, — Cei mai buni ai mei tovarăşi şi duşmanii cei mai rei . . . N'am avut vr'odată 'n vîeţă o vedenie mai clară, Ca in nóptea-aceea albă din aleea solitară . . . Decă ai fi fost alături să me vedi. să me 'nţelegi, Nu puteai de veci cu mine inima să nu ţi-o legi, Căci ai fi vëdut cu câtă nebunie de uimire Admiram figura-ţi, vie in a mea închipuire!

Prin alee, câte-odată, astădi când mai rătăcesc, Inima-mi de-odinioră caut ér s'o regăsesc . . . Inse e de veci pierdută ! . . . Ai pierdut-o tu prin tine . . .

Nu mai pot iubi de-acuma nici pe alţii, nici pe mine !

T r a i a n D e m e l r e s c u .

C i c e r ó n . — Schiţă dramatică in 5 acte. —

(Urmare). Schimbare de decor.

Piaţa din Siracuza. La drépta uşa palatului lui Veres, cu cerdac de asupra ; la stânga şi in fund clădiri

felurite.

Scena V I .

Dexion, Mavriu, urmaţi de trei femei şi patru robi pur­tând fdelíi. Nópte forte inhenecosă.

Dexion. Nu ve temeţi de n imic ; îna in ta ţ i ; voi ba te la u ş a fie-cărui cetăţean, şi nu se va găsi unul in to tă Siracuza care să nu se unescă cu noi, şi să nu alerge intru int impinarea lui Cicerón. Mavriu, co­pilul meu, tu ce te-ai hărăzi t a-mi fi sprigin, pen t ru recunoşcinţa ce ai cătră Cicerón, lasă-me o clipă aici, şi du-te de ba te colo la uşile ce se zăresc, şi chiamă-i la mine pe toţ i ce-ţi vor respunde. Eu voi ba te la uşa asta. (Mavriu merge in fund). Êr voi, s e rmane femei, cu sufletul îndoit sfâşiat, de vëduvia bărbă tescă şi fiescă, intări ţ i -ve inima de care aveţ i aşa nevoie acum, şi să luc răm cu toţii ca să ne rësbunàm copiii, soţii, părinţii, in pot r iva vajnicului jefuitor al Siciliei ! (Bate la uşa din stânga).

Una din femei. (Plângênd). 0 Dexion ! Dexion ! nimic in lume nu va mai pu té muia astă inimă o ţă -r î tă prin sângele nesfârşit ce ochii mei au vëdu t curgênd !

AUă femeie. De-aş avé dece vieţi , şi fiecare v ie ţă a mea a r avé dece suflete, le-aş da pe tó te jertfă căleului de Veres, numai să vëd ancă oda t ă s c ă p a t pe fiul meu !

Dexion. Tăceţi sermane mame . . . focul dureri i vóstre şi al resbunări i ce s 'apropie să ve usuce l ac -rămi le ; astfel de bocete nu preţuiesc nici cât un fir de colb astădi , precum n 'au pre ţu i t p â n ă acum a t â t e a ş iroe versa te in faţa t i ranului . . . Dar n u respunde nimeni din casa asta ! fi-va o r e şi ea pustie, - ori că frica . . . (Vorbind lângă uşă). Deschide Marciu, deschide ! Sûnt eu, Dexion din Tindaris ; am să- ţ i vorbesc !

Un glas femeiesc. Să fii cu dreptul tu Dexion ? Dexion. Eu sunt, Dexion din Tindaris . Glasul. J u r ă - m i ! Dexion. Dar de ce ? Glasul. Altfel nu voi deschide ; a r puté fi u n

alt crud t r imes al mişelului Veres, să-mi răpescă acum, in pu te rea nopţii , şi cel din u r m ă p r u n c de là sin ! . . .

556 F A M I L I A Anul XXIV

Dexion. P e Jupi ter , ţ -o j u r ! Eu sunt , Dexion. (Vşa se deschide.)

Scena VII. Adriana şi cei dinainte.

Adriana. Binecuvântat fie simţul ce te-a îndrep­ta t spre casa mea, bunule Dexion ! Spune, spune mai curênd ce şeii despre Cantil al meu ? nu l'ai vëdut ? mai t răeşce el óre bietul meu copil ?

Dexion. Nu pot şei nimic, Adriano, de ce s'a mai petrecut aici de şeideci dile incóce, de când lipsesc din Siracuza.

Adriana. De şeiejeci de dile ! Oh ! câ te straşnicii nu s'au petrecut de atunci ! Sermanul meu copil a fost a runca t in temniţă, fară să se şcie pent ru ce ; şi Mar-ciu, soţul meu, mergênd înaintea pretorului să ceră l iberarea lui, aces ta i-a cerut in schimb atâţ ia bani , cât , cu totă averea nostră, şi noi toţi de ne -am fi vêndut robi, tot nu i-am fi putut aduna. Bietul Marciu avù atunci neprevederea de a spune in faţa tigrului de Veres, că se v a jelui la Borna . . . ah ! . . . (Ea slabcşce, femeile o ţin.)

Dexion. Pricep ce a urmat , Adriano ! Marciu va fi fost trimes la mor te . . .

Adriana. Asta n 'ar fi fost ancă a tâ t de grozav ; dar, aducêndu-1 gol chiar pe piaţa acesta , pe ca re mereu mi se naza re că vëd ancă sufletul seu ră tăc ind <Ji şi nópte, după ce s'a dat poruncă tu turor t recător i ­lor să-1 scuipe in faţă, a inceput bătaia cu v e r g i . . .

Dexion. Sermanul Marciu ! Adriana. Şi sângele ţîsniâ din trupul lui ca ful­

gerai dintre nouri ! După bătae fu presura t cu felurite rugini ce-i ardeau şi bobotiau rane le şi pielea ce-i mai remăsese n e a t i n s ă . . .

Femeile. Da ! şcim toţi de as ta ! Adriana. Ş-aşa fu lăsat v reme de un sfert de

<Ji, in mijlocul pieţei, neingăduindu-se nimërui să se apropie de el . . .

Dexion. Destul ! destul nenoroci to ! Adriana. Drept culme a crudjmei şi mişeliei a

fost apoi spènzurat de picióre chiar de s t reş ina casei nós t re ! — Şi Veres s ta colo in cerdacul lui, împreună cu neruş inata lui intreţ inută , Onfala, — şi rîdea, cu rîsul unu i crocodil ce ş-a înghiţit p rada ! Blestem ! blestem ! blestem vecinie pe capul t i ranului şi a vecî -niceî lui spiţe in to tă lungimea véeur i lor!

Dexion. 0 , durere ! până unde pot s t răbate c o -pleşitorele tale valur i ! . . .

Mavriu. (Înaintând cu alte şese femeiJ Dexion ! éta şi celelalte femei ce au respuns la chemarea m e a ; nici un bărbat nu se mai află pe la locuinţele lor ; mulţi sun t morţi séu fugiţi ; mulţ i gem prin inchisóre, mulţi prin giurul închisorilor, căutând să mai vedă o singură da tă pe nenorocitele lor rude .

Dexion. Să pornim atunci , a tâ ţ ia cel puţin, câţ i sun tem aici înaintea lui Cicerón: femei ca voi , u n moşneg ca mine, ori un copil ca Mavriu vom fi destui pen t ru a îndrepta pretut indenea paşii şi ochii celui ce po t e n e va libera de greul jug ne n e apasă ; vom a ră tă ochilor lui to t ce gura nostră n u póté grăi, séu dure rea nu póté mărturisi . Bidicaţi făcliile vós t r e şi veniţ i după m i n e !

Mavriu. 0 lumină se vede venind in spre noi d in locul pe unde am venit . . . . póté că Cicerón ne-a fi chiar a juns.

Dexion. Să mergem intr ' acolo. 0 femeie. De n 'a r fi ér v r 'un caleu . . . Dexion. N 'aveţ i t e m ă ! Mavriu. (Se intórce din fund unde a căutat să vedă

in depărtare). E el ! e chiar Cicerón ! mântui torul m e u a şi a juns ! îl recunosc intre toţ i cei ce-1 incungiură!

Scena V I I I Cicerón, Pison, urmaţi de Ostaşi, Bobi, şi Cetăţeni din

Siracuza, şt cei de mai nainie.

Toţi. Trăiescă Cicerón ! v ino Cicerón mântu i to ru l nost ru !

Cicerón. Cetăţeni ! fraţi ! potoliţi s tr igătele vós t r e ; ele ar pu t é nimici scopul ce-1 a v e m . . . Dar ce vëd ? Dexion sosit a icea îna in tea mea ! şi eu te c redeam ră tăc i t pe drum.

Dexion. Nu , luminate o m ! Cunosc drumur i le Sieiliei ma i b ine decât or icare alt roman , şi de mul te daţi eu şi concetăţeni i mei ne -am lăsa t mul t sânge pe la fiecare respin tene . . . ceea ce n e face amin ­t irea lor neş te rsă ! Ci a m alergat îna in te ca să dau de şcire as tor se rmane m a m e , 3urori, şi fiice, v ë d u v e şi orfane, spre a le aduce o radă de bucurie Ia a p r o ­pierea t a . . .

Cicerón. F a c ă deu ca sarc ina m e a s'o po t în ­deplini p â n ă la capët . Şi t u Mavriu a i c i ?

Mavriu. Acum şi 'n to tdeuna voi fi u m b r a ta , cânele t e u credincios, insăş i te rna pe care 'n or ice clipă tu vei călca . . .

Cicerón. Mulţumirile t a le sunt din cale afară, şi u rmând tot aşa , me vei sili să t e opresc eu insu-mi de a m e mai vedé . . . Cicerón nu a r e p lăcerea de a i se r eamin t i pe fie ce clipă faptele sale , chiar cele b u n e ; a s t a l 'ar duce póté in păcatul îngâmfării, şi el nu v r é să se îngâmfe.

Dexion. De-ar fi toţi mar i i noştr i d rep ţ i la cu ­getare ca t ine, astădi nu hoţi i a r s tăpâni , şi n u toporul l ictori lor a r fi resp la ta jeluitori lor. P r iveşce Cicerón aste biete femei in culmea desnâdăjduiri i lor ; a scu l tă ­ie vorbele pline de foc şi b les tem ce a runcă celui ce le-a ucis şi în temniţa t , in chipul cel mai ba rbar , t o t ce inima lor iubiâ şi pre ţu ia . . . ascultă- le , — şi, de n u vei a v é inima mai putern ică decâ t oţelul séu mai t u r b a t ă decâ t ceea a lui Veres, vei ve r sa to t aşa mul te şi dureróse l ac rămi , tu, bărba t , tu s t ră in şi fără nici o înrudire aici, pe câte v e r s ele, soţii, mame , fiice ! . . .

Cicerón. N u ! nu ma i voi să mai ascul t n i m i c ; sûnt delà amurgul serii in Siracuza şi n ' am îna in ta t mai mul t delà marginea oraşului decât p â n ă aici ; înainte de a-i păşi porta, fără ca vr 'o gură să se d e ­schidă spre a-mi şopti u n cuvent , am pu tu t s imţi to tă gróza ce me aş tep ta in lăuntrul acestei cetăţ i . Cele dintêi ru ine fumegânde, din ca lea-mi , mi -au mărtur is i t cu t r i s ta şi m ó r t a lor privelişte ceea ce se face in Si racuza cu averea locuitorilor ei ; cei in tê i copaci, be t răn i de vécuri, ce vëdui in ochi, îmi a r ă t a r ă îndestul câ te crengi puternice aveau şi câ t e la ţur i de morte pu tu ră fi an ina te pe ele ; câţi copii mor ţ i , p e j umë ta t e mânca ţ i de câni, câţ i bieţi orfani ră tăc ind goi, sbierând de fóme, n ' am intèlnit in cale-mî ! la ce uşă a m bătut , nu mi s'a deschis ; t ă c e r e a m o r m i n t e ­lor domnia pre tu t indenea . . . pa re că şi cânii şi buhnele reguşise de mult ur le t şi ţ i pe t ! Cari păreţ i nu i-am vëdut stropiţi de sânge ? pe car i podişur i n u culegeam câte o sfărmătură de a rmă a lă tu rea cu u n ciolan omenesc ! . . . Ce măr tur ie din gura vos t ră , s e rmane fiinţe, cari aţi p u t u t avé a tâ ţ i a ochi spre a privi a tâ tea crime, aş mai pu t é culege ! ?

Dexion. Aşa e ! aici cuvên tu l e neputincios de -a zugrăvi totă turbarea unu i aşa t i ran ; p r iveşce as te femei, cărora durerea nu li mai îngădui nici s ă p o -ves tescă ancă oda tă tot ce -au indura t ! Mai adiniórea as ta bietă Adriană pu tea a n c ă opune schingiuirile n e mai pomeni te sub cari a per i t bărbatul ei Marciu-Antioh . . .

Cicerón. Marciu-Antioh ! fostul căp i tan al legiunii din Cridia p ó t é ?

B U L G A R Ă D E L A D U N Ă R E .

558 F A M I L I A Anul XXIV.

Adriana. Vai ! aşa ! . . . Dexion. Şi éta casa lui . . . pustie de el, pust ie

de fiul seu, pust ie de tot avutul ce falnica lui vitejie îi dăduse : éta şi vëduva lui, care după ce ş-a vëdu t fiul a runcat in temniţă , necinstit, ca hoţii de drumur i şi omorîtorii, ş-a vëdut şi soţul, doborît sub lovituri de vergi, presurat cu rugini o t răvi tore , dat scuipatului mulţimei, spênzurat de chiar streşina casei lui !

Cicerón. Oh Marciu, se rman prieten ! . . . l 'am cunoscut bine, Dexion ; erá unul din cei mai viteji şi mândri ostaşi, din cei mai înfocaţi luptători ai R e -publicei ! — Am dat mâna de a t â t e a ori împreună, şi precum Jupiter nu fu muri tor şi eu nemuri tor , t o t aşa Marciu-Antioh n 'ar fi putut fi călcător de lege spre a-i se cade o a şa pedepsă crudă. Dei a totpu-ternici ! Ş-aţi pu tu t voi răbda, aşa batjocură a runca tă Sfintei Vóstre dreptăţ i ? !

(Va urmá).

N. A. Bogdan.

F e t e de mări t . Duminecă* faur 18**

(Incheiare.)

J^PEI rmeză că femeia, ancă de miresă, caută să a ibă multă a tenţ iune la ţ inuta faţă cu bărbatul . In

Qîţj? adevër, e greu bărbatului să aducă in casa sa o persona, ale căreia moravur i nu le cu -

noşce , da r ancă mai greu pentru o fată, că merge după un străin şi in loc străin. Cu greu alege bărbatul c a ­r iera : industriar, neguţător , militar, preot, séu ce să se facă ? ! Dar apoi se pregăteşce bine pentru car iera , ce odată şi-a ales-o. Inse fata nu şcie, că după cine se va duce va fi óre industriar séu neguţător, agr i ­cultor séu inveţător , pent ru cine să se pregătescă ? Respunsul e, ca să se pregătescă pentru familie. Atunci n'o va suprinde nici o carieră. Mai ales la femei se referesc cuvintele lui Solomon : » Cel înţelept cu inima, cuminte se numeşce.< Femeia a re inţelepcinunea de inimă, amorul , şi a ş a a m dobândit cuminţia, să şcim alege modul, a împlini datorinţele nós t re .

In t re acele moduri , primul este dedarea la u n temperament voios şi blând, care să-1 tacă pe bărbat a dori petrecerea in familie. Reu ar face acea femeie, ca re numai atunci a r fi voiosă, când ar avé causa de bucurie, şi s'ar supërâ de câte ori i se intemplă ver i o neplăcere. Aceea nu ar fi. s tăpână pe sine, fără s ' ar conduce când de bucurie, când de supërare , care cum s'ar perondâ s'o p r indă la jug. Cuminţia inse, condusă de amor, nu se plecă jugului. Dóra mai bine me voi ésprime cu asëmënarea : Erau dóue surori . Una in t r ă in gradină, priveşce lung la rose, apoi esclamă de bucur ie : Domne, frumosă ni-ai făcut lumea acesta, ancă şi spinele are rose ! < Vine sora a doua, şi p r i ­vind la acele-şi rose, s t r igă: «Rea si b lăs temată e lumea acesta, ancă şi roşele au spini ! « A fost t e m ­peramentu l uneia, că vedea numai rose, eră al celeia Jalte, că vedea numai spini. Delà temperament depinde fericirea. Voi veţi vedé numai partea bună a bă rba tu ­lui. Nu v e aşteptaţ i să vedeţi om fără smintă. Sciţi proverbul , că decă ni s 'ar fi scris smintele pe frunte, toţ i am umblă astădi cu câeiule, bărbaţ i şi femei, le-am trage pe frunte. Nu uitaţi, că buna educaţiune consiste in aducerea de sacrificie: vei suferi, ierta, sur ide . Respunsul blând delătură m â n i a ; cel aspru, intări tă . E natura omului aşa, că cede la blândeţe şi rebeleză la ameninţăr i . Blândeţele a v u r ă to tdeuna putere mai multă şi mai inţeleptă, de cum mânia . Numai cel neinţelept nu cede, por tă ură, vorbeşce de

reu, şi se tângueşce fără folos. Când ve i face bucur ia mamei , deçà t e vei tângui d e bărbatul teu, séu decă te vei lăuda ? Alege !

Nu ve incredeţ i in frumseţe, in aver i séu in bu ­nul n u m e , că ori ce mul t e vir tuţ i să posedă o pe r ­sona, ea desplace decă umblă tot cu buze umfla te . Cercă a comunica bărba tu lu i veselia t a . La p r o n u n -ciarea temperamentulu i , te vei ajuta mul t cu î m b r ă ­cămintea : cura tă , nimerită, cu gust ; de multe ori o cârpă, o primă, o flore la locul seu, decide in favórea femeii. Pó t é femeia ferbe in tindă, fără să iee ves t ­minte necura te , ce va t emă s imţul bărbatu lu i , şi-i t rece dorul de fertură. Socóte că se are tă económá, da r in faptă nu es te nici pen t ru salon, nici pen t ru t indă, n u e de nici o t rebă .

Nu negligeţi forma in conversa ţ iune cu bărba tu l . Decă desplace un discurs, când se portă in sen t in ţe negative, apoi este chiar dure ros pen t ru un bărba t a-şi vedé femeia purur ia in negaţiune, »nu< şi eră »nu.« Din educaţ iune , pu ţ ine se potr ivesc la forma negat ivă. Inse eră, nu este de cuviinţă , să ap robe femeia to t ce dice bărbatul , cum face un servi tor , o servitóre séu a l t om de jos : »aşâ e, me rog,« şi tot »aşâ e, m e rog!« Bărbatul n u vré servi tóre , v r é soţie şi consiliar. Decă femeia v a aprobá tote necondi ţ iu -nat, incetă possibili tatea a ma i pu r t a discurs . Să m e esplic şi aci cu o in têmplare , din opul »Educa t iunea mamelor» t radus de Negulici : Un colonel frances servise sub impëra tu l Napoleon I, şi după căderea impëra tu lu i s'a temut , că venind la t ron regii burbon i , va fi pedepsit . Fugi la Egipt, unde s'a turcit şi ajunse paşă . După da t ina tu rcescă ţ inea mul te femei in h a ­remul seu. Capătă o epistolă delà un amic de a casă, in care e invi ta t să r e tó rne la Francia , că n u se pe ­depsesc cei ce serviră mai na in te sub impëra tu l , şi s'a r e se rva t locul seu de colonel in a rmată , să-1 ocupe cand voieşce. Respunde mul ţămind, că r e m â n e in Egipt, unde e indestulit cu posi ţ iunea de paşă şi numai o dor in ţă a re că t ră amicul seu : să facă bine să-i t r imi tă o francesă, v r é s'o iee de so ţ ie , să se insóre . In t re cele mul te din haremul seu, n 'a găsit una de soţie. Adevérat , t u rcu l onoră femeia, când măr tur i seşce că t re i pëca te sun t m a r i : »a t u rbu ra is -vorul , a v ă t e m a pomul, şi a supërâ muierea , » inse nu-i dă educa ţ iune , să potă deveni soţie, cum e con­ceptul nos t ru . Cred că n e - a m luminat cu refer inţă la acesta problemă. Fiţi secure, că nu veţ i smint i , mer-gênd to tdéuna p e calea iubirei conjugale. Remarcabi l , că poeţii cân tă muierea de inimă, nu cea de cap ; ei a sémëna înţelepciunea cu rosa albă, e ră iubirea cu rosa roşia ; l audă cea albă, da r se p ronunc iă pen t ru cea roşia.

Invit, mirese, memor ia vóst re la o cercustanţă , este că in tot t impul ce mi-a ţ i tost e leve, n ' a m oprit delà voi păpuşi le . Am pre t ins numai să fie ingrigite şi curate . Am socoti t că petrecerea , la ca re v e t rage inima, es te pen t ru voi cea mai bună . Tinera fiinţa, in jocuri le sale, presimţeşce dest inul . In t rând in familie, veţ i vedé mame, sócre, cumna te , că p lăcerea de păpuşi au muta t -o pe băieţii lor. St imaţi aces te s im-ţeminte . Ul tuóna priveşce la p o m u l cel bë t rân , a lua inve ţă tură cum să- şi facă da to r in ţa . Veţi vedé acele mame , că cu pur ta rea lor sunt inve ţă tu râ viiă in -na in tea băieţilor. Caută să facă aşa, fie-care m a m ă inţeleptă. Fap ta şi esemplul contr ibuesc la buna edu­caţ iune, mai mult de ver i ce mus t ra re . Dar este in familie şi un reu, ce r ec l amă coregere neapëra t , î n ­ţeleg că in primii cinci an i delà naşcere m o r ma i mulţi omeni de cum animale . Că la m a m a de animal este de ajuns iubirea inst inct ivă ce i-a dărui t n a t u r a , inse m a m a d e om e av isa tă la înţelegere super ioră , la inve ţă tu ră şi cultură. Sunt ani , in cari , a semănând

Anul XXIV. F A M I L I A 559

matr icula botezaţ i lor cu conscripţiunea şcolară, vedem că ab iá o terţ ial i tate a pruncilor ajunge etatea de şese ani şi vine la înscrierea şcolară. Mama póté să impedece in familie aces ta mortali tate, decă va ţ ine la condiţiunile de sânetate, ce le cunoşce t i : apă şi a e r cura t , chilie ventilate, inbrăcăminte corespundetóre, nu t r imen t potrivit şcl. Despre acestea să mai cetiţi. Nu părăsi ţ i cartea, după ce a ţ i eşit din şcolă. Cercaţi lecture, din cari să ve calificaţi to t mai bine, de o ră ce — cum disei — pentru m a m a de om, învă ţă tura e o necessitate.

Venim la missiunea femeii in economie. Cultura, cand avisa femeia la familie, i-a deschis aci un teren mare de activitate." Decă acum nu-1 întrece pe băr­bat , de secur este ba rem egală bărbatului . Din e s -semple n e vom lumină :

Inzedar aduce bărbatul t omna curechiu şi b rânză la casă, decă muierea nu v a şei să le por t e de grige. Curechiul se s tr ică p â n ă in iernă , brânza devine u s -turc-ie, n u mai sunt de mâncat . Durere, mulţi omeni, rupţ i de fóme, se intind la asemene nut r imente , in dauna sânetăţ i i . Vina o por ta lemeia.

Bărbatu l cercă să aibă porc gras de crăciun. Dar ce folos, de nu v a şei muierea rêndul : Se r â n -cedeşce lardul (slănina) séu capătă strepedi. Greu eă-1 vedi !

Indar bărbatul v ine cu buca te la casă, decă fe­meia nu şcie cóce. Aducă grâne mul te séu puţine, frumóse séu slabe, to t a tâ ta , nici un folos, decă muierea face p â n e acră séu amară , de n 'o póté n imene mânca . Flămeudesce bietul om lângă hambaru l plin.

Acestea se in templă in to te dilele ; şunt esperiinţe t r is te ce se plătesc cu sâneta tea , cu vieţa. Nu spun caşuri s t raordinar ie , cum este femeia ce afirma, ca in altă ţ e ră se face pâne bună, fiind acolo alte bucate, a l ta apă şi sare, şi nici se dă luminată de bărbat , că delà noi merg acolo apă şi sare şi bucate . Séu cum e caşul cu leniósa, ce cade la pa t in friguri, că se aprop ie culesul de cânepă, şi nu se insânetoşeză p â n ă nu trece lucrul. Cand vine apoi lipsa de cămeşi, bărbatul caută să cumpere pânză cu bani .

Să dicem că femeia înţelege să conserve acele nut r imente . Ancă nu e de ajuns. Bărbatul , ce lucră in aerul cura t , lucrul greu de câmp, caută să se nutrescă de după ocupaţ iune. Femeia nu-1 pote avisa la mân­cări reci , la pâne şi lard, el pret inde fertură. Aci este u n a dintre cele mai mar i dator inţe ale femeii, să şcie ferbe. Durere, că şi la ferbere^ şi cócere dăm indérëtru , când alţii merg innainte. Ancă omeni de acum şi-aduc aminte din pruncia lor, de multe bu­cate b u n e şi de gust, a cărora gătire astădi n'o mai cunoşce nimene.

La ferbere caută să avem dóue consideraţiuni ; una . mânca rea să fie de bun gust, nutr i tóre şi sâ-nă tosă ; alta, să nu se facă predă şi str icăciune in nu t r imente . Nu e bună economă, care s tr ică dóue şi nóue până ferbe u n a : din contra, cea învăţată , din una face dóue, şi sunt bune amendóue.

Din cele spuse veţi înţelege de ce, mulţi omeni bogaţi d u c traiu reu, pururia flàmêndi, supăraţ i , sfâr ticaţi şi lutoşi. Alţii sunt omeni săraci , dar cu bun traiu, nutr i ţ i dupa recerinţe, cura ţ i şi voioşi. Totul depinde delà femeie : sânetatea , averea şi chiar autor i ­t a t ea familiei in societate . Éta, de ce am dis, că densa face, de nu mai mult , barem câ t bărba tu l , decă şcie cóce şi ferbe, spelá şi cóse, conserva nutr iminte şcl. Cu u n pă t r a r de sessiune de p à m ê n t şi cu o soţie bună, es te cum ai posede jume ta t e de sess iune; cel cu u n a sessiune, cum a r avé dóue, şi a ş a mai depar te , până să duplica averea naţiunii întregi, d impreună cu to te capitalele economice şi mora le . Decă l ăudăm bărbatul , ce lucră agrul seu, de p roduce dóue spice

unde na in te era unul, ce vom dice de femeia, când din dóue face patru ! când cu fusul delà furcă, seu mai bine cu ro ta de tors, ne va imbrăcâ o c a s ă ?

Ca să ajungă acolo, femeia nu perdă din vedere împărţ irea timpului şi a lucrului. Este casă, in care muierea, cât e sânta di de mare tot alergă şi direge, inse nimica nu se alege din t réba ei , n u are spor. Alta, se pare că tot şede, da r afacerile sun t Ia cale. Asta provine delà cum şcie şă-şi impar tă t impul şi lucrul. Nu amâna cu spălatul, până să nu mai fie cămeşe séu cârpă curată, şi lucrul de sëptëmàna nu-1 lasâ pe sâmbătă . Tăiarea porcilor şi spălarea cămeşi­lor nu se nimeresc şcl.

Ancă un reu s'a încuibat in dile de acum, este luesul. Nu vorbesc de rumenele , de albele şi de su-liman, ce str ică faţa, o sbêrcesc, fac să negréscà şi să cadă dinţii, p â n ă ce, ajunsă in eta tea cea mai fru-mosă, nevésta s'a urîţit , şi nu are cu ce mesteca. Asemene mângituri pe faţă, nu mai plac nici omu­lui celui de jos. Dar vorbesc de dat ina, că mai fie­cine v ré să t răescă peste putinţele sale. Cercă, des-clinit femeia, vestminte scumpe, de mâni străine şi fără folos. Atari vestminte nu- i fac onóre, că nu sunt delà m â n a ei ; şi nu sunt de bun gust in ochii omului cult. pen t ru că, cum disei, sunt scumpe şi fără de folos. Ales in petreceri se aretă luesul, pare că omeni i vor să arunce la ferestră afară agonisita lor, şi după ago­nisita să-şi a runce şi sâneta tea . Nunţile, in loc de 2—3 ore, ţ in tot a t â t ea dile. Mulţi se bagă in datorie, de reul ospeţelor, alţii se ruinézà pentru to tdeuna. Aci femeia este chiemată să stee pază, pent ru in­teresul propriu şi din consideraţiune la ospeţi. Decă ospeţii, vëd petrecere mare , toţi cei cu minte incun-giură in viitor acea casă şi familie, pen t ru că ei nu pot séu nu vreu să dee asemene petrecere, eră să r emână dator i , li e sfielă. Se feresc de u n ospăţ, ce nu-1 pot intórce séu resplăti. Dar şi pentru opiniunea publică să ne ferim de lues. Nu este onóre, când publicul se i n t r é b à : óre, de unde au aceşti omeni, luesul ce-1 por tă ? Nimene nu produce, de respuns, ceva causă morală . Inse e laudă, când se <fice de c ineva ; t răeşce modest, desi are put in ţa să-şi per­mită comoditate mai mul tă !

Cunosc, mireselor, familiele in cari intraţi , şi s ó -crele înţelepte, ce ve aş teptă . (Aşa e!) Asta me con-soleză şi ve aduc gratulaţiuni, a l tmintre m'aş teme că vor fi, cari să nu se indestulescă cu învăţături le ce aţi luat , şi v ina vor aruncă pe inve ţă torea vost ră , de oră ce aşa dat ine au multe sócre, s'o spun verde, e r a r ă sócra , să-şi laude nora . Unde e causa ? Acolo, că puţ ine sócre pricep să ţ ină locul de m a m e la nuror i . Tinera nevéstà , supă ra t ă de socră, de unde va luă îndemnul a cont inua desvol ta rea cali tăţ i lor femeeşci ! Pent ru voi, mirese, cum disei, n u am temă , odată că cunosc familiile unde mergeţi , şi apoi că mi-aţ i fost eleve bune. Ţinend la învă ţă tur i le ce vi s'au dat , pot dice fie-căreia in par te : »fii convinsă că nu mergi cu m â n a golă la s o c r ă - t a U

Cugetatţ i , mireselor, că astadi na ţ iunea se recu­lege a-şi e luptă in lume locul ce l'a avut , şi i se cu­vine. Femeia face pa r t ea j u m é t a t e din n a ţ i u n e ; la lucru dar , sub flamura dator in ţe lor vós t re !

Am dorit, ca acestea să vi le repeţesc , delà locul acesta, şi din ocasiunea de astădi. Me bucur de public, că a veni t in n u m e r frumos. Fiţ i măr tu r ie , despre acele nisuinţe, ce le semenă şcola de fete. Ve mul ţămesc din inimă, că m 'a ţ i ascul ta t . (Auditorii rădicară ovaţ iuni denou. Miresele se aprop ia ră de dom-nioră, a-i espr ime recunoscinţa , şi o rugară să le permită, barem o săptămână , ele să- i ferbă).

D r . G e o r g e P o p a .

5 6 0 F A M I L I A Anul XXIV.

Scrisori din Cernăuţi. Serbare la şcola normală română din Cernăuţi. — Instalarea priorului in Sucéva. — Iubileul archiepiscopului şi mitropolitului

dr. Silvestru Morariu.

In diua onomast ică a împărătesei s'au împărţ i t la şcola normală română in Cernăuţ i de cătră un co­mitet constituit din dómnele Aglaia Cosovici, Aglaia Isopescul, Volcinski, Volan şi dómna Tomaşciuc îm­brăcăminte la elevii săraci ai acestei şcoli.

La impărţ i rea straelor eră de faţă şi referentul şcolelor gr. or. din consistorul mitropolitan, a rch i -mandri tul Miron Calinescu, care intr 'o oraţie scur tă aminti despre scopul umani tar al comitetului const i ­tuit de dame române şi admoniă pe elevi la invă-ţare , diligentă şi ascul ta re a învăţători lor şcolei. Un cor aranjat intre micii elevi intona câteva cântece . Directorul şcolei I. Litviniuc mulţămi dómnelor ro ­mâne pentru sprijinul acordat elevilor săraci şi lipsiţi de mijlóce.

* Intr 'a 22 novembre serba priorul biserieei mi­

t ropol i tane St. George din Sucéva, unde se află st. moşce ale pat ronului terii St. Ioan Novi, dl Emanuil Ciuntuleac ins ta larea ca a t a r e in Sucéva . Au fost de faţă căpitanul districtului Sucevei dl Stroner, con­silierul t r ibunalului districtual din Sucéva dl Cechovski cu amploeţii t r ibunalului , directorul gimnasiului superior din Sucéva, dl St. Dracinski cu to ţ i profesorii, re-presintanţ i i comunei din Sucéva, medicii şi advocaţ i i din Sucéva, dl Vasilie Morariu şi prof. univer. Klein-rockter din Cernăuţ i . Mitropolitul. Iaşilor a fost r e -presintat prin archimandri tul dr. Conon Aramescu Donici din Iaşi.

Se ţ inură mai multe toaste , in t re car i ale re-presintantului dr . Aramescu in onórea Maj. Sale îm­păratului Fracisc Iosif I., protectorul biserieei şi l iber­tăţi i de credinţă, cum şi pen t ru redicarea şi p rospe -ra rea biserieei şi scólei, dl Stroner, căpi tanul districtual in onorul mitropolitului dr. Silvestru Morariu şi pr i ­orul biserieei mitropolitane Emanui l Ciuntuleac, in onorul direcţiei gimnasiale şi corpului profesoral de acolo.

* Intr 'a 26 novembre a. c. se rbară diecesanii

drepteredincioşi din Bucovina iubileul de 70 de ani al mul t iubitului lor mitropolit dr. Silvestru Morariu. Pent ru scopul acesta se constituise de mai na in te ancă un comitet arangiător. Dintr' acest comitet făceau pa r l e domnii Ión Bumbac, Erast Czechorski, Ilie Dimitrovici, br. Eudosiu Hormuzacbi , Leon Kirilovich; dr. Eras t Mandicevski, Eugeniu Mesieder, br . Nicolau Musteţă, Eusebie Popovici, Mibaiu Piteiu, Leo de Reiu, Georgiu de Tarnovieticki, d r . Ironim Topala , dr . Ión cavaler de Volcinski, Isidor Vorobkievich şi Onesim Ţ u r c a n ; cum vedem şi Rutenii Bucovinei au fost represintaţ i in el, deci esclusivitatea lor e râ numa i parţ ială.

In invi tarea acestui comitet, împărţ i tă prin Iotă Bucovina, aflăm următoru l pasag iu : » Activitatea şi meri te le acestui i lustru bărbat pen t ru biserica nos t ră or todocsă-orientală din ţeră, marele seu devo tament şi succesele sale pent ru luminarea şi desvoltarea cu l ­tu ra lă a poporului pe to te terenurile, s tăru in ţa sa n e ­obosi tă pentru binele terii şi însemnăta tea productelor

sale l i terare ne obligă p e noi diecesanii or todocş i -orientali ai Bucovinei a se rba cu iubire fiiescă şi soleni ta te aces ta di î n semna tă şi a aduce In. P . S. Sale respectuosă supunere , omagiile nós t r e de mul t ă -mire şi recunoşcinţă .

Sosi diua iubileului. Demineţă la 9 o re intr ' a 26 novembre a. c. se severşi in biserica ca tedra lă din Cernăuţ i serviţiul dumnedeesc de 9 preoţ i conduşi de consilierul mitropol i tan dr. Ión Ţurcan . Biserica ca tedra lă era îndesată de popor din Cernăuţ i , câ t şi delà ţeră. Mai fieşcecare c o m u n ă din Bucovina tr imise o deputăţ ie de ţărani . Se vedeau in biserică ţărani din fundul munţilor, din Câmpulung, din văi le ţării, din districtele Siretiului şi a Storogineţilor, d in d i ­strictele de peste P ru t şi din malur i le Nistrului . In t impul serviţ iului divin se împărţ i pr in public şi o poésie r o m â n ă şi ru tenă , din care es t ragem u r m ă -tórele versur i române in te resante :

»Adi intră 'n biserică Archiereu, Şi caută la cer, mulţămeşce Cu lacrimi puternicului Ddeu, Că vieţă-i pân' adi dărueşce.

El traiul seu oilor tot l'a jertfit, Ca bunul păstor, care pune Şi sufletul pentru poporul iubit In dile şi grele şi bune.

Şi ecă resplata, ce o-a simţit Păstorul : El adi e ierice, Fiind că de turmă-i stimat şi iubit, Cum nimene alt póté dice ect.

Se înţelege, că in l imba rutenă as tă poésie s u n ă altfel. Mai bine eră , decă n u se impăr ţ i â p r in t r e public.

La 11 ore se porn i ră deputaţ iuni le delà biser ica catedrală . Un convoiu de 200 de căru ţe şi ma i bine se puse 'n mişca re delà biser ica ca tedra lă pr in s t radele principale ale capitalei la reşiedinţa mi t ropo l i t ană . In căruţele dintêi se afla depută ţ ia ar is t rocaţ ie i r o ­mâne , in cele u rmă to re a le inteleginţii r o m â n e şi in cele din u r m ă deputaţ iele comunelor rura le ale Buco­vinei. Pr imirea deputăţ i i lor se făcu in sa la sinodală a reşedinţei mitropoli tane, in u n a din cele mai frumóse, mai spaţiose sale ale ţării . P e galeriile ei cele mar i se află o cunună mare şi frumosă de d a m e şi dom-nişore române .

Sosirea iubilarului mitropolit dr . Silvestru Morariu fu primită cu cele ma i en tus ias te ac lamări . Conducătorul deputăţ ie i ar is tocraţ i lor dl Victor c ava ­ler de Stircea ceti tecstul român al adresei , in care se aflau pes te 3000 de subscr ier i din totă Bucovina . Consilierul mitropoli tan d r . Ión Ţu rcan ceti tecs tu l ru tén al adresei . Iubilarul mult iămi intêiu in l imba română , apoi in cea ru tenă , cu cuvinte forte căldurose. Apoi se pres in ta ră deputăţ i i le , intêiu cele a le intel i -ginţii r o m â n e din Cernăuţ i şi din ţeră , apoi depu tă ­ţiile protopresbi tera te lor , cum şi singuraticelor comune rura le , conduse in mare p a r t e de că t r ă parochi i lor locali. Comandantu l pieţiii şi al br igádéi bucovinene generalul Teodor Sarac in gratula in numele garnisónei , la ce mul ţămi mitropolitul dr . S i lves t ru Morariu in l imba germană, dicênd că atât pu t e r ea a rma te i , cât şi biserica aduc ţări i ş i împărăţ ie i pace şi scu t şi amêndoue s t au intr 'o a rmonie deplină. In sa la a s t ă m a r e e rau peste 1000 de pe r sóne în t run i te , car i din unghiuri le cele mai îndepă r t a t e ale ter i i a u veni t , ca să gratuleze mult mer i ta tu lu i iubilar pen t ru pat r ie , naţ ie şi cu l tură .

Deie Domnul ca In . Pr . Sa să conducă mul ţ i ani destinele biserieei gr. or., a le terii, ale naţ iei r o m â n e ,

Anul XXIV. F A M I L I A 5 6 1

al cărei fiu credineios a fost In. Pr . Sa in si tuaţiunile cele mai cri t ice

I u b i l a r u l a càpëta l in decursul dilei telegrame de felicitare delà mitropolitul român din Sibiiu, delà episcopul din Caransebeş, delà episcopul din Arad şi delà episcopul din Roman Melcbisedec şi delà mi­tropolitul din Moscva.

D i o n i s i u O. O l i n e s c u .

Paul Dunca de Sajó. 1799—1883.

Unul din cei mai bëtrâni şi distinşi români din Transi lvania a t recut din vieţă, s âmbă tă la 1-a de­cembre anul curent Consiliarul de gubern Pau l Dunca de Sajó, Butfalva şi Birfalva, fost membru al senatu­lui imperial din Viena, fost deputa t dietal etc. etc., erá născut la finea secolului trecut, in Marmaţia , l é -gănul Dunculeşcilor.

Tradi ţ iunea dice că un Dunca, venit din munţi , de peste m a r e , vorbind o l imbă de tot s t ră ină , ar fi immigrât in Marmaţia cu mulţi secoli înainte, unde s'a şi căsător i t cu o r o m â n ă de illustru neam. Un secol mai tărdiu de timpi immenorabil i , coboritorii acestui Dunca priimiră titlul de nobili şi intinse moşii dona ta r ie . Esistă documente care arată , că o Chris­t ina Dunca, la anul 1662, a respins cu 80 omeni ai sei puterea a rma tă care venise, cont ra legei, să se atingă de drepturi le sale nobil iare.

La începutul secolului présent doi Dunceni au părăsi t ţ e r a lor natală . Primul fu Ión Dunca, care a mers să-şi facă studiile juridice la Lemberg, in Galiţia, d e uode, absolvând dreptul , a t recut in Bucuvina, in serviciu d a s tat . Ca consiliar gubernial se căsători aci cu fiica celui mai i lustru boer bucovinean, Nicolae Gojan şi a Măriei Stircea, doue n u m e ce s tau in frun­tea boerimei moldovene menţ ionată de Cantimir. Acesta fu părinte a doi fii cari , moştenind mai multe moşii in Moldova d u p ă mama lor, au t recut ambii in România, unde au şi remas. Nicolae cel ma i mare , fost mare ban, a murit lăsând mai mulţi fii, din cari numai unul , genera lmente st imatul generul Iuliu Dunca mai este in vieţă ; Stefan, al doilea fiu alui Ión Dunca, fost mare spă ta r , a fost păr inte le celebrului căpi tan Nicolae Dunca, m o r t in America, al cunoscutei l i terate Con­s t an ţ a de Dunca-Schiau, al căpitanului Ti tus Dunca ca re s'a i l lustrât in resbelul franco-german şi al lui Aureliu Dunca âneă j une . Unica fiică ce avuse Ión Dunca, a mur i t t impuriu ca soţia fostului senator dr . Theodory, t a tă l generalului Iuliu Theodory.

Fiul Longin din căsător ia a doua a lui Ión Dunca t recênd in Galiţia, unde es te aşedat ca propr ie tar mare, in Bucovina Dunculesci n u a i mai remas.

î ndemna t de verul seu pr imar , Ión Paul Dunca a mers pe la anii 16 a secolului présent la Cernăuţi unde a severş i t gimnasiul superior şi cursul de filo­sofic Drepturile le-a te rminat la universi tatea delà Cluş şi apoi a in t ra t in serviciu de s ta t fiind întêi fiscal la Zlatna, apoi consiliar la Sibiiu şi pe u rmă consiliar la Curtea supremă din Cluş, ca a t a rea cerut a fi pensionat după u n serviciu de 42 de ani .

Din pr ima sa căsătorie cu Anna Fulea , nepóta de soră a episcopului Moga, i se născură trei fiice, Iosefina măr i t a t ă Pascovitz, Paula mortă ca soţia drlui Ión Mihály de Apşa şi Anna necăsător i tă . Fii repau-satul nu a avu t şi astfel şi r a m u r a Dunculeşcilor din Transi lvania s'a s t îns. Cu a doua sa soţie Carolina de Clococean, nu a a v u t copii de loc. Ambii sei n e ­poţi Emil Pascovi tz locotenent şi Eugeniu Pascovitz cadet, sun t unicii sei coboritori de secsul bărbă tesc .

Paul Dunca a fost inalt s t imat pentru perfecta sa integritate, caracterul seu firm şi nobil şi amórea neclintită de naţ iune. JOm serios şi cumpenit in tote, el a economisit mult pentru densul ; da r pent ru şcolă şi biserică niciodată. Când erá cest iunea d'à agita cu l ­tura românilor şi religiunea lor, a tunci eră darnic şi mai mult de o biserică a fost ajutată cu miile de densul. Membru fundator al Associaţiunii t rans i lvane pentru l imba şi l i teratura poporului român, bă t rânu l consiliar delà fondaţiunea societăţii pana in diua ult imă a vieţii sale, adecă până la e ta tea de 90 de ani, nu a incetat d'a ajuta Societatea, nu n u m a i băneşce, dar şi cu sprijinul seu moral , ca membru al comitetului central . Bemarcabi lă a fost puterea fisică şi morală a acestui demn bărbat ; tote afacerile casei şi a familiei sale le-a condus singur până la ul ' imul moment a vieţii şi la 84 de ani a fost destul de pu­ternic ancă ca să potă scote din valurile Sibinului un amic care se innecase, scăldându-se.

La grandiósa immormêntare ce se ţinu luni la trei ore, au luat pa r t e nu numai notabilităţile de tote naţionalităţile şi confessiunile din Sibiiu, dar şi po -poraţ iunea oraşului intreg. Cununi s'au depus de fa­milia, de comitetul Associaţiunii, de familia Dunca-Schiau şi de mai mul te rude şi amici.

Actul inmormentăr i i s'a severşit de canonicii Antoniu Vestimian şi I. M. Moldovan din Blaş, asistaţ i de protopopul I. V. Bussu din Sibiiu cu alţi doi preoţi şi un diacon ; părintele dr. Augustin Bunea, secretar mitropolitan din Blaş, a ţ inut cuvên ta rea funebra lă ; ér la mormênt , in numele comitetului Associaţiunii t ransi lvane, a vorbi t dl asesor consistorial din Sibiiu Zahar ia Boiu.

Pierderea însemnată ce a indura t na ţ iunea prin mór tea consiliarului Paul Dunca de Sajó a fost adânc simţită şi apre ţ ia tă de toţi.

M .

B o n b o n é . Mama nu crede ! 0 domnă ancă t ineră şi frumosă a fost silită să

se servescă pent ru corecţ iunea dinţilor ei s tr icaţi de technica dinţilor. Corectară a reuşi t a tât de bine, in-cât nimene nu putea nici să banuescă presinţa por­ţelanului in gură. Surrogatele aceste inse cer scóteri şi curăţiri dese, pe car i mica Ella to tdéuna le pe t r e ­cea cu a tenţ iune. Odată apoi dise cu to tă f ranche ţa : >Mămucă, tu ai dinţi falşi.c

— Ce vorbeşci ! — dise mama , care nici îna in­tea fetiţei sale de cinci ani nu voia să-şi recunoscă defectul acesta. Cum să am eu dinţ i falşi ! ?

— Dar, mâmucă , eu te -am vëdut când i-ai aşe­dat in gură.

— Par că visezi ; ceea ce ai vëdut tu, a fost o bucăţ ică de zahăr . . . Dar nici nu se cade să vorbeşci de-acestea, tu pişpirieă.

Ofensată niţel, Ella se duce încet işor in oda ia părintelui seu, care cetiâ diare şi c 'un aer de a u t o ­r i ta te i şopti la urechiă :

— Tătucă, in t ipue- ţ i ! Mama are dinţi falşi, — dar nu crede!

* Naintea t r ibunalului corecţ ional . — Un individ este adus naintea t r ibunalului

corecţ ional pen t ru furt. — Die preşedinte , advocatul meu n u este aci ,

vë rog să amâna ţ i procesul . — Şi ce ar pu té să dică advocatul dtale, d e

v reme ce ai fost pr ins in flagrant de l ic t? 48

562 F A M I L I A Anul XXIV.

— Tocmai acesta, die preşedinte, aş voi s'aud şi eu.

Pic torul : Vedi, domnule, eu a m făcut şi por t re tu l cassarului delà insti tutul de credit.

Domnul : Norocul lui, căci decă v a fugi şi se va curenta pe temeiul portretului făcut de dta, nimene nu-1 v a cunoşce.

Bulgară delà Dunăre. — Vedi ilHstraţiunea din nr. acesta. —

Mult t imp au suferit bieţii bulgari. Jugul cu t ro -pitor inse n'a fost ' in s tare să sugrume dorul lor de l ibertate, căci in mijlocul nopţilor de durere femeia a conservat simţul conşciinţei naţ ionale.

Femeia bulgară, întocmai ca cea română, este un prototip al virtuţilor casnice. Ea ţese, ea cóse tó te . Şi cât de frumos lucreză, se vede din portul ei ce ni-1 infăţoşeză i lustraţiunea din nr . acesta. Acela semenă mult cu cel românesc, dar totuş sunt deose­bir i esenţiale. Un ochiu a tent le va găsi uşor.

I. H .

L I T E R A T U R Ă S I A R T E . Antim Ivireanul- A eşit de sub t ipar la Bucu-

reşci, in ediţ iunea Academiei Române, »Didachiile séu predicele mitropolitului Antim lvireanul> tomul II, studiu de episcopul Melchisedec. Antim Ivireanul a fost mitropolit in Bucureşci şi ca a ta re a ţ inut p r e ­dicele pe cari le studieză inveţatul episcop al Dunăr i i -de-jos, care prin o norocită in têmplare găsi la 1871, la reposatul episcop Dionisie al Buzëului tomul I. Peste câ ţ iva ani , e r ă ş 1 prin o noroci tă in têmplare , părintele Isidor archidiaconul seu, găsi la u n j idov vendă tor de cărţi ambulant , in Bucureşci, u n m a n u ­scris de predici. Episcopul Melchisedec studiând m a n u ­scrisul acesta, s'a convins, că şi acesta carte de pre ­dici este o altă serie de didachii tot ale mitropol i tu­lui Antim. Argumentele pentru aser ţ iunea aces ta sun t cuprinse in studiul pe care-1 a n u n ţ a r ă m la 'nceputul acestor şire. Preţul 40 bani.

Stadial asupa legei celor XII tabule. Sub titlul acesta a apăru t la Bucureşci, in ediţiunea Academiei Române , un studiu de dl Ión Calender, membru co ­respondent al Academiei. 0 parte din acest s tudiu a fost cetită in şedinţa de deschidere a sesiunii generale din anul curent, sub presidiul regelui. Autorul a p u ­blicat cu trei ani inainte o lucrare asupra dreptului pre tor ian şi respunsuri le prudenţilor. Studiul a c e s t a este o continuare a lucrării de atunei şi ne infăţoşeză isvorul vechilor datine. Preţul 60 bani .

Diare none. Stàia Carpaţilor va fi numele unui diar, care va apàré la Iaşi sub direcţiunea dlui Em. Vogoride-Konaki şi sub direcţ iunea dlui Ales. Cali-manescu . — Caricaturistul Jich ide din Iaşi, împreună cu dl D. R. Rosetti vor scote in curênd la Bucureşci o n o u ă revis tă umoristică. — Dl I. G. Cantacuzino v a scote in curênd la Bucureşci un diar mare . — Dorobanţul Victorios, organ rural al eroilor delà P levna , Griviţa, Smârdan , Rahova, Vidin, a apă ru t in c o m u n a ru ra lă Barza din judeţul Dolju in România .

Icónele dis Turnu-Măgurele. Cu ocasiunea h r a ­mului bisericei cimitirului din T.-Măgule >Isbânda< n e spune că a observat că sfinţii zugrăviţi in acea biserică au cismuliţe moderne, ér in icóna cinei cea de taină, ce se află d 'asupra intrării al tarului , a tâ t Christos câ t şi apostolii au farfurii, furculiţe şi linguri c a in dilele nós t re .

T E A T R U Ş I MUSICĂ. Şciri teatrale şi musicale. Dl Gr. Manolescu şi

dna Aristiţa Manolescu debuteză cu m a r e succes p e scena tea t ru lu i din Iaşi, unde pa re că s'a muta t in stagiunea aces ta d r a m a originală r o m â n ă — Sarah Bernhardt a da t la Brăi la o repres in ta ţ iune s t ră luc i tă ; o m a r e ovaţ iune s'a făcut art istei ; numerose buche te s'au a runca t pe s c e n ă ; r e ţ e t a s'a u r ca t la 10,000 lei. — Dl C. Nottara jocă p e scena teat rului Dacia d in Bucureşci cu o t rupă improvisa tă . — Dl I. G. Lugoşan j ocă acuma la Piteşci , unde e bine primit, căci repres intă canţonete originale, d in reper torul ce ş-a format.

Libret pentr'o opereta. Pr imim urmai orele şire : Sere th 27/11 1888. P r é s t imate domnule V u l c a n ! I n -t o r c ê n d u m e din Viena, unde a m abso lva t studiile musicale a n c ă de un an de dile, m ' am adresa t i n mai multe locuri la poeţii români , ca să-mi compue u n libret pen t ru o operetă r o m â n ă na ţ iona lă , p romi ten-dule to toda tă oreş -care sumă pen t ru e labora te le lor ; nu sun t inse p â n ă as tăd i in plăcuta posiţie de a primi v r e - u n tecs t pot r iv i t . Convins fiind despre ono­r a t a dvós t re fóie »Familia,« că e a t â t de respândi tă , cred că p r i n mijlocirea dvóst re . aingur aş mai p u t é ajunge la scopul dorit , de a primi curênd un t ec s t potrivit . Rog deci, pré onorabi le d i e Vulcan, să bine­voiţi a publica dor in ţa m e a in p ré ono ra t a dvós t r e fóie şi pr imiţ i asigurarea distinsei mele s t ime şi con-sideraţ iuni . Tudor cavalar de Flondor.

Teatral Naţional din Bucureşci. Socie ta tea d r a ­m a t i c ă ş-a renceput represintaţ i i le după debutul Sarei Bernhard t , in sâmbă ta t r ecu tă . Cu as t a ocas iune s'a j uca t pen t ru p r ima-o ră » Calea Victoriei nr . 352», co­medie in 4 acte localisata de dl G. Gusty. Marţi s 'a d a t «Manevrele de t o m n a « piesă local isata de dl Caragiali . Care va să dică, tot localisări şi nimic original pe p r ima scenă română . In legătură cu a s t a aflăm, că preţuri le de in t r a re se vor măr i . La pr ima-v e r ă se v o r incepe lucrăr i le pen t ru i luminarea pieţii Tea t ru lu i Naţ ional cu electrici tate.

Sarah Bernhardt şi Teatral Naţional din Bu­cureşci- Citim in » Democraţia»: >Dna S a r a h Bernhard t a reál isat in Bucureşci un câştig de ap rópe 150 mii lei, pe când societarii teatrului na ţ ional au suferit perdere , d in causa condiţiunilor öne rőse ce au fost puse in const rac t . Desi d n a Sarah Bernhard t plătiâ t ea t ru lu i 1500 lei pe seră, cheltuelile ce direcţ ia e r ă obligată a face după con t r ac t egalau ap rópe s u m a ce primiâ. Aşâ dar societarii tea t rului na ţ iona l n ' a u r e ­ál isat nici u n beneficiu, şi represintaţ iuni le tea t ru lu i na ţ iona l a u fost în t re rup te pe t imp de 15 dile con t ra legei teatrelor , ca re prescr ie precis, că repres in ta ţ iuni le t ea t ru lu i na ţ iona l vor u r m ă ne în t re rup t de 4 or i p e s ë p t é m â n a in timpul stagiunii . Casa tea t ru lu i na ţ iona l a fost seques t ra tă de c â t r ă perceptorul delà Galben pen t ru nepla ta sumei de 2290 lei că t ră s ta t , p roven i tă din t axe le ce dna S a r a h Bernhardt t rebuia să plătescă. P r i n con t r ac t direcţia teatrului fiind obligată să p lă tescă tacse le dnei Sarah Bernhard t , i s'a séques t râ t casa de bani.« Toţi şciu, sc i i e >Românul« că contrac tu l cu dna Sa rah Bernhardt a fost făcut de vech ia d i rec­ţ iune a teatrului na ţ iona l , deci din causa greşelilor ei societarii teatrului na ţ iona l n 'au reál isat nici uu beneficiu şi legea tea t re lor a fost călcată . N o u a di rec­ţ iune a hotărî t , in u l t ima intrunire a comi te tu lu i tea t ru lu i , ca să nu lase a se călca legea şi n u v a da tea t ru l pentru represinta ţ iuni s trăine, decât cel mult de 3 ori pe săptămână.

Dl I. C Lugoşan ne scrie din Câmpu- lung in România următore le ! «St imate die Vulcan ! Nu ţ -am scris cam de mul t . De sigur a ş ma i fi in târdia t şi cu se r i -

Anul XXIV. F A M I L I A 563

sorea as ta , decă nu a ş fi avut dilele t recute emoţiuni cu mul t mai dulci, cum am a v u t acum 4 ani in Nancy (Franţa) , când me duceam la Par is . Acolo cu ocas iunea unui banche t dat de studenţii români fore­stieri colegilor francezi şi englezi, fusei poftit să le repres in t pe »Ciobanul din ArdeaU de Iosif Vulcan. 0 făcui cu multă plăcere şi la finea canţonetei bi -sându-me, eşii cu drapelul francez in mână , şi incepui >Allons enfants de la patrie '« . . . I-ţi poţi închipui, că nici pr ima strofă n 'am isprăvit-o, şi luându-me pe braţele lor acei 300 de francezi şi englezi depe scenă, am fost nevoit să cânt M a r s e i i l e s cu ei împreună, in mijlocul lor ! . . . Un Cioban din Ardeal cu opinci, glugă şi căciulă albă a cânta in mijlocul lor şi a fi acompania t de francezi şi englezi ! . . . Judecă singur ce am pu tu t simţi a tunc i in peptul meu ! . . . Dilele t recute , cu ocasiunea represintaţi i lor mele aci in Câmpu-lung, am fost invitat de ţerani i români din Rucăr (cea mai frumosă comună rura lă din tot regatul României , — cam cum ar fi Reşinarii de lângă Sibiiu delà noi) ca să le dau o repres in ta ţ iune teatrală cu piese naţionele, şi find anun ţa t ă represintaţ iunea intr 'o duminecă, to t satul cu femei şi copii, pes te o mie persóne a aplaudat şi a cân ta t cu mine împreună pe »Ciobanul din Ardeal.* Neapărat , datorez acesta dj frumosă a carierei mele, căci dile t r is te am avut şi vo i avé ancă destule, scrierii dtale, cum şi poetului Eminescu, care a mai adăugat câ teva versuri la piesa dtale. Cu acesta ocasiune îmi permit a-ţi t r imete ca suvenir şi recunoşcinţă o posa a mea in »Ciobanul din Ardeal* ast-fel cum l'am creat eu, dupa indicaţiile şi scr ierea dtale. Decă din in têmplare séu a runca t de sor tă — v a trebui să me in torc in pat r ia mea iubi tă — pe ca re acum o plâng adeseori — şi voi juca pe »Ciobanul« dtale, fi sigur că, nu te voi da de ruşine.*

Corul vocal din Dobra impreună cu elevii şcolei capi tale de acolo v a arangiâ mar ţ i la 29 nov. v . (11 dec. n.) o producţ iune, in memor ia mare lu i a rch i -păs tor Andrei, in sala otelului >la Husar* , cu u r m ă -tórea p rogramă : 1. »Imn« esecuta t de corul bărbătesc ; 2. »Cuvent ocasional* rostit de dl Iosif Morariu ; 3 . »Rugaciune« şi »Tabara din Dumbrava roşie,* cântăr i in 2 i p c i , esecutate de elevi ; 4 . »Paul de Nola,* po­ésie cte G. Coşbuc, dec lamată de dl G. Bontoş ; 5. »Psalmul 149« de C. G. Porumbescu, esecutat de corul bă rbă t e sc ; 6. Din » Poves tea vorbei« de A. Pan, declamaţ iune de dl V. Milencoviciu ; 7. »Romanul« şi „Mers victorios,» cântăr i in 2 voci, esecutate de e l ev i ; 8. » Detunata , c cor de E. Neiedly, esecutat de corul bărbă tesc ; 9. «Sentinela română,» poem istoric de V. Alecsandri, declamat de dl Ios. Morariu ; 10. » Cântec de unire« de W . A. Mozart, esecutat de corul bă r ­bătesc.

C E E N O U ? Iubileul Mat- Sale, adecă an iversa rea a 40-a

delà suirea sa pe tron, s'a serbat in t o t e părţile mo-narchiei , conform dorinţei innal te , in linişte, fără fes­t ivităţi a n u m e ; da r din incedentul aces ta s'au făcut mai mul te fundaţiuni. Insuş iubilarul impëra t a pe­t recut d iua acesta in castelul delà Miram are, unde a sosit şi regina din căletoria sa prin Grecia, apoi m o -narcul s 'a intors la Viena.

Biserică Şi ŞOOlâ. La capitulul din Bios au fost înainta ţ i : canonicul custode I. M. Moldovan la s ta lu l de canonic cantor , canonicul scolastic dr . I o a n R a ţ i u la stalul de canonic custode, canonicul cancelar Ale-sandru Micu la stalul de canonic scolastic şi c anon i -cul-teolog Simeon P o p Mateiu la stalul de canonic

cancelar. — In Zgribeşci lângă Lugoş la 18 novem­bre s'a sfinţit biserica nouă gr. or. de că t ră proto-sincelul din Caransebeş F . Musta, cuvên ta rea festivă a fost rost i tă de protopresbiterul din Lugos dl d r . George Popovici, ér corul din Selbăgal a cân ta t cântă­rile liturgice.

Hymen. Dl Dionisiu Simionovici, profesor de l imba r o m â n ă la şcola reală gr. or. din Cernăuţi , la 25 novembre ş-a serbat cununia cu dşora Olga On-ciul, fiica dlui protopop Dimitrie Onciul din Vicov. — Dl Vasile Busu, inveţător-dirigent la şcola de s ta t din Bozovici, la 3 decembre s'a logodit cu dşora lulia Copescu, fiica dlui George Copescu din Mehadia. — Dl Alesandru Trăilescu la 26 novembre ş-a ţinut cu­nunia cu dşora Ecatar ina Iorgovan in Fabricul-Timişori i . — Dl Mihai Nediczky, funcţionar telegrafic in Solnoc, s'a logodit cu dşora Silvia Maior, fiica preotului gr . c. G. Maior din Şeitin, comitatul Cianad.

Soiri militare. Dl Demetriu Bardoşi, vo lun ta r din regimentul de infanterie 64 şi t o toda tă sergent titular, a făcut esamenul de oficer de réserva cu s u c ­ces frumos, incât colonelul l'a lăudat înaintea c o r p u ­lui oficiresc pentru ţ inuta sa mil i tară şi comanda rea esactă. — Capelani militari cl. II. in réserva a rmate i comune sunt n u m i ţ i : George Simu alias Simonfi, Alexi Staicu, dr . teol . Vasilie Hossu, Vasilie Călugăru, Ioan Bochiş, Ioan Şiara , toţi preoţi ai archidiecesei gr. cat. Alba-Iulia şi Făgăraş. — Ioan Bucşa, infanterist in réserva reg. 2 de inf, e numi t pract icant la maga­zinul de proviant militar in Sibiiu.

Bolintinean va fi numele unei noue societăţ i şciintifice-literare, care se va înfiinţa la Bucureşci , de că t ră un grup de tineri, cu adevăra t scop de cul­tură şi ins t rucţ iune, in lă turându-se ori ce idee poli­tică. Fondurile permiţând, se v a scote şi o rev i s tă sub patronagiul sus disei societăţi .

fflórtea lai H. V. Stăneson, pe care o anun­ţarăm la 'ncheiarea nr. t recut al foii nóstre , a stêrnit compătimire generală, căci reposatul a fost iubit şi st imat in deobşte , ca un fiu credincios al naţiunii sale. Născut la 1841 in Arad, a s tudiat gimnasiul acolo, dreptul la Pes ta şi la Viena, ér teologia la Arad ; a deschis cancelar ie advocaţ ială in oraşul seu na ta l şi in t imp scurt a devenit unul din advocaţ i i cei mai căutaţ i , in a cărui cancelarie mulţ i tineri români în­cepură prac t ica lor advocaţ ia lă . Servind cu credinţa causa poporului , a fost in doue rêndur i deputa t dié­tái, mai de mul te ori deputa t sinodal şi congresual , a făcut par te din repres in tanţa municipiului Arad, a fost membru al direcţiunii insti tutului » Victoria, c p r é ­sident al Societăţii »Progresul« e tc . etc. Nu este causa naţională, bisericescă, şcolară, culturală, in care S t ă -nesou să nu-şi fi avu t pa r t ea de lucru. Zelos afară din cale, energios până la entusiasm, avênd u n ta len t ra r şi un dar orator ic escelent, ş-a pus tote cali tăţi le aceste in serviciul naţiunii sale, care a c u m a - l jeleşce adânc. La ja lea aces ta ia pa r t e şi l i teratura , căci d e ­cedatul a luc ra t şi pe terenul aces ta ; neamint ind în­cercările sale pr ime, el a fost unul din cei dintêi c a r e a inceput s 'adune şi să publice poveşt i popora le şi a fost pr imul care a înfiinţat la noi o fóie umor i s t i ca , „Strigoiul*; a mai publicat, in soc ie ta te cu reposatul Iulian Grozescu, o revis tă beletr is t ica » Speran ţa* , o gramatică română in limba ge rmană şi diferite călind a r e . A fost însurat , dar copii n ' a avut . I nmormên ta r ea - i , in dumineca t recută , a fost imposantă ; au lua t p a r t e tote corporaţ iuni le din car i densul a făcut pa r t e , e l i t a clasei inteligente din Arad şi din ţinut, de unde s 'au trimis vèduve i o mul ţ ime de depeşe de eondolenţă , fără deosebire de naţ ional i ta te , căpetenii le t u t u r o r au to -rităţilor publice, in frunte cu corniţele s u p r e m Fab i an , episcopul Meţian şi pr imarul Salacz. Serviciul r i tua l a

564 F A M I L I A Anul XXIV.

lost, severşit de dl V. Mangra, profesor de teologie, amicul defunctului, însoţit de alţi doi preoţi , carele a rostit forte emoţionat cuvêntul funebral. P e cale doue musici de ale pompieri lor cân ta ră marşur i funebrale, corul societăţii >Progresul* esecută cântări le r i tuale, é r la m o m e n t vorbi advocatul dr. Nicolae Oncu, d i -cêndu-i cu lacremi in ochi : In veci pomenirea lui !

Un non gimnasiu românesc Pr. SSa episcopul Ioan Meţian, care cu tot dreptul se póté numi rege­neratorul eparchiei sale, a intreprius erăş un plan măreţ, ca re i va éternisa numele. Din incidentul iu-bileului de 40 de ani delà, suirea pe t ron a Maj. Sale impëratului şi regelui, Pr. SSa a îndreptat un cercular cătră clerul şi poporul seu, indemnându-1 să eterni-seze acesta di prin o faptă filantropică de binefacere şi anume prin intemeiarea unui fond pentru înfiin­ţarea unui gimnasiu diecesan. Lipsa unui astfel de institut de cul tura se simte adânc in diecesa Arad, care numeră 500,000 suflete şi n 'are nici un gimnasiu. Pr. SSa dispune dară , ca spre acest scop să se a d u n e bani in totă diecesa, ér resultatul colectelor făcute până Ia Boboteză să se tr imită la oficiul seu d ie ­cesan.

Şciri scurte. Procesul de presă al dlui Traian Doda s 'a amânat erăş din causa bóléi sale ; totodată t r ibunalul din Arad a scris tr ibunalului din Ca ran ­sebeş să constateze prin medici timpul, când boia v a permite dlui general să se presinteze la pertractare ; pe a tunci se va ficsá un termin nou. — O fabrică de zahăr are să se 'nfiinţeze in Oradea-mare şi a l ta 'n comitatul Bihări i ; in causa acésta sèp tëmâna t r ecu t ă s 'au ţ inut conferinţe la Orade şi la Salonta . — Un iridentist a fost ares ta t dilele t recute la Veneţia, pentru că se pregătiă să mergă la Triest . — Stein-acker in dumineca t recu tă ş-a luat r e m a s bun delà alegătorii sei in comuna Cisnadia de lângă Sibiiu.

Şciri din România. Pentru seroătorile Crăaunului direcţ iunea căilor ferate române va organisa un t r en de plăcere, de dus şi adus şi cu preţur i reduse delà Bucureşci la Braşov. — Dómnele române din Berlad au infiinţat o loterie in folosul societăţii lor de b ine ­facere, cu autor isaţ iunea guvernului, in 600 de n u ­mere a 1 leu, t ragerea se v a face la 15 mai anul vi i tor . — Grajdurile regelui Carol sunt in primejdie ; deună-dile s 'au aprins cele delà palatul regal din Bucureşci, ,de curênd cele delà S ina ia ; se dice, că aicia focul a fost pus.

Numiri. Dl Petru Popoviei, pract icant de drept îa t r ibunalul din Arad, s'a numit vicenotar la j u d e ­cătoria din Pecîca. — Bl Aurel Badu, absolvent de drept, a fost numi t pract icant in drept fără d iurnă la tr ibunalul din Timisóra.

Concurs de frumseţe in Viena. In Viena s'a constituit un comitet c a r e ' v a arangiá la 12 ianuar ie 1889 u n mare concurs de frumseţi in coloséul Schwen­der. Produsul acestui concurs este destinat pentru u n scop filantropic. F rumse ţea in serviciul filantropiei n u este o ideie rea, dar ea a fost destul de esploatată in aşa numitele bazarur i filantropice. Sunt femei car i ţ in mul t să-şi pună in evidenţa frumseţea lor, dar ca să-şi e spună aşa d'a dreptul frumuseţea, credem că se vor găsi puţine femei cari să se lase a fi învinse de van i t a t ea lor.

Oglinda lumei. La Paris in dumineca t recu tă s 'au făcut demonst ra ţ iuni boulangeriste, car i apoi s 'au repeta t şi la Nevers unde generalul s'a dus din Par is ; inse guvernul, ca re se aş tep ta la ele, a luat de cu bun t imp mësuri pen t ru potolirea lor. — Marele duce Pavel, fratele ţarului, care s'a logodit de curênd cu fiica regelui Greciei, a plătit cu prilegiul acela spe ­

sele măritării a o sută de fete din Atena . — Ma­reşalul Mac. Mahon v ré să-şi publ ice memoare l e ; c a r ­tea va apà ré de oda tă la Par is , la Londra şi la Lipsea ; spre a fi cât m a i autentic, au to ru l a comunicat p a r t e a relat ivă la resbelul i tal ian cu archiducele Albrecht , ér pa r tea re la t ivă la resbelul cu Prussia , cu mareşa lu l Moltke. — Micului rege spaniol i s'a d a t ca educa tó re miss Davenport , o ir landeză, cu plată de 17,000 franci şi as igurânâu- i -se dreptul la pens iune de 12,000 franci. — Soţia lui Boulanger, conform unei şcir i parisene, s'a re t ras cu fiica sa mai mică intr 'o mănăs t i r e : d i -divorţul a fost cerut de generalul . — Prinţul Ferdinand al Bulgariei, se dice, că a r fi rugat p r in u n tr imis special pe sul tanul , să-1 pr imescă in Constant inopol , da r a pr imit respuns negativ. — La Brusela un covoiu de socialişti t recênd pe s t rade , a insul tat pe regina Belgiei. — Irincipeh Ferdinand al Bulgariei a dăru i t doue milióne de franci p e n t r u înfiinţarea une i un i ­vers i tă ţ i in Sofia. — Imperatul Germaniei e bolnav ; diarele spun, că boia veche de urechi s'a ivi t d in n o u ; cercuri le curţii, din c o n t r a asigură, că sufere numai de guturaiu. — Telefon sub mare s 'a făcut i n t r e Buenos-Ayres şi Montevideo şi se dice, că e cu mult mai perfect decâ t cel de pe cont inent . — Banca fran­ceză a c u m a îşi emite notele, car i , după cum se afirmă, sunt a tâ t de bine compuse, incâ t n u se pot imi ta .

NecrolOge. Ioan Fekete Negruţ, unu l din c a n o ­nicii cei ma i b ine cunoscuţ i d in Blaş, ca re le pe t i m ­pul când a fost p ro topop la Cluş, a publicat şi o g ra ­mat ică a limbei r o m â n e şi a fost membru fundator a l Associaţiuni t ransi lvane, a mur i t la 4 decembre , in e ta te de 71 an i . — Victoria Beşa n. Harşan , so ţ ia dlui Pave l Beşa, preot -ca teche t şi i 'nveţător in Borgo-Prund, a m u r i t acolo la 29 novembre , in e t a t e de 32 ani , lăsând in doliu familie numerosă .

Poşta Redacţiuniî. Orăştie. Poesii de acestea

nu publicăm. Dar diua aceea trecênd, nici nu mai e ocas io-nală.

Loco. Vedem progres, dar ancă nu ating mesura cerută pentru publicitate. Defectul de frunte e limba, de aceea iţi re­comandăm să studiezi pe auterii

noştri mai buni şi poesia poporală.

Călindarul sëptémânei. Piua sept . I Căl indarul vechiu Călind nou Dumineca 24 după Rusalii, Ev. delà Luca c. 18, st. 18, gl. 7, a inv. 2, Duminecă 27 Mar t Iacob Persu l 9 Ioachim Luni 28 C u v . Stefan 10 Iudi ta Marţi 29 Mart . P á r a m o n 11 Damasus Mercuri 30 •f- S. Apost. Andreiu 12 Synesiu Joi 1 Prof. Naum 13 Lucia Vineri 2 Prof. Avacum 14 Nicasius Sâmbă tă 3 Prof. Sofronie 15 Valeriu

Avis- Apropiându-se sferşitul anului, rugăm p e to ţ i aceia, cari pr imesc fóia nos t ră , da r ancă n ' a u respuns abonamentu l , să binevoiescă a-1 refui c â t ma i curênd.

P ropr i e t a r , r e d a c t o r r e spundă to r ş i e d i t o r : IOSIP VULCAN. tiu tipariui lui Otto Hügel in Oradea-mare.