george bacovia

George Bacovia“Arta lui constă… în expurgarea oricărei găteli, a

oricărui confort sau cursivităţi stilistice…Iar inventivitatea lui…a constat în ambiţia recreării limbajului nud, depersonalizat, aproape mineral…El este poetul negaţiilor de felurite nuanţe, autorul în literatura noastră al întâiului NU ideistic şi structural, opera sa comportându-se ca un reproş inextingibil, adresat lumii”(Ion Caraion, “Bacovia. Sfârşitul continuu”)

Note biografice-G. Bacovia

•Nascut-17 septembrie 1881•Decedat-22 mai 1957•Cel mai mare poet simbolist roman•Influente:-C. Baudlaire• -E. Alan• -P. Verlaine

Simbolismul> curent literar apărut în FranţaEstetica simbolismului> caracteristici:

 - utilizarea simbolurilor cu o bogată funcţie sugestivă - cultivarea sugestiei - stări sufleteşti vagi, fluide, confuze (melancolie, plictiseală, spaimă, disperare) - relevarea corespondenţelor tainice dintre obiecte, oameni, natură, sentimente - cultivarea elementului muzical, a sonorităţilor verbale, a repetiţiei - existenţa sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzaţii)

Poezia simbolistă> accent pe stările indefinite, neclare > valorifică conceptele de reverie şi nostalgie > preferinţe pentru culori, pietre preţioase > conceptul de corespondenţă (transfer de sens) > sugestia şi simbolul

Farmecul poeziei simboliste constă în a sugera> o idee > un sentimentTeme şi motive predilecte> iubirea > golul, singurătatea > tristeţea, plictisul, viaţa târgurilor > sentimentul morţii Muzicalitate aparte> repetarea unor cuvinte, a unor vocalePreferinţă> versul alb.

Picturi realizate de Gustave Moreau

NEGRU> culoare contrară > determină pasivitate totală >reprezintă nepătrunsul şi răul >culoare a eului primordial >virginitate primordială >semn al morţii.GALBEN> culoare a deznădejdii

>

plictis autumnal

>

tristeţe iremediabilă

>

culoare de doliu

>

culoare a secretului

GRI> tristeţe, apăsare

> cenuşiul existenţei efemere

VIOLET> violenţă > fast > artificialitate >monotonie

ROŞU> sânge, viaţă

ALBASTRU> stare de nevroză

Motive simboliste> plumbul (sugerând cenuşiul existenţial, apăsarea, căderea în moarte) > oraşul de provincie (spaţiu dezolant, cu ploi putrede de toamnă şi copii bolnavi) > ploaia depresivă, solitudinea, golul >agonia, somnul„Plumb“> ars poetica > sinteză a întregii lirici bacoviene

Catrenele> reunesc motive şi stări sufleteşti specifice: * moartea, prăbuşirea, frigul, somnul, pustiul * singurătatea, apăsarea

„Plumb“> deschidere spre modern ( în sensul relevării unor nelinişti, frământări şi angoase care premerg existenţialismului).Sursa de inspiraţie> o vizită făcută la cavoul Sturzeştilor (din cimitirul băcăoan).

Plumb

Plumb de George

BacoviaDormeau adânc sicriele de plumb,Şi flori de plumb şi funerar vestmântStam singur în cavou... şi era vânt...Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb,Pe flori de plumb, şi-am început să-l

strig-Stam singur lângă mort... şi era

frig...Şi-i atârnau aripele de plumb.

Plumb> element chimic metalic, moale şi greu, de culoare cenuşie

Continuitate:“Stam singur lângă mort... Şi era frig...Şi-i atârnau aripele de plumb”

Cuvânt cheie folosit obsesiv:

“ sicriele de plumb”,” flori de plumb”, “coroane de plumb”, “amor de plumb”

Neputinţă: “Şi-i atârnau aripele de plumb...”

Pustietate: “Stam singur în cavou…”

Izolare: “Stam singur lângă mort…”

LacustrăDe-atîtea nopţi aud

plouând,Aud materia plângând...Sunt singur, şi mă duce

un gândSpre locuinţele lacustre.

Şi parcă dorm pe scânduri ude,

În spate mă izbeşte-un valTresar prin somn, şi mi se

pareCă n-am tras podul de la

mal.

Un gol istoric se întinde,Pe-acelaşi vremuri mă

găsesc...Şi simt cum de atâta

ploaiePiloţii grei se prăbuşesc.

De-atâtea nopţi aud plouând,

Tot tresărind, tot aşteptând...

Sunt singur, şi mă duce-un gând

Spre locuinţele lacustre.

“Şi parcă dorm pe scânduri ude,În spate mă izbeşte-un valTresar prin somn, şi mi se pareCă n-am tras podul de la mal.”

„Lacustră“ concentrează> motive specifice poetului: ploaia, noaptea, singurătatea, somnul, coşmarul, golul, prăbuşirea > stări sufleteşti ale eului liric: nevroză, plictis, angoasă, spaimă

Sentimentul predominant> teroarea de umed

„lacustră“= locuinţa construită pe apă, de către omul preistoric “Lacustră" antrenează şi sugestia a două goluri: * unul acvatic * altul temporal > ambele generatoare de spaimă

Motivul acestei stări> ploaia nocturnă angoasantă, interminabilă > > sugerează: *putrezirea materiei *descompunerea treptată *“sfârşitul continuu”

• plânsul cosmic>„Aud materia plângând"

• ploaia -devenită grea ca şi plumbul- trage în jos Universul

•patru strofe (perfect simetrice) structurate pe două planuri: >planul exterior(cadrul material) >planul interior (sufletul terorizat) realitatea şi visul timpul actual şi timpul istoric

>personificarea „Aud materia plângând“ capătă rolul de marş funebru.> teroarea de umed se concretizează în frecvenţa termenilor din câmpul semantic al apei: „lacustră", „plouând", „plângând", „ude", „val", „podul", „mal", „ploaie"

Charles-Pierre Baudelaire - Un hoit• Un hoit 

O, suflete-aminteste- i privelistea murdara Ce-atât de mult cândva ne-a umilit În diminea a-aceea cu molcom cer de vara Un hoit scârbos pe un prundis zvârlit, 

• Îsi desfacea asemeni unei femei obscene Picioarele si, puhav de venin, Nepasator si cinic, îsi deschidea alene Rânjitul pântec de miasme plin. 

• Putreziciunea asta se rasfata la soare Care-o cocea adânc si linistit Vrând parca sa întoarc Naturii creatoare Tot ce-adunase ea, dar însutit 

• Si cerul privea hoitul superb cum se desfata Îmbobocind asemeni unei flori ... Simtind ca te înabusi, ai sovait deoadata Din pricina puternicei duhori.

•  Si cerul privea hoitul superb cum se desfata Îmbobocind asemeni unei flori ... Simtind ca te înabusi, ai sovait deoadata Din pricina puternicei duhori. 

•Cu leganari de valuri si sfârâit de foale, Zvâcnind si opintindu-se din greu Parea ca trupul iar si, umflat de-un suflu moale, Traieste înmultindu-se mereu. 

Si-aceasta lume-ntr-una vuia cântând ciudat Ca vântul sau ca apa curg toare Sau un graunte care, necontenit miscat, Se-nvârte ritmic în vânturatoare. 

Aproape stearsa, forma acum nu mai era Decât un vis, o schi ce tânjeste Pe pânza si pe care artistul o reia Si doar din amintire o sfârseste.