hepatitele virale
Post on 29-Jan-2016
75 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Hepatitele virale
Virusurile care cauzează hepatite fac parte din familii diferite
au proprietăţi diferite, dar au acelaşi organ ţintă (ficatul) în care produc leziuni similare, evoluţia clinică find asemănătoare. Există vir. hep. A, B, C, D, E, G
alte virusuri produc leziuni inflamatoare ale ficatului (afectează secundar) au tropism mai larg, organul ţintă fiind altul:- VEB, VCM, v.febrei galbene, varicela, rujeola, rubeola, herpes simplex
HAV - Fam. Picornaviridae ARN m.c. simetrie cubică, neînvelit un singur tip antigenic nu are înrudiri cu alte
virusuri hepatitice se multiplică în
citoplasma hepatocitelor prezent în sânge şi
materii fecale (sfârşitul incubaţiei → toată perioada acută)
rezistă 1 oră/60 ºC la pH acid
Fierberea îl distruge în 5 min.
gazde naturale – om, cimpanzeu
este greu cultivabil în laborator
Hepatita A are caracter endemo-sporadic sau endemo-
epidemic
apare la orice vârstă mai ales la copii, tineri
caracter sezonier – mai frecventă toamna,
început de iarnă explicabil prin transcmiterea
în colectivităţi de copii reuniţi după vacanţă
condiţiile igienico-sanitare nerespectate
determină frecvenţa mare a hepatitei A
Hepatita A
incubaţia 2-3-6 săptămâni (în media 30 zile)
clinic: fenomene generale şi digestive: febră,
anorexie, dureri musculare, cefalee, somnolenţă,
icter, decolorarea materiilor fecale şi colorarea urinii
forme anicterice 12/1
leziunile se vindecă în ~ 6 luni – evoluţie uşoară →
complet!
este o infecţie acută – NU se cronicizează
Hepatita A
virusul se poate evidenţia în timpul boli în materii fecale prin IEM – filtrat de fecale + ser de convalescent → agregate
dg. de certitudine – constă în identificarea IgM anti-HAV – inf. acută
apar apoi IgG, titrul lor creşte în convalescenţă şi persistă toată viaţa!
receptivitate 100%
HBV - fam. Hepadnaviridae
ADN d.c. cu o catenă mai scurtă la ME, în plasma infectată – 3 tipuri
particule (formaţiuni): sferice mici diam. 22 nm (în cantitate mare) filamentoase diam. 22 nm, cu lungimi
variabile = înveliş viral ce se agregă în aceste formaţiuni
particule virale – virioni cu diam 42 nm (particula Dane)
HBV - virionul1. porţiunea centrală (core) nucleocapsida
cu: ADN d.c. cu o catenă mai scurtă ADN polimeraza cu rol în replicare alte enzime -proteinkinaze
2. înveliş lipoproteic cu cantităţi mici de glucide. Componentele învelişului - sintetizate în exces → agregă spontan formând structurile sferice şi filamentoase
HBV- 3 categorii de antigene Ag de
suprafaţă (de înveliş) – HBs
Ag central (core) HBc
Ag HBe
Antigenul HBs detectat în cantitate mare la bolnavi şi la cei
cu infecţii persistente are o structură heterogenă cu un
determinant antigenic „a” comun de grup şi două seturi de determinaţi ce se exclud reciproc dy şi wr
prin combinarea determinanţilor antigenici ai HBs rezultă patru subtipuri, mutual exclusive adw, adr, ayw şi ayr.
Ag central (core) HBc
comun pentru toate virusurile B
fără variaţia antigenică
prezent numai în celulele hepatice infectate
nu apare în sânge
Ag HBe
- asociat cu core - apare în replicarea virusului - marker de infecţiozitate - prezenţa lui în sânge denotă o replicare
activă a virusului → o infectivitate crescută a sângelui
Fiecare Ag induce Ac specifici Ac anti HBs
Ac anti HBc
Ac anti HBe
Ac anti HBs
conferă imunitate sunt protectori se menţin toată viaţa apar ultimii la majoritatea apar în convalescenţă, târziu
Ac anti HBc
apar primii în cursul hepatitei B apar înainte de debutul clinic cresc în perioada de stare repezintă indicator cert de
infecţie acută
Ac anti HBe
marchează scăderea infectivităţii
sângelui
scăderea replicării virusului
evoluţie spre vindecare
Ac anti HBc (IgM) şi Ag HBs indică infecţie acută
Ac anti HBc (IgG) şi Ag HBs indică infecţie peristentă (genomul viral se poate integra în genomul celulei gazdă – provirus, virusul nu dispare după vindecarea clinică aparentă)
HBV
nu a putut fi cultivat în laborator. poate fi transmis experimental la maimuţă rezistă 10 ore la 60 ºC, rezistă la pH acid distrus prin autoclavare şi fierbere 30 min.
HBV Incubaţia: 45-180 zile (în medie 60-90 zile) Calea de transmitere: transmitere sanguină – parenterală, sânge şi
derivate (transfuzii, toxicomani, droguri i.v., hemofilici)
manopere medicale,stomatologie, explorări invazive, înţepături accidentale nemedicale – manichiură, sacrificări, tatuaje
sexuală – prin secreţii genitale – NU este boală venerică!
materno-fetală – în timpul naşterii → contact cu sânge matern infectat
după naştere: contact intim mamă-copil, alăptare
HBV - profilaxia donatori – testarea sângelui pentru Ag HBs şi Ac
HBc pentru reducerea hepatitei nosocomiale –
sterilizarea corectă a instrumentelor medicale preparare vaccinuri:
plecând de la plasma umană din Ag de suprafaţă (dezav: costul ridicat şi posibilitatea transmiterii HIV)
tehnologia ADN recombinant – din HBV s-a separat gena codifica HBs – este introdusă în drojdia de bere care va secreta Ag HBs
vaccin ENGERIX B
HBV - diagnostic
evidenţierea Ag HBs în palsmă şi HBc în hepatocite (biopsie + IF, imunohistochimie)
detectarea ADN viral liber evidenţierea anti HBc şi anti HBe
HCV - fam. Flaviviridae descris în 1989 ARN m.c. +, simetrie cubică, învelit, 50-60 nm nu a fost cultivat încă în laborator, se poate
transmite experimental la maimuţe pătrunde în organism prin inoculare de sânge
sau derivate de sânge infectat, mai rar pe alte căi (sexual)
Cauzează majoritatea hepatitelorposttransfuzionale
HCV - clinic
este rar manifestă clinic, puţin severă tendinţă la cronicizare ½ din persoanele cu hepatită C – hepatită
cronică persistentă Patogenitatea este diferită (ARN nu este
integrat în hepatocite) În lume ~ 100 milioane indivizi purtători
cronici de HCV → 50% fac hepatită cronică din care ¼ ciroză
HCVIncubaţia: ~ 2 luni (8 săptămâni) poate varia între 1-6 luni
Simptome: similare cu celelalte hepatite dar: debut mai insidios simptome mai accentuată, dar care durează f.
mult timp febră f. Rar, icter – rar
HCVDiagnostic: evidenţierea Ac anti HCV evidenţierea prezenţei HCV prin tehnologia aDN recombinant s-a separat
o proteină C-100-3 → pentru evidenţierea Ac elaboraţi în cursul infecţiei
proteina reacţionează cu Ac care apar la cei infectaţi HCV
Tratamentul: cu IFN mai eficient ca în hepatita B (virusul nu este integrat)
HDV neclasificat conţine ARN m.c. circularizat nu determină infecţii singur, ci numai în
asociere cu HDV este detectat în nucleul celulelor
heaptice infectate cu HDV
HDV
porţiune centrală (core) formată din ARN
o porţiune reprezentând Ag delta (fig.2)
învelişul viral este folosit de HBV
HDV nu se multiplică decât în prezenţa
HBV → HDV este considerat un virus
defectiv (cu degfecte de replicare) iar HBV
funcţionează ca un virus helper care oferă
învelişul necesar HDV
HDV se transmite pe acelaşi căi ca şi HBV infecţia cu HDV poate fi:
o coinfecţie HBV şi HDV (se poate vindeca, indicele de cronicizare fiind de 5-10%)
o suprainfecţie cu HDV a purtătorilor cronici (factor ce agravează boala)
Incubaţie: 2-10 săptămâni Profilaxia: hepatita D presupune profilaxia
hepatitei B
HEV din 1993 încadrat în fam. Caliciviridae ARN m.c. simetrie cubică, neînvelit nu a fost cultivat în laborator poate fi transmis experimental la
maimuţe se transmite pe cale digestivă (apă
infestată)
HEV infecţia evoluează mai ales inaparent clinic nu se cronicizează afinitate pentru celulele embrionare, infecţia este
f. gravă virusul a putut fi vizualizat în fecalele voluntarilor
infectaţi pe cale fecal-orală, prin ME → particule sferice, neînvelite ~ 30 nm
incubaţia 15-60 zile în medie 25-40 zile persoanele care pot infecta sunt cele cu infecţii
inaparente şi bolnavi
HEV - dg. de laborator metode specifice (Ag sau Ac) metode nespecifice (evidenţierea alterării
funcţiei hepatice) evidenţierea particulei virale (virioni) în
plasmă şi materii fecale (MF, IEM pt. HAV şi HEV)
detectarea ADN viral liber – HBV în sânge detectarea Ag viral inclusiv Ag D în ser prin
teste imunoenzimatice, imunoprecipitare evidenţierea Ac prin metode serologice
HGV - fam. Flaviviridae 1996 ARN m.c., simetrie cubică, învelit nu a fost cultivat în laborator are aceleaşi căi de transmitere cu HCV
şi deseori infecţia asociată cu HCV infecţia poate evolua spre cronicizare
(sub 25%)
top related