cursul 4 si 5 structuri flexibile de guvernare

Reţelele

mănunchi de entităţi care

gravitează în jurul unei

entităţi centrale

Sindicate

Patronate

Asociaţii profesionale

Organizaţii neguvernamentale

Guvern

Grupuri de interese

CARACTERISTICI ALE REŢELELOR:

MULTIFORMITATEA;

IZOLAREA;

INTERDEPENDENŢA

AMENINŢĂRI ALE REŢELELOR MULTIFORMITATEA

Actorul principal numai este în vârful piramidei. Complexitatea multiformă a reţelei se opune intruziunii autorităţii politice.

Actorii din reţea sunt sensibili la diferitele semnale normative, neimplementabile sau cu direcţii diferite faţă de politica publică deja definită.

OPORTUNITĂŢI ALE REŢELELOR DE GUVERNARE

MULTIFORMITATEA

Obligă actorul principal să ţină cont de multitudinea intereselor celorlalţi actori, ceea ce contribuie la reducerea tensiunilor şi a stărilor conflictuale existente.

Unii actori sunt vulnerabili şi pot fi sensibilizaţi prin semnalele normative iniţiate de guvern.

AMENINŢĂRI ALE REŢELELOR DE GUVERNARE

IZOLAREA

Autonomia dată de izolarea relativă din reţea poate anula semnalele normative esenţiale.

Accentuarea izolării poate anula semnalele normative iniţiate de guvern.

OPORTUNITĂŢI ALE REŢELELOR DE GUVERNARE

IZOLAREA: Actorii izolaţi devin cu uşurinţă cooperanţi. Prioritatea instrumentelor legislative şi rde

reglementare.

AMENINŢĂRI ALE REŢELELOR DE GUVERNARE

INTERDEPENDENŢA: Actorii, folosind relaţiile de interdependenţă

din reţea, cooperează pentru alinierea intereselor proprii, ceea ce poate întârzia decizii şi implementarea politicilor.

Supervizarea actorului principal solicită eforturi semnificative.

OPORTUNITĂŢI ALE REŢELELOR DE GUVERNARE

INTERDEPENDENŢA: Coordonarea cooperării de către entitatea

guvernantă favorizează derularea eficientă a proceselor decizionale şi de implementare.

Negociererile dintre actori anticipează eliminarea potenţialeleo asperităţi din deciziile guvernanţilor.

FUNCŢIILE REŢELELOR

Funcţia de coordonare, prin care se urmăreşte soluţionarea problemelor politicilor prin contribuţia unei multitudini de entităţi. Trebuie să existe suficiente bintrese convergente pentru a face posibilă situaţia câstig-câştig.

Funcţia de reglementare, care se rferă la elaborarea colectivă a regulilor şi standardelor.

DECIZA ÎN STRUCTURILE FLEXIBILE

Neuniformităţi substanţiale: Pe parcurs pot apărea soluţii noi; Pe parsurs numărul actorilor implicaţi în decizie

este variabil.; Dinamica gradului de implicare al actorilor este

diferită.

DECIZA ÎN STRUCTURILE FLEXIBILE

COMENTARII: Dacă între formularea problemei şi soluţiile

disponibile apar discrepanţe semnificatice este necesară redefinirea problemei.

Viziunea tradiţională potrivit căreia problema decide soluţia este complet răsturnată.

Desfăşurarea neuniformă a procesuli de dcizie este o oportunitate dar şi o ameninţare pentru guvernare.

MANAGEMENTUL POLITICILOR PUBLICE

ABORDAREA INSTRUMENTALĂ: Este focalizată pe identificarea căilor prin care

comportamentul actorilor din reţea poate fi influenţat, în scopul armonizării intereselor acestora cu cele ale guvernului.

Presupune existenţa unor obiective prestabilite , iar rolurile celorlalte personaje din reţea sunt fixate în funcţie de contribuţia acestora la atingerea obiectivelor.

MANAGEMENTUL POLITICILOR PUBLICE

ABORDAREA INTERACTIVĂ: Presupune ca actorii să-şi aducă propria contribuţie

la obiectivele comune şi să participe la procesul politicii publice pe baza propriei logici de acţiune.

“Arena” în care personajele încearcă să fructifice interdependenţa dintre ele. “Datorită relaţiilor de interdependenţă nici un personaj singular nu se poate transforma în.personaj dominant.”

ABORDAREA PRIN PRISMA CONFIGURAŢIEI

Configuraţia este o formă organizaţională în care domină una dintre următoarele forţe:

directiva în organizaţia antreprenorială, eficienţa în organizaţia mecanică, concentrarea în organizaţia divizională, competenţa în organizaţia profesională , învăţarea continuă în organizaţia inovatoare.

MANAGEMNETUL POLITICILOR PUBLICE

ABORDAREA CONTINGENŢEI

Coordonarea dintre entităţi are relevanţă in cazul în care este adaptată la interdependenţa obiectivă a problemelor de rezolvat.

Este influenţată de următoarele variabile strategice: Caracteristicile politicii; Structura sistemului; Informaţiile; Metodologia de rezolvare a problemelor.

Modele de proiectare a politicilor publice MODELUL RAŢIONAL

Rezolvarea problemelor simple şi certe, pentru care toate informaţiile necesare sunt

disponibile.

Modele de proiectare a politicilor publice

Conştientizarea problemei

Modele de proiectare a politicilor publice

Analiza situaţiei curente

Modele de proiectare a politicilor publice

Formularea unei game de variante

Modele de proiectare a politicilor publice

Evaluarea variantelor ;

Modele de proiectare a politicilor publice

Alegerea soluţiei optime;

Modele de proiectare a politicilor publice

Implementarea soluţiei

Modele de proiectare a politicilor publice

Verificarea modului de aplicare;

Modele de proiectare a politicilor publice

Evaluarea rezultatelor.

Modele de proiectare a politicilor publice

MODELUL INTUITIV

Rezolvarea problemelor simple şi incerte

Modele de proiectare a politicilor publice MODELUL INTUITIV

Analiza sarcinii (misiunii) Analiza problemei; Cercetarea intuitivă a metodelor de atingere a

obiectivelor, Formularea obiectivului final, A criteriilor de

evaluarea şi a instrumentelor politicii;

- Modele de proiectare a politicilor publice MODELUL INTUITIV

Compararea costurilor şi beneficiilor estimate pentru fiecare variantă ;

Analiza procesului de implementare şi a limitelor posibile ale acestuia;

Formularea proiectului politicii.

Modele de proiectare a politicilor publice MODELUL INOVATIV

Rezolvarea problemelor incerte şi complexe

Modele de proiectare a politicilor publice MODELUL INOVATIV

Fenomene concrete

Definirea problemei

Absractizarea problemei

Identificarea unei modalităţi de abordare concrete, specifice politicii

Modele de proiectare a politicilor publice MODELUL DIAGNOSTIC

Rezolvarea problemelor certe şi complexe

Modele de proiectare a politicilor publice MODELUL DIAGNOSTIC

Analiza cauzelor şi a efectelor problemei

Analiza globală a stării curente;

Analiza problematicii politicii;

Modele de proiectare a politicilor publice MODELUL DIAGNOSTIC

Formularea obiectivului final şi a criteriilor de evaluare ;

Stabilirea instrumentelor politicili şi a contribuţiei acestora;

Proiectarea organismelor necesare procesului de implementare;

Analiza cost-beneficii. 

LIMITE ALE PROCESULUI DE IMPLEMENTARE

Schimbarea intenţiilor celor ce elaborează politicile pe parcursul implementării

LIMITE ALE PROCESULUI DE IMPLEMENTARE

Poziţia grupurilor de interese şi a

spaţiului public ţintă

LIMITE ALE PROCESULUI DE IMPLEMENTARE

Libertatea de acţiune a actorilor implicaţi ca răspuns a instabilităţii spaţiului ţintă.

LIMITE ALE PROCESULUI DE IMPLEMENTARE

Reglementările nu sunt suficiente.

LIMITE ALE PROCESULUI DE IMPLEMENTARE

Compromis între reglementări şi

competenţă profesională.

FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ PROCESULUI DE IMPLEMENTARE

Obiectivele celor care implementează

politica şi cele ale spaţiului ţintă

FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ PROCESULUI DE IMPLEMENTARE

Cantitatea de informaţii relevante pentru procesul de implementare

FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ PROCESULUI DE IMPLEMENTARE

Distribuţia puterii între actorii implementării şi membrii spaţiului

public ţintă

FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ PROCESULUI DE IMPLEMENTARE