mişcãrile sociale sunt acŃiunile unor persoane care s
Post on 20-Feb-2016
6 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Mişcãrile sociale sunt acŃiunile unor persoane care s-au organizat pentru a promova o schimbare
socialã sau pentru a rezista unei astfel de schimbãri. Într-o altã definiŃie, o mişcare socialã este orice
acŃiune socialã/ colectivã ce urmãreşte sã impunã schimbãri – variabile ca importanŃã – în structura
socialã şi/ sau politicã, apelând frecvent, dar nu în mod exclusiv, la mijloace neinstituŃionalizate.
Mişcãrile sociale constituie fenomene de sine stãtãtoare, vãzute însã din perspective diferite:
1. în Europa au fost vãzute mult timp doar ca o manifestare secundarã, chiar un subprodus al
conflictelor de clasã;
2. Europa antica
3. Orinetul antic
Posibilele cauze multiple ale mişcãrilor sociale ca şi varietatea acestora au condus la constituirea
mai multor teorii privind geneza mişcãrilor sociale
Europa, Antică, este locul de naștere al culturii vestice. Națiunile europene au jucat, un rol
predominant în politica mondială, în special după începuturile colonialismului.
Europa este spațiul unui dramatism demografic deoarece natalitatea a coborât la 11-12%, iar
mortalitatea a urcat la 11%, rezultând un bilanț natural cuprins între 0-1%. Pe state, în ultimii ani s-au
înregistrat rate ale natalității între 15 și 20%
MISCARILE SOCIALE
Miscarile sociale se remarca mai ales incepand cu anii saizeci, in Statele Unite, apoi in Europa,in
1968 (“noile miscari sociale”), perioada in care s-au inmultit studiile de caz si lucrarile teoretice –
ex. Cercetari privind miscarile sociale, conflictul si schimbarea – publicatie anuala.
Legitimitatea stiintifica a studiului miscarilor sociale a fost consolidata odata cu aparitia preimelor
bilanturi consacrate cercetarilor in cest domeniu, menite sa puna in evidenta rezultatele obtinute.
Miscarile sociale nu mai sunt abordate prioritar din unghiul comportamentului colectiv, ca o
manifestare speciala, si chiar originala a acestuia. Devine un obiect de studiu de sine statator.
In Europa, batalia s-a dat impotriva unei conceptii reductive, ce avea tendinta de a vedea in
miscarile sociale doar o manifestare secundara, un sub-produs, al conflicetlor de clasa.
Orientul antic
Cu mult înainte ca Antichitatea greacă şi romană să pună bazele civilizaţiei europene, mari
civilizaţii apăreau in Orient, in special pe „pământul fertil dintre fluvii, Mesopotamia. Dezvoltarea
agriculturii şi creşterea animalelor era esenţială pentru progresul unor civilizaţii atât de avansate, întrucât
presupunea tot mai multe investiţii in structurile organizaţionale. Istoria Orientului antic a fost influenţată
iniţial de sosirea şi stabilirea unor populaţii nomade.
Mult timp s-a considerat că triburile de nomazi au cucerit pământurile popoarelor sedentare. Însă migraţia
triburilor mici s-a desfăşurat de-a lungul mai multor secole, constituind mai degrabă o infiltrare. Cultura
şi religia nomazilor şi sedentarilor s-au influenţat reciproc, dar au apărut şi conflicte din cauza resurselor
naturale, precum păşunile şi apa necesară irigaţiilor.
Înmulţirea sarcinilor şi complexitatea lor crescândă au dus la o diferenţiere între păturile sociale:
agricultori, meşteşugari, războinici şi administratori. Mai existau şi preoţii care practicau ritualurile
religioase şi încercau să afle momentele potrivite pentru semănatul şi culesul recoltelor, cu ajutorul
calculelor, profeţiilor şi astrologiei.
Avântul cultural cunoscut de omenire dupa inventarea scrisului nu poate fi nicidecum subapreciat.
Primele inscrisuri au fost găsite pe tăbliţe de lut, care erau folosite în schimburile comerciale. Scrierea
cuneiformă timpurie a sumerienilor s-a dezvoltat din pictograme care, la fel ca şi hieroglifele egiptene, se
asemănau cu obiectul pe care îl reprezentau. Era un sistem complicat, stăpânit doar de scribi special
instruiţi, care aveau în virtutea acestui fapt o poziţie bună pe scara socială.
Mesopotamia a oferit multiple zone geografice ce au permis folosirea resurselor naturale. Cea
dintâi mare civilizaţie a antichităţi s-a construit în zonele văilor fertile ale Mesopotamiei, ţară care are
1000 de kilometri lungime şi o lăţime de 400 de kilometri. În mod direct, influenţa aceasta a fost net
predominată.
Palestina
La nord-est de Egipt se întinde un mic teritoriu cuprins între deşert şi mare. La început s-a numit
Canaan. Dar romanii i-au spus palestina. Ea este antica ţară a evreilor. Un ţinut în mare parte sărac.
Singura zonă mai fertilă era valea râului Iordan.
Persia a fost cuprinsă între fluviile Tigru şi Indus, Marea Caspică, Golful Persic şi Oceanul Indian.
Pe acest teritoriu s-au încrucişat, încă de acum patru mii de ani, numeroase drumuri comerciale care legau
Orientul Apropiat
India este o prezentare sintetică a istoriei, civilizaţii şi culturii Indiei care vorbeşte 500 de limbi.
Între culturile antichităţii, cultura Indiană nu poate fi comparată decât cu cultura Chineză.
Egiptul Antic
de o lungime de 1200 km, nu reprezintă decât o porţiune cultivabilă de 1 sau 2 km. Pe acest spaţiu
verde se va derula aproape toată istorea Egiptului.
top related