latinitatea orientală.aromânii
Post on 06-Apr-2018
228 Views
Preview:
TRANSCRIPT
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 1/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
1
Latinitatea orientală. Aromânii
I. Rezumat
Prezentul studiu, realizat sub egida Institutului„Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni,
are ca punct de pornire situaţia constatată din teren în
vara anului 2011, în Albania şi Macedonia. Realitățile de
pe teren și percepțiile asupra spațiului sunt completate
cu o documentare de tip teoretic a parcursului istoric și
socio-cultural al comunităților de aromâni. Setul de
metode utilizat este întregit cu argumente de tip
cartografic care au rolul de a facilita instituirea unui mod
comprehensiv de transmitere a informațiilor. În plus, tot
din rațiuni metodologice, în partea finală a materialului,
vor fi prezente câteva scurte contraste de natură
fotografică, care au rolul de a ilustra comparativ situația
din trecut a comunităților de aromâni cu cea din
prezent.
Principala utilitate a lucrării este punerea la
dispoziţia publicului interesat a unui material de
referinţă adus la zi, utilizând surse atât recente, cât și
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 2/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
2
studii realizate în preajma anilor celui de-al doilea războimondial, aducând astfel, un plus de sprijin comunităţii
aromâne din afara frontierelor României.
Pe lângă realizarea unor clarificări de natură
conceptuală în cazul unor termeni precum vlah și
aromân (cu toate derivațiile sale), studiul face referire la
parcursul istoric al aromânilor inclusiv prin încercarea dereconstituire a rutelor politice și socio-culturale ale
romanităţii orientale în Balcani. Astfel, se dorește
evidențierea unei metode de subliniere a unităţii
spaţiului balcanic, astăzi atât de greu de înțeles de către
restul Europei.
Din această perspectivă, în cadrul lucrării se
aduce în prim plan infrastructura simbolică construită de
latinitatea orientală (aromânii, istroromânii,
meglenoromânii), parte a patrimoniului Europei Unite.
De asemenea, materialul trimite la parcursul
comunităților macedoromâne, pentru a înlesni
receptarea unor situații care altfel pot părea paradoxalesau dificil de explicat. În acest segment sunt incluse
referiri cu privire la componenta culturală a românității
de la sud de Dunăre, în special la problematica identităţii
aşa cum se pune ea în secolul XXI.
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 3/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
3
II.
Câteva fundamente ale parcursului istoric
Titulaturi şi etichete
Din punct de vedere istoric, poporul român este
alcătuit din 2 mari ramuri, despărţite dar şi înfrăţite
geografic de fluviul Dunărea: daco-românii (ramura
nordică) şi macedo-românii (românitatea sud-dunăreană). Cei din urmă au fost, deseori, numiţi
aromâni. Cu toate acestea, denumirea de aromâni este
oarecum improprie, întrucât, pe lângă aceştia care
compun majoritatea populației romanice din sudul
Dunării, mai avem şi istro-români, în Croația, în
peninsula Istria şi megleno-români, în zona Meglen şi
Caragiova de la granița dintre Macedonia, Bulgaria,
Grecia.
Aromânii trăiesc azi în comunităţi răsfirate î n
Grecia, Albania, Macedonia, Serbia, Croația, Bulgaria,
Romania ( în special î n Dobrogea) precum şi izolat î n alte
ţări europene, î n Canada, SUA, America Latină, Australia.Informaţii certe despre existenţa aromânilor la sud de
Dunăre sunt disponibile încă din anul 976, de la
cronicarul bizantin Kedrenos. Mai mult, î n secolul al XI-
lea, cronicarul bizantin Kekaumenos afirma că locuitorii
aromâni din Pind provin din vecinătatea Dunării, după
așezarea slavilor la sud de Dunăre ce a împins populațiile
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 4/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
4
romanice (vlahii) spre Pind. Iar acest lucru se afirma î ncă din secolul al XV-lea, având ca argument sau concluzie
înrudirea etnică şi lingvistică clară a aromânilor cu daco-
românii.
Ramura daco-română, în prezent cunoscută sub
denumirea de români, este localizată la nordul Dunării.
În timp, în special după secolul X, aceasta a devenitcunoscută şi sub numele de vlahi (rumâni) la sud (zona
Timoc, valea Dunării). Mai exact, populația romanității
nordice se întinde de la Dunăre până la Nistru, cu
ramificații până în zona Bugului şi a Crimeii. Există
populație daco-română şi în afara granițelor, în jurul
României, în zona Vidinului (Bulgaria), Timocului (lagranița dintre Bulgaria şi Serbia), în zona Vârşeţ (Banatul
sârbesc), pe Tisa (Ungaria), Rutenia - Ucraina
subcarpatică (Maramureșul istoric), Bucovina de Nord
(zona Cernăuți - după 1944 la URSS, acum în Ucraina),
între Prut şi Bug (R. Moldova - parte din regiunea
interbelică a Basarabiei şi respectiv, în Ucraina), la Nord
de Brațul Chilia (zona Ismail - Cetatea Albă - sudul
Basarabiei - actualmente în Ucraina).
„Însuşi numele etnic, rumân, moştenire incontestabilă din
Romania de pe vremea Imperiului Târziu, a dobândit cu timpul
un sens social peiorativ, desemnând plebea compusă din ţărani
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 5/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
5
legaţi de glie, supuşi birurilor şi corvezilor, după bunul plac al
năvălitorilor.
Procedeul obişnuit de a-i desemna pe români prin numele
seniorilor ocazionali are stăpâneau ţinutul s-a menţinut până la
sfârşitul evului mediu ... Denumirea de «vlahi» atribuită acestui
popor începând cu secolul al X-lea a apărut, fără îndoială, în
zona balcanică; la început a fost aplicată numai păstorilor, primii
care au reprezentat în cadrul masei aservite a populaţiilor
romanice un element de iniţiativă şi spirit de eliberare ...” (Brătianu 1993, 154).
„«Istoria ne învaţă că în răsăritul european al Imperiului
Roman, în primele veacuri ale erei noastre, imensul spaţiu ce se
întinde între Adriatica şi Marea Neagră, pe cele două maluri ale
Savei şi ale Dunării, cu prelungiri care pătrund pe alocuri adânc
spre nord şi spre sud, era locuit de o populaţie de limbă latină.
Astăzi, în tot răsăritul Europei – cu excepţia coastei dalmate –
singurii care vorbesc limba romanică, atât de răspândită
odinioară, sunt românii *cu ramura lor aromânii+ … Româna
pare a fi, aşadar, o lagună care, spre deosebire de vechea limbă
romanică din răsărit, şi-a pierdut din extindere în sudul Dunării;
ceea ce este firesc, de altfel, dacă ne gândim că latinii orientali
erau un popor nu de cuceritori, ci de cuceriţi»” (Puşcariu 1937,
75 apud Brătianu 1993, 89).
Din pricina numărului ridicat de români, aromâni,vlahi sau alte asemenea apelative stabiliţi pe întinse arii
geografice, o serie de teorii concepute şi expuse în afara
graniţelor statului român, bazate mai mult sau mai puţin
pe argumente viabile istoric au încercat să desluşească
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 6/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
6
originea şi/sau unitatea acestora în Europa, cuprecădere în Balcani. „Pentru greci, ei *vlahii+ sunt indiscutabil greci, descendenți ai
soldaților din garnizoanele romane stabilite ca să protejeze
trecătorile şi care s-au căsătorit cu femei locale şi au născut
copii vorbitori ai unei limbi latine. ... Pentru unguri – cum bine
observa Winnifrith - „doritori sa probeze că ei eu ajuns în
Transilvania primii, vlahii trăiesc în locurile originare a românilor
care au venit la nordul Dunării în Evul Mediu târziu, momentul când aceștia apar pentru prima dată în istorie, deși nu există nici
o evidenţă a unei asemenea migrații” . Pentru sârbi şi bulgari,
vlahii sunt pur şi simplu sârbi sau bulgari,
„reprezentanții/descendenții unor sârbi/bulgari având un
anumit tip de ocupații şi ducând un mod specific de viață,
practic, pastori nomazi. Cu alte cuvinte denominația ar fi avut şi
are un sens socio-profesional şi nu unul etnic” (Gheorghe
Zbuchea, Romanii timoceni. Scurta istorie, Timișoara, 2002).
Chestiunea limbii, respectiv faptul ca acești „vlahi” vorbesc
totuși o limba ne-slava, ci una romanică, pune în criză definitiv o
asemenea abordare simplistă şi simplificatoare. … Etnonimul
„vlah” şi glotonimul „vlaha” sunt recunoscute la sud de Dunăre,
dar se consideră că ele ar fi diferite de etnonimul şi glotonimul
„roman”, reprezentând un alt popor şi o altă limbă. Această
perspectivă este una care atribuie calitatea de „popoare
diferite” nu doar „vlahilor”, ci şi „aromânilor” din centrul şi
sudul Peninsulei Balcanice. Teza nu este însă la fel deconvingătoare, se pare, cum năzuiesc promotorii ei: „... pe plan
internațional nici o instituție academică sau reuniune științifică
nu a acceptat o asemenea teorie” (Zbuchea, op. cit)”1.
1 Dan Dungaciu, „Romanii/vlahii din Serbia-Muntenegru - străinii de lângă noi?”,
Revista „Lumea”, disponibil la
http://www.gk.ro/sarmizegetusa/neamul_romanesc/vlahii_2000.htm
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 7/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
7
Din perspectiva studiilor şi dovezilor originare din
spaţiul românesc, cert este că aceste populații constituie
ceea ce din punct de vedere antropologic, lingvistic şi
istoric se numesc români, cu precizarea că diferența
dintre cele patru ramuri este de tip lingvistic dialectal .
Aceste ramuri ale romanității orientale au avut un destin
istoric comun până târziu după așezarea slavilor în
Peninsula Balcanica.
Atestat de diferențierile de limbă, acest destin
comun s-a stins treptat în perioada cuprinsă între
secolele VI-X, deși contacte mai mult sau mai puțin
extinse s-au menținut încă o mie de ani după aceea -daca avem în vedere numai contribuția intelectualilor şi
bancherilor aromâni la renașterea românismului în
veacul al XIX-lea în Tarile Române, în special în
Transilvania (Şcoala ardeleană, de origine moscopolită).
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 8/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
8
Apariţia romanităţii orientale
Figura 1. Provinciile romane din sudul Dunării. Hartă din Allgemeiner historischer
Handatlas în 96 Karten mit erläuterndem text, Bielefeld, Velhagen & Klasing 1886, p.16
2
Parte a procesului de aculturaţie, etnogeneza
reprezintă un fenomen de lungă durată, developat la
scara istoriei, care declanşează apariţia unor noi
2Disponibil la http://www.maproom.org/00/08/index.php
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 9/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
9
popoare. În cazul de faţă, discuţia se referă laromanitatea oriental ă şi, implicit, la cea mai cunoscută
ramură a sa - românii. Acesta se distinge de restul
populaţiilor învecinate (sau de valurile migraționiste
venite în zonă) în special prin două elemente: limba de
conformaţie latină dimpreună cu administraţia ( cu
precădere armata) şi vectorul religios, creştin-ortodox.
Administraţia
Formarea romanităţii orientale a început odată
cu avansul influenţei romane pe Coasta Dalmată (la
Adriatica şi în Macedonia) şi înspre Marea Egee. Între
secolele III-II î .Hr., Imperiul Roman a pătruns în spaţiul
balcanic prin desăvârşirea protectoratului Iliriei (cucerită
la 12 î.Hr.) şi a ajuns într-un final la Dunăre după
includerea Macedoniei în imperiu (chiar mai înainte de
bătălia de la Pydna din 168 î.Hr.). Arealul în care
intensitatea romanizării a fost maximă este numit vatra
străromâna şi are ca axe linia Carpaţi – Morava - Vardar
şi Dunărea.
Astfel, după ce Daciei i s-a schimbat statusul în
provincie romană, romanizarea daco-geţilor 3 4 a început
3 Populaţia autohtonă ce se distingea prin apetenţa sa pentru agricultură şi păstorit
era ramura de la nord de Dunăre a tracilor, de pe teritoriul Daciei, care avea în centru
Carpaţii şi era limitată aproximativ de Dunăre (Istros conform surselor greceşti) şi cel
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 10/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
10
prin afluxul de armate imperiale în spaţiul balcanic(precum este el astăzi cunoscut), şi a avut loc în două
mari etape: tiparul av ansului civilizaţional , alături de cel
referitor la credinţă (creştinism). Imperiul Roman s-a
dovedit a fi o forţă civilizatoare prin implementarea unor
mijloace de şlefuire a celor mai importante zone ale
dimensiunii politice, economice şi sociale a pământurilor
cucerite: infrastructură, administraţie, armată, comerţ şi
structuri societale5. Între secolele III-IV d.Hr., ca urmare
a fuziunii dintre daci şi romani, au apărut proto-românii.
mai întinsă până la Haemus Mons (Munţii Balcani), până în sud – Moesia (Dobrogea –
zona cheie unde geţii au trăit şi interacţionat cu grecii antici – Pontus Euxinus (la
Marea Neagră) şi râul Nistru (Tyras conform surselor greceşti) la est. O serie întreagă
de aşezăminte dacice au fost înregistrate în zona dintre Nistru şi Bug (Hypanis) şi Tisa
la vest. Astfel, toate însumate corespund cu arealul României moderne şi cel al
Moldovei, precum şi părţi din Bulgaria, Serbia, Macedonia, Grecia, Ungaria şi Ucraina.
4 Istoricul Herodot a afirmat: „… but the Getae obstinately defending themselves,
were forthwith enslaved, notwithstanding that they are the noblest as well as the
most just of all the Thracian tribes”(Herodot, 1910a) and considered them as “ are
the most powerful people în the world, except, of course, the Indians; and if they had
one head, or were agreed among themselves, it is my belief that their match couldnot be found anywhere, and that they would very far surpass all other nations.”
(Herodot 1910b)
5 O serie întreagă de invenţii de natură tehnologică au fost aduse în această zonă, de
la tehnici de construcţie a drumurilor (pavaj, ciment, etc.), până la îmbunătăţirea
armamentului, a forţei navale, a instrumentelor medicale, a sistemelor de irigaţie sau
pur si simplu tehnici de urbanism. Puterea romană, adusă prin forţa armatei, a
construit oraşe fortificate, a ridicat aşezăminte (majoritatea pe vechile construcţii
greceşti) cu sisteme de încălzire termală sau apeducte. În plus, prin lăsarea la vatră a
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 11/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
11
Procesul de romanizare a fost unul de lungădurată (parcurgând secolele III-II î.Hr. până în secolul VII
d.Hr. şi un spațiu vast, de la Adriatică până la nordul
Munților Carpați, între Dunăre şi Marea Neagră) şi s-a
întins până la prăbuşirea liniei bizantine a Dunării în
secolul VII, adică până la stabilirea slavilor în Balcani,
perioadă în care protoromânii erau deja formaţi. După
căderea Imperiului Roman de Apus (285 d.Hr.) şi până în
secolul al VIII-lea, această populaţie a făcut faţă unei
serii de valuri de migranţi de origine slavă sau turcică.
Astfel, consolidarea poporului român s-a realizat pe
fondul asimilării de către romanitatea orientală a
respectivelor valuri succesive de migrații care au
modificat componenţa Europei vreme de aproape 1000
de ani. Pe scurt, acesta este modul în care poporul
român a fost creat , fiind principalul produs a ceea
istoricii numesc „romanitatea orientală” (cunoscuţi sub
numele de străromâni, protoromâni), prin confluenta
tracilor (traco-ilirilor) cu romanii6.
veteranilor şi căsătorirea acestora cu femeile localnice, procesul de romanizare a
început.
6 Romanitatea orientală a apărut ca urmare a intersectării a două grupări masive de
populație - tracii şi ilirii, o intersecţie marcată de contactele prelungite dintre cele
două societăţi şi culturi atât paşnice, cât şi de natură conflictuală. „Fricțiunea” dintre
aceste popoare cu densităţi istorice semnificative, şi mai cu seama între daci - ramura
nordică a tracilor şi romani, a fost de mare intensitate, Dacia lui Burebista ajungând
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 12/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
12
Figura 2. Dacia Romana. Sursa: Enciclopedia Dacică7
să fie principala amenințare pentru interesele romane pe aproape toată linia Dunării.
Odată înlăturat statul dac, procesele de aculturaţie s-au derulat cu nebănuită
anvergură, cuprinzând nu doar dimensiuni geografice sau sociale ale spaţiului, ci şi
profunzimea antropologică a etnonimului dac, ce avea sa devină prin această
fuziune.
7Sursa http://www.gk.ro/sarmizegetusa/civilizatia_daca/dacia_06.jpg
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 13/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
13
Creștinismul
Credinţele creştine au dominat arealul însă nu
prin adoptarea unei decizii politice, ci prin mijloace
apostolice directe (Sfântul Andrei şi Sfântul Pavel) în
secolul I d.Hr., fapt dovedit de mărturiile istorice
referitoare la prezenţa apostolilor (de pildă, cea de la
Origen, în 254 d.Hr.). Principalul centru de difuziune acreştinismului prin intermediul instituţiilor religioase -
episcopatele8
- a fost regiunea Dobrogei, în timp ce
vechile oraşe dunărene au fost cele care au oferit o serie
întreagă de mărturii ale martirajului9, până în momentul
8 „Episcopii se substituie, în Noric, autorităţii civile, dar şi în Moesia; de aici şi acea
înmulţire a lor, prin toate centrele, cât de mici. ... O ordine episcopală vine deci în
locul celei imperiale, şi, cum e vorba de o creaţiune populară, ea e latină, nu greacă,
şi în regiunile odată aşa de înfloritor elenică. … Episcopul reprezintă, de altfel, nu
numai o conducere religioasă, ci şi o formă de organizare populară ” (Iorga 1992, 93).
9 „Cercetătorul Nestor Vornicescu menţionează cronologic pătimirea pe pământul
stră-român a sfinţilor: Pasincrate şi Valentinian, martirizaţi la Durostorum, în sec. III;
martirizarea ostaşului Iuliu Veteranul, în acelaşi timp şi în aceeaşi cetate, unde au
pătimit şi sfinţii Nicandru şi Marcian (298) şi sfântul Isihic. În 304 este înregistrată
pătimirea preotului dac Montanus şi a soţiei sale Maxima, la Singidunum. În aceaepocă a arhipăstorit şi a pătimit la Sirmium sfântul episcop Irimeu, iar în
Axiopolis(Cernavodă) a pătimit sfântul Dasius. Interesante cu deosebire pentru viaţa
noastră spirituală şi monahală sunt pătimirile sfinţilor Epictet-care se crede că a fost
ieromonah-şi Astion monahul, pe la 290 în cetatea Halmiris. De asemenea, Nestor
Vornicescu aminteşte de vechiul episcopat de la Recidiva unde în 328 era episcopul
Ştefan şi de episcopatul Tomisului din a doua jumătate a secolului al IV-lea, condus
de episcopul Bretanion. Un alt episcop al Tomisului în circa 390 -407era Teotim.
Despre episcopia Tomisului se spune că a fost ridicată la rangul de mitropolie de
împăratul Atanasie I (491-518) şi avea sub jurisdicţie 14 episcopii:Anaxiopolis
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 14/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
14
în care credinţa creştină a fost în mod oficialrecunoscută în secolul al IV-lea10
.
Astfel, romanizarea a fost dublată de creștinarea
apostolică a Macedoniei, Greciei, Traciei şi Dobrogei (o
buna parte dintre coloniști şi militari fiind creştini) şi de
activitatea instituţională a puternicelor centre
ecleziastice stabilite pe linia Dunării şi, în special în
(Cernavodă), Capidava, Bifainos, Caupros; Nicomidia; Dessu, Salsovia, Halmiris,
Tropheum Traiani, Zeldipa, Dionzsopolis, Callatis, Histria, Constantiniana. Toate
aceste reşedinţe episcopale sunt citate în lucrarea Synekdemos a lui Hieracles. În
stânga Dunării, în părţile Buzăului de astăzi în anul 372 a pătimit şi suferit moarte
martirică Sfântul Sava numit şi Gotul. La Niculiţei în secolul IV au suferit martiriul
sfinţii: Zoticos, Atthalos, Kamasis şi Filippos. Au mai suferit martiriul Sfântul Emilian
la Durostorum, diaconul Donat la Singidunum iar fratele său geamăn Venust, la
Sirmium şi încă lista continuă. Şi unii şi alţii erau Daci şi prin ei apare destul de
evidentă continuitaea nemului în Dacia”. Vezi Prof. Elena Călugăru -Baciu
„ÎNCEPUTURILE CREŞTINISMULUI ÎN DACIA ŞI PROVINCIA ROMANĂ DACIA ÎN
SECOLELE I-V e.n.”, Congresul de protoistorie de la Lisabona, septembrie 2006,
disponibil la http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Inceputurile
%20crestinismului%20in%20Dacia%20romana%20de%20Elena%20Calugaru%20Baciu
.htm#_ftnref3
10 „În proloagele tipărite de Mitropolitul Dosoftei al Moldovei (1693) se spune:
<<Apostolului Andrei I-a revenit Bitinia şi Marea Neagră…,Ţarigradul, Tracia şiMacedonia şi sosind la Dunăre, ce I se zice Dobrogea, şi altele ce sunt pe Dunăre,
Tesalia şi acestea toate le-a umblat…>> Noi creștinii români avem Biserica de origine
apostolică întemeiată în primul secol, după înălţarea Mântuitorului nostru Iisus
Hristos la Cer. Noi suntem din început aici în Carpați şi la Gurile Dunării, pe când
ungurii au venit în Europa în sec lV, din Mongolia şi s-au creștinat în anul 950 de
Ştefan cel Sfânt; slavii au venit şi ei prin sec. Vll-Vlll din nord Asiei şi s-au creștinat mai
târziu - bulgarii, în anul 864, sârbii, în anul 868 şi rușii în anul 988… “. (Mihăescu,
2006)
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 15/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
15
Dobrogea. Procesul creștinării s-a întins din prima jumătate a sec. I d.Hr. şi a continuat neîntrerupt până la
formarea străromânilor în sec. VI11. Fiind cel mai
puternic centru de difuziune instituţionalizată creştină,
Dobrogea a beneficiat timpuriu de un episcopat (la
Tomis), însa mărturii ale practicării creștinismului la
daco-romani avem şi în Oltenia şi Transilvania - chiar în
zona fostei frontiere nordice a Imperiului Roman
(Mediaș, Turda, Moigrad etc.), inclusiv după retragerea
legiunilor din regiune12
.
Creștinarea a fost, deci, un element de unitate al
arealul străromân şi ingredient esențial al etnogenezei
românești, explicând, în parte, rapida romanizare adaco-geților: aceeași cultură, aceeași formă de viață,
11 Vezi Prof. Elena Călugăru-Baciu „Începuturile Creştinismului În Dacia Şi Provincia
Romană Dacia În Secolele I-V E.N.”, Congresul de protoistorie de la Lisabona,
septembrie 2006, disponibil la http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-
AGERO/ISTORIE/Inceputurile%20cr estinismului%20in%20Dacia%20romana%20de%
20Elena%20Calugaru%20Baciu.htm#_ftnref3
12 ,,Este sigur că au existat creştini în Dacia şi înainte de părăsirea ei. Creştinismul
avea, în momentul când s-au retras legiunile pe malul drept al Dunării, o vechime de
aproape două secole şi jumătate; el pătrunsese î n toate centrele mai importante ale
Imperiului roman, între altele şi în Peninsula Balcanică. Aşadar nu este deloc exclus
ca printre coloniştii aduşi de Traian să fi fost şi creştini. De asemenea, ei puteau fi şi
în rândurile trupelor care stătuseră mai î nainte în răsărit şi care-şi aveau acum
garnizoana în Dacia (Giurescu 1973, 116)
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 16/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
16
același sânge cu al tracilor din sud supuși romanizării cupeste un secol mai devreme (cf. Emil T î rcomnicu)
13.
Implicațiile formării poporului român simultană
cu creştinarea sa au fost majore în ceea ce privește
caracterul vieții sociale, conduita politică şi în raport cu
capacitatea de supraviețuire şi de asimilare a valul
migrator ce a izbit cu violenţă regiunea vreme îndelungată (sec. III-XII). Așa de pildă, viața socială
românească a fost dintotdeauna centrată în jurul
obștilor şi a democrațiilor țărănești, iar activitatea
politică nu a urmărit încorporarea de noi populații şi
teritorii, ca în cazul imperiilor de substituție vecine,
bulgar şi maghiar. În același timp, fuziunea dintreaspectele profane ale vieții sociale, mediul natural şi
credință au dus la apariţia unei formule mentale unice,
numita de către Mircea Eliade creștinism cosmic.
13 Faptul că 90 la suta din cuvintele cuprinse în Tatăl Nostru sunt latine, atesta că
poporul român se formase în cadrele sale esențiale (ca popor proto- sau străromân)
până în sec. VI (la venirea slavilor) şi, în același timp, arată credința creștină ca
element de neseparat a identităţii românești. Cf. „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”,
disponibil la http://www.patriarhia.ro/Istoric/Istoric.html
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 17/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
17
Perspectiva cartografică
Figura 3, 4 Gruparea romanității orientale. Arealul de formare Figura 4 Gruparea romanității orientale. Arealul de formare
și etnogeneză. Sec. II î.Hr. – X d.Hr. *Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+ și etnogeneză. Expansiunea romană *Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 18/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
18
Figura 5 Procesul de creștinare apostolică *Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+ Figura 6 Procesul de creștinare apostolică și expansiunea romană
[Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 19/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
19
Figura 7 Vatra străromână *Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+ Figura 8 Axele etnogenezei *Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 20/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
20
Diviziunea şi impactul migraţiilor slave
Începând cu secolul al VI-lea, aşa numita
romanitate oriental ă a fost divizată în două mari ramuri ,
fiecare având evoluţii diferite dar conexe de-a lungul
istoriei: daco-românii (la nord de munții Balcani) şi
macedo-românii (aromâni şi meglenoromâni la sud de
munții Balcani, cărora li se adaugă şi ramura istro-românilor aflaţi în peninsula Istria). Separarea a fost
cauzată de aşezarea slavilor pe axa Dunării , care a fost
urmată de răspândirea romanităţii orientale dincolo de
linia Nistrului în nord-est, Marea Neagră în est şi Coasta
Adriatică în sud-vest, fiind centrată de Carpaţi.
„Invazia slavilor a avut, desigur, efecte mai importante: a
determinat pătrunderea în vorbirea populaţiilor romanice sau
romanizate din Dacia şi Moesia a unui întreg vocabular
profesional şi administrativ, a modificat profund, conform uzului
lor, toponimia regiunilor ocupate. În plus, a dislocat masa
populaţiei romanice – ceea ce este de fapt esenţial -, împingând
anumite elemente spre sud-vest şi altele spre nord-estul
Peninsulei Balcanice; infiltrarea triburilor slave a deplasat, aşadar,
nucleul romanităţii orientale din care au apărut diferite ramuri alepoporului român, la nord de Dunăre şi de Carpaţi. Izvoarele
istorice nu menţionează această deplasare decât atunci când ea
se manifestă – ca în secolul al VII-lea sau în al IX-lea – prin migrări
masive, care nu puteau trece neobservate de contemporani; în
restul timpului însă, cancelariile şi cronicarii s-au ocupat numai de
stăpânitorii regiunii, slavi sau turci, fără să se intereseze de masa
populaţiilor supuse dominaţiei lor …” (Brătianu 1993, 153).
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 21/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
21
După o presiune de mai bine de 20 de ani, în anul602, principala frontieră bizantină din Europa - linia
Dunării - se prăbușește sub loviturile avarilor şi slavilor
(unele cetăţi rezistă totuși până la 680) şi odată cu ea,
civilizația urbana de pe ambele maluri ale Dunării
(distrusă ca urmare a atacurilor directe sau din pricina
dezorganizării vieții sociale şi economice). Dacă avarii
vor dispărea din istorie undeva, prin secolul IX, slavii se
vor stabili definitiv în Peninsula Balcanică. De acest
eveniment se leagă şi primele consemnări ale existenţei
limbii străromâne: în cursul retragerii, cronicile bizantine
menționează vorbele unui soldat – „Torna, torna, fratre”
(586-587).
Teritoriul ţintit de valurile de migranţi a fost
numit România în ideea delimitării de pământurile
barbarilor, fiind recunoscut ca atare, ca un ţinut prosper
şi liniştit14:
„în secolul al VI-lea, într-o inscripţie din Sirmium de prin anul 580,
săpată în greacă de un soldat sau de un lucrător care nu ştia binelimba, se cere ajutorul Domnului ca să apere de invazia avarilor
Romania. Incontestabil că aici noţiunea de Romania apare în
opoziţie cu teritoriul ocupat de barbari, noţiune ce se formează în
întreaga lume latină în secolul al IV-lea şi a dăinuit, pe cât se pare,
mai mult în imperiul răsăritean, singurul la vremea aceea în care
14 Vezi Puşcariu, 1937
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 22/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
22
se mai menţinea, după prăbuşirea Occidentului, ideea de stat şi
de graniţă” (Brătianu 1993, 86).
Ruptura axului Dunării, deşi majoră, nu a fost una
definitivă. Până în secolul X, când s-a încheiat procesul
de formare a poporului român, comunicația peste
Dunăre dintre români nu a fost întreruptă semnificativ.
Şi chiar şi după aceea, în perioada Imperiului româno-
bulgar al Asăneştilor (sec. XII-XIII), Dunărea a constituit o
punte, nu o frontieră. Una dintre posibilele explicații ale
persistenţei legăturilor dintre populațiile românești de
pe malurile Dunării şi, implicit, a neîntreruperii
etnogenezei peste fluviu timp trei sute de ani după
aşezarea slavilor şi bulgarilor ar putea fi şi aceea
conform căreia slavo-bulgarii şi românii au fost adesea
aliați în raporturile cu Imperiul Bizantin din Evul Mediu
timpuriu, fapt ce le-a cultivat un tip de relaţii sociale,
economice, politice şi culturale.
Cu toate acestea, migrația slavo-bulgarilor nu a
rămas fără urmări. Principala consecință a stabilirii slavo-bulgarilor în Balcani a constat în fragmentarea maselor
românești din sudul Dunării : unii au ales să se retragă
înspre munți, în timp ce alţii au coborât în sud, înspre
Pind, Epir şi Tesalia, regiuni întinse pe care ajung sa le
domine în sec. XII-XIII. Astfel, românii au fost la cârma
Munților Peninsulei Balcanice în Evul Mediu, în timp ce
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 23/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
23
slavii controlau spaţiile deschise, precum câmpiile. Totdin secolul XIII s-a putut înregistra dispariția primei
grupări românești majore – aici ne referim la românii din
Munții Balcani (Haemus) care, odată cu lichidarea
îndrăzneţului proiectului politic al Imperiului Asăneştilor,
se pierd în negura istoriei. Probabil că efortul de a ridica
un stat imperial de imitație bizantină a fost prea mult
pentru resursele lor de civilizație, chiar dacă au fost
susținuți de demografia mai consistenta a slavo-
bulgarilor - care însă nu aveau nici o tradiție de civilizație
la momentul sosirii lor în Balcani. George Murnu
înaintează o ipoteză conform căreia acești români au
dispărut pur şi simplu în masa slavă sau/şi s-a retras
peste Dunăre, la frații din Nord, odată cu turmele lor,
după ce structura statală şi-a epuizat potențialul de
dezvoltare.
„Ființa internă şi externă a națiunii române era deplin
concretizată, când - înainte de secolul al X-lea - împrejurări,
nedeslușite încă bine de istorie, au despicat masele ei centrale în
trei diferite grupări şi le-au făcut a-şi căuta pe plaiurile cele mai înalte fortificate de natură adăpost şi mântuire.
Pe lângă cei din văile şi podișurile Carpaților, găsim, din secolul al
X-lea încoace, o populație deasă de români răspândită şi în
masivul Munților Balcanici şi Pind. În afara de aceștia mai erau şi
alte enclave sau insule mai mari sau mai mici şi, am putea zice,
mai că nu erau plaiuri şi locuri de păşuni pentru turme în
Peninsula Balcanică unde să nu fi fost cătune de ale românilor ...”
(Murnu 1984, 187)
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 24/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
24
Masiva migrație a slavilor din secolul al VI-lea amarcat definitiv spațiul romanității orientale. Acest lucru
a fost realizat nu numai prin violenţa invaziei15, cât mai
ales prin stabilirea pe un areal geografic foarte întins16 a
unei populații suficient de masive pentru a pune în
dificultate însuşi Imperiul Romano – Bizantin, care a avut
capacitatea şi forţa de a rescrie compoziția etnică a
regiunii.
În prima fază, virulenţa impactului masei slave a
fost dată şi de cumularea acesteia cu elemente avare,
momente s-au înregistrat distrugeri ale unor orașe de pe
linia Dunării. Poate unul dintre cele mai cunoscute din
Dobrogea a fost Tropaeum Traiani (Adamclisi), înultimele decenii ale anilor 500. Alianța slavilor cu avarii
ajunge chiar să amenințe Constantinopolul în 626
(împreuna cu gepizii şi perșii).
În următorul secol, apare o noua migrație, aceea
a bulgarilor, care vor pune stăpânire peste cea mai mare
parte a maselor slave de la Sud de Dunăre şi se voramesteca cu aceștia, generând în următoarele doua-trei
secole poporul protobulgar. Slavo-bulgarii vor trai
15 Cele mai violente migrații au fost cele hunice din sec. IV
16 De la stepele din Nordul Marii Negre până în Alpii Dinarici şi Tesalia
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 25/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
25
aproape constant în stare de război cu Bizanțul şi, înacelași timp, vor avea relații de bună vecinătate şi chiar
de cooperare cu românii în multe situații. Se pare ca
factorul de coalizare al celor doua etnii a fost rezistenţă
în fata Imperiului bizantin, devenit stat de exploatare
fiscală, în special în ultima sa perioadă de existenţă. Pe
de alta parte, ori de câte ori împărații bizantini au fost
dispuși sa le recunoască drepturile şi „originile romane”,
românii balcanici au furnizat contingente substanțiale
armatelor bizantine. O serie de cercetători ai problemei
romanității orientale (Murnu, Capidan) au plecat de la
aceste premise atunci când analizează structurile statale
românești, sau cu conținut românesc şi bulgar de la
Sudul Dunării.
Trebuie subliniat faptul că slavii s-au interpus ca
masă în corpul romanității orientale pe axa Dunării în
momentul în care poporul străromân era deja format.
Cu excepția momentelor de război şi a tulburărilor
extinse de pe linia Dunării ce au urmat secolului VI,
comunicația între cele doua maluri ale Dunării nu a
încetat, şi, implicit, nici conexiunile dintre populațiile
romanice de pe ambele maluri ale Dunării. Murnu
stabilește fracturarea definitivă a masei românești în
secolul X, moment în care apare separarea lingvistica
între românii din Nordul Dunării şi cei de la Sud, exact în
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 26/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
26
secolul în care lingviștii stabilesc încheiata formareapoporului român.
Între secolele VI şi X, procesul de formare a
românilor a cuprins asimilarea treptată a masei slave din
Câmpia Româna şi din Podișul Transilvan, concomitent
cu procese similare, dar de mai mică amploare la Sudul
Dunării, în special în Câmpia Tesaliei, care devine centrulprimei formațiuni statale românești (Vlahia Mare -
înainte de sec. X). Recuperarea teritoriilor de câmpie
ocupate de slavi la Sud de Dunăre a fost facilitată şi de
devastarea etnică pe care au suferit-o bulgarii în special
în urma luptelor cu Vasile al II-lea Bulgaroctonul (care
până la 1018 lichidează primul Imperiu bulgar şi o partedin populația slavo-bulgară). Pe lângă „revenirea” în
câmpia Tesaliei, românitatea din Balcani recuperează
până în secolul XI arealul macedonean şi bulgar, așa
încât Vasile al II-lea este de acord sa înființeze pentru ei
o administrație bisericeasca autonoma, dependenta de
Ohrid (Macedonia):
„Spre a înțelege mai bine acest fenomen care astăzi, în urma
înrâuririlor din afară şi a miopiei oamenilor de stat, începe de a
deveni un paradox, trebuie sa accentuam un lucru foarte puțin pus
în evidenţă: extensiunea şi valoarea acestei vechi populații
românești din Peninsula Balcanică. Ea nu forma numai niște oaze
sau enclave mici şi răzlețe - cum s-ar presupune la un popor prin
excelenta "nomad", termen conceput de obicei în sensul actual
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 27/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
27
diminutiv sau peiorativ -, ci şi grupări de mase impunătoare foarte
conservatoare şi organizate, cărora nu le-a lipsit decât un mediu
geografic mai priitor pentru a se închega în organisme de-sine-
stătătoare, așa cum s-a întâmplat mai târziu dincoace de Dunăre.
Potențialitatea aceasta e pentru istorie, astăzi, incontestabilă în ce
privește pe vlahii din nordul Greciei (impropriu numiți
macedoromâni) şi îndeosebi pe cei din munții Bulgariei de răsărit.
Masele lor se prelungeau mai departe spre nord-vestul peninsulei,
dincolo de Balcanii apuseni, adică pe toata întinderea de vest a
Bulgariei, după sensul conținut în expresia hrisovului dat de VasileBulgaroctonul în anul 1019: vlahii așezați peste cuprinsul Bulgariei
... care, după cum ni se spune cu acel prilej, aveau înlăuntrul acestui
teritoriu o autoritate proprie bisericeasca, o episcopie românească
dependentă de patriarhia din Ohrida, ceea ce implica şi o existenţă
proprie teritoriala națională suficient de circumscrisă, unde era
exclusă orice imixtiune de jurisdicție ierarhică eterogenă. ...
[Aceasta populație românească+ avea de bună seamă o greutate
precumpănitoare în determinarea echilibrului dintre cele doua statemari rivale, cel bizantin şi bulgar, care dețineau cea mai mare parte
din suprafața peninsulei" (Murnu 1984, 164).
Așadar, primei reacții de retragere în munți, în
fata masivei migrații slave, îi urmează un proces de
expansiune. La Nordul Dunării, recuperarea zonei
intracarpatice şi a Câmpiei Române de către masa
românească a fost un succes permanent, în timp ce la
Sud de Dunăre, fenomenul a fost mai fragil: din secolul
XIII românii din Bulgaria, care au constituit principalul
factor de voință statală al Imperiului Asăneştilor, dispar
aproape în totalitate, parte în masa bulgaro-slavă, parte
spre Nordul Dunării şi cel mai probabil, spre Pind. Pindul
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 28/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
28
şi Tesalia vor rămâne, însă, până la împărțirea Balcanilor între actualele state (1913), centre românești
semnificative, având chiar viața statală autonom-
independenta în tot Evul Mediu.
Impactul maselor slave asupra Imperiului
Romano-bizantin, în particular, şi asupra romanității
orientale a fost determinant pentru destinul istoric altuturor popoarelor implicate în acest proces.
Frontiera romano-bizantină a Dunării se prăbușește începând cu anul
602, ca sistem organizat de hotar, unele puncte de rezistenta fortificate
de pe fluviu şi de pe litoralul dobrogean rezistând până la sfârșitul
secolului VII.
Axa Dunării, până atunci coloana vertebrala a romanității orientale este
acoperita cu mase slave, iar câmpiile cele mai importante, atât de laNordul Dunării cât şi de la Sudul Dunării, sunt ocupate de slavi.
Sedentarizarea rapidă a maselor slave şi ocupația lor predominant
agricolă a permis acestora sa se interpună permanent între cele două
populații romanice de la Nord - respectiv, Sud de Dunăre, separându-le,
ulterior, definitiv.
Romanitatea orientală, devenita românitate odată cu asimilarea
elementelor slave, se separa în trei grupuri relativ compacte începând
cu secolul al X-lea (Murnu): daco-românii - la Nordul Dunării, românii din Munții Balcani (Haemus - cu elemente care astăzi sunt numite vlahi
în Bulgaria şi Serbia) şi cei din Pind (parte a ceea ce azi numim aromâni).
Restul românilor trăiau mai mult sau mai puțin răsfirați pe culmile şi pe
văile munților de-a lungul Peninsulei, până în Istria, lângă Italia.
Grecii din Tracia de Sud, Macedonia sudică şi Tesalia au fost împinși de
slavi în zona de coastă şi în Corint, devenind populație cu importanţă
economică şi demografică marginală în actualul teritoriu deținut de
Grecia pentru o bună perioadă. Când, la sfârșitul secolului XVIII,
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 29/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
29
Moscopole avea peste 60 000 de locuitori, fiind centrul românismului
din Balcani17
şi unul dintre pilonii comerțului pe uscat din Imperiul
Otoman, centrul elenismului, Atena, avea aproximativ 12000 de
locuitori şi o însemnătate economica minoră. Grecii vor începe sa
revendice actualul teritoriu pe formula administrației bizantine
începând cu revenirea Imperiului bizantin în Balcani după sec. XIII, apoi
pe calapodul administrației fanariote din timpul Imperiului Otoman
(sec. XVI-XIX), şi, din epoca modernă (sec. XVIII-XIX), cu sprijinul
necondiționat al unei bune părți din elita aromânilor din Pind şi Epir.
Așa de pildă, prima proclamație pentru independenţa Greciei a fostscrisă de poetul de origine aromână Riga Velestini, originar din satul
Velesteni din Tesalia, pe numele adevărat Riga Tursina, fost secretar al
lui Alexandru Ipsilanti (1782), caimacan al lui Al. Mavrogheni (1786-
1791) şi prieten al lui Grigore Brâncoveanu (cf. Emil Tîrcomnicu).
Cu timpul, românitatea sudică pierde în competiția cu masele slave şi se
retrage permanent în zona muntoasă, mai puțin în Tesalia şi în unele
centre din Macedonia unde ocupă o bună poziție economică şi socială
inclusiv în zonele de șes, până spre finalul secolului al XIX-lea. Pe ansamblu, între slavi şi români a funcționat o relație de coabitare-
colaborare politică orientată împotriva administrației fiscale bizantine şi
de diviziune a muncii în plan economic: românii au dominat comerțul,
tranzacțiile financiare, păstoritul şi meșteșugurile, în timp ce slavii s-au
ocupat în special cu agricultura.
17 Avea 14 bresle de meşteşugari, 40 biserici, o tipografie, o bibliotecă şi o
universitate. Însă această dezvoltare a fost stopată de o serie de atacuri (1760-1790)
ale armatei otomane, condusă de Mehmet Paşa şi Ali Paşa, care au jefuit şi ars
oraşul, românii fiind fie ucişi, fie obligaţi să se refugieze. Cei care au scăpat au reușit
prin fuga în Ţările Române, Transilvania, Austria şi Ungaria.
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 30/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
30
Perspectiva cartografică
Figura 9 Migrația slavilor în sec. VI *Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+ Figura 10 Migrația slavilor în sec. VI *Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 31/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
31
Figura 11 Expansiunea slavilor în sec. VI *Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+ Figura 12 Retragerea românilor în zonele muntoase *Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 32/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
32
Figura 13 Dominația câmpiilor de către slavi *Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+ Figura 14 Până în sec. X, românii se separă în 3 grupuri principale (din nordulDunării, din Munții Balcani, din Munții Pindului) *Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 33/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
33
Figura 15 Cele 3 grupuri principale de români *Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+ Figura 16 Principalele așezări românești din Balcanii de Nord din Evul mediu
*Baltasiu, Țîrcomnicu, 2009+
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 34/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
34
Continuarea fenomenului de risipire
După valurile de migraţii (sec. III-X) şi eliminarea
centrului Moscopole (la finele secolului al XVIII-lea), a
treia etapă importantă a risipirii romanităţii orientale18
se poate identifica începând cu a doua parte a secolului
al XIX-lea, atunci când Grecia încorporează Tesalia(1881), proces care culminează cu împărțirea
Macedoniei şi Traciei în 1913. Astfel, românii pierd
poziția dominantă în oraşe. Fenomenul este corelat cu
pierderea marilor proprietăţi agrare (în special a
păşunilor) care susțineau afacerile urbane în favoarea
grecilor, sârbilor, bulgarilor. În acest fel, marile centre
urbane precum Monastir (Bitola), Salonic (Saruna) şi
Larisa (în Tesalia) capătă caracter predominant slav sau
grecesc începând cu secolul al XX-lea, marcând o nouă
restrângere a etnosului românesc.
18Ce-a de-a 4a etapă semnificativă a fost cea a comunismului. În prezent, arealul
răspândirii romanităţii orientale este mult diminuat atât la Est de Nistru cât şi la Tisa
şi la Sud de Dunăre, lucru realizat şi cu suportul activ al Uniunii Sovietice care nu a
tolerat existenţa unor mase compacte românești, pe care le-a deportat în masă în
timpul războiului şi după. În continuare elementul românesc are grave dificultăţi de
afirmare la nivelul celor mai elementare drepturi, iar în state ca R. Moldova şi
Ucraina, etnicii români sunt artificiali împărţiţi în „moldoveni” şi „români”. În Ungaria
s-au înregistrat diminuări etnice de intensităţi de neimaginat pentru statele civilizate,
în nici patruzeci de ani, numărul românilor din Câmpia Tisei înjumătăţindu-se.
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 35/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
35
Efectele disoluției economice asupra
potențialului etnic românesc au fost amplificate şi de
implicarea entuziastă a unei bune părți din elita
aromână în mișcarea de eliberare a Greciei - fenomen
care a contribuit puternic la dizolvarea idealurilor lor în
Megalo-ideea greacă (mitul Greciei Mari). Această idee,
la scală mai largă, a fost argumentată prin intermediul
teoriei poporului ferment a lui Constantin Papanace19
.
Astfel, singura concentrare româneasca din Balcani care
a rezistat peste veacuri până în zilele noastre este cea
din Pind.
„Aromânii prezintă o problemă foarte importantă și foarte
interesantă nu numai pentru poporul nostru, ci și pentru toate
popoarele balcanice. Kanitz a remarcat deja foarte just că ei sunt
unul din elementele culturale cele mai importante din Peninsula
Balcanică. Familiile lor au dat oamenii cei mai dotați nu numai la
noi, dar și la bulgari, la români și la albanezi. Printre popoarele
balcanice, au fost balcanici în cel mai înalt grad. Au dat oameni care
s-au devotat totodată tuturor grupelor creștine din Peninsula
Balcanică. Nu există nici măcar un singur grup de la care ei să nu
merite recunoștință. Dând cu generozitate tuturor, ei s-au dizolvat.
Influența lor este foarte mare, dar totuși foarte diferită asupra
fiecărui grup etnic. De asemenea rolul lor este diferit printre slavi,
români și albanezi. Au făcut mult pentru unitatea culturală a
19
http://www.proiectavdhela.ro/pdf/constantin_papanace_fermentul_aroman _în_sud
_estul_european.pdf
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 36/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
36
Peninsulei Balcanice. Și savanții, în Balcani, vor avea datoria să
studieze marea lor inf luență în viața politică, economică, științifică,
literară și artistică a fiecărui grup etnic”20.
III. Astăzi. Principalele comunități
aromânești
Dintre cele trei ramuri ale romanităţii sud-
dunărene (a macedo-românilor), istroromânii şi meglenoromânii sunt pe cale de dispariție, numărul lor
fiind de câteva mii de persoane în prezent. Croația nu
recunoaște dreptul la educaţie î n limba maternă a
istroromânilor, pecetluindu-le destinul, Bulgaria abia
daca recunoaște că românofonii din Vidin sunt minoritari
români şi cu atât mai puțin că ar avea şi macedo-români,iar Grecia nu recunoaște pe români ca minoritate,
singura concesie fiind teoria conform căreia latinofonii
din Grecia sunt greci latinizați, care, prin tradiție, se
numesc vlahi. De altfel, Grecia are cea mai consistentă
politică de atragere î n conceptul său politic privind
minoritățile din Balcani, dincolo de frontierele sale, înspecial î n Albania şi Macedonia.
În prezent, comunitatea macedoromână
parcurge un moment destul greu, de stagnare, sau, mai
20Dr. D.I. Popovici (Universitatea din Belgrad) apud Th. Capidan, Macedo-Românii,
București, 1924, p. 178
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 37/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
37
mult, de restrângere. Principala problemă ce rezidă pe
termen lung este educația preșcolară şi școlară care,după 1944, se face î n limba statelor pe teritoriile cărora
trăiesc. Tot mai puține persoane care se declara
aromâni, născute după 1944, vorbesc î n prezent
dialectul aromân.
Cea de a doua problemă este de tip politic şi se
referă la străduința unor state din Balcani de a impune
ideea că macedoromânii constituie o minoritate etnică
de sine stătătoare î n ansamblul romanității, fără legături
speciale cu masa româneasca propriu-zisă. Din
nefericire, această idee, nefiind tratata cu suficienta
fermitate de către autoritățile romane (legale, politice
sau intelectuale), a prins suficiente rădăcini şi î nRomania, unde, pe bani publici, se duce o campanie
sistematică de inoculare în mentalul colectiv a diferenţei
în termeni de popor dintre români şi aromâni. De altfel,
autoritățile şi media din Romania nu au manifestat
suficientă preocupare pentru ca publicul din Romania sa
conștientizeze ideea că Romania, ca şi Ungaria, are omasă importantă a comunităţii sale peste granițe, că o
bună parte a acesteia, î n special din ţările
înconjurătoare, este î ntr-un puternic proces de erodare,
că nu se bucură de drepturi elementare, nicidecum de
reprezentare politică şi cu atât mai puțin de susținere
financiară sau de participare la guvernare.
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 38/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
38
În Macedonia, unde minoritățile au printre cele
mai largi drepturi, aromânii sunt reprezentați în Parlament, recunoscuţi ca element activ implicat în
crearea statului macedonean, însă drepturile lor
culturale sunt foarte limitate. Cei doi factori esențiali ai
păstrării identităţii: învăţământul şi limba liturghiei dacă
există, sunt foarte restrânse. Învăţământul în limba
proprie este limitat la câteva şcoli (sub zece) şi, acolo,
este opțional şi redus la câteva ore, iar bisericile din
interiorul comunităţilor aromâne î ncă nu au dreptul la
liturghie în limba română sau în dialectul aromân, în
ciuda nenumăratelor cereri făcute în acest sens atât de
comunitatea locală cat şi de statul român. Situația este
explicată prin disensiunile dintre Episcopia Ohridului,
Biserica Sârba şi Patriarhia de la Constantinopol.
În prezent, mai trăiesc în prezent circa 180 000
de aromâni, dar vorbitori ai dialectului aromân mai sunt
doar cca. 30 000 de oameni. Aceasta faţă de anul 1945,
când numărul acestora era de 400 000. Așa de pildă, la
Skopje, unde se află cea mai mare concentrare dearomâni, nu există decât două şcoli unde se predă
facultativ limba română, doua ore pe săptămână. În
toata Macedonia, în anul 2001 de pildă, existau doar
patru şcoli gimnaziale în care se preda doar facultativ
limba română.
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 39/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
39
Conform datelor obţinute pe teren (interviuri cu
reprezentanți ai statului român în tarile respective şi culideri locali aromâni etc.), pana la 1913 românii au
dominat economia regiunii, având cea mai mare
pondere în conducerea băncilor, a afacerilor comerciale.
Centrul economic al Macedoniei era Scopie (Skopje –
actualmente capitala Fostei Republici Iugoslave a
Macedoniei). Mărturie stă şi faptul ca astăzi, după doua
războaie mondiale, după 50 de ani comunism şi 10 de
război civil, circa 10% dintre proprietățile din Skopje sunt
deținute de etnici aromâni, iar o buna parte dintre
afacerile prospere (hoteliere şi comerciale ) sunt î ncă
deținute de aromâni. Deși Maica Tereza este aromânca
(Gondgea Boiagiu), aromânii nu au biserică, iar liturghia
se ţine în limba greacă sau macedoneană. Ultima
biserică aromânească a fost distrusă de marele cutremur
din 1963 (deși Romania a avut o contribuție importantă
la reconstrucția orașului Skopje).
Un alt centru important al românității a fost
orașul Bitola, unde astăzi, elementul viu aromânesc esteaproape absent. Au mai rămas pietrele funerare,
elemente de arhitectură şi foste instituții care amintesc
de aromâni şi de legăturile lor cu Romania.
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 40/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
40
Comunitatea aromânească din Bitola, pe lângă
biserici, era suficient de activă şi de numeroasă să sebucure de existenţa unui liceu românesc, susținut de
către statul român, inclusiv cu profesori. Î n zilele
noastre, situația juridica actuală a liceului este î ncă
tulbure, î ntrucât autoritățile declară că documentele
care atestă proprietatea statului român asupra clădirii
au fost pierdute de către autoritățile de la Belgrad în
perioada comunistă.
Figura 17 Liceul românesc din Bitola. Primul înfiinţat în Balcani în 1880 şi finanţat de statulromân până în 1916. Astăzi ţine locul unei şcoli primare cu predare în limba macedoneană
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 41/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
41
Figura 18 Mormântul lui Apostol Mărgărit, Bitola
Bitola se află în prelungirea arealului aromânesc
cu centrul la Ohrid, pe malul lacului cu același nume.
Dacă Bitola a fost în primul rând un centru comercial,
Ohridul a fost centrul religios pentru românitatea din
zonă. Cei mai mulți aromâni din Macedonia se află pe
linia localităților Struga-Ohrid-Bitola, pe un perimetru de
aproximativ 60 kilometri pătrați.
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 42/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
42
Figura 19 Casa lui Constantin Belimace din Bitola
Figura 20 Biserica „Sf. Dimitrie” din Bitola (zidită de comunitatea aromânească la 1830)
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 43/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
43
Figura 21 Lacul Ohrid, împărțit de Albania și Macedonia
De altfel, Ohrid are o serie î ntreagă de biserici,
mânăstiri şi catedrale bizantine, anterioare stabilizării
slavilor şi bulgarilor în regiune. Mai mult, în secolul al XI-lea, probabil pentru a contracara ofensiva bulgară
asupra Macedoniei, Vasile al II-lea Bulgaroctonul are
grija ca românii să aibă o oarecare autonomie
bisericească, trecând toți vlahii din Macedonia sub
jurisdicția mitropoliei din Ohrid, unde românii aveau o
episcopie a lor.
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 44/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
44
Figura 22 Biserica de lângă cetatea Ohrid
Aromânii din Ohrid sunt prosperi oameni de
afaceri şi dețin poziții importante în conducerea
orașului. Majoritatea copiilor lor au studiat sau studiază
în Romania, ca bursieri ai statului român, sau prin
resurse proprii.
În aceeași regiune din Macedonia se afla o
constelație de sate, acum parțial părăsite, care conservă
o arhitectura cu totul deosebită. Cel mai important
dintre ele se numește Malovişte care, în secolele XVIII-
XIX, avea o infrastructură cvasi-urbană, casele fiind
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 45/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
45
construite din piatra şi fier forjat, având drumurile
pavate, apa curenta şi canalizare, beneficiind de obiserica monumentală. Malovişte a decăzut puternic
odată cu primul război mondial, când linia frontului a
trecut prin apropierea satului şi după conflagrație, când
Iugoslavia a refuzat sa mai acorde drepturi importante
aromânilor.
Figura 23 Strada principală din Maloviște
O alta regiune importantă pentru românitatea
balcanică ca şi pentru istoria macedonenilor este
Cruşeva (circa 10000 locuitori), în zona centrală a
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 46/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
46
Macedoniei. Aceasta a fost, la 1903, prima regiune din
Macedonia care şi-a declarat independenţa faţă deImperiul Otoman, proclamând Republica de la Cruşeva.
Deși nu a durat decât câteva zile, revolta aromânilor şi
macedonenilor a marcat începutul mişcării de eliberare
a popoarelor din regiune în secolul XX. Mișcarea de
eliberare din 1903 a fost condusa de un aromân: Pitu
Guli. Interesant este că, deşi are piatra funerară şi
monument marcat de statul macedonean, nu se
pomenește nicăieri originea etnică a eroului şi nici de
frăţia de arme dintre cele două comunităţi - aromână şi
macedoneană.
Figura 24. Statuia lui Pitu Guli, Crușeva
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 47/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
47
În Albania este una din cele mai mari concentrări
macedo-române după Grecia. În Grecia, nefiindrecunoscuți ca minoritate (sunt considerați greci
latinizați), autoritățile statului român nu s-au putut
implica după 1990 în reluarea legăturilor coerente cu
minoritatea aromână de acolo, deși numărul lor este cel
mai mare (peste 500 000 de oameni), iar rețeaua școlară
interbelică susținută de statul român a fost cea mai
dezvoltată (aproape în fiecare sat din Tesalia, Epir şi
Macedonia greacă, statul român a subvenționat o
școală, a trimis profesori şi preoți etc.).
Populația aromână din Albania se ridică, așadar,
la circa 400 000 de oameni, dar vorbitori ai dialectului
mai sunt circa 100 000 de oameni. Restul sunt în curs deasimilare, prin grecizare şi albanizare. Aromânii nu au
reprezentare în Parlamentul albanez, aceasta în timp ce
minoritatea greacă, de circa 50 000 de oameni are partid
reprezentat în parlament şi reţea școlară susținută din
fonduri publice şi de către statul grec, la toate nivelurile
de învăţământ.
Deși în perioada interbelică, după Grecia, Albania
a avut cea mai extinsă rețea școlară şi bisericească
susținută de statul român, în prezent acesta nu a reușit
decât subvenționarea a două şcoli, nici una în Tirana, la
Corcea ( î ntr-o anexa a Bisericii vechi) şi la Deviaca ( în
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 48/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
48
sud). La Deviaca, cu sprijin din România, comunitatea
locală a reușit să deschidă unica grădiniță din regiune cupredare în dialect. În prezent, aceștia sunt recunoscuți
doar ca minoritate lingvistică , invocându-se lipsa unui
stat înrudit. În consecință, aromânii nu beneficiază de
emisiuni radio şi tv şi nici de învăţământ de stat în
dialectul aromân.
Centrele aromânești cele mai importante sunt la
Corcea – pe vechiul drum roman al Balcanilor – Via
Egnatia - şi în sud, Deviaca-Saranda (Saranda, unde
statul român este pe punctul de a recupera în instanța
casa lui Nicolae Iorga). Corcea, vechi centru de cultură şi
civilizație romana, ulterior românească, este şi în
prezent un difuzor important de cultură macedoromâna,unde trăiesc circa 10 000 de aromâni. Corcea a constituit
un loc de intersectare a intereselor austriece, franceze,
italiene şi grecești în Balcani. Aici Franța a avut un liceu
în perioada interbelică, deşi nu exista comunitate
franceză, iar în criza din 1997 a avut trupe. Grecia
domina însă regiunea prin ajutoare consistente şi prinintermediul Bisericii, al cărui cler se opune cu
vehemenţă oricărei încercări de diminuare a statutului
limbii grecești în liturghia ortodoxă.
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 49/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
49
Figura 25 Fostul consulat român, Corcea
Din Corcea s-au înălţat o serie întreagă deintelectuali şi politicieni de frunte ai României de astăzi.
Tot la Corcea, în perioada interbelică, Romania a avut
consulat şi a susținut o rețea bisericească şi școlară
extinsă. Corcea este singura localitate unde Romania
postdecembristă a reușit sa demareze construirea unei
biserici ortodoxe pentru comunitatea macedoromână –
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 50/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
50
Schimbarea la Față, în 1994. În prezent, în Albania,
teoretic, liturghia nu se oficiază în dialect decât în două biserici – cea veche şi cea noua din Corcea. Cu toate
acestea, de regulă, în Biserica din Corcea vin la slujbă
mai puţin de 10% aromâni cu toate că există o
comunitate semnificativă în oraş şi în împrejurimi, iar
slujba, de cele mai multe ori, se ţine în limba albaneză.
Figura 26 Biserica ortodoxă „Schimbarea la faţă” din Corcea
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 51/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
51
Ca observație rezultată în urma cercetării de
teren, majoritatea tinerilor (până în 25 de ani) nu cunosc
şi nu doresc să cunoască dialectul aromânesc în familie.
Mai mult, majoritatea tinerilor (până în 25 de ani) şi o
parte importantă din populaţia activă de origine
(a)românească au emigrat sau se pregătesc să emigreze
în Grecia, unde statul elen oferă bonificaţii lunare de 350Euro pentru fiecare aromân care se declară fie vlah din
Grecia fie grec.
Un punct de maxim interes pentru orice
cercetare privind macedoromânii este Moscopole, unul
dintre cele mai mari centre economice şi culturale din
Imperiul Otoman, pana la dispariția sa violentă la
sfârșitul secolului al XVIII-lea. În momentul lichidării sale
de către interesele unei facțiuni turce din Ianina, la
1788, Moscopole avea circa 70 000 de locuitori, în
marea lor majoritate aromâni, o Academie, tipografie,
40 de biserici din care multe în configurații
monumentale şi domina comerțul dintre Occident (prin
Italia şi Viena) cu spațiul grecesc şi Turcia.
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 52/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
52
Figura 27 Biserica "Sf. Nicolae", din Moscopole, singura construcţie care a supravieţuit incendierii din1788 şi care mai păstrează şi astăzi, după 300 de ani, picturile murale şi mobilierul bisericesc. A fost
realizată din fonduri aromânești
Din Moscopole şi din zona adiacentă au emigrat
marile familii aromâne care au contribuit decisiv la
cristalizarea activităților comerciale şi bancare dinBelgrad şi Budapesta şi, în ultima instanță, la renașterea
sentimentului național romanesc din Austro-Ungaria şi
Transilvania. Familia Șaguna, Sina, Ucuta, Darvari,
Caracas, Mocioni, Gojdu etc. au adus contribuții majore
atât pentru cultura şi civilizația popoarelor în mijlocul
unde s-au stabilit, cat şi ideii naționale romane.
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 53/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
53
Vom încheia scurta noastră trecere în revista a
chestiunii aromânești printr-un citat din Th. Capidan
privind o mare familie aromânească, Sina, şi contribuțiile
sale la civilizația popoarelor grec, austriac şi maghiar.
„În fruntea tuturor acestor [familii aromânești emigrate
în urma dezastrului din secolul al XVIII-lea] stătea vestita
familie Simeo Sina, originară din Moscopole, care, în
scurta vreme de stabilirea ei în Viena, a ajuns celebră în
lumea financiară europeană, prin varietatea
întreprinderilor şi crearea unei mari instituții financiare.
Ea este, poate, singura care, de la începuturi pana în zilele
noastre, a lăsat cea mai adâncă impresie în amintirea
Românilor din Macedonia.” (Capidan 1942, 208)
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 54/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
54
IV. Bibliografie selectivă
Cărţi
Berdiaev, Nikolai. (1995). Un nou ev mediu, Ed.
Omniscop, Craiova.
Brătianu, Gh.I. (1988). Marea Neagră, de la origini până
la cucerirea otomană, vol. I, II, Ed. Meridiane, Bucureşti.
Brătianu, Gh.I. (1993). O enigmă şi un miracol istoric: poporul roman, Ed. Ştiinţa, Chişinău.
Capidan, Th. (1924). Românii din Peninsula Balcanică.
Câteva consideraţiuni privitoare la trecutul aromânilor şi
meglenoromânilor înainte de coborârea lor în sudul
Peninsulei Balcanice, Cartea Românească, Bucureşti.
Capidan, Th. (1942). Macedoromânii. Etnografie, istorie,
limbă, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă,
Bucureşti.
Caragiu Marioţeanu, Matilda. (1996). Un Dodecalog al
aromânilor sau 12 adevăruri incontestabile, istorice şi
actuale, asupra aromânilor şi asupra limbii lor , Editura
„Sammarina”, Constanţa.
Djuvara, Neagu. (2002). Între Orient şi Occident. Ţările
române la începutul epocii mod erne (1800-1848)], Ed.
Humanitas, Bucureşti.
Giurescu, C.C. (1973), Formarea poporului român,
Craiova.
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 55/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
55
Giurescu, C.C., D.C. Giurescu. (1975). Istoria românilor
din cel e mai vechi timpuri până astăzi , Ed. Albatros,București.
Iorga, N. (1972). Bizanţ după Bizanţ , Ed. Enciclopedică
română, Bucureşti.
Iorga, N. (1992). Istoria Românilor , vol. II, Ed.
Enciclopedică, Bucureşti.
Iorga, N. (1996). Hotare şi spaţii naţionale. Afirmarea
vitalităţii româneşti , Ed. Porto Franco, Galaţi.
Murnu, George (1984). Studii istorice privitoare la
trecutul românilor de peste Dunăre, Editura Academiei,
Bucureşti.
Papanace, Constantin. (1996). Reflexii asupra destinului
istoric şi politic al aromânilor. Studiu istoric, Editura
Crater.
Papanace, Constantin. (2004). Pro Balcania şi Fermentul
Aromân (macedo-român) în Sud -Estul European,
Societatea Academică Moscopolitană, Editura Justin şi
George Iustinian Tambozi, Bucureşti.
Puşcariu, S., Etudes de linguistique roumaine, Cluj-
Bucureşti, 1937.
Academia Română. (2002). Istoria Românilor , vol. VI, Ed.
Enciclopedică, Bucureşti.
8/3/2019 Latinitatea orientală.Aromânii
http://slidepdf.com/reader/full/latinitatea-orientalaaromanii 56/56
Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni
Departamentul de Cercetare
Iulie 2011
Vulcănescu, Mircea. (1991). Dimensiunea românească a
existenţei , Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti.
Articole, linkuri și surse multimedia
Baltasiu, Radu și Emil Țîrcomnicu. (2009). Aromânii:
parcurs istoric și prezent , vol. I, CD multimedia.
Herodot. (1910a). History of Herodotus, Book 4,http://en.wikisource.org/wiki/History_of_Herodotus/Bo
ok_5 (disponibilă î n ianuarie 2009)
Herodot. (1910b). History of Herodotus, Book 5,
http://en.wikisource.org/wiki/History_of_Herodotus/Bo
ok_5 (disponibilă î n ianuarie 2009)
Mihăescu, Constantin. (2006). Totul despre Sfântul
Apostol Andrei în Magazin Terapeutic nr. 38, Noi.,
http://www.magazinterapeutic.ro/index.php?luna=noie
mbrie&afiseaza=art6 (disponibilă î n aprilie 2010)
Călugăru-Baciu, Elena. „Începuturile Creştinismului În
Dacia Şi Provincia Romană Dacia În Secolele I-V e.n”,
Congresul de protoistorie de la Lisabona, septembrie
2006, disponibil la http://www.agero-stuttgart.de/REV
ISTA-AGERO/ISTORIE/Inceputurile%20 crestinismului%
20in%20Dacia%20romana%20de%20Elena%20Calugaru
%20B i ht # ft f3
top related