marius iulian zinca - săvârşirea (re)naşterii
Post on 24-Mar-2016
245 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Reeditare electronică cu acceptul direct al autoruluiMarius Iulian Zinca şi al
Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean
Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate
pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.
Săvârşirea (re)naşterii - versuri -
Marius Iulian Zincă
2
Ilustraţia copertei: Eugenia ENESCU
Tehnoredactarea: Petre Ioan CREŢU, Ioan Muntean
Săvârşirea (re)naşterii
3
Marius Iulian Zinca
Săvârşirea (re)naşterii - versuri -
2014
Editura VJF
Marius Iulian Zincă
4
Premiul II la
Concursul de creaţie
literară Chronos 2013 –
secţiunea poezie –
Săvârşirea (re)naşterii
5
Acest volum de versuri îl
dedic părinţilor mei.
Iubiţi-vă părinţii, iubiţi-i
mult căci indiferent de felul şi
forma lor, sunt singurii cei mai
buni „profesori” în, de şi despre
viaţă funcţie de mediul în care
trăiţi. Cu mintea „deschisă”, puteţi
decela întotdeauna între „aşa da şi
aşa nu”, depinde doar de voi.
Marius Iulian Zincă
6
Săvârşirea (re)naşterii
7
„Să nu uiţi tată, ...”
... de pe 16 iulie 2013, orele 12,20, privesc timpul şi pe
mine trecând prin el.
Timpul e acelaşi şi oamenii...”
Am simţit cum se zbate sufletul în secunda morţii, cum
luptă la despărţirea de trup. Ştiu ce înseamnă să guşti
amărăciunea şi durerea ce rămân în urmă, atunci când pierzi
un părinte. Crezi în acele momente că rămâi fără trecut, că îţi
ard rădăcinile. Inima explodează, toate simţurile sunt
paralizate iar această durere nu poate fi exprimată printr-o
manieră vizibilă. Te închizi în tine fără să poţi plânge, fără să
poţi ţipa... nu vorbeşti, ca un mecanism de autoapărare.
Fiecare dintre noi simte durerea în mod unic iar
procesul de „vindecare”, învăţare şi acceptare a golului lăsat
de cei dragi, este un mit. Nimeni şi nimic nu poate înlocui acel
„gol”, iar „Lacrimile îţi pot spăla ochii/sufletul, dar lasă
urme/cicatrici arzându-ţi obrajii...” („Vorbe...”)
Ca o premoniţie, poetul Marius Iulian Zinca se
descoperă cu două luni înainte de pierderea tatălui, sub o altă
formă de scriere - a poeziei religioase - cu ajutorul căreia îşi
curăţă sufletul pregătindu-l parcă de ceea ce va urma. „Mă
iartă Doamne/că sunt om,/greşesc ades,/păcatul meu,/dar
uneori/mi-e tare greu./Ajută-mă/de cad,/să mă ridic,/să-mi urc
Golgota mea,/să-mi curăţ crucea,/aripi în zbor să fie
ea,/copiilor mei,/copiilor Tăi./Amin!” - („Crucea”)
Marius Iulian Zincă
8
Într-o lume în care totul este atât de legat de materie şi
de trup, poetul Marius Iulian Zinca, stimulează cititorii să
conştientizeze existenţa lucrurilor care transcend mizeria
cotidiană. „Aştept/Lumina cea divină/să-mi umple Calea către
Tine.”(„Închisoarea sufletului”)
Aceste poeme ne deschid ochii, mintea şi sufletul
reamintindu-ne de Patimile, Învierea şi Înălţarea Mântuitorului.
Poetul devine astfel mărturisitor al Iubirii, al Luminii şi al
Bucuriei. „Hrănind/scoarţa din coaja/copacilor
trunchiaţi/crescuţi/să vadă,/să simtă/albastrul de necuprins/al
iubirii de nesfârşit/din apă, aer şi pământ./Ne iartă micimea
Doamne!” („Dezlegare”)
Recunoscându-şi neputinţa, poetul urcă propria
Golgotă, răstignindu-şi durerile sufleteşti, cunoscând astfel
adâncimile, puterile şi frumuseţile Dumnezeieşti.
„Mă-nchin Ţie,/Doamne/şi-Ţi mulţumesc/că-mi dai
putere/încercările vieţii/să le trec/şi/minte îmi dai/să-nvăţ din
ele./Îţi mulţumesc Doamne!” („Mulţumire”)
La răscrucea dintre golul interior şi ceea ce crede
subiectul poetic că l-ar putea umple s-a născut acest tip de
poezie, ca o eliberare, iar dacă ne vom apleca cu atenţie spre
experienţa sa spirituală, vom fi răsplătiţi cu Lumina care se
înalţă din abisuri. „Mă-ntorc/în trupul meu acum/când încă
sper/că prea târziu nu e/să pot/îngenunchea/să-ţi mulţumesc”
(„Pribegia sufletului”)
Prin limbajul sufletului, poetul atinge inimile celor care
citesc, conştient fiind că „Lucrurile se întâmplă întotdeauna
când trebuie să se întâmple, nu când vrem noi... „(„Vorbe...”)
Deşi obosit, nu abandonează lupta, se agaţă cu
stoicism de orice speranţă pentru a salva viaţa tatălui său.
Face naveta aproape zilnic între Piteşti şi Bucureşti, pentru a
sta câteva clipe alături de el, cuprinzându-i palma mâinii stângi
Săvârşirea (re)naşterii
9
cu protecţie şi încurajare „Mi-am pus gândul/să facă naveta
zilnic/între Bucureşti şi Piteşti,/poate află/pe unde umblă/sau
trândăveşte/sufletu-mi./L-am trimis/de mai bine de o lună/să
Te caute,/să Te găsească,/să Te aducă,/să-mi umple totul/de
Tine.” („Am obosit...”)
„Am obosit/în aşteptarea sufletului meu./Te
rog/Doamne,/nu mă lăsa/să mă resemnez/cu gândul/că mi-am
părăsit trupul./Dă-mi puterea/să găsesc drumul înapoi,”
(„Resemnare?!?”)
„Despre viaţă nu poţi scrie decât cu un toc înmuiat în
lacrimi” - spunea Emil Cioran. Marius Iulian Zinca tocmai asta
face; în zile de aşteptare, descărcându-şi sufletul, aşterne
trăirile şi stările până în clipa în care, resemnat şi obosit îşi
cere iertare, mulţumind şi îndemnând pe fiecare dintre cititorii
săi:
„Iubiţi-vă părinţii, iubiţi-i mult căci indiferent de felul
şi forma lor, sunt singurii cei mai buni „profesori” în, de şi
despre viaţă funcţie de mediul în care trăiţi. Cu mintea
„deschisă”, puteţi decela întotdeauna între „aşa da şi aşa
nu”, depinde doar de voi”.
Vă invit să-l descoperiţi pe poetul Marius Iulian Zinca
sub această nouă forma de scriere, să-i mângâiaţi bucăţile de
suflet, lăsând să picure din gândul fiecăruia, o rugăciune de
iertare pentru sufletul tatălui său, mutat de la noi.
Închei, citându-l pe poet din „Vorbe”-le sale: „Dacă
iubeşti pe cineva, dă-i libertate, lasă-l să zboare şi se va
întoarce într-un timp... la tine.”
Cătălina Nicoleta MUNTEANU
Marius Iulian Zincă
10
Săvârşirea (re)naşterii
11
Să nu uiţi tată, …
… de pe 16 iulie 2013, orele 12.20, privesc
timpul şi pe mine trecând prin el.
Timpul e acelaşi şi oamenii din jurul tău la fel.
Nu s-a schimbat nimic. Îmi văd doar barba
crescută parcă dintr-odată când mă privesc în
oglindă şi tot mai des, nici ea nu mai creşte, doar
ghiocei apar şi mai mulţi şi mai moi…
Te rog, de acolo de sus, trimite semnele tale
că eşti bine, vino să ne strângem de mână, să ne
îmbrătişăm şi… să nu uiţi tată!
DUMNEZEU să te aibă în paza Lui!
Marius Iulian Zincă
12
Săvârşirea (re)naşterii
13
Vorbe...
Dacă iubeşti pe cineva, dă-i libertate, lasă-l să
zboare şi se va întoarce într-un timp... la tine.
Eşti liber până în momentul în care conştientizezi că
eşti, exişti...
Coviltirul umbrei e pecetea (devenită de multe ori
povară) trupului peste suflet. Arareori îl dăm deoparte şi
doar pentru puţin timp, de teama frumosului şi de a simţi
că trăim...
Viaţa e sufletul străbătut de străzile minţii cu mâinile
şi picioarele trupului.
Prezentul e trecutul perceput prin iluzia viitorului.
Iluzia iubirii a atât de măgulitoare încât te pierzi în
ea şi uiţi să mai trăieşti... Iubirea.
Poarta boemă a iubirii sub care „furi” boabe de rouă
de pe buzele iubitei, e întotdeauna din florile sufletului.
Focul aprins din „untura/grăsimea” iubirii, nu-l stingi
niciodată cu apa vieţii...
Marius Iulian Zincă
14
A ierta ţine de Dumnezeu. A-ţi cere iertare, nu ţine
de vârstă, sex sau... situaţie, ci de OM.
„totul e nimic” şi „nimic e totul”. Mă-ntreb la cine, ce
şi cum ne raportăm când spunem „Iubirea e totul”?...
Viaţa e un antrenament continuu... pentru/în iubire.
Într-o lume a „băgătorilor în/de (z) seamă”, niciodată
nu s-a vorbit şi nu se va vorbi de (spre) anonimi.
Indiferent cum se vorbeşte (bine sau rău) atunci când se
vorbeşte, nu vă întristaţi, bucuraţi-vă, doar atunci existaţi.
Blestemul iubirii e să fi poet.
Somnul cu ochii deschişi, te oboseşte mai tare când
te trezeşte să-ţi trăieşti viaţa uitată în clipele (pe) trecute
dormind... pe lângă tine.
Drumul lung şi calea îngustă sunt singurele ce-ţi fac
„dorul” să-l simţi cu fiece pas făcut, mai aproape...
Respectul nu-l manifeşti faţă de o persoană sau
alta, ci faţă de tine... dacă îl ai.
Nevoia de tine (a celorlalţi) întotdeauna se
manifestă cu adevărat, când eşti obosit... de tine.
„Grosimea” nu-ţi dă întotdeauna „tăria” din
„adâncimea”... obrazului.
Săvârşirea (re)naşterii
15
Sau
„Tăria” nu-ţi este dată (întotdeauna) de „adâncimea”
din „grosimea”... obrazului.
Aşteptarea e bună... dacă faci ceva în/din
aşteptarea ei.
Anarhia din jurul nostru, continuă atâta timp cât nu
ne punem ordine în „varza” gândurilor noastre şi râdem
când trebuie să plângem şi plângem când ar trebui să
zâmbim.
„În viaţă să faci numai bine”, dar „binele” pe care-l
faci, să fie „bine” şi pentru ceilalţi, nu doar pentru tine
(„binele” tău poate fi „rău” pentru ceilalţi).
Viaţa pe pământ e doar un popas, un respiro în care
inspirăm sau expirăm... „petele” ce trebuie sau nu, în
călătoria din noi - suflet.
Condiţia de om nu dispare prin uitarea iubirii de/prin
fizic (poate doar uitarea de regnul animal), însă când
uităm să (ne) iubim sufletul, omul nu mai există decât ca
şi „robot”... prin gândire.
Vine o zi când supus unui tir de întrebări cu, de şi
despre tine puse, răspuns să dai. Curaj îţi trebuie. Ai
nevoie de aripile cu care să zbori prin nimicul din tot... ul
minţii şi trupului, să-ţi afli sufletul.
Marius Iulian Zincă
16
Să nu judecăm reacţiile, întâmplările, evenimentele
altora. Călătorim în spaţiul din timpul celorlalţi (în timpul
nostru) pentru a ne întregi în... egoismul nostru, sufletul
Cuţitul întors în rana inimii, adânceşte preludiul din
agonia extazului de ieri...
Somnul, nu să-l „dormi” azi pentru ieri, e necesar, ci
doar dacă e „dormit” pentru regenerarea organismului...
pentru ziua de mâine.
Singurul lucru de care sunt sigur în viaţă, e că totul
este relativ, mai puţin moartea, dar nici ea nu ştiu când
vine...
Sufletul respiră atâta timp cât prin „perfuzia vieţii”
mai există/curge picătura/stropul iubirii...
Între lingurile de „varză”, doar „şpriţul” din stropii
perfuziei se serveşte la „cârciuma” vieţii din colţul inimii.
Bolboroseala cuvintelor - dorinţa nerostită a
gândurilor dea valma.
Fiecare îşi duce crucea cât îi e dat să o poarte...
Munceşti o viaţă pentru a-ţi putea plăti
medicamentele ce-ţi conferă iluzia că poţi trăi... o clipă.
Săvârşirea (re)naşterii
17
Viaţa e o continuă încercare, dar nu să faci tu
„încercarea”, ci să treci prin încercările date...
Lacrimile îţi pot spăla ochii/sufletul, dar lasă
urme/cicatrici arzându-ţi obrajii...
Pe principiul „omul luat ca individ, e deştept, însă
luat la grămadă, sunt o mare de proşti - efectul de turmă”,
cucul e cuc doar în pădure, prins alături de alţi semeni, e
un „papagal”.
Libertatea şi liberul arbitru e doar în noi, în iluzia
creată de gândurile noastre, altfel ea nu există, mai ales
dincolo de noi...
Bucuriile vieţii sunt întotdeauna scurte şi vin numai
după ce am învăţat lecţia suferinţei să putem aprecia
viaţa la justa ei valoare. Restul sunt doar iluzii...
Nu de „problemele” tale să-ţi faci griji, alţii au grijă şi
rezolvare pentru ele. Doar de „problemele” celor ce te
ating, să-ţi faci... probleme.
Ecoul fericirii persistă cu cât clipa de bucurie e mai
intensă...
Aşteptarea e grea, dar dacă înveţi şi ştii să aştepţi,
aşteptarea nu poate avea decât rezultatul aşteptat.
Marius Iulian Zincă
18
Iubirea e lovită de nulitate când eşti prins în
cotidian...
Dacă inima e „bomba” cu „tic si tac”, plămânul e cel
ce-şi trece timpul doar la „tic” şi se opreşte la primul...
„tac”.
Indiferent de suferinţa oamenilor, când îi vezi cu
lacrimi pe obraji, nu trebuie să simţi milă, compasiune, ci
să te bucuri pentru ei. Îşi uşurează sufletul. Părerea de
rău trebuie să o ai faţă de cei ce nu pot plânge... cu
lacrimile ochilor. Interiorul lor e înecat de lacrimile
sufletului (chiar dacă nu le vezi)...
Gândim, filozofăm, întrebăm (sau nu) despre
naştere, viaţă, iubire, moarte... a celorlalţi. Oare vom găsi
răspunsurile care să ne arate micimea noastră?
Lucrurile se întâmplă întotdeauna când trebuie să
se întâmple, nu când vrem noi...
Istoria e aceeaşi peste tot, depinde însă de timpul
fiecăruia şi de loc. Pentru cei plecaţi, ce nu sunt în
locurile în care se scrie, e ca să-şi dea seama de ce au,
iar cei ce ne privesc şi vor veni, să (între) vadă...
speranţa.
Pornind de la vorba „nici în luntre, nici pe punte” şi
de la şovăiala, indecizia, îndoiala şi multe alte ale
oamenilor, încerc/încep să-mi dau seama de ce s-au
Săvârşirea (re)naşterii
19
construit corăbiile/vapoarele... Păcat că sunt prea puţine,
prea scumpe şi pentru unii „oameni” prea departe...
Gimnastica: - la „sol” suntem campioni de nici nu
mai ştiu să număr anii, dar pentru asta nu trebuie să
uităm să mulţumim tuturor „conducătorilor” care s-au
perindat pe „sus”. Au avut grijă de „gropile” noastre nu
doar să le păstreze, chiar să le mărească, înmulţească,
de ogoare nu mai zic că au făcut şi bani - instalaţiile de
irigare le-au dat la fier vechi şi au scos bani. Pământul l-
au lăsat în plata cerului - soarele l-a dogorit şi crăpat, iar
norii l-au inundat - asta ca să ne ajute şi la echilibristică,
pardon, la... „bârnă”, de „sărituri” nu mai zic, nici cangurii
nu ne întrec la săritul „crăpăturilor” din ogoare. „Paralele”
e una din ramurile gimnasticii (ca şi la „inele”) la care nu
mai „contăm”/concurăm decât din când în când să vadă
lumea că nimeni nu ne poate întrece. Nu mai „concurăm”
că n-avem... concurenţă. E un sport acontat de cei de
„sus”. Ca să rămână în picioare, viaţa... i-a învăţat să se
plieze după cum „bate vântul”, adică mai tot timpul
„paralel (i) e” şi trecem prin „inele” când se schimbă
„curentul”... la „alegeri”.
Prin „încercările” date, timpul îşi marcă amprenta
asupra vieţii/omului...
Cea mai bună veste pe care o putem primi, e că
soarele răsare în fiecare dimineaţă în care ne trezim.
Marius Iulian Zincă
20
Evlavia vorbită de „judecata” minţii, nu are nicio
valoare dacă nu e filtrată de/prin suflet.
Liniştea sufletului o afli când IERŢI şi înveţi să uiţi şi
uiţi greşelile făcute din şi fără voia aproapelui tău.
Să faci în aşa fel încât să nu-ţi piară/treacă dorul
(de orice fel) niciodată, căci atunci când trece, vei trece şi
tu...
Indiferent de ce, pentru cine, cum şi când faci ceva,
să nu (i) o spui. Realitatea e că faci doar pentru tine şi
sufletul tău...
Să plângi îţi face bine, dar să nu-ţi dai voie şi să nu
ai timp să... te plângi.
Săvârşirea (re)naşterii
21
Crucea
Tu, Doamne,
Purtat-ai în spinare
A lumii cruce de păcate,
Pe Golgota ai urcat,
Ai curăţat-o toată
Şi-ai destrămat-o.
Ai destrămat-o
În aşchii mii,
Ne-ai dat
La fiecare câte una,
Un fulg în zbor să fie ea,
Să ducem în spinare
Povara vieţii noastre
Pe Pământ.
Dar e păcatul
Mult prea mare,
Din neam în neam
Noi îl purtăm,
L-avem de la născare.
Ne pregăteşti
Marius Iulian Zincă
22
În fel şi chip,
Noi demn să o purtăm,
Dar oare vom putea învăţa
Chemarea - Ţi s-o vedem?
Urcuşul e greu,
Anevoios adesea,
Căci lângă noi e el,
Ne îmbie şi ne îmbată
Din plăcerea lumească.
Iţi mulţumesc
Că-mi dai putere
Să trec prin toate câte sunt,
Privesc la stele
Şi Te simt,
Durerea în suflet mi-o alin.
Mă iartă Doamne
Că sunt om,
Greşesc ades,
Păcatul meu,
Dar uneori
Mi-e tare greu.
Ajută-mă
De cad,
Să mă ridic,
Să-mi urc Golgota mea,
Să-mi curăţ crucea,
Săvârşirea (re)naşterii
23
Aripi în zbor să fie ea,
Copiilor mei,
Copiilor Tăi.
Amin!
Simplu
Să ştiu,
Să vreau,
Nu pot
Să nu fiu eu,
Nu pot
Decât simplu
Să-mi vorbesc
În discuţia cu mine,
În fapt cu El.
Simplu sunt,
Simplu vorbesc
Marius Iulian Zincă
24
Chiar dacă (pare) adânc gândesc,
Cuvintele-mi în inimă le ţintuiesc.
Şi duc o luptă,
Eu cu mine şi adânc
Mă sfredelesc
Să pot să mă înţeleg,
Să mă iert
Când oamenii în juru-mi roiesc.
Sentinţa
Calm şi încet mi-aş da,
Să am durerea mea,
Durere fizică şi grea,
Căci indiferent de apăsarea sa,
Mult mai uşoară-mi va părea
Decât durerea ce-n minte şi suflet
O slujesc.
Iartă-mă Doamne!
Săvârşirea (re)naşterii
25
Duminica floriilor
Într-o lume
a spinilor
«din tot şi toate»,
e o ea,
într-un an răsare,
curcubeu
curat şi pur,
strânge toate florile în jur.
Oamenii în ale ei petale,
sufletul îl scot în larg
cerând binecuvântare
şi-o picătură de nectar.
Picătura
să ajungă,
patimile să le ungă,
să le usuce îndată,
curat în trup să facă
şi-n a lor minte uşoară,
să strecoare de se poate
într-o Duminică-n florii,
Dragostea Celui Dintâi,
Marius Iulian Zincă
26
săptămâna care vine,
patimile să fie alintate
de dor şi de speranţă,
căci se poate,
Dumnezeu
pe toţi
ne iartă !
Săptămâna patimilor
Cu flori,
cunună eşti primit,
alaiul sufletului a pornit.
Străbaţi
lăuntrice străzi
în lung şi-n lat,
şăgalnice bucurii
primeşti.
Tu
Săvârşirea (re)naşterii
27
cu braţe deschise
dăruieşti
Iubire
şi ştii
că-n săptămâna cât o viaţă,
pentru fiecare petală pătimeşti
lung şi dureros
pentru ale noastre păcate
toate
adunate în spini,
coroană de trandafiri
şi renaşti
într-un sfârşit
pentru noi -
un alt început…
Marius Iulian Zincă
28
Dezlegare
La umbra
gândurilor-pădure
răsturnate de foamea
de viaţă,
pe mare
Ai păşit
în liniştea
dezlegării la peşte
Hrănind
scoarţa din coaja
copacilor trunchiaţi
crescuţi
să vadă,
să simtă
albastrul de necuprins
al iubirii de nesfârşit
din apă, aer şi pământ.
Ne iartă micimea Doamne !
Săvârşirea (re)naşterii
29
Închisoarea sufletului
Cu sufletul
în închisoare
trist
şi ars
de soarele zăbrelelor
şi ud
de mucegaiul zidurilor,
în foame,
urzici ţi-au dat,
în sete,
oţet pe buze au picurat,
sare
din lacrima ochilor Ţi-ai luat.
Ne-ai învăţat
Iubirea s-o luăm
din amar şi acru,
s-o simţim
adânc, smerit
din vânturarea
peste chip
a „pişcăturilor”
pline de venin.
Marius Iulian Zincă
30
Şi a trecut o zi
şi dormi
în pat de rogojini…
Aştept
Lumina cea divină
să-mi umple Calea către Tine.
Îţi mulţumesc !
Trădare
Puhoi
în jurul Lui erau,
Îl ascultau,
şi se rugau,
Îl rugau,
pe picioare Îl spălau
în noaptea aceea
când în zori cocoşul
de trei ori cânta,
Iuda din noi, Îl lepăda,
Săvârşirea (re)naşterii
31
Singur în faţa cohortei de mişei
El rămânea,
în lanţuri Îl atârnau,
cu biciul jăruit loveau,
sângele, chipul stropea
şi El
şi El
cânta,
cânta şi se ruga
Iubirea şi Lumina
în noi se pogora.
C-am trădat…
ne iartă Doamne !
Golgota
Stam toţi
privind lungiţi
la El,
în capătul Golgotei
cum cei din groapă
Îi puneau,
să urce
Marius Iulian Zincă
32
cu o Cruce,
Crucile lor
şi pline de păcate,
atârnau greu
şi Începea să urce.
Prin dreptul
fiecăruia ce trecea,
Îi lua şi a sa cruce
şi tot urca,
urca,
urcă-n Lumina
hărăzită Lui
s-o pogoare pre noi
cu a sa căldură
şi
batjocura din noi,
hlizindu-ne la Cruce.
Era uşor,
doar pentru noi,
privindu-L şi hulindu-L
cum greu urca,
dar tot urca
povara noastră toată,
pe umeri El,
drept o purta
spre mântuirea noastră.
Săvârşirea (re)naşterii
33
Răstignirea
El Golgota a urcat sleit de braţe şi picioare, de greutatea ce-a purtat pe umeri, Crucea păcatelor noastre. A fost uşor, aşa scrisa era, să-L aşeze pe Crucea Sa, în fapt a noastră şi cu piroane ei veneau, piroane grele, dure, braţele şi picioarele-I străpungeau ţintuindu-L sus pe Cruce. Şi ei,
Marius Iulian Zincă
34
miraţi, buimaci de-a dreptul că El nu murea, cu suliţa-n coaste Îl străpungeau umplând valea de sânge. Şi ouăle ce erau puse la baza Crucii Sale, pe loc Le înroşea din drag să ne ofere Jertfa Sa în dar spre închinare. Îţi mulţumim Doamne Iisuse Hristoase pentru dragostea Ta şi Ne iartă păcatele noastre. Amin!
Săvârşirea (re)naşterii
35
Giulgiul
L-au înălţat
pe Cruce
sus
şi-au pus la stânga şi la dreapta Lui
câte un tâlhar
ce-ar merita să îndure
chinuri lungi
şi bice
şi aruncat în hăuri.
Dar El,
iertat-a pe amândoi
când unul se căii
şi-n Rai cu El
pe-acela îl luă…
Stropind
în jur furtună
şi tunete urlând,
puhoiul cel de lume
s-a speriat,
fugit-au încotro văzut-au ochii
Marius Iulian Zincă
36
şi L-au lăsat
pe al lor Iisus
răstignit pe Cruce.
În dimineaţa ce-a urmat,
Maria - mama sa,
de pe cruce jos l-a dat,
cu mir sfânt
pe trup L-a uns,
sub lespezi
L-a înmormântat.
Şi-a venit a treia zi
la El ca să se închine,
dar lespedea de pe mormânt,
era deoparte dată
şi doar
Giulgiul
cu chipul Său imprimat,
mai era.
Învelea o piatră…
Săvârşirea (re)naşterii
37
Aşteptare
În faţa
mormântului gol,
străjile,
Mariile
stăteau,
plângeau
şi se rugau,
din toţi porii
trupului lor
se-ntrebau
unde,
când
şi mai ales
cum
Iisus
nu mai e.
În stânga, în dreapta
cu toţii umblau
şi întrebau
pe orişice vietate,
de au văzut,
ştiut…
dar El
Marius Iulian Zincă
38
nu era,
nu S-arăta.
Aştepta
să vadă,
să simtă
pocăinţa,
smerenia
apostolilor
şi ucenicilor
Săi.
Iată-ne
şi
Iartă-ne
Doamne.
Suntem ai Tăi !
Vestea
În faţa
mormântului gol,
cutremur mare
Săvârşirea (re)naşterii
39
s-a pornit,
paznicii,
Mariile
s-au speriat,
dar,
din cer,
în fulger,
un înger alb
s-a pogorât,
pe toţi i-a îmbărbătat,
Vestea mare lor le-a dat:
Iisus,
cum a zis,
a înviat
şi-n Galileea a plecat
să se-ntâlnească,
să vorbească,
Iubirea
să propovăduiască
discipolilor Săi
în lumea largă
s-o împartă,
nouă
Marius Iulian Zincă
40
să ne-o împărtăşească.
Amin!
Păcătoasa şi ucenicul
A stat,
a deprins de la El
învăţăturile
toate ale vieţii
şi minunile ei
le-a văzut,
simţit,
trăit
şi cocoşul a cântat
şi ea-şi vindea
trupul în plăceri
nebune, pământene
şi l-a întâlnit pe El,
L-a ascultat
Săvârşirea (re)naşterii
41
şi a doua oară cocoşul a cântat,
cu lacrimile ei,
picioarele Lui le-a spălat,
s-a închinat,
pocăinţei s-a aplecat
când
ucenicul învăţat,
cu fariseii la tocmeală
a stat şi
a treia oara cocoşul a cântat,
mâna cu ei a dat
pentru un pumn de arginţi,
pe Iisus l-a vândut, dar
spânzurat a sfârşit
şi ea, păcătoasa,
s-a înălţat alături de El.
În mâna Ta suntem Doamne !
Marius Iulian Zincă
42
Procesul
Au aşteptat
noaptea-n care
mulţimea nu era pe lângă El.
L-au luat
şi pe ascuns
la Ana L-au dus,
cu uşile închise
învinuiri să-I găsească,
au căutat.
Predicile Lui, mulţimii,
i-au deranjat,
mărturii
şi cei doi martori
n-au găsit,
procesul public
n-a avut loc
şi după o adâncă palmă
a unei gărzi,
la Caiafa,
procesul ilegal
a continuat
în tactici de incriminare
şi blasfemii
considerate
Săvârşirea (re)naşterii
43
la moarte
El
a fost condamnat.
De aviz
de guvernator, nevoie aveau
şi-n faţa lui Pilat L-au dus,
sub acuzaţii
în instigări, dări către Cezar,
mulţimea să nu plătească.
Întru răspunsul la întrebarea :
«Eşti tu regele iudeilor?»,
Pilat şi-a (re)confirmat
conştiinţa că judecă
un OM nevinovat,
dar de frica
împăratului de atunci,
Tiberiu de la Roma,
în practică a pus
obiceiul din ziua de Paşti :
mulţimea să aleagă
dintre doi tâlhari
care va fi eliberat…
Marius Iulian Zincă
44
Decizia în final,
spălându-se pe mâini,
a luat :
Iisus va fi crucificat!
Doamne, iartă-ne!
Spălarea picioarelor
Întru
smerenie desăvârşită
al Celui fără de păcat,
ucenicii laolaltă strânşi,
I-a luat,
picioarele le-a spălat,
învăţătura lor le-a dat
să nu uite de unde au plecat
şi cât de sus
în viaţă vor fi,
picioarele să spele
unii altora
Săvârşirea (re)naşterii
45
şi celor ce vor veni,
căci cu picioarele
în casa omului vor păşi,
curat în suflet va fi.
Mulţumim Doamne !
Grădina Ghetsimani
În
Grădina Ghetsimani,
Iisus Tatălui
se ruga,
se ruga
şi se închina
suferinţa
alinată să-I fie
după cum e cu putinţă,
îndurare
să primească
în a Domnului vrere:
Marius Iulian Zincă
46
«Părintele meu, de este cu putinţa,
treacă de la mine paharul acesta! Însă
nu precum voiesc Eu, ci precum Tu
voieşti.» (Matei 26.39)
Cina cea de taină
Erau
12, în Galileea
ei s-au dus
la întâlnirea cea cu El.
În jurul mesei,
toţi s-au pus
sfiiţi şi temători,
dar plini
de darul Tatălui
şi de iubirea întru Hristos.
Şi El
vorbea,
Săvârşirea (re)naşterii
47
apostolilor le preda
din înfricoşătoarele taine
ce vor urma :
vânzarea pe arginţi
de către Iuda,
lepădarea lui Petru de El
în al treilea cântat
de cocoş,
dar mai presus de toate acestea,
pregătirea
de moartea
şi Învierea Sa
când apostolilor
pâinea frângea şi le-o dădea
şi vinul mântuirii să-l bea
întru pomenirea SA.
«Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, Zicând:
Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi ; aceasta să faceţi
întru pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat,
Zicând: Acest pahar este Legea cea noua, întru Sângele Meu, care
se varsă pentru voi.» (Luca 22, 19-20)
Marius Iulian Zincă
48
Patimile Lui Iisus
Flori,
flori osana
în calea Lui
adus-au toţi
în Duminica în care
în Templul Tatălui
a intrat El.
Şi-n grădina Ghetsimani,
în muntele Măslinilor,
cu ucenicii Lui s-a dus
şi se ruga,
se ruga Tatălui
«Depărtează paharul acesta de la Mine. Însă nu
precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti !»,
în timp ce ucenicii săi dormeau,
iar Iuda împreună
cu mulţime multă,
cu săbii şi toiege,
îl vindea zicând :
«Pe care-L voi săruta, Acesta este. Puneţi mâna pe
El.»
Mulţimea, mâna
a pus pe El
şi L-au legat.
Săvârşirea (re)naşterii
49
Văzut-a asta Simon - Petru,
cu sabia, urechea dreaptă a tăiat
slugii arhiereului,
dar Iisus punând mâna,
pe loc a vindecat
«Şi acestea sunt ca să se împlinească Scripturile.»
(L.C.22,49-53).
Legat L-au luat
ostaşii şi slujitorii iudeilor,
la Anna L-au înfăţişat.
Simon-Petru
şi un alt ucenic
l-au urmat.
În timp ce Anna
pe Iisus îl întreba
despre învăţătura Lui,
un slujitor,
palmă-i dădea
şi la Caiafa
îl ducea
şi sinedriul tot,
mărturie împotriva Lui căuta,
cu mincinoase ei veneau
Marius Iulian Zincă
50
şi vinovat
şi condamnat
la moarte mi-L făceau.
Iar Petru,
jos în curte stătea
şi-n timpul ăsta,
pe rând,
de trei ori
de Iisus s-a lepădat
când cocoşul a cântat.
Aminte
amarnic şi plângând,
cuvintele Învăţătorului,
în minte i-au venit.
Iisus
era batjocorit,
bătut
de oamenii ce-L păzeau
şi ziuă s-a făcut
şi-n faţa sinedriului,
a doua oară a fost dus.
Cu condamnarea pusă,
ţinând sfat cu bătrânii,
arhiereii legându-l,
la Pilat L-au dus.
Săvârşirea (re)naşterii
51
Iuda
văzând
osândirea la moarte pre Iisus,
s-a căit amarnic
şi la arhierei s-a dus
dându-le toţi arginţii
şi spânzurându-se apoi,
iar ei,
arhiereii,
cu arginţii
de Iuda aruncaţi,
au cumpărat
pentru îngropare,
Ţarina Sângelui.
Pilat
interogându-L,
vina Acestuia n-a găsit
şi-a zis :
«Luati-L voi şi judecaţi-L după legea voastră».
şi la Irod
a trimis el atunci,
dar nici acesta
vină n-a găsit
şi la Pilat din nou,
pe Iisus L-a adus,
Marius Iulian Zincă
52
şi cercetându-L iarăşi,
în faţa tuturor,
a terminat a spune :
«El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte. Deci,
pedepsindu-L, îl voi elibera».
În sărbătoarea Paştilor,
obicei era să elibereze
un întemniţat pe care
poporul îl voia.
Un vinovat vestit - Baraba
sau
Iisus
şi întrebând poporul
pe cine să elibereze,
acesta într-un cor,
plătiţi, mânjiţi înainte,
Baraba a spus,
iar pe Iisus să-l piardă
răstignit.
Dintr-o teamă,
de împăratul de la Roma,
că liniştea nu putea păstra,
Săvârşirea (re)naşterii
53
Pilat, luând apa,
în faţa mulţimii,
pe mâini, s-a spălat:
„Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi
veţi vedea.”
Atunci,
pe Iisus
L-au dezbrăcat,
hlamidă roşie I-au pus,
cunună de spini pe cap,
iar în mâna Lui cea dreaptă
trestie.
L-au scos afară,
pe Golgota şi cu El,
alţi doi făcători de rele.
«Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!»
Şi L-au urcat,
L-au răstignit
cu o inscripţie deasupra Crucii :
«Iisus Nazarineanul. Împăratul iudeilor!»
şi ostaşii.
în patru părţi
I-au făcut hainele,
Marius Iulian Zincă
54
le-au împărţit,
doar cămaşa
la sorţi au dat pe ea
să împlinească Scriptura.
În răstignirea lor,
tâlharii îi vorbeau,
doar unul se căia
şi El a zis :
«Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.»
(LC.23,39-43).
În timpul
de pe Cruce,
Iisus îi spune mamei Lui
ce îl veghea la bază
alături de Ioan :
«Femeie, iată fiul tău!»
şi lui Ioan apoi:
«Iată mama ta!»
Ceasul şase
a venit,
peste lume,
întuneric s-a făcut
până la al nouălea
şi-atunci El,
spre Tatăl privind, a zis :
Săvârşirea (re)naşterii
55
«Eli, Eli, Lama Sabactani!»
şi sete
Lui i s-a făcut
«Mi-e sete»,
în vasul plin cu oţet
de la baza Crucii,
cei ce-L loviseră,
un burete au înmuiat,
în vârful unei trestii
l-au înfipt,
l-a gură I l-au dus.
«Săvârşitu-s-a!»
şi a strigat
Iisus din nou :
«Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu.»
Iartă-ne Doamne !
Marius Iulian Zincă
56
Izvorul tămăduirii
Lumină
în jurul său era,
dar nimic,
cât de mult
privirea în sus ridica,
din cer nu putea vedea.
Leon,
atunci,
în Ruga sa,
Glasul Fecioarei Maria
auzea
şi-n pădure de intra,
izvor lin va găsi,
setea îşi va ostoi
şi cu apa cea divină
chipul să-şi clătească,
vederea să o primească,
lumii întregi ca să vestească
Izvorul tămăduirii.
Săvârşirea (re)naşterii
57
Toma necredinciosul
Răni
sunt multe,
vor mai fi
când un Toma tu eşti
şi fără să simţi
ale trupului adâncuri,
îndoiala te pătrunde
căci eşti om
şi nu poţi crede
urmele de chiar le vezi
ale piroanelor sumbre
străpungând trupul din El.
Te căieşti
şi te sfieşti,
chiar te bucuri
de şi poţi
şi mai mult,
chiar şi crezi
că Adevăr totul este,
Marius Iulian Zincă
58
piroanele au străpuns trupul,
dară sufletul e sus,
priveşte
şi ne mângâie pe toţi.
Mulţumim Doamne !
Arca Ta
Au
trecut anii
când cu viteză
încercam
în luntrea-Ţi să pătrund.
P-un mal era aşezată
cu faţa îndreptată
spre marea
ce se pierdea în cer
sau
cerul în ea,
Săvârşirea (re)naşterii
59
iară luntraşii aşteptau.
M-am aşezat
şi-n linişteam plutit o vreme
până când
pe ei, luntraşii, să-i plătesc
a fost, dar
n-am avut monezile pe ochi
şi cale-ntoarsă au făcut,
pe malul
dintre viaţă şi moarte m-au lăsat
bănuţii să pot să-i strâng,
pe ei să îi plătesc.
Acum,
în noapte sau în zori, cred,
visat-am
că pe aeroportul Tău alerg
bilet să prind
avionul ce purta în el
pe altcineva
ca şi atunci
Marius Iulian Zincă
60
pe luntre.
Doar zece minute
cât o viaţă de-o clipită,
m-a despărţit
şi am rămas
pe acelaşi mal
dintre viaţă şi moarte.
Te aştept Doamne
să mă primeşti şi pe mine-n Arca Ta !
Troiţa de vineri
Începutul
infinitului
într-o zi de vineri
e în fiecare dintre noi.
Cu paşi grăbiţi
alergăm, Troiţă să înalţăm
din cuvintele sufletului
Săvârşirea (re)naşterii
61
şi flori,
flori de măr verde
să împodobim îmbrăţişate
gândurile.
Şotronul vieţii
Adâncul
rugului aprins,
luminat e
de scânteia speranţei
zilei de mâine
din necuprinsul
zilei de astăzi albastru
coborât în negura de ieri
şi joacă şotronul
în forma crucii
cu pietre aruncate-n numărul
clipelor
ce ne cuprinde
mai devreme
sau
Marius Iulian Zincă
62
mai târziu pe toţi
în unu,
în doi,
în trei
până la nouă
încercând întoarcerea
copilăriei
când prea târziu
e
să ne cerem iertare
şi păcatelor noastre…
Sufletul…
corabie
pe marea întinsă din Tine
aleargă
într-un dute-vino continuu
pe canalele mânecii
Săvârşirea (re)naşterii
63
protejate de stâncile trupului
firav
aruncat în oceanul vieţii
aşteptând
aşteptarea Mâinii ridicate
deasupra valurilor înspumate
de neliniştile altor şi altor corăbii
izbite de timpul minţii călătoare
în vidul oglinzii
din ochii Tăi albaştrii -
cerul şi stelele
din Carul Mare.
Te strig…
te strig copilărie
cu glasul copilului din mine
sub fiecare poartă-n doi - eu şi el
de la Măr
strigăm,
Marius Iulian Zincă
64
adânc,
prelung,
albastru cuprins
în cerul de stele
boltit în coviltirul
clipelor ce trec
mărunt şi iute
amintind
păcatul
din început
când
doar copii
ne jucam
zburdând
printre săruturi
din poartă furate
clipind
cu ochii şăgalnic
râvnind
tremurul trupului cuprins
din creştet până-n tălpi,
fulger
amintind
din când în când
că suntem
(doar)
copii.
Săvârşirea (re)naşterii
65
S-a spart cerul…
poarta s-a deschis
şi El
S-a Înălţat !
A stat
cât să (ne) ierte
şi (ne -)a învăţat
să (ne) iertăm.
De sus
El ne priveşte
şi ne-ndreaptă
din ale vieţii încercări
să ieşim,
să trudim,
să sperăm,
să credem,
să iubim,
să iertăm
şi-n Împărăţia Lui,
curaţi să intrăm.
Ajută-ne,
Marius Iulian Zincă
66
Doamne
în rugă
să (ne) iertăm,
să (ne) vedem
calea-Ţi
s-o urmăm.
Rusalii…
şi
au trecut 50 zile
de când Tu ai înviat
şi
ne-ai lăsat
să ne (pre)umblăm
în noi cu noi
să ne găsim
şi
Duhul Sfânt
Săvârşirea (re)naşterii
67
ai coborât
peste noi toţi
şi
ne-ai învăţat
să ne rugăm
împreună
şi
Biserica Ta,
în noi să construim
şi
usturoi
să ne ungem
încheieturile, porţile
şi ielele să nu pătrundă…
Marius Iulian Zincă
68
Rătăcirea
Doamne,
Iartă-mă,
în mâinile Tale sunt,
mi-am « băut » minţile,
dar m-am trezit
şi nu că sufăr eu
îmi e,
familia
cu fraţi
şi surori
şi fiu
şi soţie
aleargă pentru mine
să mă vadă
bine să fiu
împăcat cu Tine
şi sunt
şi mă rog
şi vreau
Săvârşirea (re)naşterii
69
să fie bine,
să-mi primeşti iertarea
ce spre Tine o ridic
mereu
să-mi Fi alături.
Mulţumesc Doamne,
Iartă-mă !
Mulţumire
Mă-nchin Ţie,
Doamne
şi-Ţi mulţumesc
că-mi dai putere
încercările vieţii
să le trec
şi
minte îmi dai
să-nvăţ din ele.
Îţi mulţumesc Doamne !
Marius Iulian Zincă
70
Pribegia sufletului
Mi-am pribegit sufletul
în căutări de mine.
Nici nu ştiu
de mi-am găsit
răspunsurile,
dar Te-am aflat pe Tine.
Mă-ntorc
în trupul meu acum
când încă sper
că prea târziu nu e
să pot
îngenunchea
să-Ţi mulţumesc
şi a mă ruga
iertare
să Îţi cer.
Mulţumesc, Iartă-mă Doamne !
Săvârşirea (re)naşterii
71
Resemnare?!?
Am obosit
în aşteptarea sufletului meu.
Te rog
Doamne,
nu mă lăsa
să mă resemnez
cu gândul
că mi-am părăsit trupul.
Dă-mi puterea
să găsesc drumul înapoi,
m-aşteaptă cei dragi
şi simt că rolul meu
încă n-a luat sfârşit.
Mai am drum lung
de străbătut
şi când la capăt voi sosi,
al Tău sunt Doamne.
Nu mă tem,
n-am timp să mă gândesc la asta,
totu-i prea scurt
şi drumul lung
Marius Iulian Zincă
72
şi cei din jur
nu-s pregătiţi
să-şi vadă drumul lor
mai fără spini,
căci urmele-mi
nu s-au bătătorit.
Mulţumesc Doamne !
Am obosit…
să m-aştept
în trupul refăcut.
Mi-am pus gândul
să facă naveta zilnic
între Bucureşti şi Piteşti,
poate află
pe unde umblă
sau trândăveşte
Săvârşirea (re)naşterii
73
sufletu-mi.
L-am trimis
de mai bine de o lună
să Te caute,
să Te găsească,
să Te aducă,
să-mi umple totul
de Tine.
Iertare
Am tras,
o viaţă am tras
de multe ori fără să judec
şi-am greşit.
Când alergam prin viaţă,
stop mi-am pus la picioare,
dar
nu m-am oprit,
Marius Iulian Zincă
74
am continuat fără să judec
cu mintea,
cu sufletul
s-alerg,
greşeli să fac
şi Doamne,
mi-am (s)pus STOP la minte,
dar sufletul
nu l-am găsit.
Îmi fuge
şi acum hoinar
pe nebănuite străduţe
şi totul
de mai bine de o lună
şi
mi-am (s)pus STOP
a doua oară,
acum la suflet,
să-Ţi cer iertare,
să mă ierţi,
Săvârşirea (re)naşterii
75
la Tine
să mă primeşti.
Doamne,
de cei dragi
să ai grijă,
să-i întăreşti,
eu,
eu sunt al Tău
acum şi-n veci.
Mulţumesc.
Iartă-mă Doamne !
Cerere
Stau
pe la uşi,
îmi aştept moartea
să mă elibereze,
Marius Iulian Zincă
76
doar o clipă
cât o viaţă, îi mai cer
să-i strâng la piept
pe cei dragi ai mei,
să-i întăresc
şi bine să le spun
că va fi,
că Tu, Doamne,
în sânu-Ţi mă vei primi
şi linişte
şi pace
va fi.
Mulţumesc Doamne !
Săvârşirea (re)naşterii
77
Cuprins:
„Să nu uiţi tată, ...” ............................................ 7
Vorbe... ........................................................... 13
Crucea ............................................................ 21
Simplu ............................................................ 23
Duminica floriilor ............................................. 25
Săptămâna patimilor ...................................... 26
Dezlegare ....................................................... 28
Închisoarea sufletului ...................................... 29
Trădare ........................................................... 30
Golgota ........................................................... 31
Răstignirea ..................................................... 33
Giulgiul ........................................................... 35
Aşteptare ........................................................ 37
Păcătoasa şi ucenicul ..................................... 40
Spălarea picioarelor ....................................... 44
Grădina Ghetsimani ....................................... 45
Cina cea de taină ........................................... 46
Izvorul tămăduirii ............................................ 56
Toma necredinciosul ...................................... 57
Arca Ta ........................................................... 58
Troiţa de vineri ................................................ 60
Şotronul vieţii .................................................. 61
Sufletul… ........................................................ 62
Marius Iulian Zincă
78
Te strig… ........................................................ 63
S-a spart cerul… ............................................ 65
Rusalii… ......................................................... 66
Rătăcirea ........................................................ 68
Mulţumire ........................................................ 69
Pribegia sufletului ........................................... 70
Resemnare?!? ................................................ 71
Am obosit… .................................................... 72
Iertare ............................................................. 73
Cerere ............................................................ 75
Cuprins: .......................................................... 77
lenusa.ning.com
Administraţie Cronopedia
MANAGER: Lenuş Lungu ADMINISTRATORI: Ioan Muntean, Eugenia Enescu
Procesare şi suport IT Ioan Muntean
top related