ispitele

Ispitele de Traian Dorz

Toate miile de forme ale-ispitei pe pământsunt de una dintre cele trei ispite care-au fostfolosite de vrăjmașul împotriva lui Iisusîn pustie,unde Domnul l-a respins și biruit.

Prima formă a ispitei sunt ispitele trupeșticare vin din trebuințași din pofta cea din trup,ele-s marfa cea mai proastă a vrăjmașului șiretcare-o cumpără mulțimea cea mai mare pe pământ,ce, pentru plăceri de-o clipă,pentru trupul ne-nfrânat,își vând scumpa mântuire și viața cea de veci.Căci satan le-arată pietre și le spune că sunt pâine,iar apoi pe veci le face „pâinea” lor în piatră grea.

Altă formă de ispite sunt acele sufletești,sunt: dorința de mărire,setea slavei trecătoare,foamea de celebritate,fuga după-un scaun înalt,lăcomia-ntâietății,lupta pentru stăpânire...– Și cu-acestea amăgește diavolul destui pe lume,căci din lupta pentru ele ies atâtea mii de crime,de-apăsări, de nedreptate, de trădări și suferinți.

De pe munții amăgirii, diavolul le-arată-o clipătot ce poate să promită, dar nu poate să și dea.Promițând la toți, el lasă omului părerea falsăcă le dă...,iar pentru-aceasta omu-și vinde ce-i mai scump.Iar când pare că-i dă, totuși,nu-i în ele mulțumirea,căci o clipă se arată și-ntr-o clipă și dispar,căci o clipă doar sunt toate,numai plânsul lor e-n veci.

Cea de-a treia formă însă de ispite sunt cele mai grele:

sunt ispitele viclene, cursele duhovnicești.Diavolul cu-acestea vine doar la cei ce cred Scripturiiși doresc să facă voia sfântă a lui Dumnezeuși pe care el nu-i poate birui cu celelalte– sau la care, câteodată, pentru că i-a biruit.

Când vorbește-amăgitorul plin de «grija mântuirii»,de «ferirea de păcate», de-«ascultarea de Cuvânt»,arătând cu viclenie: «Este scris!...»și-apoi îndeamnăla călcarea de credință,la săriri din Casa Sfântă,la schimbarea-nvățăturiiși la ruperea de-ai tăi,– Când cu-ndemnurile-acesteabine-ascunse sub Scripturăvine cel viclean spre-un suflet,– rari sunt cei ce biruiesc.Numai cei smeriți și sinceri, și statornicisunt în stareca să-i spună-atunci ispitei: «Înapoia mea, satan!»

Frate, dacă-nvingi atuncea,ți-aperi pacea conștiințeiși lumina ce-ai primit-o prin credința ta dintâiși pe care doar prin asta ți le poți păstra curate!Altfel, clătinarea duce la pierzare pe vecie,Iar aceasta va fi iadul care-ncepe chiar de-aici.

Fă atunci și tu ca Domnul:– nu răspundeși nu credesau disprețuiește sfatul diavolului mincinos!Nu sări din Casa Sfântă, ci rămai lângă Credință în învățătura dreaptă, trăitor smerit al ei!

Dacă ții la pacea dulce a credinței și luminii,nu primi,– disprețuieștetot ce poate să ți-o ia,căci vrăjmașul nu-i este numai să-ți câștige viața,ci să-ți nimicească pacea – și de-acumși cea de veci.

Fii deci treaz,cu cuget sincerși cu-o inimă smerităține-te de frați și-ascultă-i în umblarea cu Hristos,roagă-te mereu fierbinte și iubește ascultarea,căciîn niciun felispita nu te va învinge-atunci!

din volumul «Cântările Roadelor»