directorii in domeniul... · web viewdacă obiecția din partea subiectului de date este...
Post on 30-Dec-2019
8 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Proiect de Linii directorii
privind prelucrarea datelor cu caracter personal
în sectorul mass-media
This project is funded by the European Union
Cuprins
5.1 Introducere
6.1 Cadrul legal
2.1 Legislația Republicii Moldova
2.2 Legislația internațională
7.1 Definiții
8.1 Echilibrarea libertății de exprimare și a dreptului la viață privată
9.1 Principiile care reglementează prelucrarea datelor personale
5.1 Legalitatea, corectitudinea, transparența
5.2 Limitarea legată de scop
5.3 Minimizarea datelor
5.4 Exactitatea
5.5 Limitarea legată de stocare
5.6 Integritatea și confidențialitatea
10.1 Prelucrarea datelor personale în scopuri jurnalistice
6.1 Scopul jurnalistic
6.2 Scopul publicării informației
6.3 Publicarea în interesul public
6.3.1 Persoane publice
7 Prelucrarea datelor personale pe baza consimțământului subiectului de date
8 Excepția jurnalistică din prevederile Legii privind protecția datelor
9 Drepturile subiecților de date
9.1 Dreptul de acces
9.2 Dreptul de a se opune, dreptul la rectificare și ștergere
10 Situații speciale de prelucrare a datelor personale
10.1 Prelucrarea datelor personale ale copiilor
10.2 Relatarea infracțiunilor
10.3 Prelucrarea categoriilor special de date personale
10.4 Înregistrarea video și fotografierea
1. Introducere
Aceste linii directorii au fost elaborate pentru sectorul mass-media ca o orientare pentru
respectarea reglementărilor și principiilor protecției datelor cu caracter personal. Liniile directorii
își propun să ajute sectorul media (inclusiv jurnaliștii) în găsirea echilibrului corect dintre
libertatea de exprimare și dreptul la viața privată. Aceaste linii directorii nu aduc atingere
Codului Deontologic al jurnaliștilor din Republica Moldova și a altor instrumente de
autoreglementare din domeniul eticii jurnaliștilor, dimpotrivă, completează aceste texte în
domeniul specific al protecției vieții private.
Aceste linii directorii au ca scop sprijinirea sectorului mass-media în înțelegerea și respectarea
legislației privind protecția datelor cu caracter personal și în adoptarea bunelor practici pe baza
jurisprudenței relevante.
Liniile directorii sunt elaborate pe baza proiectului de lege privind protecția datelor cu caracter
personal (adoptat de Parlament în prima lectură la 30.11.2018). Întrucât proiectul de lege prevede
procedura de elaborare a codului de conduită, aceaste linii directorii servesc drept îndrumare
până ce Legea privind protecția datelor cu caracter personal va fi adoptată în lectura finală și va
intra în vigoare. După intrarea în vigoare a Legii cu privire la protecția datelor cu caracter
personal, trebuie încurajată respectiv elaborarea unui cod de conduită.
Liniile directorii cuprind jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE),
Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și exemple din practica Centrului Național pentru
Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova.
2. Cadrul legal
2.1 Legea Republicii Moldova
Constituția Republicii Moldova
Legea nr. 133 privind protecția datelor cu caracter personal
Legea privind protecția datelor cu caracter personal (adoptată de Parlament în prima
lectură la 30.11.2018)
Legea nr. 982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informații
Legea nr. 63 din 23 aprilie 2010 privind libertatea de exprimare
2.2 Legislația internațională
Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Convenția pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu
caracter personal (Convenția 108)
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie
privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal
și la libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46 / CE (Regulamentul
general privind protecția datelor).
3. Definiții
Termenii și expresiile din prezentele linii directorii sunt utilizate în sensul prevăzut în Proiectul
de lege privind protecția datelor cu caracter personal, Articolul 3 și după cum este stipulat în
Legea privind libertatea de exprimare (nr. 64 din 23.04.2010), articolul 2 și în conformitate cu
Codul Deonologic al jurnalistului din Republica Moldova.
4. Echilibrul dintre libertatea de exprimare și dreptul la viața privată
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) stabilește două drepturi fundamentale ca
piatră de temelie atât pentru libertatea de exprimare, cât și pentru dreptul la viața privată.
Articolul 10 stabilește că fiecare are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include
libertatea de a susține opinii și de a primi și a transmite informații și idei fără interferențe din
partea autorităților publice și indiferent de frontiere. În același timp, articolul 8 din CEDO
prevede dreptul la respectarea vieții private și de familie.
În consecință, dreptul de a respecta viața privată și de familie (articolul 28), libertatea de opinie
și de exprimare (articolul 32) și dreptul de acces la informații (articolul 34) constituie drepturi
fundamentale în temeiul Constituției Republicii Moldova.
Mass-media se bucură de libertatea de a colecta, prelucra și transmite informații pe teme de
interes general. Mass-media are sarcina de a informa publicul cu privire la problemele de interes
public și de a efectua, în conformitate cu responsabilitățile sale, investigații jurnalistice legate de
probleme de interes public. În același timp, prelucrarea și dezvăluirea datelor cu caracter
personal trebuie să respecte dreptul la viața privată și de familie. Ambele drepturi sunt
importante și nu intră neapărat în conflict între ele. Confidențialitatea și securitatea datelor cu
caracter personal trebuie protejate iar, în același timp, trebuie recunoscută importanța libertății de
exprimare.
Articolul 85 din Regulamentul Uniunii Europene 2016/679 (GDPR) prevede o dispoziție privind
echilibrul dintre protecția datelor cu caracter personal și dreptul celorlalți de a primi și transmite
informații. Regulamentul prevede că dreptul la protecția datelor cu caracter personal trebuie să
fie reconciliat cu dreptul la libertatea de exprimare și informație, inclusiv prelucrarea în scopuri
jurnalistice. De asemenea, dreptul la protecția datelor nu este absolut și trebuie echilibrat
împotriva libertății de exprimare.
Considerentul 153 din GDPR menționează că prelucrarea datelor cu caracter personal exclusiv în
scopuri jurnalistice ar trebui să facă obiectul unor derogări sau excepții de la anumite dispoziții
ale GDPR, dacă este necesar, pentru a concilia dreptul la protecția datelor cu caracter personal cu
dreptul la libertatea de exprimare și informație.
Atât viața privată, cât și libertatea de exprimare au o importanță deosebită într-o societate
democratică și au un statut egal. Un echilibru echitabil trebuie să fie respectat dacă acestea intră
în conflict și prevalența unei revendicări reciproce este determinată în fiecare caz în parte.
5. Principiile care reglementează prelucrarea datelor personale
Articolul 12 din Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal stabilește
excepția jurnalistică, dar nu oferă o excepție totală de la toate prevederile proiectului de lege
privind protecția datelor cu caracter personal. Prin urmare, articolul 4 care prevede principiile
referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal se aplică prelucrării datelor cu caracter
personal în sectorul mass-media.
5.1 Legalitatea, corectitudinea, transparența
Datele cu caracter personal vor fi prelucrate în mod legal, echitabil și transparent în ceea ce
privește subiectul.
Pentru a prelucra datele personale într-un mod legal și corect, trebuie să existe o
justificare jurnalistică pentru colectarea și prelucrarea datelor cu caracter personal.
Articolul 12 para. (2) din Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal
stabilește că fiecare are dreptul să prelucreze date cu caracter personal în scopuri
academice, artistice sau literare, precum și în cazul jurnaliștilor pentru prelucrarea
datelor în scop jurnalistic, dacă aceasta se realizează în scopul publicării informațiilor ce
vizează interesul public. (Noțiunea de legalitate este explicată în continuare la punctul 6
din aceste linii directorii.)
Noțiunea de transparență înseamnă că atunci când se colectează și prelucrează date cu
caracter personal, persoanele ar trebui să fie informate dacă date cu caracter personal
despre acestea sunt colectate. În domeniul mass-media, este acceptat faptul că nu este
posibil ca jurnaliștii să ia contact cu toți cei despre care colectează informații.
Notificarea persoanelor nu este necesară dacă aceasta ar submina activitatea jurnalistică,
în sensul că se aplică excepția jurnalistică prevăzută la articolul 12 alineatul (3) din
Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal.
În conformitate cu Codul Deonotolgic al jurnalistului din Republica Moldova p. 2.4 și
principiul transparenței, jurnalistul ar trebui să informeze persoanele despre statutul lor,
scopul în colectarea informațiilor și că aceste informații ar putea fi publicate.
În ceea ce privește principiul transparenței, metodele sub acoperire ar trebui utilizate
numai dacă acest lucru este justificat în interesul public și atunci când informațiile nu pot
fi obținute prin alte mijloace. Utilizarea metodelor sub acoperire trebuie menționată
explicit la publicarea informațiilor.
În Hotărârea CEDO a lui Bremner împotriva Turciei, a fost analizată utilizarea metodelor
sub acoperire (camere ascunse). În acest caz, camerele ascunse au fost utilizate pentru obținerea
informațiilor pentru realizarea unui documentar. Instanța a concluzionat că, deși subiectul
documentarului era în interesul public, tehnicile precum utilizarea ascunsă a camerelor foto
dăunau vieții lui private și ele trebuie utilizate cu restricție și în conformitate cu principiile etice.
Instanța nu a exclus în totalitate utilizarea unor astfel de tehnici, dar a sugerat ca acestea să fie
folosite ca ultima soluție, în cazul în care informațiile ar fi de altfel imposibil de obținut.
5.2 Limitarea legată de scop
Datele cu caracter personal sunt colectate în scopuri determinate, explicite și legitime și nu vor fi
prelucrate în continuare într-un mod incompatibil cu astfel de scopuri.
Trebuie să fie clar de ce și în ce scop sunt colectate datele personale.
Datele cu caracter personal nu pot fi utilizate ulterior într-un scop diferit și neprevăzut de
scopul inițial. Prin urmare, mass-media nu ar trebui să utilizeze date cu caracter personal
în scopuri ne-jurnalistice.
Imaginile persoanelor (pe video sau fotografie) nu trebuie utilizate într-un context nou,
ceea ce este incompatibil cu prima relatare realizată sau poate da o impresie falsă despre
o persoană sau despre un eveniment. De exemplu, există imagini video ale elevilor în
școală. Inițial, aceasta a fost folosită într-o relatare/reportaj care vizează adoptarea unui
nou curriculum în școli. Ulterior, aceeași înregistrare video este folosită pentru a cuprinde
o relatare despre faptul că elevii absentează de la școală și că există probleme cu
comportamentul lor. Elevii din materialul video nu au nicio legătură cu noua istorie
relatată și nu au lipsit niciodată de la școală sau au avut alte probleme. Aceasta oferă o
impresie falsă despre persoanele care sunt incluse în astfel de înregistrări video.
• Cu toate acestea, există posibilitatea ca informațiile dobândite să poată fi utilizate
pentru alte articole în viitor sau să fie păstrate într-un registru general- pentru cercetarea
jurnalistică.
5.3 Minimizarea datelor
Datele cu caracter personal sunt adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în legătură
cu realizarea scopurilor pentru care sunt prelucrate.
Datele colectate și publicate trebuie să fie minime pentru atingerea scopului.
În ceea ce privește caracteristica jurnalismului, poate fi necesară colectarea unei cantități
mari de informații, iar informațiile care nu au nicio relevanță imediată pentru un articol
sau relatare pot fi păstrate pentru utilizarea viitoare dacă se referă la un subiect de interes
public general.
Datele care nu sunt relevante pentru scopul atins nu ar trebui publicate. Chiar și în cazul
în care informațiile au fost obținute și păstrate în mod corect, trebuie analizat separat ce
informații este corect să publicăm. Ar trebui să se stabilească cât de multe date personale
este necesar să fie publicate pentru a relata în mod corespunzător o istorie, echilibrat față
de nivelul de intruziune în viața subiecților de date și potențialul prejudiciu pe care acest
lucru îl poate provoca.
Mass-media ar trebui să anonimizeze datele personale înainte de publicare, când
publicarea acestor date personale nu contribuie la acoperirea istoriei relatate.
În Hotărârea CEDO în cazul Alkaya împotriva Turciei, presa a relatat o istorie despre o
tâlhărie în apartamentul unei celebrități. Adresa de domiciliu a celebrității a fost dezvăluită și în
ziar. Instanța a constatat că aceasta publicare i-a încălcat dreptul la respectarea vieții sale private
și de familie. Deși publicul avea dreptul să fie informat cu privire la un astfel de caz de tâlhărie,
dezvăluirea adresei de domiciliu a unei persoane nu avea niciun interes public. Prin urmare,
dezvăluirea adresei de domiciliu a fost excesivă pentru relatarea istoriei.
Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal din Republica Moldova a
constatat o încălcare într-un caz în care o victimă a răpirii și agresiunii sexuale a fost prezentată
pe un portal de știri într-un mod în care victima ar putea fi identificată. Reporterul nu a acoperit
complet fața minorului și a mamei sale, astfel încât în unele imagini chipul lor era vizibil. Era
clar că prelucrarea acestor date cu caracter personal era disproporționată față de eventuala
intenție pe care ar putea-o avea reporterul portalului de știri.
5.4 Exactitate
Datele cu caracter personal trebuie să fie corecte și, dacă este necesar, actualizate.
În conformitate cu Codul Deontologic al jurnalistului din Republica Moldova p 2.16,
mass-media trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a se asigura că faptele publicate sunt
reale și nu sunt înșelătoare.
În cazul în care subiectul datelor personale pune în discuție unele elemente, se recomandă
efectuarea unei investigații amănunțite pentru a reflecta opinia persoanei în cauză în
publicație.
Atunci când se publică informații care au fost făcute publice în prealabil, mass-media
trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a verifica exactitatea informațiilor respective
înainte de a le publica.
5.5 Limitarea legată de stocare
Datele cu caracter personal sunt păstrate într-o formă care permite identificarea subiecților pentru
o perioadă care nu depășește perioada necesară pentru atingerea scopurilor pentru care datele
sunt prelucrate.
Datele cu caracter personal nu trebuie să fie păstrate mai mult decât este necesar, dar nu
există un termen fix ce să indice pentru cât timp trebuie păstrate datele personale.
Trebuie să se stabilească cât timp informațiile pot fi încă utile și această utilitate trebuie
revizuită în mod regulat. Informațiile ar trebui revizuite pentru a se asigura că
informațiile sunt încă actualizate, relevante și nu sunt excesive.
5.6 Integritatea și confidențialitatea
Datele cu caracter personal sunt prelucrate într-o manieră care să asigure securitatea adecvată a
acestora, inclusiv protecția împotriva prelucrării neautorizate sau ilegale și protecția împotriva
pierderii, distrugerii sau daunelor accidentale sau ilegale prin luarea măsurilor tehnice și
organizatorice corespunzătoare.
Trebuie luate măsuri rezonabile pentru a asigura un nivel adecvat de securitate cu privire
la riscurile prezentate la prelucrare și caracterul datelor prelucrate.
Măsurile de securitate ar trebui stabilite într-un plan de politici de securitate, incluzând
cerințele tehnice și de securitate fizică.
Securitatea tehnică include controale înregistrărilor (loggins), criptarea, utilizarea
parolelor în procesul de securizare a informațiilor, înregistrări de siguranță, eliminarea
echipamentelor vechi, etc. Trebuie de menționat că sistemele informatice atât la locul de
muncă, cât și dispozitivele mobile (smartphone-uri, laptopuri și comprimate) trebuie luate
în considerare.
Securitatea fizică include utilizarea fotografiilor, video, audio sau alte mijloace de
înregistrare în perimetrul de securitate, monitorizarea vizitatorilor, a operatorilor de date
pe un suport digital sau electronic (digital) care conține date cu caracter personal și
păstrarea acestora în sisteme de siguranță blocabile sau magazii pentru a preveni furtul și
pierderea dispozitivelor mobile atunci când personalul este în afara biroului etc.
Operatorii de date cu caracter personal ar trebui să instruiască și să formeze persoanele
implicate în prelucrarea datelor cu caracter personal despre cerințele de securitate pentru
prelucrarea datelor cu caracter personal.
Persoanele implicate în prelucrarea datelor cu caracter personal sunt supuse unei
declarații de confidențialitate care pot fi incluse în contractele de muncă.
6. Prelucrarea datelor personale în scopuri jurnalistice
Articolul 5 din Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal stabilește motivele
legale pentru ca prelucrarea datelor cu caracter personal să fie legală. În ceea ce privește
protecția libertății de exprimare, articolul 12 alineatul (2) stabilește un motiv suplimentar pentru
ca prelucrarea să fie legală. Acesta prevede că fiece persoană are dreptul să prelucreze date cu
caracter personal în scopuri academice, artistice sau literare, precum și în cazul jurnaliștilor
pentru prelucrarea datelor în scop jurnalistic, dacă acest lucru este realizat în scopul publicării
informațiilor care vizează interesul public.
Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal prevede excepția jurnalistică, care
este concepută special pentru a proteja libertatea de exprimare și este destinată să se aplice numai
acolo unde este necesar pentru a ajunge la un echilibru echitabil. Prin urmare, scopul jurnalistic
poate fi privit ca un interes legitim urmărit de un operator de date într-o situație specifică.
Pentru a prelucra datele cu caracter personal bazate pe excepția jurnalistică, toate cele trei
elemente ale excepției jurnalistice trebuie să fie prezente:
• datele personale trebuie prelucrate numai în scop jurnalistic;
• scopul prelucrării trebuie să fie publicarea informațiilor
• informația trebuie să vizeze interesul public.
6.1 Scopul jurnalistic
Nu există o definiție a jurnalismului în domeniul protecției datelor cu caracter personal. După
cum se menționează în considerentul 153 al GDPR, pentru a ține seama de importanța dreptului
la libertatea de exprimare în fiecare societate democratică, este necesar să interpretăm în general
noțiunile referitoare la această libertate, precum jurnalismul.
Curtea Europeană de Justiție a concluzionat în cazul Satamedia (cauza C-73/07), că
noțiunile referitoare la dreptul la libertatea de exprimare, cum ar fi jurnalismul, ar trebui
interpretate în linii generale. Curtea a concluzionat că excepțiile și derogările furnizate se
aplică nu numai întreprinderilor media, ci și tuturor persoanelor implicate în jurnalism. În
hotărârea sa, instanța a concluzionat că suportul, care este utilizat pentru a transmite
datele prelucrate, fie că sunt de natură clasică, cum ar fi suportul de hârtie sau undele
radio, sau electronice, cum ar fi internetul, nu este determinant în stabilirea faptului dacă
o activitate este întreprinsă sau nu exclusiv în scop jurnalistic.
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, conceptul de jurnalism
trebuie să aibă o interpretare extinsă. Jurnalismul poate acoperi tot ceea ce este publicat
într-un ziar, revistă sau difuzat la radio sau televiziune. Excepția jurnalismului poate fi
invocată de organizațiile media, dar acoperă și activitățile altora, inclusiv o persoană
fizică care publică informații sau idei, chiar dacă persoana nu este jurnalist profesionist și
nu este plătită pentru acest lucru.
6.2 Scopul publicării informației
Datele cu caracter personal trebuie prelucrate doar în scop jurnalistic și acest lucru trebuie făcut
în scopul publicării informațiilor. Publicarea înseamnă punerea la dispoziția publicului sau a unei
părți a publicului.
Prin urmare, informațiile trebuie utilizate în vederea publicării materialelor jurnalistice.
Scopul publicării informațiilor nu înseamnă că publicarea datelor cu caracter personal
trebuie făcută la un anumit moment pentru o anumită relatare. Datele cu caracter personal
pot fi păstrate pentru a fi utilizate într-o altă istorie relatată sau pentru actualizarea unei
istorii care a fost deja publicată.
Este important, ca scopul final al mass-media să fie publicarea unei relatări. Toate
informațiile de fond colectate, utilizate sau create ca parte a activităților de jurnalism ar
putea fi, de asemenea, exceptate de la prevederile legii privind protecția datelor, chiar
dacă aceste detalii nu sunt incluse în niciun articol final sau nu sunt publicate în general.
6.3 Publicarea în interes public
Datele cu caracter personal trebuie prelucrate doar în scop jurnalistic și acest lucru trebuie făcut
în scopul publicării informațiilor care vizează interesul public.
Evaluarea prezenței interesului public ar trebui să vizeze în cele din urmă realizarea unui
echilibru adecvat între libertatea de exprimare și drepturile de viața privată. Interesul
public în cauză trebuie să depășească dreptul la protecția datelor. Mass-media trebuie să
poată explica motivele pentru care se crede că publicarea este în interesul publicului.
Nu există un concept definitiv a interesului public și, prin urmare, dacă un fapt este în
interesul public trebuie să fie analizat de la caz la caz. Operatorul de date trebuie să poată
demonstra că chestiunea interesului public a fost luată în considerare la colectarea datelor
cu caracter personal și nu doar după publicare.
În determinarea interesului public, mass-media ar trebui să țină cont de faptul dacă
relatarea de știri poate contribui la o dezbatere de interes general și dacă prelucrarea
datelor cu caracter personal va contribui la atingerea deplină a acestui obiectiv.
Atunci când interesul public este invocat pentru a justifica o intruziune în viața privată,
trebuie luată în considerare proporționalitatea. Cu cât este mai mare este intruziunea în
viața privată a unei persoane, cu atât gradul de interes public trebuie să fie mai mare
pentru a-l justifica.
Setea publicului de informații despre viața privată a altora nu constituie un interes public.
Dacă unicul obiectiv al unui articol este de a satisface curiozitatea publicului cu privire la
detaliile vieții private a unei persoane, nu se poate considera că contribuie la o dezbatere
de interes general în societate.
În stabilirea interesului public, ceea ce ar trebui să conteze pentru jurnaliști este faptul
dacă relatarea știrilor poate contribui la o dezbatere de interes general și nu faptul dacă ei vor
reuși să atingă pe deplin acel obiectiv.
În cazul CEDO Erla Hlynsdottir împotriva Islandei (nr. 2), un jurnalist a relatat că
directorul unui centru de reabilitare creștină și soția sa au fost implicați în jocuri sexuale cu
pacienții centrului. Curtea a concluzionat că, deși soția nu a fost condamnată în cele din urmă,
relatarea despre afirmațiile, care implicau activități sexuale private, a contribuit la interesul
public.
În cazul CEDO a Editions Plan împotriva Franței, un jurnalist și fostul medic al
fostului președinte francez Mitterrand au scris o carte care descrie starea sănătății sale în
timpul mandatului său. Moștenitorii președintelui au mers în instanță cu succes pentru a
interzice difuzarea ulterioară a cărții, susținând că aceasta a invadat intimitatea fostului
președinte și a afectat viața și sentimentele personale ale văduvei și copiilor săi. Cu toate
acestea, instanța s-a pronunțat în favoarea jurnalistului și a medicului, considerând că este în
interesul public să discute istoria președintelui care a avut două mandate în funcție de
președinte.
În cazul CEDO Couderc și Hachette Filipacchi Associes c. Franța, o revistă franceză a
relatat despre copilul prințului Albert al II-lea de Monaco născut în afara căsătoriei. Curtea a
concluzionat că publicarea acestor informații servea interesului public pentru a fi informat cu
privire la regulile succesiunii, care ar putea împiedica copiii născuți în afara căsătoriei să
ajungă pe tron. În plus, membrii familiei monarhiei fac parte și din istoria contemporană, de
aceea există un interes public față de viața lor.
6.3.1 Persoane publice
Protecția drepturilor și libertăților fundamentale a persoanei fizice în ceea ce privește protecția
datelor cu caracter personal, în special dreptul la inviolabilitatea vieții intime, familiale și
private, este atribuită și persoanelor publice (ca în cazul oricărei alte persoane fizice).
Mass-media nu ar trebui să facă o ipoteză generală precum că viața privată a unei
persoane publice este întotdeauna o problemă de interes public pentru a justifica
publicarea.
Deciziile cu privire la ceea ce este considerat o chestiune privată și ce a intrat într-o sferă
publică trebuie luate de către jurnaliști înșiși de la caz la caz. Cu cât aspectul vieții private
este mai dezvăluit, cu atât justificarea trebuie să fie mai serioasă.
Atunci când sunt relatate probleme care implică aspecte private ale vieții, jurnaliștii ar
trebui să acorde o atenție deosebită rolului sau funcției persoanei în cauză și naturii
activităților care fac obiectul relatării de știri. În funcție de faptul dacă persoana are sau
nu funcții oficiale, o persoană se va bucura de un drept mai mult sau mai puțin restrâns la
intimitatea sa.
O cantitate crescută de interes public față de un politician sau un funcționar public
însărcinat cu executarea puterii de stat este justificată, împreună cu interesul pentru
activitățile sale politice și / sau profesionale.
Jurnaliștii trebuie să respecte așteptările legitime ale persoanelor publice cu privire la
viața privată atunci când se angajează în activități pur private, cum ar fi participarea la
sport, mersul pe jos, ieșirea dintr-un restaurant sau atunci când sunt în vacanță sau în
relații intime (probleme conjugale, afaceri extraconjugale), dacă relatarea nu contribuie la
o chestiune de interes public.
În hotărârea CEDO a cauzei Von Hannover împotriva Germaniei, instanța a concluzionat că
imaginile și informațiile cu caracter pur personal nu sunt considerate necesare unor dezbateri de
interes general. În acest caz, imaginile prințesei de Hannover au fost publicate în legătură cu
participarea ei în activitatea sportivă. Reclamanta s-a plâns de obligația statelor în a proteja
imaginea unei persoane, chiar și a fotografiilor făcute persoane publice în spațiile publice.
Instanța a constatat că chestiunea nu intra în sfera vreunei dezbateri politice sau publice,
deoarece fotografiile publicate și comentariile însoțitoare se referă exclusiv la detalii despre viața
privată a reclamantei. Instanța a considerat că unicul scop a publicării a fost acela de a satisface
curiozitatea unui anumit public cu privire la detaliile vieții private a reclamantei și acest lucru nu
poate fi considerat a fi contribui la nicio dezbatere de interes general pentru societate, în ciuda
faptului că reclamanta este cunoscută publicului.
7. Prelucrarea datelor personale în baza consimțământului subiectului de date
Regula generală este aceea că datele cu caracter personal ale persoanelor fizice nu trebuie
publicate fără acordul acestora, cu excepția cazului când se aplică excepția jurnalistică.
Atunci când sunt colectate sau publicate date cu caracter personal în baza temeiul legal al
consimțământului, consimțământul trebuie să fie dat în mod liber, specific, informat și
neechivoc în ce privește dorințele subiectului de date, printr-o declarație sau printr-o
acțiune clară afirmativă acordată cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal
referitoare la acesta.
În același timp, pentru obținerea unui astfel de consimțământ, mass-media trebuie să
explice clar ce categorii de date personale vor fi publicate, de către cine și în ce formă.
Simplul fapt că datele personale ale persoanelor fizice au fost deja publicate de alte
agenții media nu justifică în sine publicarea repetată a acestora și nu constituie un
consimțământ al subiectului de date. Pentru a disemina aceste informații în absența
consimțământului subiectului de date, trebuie să existe un interes public care să justifice
re-publicarea.
8. Excepția jurnalistică din prevederile Legii privind protecția datelor
Articolul 12 para. 3 din Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal stabilește
că normele proiectului de lege privind protecția datelor cu caracter personal nu se aplică
excepției jurnalistice, cu excepția competențelor Centrului și a dispozițiilor prevăzute la articolul
1-4. , 13, 36 și capitolele VIII și IX, care se aplică întotdeauna.
Cu toate acestea, articolul 12 alineatul (3) nu oferă jurnaliștilor o excepție automată de la alte
prevederi. Ea nu face obiectul scutirii de la prevederile proiectului de lege privind datele cu
caracter personal, în măsura în care acestea sunt necesare pentru a reconcilia dreptul la protecția
datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare și informare.
De regulă, mass-media trebuie să aibă întotdeauna obiectivul de a respecta prevederile
privind protecția datelor.
Prelucrarea datelor se realizează în scopul exercitării dreptului la libertatea de exprimare
și informare, cu respectarea dreptului persoanei la protecția datelor cu caracter personal,
în absența interesului subiectului de date de a fi protejat, cu condiția ca protecția
subiecților de date să nu fie afectată, iar starea fizică și siguranța fizică a subiecților de
date să nu fie pusă în pericol, fiind mai importantă decât interesul public.
Prevederile legii trebuie să fie incompatibile cu jurnalismul și / sau să împiedice
exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și informare. Prin urmare, trebuie să fie
imposibil să respectăm și să îndeplinim scopul jurnalistic sau este nerezonabil să
respectăm în funcție de scopul jurnalistic, echilibrând interesul public al jurnalismului cu
efectul asupra dreptului la viața privată.
Mass-media trebuie să explice de ce prevederile relevante ale proiectului de lege privind
protecția datelor cu caracter personal sunt incompatibile cu scopurile jurnalistice. Prin
urmare, trebuie să existe un argument clar cu privire la motivul pentru care dispoziția în
cauză prezintă un obstacol în scopul jurnalismului.
Atunci când prelucrează date cu caracter personal în scopuri ne-jurnalistice, mass-media
trebuie să respecte caracterul complet a prevederilor legislației privind protecția datelor
cu caracter personal. De exemplu, date despre registrele de resurse umane, informații
despre furnizori sau clienți, informații de marketing și publicitate etc.
9. Drepturile subiecților de date
Drepturile subiecților de date, respectiv dreptul de acces, dreptul la rectificare, ștergerea (dreptul
de a fi uitat) și dreptul de opoziție la prelucrarea datelor cu caracter personal sunt prevăzute în
GDPR și în Proiectului de lege privind protecția datelor cu caracter personal.
Proiectul de lege privind protecția datelor cu caracter personal Articolul 12 alineatul (5), prevede
că exercitarea drepturilor subiecților de date referitoare la prelucrarea datelor în condițiile
articolului 12 poate avea loc prin corelarea situației de facto cu proporționalitatea echilibrului
dintre dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul de acces la informații și la
libertatea de exprimare.
9.1 Dreptul de acces
Subiectul de date are dreptul să știe dacă datele cu caracter personal care îl vizează sunt sau nu
prelucrate și, în caz afirmativ, să obțină acces la datele sale.
La primirea cererii de acces de la subiectul de date, mass-media va lua în considerare
posibilitatea examinării sale, precum și cantitatea de informații care poate fi furnizată.
Mass-media trebuie să analizeze dacă este adecvat să ofere accesul la datele cu caracter
personal fără ca acest lucru să submineze activitatea jurnalismului.
În cazul în care nu este posibilă satisfacerea cererii, trebuie explicate motivele refuzului.
Justificarea pentru respingerea cererii de acces la informația personală ar putea fi
prezentată, de exemplu, dacă informațiile furnizate ar putea submina articolul.
Excepția de a refuza dreptul de acces poate fi aplicată cererii de acces înainte sau după
publicarea articolului.
În partea referitoare la protecția surselor de informații, mass-media și orice persoană care
desfășoară o activitate jurnalistică de colectare, primire și distribuire a informațiilor către
public, precum și persoana care colaborează cu acestea, care a obținut informații de la o
sursă, trebuie să aibă dreptul de a nu dezvălui identitatea sursei sau orice informații care
ar putea duce la identificarea sursei.
9.2 Dreptul de a se opune, dreptul la rectificare și ștergere
Subiectul de date are dreptul să se opună în orice moment, din motive întemeiate, legate de cazul
său particular, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal care îl vizează. În temeiul
dreptului la rectificare, subiectul de date are dreptul să obțină rectificarea, completarea sau
actualizarea oricăror date inexacte sau neadevărate, care îl privesc. Subiectul de date are dreptul
să obțină ștergerea datelor de contact ale acestuia de către operator.
Drepturile subiecților de date nu sunt absolute. În aceste condiții, motivele de interes
public pot justifica prelucrarea datelor cu caracter personal. Prin urmare, pot fi aplicate de
la caz la caz la limitări la dreptul la obiecție, rectificare și ștergere.
Drepturile subiecților de date trebuie evaluate pentru a găsi echilibrul corect între
interesul legitim al persoanei fizice și alte drepturi fundamentale ale persoanei și interesul
public în cauză.
Dacă obiecția din partea subiectului de date este justificată, prelucrarea efectuată de
operator nu mai poate acoperi datele cu caracter personal care îl vizează.
Subiectul de date poate solicita ștergerea datelor cu caracter personal pe baza afirmației
că o astfel de prelucrare nu are o bază legitimă. Prin urmare, sarcina probei cu privire la
justificarea prelucrării datelor revine operatorului, deoarece acesta este responsabil pentru
legitimitatea prelucrării datelor.
În conformitate cu principiul responsabilității, operatorul de date trebuie să poată
demonstra în orice moment că există o bază legală solidă pentru prelucrarea datelor, în
caz contrar, procesul trebuie încetat. În sectorul mass-media, acest lucru înseamnă că
operatorul trebuie să demonstreze că se aplică excepția jurnalistică pentru prelucrarea
datelor cu caracter personal.
10. Situații speciale de prelucrare a datelor personale
10.1 Prelucrarea datelor personale ale copiilor
După cum este stabilit în considerentul 38 al GDPR, copiii merită o protecție specifică cu privire
la datele lor personale, deoarece aceștia pot fi mai puțin conștienți de riscuri, consecințe și
garanțiile în cauză și drepturile lor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.
Datele cu caracter personal ale unui copil pot fi colectate și publicate, de regulă, numai cu
acordul părinților sau al reprezentanților legali. Consimțământul unui părinte sau al unui
reprezentant legal nu înseamnă că informațiile ar trebui publicate, dacă acestea intră în
conflict cu interesele unui copil.
Excepții la consimțământ se pot aplica atunci când colectarea și publicarea acestor
informații se referă la un interes public major acoperit de excepția jurnalistică.
Copiii trebuie, de regulă generală, să fie intervievați sau fotografiați în prezența unui
părinte sau a unui tutore responsabil de copil, sau cel puțin cu permisiunea unei astfel de
persoane.
Mass-media are responsabilitatea de a nu prejudicia copilul, deoarece acesta nu este
suficient de conștient de impactul cuvintelor sau acțiunilor sale.
Prin urmare, publicarea datelor cu caracter personal ale unui copil care este suspectat,
acuzat sau condamnat este interzisă decât dacă publicarea acestor informații este
justificată de circumstanțe excepționale și de importanța lor extremă față de interesul
public.
Având în vedere că copiii merită o protecție specifică, orice informație și comunicare, în
cazul în care prelucrarea se referă la un copil, ar trebui să fie relatată într-un limbaj atât
de clar și simplu încât copilul să poată să înțeleagă cu ușurință.
Colectarea și publicarea detaliilor vieții private a unui copil nu poate fi justificată doar de
poziția părinților sau a reprezentanților legali care se ocupă de copil. În același timp,
astfel de informații pot fi colectate și publicate acolo unde este necesar să demonstreze
abaterile părinților (sau ale reprezentanților legali) sau a ordonării de către aceștia a unor
fapte penale sau de alte acțiuni care nu sunt compatibile cu statutul lor public. Domeniul
de aplicare al acestor informații nu trebuie să depășească ceea ce este strict necesar pentru
dezvăluirea faptelor relevante pentru interesul public.
În cazul CEDO Kahn v. Germania, imaginile cu doi copii ai lui Oliver Kahn, fost portar al
echipei naționale de fotbal a Germaniei, și a soției sale au fost prezentate într-o revistă.
Jurnaliștii au fost amendați pentru că au încălcat dreptul familiei la viața privată. Toate
fotografiile arătau copiii în compania părinților sau în vacanță, deși subiectul relatărilor nu au
fost copiii înșiși, ci mai degrabă relația părinților lor și cariera lui Oliver Kahn.
În cazul CEDO Reklos și Davourlis c. Grecia, fotografierea unui copil nou-născut fără acordul
părinților săi (în unitatea intensivă la care ar fi trebuit să aibă acces doar personalul spitalului) a
fost considerată o încălcare a dreptului la viață privată chiar dacă imaginile nu au fost publicate.
În Hotărârea CEDO privind cauza Zvagulis împotriva Lituaniei, instanța a ajuns la concluzia
că un ziar care relata despre o vedetă pop proeminentă având un copil născut în afara căsătoriei a
încălcat dreptul său la viața privată, întrucât ziarul nu a putut să lege aceste informații de
activitatea profesională a vedetei pop. Instanța a considerat că existența copilului nu depășește
sfera privată și că publicarea era stresantă pentru figura publică și dăunătoare pentru integritatea
psihologică a copilului.
10.2 Relatarea infracțiunilor
Mass-media trebuie să respecte prezumția de nevinovăție și să considere orice persoană
nevinovată până la emiterea unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile împotriva
sa.
Prin urmare, mass-media va evita dezvăluirea publică a vinovăției persoanei înainte ca
aceasta să fie condamnată de instanță. În special, relatările jurnalistice ar trebui să
specifice dacă acuzatul a pledat vinovat sau nu. Mărturisirea de vinovăție nu trebuie
prezentată ca fiind o dovadă a vinovăției.
Numele și / sau imaginea unei persoane suspectate sau acuzate (sau orice alte detalii care
să facă posibilă identificarea acesteia) pot fi publicate numai dacă există un interes public
imperativ în identificare.
În general, datele cu caracter personal ale persoanelor fizice care au comis infracțiuni sau
contravenții minore nu vor fi făcute publice decât dacă există un interes public imperativ.
Mass-media nu trebuie să publice date personale ale unui martor la o faptă infracțională.
Prin urmare, datele cu caracter personal ale victimelor infracțiunii nu pot fi publicate fără
consimțământul lor sau, în caz de deces, fără consimțământul rudelor, acestea sunt, prin
definiție, participanți vulnerabili în proceduri legale.
Divulgarea oricărei indicații care ar putea duce la identificarea unei victime sau a unui
martor ar trebui să fie interzisă.
Mass-media trebuie să evite publicarea identității rudelor sau a prietenilor suspecților,
acuzați sau condamnați, cu excepția cazului în care descrierea este necesară pentru
relatarea completă și autentică a infracțiunilor comise sau a procedurii judiciare.
În cazul CEDO, Krone Verlag GmbH & Co KG și Krone Multimedia GmbH & Co KG
împotriva Austriei, ziarul a dezvăluit identitatea unei victime minore a abuzurilor sexuale prin
publicarea fotografiei sale pe site-ul său web. Deși chestiunea era o problemă de interes public,
având în vedere că nici infractorii, nici victima nu erau persoane publice sau nu au intrat anterior
în sfera publică, cunoașterea identității lor nu a fost necesară pentru a înțelege particularitățile
cazului. Copilul nu era o persoană publică și nu a fost considerat de Curte că ar fi intrat în sfera
publică devenind victima unei infracțiuni, care a atras o atenție publică considerabilă.
10.3 Prelucrarea categoriilor special de date personale
Considerentul 51 al GDPR prevede că datele personale care, prin natura lor, sunt deosebit de
sensibile în raport cu drepturile și libertățile fundamentale merită o protecție specifică, deoarece
contextul prelucrării lor poate crea riscuri semnificative pentru drepturile și libertățile
fundamentale. Categoriile speciale de date cu caracter personal sunt date ce dezvăluie originea
rasială sau etnică, opinii politice, credințe religioase sau filozofice sau apartenență la sindicat și
datelor genetice, date biometrice în scopul identificării unice a unei persoane fizice, date
referitoare la sănătate sau date privind viața sexuală sau orientarea sexuală a unei persoane fizice.
De regulă, în conformitate cu articolul 9 alineatul 1 din Proiectul de lege privind protecția datelor
cu caracter personal, este interzisă prelucrarea unor categorii speciale de date cu caracter
personal.
Prin urmare, ar trebui să se acorde mai multă atenție prelucrării și publicării de către
mass-media a unor categorii speciale de date cu caracter personal.
Interesul public în cauză trebuie să fie mai mare pentru a justifica colectarea și publicarea
unor categorii speciale de date cu caracter personal.
În general, pacienții internați în spitale sau cei de la orice instituție similară nu ar trebui
să fie intervievați fără autorizația medicului. Se pot face excepții, în special, în cazul
neglijenței penale, tratament neglijent în raport cu pacienții, corupție, verificarea
independentă a reclamațiilor pacienților față de medici și alte cazuri la inițiativa
pacientului.
În cazul CEDO Armoniene v. Lituania, cel mai mare cotidian național a publicat detalii despre
starea medicală a unei persoane private care suferea de HIV. După ce persoana în cauză a murit,
soția sa a continuat procedurile legale. Curtea a constatat că dezvăluirea publică a stării de
sănătate a soțului și indicarea numelui, prenumelui și reședinței sale nu era o chestiune de interes
public. Prin confirmarea informațiilor despre boala soțului, angajații de la centrul SIDA ar fi
putut afecta negativ dorința altora de a realiza un examen voluntar privind HIV.
10.4 Înregistrarea video și fotografierea
În general, publicarea imaginilor trebuie privită ca o ingerință mai substanțială în dreptul la
respectarea vieții private decât o simpla comunicare a numelui persoanei. Fiecare are dreptul de a
controla utilizarea propriei imagini.
Jurnaliștii ar trebui, în principiu, să asigure acordarea consimțământul persoanei în cauză
în momentul în care este realizată fotografia și nu numai în momentul publicării acesteia.
În caz contrar, un atribut esențial al personalității (imaginea) depinde de terți și persoana
în cauză nu are control asupra acesteia.
Dreptul la imagine este un drept a cărui substanță depinde direct de statutul social al
persoanei în cauză și de natura și dimensiunea evenimentului relatat. Prin urmare,
fotografierea și filmarea persoanelor în spații private nu este permisă fără consimțământul
acestora.
Consimțământul acordat pentru utilizarea imaginii pentru o operațiune specifică nu se va
extinde la manipularea aceleiași imagini de către alți beneficiari, în afară de cea convenită
inițial. De exemplu, consimțământul pentru publicarea unei fotografii într-un anumit ziar
nu trebuie presupus a fi acordat automat altor publicații.
În zonele publice (de exemplu, pe stradă, în transportul în comun), persoanele pot fi
fotografiate și filmate, dacă fac parte dintr-o mulțime și nu există o vizare intenționată a
unei persoane specifice.
În plus, persoanele pot fi fotografiate în timp ce persoana participă la anumite evenimente
publice. În contextul evenimentelor (conferințe, simpozioane, congrese) sau evenimente
artistice (concerte de spectacole), imaginea poate fi surprinsă și reprodusă ulterior fără
acordul expres. Vă rugăm să rețineți că nu este neapărat necesar ca evenimentul să aibă
loc într-un loc public. Acest lucru este relevant pentru latura publică a evenimentului,
care poate avea loc și într-o locație privată.
Dreptul la imagine este supus unor limite numai atunci când este vorba de aspectul privat
al vieții persoanei. Atunci când este realizată o imagine a unei persoane publice (de
exemplu în cadrul familiei sau în perioada vacanței), mass-media trebuie să respecte
dreptul la viața privată.
Atunci când publicarea persoanelor capturate în videoclip sau fotografie nu este în
interesul public sau, în plus, reflectă situații vulnerabile ale persoanelor, imaginea
persoanei trebuie depersonalizată pentru a le face neidentificabile.
Trebuie de notat că subiectul de date poate fi identificat în continuare prin îmbrăcăminte,
limbaj corporal sau voce și, prin urmare, pot fi necesare mijloace suplimentare pentru
blurarea unor astfel de aspecte.
Utilizarea lentilelor mari pentru a face fotografii la distanță mare încalcă dreptul la viața
privată, atunci când imaginile dezvăluie date cu caracter personal care, altfel, ar putea să
nu fie vizibile pentru lumea exterioară.
top related