melancolii de toamna(1)

E toamna iar...si iar...si iar…

A cata toamna oare s-a sters din calendar,de cand astept sa se intample ...

o ..minune,ceva ,nu stiu nici eu...ceva anume?.

As vrea o toamna mai frumoasa,

o toamna ruginie ,la fel ca cea de-acasa.

Mi-e dor,mi-e tare dor de toamna mea,

mi-e dor chiar daca stiu ca ea nicicand nu va mai aparea.

As vrea ca sa m-auda s-asculte rugamintea mea,

as vrea ca sa mai vina odata,

macar odata...toamna copilariei mele.

Se aude toamna in frunze,in cer,in iarba.

Se vede toamna în ochi, pe buze și pe piele.

Vorbește toamna în suflete, în oameni și în zâmbete.

Miroase a toamna in vant,in dimineti si in roua.

Tace toamna în ploaie și pe aleile pustii.

Se citeste toamna in carti si in ganduri.

A inceput iar toamna,iar frunzele adorm pe pamant.

Sunt clipe de toamna in sufletul fiecarui om,

sunt clipe în care timpul nu se aude,

iar secundele sunt imbracate in hainele fericirii.

Sunt inceputurile toamnei care ne lasa sa dansam in visul nostru,

Sunt frunzele aproape uscate ce deseneaza

lumini de curcubeu pe sufletele noastre,

E soarele care respira secunde tomnatice si cerul ce ne atinge ochii.

Sunt pasi care alearga spre sufletul toamnei,

Sunt fluturi care se îmbracă cu tăcerile unor seri albastre.

Sunt emotiile unui inceput de toamna

si mirosul unui verde transformat in maroniu,

sunt melancoliile dulci ale unor seri reci.

E un anotimp al începuturilor…

Un anotimp, al iertarii,al impacarii si al iubirii.

un anotimp ce ne mangaie si ne picteaza sufletele in culorile fericirii.!

Imagini si text-Internetgfv@yahoo.com

Iubesc toamna,pentru ca imi da sansa de a strange in palme lacrimile cerului.

Iubesc toamna, pentru ca ma simt toamna.Respir toamna,simt toamna,gandesc toamna.