factori turism
Post on 07-Aug-2015
82 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
I. CEREREA ŞI CONSUMUL TURISTIC
1. Factorii determinanţi ai cererii turistice
Formarea şi evoluţia cererii turistice este determinată de acţiunea conjugată a unor
factori multipli, a căror influenţă este diferită, pozitivă sau negativă, de dezvoltare sau de
frânare a fenomenului turistic în diferite ţări, zone sau staţiuni. Dezvoltarea cererii de servicii
turistice, atât pe ansamblul ei, cât şi în ceea ce priveşte localizarea acesteia în timp şi spaţiu,
depinde de manifestările concomitente ale unor variabile complexe de ordin economic,
demografic, social, cultural, tehnic, politic etc., ale căror intensitate şi pondere variază în
timp. Nivelul şi dinamica dezvoltării economice şi social-culturale influenţează volumul şi
intensitatea fluxurilor turistice interne şi internaţionale, durata sejurului şi modificarea
ponderii diferitelor forme de turism.
Diferiţi ca natură şi rol, aceşti factori participă în proporţii diferite la determinarea
cererii turistice. Influenţa lor variază atât în funcţie de conţinutul specific al acestora, cât şi de
momentul şi locul acţiunii. În plus, intercondiţionarea lor reciprocă şi simultaneitatea
acţiunilor potenţează efectul final, făcând dificilă descifrarea aportului fiecăruia.
În literatura de specialitate există numeroase modalităţi de clasificare a factorilor
determinanţi ai nivelului şi evoluţiei cererii turistice. Astfel, după natura şi sensul intervenţiei
avem factori exogeni (sporul natural al populaţiei care stă la baza numărului turiştilor
potenţiali, creşterea gradului de urbanizare, mobilitate sporită a populaţiei ca urmare a
motorizării ş.a) şi factori endogeni (varietatea conţinutului activităţii turistice, lansarea unor
produse turistice noi, tot mai sofisticate, diversificarea gamei serviciilor turistice oferite,
ridicarea nivelului de pregătire a personalului din turism ş.a).
Un alt criteriu de clasificare a factorilor de influenţă are în vedere durata în timp a
acţiunii lor: factori cu influenţă permanentă (creşterea timpului liber, modificarea veniturilor,
mişcarea naturală şi migratorie a populaţiei) şi factori conjuncturali (crizele economice,
fenomenele inflaţioniste, recesiunile, şomajul, crizele sistemului valutar, criza energetică,
dezechilibrele politice şi convulsiile sociale, confruntările armate locale şi regionale, actele
teroriste, catastrofele naturale, condiţiile meteorologice precare).
În funcţie de importanţa determinanţilor cererii turistice se poate realiza gruparea în
factori primari (timpul liber, veniturile populaţiei, oferta turistică) şi factori secundari
(facilităţile de viză, varietatea serviciilor suplimentare oferite).
Pagina 1 din 14
În continuare vom analiza determinanţi ai cererii turistice grupaţi după natura social-
economică. Aceştia se află în relaţii de interdependenţă, fiind, în bună măsură,
complementari.
1. Factorii economici în ansamblul lor determină nivelul de dezvoltare economico-
socială a regiunii a cărei cerere turistică o cercetăm. Această grupare de factori cuprinde:
produsul naţional brut pe locuitor, nivelul veniturilor nete personale (pe un plan mai larg ale
familiei), evoluţia preţurilor şi a ratei inflaţiei, situaţia cursului de schimb valutar, rata
şomajului, nivelul de dezvoltare economică a ţării, înzestrarea cu mijloace auto.
Condiţia esenţială pentru manifestarea cererii turistice o reprezintă înregistrarea unui
nivel ridicat al produsului naţional brut pe locuitor ceea ce implică un nivel ridicat al
veniturilor populaţiei. Pe piaţa turistică mondială se observă că ţările care au un PIB ridicat
pe locuitor se caracterizează printr-o cerere mai mare pentru turismul internaţional. Nivelul
ratei de consum turistic depinde atât de structura, repartizarea şi evoluţia venitului naţional
cât şi a celui individual.Resursele financiare şi disponibilităţile băneşti depind de nivelul
global al veniturilor, de structura cheltuielilor şi de modalităţile posibile de finanţare a
consumului turistic.
Disponibilităţile financiare pentru consumul produsului turistic apar după ce venitul
personal depăşeşte un anumit prag critic determinat de totalitatea cheltuielilor necesare
existenţei cotidiene (alimentaţie, îmbrăcăminte, produse cu durată lungă de întrebuinţare etc.)
şi obligaţiilor individului faţă de familie şi societate.1 Economiile şi creditul reprezintă factori
care conferă cererii turistice o anumită independenţă faţă de veniturile perioadei curente.
Fiind relativ scumpe, serviciile turistice presupun adeseori acumularea de economii sau
contractarea de credite. Modificările veniturilor populaţiei şi schimbările în structura
cheltuielilor antrenează o schimbare a volumului global al cererii turistice şi, paralel, în
structura acesteia.
Cheltuielile legate de nevoile vitale, determinate de nevoi fiziologice, au un nivel
aproximativ constant. În ţările dezvoltate populaţia utilizează disponibilităţile băneşti în
vederea satisfacerii unor cerinţe ce asigură un anumit grad de confort, inclusiv pentru
consumul turistic. Structura consumului individual este strâns legată de gradul de dezvoltare
economică, de mentalitatea oamenilor, obiceiuri, tradiţii, grad de cultură etc. Creşterea
globală a veniturilor atrage după sine o scădere a ponderii sumelor alocate pentru acoperirea
nevoilor vitale, în timp ce disponibilităţile pentru “consumul liber” devin tot mai mari.
1Gh.Postelnicu - Economia turismului, Univ. Creştină "Dimitrie Cantemir, Cluj-Napoca, 1999, pag.24
Pagina 2 din 14
Având la dispoziţie acest venit consumatorul este pus în situaţia de a alege între
diferite destinaţii turistice precum şi activităţi recreative variate.
Sporirea veniturilor disponibile este asociată, de obicei, cu o putere de cumpărare mai
mare, deci cu posibilitatea de a cumpăra produse turistice mai des, de a prelungi durata
călătoriei şi a sejurului, de a efectua un circuit mai lung, nu numai în ţara de reşedinţă ci şi în
străinătate.
Relaţia între venituri şi cererea turistică are un caracter complex astfel încât aceasta
din urmă este mai puternic influenţată în situaţia extremelor spectrului de venituri. Astfel,
unui nivel foarte redus al veniturilor disponibile pentru consumul liber îi corespunde o
reducere evidentă a înclinaţiei turistice.
De regulă, în condiţiile unor resurse financiare limitate, se constată opţiunea pentru o
sigură vacanţă pe an, cu o durată mai scurtă şi la distanţe mai scurte, inclusiv renunţarea la
călătorii în afara ţării de origine în favoarea turismului intern. În perioadele de creştere
economică se constată, din contră, o tendinţă pentru călătorii către destinaţii îndepărtate, cu o
durată mai lungă şi cu un număr mai mare de vacanţe care vin să suplimenteze vacanţa
principală.
Factorii restrictivi care limitează sau amână efectuarea cheltuielilor pentru servicii
turistice sunt: obligaţiile de plată ce nu pot fi amânate, ratele scadente pentru creditele
contractate în perioadele precedente, dobânzile scadente pentru aceste credite, alte cheltuieli
curente (ocazionale sau neprevăzute), intensitatea tendinţelor de economisire (pentru alte
cumpărături planificate în perspectivă, pentru evitarea riscurilor unor venituri instabile etc.).
În ultimile decenii, nivelul veniturilor nete ce revin pe persoană sau, în medie, pe
familie, a înregistrat o creştere reală într-o serie de ţări, ceea ce a determinat o sporire a
consumului individual de bunuri şi servicii, inclusiv turistice. Ca urmare, a avut loc o
intensificare a circulaţiei turistice efectuate de segmente ale cererii turistice ce aparţin unor
categorii sociale diferite. În plus, ponderea consumului de servicii turistice a sporit în cadrul
bugetului de familie al populaţiei.
Influenţa veniturilor populaţiei asupra cererii turistice trebuie corelată cu cea a
preţurilor produselor turistice şi tarifelor serviciilor turistice. Acestea au un impact asupra
deciziei turistului cu privire la alegerea ţării, zonei, staţiunii de destinaţie a petrecerii
vacanţei, produsului turistic (în ansamblu) şi componentelor sale (cazare, masă, agrement,
tratament etc.). Fluctuaţiile preţurilor produselor turistice influenţează, în primul rând, durata
sejurului şi numai după aceea numărul sosirilor şi volumul cheltuielilor efectuate de turişti.
Astfel, pot avea loc mutaţii ale cererii spre acele categorii de servicii ce înregistrează o
Pagina 3 din 14
scădere a tarifelor. Turiştii analizează raportul calitate-preţ în alegerea produsului turistic,
astfel încât, numai în situaţia în care acesta este corespunzător, consumatorul va achiziţiona
respectivul pachet de servicii turistice.
În ceea ce priveşte politica de preţuri în turism pot apărea două tipuri de situaţii2:
a. practicarea unor preţuri şi tarife ridicate are un efect inhibant, accesul la serviciile
turistice reflectându-se în reducerea numărului de turişti şi/sau a duratei medii a sejurului;
b. practicarea de tarife şi preţuri scăzute stimulează, pe de o parte, cererea, dar, pe de
alta, poate determina neîncrederea turiştilor în calitatea serviciilor turistice (factor psihologic)
şi, în consecinţă, o scădere a cererii turistice.
În vederea realizării unei activităţi profitabile, agenţii economici din turism trebuie să
elaboreze o politică de preţuri şi tarife fundamentate ştiinţific, care să reflecte calitatea
prestaţiilor şi să realizeze diferenţieri sezoniere, zonale etc.
Cererea turistică este influenţată de inflaţie prin orientarea clientelei spre serviciile
mai ieftine, prin diminuarea loialităţii faţă de anumite firme, prin restrângerea volumului de
prestaţii turistice etc.
În cazul turismului internaţional acţionează un determinant specific al cererii turistice,
şi anume cursul de schimb valutar. Acesta este un factor favorabil cererii populaţiei din ţările
cu o economie în expansiune, care, datorită jocului preţurilor relative, este stimulată să
efectueze voiaje turistice în străinătate. Devalorizarea monedelor naţionale în vara anului
1995 în Italia şi Spania a avut drept rezultat un aflux suplimentar de turişti străini. 3 Un alt
exemplu îl constituie Grecia care, înaintea sezonului turistic, devalorizează drahma în raport
cu dolarul, înregistrând astfel o creştere relativă a competitivităţii ofertei sale în raport cu
oferta italiană sau spaniolă. Devalorizarea accentuată a monedei naţionale a Thailandei în
raport cu dolarul a condus în 1999 la creşterea puterii de cumpărare a vizitatorilor străini.
Creşterea ratei şomajului în perioadele de recesiune are drept rezultat o scădere
generală a veniturilor populaţiei, ceea ce conduce la reducerea cererii turistice în zona
respectivă. Micşorarea veniturilor consumatorilor îi determină pe aceştia să achiziţioneze
produse turistice mai ieftine, care presupun o perioadă de sejur mai scurtă, un grad de confort
mai modest şi o deplasare la distanţe mai mici faţă de localitatea de reşedinţă.
Criza combustibilului din anii '70-'80 a afectat cererea turistică atât direct, cât şi
indirect. Efectul direct s-a manifestat în creşterea preţului acestuia, ceea ce a condus la
reducerea posibilităţilor de folosire a mijloacelor de transport, îndeosebi aviatic şi
2I.Istrate - Economia turismului şi mediul înconjurător, Ed.Economică, Bucureşti, 1996, pag. 563P.Goureaux - Economie touristique, BPI, Paris, 1997, pag.24
Pagina 4 din 14
automobilistic, la o creştere a costului exploatării şi la sporirea cheltuielilor de transport în
bugetul turistului. Efectele indirecte au constat în dezechilibrarea unor activităţi economice,
ducând astfel la reducerea numărului de salariaţi şi, deci, a veniturilor acestora. Astfel s-a
ajuns la reducerea disponibilităţilor financiare care în mod normal ar fi fost afectate
consumului turistic.
2. Factorii sociali sunt determinanţi ai cererii turistice, deoarece consumatorul
produsului turistic îşi desfăşoară activitatea într-un mediu social care exercită, direct sau
indirect, o serie de influenţe asupra populaţiei. Participarea la activităţile profesionale şi
extraprofesionale, la activităţile în afara grupului familial (asociaţii, cluburi, sporturi) oferă o
gamă largă de noi contacte, ce pot să conducă la manifestarea nevoii şi cererii turistice.
În categoria factorilor sociali intră mărimea timpului liber, gradul de polarizare
socială, mărimea clasei de mijloc, stilul sau modul de trai, moda.
Cererea turistică se manifestă în perioadele în care populaţia dispune de suficient timp
liber, acesta fiind un rezultat al civilizaţiei moderne. Volumul de timp liber şi forma în care
acesta este disponibil determină destinaţiile turistice care pot fi vizitate, modalitatea de
transport ce poate fi utilizată şi activităţile care pot fi efectuate la locul de destinaţie şi pe
parcursul circuitului. Dorinţa de a călători, precum şi disponibilităţile financiare sunt
insuficiente dacă nu există timp pentru a practica turismul. Ca urmare, este necesară
îndeplinirea simultană a celor trei condiţii pentru a avea loc o călătorie turistică.
Timpul liber diurn, săptămânal, anual şi global se modifică în funcţie de caracterul
muncii efectuate de individ şi de productivitatea acestei munci, de prelungirea şcolarizării şi
de coborârea limitei vârstei de pensionare.
Ca urmare a creşterii productivităţii muncii şi a revendicărilor sindicale din întreaga
lume, a avut loc o reducere a timpului de lucru şi o creştere a disponibilităţilor de timp liber.
Diminuarea timpului de lucru s-a manifestat simultan în patru direcţii identificându-se patru
tipuri de "timp liber" ce au generat patru categorii de turism:
- Diminuarea zilei de muncă, care, de la 12-14 ore la începutul secolului XX a scăzut
la 8 ore în prezent, fapt ce favorizează manifestarea cererii turistice;
- Reducerea duratei săptămânale a muncii în ţările dezvoltate (şi nu numai în acestea),
de la 6 la 5 zile, ceea ce a determinat apariţia aşa-numitului "concediu de week-end", cu o
durată de 1-2 zile;
- Reducerea numărului anual al săptămânilor de lucru, consecinţă a instituţionalizării,
generalizării şi apoi creşterii duratei concediului anual plătit (în medie 3-4 săptămâni) au
făcut posibilă existenţa şi armonizarea într-o mai mare măsură a celor două condiţii necesare
Pagina 5 din 14
practicării turismului: timp liber şi resurse financiare. O durată mai lungă a concediilor
intensifică plecările în vacanţă, iar practicarea mai intensă a turismului apare ca un atribut al
categoriilor dispunând de mai mult timp liber.
- Creşterea duratei de şcolarizare, extinderea în timp a formării profesionale şi
retragerea precoce din viaţa activă concomitent cu creşterea duratei medii a vieţii, au redus la
mai puţin de jumătate durata vieţii active în cadrul duratei de viaţă a populaţiei. Astfel, au
fost stimulate cererea turismului pentru tineret (în timpul vacanţelor şi chiar în perioadele
şcolarizării efective, de exemplu, excursii de studiu la nivelul elevilor şi studenţilor) şi
cererea turismului pentru vârsta a treia, a cărei pondere a cunoscut o creştere în totalul
populaţiei (de exemplu, turism de tratament şi profilactic pentru persoanele pensionate).
Pentru a exemplifica caracteristicile amintite prezentăm repartizarea timpului de
muncă în ţările industrializate4:
- durata zilei de lucru - 8 ore ;
- durata săptămânii de lucru - 4 zile si jumătate;
- durata concediilor anuale legale - 7-10 săptămâni.
Acestei structuri a timpului de lucru al populaţiei îi corespunde trei categorii de timp
liber:
1. Timpul liber la sfârşitul zilei de lucru în care are loc "consumul de divertisment"
(televiziune, lectură, sport, spectacole). Această perioadă alimentează dorinţa de evadare în
afara zonei de reşedinţă a populaţiei.
2. Timpul liber de la sfârşitul săptămânii sau cu ocazia zilelor de sărbătoare naţională
oferă posibilitatea unor călătorii de durată medie sau scurtă ce presupun deplasări rapide spre
reşedinţa secundară sau o structură de primire turistică.
3. Timpul liber de turism este perioada pe care populaţia o alocă efectuării călătoriilor
turistice şi este compus din timpul necesar deplasării până la destinaţia turistică şi din
perioada sejurului. Ponderea primei componente variază în funcţie de distanţele parcurse şi
viteza de deplasare (mijlocul de transport folosit).
Timpul total afectat vacanţei de către un turist potenţial poate fi calculat conform
relaţiei:
T1= T - (
2 dv + 2t1+ 2t2+ 2t3), în care: (2.2.)
T1= timpul liber pentru sejurul propriu-zis (zile/ore);
T= timpul total al vacanţei (zile/ore);
4E. Nicolescu – Marketingul în turism, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1975, pag. 80
Pagina 6 din 14
d = distanţa între reşedinţa turistului şi destinaţia turistică (km);
v = viteza medie orară de deplasare a mijlocului de transport folosit (km/h);
t1= timpul suplimentar necesar pentru ajungerea de la domiciliul turistului până la
mijlocul de transport ales;
t2= timpul suplimentar necesar pentru transferul turistului din mijlocul de transport
utilizat până la unitatea de cazare la locul de petrecere a vacanţei (în cazul folosirii combinate
a unor mijloace de transport diferite);
t3= timpul total al aşteptărilor (în cazul schimbării pe traseu a unor mijloace de
transport, în cazul diferenţelor de orar al transbordărilor impuse de specificul traseului sau
alte situaţii neprevăzute etc.).
Studiile de specialitate5 consemnează faptul că, în statele dezvoltate din punct de
vedere economic, o persoană adultă dispune, în medie, de aproximativ 35-50 ore libere
săptămânal. Printre cei care au mai mult timp liber la dispoziţie se numără bărbaţii, tinerii şi
adulţii singuri, femeile fiind nevoite să facă faţă şi altor treburi (casnice). Din totalul timpului
liber amintit mai sus, circa 2/3 este cheltuit pe lângă casă, rămânând doar 1/3 care ar putea fi
transformat în cerere pentru unele servicii, inclusiv cele turistice oferite în afara locului de
reşedinţă permanentă.
Un alt determinant al cererii turistice, din categoria factorilor sociali, este stilul de
viaţă, în funcţie de care sociologii realizează următoarea clasificare6:
I. Stilul de viaţă convenţional şi conservativ este reprezentat de persoanele ce duc o
viaţă confortabilă, având venituri mari şi putându-şi permite astfel să consume servicii
turistice superioare calitativ şi din persoanele de vârsta a treia care nu dispun întotdeauna de
resurse financiare deosebite, dar au disponibilităţi mari de timp liber.
II. Stilul de viaţă emulator este caracteristic tinerilor care au un comportament
dinamic şi competitiv, având ambiţia de a se afirma pe scara socială.
III. Stilul de viaţă prosper, al clasei mijlocii corespunde segmentului de consumatori
care, depunând o muncă sistematică au înregistrat succes în activitatea desfăşurată.
Importanţa deosebită în ceea ce priveşte cererea turistică o au a doua şi a treia
categorie de stil de viaţă, deoarece aici se încadrează majoritatea persoanelor care practică
turismul.
3. Factorii determinanţi ai cererii turistice de natură psihologică sunt dificil de estimat
şi de cuantificat, deoarece vizează aspecte individualizate ale consumatorilor turistici 5M.Chubb - One Third of our time, Wiley, New York, 19816D.Shih - VALS as a Tool of Tourism Market Research, Journal of Travel Research, vol. 24, Spring,
1986, pp.2-11
Pagina 7 din 14
potenţiali. Acestea acoperă o gamă extrem de variată de motivaţii, de la apetenţa difuză
pentru schimbare şi deplasare într-un orizont nou, până la ambiţia creării unui "palmares de
călătorii". Deosebirile de preferinţe, de atitudini în manifestarea cererii turistice se explică
prin caracterul fiecărui individ, prin psihologia sa, prin gradul său de cultură, nivelul de
instruire şi educaţie. Toate aceste elemente, care sunt determinante în definirea personalităţii
unui individ, au influenţe hotărâtoare asupra genului de voiaj pe care îl întreprinde, asupra
alegerii unui anumit mijloc de transport, a unei anumite forme de cazare.
Psihologii consideră că cererea turistică este generată de două categorii de necesităţi:
biologice şi psihologice (necesitatea de echilibru şi dorinţa de aliniere sau imitare a
categoriilor sociale privilegiate)7.
Necesitatea de echilibru este acoperită de turism deoarece acesta poate fi definit ca
fiind o compensaţie pe care omul, obişnuit timp de milenii în natură şi-o permite împotriva
fixării într-un spaţiu cotidian caracterizat prin poluare, stres, constrângere, încordare,
conformism. Ca urmare, omul caută ca prin practicarea turismului să obţină trei rezultate:
destindere, divertisment şi dezvoltare, cei trei "D".
Funcţia de destindere a turismului are în vedere odihna şi eliberarea de oboseala fizică
şi nervoasă cauzată de condiţiile de muncă şi de viaţă ale populaţiei. Efectele terapeutice sau
profilactice ale acestei funcţii contribuie la refacerea forţei de muncă a individului şi permit
vindecarea sau prevenirea unei stări patologice.
Funcţia de divertisment vine în completare permiţând întreruperea monotoniei
cotidiene prin apelarea la anumite forme de agrement în vederea obţinerii unor satisfacţii sau
plăceri.
Cea de-a treia funcţie a turismului - dezvoltarea, îşi înscrie aportul la ameliorarea pe
plan fizic şi psihic a turiştilor prin lărgirea sferei lor de cunoştinţe şi preocupări în raport cu
mediul înconjurător.
Imitarea modelelor de consum specifice categoriilor sociale aşa-zis privilegiate a
reprezentat, la începutul secolului, un determinant psihic major în formarea cererii turistice a
anumitor grupuri sociale (mica burghezie cu venituri medii sau reduse doreau să imite clasele
cu un standard de viaţă ridicat). Această tendinţă se menţine şi în prezent, ca o manifestare
psihologică pe planul calităţii consumului turistic sau al locului de manifestare a acestuia.
Factorii psihologici sunt de natură subiectivă şi stimulează cererea turistică prin
persistenţa lor în psihicul fiecărui individ, ca o reacţie la agresivităţile şi solicitările nervoase,
la eforturile fizice şi intelectuale impuse de munca şi viaţa cotidiană. Locuirea colectivă,
7C.Cristureanu - Op. cit., pag.110
Pagina 8 din 14
aglomeraţiile marilor oraşe, ritmul accelerat al vieţii şi climatul poluat declanşează dorinţa
evadării, a revenirii în natură. Adesea mărimea oraşelor este direct proporţională cu mărimea
cererii turistice.
Factorii psihologici intensifică dorinţa, preferinţa de a petrece în mod plăcut timpul
liber, pe considerente de plăcere şi curiozitate. Aceşti factori sunt deosebit de sensibili la
calitatea serviciilor, a promovării, la tot ceea ce este nou, oferă variaţie, exotism şi aventură
(înţeleasă în sens pozitiv). La baza acţiunii factorilor psihologici se află rezultatul consumării
produsului turistic, concretizat în deconectare, detaşarea de tensiunea nervoasă cotidiană,
regenerarea potenţialului fizic şi psihic al individului prin schimbarea temporară a mediului, a
condiţiilor şi a ritmului vieţii moderne.
Asupra cererii turistice acţionează şi o serie de factori psihologici inhibatori ca
sedentarismul, relaţiile familiale, starea sănătăţii, vârsta înaintată, teama de deplasări pe
distanţe mari, conservatorismul.
4. Printre factorii determinanţi ai cererii turistice de natură culturală pot fi menţionaţi:
nivelul de instruire şi educaţie, diferenţele de cultură între regiunile de origine a turistului şi
destinaţie, respectul pe care îl manifestă aceasta faţă de alte valori culturale. Persoanele care
nu au receptivitatea necesară pentru a aprecia frumuseţea naturii şi a creaţiilor umane,
valorile culturii materiale şi spirituale ale omenirii nu vor fi tentate să le vadă, chiar dacă
întrunesc celelalte condiţii necesare practicării turismului (venituri şi timp liber, mijloace de
locomoţie). Consumatorii caracterizaţi printr-un înalt grad de cultură şi educaţie sunt mai
curajoşi, mai dornici de cunoaştere şi de contacte noi, mai comunicativi şi mai mobili. Ei vor
să aibă un contact direct cu ceea ce cunosc doar teoretic, să ia legătura cu moduri de viaţă
originale, specifice, deosebite de ale lor. Astfel, o destinaţie turistică nouă va atrage prima
dată un număr relativ redus de persoane - inovatorii care tind să devină lideri de opinie pentru
restul consumatorilor.
Turismul în sine este un act de cultură, componentă a civilizaţiei, un mijloc polivalent
de educaţie. Ca rezultat al contactului cu alte culturi, atitudinile şi comportamentul
consumatorilor turistici se vor schimba.
5. Volumul şi structura cererii turistice sunt influenţate de factorii demografici precum
structura pe grupe de vârstă, sex, ocupaţii etc. a populaţiei, mărimea familiilor, naţionalitatea,
educaţia clientelei turistice, a preferinţelor pe ansamblu şi a posibilităţilor de mobilitate.
În general, ritmul de creştere al populaţiei, distribuţia ei teritorială şi pe categorii de
vârstă, densitatea şi gradul de urbanizare influenţează direct cererea turistică. Creşterea
natalităţii, scăderea mortalităţii infantile şi prelungirea duratei medii de viaţă au determinat o
Pagina 9 din 14
accelerare a procesului de creştere demografică. Creşterea numerică o populaţiei şi ritmul
acestei creşteri au un impact direct asupra numărului turiştilor potenţiali. Astfel, cercetări
efectuate pe această temă indică o majorare a pieţei turistice potenţiale cu o rată medie de
0,5-1%, ca rezultat exclusiv al sporului demografic.8
Totuşi există şi excepţii, precum situaţia statelor subdezvoltate, în care, deşi se
înregistrează o creştere demografică foarte puternică, ponderea turiştilor în totalul populaţiei
se modifică foarte lent din cauza nivelului scăzut al dezvoltării economice.
În concluzie, factorul demografic stimulează cererea turistică în zonele în care există
condiţiile materiale, sociale şi culturale care decurg din dezvoltarea economică.
Specialiştii ONU prevăd creşterea în continuare a populaţiei, ceea ce va duce la
creşterea cererii turistice internaţionale.
Creşterile demografice sunt însoţite, de obicei, de însemnate modificări ale structurii
pe vârste a populaţiei care exercită influenţe importante asupra volumului şi structurii
consumului, inclusiv cel turistic. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei determină o
ierarhizare specifică în ceea ce priveşte gradul de participare a fiecărei categorii la fenomenul
turistic, precum şi o diferenţiere a comportamentului de consum. Pentru stadiul de vârstă al
copilăriei, cererea turistică este influenţată în mare parte de către părinţi (există însă şi
excursii organizate de şcoală sau organizaţii pentru copii). Pe măsură ce tinerii cresc, se
manifestă tot mai mult tendinţa spre independenţă, limitată însă de problemele de ordin
financiar. Tineretul, care reprezintă la scară mondială o pondere de 30-35% din totalul
populaţiei, constituie un segment important datorită caracteristicilor consumatorilor acestei
categorii de vârstă (timp liber mai mare, nevoie de cunoaştere, înţelegere şi instruire,
sentiment de detaşare de sub tutela familiei, dorinţa de distracţie, de noi contacte, spirit de
aventură, exigenţe reduse faţă de calitatea serviciilor turistice). Căsătoria şi naşterea copiilor
constituie două momente de transformări în ceea ce priveşte volumul şi structura cererii
turistice.
Îmbunătăţirea condiţiilor de trai, eficacitatea măsurilor cu caracter medical-profilactic
pe plan internaţional duc ineluctabil către o tendinţă de creştere procentuală şi absolută a
grupelor vârstnice faţă de totalul populaţiei mondiale. În plus, ca urmare a îmbunătăţirii
condiţiilor de sănătate, persoanele de vârsta a treia de astăzi dispun de o mai robustă
validitate fizică şi psihică faţă de generaţiile anterioare, ceea ce le permite practicarea
turismului.
8F.Bran - Economia turismului şi mediul înconjurător, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, pag.49
Pagina 10 din 14
Cererea turistică a populaţiei de vârsta a treia cunoaşte, aşadar, tendinţa ascendentă
datorită creşterii duratei medii a vieţii, cu implicaţii directe asupra numărului vârstnicilor şi
disponibilităţilor de timp ale acestora. Totuşi, poziţia financiară diminuată a pensionarilor
faţă de persoanele salariate (populaţia activă) reduce într-o anumită măsură probabilitatea de
a întreprinde călătorii turistice. Sunt preferate formele de recreere pasivă precum vizitarea
prietenilor şi a rudelor, contemplarea de peisaje, pescuitul etc.
Comparativ cu celelalte categorii de vârstă, persoanele vârstnice acordă o mare
importanţă confortului, securităţii şi "libertăţii" lor în timpul voiajului. În cazul acestor
consumatori turistici apare teama de a fi cazaţi departe de centrul localităţilor turistice, de a fi
nevoiţi să urce scări sau de a fi lipsiţi (în cazurile necesare) de existenţa unui echipament
medical suficient şi modern. În general, ei cheltuiesc mai puţin decât turiştii de vârstă
mijlocie, dar mai mult decât cei tineri, preferă să călătorească vara (la fel ca şi cei tineri), dar
tind să practice turismul primăvara într-o măsură mai mare decât tinerii.
Persoanele de vârstă a treia reprezintă, în consecinţă, o cerere potenţială considerabilă,
a cărei punere în valoare, în egală măsură, în măsură, în interesul vârstnicilor înşişi, dar şi ale
organizatorilor de voiaje, presupune o preocupare intensă din partea acestora din urmă pentru
anularea necunoaşterii, a temei, reţinerii, scepticismului şi inerţiei.
Nivelul de pregătire şi de educaţie al consumatorilor determină modul de manifestare
a cererii turistice. Cercetătorii din domeniul turismului9au ajuns la concluzia că participarea la
activităţile recreative tinde să crească odată cu nivelul de educaţie. De altfel, însăşi educaţia
constituie una din motivaţiile principale ale practicării turismului.
Modul de viaţă, condiţiile de existenţă create de civilizaţia contemporană, reprezintă
un factor predominant al cererii şi consumului turistic, la toate nivelurile categoriilor social-
profesionale, indiferent de standardul de viaţă al acestora.
Procesul de urbanizare intensifică dorinţa unei părţi tot mai mari a populaţiei din
oraşe de a-şi petrece în mod activ timpul liber în afara localităţilor de reşedinţă. Densitatea
mare de persoane din aglomeraţiile urbane, constrângerile impuse de viaţa în comun în
structuri de locuinţe şi cartiere de mare capacitate, ritmul accelerat şi trepidant al existenţei
cotidiene, climatul poluat, agresivităţile sonore declanşează nevoia şi dorinţa de a evada
temporar prin turism. Aceste forme de viaţă caracteristice civilizaţiei moderne îl determină pe
om să aspire la spaţiu, la mişcare, la întoarcerea în natură. În acest mod rezultă necesitatea tot
mai pregnantă a populaţiei urbane de a avea o a doua reşedinţă, de a efectua călătorii la sfârşit
de săptămână şi de a folosi în mod activ şi recreativ concediile/ vacanţele anuale. În schimb,
9R.C.Mill, A.M.Morrison – The Tourism System, Prentice-Hall, New-York,1985, pag.56
Pagina 11 din 14
populaţia din zonele rurale nu dispune nici de timpul liber nici de veniturile necesare
practicării turismului.
Cu cât gradul de urbanizare a unei ţări este mai înalt, cu atât creşte volumul cererii
turistice, deoarece oraşele reprezintă poli puternici emiţători de turişti. La acelaşi grad de
urbanizare, numărul plecărilor în vacanţe este diferit în funcţie de condiţiile de mediu oferite
de locuinţă (ca unul din elementele mediului), el fiind mai mare la locuinţele colective, decât
la cele individuale, iar la acestea din urmă depinde de faptul dacă ele sunt înzestrate cu
grădini (ca factori de legătură cu natura) sau nu. Procesul urbanizării a fost deosebit de
dinamic în ultimul sfert de secol, înregistrându-se următoarea evoluţie a ponderii populaţiei
urbane pe glob, în totalul populaţiei: 1973-37,4%, 1980-42%, 1990-47% şi în 2000-51% (în
Europa chiar 71%)10. Procesul se va accentua în secolul XXI, când regiunile acum slab
dezvoltate, pe măsura dezvoltării lor economice (însoţită de urbanizare) se vor afirma şi ele
ca centre emiţătoare de turişti.
6. Progresul tehnic înregistrat în mod deosebit în domeniul mijloacelor de transport şi
în infrastructura turistică constituie un alt determinant al cererii turistice. Acest factor a
generat, în primul rând, un grad sporit de mobilitate a populaţiei, favorizând inclusiv
deplasarea spre destinaţiile turistice.
Introducerea progresului tehnic în transporturi este reflectată în creşterea densităţii
reţelei de transport, în sporirea numărului şi diversificarea mijloacelor de transport, în
modernizarea şi îmbunătăţirea performanţelor acestora. Prin aceste transformări se asigură
condiţii pentru deplasarea unui număr tot mai mare de persoane, concomitent cu ameliorarea
confortului şi reducerea duratei călătoriei turistice. Totodată, se realizează şi o ieftinire a
costului transportului, stimulându-se şi pe această cale deplasarea în scopuri turistice. Una din
tendinţele înregistrate în dezvoltarea mijloacelor de transport o constituie creşterea gradului
de dotare a populaţiei cu automobile, ceea ce favorizează circulaţia turistică.
Dezvoltarea transportului are o influenţă importantă asupra cererii turistice, deoarece
transportul constituie una din componentele de bază ale produsului turistic. Orice modificare
în dinamica şi structura transporturilor determină variaţii ale mişcării turistice în ce priveşte
volumul, formele de organizare, direcţia sau direcţiile turistice.
Deoarece progresul tehnic în domeniul aviaţiei a permis introducerea în transporturile
turistice a avioanelor de mare capacitate şi viteză, se poate afirma că acest factor determină
opţiunea pentru formele organizate de turism. În scopul asigurării utilizării optime a
capacităţilor de transport ale avioanelor, companiile de transporturi aeriene urmăresc să aibă
10 I. Cosmescu – Op. cit., pag. 87
Pagina 12 din 14
rezolvată în prealabil şi problema ocupării unor staţiuni turistice importante, spre care să fie
dirijat transportul turiştilor.11 Un exemplu în acest sens îl constituie crearea propriilor reţele
hoteliere de către companiile de transporturi aeriene: compania naţională franceză AIR
FRANCE şi-a creat propria reţea hotelieră MERIDIEN localizată atât în Franţa cât şi în
străinătate. De asemenea, se remarcă dezvoltarea sistemelor globale de rezervare prin
computer, ceea ce uşurează accesul consumatorilor potenţiali la diferitele produse turistice
oferite pe piaţă.
Cererea populaţiei pentru turismul semiorganizat şi pe cont propriu a fost la rândul
său stimulată de progresul tehnic înregistrat în domeniul industriei automobilelor şi de
modernizarea echipării traseelor rutiere.
7. Gradul de accesibilitate la diferitele obiective turistice, precum şi distanţele la care
se situează acestea faţă de zonele de reşedinţă ale consumatorilor influenţează, de asemenea,
cererea turistică. Astfel, în ceea ce priveşte turismul internaţional, cea mai mare parte a
circulaţiei turistice este formată din fluxurile turiştilor provenind din ţările vecine sau situate
la o distanţă apropiată şi numai o parte relativ mică se realizează din ţările situate la distanţe
mai mari. Acest fapt se datorează faptului că turiştii preferă ca deplasarea până la destinaţia
turistică să se realizeze într-o perioadă de timp cât mai scurtă care să presupună cheltuieli de
transport cât mai mici.
8. Oferta turistică are un rol deosebit de important în manifestarea şi realizarea
efectivă a cererii, care poate fi considerată reală şi concretă numai în măsura în care are un
corespondent în ofertă. Dinamica ofertei turistice constituie premisa unei evoluţii
corespunzătoare a cererii în ceea ce priveşte volumul şi structura, iar diversificarea
sortimentală şi completarea destinaţiilor turistice vechi sau saturate cu altele noi duc la
lărgirea cererii, la nuanţarea gusturilor, la mărirea posibilităţilor de atragere a turistului
potenţial.
În raporturile dintre cererea şi oferta turistică, cea din urmă o poate influenţa pozitiv
dar şi negativ pe prima. Neconcordanţa cantitativă sau structurală a ofertei cu cererea are
drept consecinţă amânarea sau chiar anularea solicitării clientului, însoţită de deplasarea
cererii spre alte destinaţii turistice.
În componenţa ofertei turistice intră resursele turistice naturale (relief, climă, ape,
floră, faună, peisaj etc.), resurse antropice (monumente istorice, de artă şi arhitectură, muzee,
obiceiuri şi datini, folclor şi port popular etc.), precum şi "oferta creată" (dotări şi
11O.Snak - Managementul serviciilor în turism, Academia Română de Management, Bucureşti, 1994, pag. 63
Pagina 13 din 14
echipamente sau baza tehnico-materială). Toate aceste elemente de atracţie a cererii turistice
determină volumul, structura şi direcţiile de orientare a circulaţiei turistice.
Pentru ca fenomenul turistic să se producă este necesar să existe arii de primire a
turiştilor, a căror putere de atracţie este determinată în primul rând de valoarea produsului
turistic pe care îl oferă, de potenţialul turistic a cărui ofertă să satisfacă cererea turistică.
Manifestarea cererii diferitelor categorii de turişti este influenţată de diversitatea şi
calitatea serviciilor turistice oferite, de nivelul tarifelor acestora şi de nivelul de pregătire a
forţei de muncă implicate în satisfacerea cererii turistice. Astfel, în practică s-a dovedit că
valoarea mai redusă a resurselor turistice poate fi compensată prin calitatea superioară a
prestaţiilor şi printr-un plus de dotare şi amenajare în vederea practicării turismului de odihnă
şi recreere sau agrement.
9. O altă categorie de determinanţi ai cererii turistice sunt factorii politici, precum
legislaţia şi acordurile bi şi multilaterale în domeniul turismului, facilităţile acordate de stat în
domeniul vizelor şi al altor documente de călătorie, reglementărilor vamale (taxe, cantitatea
de valută), diversitatea tipologică a aranjamentelor turistice (de exemplu, încurajarea
dezvoltării turismului social de către stat).
Turismul constituie un "barometru" al conjuncturii politice a lumii, al stabilităţii sau
instabilităţii politice şi economice. Violenţele politice interne sau externe, conflictele sociale
grave, revoluţiile sau loviturile de stat, conflictele armate sau numai posibilitatea declanşării
lor determină reducerea cererii turistice până la dispariţie. De exemplu, conflictele politico-
militare sau social-economice din Orientul Mijlociu, Irlanda de Nord, Golful Persic,
Iugoslavia etc. au avut drept consecinţă diminuarea fluxului turistic nu numai în zonele
implicate direct ci şi în ţările vecine confruntărilor armate. Criza din Libia în 1986 şi războiul
din Golf în 1991 au determinat scăderea drastică a circulaţiei turistice dinspre Statele Unite
chiar şi spre Europa, ceea ce a însemnat o pierdere de miliarde de dolari pentru operatorii
turistici.
10. Politica de promovare a diferitelor destinaţii şi produse turistice constituie un
important factor determinant al formării şi evoluţiei cererii turistice. Procesele complexe de
organizare şi promovare turistică au loc atât la nivel macro (aici intervenind statul interesat în
dezvoltarea acestui sector de activitate care constituie o sursă de valută), cât şi la nivel micro
(al operatorilor din turism). În acest sens, sunt făcute cunoscute consumatorilor potenţiali de
servicii turistice calităţile produselor turistice localizate în anumite ţări, zone sau staţiuni.
Pagina 14 din 14
top related