control financiar
Post on 24-Jul-2015
95 Views
Preview:
TRANSCRIPT
DELIMITARI CONCEPTUALE
PRIVIND CONTROLUL FINANCIAR
In cea mai simply acceptiune, controlul poate fi definit grin aprecierea conformitatii cu o referinta care poate fi o norms, un standard,
o regula.
Termenul „control" vine de la cuvatul latin „contra rolulus", adica al doilea exemplar al unui act incredintafi unei parti pentru a
sues controlul cu actul ramas celeilalte parti.
Intr-o acceptiune mai farga, controlul este o activitate specific umana (adica se desfa§oara in mod con§tient §i urmare§te
intotdeauna un scop), care consta in verificarea §i analiza permanents, periodica sau inopinata a unor activitati in scopul preintampinarii §i
lichidarii eventualelor neajunsuri.
In literatura de specialitate pot fi intalnite mai multe definit ale controlului financiar. De asemenea, mentionam §i faptul ca
intalnim, la nivel universitar, §i termenii „control economic-financiar" sau „control financiar-contabil", cu acela§i inteles.
Astfel, controlul financiar este definit ca verificarea modului de indeplinire a programelor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor,
deficientelor din activitatea economicofinanciars.
Alts definitie privqte controlul financiar drept un proces grin care se verifies §i se masoara realizarea cantitativs §i calitativa
a performantelor, a sarcinilor sau lucrarilor, pe care le compara cu obiectivele planificate §i indica masurile de corectie ce spar ca necesare.
Sau, controiul poate fi definit ca actiunea de determinate a stsrii unor activitati economice reprezentate in documentele financiare
§i contabile, prin raportarea acestor reprezentari la prevederile legate prin care au fost definite.
Indiferent de maniera in care este definit controlul financiar, activitatea de control financiar se incadreaza, sintetic, in modelul
general al actiunilor de control care cuprinde urmatoarele etape
1. Stabilirea situatiei ideate, pe hazy programelor, planurifor, normelor, sarcinilor, organidramelor, etc.
2. Precizarea tolerantelor admise, adica a abaterilor maxime de la situatia ideals care sunt permise §i care trebuie stabilite
anticipat
3. Determinarea situatiei reale, existence la un moment dat sell la finalul operratiunii, constata de catre organele de control
luarea in considerate a tolerantelor admise
5. Interpretarea abaterilor §i formulates propunerilor de masuri necesare
Controlul financier este privit adeseori ca un atribut de baza al conducerii intreprinderii. Henry Fayol, unul dintre parintii §tiintei
conducerii, spunea ca a conduce inseamna a prevedea, a organize, a comanda, a coordona Si a controls. In literature romaneasca de
specialitate aceste functii ale conducerii sunt prezentate in mod asemanator.
De asemenea, controlul financier este privit ~i ca exprimare a functiei de control a finantelor. Aceasta consta in folosirea raporturilor
financiers ca mijloc de exercitare a unui control in forma baneasca asupra ansamblului de process ale reproductiei socials.
Controlul financier este reprezentat §i prin functiile de control gestionar §i informational ale contabilitatii.
Sistemul de control financier trebuie sa indeplineasca o serie de conditii
Sa aiba un caracter unitar
Sa fie multilateral §i sistematic
Sa aiba caracter democratic
Sa se caracterizeze prin operativitate §i promptitudine
Sa indeplineasca ~i un rol educativ
Sa aiba un caracter constructiv
Ca atribut al conducerii, controlul financier indep[ine§te cateva functii specifics
Functia de prevenire
Functia de reglare
Functia de corectare
Functia de atestare-certificare
Functia de prevedere
Diferitele aspects legate de diversitatea activitatii entitatilor fac posibila existents mai
multor forms de control, clasificate din mai mints puncte de vedere:
a) in functie de momentul exercitarii
Control anterior
Control concomitent
Control posterior
b) in functie de aria de cuprindere
o Control general sau de fond
Control total
Control prin sondaj
Control combinat sau mixt
c) in functie de scopul urmarit
Control tematic
Control complex
Control repetat
Control sub forma de ancheta
d) In functie de modalitatile de exercitare
Control faptic
Control documentar
e) din punct de vedere al pozitiei organelor de control
Control din interiorul unitatii
Control din afara unitatii
Activitatea de control financiar cunoa§te anumite limite, cat §i uncle restrictii, care trebuie avute in vedere
in organizarea oricarei activitati decontrol
Organele de control sa nu fi contribuit in nici un fel la operatiunile respective sau la
intocmirea documentelor
Pentru verificarea unei activitati trebuie sa existe o sursa de informare autentica §i accesibila `
Fiecare verificare solicits un nivel de competenta sau de calificare a organelor de control
Controlul financiar este, in principiu, inoperant fats de ~efii ierarhici
In cele mai multe cazuri, organele de control nu au dreptul sa hctarasc~a in legatos cu activitatile
pe care !e controleaza
Obiectivele controlului, factori subiectivi, personali sau socia!i, ^oiY;reresara_F{ materials, stimularea, gradul
de raspundere
METODE SI METODOLOGII DE CONTROL
In general, notiunea de metoda simboiizeaza drumul rational ce trebuie parcurs pentru infaptuirea unui
deziderat (sau "mersul rational al gandirii catre adevar", Rene Descartes, Discours de la methods, 1637).
In cazul concret al controlului financiar metoda are mai intai un inteles generalteoretic, dar are §i insemnate
valente practice, reprezentand un simbol de gandire care canalizeaza eforturile de intelegere §i apoi de actiune ale
oamenilor in contextul unor activitati specifice muncii de control. Din acest punct de vedere, metoda se concretizeaza
intr-un sistem unitar de concepts §i judecati de valoare, care asigure cunoa§terea efectiva a
fenomenelor economics, interpretarea corecta a for §i gasirea solutiilor pentru perfectionarea activitatilor viitoare.
In intelesul ei teoretic, metoda controlului financiar consta in e§alonarea investigatiilor sau a cercetarii
fenomenelor pe patru trepte distincte: informarea, verificarea, analiza §i sinteza.
Informarea ofera organelor de control elementele de cunoa§tere necesare. Ea poets avea un caracter
de ansamblu (succint) sau de detaliu (documentare analitica), referindu-se
in egala masura la modal in care s-au desfa§urat on se desfa~oara activitetile controlate, dar
§i la alts aspects, inclusiv la continutul actiunilor de control (temati'ci sau objective de urmarit, acts normative
ce reglemeteaza materia in cauza, norms metodologice, instructiuni, regulamente de ordine interioara etc.).
Informarea va permits organelor de control sa se orienteze cu prioritate asupra
problemelor mai importante sau asupra acelor sectoare on laturi ale activitatii care prezinta
deficiente sau riscuri mai mari.
Verificarea este treapta de haze in cercetarea operatiunilor, proceselor sau fenomenelor supuse controlului
§i are ca element principal confruntarea sau comparatia ce trebuie facuta intre realitatile constatate §i situatiile
ideate continute in programs, normative sau norms. In functie de scopul urmarit, de sfera controlului §i de domeniul
in care se
exercita acesta, pot fi utilizate forms §i instruments specifice de verificare,
astfel incat se se
asigure o cat mai complete cunoa~tere §i o cat mai corecta interpreters a fenomenului control at.
Analiza folose§te pentru aprofundarea verificarii unor fenomene complexe a caror apreciere globate nu
este posibila sau suficienta. Ea consta in descompunerea fenomenelor sau proceselor economice in partite for
componente §i cercetarea separate a fiecareia dintre acestea. in munca decontrol economic-financier analiza
permite stabilirea factorilor de influents ~i a marimii acestor influente, identificarea cauzelor care au generat
anumite stsri de lucruri §i a eventualilor vinovati. Necesitatea unor analize temeinice decurge din faptul ca actiunile
de control suet total lipsite de eficienta dace se limiteazs la simple constatare a realitatilor §i la caracterizarea
superficials a lor, fars sa contribuie la cunoa~terea tuturor detaliilor §i la prevenirea deficientelor.
{n sfar§it, sinteza urmare§te valorificarea eforturilor depuse in munca de control, permitand generalizarea
faptelor, stabilirea unor raporturi cauzs-efect §i formularea concluziilor finale. Sintetizarea constaterilor cute de
cstre organul de control cu ocazia informerii, verificarii §i analizei sta la baza propunerii sau adopterii mssurilor
de perfectionare a activitatiior economico-sociale.
In intelesul for teoretic, metoda controlului financier ~i treptele sale tin de domeniul gandirii abstracte,
facilitand abordarea logics §i rationale a cercetarilor efectuate in munca de control. Dar, controlul economic-
financier este o activitate cu un pronuntat caracter aplicativ, fiind practicat in intreaga noastre economie in
forme variate §i pe cei tot mai diverse. Identificarea celor mai potrivite cai de realizare practice a functillor
controiului a generat o suits de procedee de lucru, o metodologie specifics. In aceste condifiii, metoda controlului
economic-financier dobande§te Si un inteles practic, luand forma a§a-ziselor "r -netode de tehnice".
Metode de tehnica utilizate in controlul econorroic-fincncir r
Totalitatea metodelor ~i tehnicilor utilizate in activitatea de control economicfinanciar formeaze la un {oc
metodologia generals a controlului, realizandu-se In practics prin intermediul mai multor procedee de lucru.
Metodele de tehnic~ sunt dife.r~entiate in functie de nature actiunilor de control, obiectivele urrrsarite si con-
peten{•a orgare'x inssrcinate cu executarea lor. 0 parte dintre acestea runt metoda specifics controiului, altele
Bunt metode comune (in sensul ca se utilizeaca ~i in alte dpmenii de a~tivitate economico-sociale sau chiar sent
preluate de is acestea).
Metodele de tehnica specifice controlului financiar
Metodele de tehnica specifice controlului financiar au drept principals caracteristica faptul ca se folosesc
exclusiv sau prioritar in munca de control.
In categoric acestor metode se cuprind verificarea documentara, inventarierea de control §i utilizarea unor
mijloace proprii de consemnare sau confirmare a constatarilor.
A. Verificarea documentara este cea mai frecvent folosita dintre metodele de tehnica specifice
controlului financiar. Ea consta, in esenta ei, in analiza §i aprecierea unor operatiuni, process sau fenomene pe
baza actelor scrise care le reflects. Controlul documentar posts fi preventiv (efectuat asupra documentelor de
dispozitie) sau ulterior (efectuat cu ajutorul documentelor de executie, care fac dovada producerii efective a
operatiuniior economics §i financiare). Subliniem §i faptul ca actele pe baza carora se
exercita verificarea documentara pot reprezenta documents justificative sau central izatoare, evidence
tehnic-operative, registre §i documents de contabilitate, conturi anuale sau previzionale.
Evident, verificarea documentara urmare§te in primul rand aspectele de fond, adica legalitatea, realitatea,
oportunitatea §i economicitatea operatiunilor ce fac object al controlului. Asta nu inseamna ca pot fi neglijate
aspectele de forma sau de continut. Verificarea de forma stabile§te daca un document contine toate elementele
necesare (denumirea §i numarul documentului, unitatea care it intocme§te, explicarea continutului operatiunii ~i
eventual temeiul legal, data ~i semnaturile autorizate), jar verificarea continutului sau verificarea aritmetica urmaregte
exactitatea cifrelor inscrise in document, a calculelor efectuate §i a reporturilor.
In aceste conditii, sarcinile organelor de control in verificarea documentelor sunt
foams complexe. Ele trebuie sa urmareasca concomitent valabilitatea sau autenticitatea documentelor
justificative, incadrarea operatiunilor consemnate in ele in prevederile legate §i in disciplina financiara, modul de
completare (in special a celor tipizate §i a
celor cu regim special) ~i de circulatie a documentelor. In principiu, organele de control
nu vor admits ca suport al operatiuni(or verificate documents ce nu sunt intocmite Si semnate de
persoanele in drept sa dispuna sau sa execute operatiunile respective, documente care contin §tersaturi sau
corecturi nepermise (modificarea textului sau a datei, transformari de cifre, adaugiri ulterioare de cifre §i text). Sunt
§i situatii in care organele de control trebuie sa recurga la verificarea faptica sau la reconstituirea operatiunilor, sa
solicits informatii suplimentare cu privire la imprejurarile in care acestea
S-au efectuat. Un asemenea mod de verificare reclama din partea organelor de control o
inalta competenta profesionala, discernamant in analiza fiecarei situatii gi o dorints sincers de a contribui
la perfectionarea activitatii pe care o controleaza In aceia~i timp, se cer a fi aplicate cele mai adecvate procedee
pentru cunoa§terea exacta a realitatilor sau pentru aflarea adevarului material.
In practica controlului financiar, verificarea documentary utilizeaza mai multe
procedee sau tehnici de lucru, care se diferentiaza atat din punct de vedere al scopului urmarit, cat ~i
sub aspectul modalitstilor concrete de realizare, dupa cum urmeaza:
Procedeul compararii sau comparatiei documentelor, care se folose§te in cazurile- in care organele de
control au neciaritati sau suspiciuni in IegaturG cu autenticitatea, respectiv cu intocmirea sau aprobarea
documentelor justificative; in asemenea cazuri se compary mai multe documente care contin scrisul sau
semnatura aceleia§i persoane, se consults specimenele de semnaturi ~i numai in cazuri de
exceptie se va recurge la confirmarea sau recunoa§terea scrisului on semnaturii de
catre autorii acestora.
Procedeul verificarii reciproce a documentelor, care consta in confruntarea unor documente diferite, dar
care contin anumite date comune sau se refers la una §i aceea§i problems; de exempiu, confruntarea cantitatilor
de produse finite din Notele de predare cu cele din Raportul de fabricatie gi cu cele din documentele de preluare
in gestiune sau confruntarea datelor din documentele de transport cu cele din factura furnizorului(date referi#ogre la
cantitati, localitatea de expeditie, distanta, etc.)
Procedeul verificarii incruci§ate (contraverificarii) documentelor, care consta in confruntarea exemplarelor
diferite ale aceluia§i document, aflate la unitati, sectoare sau locuri diferite. De exemplu, confruntarea
exemplarelor din factury ajunse la beneficiar (o data cu marfa sau prin banca) cu cele ramase la furnizori, sau
confruntarea originalului chitantei (care se gase§te in toate cazurile la platitor) cu copia ramasa in. carnetul
chitantier.
Procedeul ridicarii unor documente de catre organele de control reprezinta in
primul rand o masura asiguratorie ~i se folose§te in toate cazurile in care exists pericolul
ca unele documente (considerate nelegale, incorecte sau dubioase) sa fie sustrase sau distruse de cei
interesati (mai ales daca reprezints unica dovada a unor neregu(i), sa fie modificate sau completate cu
mentiuni suplimentare fats de cele constatate initial. In toate cazurile documentele ridicate se inlocuiesc cu copii
certificate de catre organul de control ~i de conducatoru{ unitatii sau compartimentului verificat; pe copie se
Mentioneaza obligatoriu locul unde se afla documentul original organul care l-a ridicat si
calitatea acestuia.
Procedeul confectionarii unor copii sau extrase dupe documentele verificate se utilizeaza In cazurile in
care datele sau operatiunile economice gi financier contabile
continute in documente sunt necesare pentru sustinerea on confirmarea constatarilor
facute de cetre organul verificator, pentru fundamentarea concluziilor inscrise in actele de control, fare
sa existe riscul ca documentele respective sa fie sustrase, distruse sau falsificate. Copiile §i extrasele
trebuie sa fie conforme cu documentele ramase la unitatea verificate §i trebuie certificate pentruu exactitate de catre
organul de control §i §eful compartimentului de la care emana actul original. Evident, anexarea acestor copii sau
extrase la procesele verbale de control trebuie sa respecte cerintele legale privind aperarea confidential itatii
datelor, neputand constitui un mijloc disimulat de divulgare a secretului afacerilor firmei in cauza.
Alte procedee de verificate documentere derive din modul de ordonare sau grupare a documentelor §i sunt
urmatoarele:
Procedeul verificarii cronologice, care se caracterizeaza grin aceea ca toate documentele ce stau la baza controlului,
indiferent de continutul lot, suet examinate in
ordinea stricte in care au fort intocmite, inregistrate sau indosariate. 0 asemenea veri f icare este
suff ic ient de comoda, dar are dezavantajul ca nu permite urmarirea unei probleme sau grup de
operatiuni de la inceput pans la sfar§it §i formularea unor concluzii sintetice. De altfel, in practice unitatilor economico-
sociale documentele primate, central izatoare, de evidenta operative sau contabile sunt sistematizate ~i indosariate
pe probleme, astfel incat verificarile strict cronologice (In intelesul pe care lam dat mai sus acestui procedeu)
sunt destul de rare.
Procedeul verificarii invers-cronologice are un mod similar de desfe§urare, cu
deosebirea ca incepe cu documentele cele mai recente §i continua cu cele mai vechi, in
ordinea inverse a intocmirii, inregistrerii sau indosarierii lot. Acest procedeu se utilizeaza cu precadere in doua
situatii specifice: atunci cand se constata anumite omisiuni sau erori de inregistrate, pentru identificarea carora este
necesare cercetarea document cu document sau pazitie cu pozitie, a lucreriior intocmite anterior, in cazul constaterii
unor deficiente, neglijente, abated sau falsuri in acte, pentru stabilirea momentului din care acestea au inceput se se
produce.
Procedeul verificarii sistematice sau pe probleme a documentelor face posibila urmarirea unui aspect sau
grup de operatiuni distincte §i formularea unor concluzii
unitare cu privire la fenomenul cercetat. Practica economica ofera nenumarate exemple
de asemenea verificsri: controiul documentelor de incassri §i plsti, verificarea documentelor privind
remunerarea muncii, verificarea documentelor referitoare la aprovizionarea tehnico-materials §i altele similare.
Sistematizarea ~i verificarea pe probleme a documentelor aduce muncii de control o eficients sporita §i inlstura
posibilitatile de omitere a unor acts, care in conditii(e verificarii globate ar putea scapa organului de control.
Verificarea combinats sau mixta a documentelor reprezinta de fapt o imbinare a procedeelor de mai sus,
care presupune gruparea actelor pe feluri, probleme sau operatiuni §i examinarea fiecarui set sau pachet de
documents in ordinea cronologics on invers cronologica a intocmirii, inregistrarii on indosarierii for. Avantajele pe care
le ofera acest procedeu sunt incontestabile, astfel incat el a devenit uzual in practica controlului economic-financiar
§i expertizei contabile.
In concluzie, verificarea documentary este cea mai reprezentativa dintre metodele de tehnica utilizate in
controlul economic-financiar. Fenomenul se explica prin aceea ca in economic de piata importanta documentelor
este exceptional de mare. Ele constituie antenele contabilitstii, dar in acsla§i timp sunt §i un mijloc eficace pentru
verificarea gestiunilor, pentru analiza intregii vieti economics a intreprinderii §i pentru stabilirea calculelor
previzionale. Pe baza for se posts stabili raspunderea personala a conducerii §i asigura controlul mijloacelor de
lucru puss la dispozitia administratorilor de cytre proprietari §i in acela~i Limp sunt un mijloc efficient de control
asupra executyrii programelor de lucru §i a bugetelor 'aferente. In foarte molts cazuri documentele reprezinta singura
Gals de reconstituire a operatiunilor consemnate in ele, a conditiifor §i scopului in care acestea s-au efectuat.
Verificarea stems ~i exigsnta a documentelor posts scoate la iveals deficientele existents in activitatea sau
sectorul controlat §i posts identifica unele posibilitati de perfectionare a muncii viitoare.
B. Inventarierea de control (cunoscuta §i sub denumirile de control faptic sau inventor fizic)
Ca metoda specifics de control economic-financiar, invsntarierea reprezinta o
verificare faptics, pe teren, a existentelor de valori materials §i bane~ti. Prin extensie, inventarierea de
control posts fi folosits §i pentru verificarea unor documents sau evidente (sub raportul existentei acestora
§i tinerii for la zi), precum §i pentru
identificarea unor elements patrimoniale de natura titlurilor, drepturilor de creams, obligatiilor. In
acceptiunea ei de metods de tehnica a controlului economic-financiar,inventarierea de control coincide numai
partial cu activitatea mutt mai cuprinzetoare de inventariere periodica a gestiunilor sau a intregului patrimoniu, care
se realizeaza printro imbinare a verificarilor faptice cu cele documentare ~i prin efectuarea unor operatiuni specifics
de regularizare §i evaluare.
O conditie esentiala pentru succesul inventarierii de control, respectiv pentru surprinderea realitatilor
efective, este ca interventiiie controlului sa se produce inopinat. In caz contrar persoanele care raspund de
gestiuni, sectoare sau compartimentele verificate pot lua mesuri de acoperire provizorie §i fictive a lipsurilor, de
modificare a evidentelor operative, de mascare a plusurilor, de substituire a sortimentelor §i altele similare. in
acela§i Limp, inventarierea inopinata ofera o imagine Clare §i rests asupra
starii calitative, modului de pastrare sau de folosinta a bunurilor §i mijloacelor ce compun
avutul public sau privet al unitatilor patrimoniale.
In functie de nature elementelor verificate §i de obiectivele urmarite prin actiunea de control, se pot utilize ca
procedee de lucru inventarierea totals §i inventarierea prin sondaj.
a) Inventarierea totals permits cunoa§terea integrals a realitatilor §i formularea unor concluzii exacts, dar
sets mai greu de realizat. Ea rectums un timp de executare indelungat, un efort mai substantial ~i sistarea
operatiunilor de primire §i eliberare a bunurilor din gestiuni.
b) In schimb, inventarierea prin sondaj se realizeaza cu mai mutts u§urinta, este mai operative, dar are o
precizie mai scazuta. Cu touts acestea, in practice economics actuala, inventarierea de control (conceputa ca
metoda de tehnica specifics) se realizeaza in principal pe calea sondajului. Explicatia pouts fi data §i de faptul ca, in
conditiiie actuate, volumul valorilor ce trebuie inventariate Si sortimentele acestora inregistreaza o cre§tere §i respectiv
o diversificare continua. In orice caz, procedeul inventarierii prin sondaj nu trebuie sa conduce la diminuarea gradului
de precizie al actiunilor de control. In acest stop se impune perfectionare continua a tehnicilor de lucru, astfel incat
sondajul sa satisface tot mai mult cerintele unei cercetari
selective. Asta inseamna ca alegerea din multimea elementelor a exemplarelor ce vor fi
controlate §i dimensionarea optima a e~antioanelor sa se faca pe baza unor criterii . §tiintifice.
Evident, inventarierea prin sondaj nu poate fi generalizata in mod absolut. De altfel, legea interzice
fofosirea sondajului pentru verificarea gestiunilor de mijloace bane§ti sau a gestiunilor de obiecte pretioase. De
asemenea, atunci cand sondajul descopera existenta unor deficiente sau lipsuri in gestiune, este obligatorie
trecerea la inventarierea totals in vederea stabilirii volumului §i valorii integrals a prejudiciilor provocate.
C. Utilizarea de mijloace proprii de consemnare §i confirmare
In practica controlului economic-financiar spar frecvente situatii in care informatiile curente ce stau la
dispozitia organelor de control nu satisfac integral cerintele unei interpretari realists a fenomenelor §i
proceselor economics compiexe sau foarte dinamice. In asemenea imprejurari sent necesare investigatii
supiimentare indreptate spre cunoa§terea unor aspects particulars ~i a mobilurilor ce stair la baza unor actiuni,
identificarea tuturor implicatiilor §i efectelor, valorificarea unor initiative, optiuni sau puncte de vedere ale
personalului din unitatile controlate. Ltnii speciali%i
recomanda chiar folosirea de chestionare, tests §i consultari carp: sa permits evaluare
mai exacta a starilor de lucru, cunoa§terea unor atitudini ~i corrpnrtarrente ale: celor verificati,
identificarea tuturor posibilitatilor, a rezervelor §i resurselor nepuse .n valoare.
In principiu, organele de control pot cere informatii (verbose sau scrise) oricaror
persoanefizice sau juridice care au legatura cu problemele verificaae. Mai freovent folosite in munca de
control suet notele scrise §i consemnarea unor detr$iii in actele finale de control. La randul (or, notele scrise
imbraca doua form; concrete: note de constatare §i note explicative.
a) Notele de constatare se intocmesc pentru consemnare~ unor deficiente constatate de catre organele de
control, a caror reconstituire ulterioara nu este posibila, sau care nu vor putea fi dovedite mai tarziu. Avem in
vedere absentele temporare de !a locus de munca, organizarea defectuoasa a depozitelor §i magaziiitar; folosirea
necorespunzatoare sau ilegala a utilajelor §i a mijloacelor de transport, existenta unor materials neasigurate
impotriva degradarii, lipsa sau organizarea necorespunzatoare a pazei valorilor materials §i altele similare. Notele
de constatare consemnea.za sifuatia de fapt §i se semneaza de catre organul de control, de canducatorul unitatii;
suk7unitatii sau compartimentului respectiv §i, eventual, de manors asistenti. Notele de constatare se mai intocmesc
cu ocazia verificarilor prin sondaj §i a controalelor efectuate la subunitatiie sau filialele care iii au sediul in alts parte
decat unitetile supuse verificarii.
b) Notele explicative se utilizeaze atunci cand organele de control constate abateri sau deficiente
pentru care urmeaze sa propuna sanctiuni sau imputatii sau care intrunesc elementele constitutive ale unor
infractiuni. Aceste note au forma unor raspunsuri la intrebari. Evident, intrebariie se farmuieaza de cetre organul de
control, iar raspunsurile se dau de cetre cei considerati vinovati sau de alte persoane care cunosc imprejurarile in
care s-au produs faptele respective. Intrebariie Si raspunsurile sunt numerotate in ordine, iar ultimo intrebare are o
formulare tip: "Daca mai aveti cave de adsugat in legature cu constatarea facuta?". In felul acesta notele
explicative capata §i caracterul unor declaratii, evitand posibifitatile de invocare ulterioare a viciilor de forma sau de
procedure. Organele de control au obligatia se analizeze cu discernemant raspunsurile primite §i sa formuleze, data
considers necesar, ~i alte intrebari lemuritoare.
Atunci cand persoanele in cauza re#uze se dea note explicative sau sa raspunda fa unele intrebari,
organele de control vor formula in scris intrebariie respective, printr-o adresa inregistrata la unitatea verificata,
in care vor preciza ~i termenul limits pentru primirea raspunsurilor. Daca nici in acest caz, nu primesc raspunsurile
solicitate, organele de control stabilesc concluziile pe bozo informatii(or existente, dar vor consemna refuzul in
documentele finale de control.
Se impune §i precizarea ca notele scrise sunt mijloace suplimentare de informare §i confirmare. In consecinta,
ele trebuie fofiosite cu tact §i numai in cazuri bine justificate pentru a nu provoca stari de tensiune, neincredere sau
suspiciune in randul personalului din unitatea sau compartimentele supuse verificarii.
c} Alte informatii utile pentru aprecierea activitatii sau pentru caracterizarea unor aspecte particulare sunt
consemnate in actele intocmite de tetra organele de control la terminarea operatiunilor de verificare. Descrierea
defoliate a unor deficiente sau abateri, cu indicarea dispozitiilor legate incelcate, stabilirea vinovatilor §i masurilor
preconizate (intemeiate pe articole concrete din actele normative) afera organelor de decizie surse autentice de
cunoa§tere §i temeiul unor hotarari juste. Aceea§i functiune indepline§te §i referatul de motivare prin care organele
financier-contabile refuzs viza de control financier preventiv pentru operatiunile patrimoniale ce nu respects criteriile
de legalitste, realitate, necesitate, oportunitate §i economicitate.
Metodele §i procedeele comune utilizate in controlul financier
Metodele §i procedeele comune utilizate in controlul financier completeaza arsenalul metodologic al
organelor de control. In categoric acestor metode, folosite §i in site domenii de activitate, se cuprind
observarea directa, probele de laborator §i expertizele tehnice, metodele analizei economics §i financiare.
Utilizarea metodelor comune este posibila §i necesara datorita interferentelor pe care controlul le are cu
respectivele activitati, precurn ~i datorita faptului ca problemele economico-financiare ce fac obiectul controlului sunt
din ce in ce mai complexe.
A. Observarea directa este o metode utilizate cu prioritate in controlul concomitent (ierarhizat sau
operational) §i consta in urmarirea la fate locului a modului de organizers ~i desfa§urare a muncii din diferite
sectoare sau compartimente specializate.
In actiuniie de control financier observarea directa poets imbrsca forma generals a inspectiilor sau poets
utilize procedee tehnice mai evoluate, cum suet cronometrarea, fotografierea, normarea, testarea de aptitudini
etc. De asemenea, controlul prin observarea directa permits cunoa~terea unor situatii de fapt care nu fac
obiectul inregistrarilor in documents sau evidence, cum sunt : asigurarea pazei la magazii §i depozite, respectarea
normelor de securitate a muncii, realizarea mssurilor de siguranta privind pastrarea §i manipulates numerarului
(existents casei de fier §i a grilajelor metalice la u§a §i ferestrele casieriei, efectuarea operatiunilor de incasari ~i
plati la ghi!~eu) ~i altele similare.
B. Probele de laborator ~i expertizele tehnice se utilizeaza in munca de control economic-financier
atunci cand complexitatea unor problems depa§e~te nivelul de pregatire, aparatura de care dispune sau
competenta legala atribuita organului de control. In aceste cazuri se recurge la serviciile (§i, evident, la
metodele) unor speciali§ti din domeniul tehnic, chimic, sanitar etc. Probele de laborator folosesc pentru
determinarea calitatii, compozitiei sau continutului unor bunuri (materii prime minerals sau organice, produse
alimentare, materials textile, betoane etc.). Expertizele tehnice sunt necesare pentru cunoa~terea parametrilor de
functionare, a utilajcaor, rp-~ ..ntei unor materials sau constructii, randamentelor energetice ~i termice, ccansurnului
de materials §i de manopera pentru o lucrare sau produs.
Probele de laborator §i expertizele tehnice depa§esc ~-Iadrul proh{ernelor economico-financiare, dar foarte
adesea ele sunt indispensabile organ seior de controlpentru analiza temeinica a fenomenului verificat, pentru
cunoa~terea realitatilor efective §i pentru formularea unor concluzii juste.
C. Metodele analizei economice §i financiare sunt foarte utile in munca de control datorite complexitatii
activitatilor ce trebuie verificate, dar §i evolutiei for sub influents directs sau indirecta a mai multor factori. In
actiunile de control economic-financier se utilizeaza cu succes comparatia sau analiza comparative, generalizarea,
gruparea corelata a factorilor §i masurarea influentei lor. Ca suport pentru efectuarea analizelor economico-financiare
organele de control folosesc datele din evidentele operative, inregistrerile din contabilitatea curenta §i calculele
periodice de sinteza (Indeosebi bilantul contabil Si anexele sale).
Folosind metodele analizei, organele de control financier pot determine dinamica unor fenomene sau
operatiuni, ritmicitatea proceselor de aprovizionare, productie §i desfacere, structure mijloacelor, resurselor sau
cheltuielilor §i greutatea specifics a elementelor componente, legaturile de cauzalitate dintre diferitele fenomene
economicofinanciare si cele juridice on sociale. In acest fel, metodele analizei economice §i financiare permit
organelor de control sa adanceascs cunoa§terea realitatilor, sa fundamenteze mai §tiintific concluziiie for §i se
propuns masuri mai eficiente.
Metodologii de control
Transpunerea in practice a mecanismelor controlului financier implica utilizarea unui intreg arsenal de
metode, tehnici §i procedee care formeaze la un loc' metodologiile de control. Dace tinem cont de toate etapele
succesive ale activitatii de control vom admite ca pot exists metodologii de planificare sau de programare,
metodologii de organizare, metodologii de exercitare, metodologii de finalizare ~i apoi metodologii de valorificare a
controlului. In practice insa aceste etape se intrepatrund, generand in principal doua categorii distincte de
metodologii: cele de planificare §i respectiv cele de exercitare a controluiui economic-financiar.
Evident, aceste metodologii difers de la o forma de control la alts, dar pastreaza anumite caracteristici comune
care le ofere un caracter unitar. Din pacate, spatiul redus rezervat in prezentul manual nu ne permite se detaliem
mecar aspectele esentiale.
CURTEA DE CONTURI
Raspunderea privind modal de administrare §i gestionare a fondurilor publice, in orice stat modern,
a generat aparitia unor organisme specializate de control, independente fats de executiv ~i aflate in relatii
stricte cu puterea legislative, care au rolul de a valida model de utilizare a fondurilor.
In Romania, acest organism se nume§te Curtea de Conturi, ~i a
prima data in anal 1864, odata cu reformele initiate de catre domnitorui AIox -x dru loan Cuza,
Curtea de Conturi a primit la inceput atributii de control ulterior, dupq -, awes primind atributii jurisdictionale
§i atributii de control preventiv.
Curtea de Conturi a Post reinfiintata prin Legea nr. 94/1992.
Curtea de Conturi este institutia suprema de control Yinanciar ulterior e)dern asupra modului de
formare, de administrare si de intrebuintare a resur,~ieaor financiare ale statului si ale sectorului public. Curtea
de Conturi exercita si atributii jurisdiction~c- n conditiile legit. Ea functioneaza pe tangs Parlamentul Romalxifw:i si
isi desfa-,")P,°a
activitatea in mod independent, in conformitate cu dispozitiiie preval.uie k°:, 'Couns:i f.4ie si in legile
tariff. 6n unitatile administrativ-teritoriale, functiile Ct.irtii se exercii:,--- :7rir°f G'Effl-;~,::Mie de Conturi judetene.
Sediul Curtii este in capitals tariff, iar sediiie camerelor de cori'w~= ,jrii: In orF,o,,sele
resedinta de judet si in municipiul Bucuresti.
Curtea de Conturi decide in mod autonom asup•a progrannuiusaui r_>(~.,Cont.rol. Controalele Curtii de
Conturi se initiaza din oficiu si nu pot fi oprite decat de PE~r. n E-jt i
Curtea de Conturi poate sa participe la activitatea organismelor internationale de specialitate si sa
devina membru al acestora. De asemenea, poate co.labora cu organismele internationale de profit si poate
exercita, in nurnele for, controlul asupra gestionarii fondurilor puse la dispozitia Romaniei, dace prin tratate,
conventii sau alte intelegeri internationale se stabileste aceasta competenta.
Curtea de Conturi se compune din: Sectia de control financier ulterior, Sectia jurisdictionala,
Colegiul jurisdictional al Curtii de Conturi si camerele de conturi judetene si a municipiului Bucuresti. Curtea de
Conturi are un Secretariat general.
Pe tangs Curtea de Conturi functioneaza procurori financiari.
Membrii Curtii de Conturi sent consilieri de conturi, in numar de 18. Acestia alcatuiesc plenul Curtii de Conturi. Canducerea
Curtii de Conturi se exercita de catre
plen, de comitetul de conducere, de presedintele si vicepresedintele Curtii de Conturi, care sunt
consilieri de conturi.
Comitetul de conducere se compune din presedintele Curtii de Conturi, vicepresedintele acesteia,
presedint de sectii si 3 consilieri de conturi, alesi de plenul Curtii.
La sedintele plenului participa procurorul general financier. La sedintele plenului Curtii de Conturi si
ale comitetului de conducere participa secretarul general, precum si, in calitate de invited, specialisti cu inalta
pregatire in diferite domenii de activitate: ce infra in competenta Curtii.
Sectiile sunt conduse de cafe un consilier de conturi, care indeplineste functia de presedinte al
sectiei. Sectia de control financier ulterior este formats din 9 consilieri de conturi si din controlori financiari.
Sectia este organizata in divizii, conduse de cafe un consilier de conturi. In cadrul diviziilor pot fi organizate
directii, servicii si birouri de specialitate. Sectia jurisdictionala a Curtii de Conturi este instants de fond si de
recurs si se compune din 7 consilieri de conturi.
Colegiul jurisdictional al Curtii este instants de fond, se compune din judecatori
financiari si este condus de un presedinte de colegiu.Camera de conturi judeteana se compune din
directia de control financier ulterior si colegiul jurisdictional. Directiile de control financier ulterior judetene si a
municipiului Bucuresti sunt formate din_ controlori financiari si sunt conduse de un director si un director
adjunct. In cadrul directiilor se pot organize servicii si birouri de specialitate.
Colegiul jurisdictional este format din judecatori financiari si este condus de un presedinte.
Pe langa Curtea de Conturi functioneaza procurorul general financier si procurorii
financiari. Procurorii financiari isi exercita atributiile pe langa sectiile Curtii, Colegiul jurisdictional al Curtii si
camerele de conturi judetene.
In vederea indeplinirii unor obligatii ce revin Romaniei in procesul de integrate europeana, pe langa
Curtea de Conturi se constituie Autoritatea de audit pentru fondurile acordate Romaniei de Uniunea
Europeana grin programele ISPA si SAPARD si pentru fonduriie ce vor fi acordate in perioada postaderare,
denumita in continuare Autoritatea de audit, care are atributii, respectiv proceduri de lucru proprii.
Autoritatea de audit este un organism fare personalitate juridica, independent din punct de vedere
operational fats de Curtea de Conturi, si are sediul in municipiul Bucuresti.
In conformitate cu prevederile legislatiei comunitare si nationale aplicabile programelor ISPA si SAPARD,
precum si fondurilor aferente asistentei financiare acordate Romaniei de Uniunea Europeana in perioada
postaderare, atributiile Autoritatii de audit sunt, in principal, urmatoarele:
a) audit de sistem, verificarea pe baza de esantion si audit final;
b) verificari si audit extern asupra fondurilor structurale de caree va beneficia Romania incepand cu anul
2007;
c) verificarea anuala a modului de functionare a sistemelor de management si control stabilite
pentru derularea programelor ISPA si SAPARD;
d) verificarea cheltuielilor eligibile declarate, pe baza de esantion reprezentativ;
e) efectuarea unor verificari adecvate in vederea emiterii declaratiilor la finalizarea masurilor si programelor;
f) certificarea conturilor anuale SAPARD in ceea ce priveste integralitatea, acuratetea si
veridicitatea acestora;
g) verificarea existentei si corectitudinii elementului de cofinantare national.
Pentru realizarea atributiilar ce ii revin, Autoritatea de audit incheie acorduri cu structurile responsabile
pentru coordonarea fondurilor aferente programelor ISPA si SAPARD, respectiv cu autoritatile de management
pentru fondurile aferente asistentei financiare acordate Romaniei de catre Uniunea Europeana in perioada
postaderare.
Autoritatea de audit este condusa de un presedinte si un vicepresedinte, numiti de plenul Curtii de
Conturi dintre consilierii de conturi in functie, pentru un mandat cu o durata de 3 ani. Acest mandate poate fi
reinnoit o singura data. Durata primului mandat
incepe la data numirii de catre plenul Curtii de Conturi.
Structura organizatorica a Autoritatii de audit se aproba de catre plenul Curtii de Conturi, la
propunerea presedintelui Autoritatii de audit. Coordonarea si atributiile structurilor din aparatul propriu al
Autoritatii de audit si ale personalului se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare, parte
integranta a Regulamentului de organizare si functionare a Curtii de Conturi.
Curtea de Conturi isi exercita functiunea de control financiar ulterior extern asupra modului de
formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public,
precum si asupra modului de gestionare a patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor
administrativ-teritoriale. Prin controlul sau Curtea de Conturi urmareste respectarea legii in gestionarea
mijloacelor materiale si banesti. De asemenea, Curtea de Conturi analizeaza calitatea gestiunii financiare
din punct de vedere al economicitatii, eficientei si eficacitatii.
Pentru exercitarea functiei prevazute la art. 16, Curtea de Conturi controleaza:
formarea si utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurarilor
sociale de stat si ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale, precum si
miscarea fondurilor intre aceste bugete;
constituirea, utilizarea si gestionarea fondurilor speciale si a fondurilor de tezaur;
formarea si gestionarea datoriei publice si situatia garantillor guvernamentale pentru credite interne si
externe;
utilizarea alocatiiior bugetare pentru investitii, a subventiilor si transferurilor si a altor forme de sprijin
financiar din partea statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale;
constituirea, administrarea si utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile administrative autonome
si de catre institutiile publice inflintate prin lege, precum si de organismele autonome de asigurari sociale ale
statului;
situatia, evolutia si modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor
administrativ-teritoriale de catre institutiile publice, regiile autonome, companiile si societatile nationale,
precum si concesionarea sau inchirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publics;
constituirea, utilizarea si gestionarea resurselor financiare privind protectia mediului, imbunatatirea
calitatii conditiilor de vista si de munca;
• utilizarea fondurilor puse la dispozitie Romaniei de catre Uniunea Europeana prin Programul
SAPARD si a cofinantarii aferente;
utilizarea fondurilor provenite din asistenta financiara acordata Roman.iei de Uniunea Europeana si din site
surse de finantare internationals;
site domenii in care, prin lege, s-a stabilit competenta Curtii.
Sunt supuse controlului urmatoarele entitati:
statul si unitatile administrativ-teritoriale, in calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile si
institutiile for publice, autonome sau neautonome;
Banca Nationals a Romaniei;
regiile autonome;
societatile comerciale la care statul, unitatile administrativ-teritoriale, institutiile publice sau regiile autonome
detin, singure sau impreuna, integral sau mai mutt de jumatate din capitalul social;
organismele autonome de asigurari sociale sau de alts natura, care gestioneaza bunuri, valori sau fonduri,
intr-un regim legal obligatoriu, in conditiile in care prin lege sau prin statutele for se prevede acest lucru. ~,
Curtea de Conturi poate hotari efectuarea de controale si la site persoane
juridice decat cele mentionate mai sus, care:
- beneficiaza de garantii guvernamentale pentru credite, de subventii sau de site forme de sprijin financiar
din partea statuiui, a unitatilor administrativ-teritoriale sau a institutiilor publice;
-administreaza, in baza unui contract de concesiune sau inchiriere, bunuri apartinand domeniului public
sau privat al statului sau al unitatilor administrativteritoriale;
- suet societati de investitii financiare, asociatii si fundatii care utilizeaza fonduri publice, verificarile urmand a
se efectua in legatura cu legalitatea utilizarii acestor fonduri.
Controful executiei bugeteior Camerei Deputatilor, Senatului, Administratiei Prezidentiale, Guvernului,
Curtii Supreme de Justitie, Curtii Constitutionale, Consi;iuiui Legislativ si Avocatului Poporului se exercita
exclusiv de Curtea de Conturi.
Curtea de Conturi are ca principals atributie verificarea:
a) contului general anual de executie a bugetului de stat;
b) contului anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat; c) conturilor anuale de executie a
bugetelor locale;
d) conturilor anuale de executie a bugetelor fondurilor speciale; e) conturilor fondurilor de tezaur;
f) contului anual al datoriei publice a statului si situatiei garantiilor guvernamentale pentru credite interne si
externe primite de catre alte persoane juridice. Prin verificarea conturilor Curtea constata daca:
a) conturile supuse controlului sau sunt exacte si conforme cu realitatea si daca inventarierea patrimoniului
public a fost facuta la termenele si in conditiile stabilite de lege;
b) veniturile statului, unitatilor administrativ-teritoriale, asigurarilor sociale de stat si ale institutiilor publice
finantate integral sau partial din mijloacele extrabugetare au fost legal stabilite si incasate la termenele prevazute de
lege;
c) cheltuielile au fost angajate, lichidate, ordonantate, platite si inregistrate conform reglementarilor legate si
in concordanta cu prevederile legii bugetare;
d) modificarile aduse prevederifor initiate ale bugetelor sunt autorizate si daca s-au facut in conditiile legii;
e) subventiile si alocatiile pentru investitii s-au acordat de la buget sau din fonduri speciale, in conditiile legii,
si s-au utilizat conform destinatiilor stabilite;
f) contractarea si utilizarea imprumuturilor de stat, rambursarea ratelor scadente ale acestora si plata
dobanzilor aferente s-au facut in conditiile legii;
g) creantele si obligatiile statului si ale unitatilor administrativ-teritoriale sunt indreptatite sau garantate, iar
activele sunt protejate potrivit legii.
De asemenea, Curtea analizeaza legalitatea concesionarii sau inchirierii de bunuri proprietate publics;
Prin controalele sale la alte persoanele juridice decat cele expres prevazute, Curtea de Conturi
urmareste, in principal:
a) exactitatea si realitatea bilanturilor contabile si a conturilor de profit si pierderi;
b) indeplinirea obligatiilor financiare catre buget sau catre alte fonduri stabilite prin
i.,,
• ic,, ,.y °
c) utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform destinatiei stabilite;
d) calitatea gestiunii economic-financiare, daca prin aceasta se afecteaza drepturile
statului, unitatilor administrativ-teritoriale sau institutiilor publice ors se creeaza obligatii in sarcina acestora;
e) economicitatea, eficacitatea si eficienta achszstiilor publice.
De asemenea, Curtea de Conturi exercita controlul cu privire la respectarea de catre autoritatile cu atributii
in domeniul privatizar a metodelor si procedurilor de privatizare, prevazute de lege, precum si asupra modului in
care acestea au asigurat respectarea clauzelor contractuale stabilite prin contractele de privatizare. Curtea de
Conturi exercita controlul respectarii dispozitiiJor legate privind modus de administrate si intrebuintare a resurselor
financiare rezultate din actiunile de privatizare. Acest control poate fi exercitat indiferent de momentul in care s-a
desfasurat procesul de privatizare, prin vanzarea actiunilor detinute de stet la societatile comerciale, pans la
clarificarea tuturor aspectelor.
Curtea de Conturi este singura competenta ca in urma verificarii conturilor sa hotarasca asupra
descarcarii de gestiune. Orice decizie a autoritatii executive privind descarcarea de gestiune nu este decat
provizorie.
Curtea de Conturi exercita controlul conturilor la sediul sau sau la fats locului. Controlorii financiers
desemnati sa verifice conturile intocmesc rapoarte in care prezinta constatarile si concluziile for si formuleaza
propuneri cu privire la masurile ce urmeaza a fi luate in legatura cu situatia conturilor.
In cazul in care conturile prezentate nu intrunesc conditiile care sa face posibila verificarea lot,
controlorii le restituie titularilor acestora, fixand termen pentru completarea sau refacerea lot, dupe caz. Dace
titularii conturilor nu se conformeaza acestei masuri, completarea sau refacerea conturilor se face, pe cheltuiala
acestora, de catre un expert contabil numit de Curtea de Conturi.
Rapoartele asupra conturilor sent examinate de complete formate dupe cum urmeaza:
a) 3 consilieri de conturi din Sectia de control financier ulterior, pentru ordonatorii principals de credite ale
caror bugete se aproba prin lege;
b) directorul directiei de control financier ulterior, directorul adjunct sau seful de serviciu si un controlor
financier, altul decat cel care a efectuat controlul, pentru. ordonatorul de credite;
c) directorul, directorul adjunct al directiei de control financier ulterior as Camerei de
Conturi a Municipiului Bucuresti si un sef de serviciu.
Asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunta incheieri prin care dispune fie
descarcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiufui jurisdictional al Curtii.sau, dupa caz, a
colegiului jurisdictional al camerei de conturi, pentru stabilirea raspunderii juridice potrivit legii.
Cornpletul poate, de asemenea, dispune restituirea raportului pentru completare sau refacere,
dupa caz.
Daca in urma examinarii raportului, a actelor si a documentelor pe care se sprijina acesta se
constata savarsirea unor fapte care, potrivit legii penale, constituie infractiuni, completul dispune
sesizarea organelor de urmarire penala competente, suspendand examinarea cazului.
In cursul examinarii raportului completul poate cere lamuriri titularilor de conturi sau altor persoane
care runt in masura sa fats aceasta.
Daca exists pericolul instrainarii bunurilor ce apartin persoanei raspunzatoare, completul prevazut la
alin. (1) poate solicits colegiului jurisdictional ce urmeaza a fi investit cu judecarea cauzei incuviintarea
pentru luarea masurilor asiguratorii, in limits valorii prejudiciului constatat.
La sedintele in care sunt examinate rapoartele asupra conturilor posts participa si procurorul
financiar.
Descarcarea de gestiune nu constituie temei pentru exonerates de raspundere juridica.
Incheierea grin care s-a dispus sesizarea colegiului jurisdictional sau descarcarea de gestiune
se comunica partilor interesate si procurorului financiar.
Impotriva incheierii grin care s-a dispus descarcarea de gestiune posts fi introdusa plangere la
colegiul jurisdictional, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pentru motive intemeiate, in termen de I an de la pronuntarea incheierii prin care s-a dispus
descarcarea de gestiune, procedura examinarii contului posts fi redeschisa.
In situatia in care, in urma verificarilor efectuate pe parcursul executiei bugetului la persoanele
juridice, organele de control ale Curtii de Conturi constata fapte prin care au lost cauzate prejudicii sau
abated cu caracter financiar- incheie procesverbal de constatare, in conditiile prevazute de legs.
Actele de constatare astfel intocmite se trimit, in termen de 5 zile, procurorului financiar de catre
consilierii de conturi din Sectia de control financiar ulterior sau, dupa caz, de directorii directiilor de control
financiar ulterior ai camerelor de conturi judetene, insotite de propunerile for.In toate cazurile procurorul financier
se pronunta, in termen de 10 zile de la primire, asupra procesului-verbal de constatare, intocmind, dupe caz, actin
de sesizare a colegiului jurisdictional competent, actin de sesizare a organelor de urmarire penala on actin de
clasare.
Procurorul financier poate dispune, motivat, restituirea procesului-verbal de constatare pentru completarea
on refacerea controlului.
Actul de sesizare a colegiului jurisdictional si actin de clasare se comunica partilor interesate.
Atunci cand exists pericolul instrainarii bunurilor ce apartin persoanei raspunzatoare, procurorul financier
sesizat conform art. 36 alin. (2) poate solicits colegiului jurisdictional ce urmeaza a fi investit cu judecarea cauzei
incuviintarea pentru
luarea masurilor asiguratorii, in limits valorii prejudiciului constatat.
Impotriva actului de clasare organul de control si cei interesati pot face plangere in termen de 30 de zile
de la comunicare. Plangerea se judeca de procurorul general financier.
In cazul admiterii plangerii, procurorul general financier poate dispune, dupe caz, sesizarea colegiului
jurisdictional on a organului de urmarire penala competent sau restituirea dosarului pentru completarea on refacerea
controlului.
Impotriva solutiei procurorului general financier organul de control si parole interesate pot face cereri de
reexaminare, in termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Conturi.
In cazul in care admite cererea de reexaminare, Curtea de Conturi dispune sesizarea colegiului
jurisdictional competent sa judece cauza in prima instants sau, dupe caz, a organului de urmarire penala
competent.
GARDA FINANCIARA
Preocuparile privind organizarea unui sistem de control financiar normalizat Si functional dateaza din
timpui lui Alexandru loan Cuza, care a dorit sa reformeze institutiile statului dupa model european. Astfel, anul
1864 marcheaza aparitia a doua acte normative deosebit de importante in acest domeniu. Este vorba despre Legea
asupra contabilitatii generate a statului §i despre Legea privind infiintarea Inaltei Curti de Conturi.
Garda Financiara, insa, ca institutie de combatere a evaziunii fiscale a fost preluata in Romania de la
imperiul austro-ungar o data cu Mares Unire de la 1918. Initial, aceasta institutie a avut regim militar, iar ulterior,
personalul a fost constituit din functionari publici. In anul 1927 a fost desfiintats, dar din cauza inmultirii fenomenelor de
evaziune fisca(s, indeosebi in domeniul productiei §i comercializarii alcoolului, a fost reinfiintata o data cu Legea
Monopolului Alcoolului in 1932.
In 1935 a fost publicat Regulamentul de servicii §i organizare, care a prevazut ca Garda Financiara
este un corp decontrol militarozat, cu atributii in prevenirea fraudelor, abuzurilor §i abaterilor fiscale, fiind
imputernicita sa splice sanctiuni §i sa confute toate corpurile delicte sustrase de la plats impozitelor ~i taxelor,
precurn ~i sa constate model de aplicare a reglementarilor fiscale.
Faptul ca era privita ca o unitate specials rezulta §i din faptul ca personalul era
incazarmat, obligat sa poarte tot timpul armament, uniforms §i insemne, conditiile de studii ~i de sanatate
erau foarte riguroase, serviciul impunea patrulari, pande, verificari.
In anul 1948, Garda Financiara a fast desfintata, atributiile sale fiind preluate de recent Tnfiintata
Militie economics.
Dupe o intrerupere de 43 de ani, Garda Financiara a fost reinfiintata prin Lc nr. 30/1991, privind
controlul financier de stet ~i Garda Financiara.
Garda Financiara este organizats ca institutie publics de cone.°~O cu personalitate juridics, in
subordinea Ministerului Finantelor Pubiice, finan4r~t~ d i : bugetul de stet.
Garda Financiara exercita controlul operativ si inopinat privind prevenirca, descoperirea si
combaterea oricaror acte si fapte care au ca effect evazi:.,in,r s; F"u~dC: fiscala, cu exceptia stabilirii
diferentelor de impozite, taxe si contributii, r)rs-Ie,=Jrn v,i 171, dobanzilor si penalitatilor aferente acestora, a
urmaririi, incasarii venituriior Eet.:ft~= solutionarii contestatiilor.Garda Financiara coordoneaza, indruma
si cantroleaza aciiO, comisariatelor prin intermediul Comisariatului general si desfasoar a intreg teritoriul tariff,
in haze competentelor stabilite prin lege.
La solicitarea Garzii Financiare, Ministerul Administratiei §i Internelor asigura personalul necesar
pentru asigurarea protectiei §i sigurantei operatiunilor desfa§urate de comisarii Garzii Financiare in
realizarea actului de control. Personalul necesar se asigura din cadrul subunitatilor specializate de
interventie rapids ale politiei. Conditiile concrete §i modalitatile in care personalul subunitatilor specializate de
interventie rapids ale politiei participa la actiunile de control se stabilesc grin protocol de Ministerul
Administratiei §i Internelor §i Ministerul Finantelor Publics.
In vederea realizarii atributiilor sale, pentru combaterea actelor si faptelor de evaziune si frauds
fiscala, Garda Financiara efectueaza controlul operativ si inopinat cu privire la:
a) respectarea actelor normative in scopul prevenirii, descoperirii si combaferii oricaror acts si fapte
interzise de legs;
b) respectarea normelor de convert, urmarind prevenirea, depistarea si inlaturarea operatiunilor
ilicite;
c) modul de producers, depozitare, circulatie si valorificare a bunurilor, in toate locurile si spatiile in
care se desfasoara activitatea agentilor economici;
d) participarea, in colaborare cu organele de specialitate ale altor ministers si institutii specializate, la
actiuni de depistare si combatere a activitatilor ilicite care genereaza fenomene de evaziune si frauds fiscala.
Garda Financiara, in exercitarea atributiilor proprii, incheie, ca urmare a-- - controalelor operative
si inopinate, acts de control prin care constata contraventiile
savarsite si aplica sanctiunile'stabilite de legs.
Impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor se posts formula
plangere potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.
Bunurile intrate in proprietatea privata a statului ca urmare a activitatii Garzii Financiare se
valorifica potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 128/1998 pentru reglementarea modului si conditiiior
de valorificare a bunurilor confiscate- sau intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, aprobata cu
modificari prin Legea nr. 98/1999, cu modificarile si completarile ulterioare.
Personalul Garzii Financiare executa operatiuni de control curent §i operatiuni de control tematic.
Controlul current se executa operativ si inopinant, pe baza legitimatiei de control
a insignei de imputernicire si a ordinului de serviciu.
Controlul tematic se execute de catre comisarii Garzii Financiare in baza ordinelor date de catre
conducerea Ministerului Finantelor Publice §i de comisarul general.
Persoana care dispune controlul tematic stabileste obiectivele de verificat, entitatile supuse controlului,
perioada asupra careia se efectueaza verificarea, precum si durata controlului.
La orice actiune de control participa minimum 2 comisari.
La actiunile de control cu grad sporit de periculozitate, echipele de comisari vor
fi insotite de membri ai subunitatilor specializate de interventie rapids ale politiei. Personalul Garzii Financiare
nu va fi antrenat in actiuni de control fiscal de
natura celor privind stabilirea, urmarirea si incasarea veniturilor bugetare.
In indeplinirea atributiilor ce le revin, comisarii Garzii Financiare sunt in drept:
sa efectueze controale in spatiile in care se produc, se depoziteaza sau se
comerciafizeaza bunuri on se desfasoara activitati ce cad sub incidents
actelor normative in vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si
fapte care sunt interzise de acestea;
sa verifice respectarea reglementarilor legate privind circulatia marfurilor pe drumurile publice, in porturi, cai
ferate si fluviale, aeroporturi, in vecinatatea punctelor vamale, antrepozite, zone libere, precum si in alte locuri in
care se desfasoara o asemenea activitate;
sa verifice legalitatea activitatilor desfasurate, existents si autenticitatea
documentelor justificative in activitatile de productie si prestari de servicii on
pe timpul transportului, depozitarii si comercializarii bunurilor si sa splice sigilii pentru asigurarea
integritatii bunurilor;
sa dispuna masuri cu privire la confiscarea, in conditiile legii, a bunurilor a caror fabricatie, depozitare,
transport sau desfacere este ilicita, precum si a veniturilor realizate din activitati comerciale sau prestari de servicii
nelegale si sa ridice documentele financiar-contabile si de alts natura care pot servi la dovedirea contraventiilor sau,
dupe caz, a infractiunilor;
sa solicite, in conditiile si potrivit Codului de procedure penala, efectuarea de catre organele abilitate de
lege a perchezitiilor in localuri publice sau particulare - case, curti, dependinte si gradini -, dace exists indicii ca in aceste
Locuri sunt ascunse documente, marfuri sau se desfasoara activitati care au
ca efect evaziunea sau frauda fiscala;
sa constate acte si fapte care au avut ca efect evaziunea si frauda fiscala, sa solicite organelor fiscale
stabilirea obligatiilor fiscale in intregime datorate, sa ceara organelor de executare competente, potrivit
Ordonantei Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedure fiscala, luarea masurilor asiguratorii on de cate on exists pericolul ca debitorul sa se sustraga
de la urmarire sau sa isi ascunda on sa isi risipeasca averea si sa sesizeze, dupe caz, organele de
urmarire penala;
sa solicite administratorilor unitatilor controlate si persoanelor implicate explicatii, lamuriri, precizari
verbale si/sau in scris, dupe caz, cu privire la faptele constatate;
sa solicite, potrivit legii, copii certificate de pe documentele originate, sa preleveze probe,
esantioane, mostre etc., necesare finalizarii actului de control. Analiza si examinarea probelor,
esantioanelor si mostrelor se fac in laboratoare de specialitate, cheltuielile privind efectuarea acestora fiind
suportate din fondurile special alocate in bugetul de venituri si cheltuieli al Garzii Financiare;
sa constate contraventiile si sa splice sanctiunile corespunzatoare, potrivit competentelor prevazute
de lege;
sa intocmeasca acte de control operativ si inopinat privind rezultatele
verificarilor, sa splice masurile prevazute de normele legate si sa sesizeze
organele competente in vederea valorificarii constatarilor;
sa opreasca mijloacele de transport, in conditiile legii, pentru verificarea
documentelor de insotire a bunurilor si persoanelor transportate;
sa solicite institutiilor financiar-bancare, de asigurari si reasigurari, in conditiile
legii, date sau, dupe caz, documente, in scopul instrumentarii si fundamentarii
constatarilor cu privire la savarsirea unor fapte ce contravin legislatiei in
vigoare;
sa poarte uniforms, sa pastreze, sa foloseasca si sa face uz de armamentul si
mijloacele de aparare din dotare, in conditiile legii;
sa utilizeze mijloacele auto portend insemne si dispozitive de avertizare sonore si luminoase
specifice.
Comisarii Garzii Financiare poarta uniforma cu insemne specifice si sunt dotati
cu armament, stabilite prin hotarare a Guvernului, in conditiile legit.
Folosirea armamentului din dotare pentru autoaparare sau paza se face in
legitima aparare sau in stare de necesitate, potrivit legit.
Functiile utilizate de Garda Financiara in realizarea atributiilor stabilite de legs sunt functii publice
specifice si functii publics generals. Garda Financiara posts utiliza si personal contractual, care nu exercita
prerogativele de putere publics in conditiile legit.
Comisarii sunt functionari publici cu statut special, ale caror drepturi si indatoriri specifice de serviciu se
stabilesc prin Statutul comisarului Garzii Financiare, aprobat prin legs.
Personalul Garzii Financiare este obligat sa respects legea, sa sibs o conduits corecta, sa fie integru si
incoruptibil, sa actioneze cu hotarare pentru prevenirea si combaterea oricaror acts de natura sa stirbeasca
autoritatea si prestigiul institutiei.
Raspunderea personalului Garzii Financiare este cea prevazuta de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedura fiscala, republicata, de Legea nr. 18811999 privind Statutul functionarilor publici,
republicata, §i de Codul muncii.
Personalul Garzii Financiare beneficiaza de drepturile salariale prevazute de legea privind salarizarea
functionarilor publici si de cele prevazute pentru personalul contractual, dupa caz.
Comisarilor li se considers vechime in specialitate, economics sau juridica, dupa caz, intreaga perioada
in care isi desfasoara activitatea in Garda Financiara.
Conform prevederi(or legate, functionarii Garzii Financiare au obligatia de a nu folosi in scop personal si
de a nu divulga informatiile dobandite ca urmare a exercitarii functiei. De asemenea, nu pot divulga aceste
informatii, inclusiv dupa incetarea raporturilor de munca, pe o durata de 3 ant, cu exceptia cazurilor
impuse de procedurile judiciare on in cazul schimbului de informatii intre institutiile abilitate ale statului, precum si
in cazul comunicarilor facute, in conditiile legit, organismelor strains cu atributii similare.
De asemenea, functionarii Garzii Financiare au obligatia pastrarii secretului informatiilor fiscale si
bancare prevazute de legs.
Personalul Garzii Financiare beneficiaza de stimulente in procent de 15% din sumeie incasate pentru
bugetul statului ca urmare a controlului, reprezentand amenzi si sums confiscate, si in procent de 7% din
'sumele provenite din valorificarea bunurilor rezultate din confiscari, dupa deducerea cheltuielilor efectuate in scopul
valorificarii acestora. Nivelul de constituire pentru fiecare sursa si conditiile de repartizare si utilizare a fondului de
stimulente se stabilesc prin norme aprobate grin hotarare a Guvernului.
In exercitarea atributiilor de serviciu, comisarii Garzii Financiare sent investiti cu exercitiul autoritatii
publics si beneficiaza de protectie, potrivit legii.
In vederea exercitarii atributiilor lega[e, Garda Financiara organizeaza si gestioneaza, in conditiile
legii, banca proprie de date privind faptele ce intro in competenta sa de activitate. Pentru aceasta Garda
Financiara are acces la informatiile necesare, in mod operativ si gratuit, de la Autoritatea Nationala
pentru Protectia Consumatorilor, Oficiul National al Registrului Comertului, Autoritatea Nationala a Vamilor,
Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Inspectoratul General al Politiei de Frontiers, Directia Generals de
Evidenta Informatizata a Persoanei, Servicul Pasapoarte din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor,
precum si de la institutiile financiarbancare, in conditiile legii.
Institutiile mentionate trebuie ss furnizeze relatiile si informatiile solicitate si ss
elibereze copii certificate de pe documentele necesare definitivarii controlului, in conditiile legii.
Cu privire la activitatea internationals, Garda Financiara coopereaza cu organele cu atributii
similare din alts state, pe baza tratatelor internationals la care Romania este parts sae pe baza de
reciprocitate, precum si cu organismele de combatere a fraudei din cadre( Uniunii Europene, in cauzele de
interes comun.
Garda Financiara este condusa de un comisar general - functionar public.
Comisarul general are calitatea de ordonator secundar de credits si exercita atributiile legate in
aceasta calitate pentru toots unitatile din structure Garzii Financiare. In exercitarea atributiilor sale comisarul
general smite decizii, aproba norme de lucre si stabileste procedure pentru intreg personalul Garzii Financiare.
Comisarul general reprezinta Garda Financiara in relatiile cu tertii, numeste, angajeaza,
promoveaza, sanctioneaza si elibereaza din functii personalul din structure Comisariatului general, comisarii-
sefi, comisarii-sefi adjuncti ai comisariatelor regionale si ai Comisariatului Municipiului Bucuresti, precum si
comisarii care conduc sectiile judetene, potrivit legii, cu avizul ministrului delegat pentru coordonarea
autoritatilor de control pentru functiile de conducere.
Comisarul general asigura, prin deciziile teats, indeplinirea corespunzatoare a atributiilor ce revin
Garzii Financiare potrivit dispozitiilor legate in vigoare si raspunde infata ministerului delegate pentru
coordonarea autoritatilor de control de intreaga activitate
desfasurata de unitatile din structura Garzii Financiare.
Comisarul general este ajutat in activitate de 3 comisari generali adjuncti care, in absents comisarului
general, angajeaza si reprezinta Garda Financiara pe baza mandatului expres dat prin decizie a comisarului general.
Garda Financiara are in structura:
a) Comisariatul general;
b) comisariatele regionale si Comisariatul Municipiului Bucuresti, care au in components sectii judetene
arondate.
Comisariatul general este structura centrala, de conducere a Garzii Financiare, cu urmatoarele atributii
principale
stabile~te strategic generals de control financiar a institutiei;
stabile§te masuri operative pentru eficientizarea controlului financiar operativ curent §i a celui tematic;
urmareste modul de realizare a atributiilor comisariatelor regionale §i a municipiului Bucure§ti.
Comisarii din Comisariatul general al Garzii Financiare au competenta de control operativ si inopinat pe
intreg teritoriul tariff.
In structura Comisariatului general se pot organize servicii, birouri si alte
compartimente functionale prin decizie a comisarului general.
Comisariatele regionale Bunt unitati zonale ale caror limite de competenta sunt limitate teritorial §i care
conduc §i supravegheaza activitatea curentde control operativ§i inopinat la nivelul unui grup de judete.
Numarul totaled posture pentru garda financiara este de 1.005locuri, din care 120 de
posturi pentru aparatul Comisariatului genera(. Posturile sunt alocate functiilor publice specifice si
generate si personalului contractual, cu respectarea dispozitillor legate.
Comisarii din comisariatele regionale au competenta de control operativ si inopinat in sectiile judetene
arondate.
Consiliile locale sprijina comisariatele Garzii Financiare pentru asigurarea, in conditiile legii, de
amplasamente in vederea construirii de sedii proprii pentru Garda Financiara.
Comisariatele regionale si Comisariatul Municipiului Bucuresti sunt unitati cu personalitate juridica.
Comisariatele regionale sunt conduse fiecare de un comisar-sef, ajutat de un comisar-sef adjunct, care au
atributii si raspunderi pentru sectiile judetene arondate, nominalizate expres prin decizie a comisarului general.
Comisariatul Municipiului Bucuresti este condus de un comisar-sef si 3 comisari-sefi adjuncti care au atributii si
raspunderi inclusiv pentru sectiile judetene arondate.
Comisarii-sefi ai comisariatelor regionale si al Comisariatului Municipiului Bucuresti suet ordonatori
tertiari de credite si indeplinesc in aceasta calitate toate atributiile legate care le revin pentru comisariatul
respectiv si sectiile judetene arondate.
Sectiile judetene se organizeaza ca unitati componente ale comisariatelor regionale si ale Comisariatului
Municipiului Bucuresti, fare personalitate juridica, si sunt conduse de un comisar sef de sectie asimiiat la salarizare
comisarului-sef adjunct al comisariatului regional. Comisarul sef de sectie este subordonat comisarului-sef al
comisariatului regional la care este arondata sectia judeteana respective sau al Comisariatului Municipiului
Bucuresti.
Obiectivele de control sent coordonate de comisariatul regional sau de Comisariatul Municipiului
Bucuresti, dupe caz, pentru toate sectiile judetene arondate, iar rezultatele inregistrate de acestea sunt
centralizate si raportate pe fiecare comisariat regional care raspunde de intreaga activitate a sectiilor judetene
arondate.
Comisariatele regionale si Comisariatul Municipiului Bucuresti pot utilize in operatiunile de control curent sau
tematic care le revin comisari din toate sectiile judetene arondate, in functie de specializarea acestora in diferitele
obiective sauterne ce fac obiectul controlului operativ si inopinat. Din dispozitie a comisarului general sau cu
aprobarea scrisa a acestuia, la cererea comisarilorsel:<, pentru anumite operatiuni de control pot participa comisari
din oricare dintre comisariatele regionale, Comisariatul Municipiului Bucuresti si din oricare dintre sectiile
judetene.
Atributiile Garzii Financiare, stabilite potrivit legit si incredintate in limitele legit se duc la indeplinire de
catre comisarii Garzii Financiare, cu respectarea deontologiei functionarilor publici investiti cu exercitiul
autoritatii publice.
In exercitarea atributiilor safe Garda Financiara efectueaza controlul operativ si inopinat sub forma
controlului curent sau tematic, dupe caz, cu privire la:
respectarea actelor normative in scopul prevenirii, descoperirii si combaterii
oricaror acte si fapte interzise de lege;
respectarea normelor de convert, urmarind prevenirea, depistarea si inlaturarea operatiunilor ilicite;
modal de producere, depozitare, circulatie si valorificare a bunurilor in toate
locurile si spatiile in care se desfasoara activitatea agentilor economici;
participarea, in colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere si
institutii specializate, la actiuni de depistare si de combatere a activitatilor
ilicite care genereaza fenomene de evaziune si frauds fiscala.
Garda Financiarea coopereaza cu organele cu atributii similare din alte state, pe baza tratatelor
internationale la care Romania este pane sau pe baza de reciprocitate, precum si cu organismele de
combatere a fraudei din cadrul Uniunii Europene, in cauzele de interes comun, potrivit protocoalelor
incheiate in acest sans.
Actiunile intreprinse in realizarea acestor objective se realizeaza grin intermediul compartimentului
desemnat expres in structure organizatorica cu aceste atributii si vor fi coordonate si supravegheate direct de
un comisar general adjunct.
Pentru perfectionarea personalului Garzii Financiare, sustinerea tematica la diferite actiuni
organizate de Garda Financiara sau la invitatia organismelor similare din alte state, comisarul general
desemneaza persoanele competente.
Actele de control intocmite de comisarii Garzii Financiare sent acte administrative de control operativ
si inopinat si se comunica directiilor generate ale finantelor publice in a caror raze teritoriala se afla sediul
social al agentului economic controlat, pentru luarea masurilor fiscale, sau organelor de urmarire panels, dupe
caz.
Actele grin care sunt dispuse masurile cu caracter imediat rezultate din controlul efectuat de tetra
comisarii Garzii Financiare, a caror executare este in sarcina entitatilor verificate, constitute acte opozabile
entitatilor respective.
In actele de control incheiate se face mentiunea ca acest control este operativ si
inopinat.
In exercitarea atributiilor de serviciu comisarii Garzii Financiare constata prin proces-verbal contraventiile
savarsite si aplica sanctiunile legale.
Neexecutarea masurilor dispuse de comisarii Garzii Financiare in indeplinirea atributiilor legal incredintate
si prin exercitarea drepturilor expres conferite de legs se sanctioneaza potrivit legii.
Pentru constatarea contraventiilor, aplicarea sanctiunilor legate si varsarea sumelor la Trezoreria
Statului, Garda Financiara utilizeaza formularele aprobate legal.
Pentru exercitarea controlului operativ si inopinat, comisarii Garzii Financiare prezinta ordinul de serviciu,
care este de regula general, cu caracter permanent si care indica numele comisarului si competentele acestuia,
precum si legitimatia de control si insigna, prevazute de legs.
Personalul Garzii Financiare care indeplineste functii publice specifics este dotat cu uniforms, insemne
distinctive, armament si alts mijioace tehnice utilizate ca mijloc individual de autoaparare. Uniforms si celelalte
dotari prevazute de prezenta hotarare pot fi purtate in timpul exercitarii atributiilor de control legsl incredintate,
in conditiile prevazute in Regulamentul de organizare si functionare a Garzii Financiare.
Modelul uniformei, al insemnelor distinctive, al legitimatiei de control si al ordinului de serviciu sent
prevazute prin act normativ. Achizitionarea uniformei si a insemnelor distinctive se face in conditiile iegii pentru
achizitiile publice, iar normele de dotare si durata de serviciu suet cats prevazute prin act normativ. De,
asemenea, mijloacele tehnice, echipamentele de autoaparare, de protectie si de comunicare Bunt prevazute prin
act normativ, iar achizitionarea acestora se face in conditiile legii.
Armamentul se posts asigura atat prin achizitii publice, cat si prin redistribuire cu titlu gratuit de la alts
institutii autarizate, pe baza protocoalelor incheiate in conditiile legii, in masura disponibilitatilor, cu conditia predarii
acestuia in perfecta stare fizica si de functionare tehnica si fiabilitate.
Personalul Garzii Financiare beneficiaza de stimulants materials si morale, in conditiile legii.
Institutiile specializate care pregatesc personal militar si care prin fags au dreptul sa detina si sa foloseasca
armament pentru realizarea unor atributii si sarcini specials de aparare sprijina Garda Financiara in realizarea
programului de dotare si de pregatire a personalului propriu pentru detinerea si utilizarea armamentului, mijloacelor
tehnice si echipamentelor proprii.
Raspunderea pentru asimilarea cunostintelor si utilizarea corespunzatoare a acestora revive comisarilor
Garzii Financiare, care vor fi testati din punct de vedere fizic, psihic si al cunostintelor necesare pentru acordarea
dreptului de portarma, anterior incredintarii armamentului si echipamentelor respective.
Autoturismele din dotare sunt inscriptionate cu insemnul Garzii Financiare in forma descrisa pentru insigna
comisarului, in dimensiune corespunzatoare, si sunt prevazute cu insemne si dispozitive de avertizare sonora si
luminoasa, in conditiile prevazute de art. 32 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe
drumurile publice.
Garda Financiara este finantata de la bugetul de stet.
LISTA
mijloacelor tehnice, a echipamentelor de autoaparare,
de protectie si comunicare si a altor mijioace specials de dotare
a) Arme de foc si mijloace individuate de autoaparare
Arms de foc:
1. armament de serviciu: pistol cu un incarcator; se asigura la prima dotare; cats o bucata pentru fiecare
comisar;
2. toc din piste pentru pistol; se asigura la prima dotare pentru fiecare pistol;
3. munitie de razboi pentru fiecare incarcator de pistol pentru fiecare sedinta de tragere;
Mijloace individuate de autoaparare:
4. butelie cu gaz (spray) paralizant cu portbutelie pentru centura pentru dotarea fiecarui comisar*);
5. electrosocuri:
- 500 bucati de mici dimensiuni;
- 500 bucati de marl dimensiuni (bastoane); pentru dotarea comisarilor*).
In mod justificat, comisarul general poate aproba si altor personae din
cadrul Garzii Financiare cu astfel de mijloace, daca acestea participa la actiuni si numai pe timpul
desfasurarii actiunii.
b) Echipament individual de protectie:
1, veste reflectorizante pentru actiunile stradale: 800 bucati;
2. bastoane reflectorizante pentru actiunile stradale: 500 bucati;
3. combinezon din doua piese (pantalon si bluza inscriptionata cu sigla Garzii Financiare), confect'ronat din
material usor, care se imbraca de catre comisari pest's uniforma in actiunile de inventariere si manipulare a
marfurilor, ambalajelor etc.; cafe o bucata pentru fiecare comisar.
c) Mijloace de comunicare:
0 telefon mobil si serviciile aferente - un aparat/persoana. d) Alte mijloace speciale de dotare:
1. microscoape portabile pentru citirea elementelor de secretizare de pe timbre si banderole;
2. sigilii metalice de unica folosinta, inseriate;
3. imprimate (formulare cu regim special);
4. alte articole necesare, bine justificate, avizate de comisarul general si aprobate de ministrul delegat
pentru coordonarea autoritatilor de control.
INSPECŢIA FISCALĂ Controlul financiar de stat -in sfera executivului cuprinde in aria sa administrarea si utilizarea resurselor publice, dar si respectarea reglementarilor legale de catre agentii economici in legatura cu indeplinirea obligatiilor fata de stat. De asemenea, vizeaza problemele de prevenire si combatere a fraudelor, contraventiilor si infractiunilor la regimul fiscal, urmarind astfel aplicarea si executarea legilor fiscale, impiedicarea sustragerilor de la plata obligatiilor" la bugetul statului, respectarea normelor de comert si eliminarea activitatilor de contrabanda. Activitatea de control este asigurata in structuri distincte care functioneza in cadrul Ministerului Finantelo( Publice ca organ central de aplicare a politicii guvernamentale in domeniiJnrnancfar. Intreaga activitate a acestei institutii publice se desfasoara pornind de la urmatoarele principii: ./ principiul transparentei activitatii; ./ principiul coerentei, stabilitatii si predictibilitatii cadrului economic; ./ principiul satisfacerii cerintelor partenerilor sociali; ./ '. principiul perfectionarii activitatii de gestionare a fondurilor publice; ./ principiul armonizarii cadrului legislativ la cerintele Uniunii Europene. Prin prevederile legalede organizare si functionare, Ministerul Finantelor Publice trebuie sa actioneze pentru realizarea urmatoarelor sarcini: • elaboreaza si implementeaza politica de aplicare a programului de guvernare in domeniul finantelor publice; • elaboreaza cadrul legal in domeniul contabilitatii si al concurentei loiale in economie, supraveghind respectarea prevederilor legale; • administreaza dat~ria publica si veniturile statului prin proc_edurile de gestiune, colectare, control si solutionare a litigiilor cu contribuabilii; • exercita, prin organele sale, controlul financiar asupra oragnelor si institutiilor de stat, regiilor autonome, societatilor comerciale si asupra celorlalti agenti economico - sociali;
• reprezinta statul si Guvernul Romaniei pe plan extern, in domeniul de activitate propriu. • actioneaza operativ pentru prevenirea si combaterea fraudelor, contraventiilor si infractiunilor la regimul fiscal. Conform prevederilor legale, controlul financiar de stat este organizat si functioneaza in cadrul Ministerului Finantelor Publice prin urmatoarele unitati: )- Directii si Directii generale de specialitate in cadrul carora se pot organiza, prin ordin al ministrului, directii, servicii, birouri sau alte structuri in functie, de atributiile ce rezulta din program; )- Agentia Nationala de Administrare Fiscala; )- Agentia Nationala de Plati; )- Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern. Prin actiunea de control se stabileste daca activitatea economica si financiara a unei entitati economice este organizata si se desfasoara conform normelor, principiilor si regulilor stabilite. Realizarea practica a acestei activitati presupune derularea unei metodologii de exercitare a controlului structurata pe etape dupa cum urmeaza:
etapa programarii activitatii de control; etapa pregatirii actiunii de control; etapa efectuarii controlului financiar; etapa intocmirii actelor de control; etapa valorificarii constatarilor rezultate din efectuarea controlului.
Altfel formulat, actiunea de control presupune cunoasterea situatiei stabilite prin programe, legi norme etc., cunoasterea situatiei reale, determinarea abaterilor prin compararea celor doua situatii si formularea de concluzii, sugestii, masuri de aplicat. Activitatea de control presupune studiul prealabil al activitatii ce urmeaza a fi verificate, controlul documentar - contabil, controlul faptic, analiza economico - financiara, controlul total si prin sondaj si valorificarea constatarilor. O deosebita importanta in realizarea practica a acestui proces de cunoastere o are competenta profesionala, controlul eficient trebuind sa apartina specialistilor de elita, expertilor in domeniu pe care noi ii numim controlori sau inspectori. Dupa cum s-a observat, toate formele de control financiar exercitate catre stat si respectarea normelorlegale pe-acesta le impune in desfasurarea activitatilor. Specializata in acest sens este Agentia Nationala de Administrare Fiscala care exercita in baza legii proprii activitatile de control financiar si inspectie fiscala. Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) a aparut ca structura noua a MFP, exercitandu-si atributiile in cadrul Directiilor Generale ale Finantelor Publice. Pana in anul 2003, obiectivele Ministerului Finantelor Publice erau indeplinite prin Directia Generala a Finatelor Publice si Controlului Financiar de Stat (DGFPCFS) si a Garzii Financiare, prin Hotararea nr.1574/ 2003 aprobandu-se organizarea si functionarea ANAF· ca structura specializata de control financiar al statului. Activitatea sa este ghidata de urmatoarele principii: • aplicarea unitara a legii privind veniturile statului; • colectarea la termen a veniturilor bugetului de stat, ale bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului asigurarilor pentru somaj, bugetului fondului national unic de asigurari sociale de sanatate; .• urmarirea, supravegherea si controlul "fisca-I pe intreg teritoriul national. Agentia Nationala de Administrare Fiscala este compusa din directii genera le prin intermediul carora isi exercita functia de control financiar in cele doua forme ah3 sale, controlulfiscal si investigatia fiscala. Structurile ANAF pot fi schematizate astfel:
Directia de control fianciar Directia generala de inspectie financiar - fiscala
Directia de control fiscal Directia de investigatii fiscale
Structurile specializate ale ANAF realizeaza activitatea de control fiscal pe baza urmatoarelor obiective: verificarea bazelor de impunere; stabilirea conformitatii si legalitatii declaratiilor fiscale; controlul indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili fata de stat si respectarea legislatiei fiscal - contabile; stabilirea diferentelor la obligatiile de plata si a accesoriilor acestora. Conform Codului Fiscal, Agentia Nationala de Administrare Fiscala realizeaza urmatoarele activitati: 1. investigarea fiscala a tuturor adelor si faptelor ce rezulta din activitatea unui contribuabil in vederea constatarii legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, a corectitudinii indeplinirii obligatiilor fata de diferitele bugete ale statului;
2. evaluarea informatiilor fiscale in vederea compararii declaratiilor fiscale cu informatiile detinute din alte surse de catre structurile abilitate cu . realizarea activiatii de inspectie fiscala; 3. sanctionarea abaterilor constatate, conform prevederilor legale, si stabilirea masurilor de prevenire si combatere a faptelor de nerespectare a normelor fiscale. La nivel de judet, activitatea ANAF se realizeaza prin Directia Generala a Finantelor Publice in cadrul careia functioneaza structuri specializate si anume Serviciul de Investigatii Fiscale, Serviciul de Control Fiscal si Serviciul de Control Financiar. Atributiile acestor atructuri sunt coordonte si programate de catre serviciul de metodologie care urmareste realizarea sarcinilor proprii si tine legatura cu celelalte directii din cadrul Ministerului Finantelor Publice. De mentionat ca o data cu organizarea ANAF ca structura specializata de control a statului s-a inlocuit termenul de control fiscal cu cel de inspectie fiscala intru cat conform Hotararii de Guvern nr. 1050/ 2004" inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si neingradit prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autdritatiÎor publice locale, ... sau de alte autoritati care sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume da tora te bugetului general consolidat. " Inspectia fiscala reprezinta un ansamblu de activitati destinate sa asigure respectarea obligatiilor de calculare corecta, declarare si de plata la termenul legal a impozitelor, taxelor si altor varsaminte obligatorii datorate la bugetul de stat. Obiectul principal al activitatii de inspectie fiscala este " verificarea bazelor de impunere, a legalitatii··si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata, precum si a
accesoriilor aferente acestora.11 Inspectia fiscala se exercita pe baza principiilor independentei, uncitatii, autonomiei, ierarhizarii, teritorialitatii si descentralizarii, fiind organizata in baza unor programe anuale, trimestriale si lunare aprobate prin ordin al presedintelui ANAF. Atributiile pe care activitatea de inspectie fiscala trebuie sa le indeplineasca sunt, conform art. 91, al. (2) din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala, urmatoarele: constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor rezultand din activitatea contribuabilului supus inspectiei sau altor persoane privind legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale, in vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale; analiza si evaluarea informatiilor fiscale, in vederea confruntarii declaratiilor fiscale cu informatiile proprii sau din alte surse; . sanctionarea, potrivit legii, a faptelor constatate si dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la legislatia fiscala. Pentru o mai buna intelegere a sarcinilor care intra in sfera de actiune a inspectiei fiscale, trebuie definiti si explicati anumiti termeni specifici care completeaza definitia data inspectiei fiscale. Astfel, continutul obligatiilor fiscale este definit in Codul de procedura fiscala dupa cum urmeaza: a) obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat; b) obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile ·si fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului de stat consolidat; c) obligatia de a plati dobanzi si penalitati de intarziere, aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligatii de plata accesorii; d) obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa; e) obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului de stat consolidat; f) orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, in aplicarea legilor fiscale. In urma stabilirii acestor obligatii se naste raportul juridic fiscal ale carui subiecte sunt statul si unitatile administrativ - teritoriale pe de o parte, si contribuabilul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii fiscale, de cealalta parte. Statul este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, si de autoritatile administratiei publice locale . sau de compartimentele de specialitate ale acestora, denumite prin Codul de procedura fiscala organe fiscale. Contribuabilul este definit de Codul de procedură fiscală drept "orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat." Legea prevede ca in relatiile cu organul fiscal, contribuabilul poate fi reprezentat de un imputernicit numit printr-un act autentificat, mai ales in cazui in care contribuabilul nu are domiciliul fiscal in Romania si obligatiile fata de stat trebuie indeplinite. Prin domIciliul fiscal se intelege: a) pentru persoanele fizice, adresa de domiciliu sau adresa unde acestea locuiesc efectiv, daca difera de cea de
domiciliu; b) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul de gestilme administrativa si conducere a afacerii, in cazul in care difera de sediu! soda! declarat in actul constitutiv; c) pentru asocieri si alte entitati fara personalitate juridica,adresa reprezentantului fiscal sau adresa domiciliului fiscal al orÎC;aw:â dintr€) asociati Exercitarea activitatii de inspectie fiscala poate fi structumta pe () serie de actiuni dupa cum urmeaza: ·examinarea documentelor aflate la dosarul fiscal al contribuabilului; verificarea concordantei dintre datele din declaratiile fiscale cu cele din evidenta contabila a contribuabilului; • discutarea constatari lor si-solicitarea de explicatii scrise de la reprezentantul lega! al contribuabilului sau de la imputerniciti;
solicitarea de informatii de la terti; stabilirea de diferente de obligatii fiscale de plata; verificarea locurilor unde se realizeaza activitati generatoare de
venituri impozabile; dispunerea masurilor asiguratorii in baza legii; efectuarea de investigatii fiscale; aplicarea de sanctiuni potrivit normelor legale.
Pentru detalierea acestor etape ale inspectiei fiscale, Normele metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala aduc urmatoarele completari: ·solicitarea de explicatii scrise .. se va face ori de cate ori este nevoie pentru clarificarea si definitivarea constatarilor privind situatia fiscala a contribuabilului si se vor da in scris in "nota explicativa";-
• in cazul refuzului de a da explicatiile cerute, intrebarile se vor trimite printr-o adresa scrisa, iar formularea raspunsului trebuie facuta in termen de cel putin 5 zile lucratoare; • stabilirea bazei de impunere si a diferentelor de plata se vor face pe baza evidentelor conta bile si fiscale, folosindu-se metode indirecte de estimare prevazute in lege, cu mentionarea motivelor, criteriilor si temeiului legal de estimare. Metoda de estimare indirecta se utilizeaza in urmatoarele cazuri: ./ contribuabilul nu a depus declaratiile fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corecta a bazei de impunere; ./ nu colaboreaza sau chiar refuza inspectia fiscala; ./ nu si-a indeplinit obligatiile privind evidentele contabile si fiscale; ./ documentele justificative au disparut din motive de forta majora. Astfel, durata inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala la maxim 3 luni, in cazul marilor contribuabili sau a celor care au sedii secundare se mareste la 6 luni. Activitatea de inspectie fiscala trebuie sa examineze toate starile de fapt si raporturile juridice relevante pentru impunere, dar sa nu afecteze activitatea curenta a contribuabilului. Conform Codului de procedura fiscala, Il inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, . conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide re verificarea unei anumite perioade daca, de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care· influenteaza rezultatele acestora." Termenul de prescriptie este de 5 ani si incepe de la 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala,' ·iar pe timpul desfasurarii inspectiei fiscale se suspenda. Inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale, iar in cazul marilor contribuabili se - exercita asupra perioadei care incepe de la data incheierii ultimei inspectii fiscale. Codul de procedura fiscala prevede extinderea inspectiei fiscale pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca se constata una din situatiile: nu au fost depuse declaratiile fiscale; nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat;. exista indicii cu privire la diminuarea impozitelor, taxelor, contributii lor si altor sume datorate bugetului general consolidat. Activitatea de inspectie fiscala se realizeaza sub doua forme: 1. inspectia fiscala generala, care consta in verificarea tuturor obligatiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o
perioada de timp determinata; 2. inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligatii fiscale, pentru o perioada de timp determinata, cu mentiunea ca se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impunere, dar cu aprobarea conducatorului inspectiei fiscale si instiintarea contribuabilului. De regula, inspectia partiala se efectueaza in urmatoarele conditii: ./ . este stabilita prin lege;
./ este o actiune de regularizare a unor obligatii fiscale;
./ este dispusa prin decizia de reverificare data ca solutionare a unei contestatii; ./ este solicitata de unele institutii ale statului pentru clarificarea situatiei fiscale a unui anumit
contribuabil. In desfasurarea activitatii de inspectie fiscala, se pot aplica urmatoarele proceduri si tehnici de control: + controlul prin sondaj; + controlul inopinat; + controlul incrucisat; + calculul de control. Selectarea contribuabililor In vederea supunerii inspectiei fiscale este realizata de· catre organul fiscal competent, pe baza principiului general al tratamentului egal aplicat tuturor contribuabililor care fac parte din aceeasi categorie si acelasi domeniu de activitate. Procedura de selectare nu poate fi contestata de catre contribuabil si are' la baza 'urmatOarele criterii: "
» verificarea cel putin o data in cadrul termenului de prescriptie a marilor contribuabili;
» contribuabilii care in mod sistematic nu depun decl~ratiile fiscale sau le depun cu erori, deficiente si neconcordante;
» contribuabilii care desfasoara activitati cu frecventa ridicata de acte de evaziune fiscala sau cei asupra carora exista informatii privind practicarea evaziunii fiscale;
» contribuabilii care in mod sistematic inregistreaza pierderi sau nu-si achita obligatiile fiscale. In sistemul fiscal romanesc, bazat pe autoimpunere, se reglementeaza drepturile si obligatiile ce revin contribuabilului si organului fiscal inainte de inceperea inspectiei fiscale cat si pe parcursul desfasurarii acesteia. Astfel, contribuabilii au urmatoarele drepturi si obligatii: a) dreptul de a fi instiintat despre actiunea de inspectie fiscala; b) dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele. si contributiile sociale aflate in cadrul termenului de prescriptie;
c) dreptul de a solicita modificarea datei de incepere a inspectiei fiscale; d) dreptul de a fi verificat o singura data; e) dreptul de a solicita legitimatia organelor de inspectie fiscala;
f) dreptul ca activitatea sa sa fie cat mai putin afectata pe parcursul inspectiei fiscale; g) dreptul de a fi informat; h) dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informatii si de a refuza furnizarea lor;
dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate; dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal;
k) dreptul de a primi dovada scrisa in cazul retinerii unor documente de catre organele de inspectie fiscala; 1) dreptul de a cunoaste rezultatele inspectiei fiscale; m) dreptul de a contesta decizia de impunere emisa in urma inspectiei fiscale; n) obligatia de a permite accesul organului de inspectie in incintele de afaceri, de a asigura un spatiu adecvat si logistica necesara; o) obligatia de a pune la dispozitia organului de inspectie toate documentele care stau la baza calcularii impozitelor datorate; p) obligatia de a colabora la desfasurarea inspectiei fiscale si de a furniza informatiile cerute; q) obligatia de a conduce, a pastra si arhiva evidentele contabile si fiscale intr-un mod adecvat si de a le pastra la domiciliul fiscal sau la sediile secundare; r) obligatia de a se prezenta la sediul organului fisca! pent.ru clarificarea situatiei fiscale reale; s) obligatia de a plati diferentele de impozite, taxe, contributil soc!8ie, stabilite cu ocazia inspectiei fiscale, precum si dobanzile si penalitatile de inatrziere aferente acestora. In derularea activitatii de inspectie fiscala, trebuie sa se tina seama de cateva reguli impuse prin Codul de procedura fiscala, care vor fi detaliate in capitolul III al lucrarii o data cu descrierea procedurii de inspectie fiscala.
EVAZIUNEA FISCALĂ EvC!ziunea fiscală este un fenomen condamnat dintotdeauna, Însă niciodată nu a putut fi eradicată În totalitate. În ciuda sancţiunilor, el persistă În toate ţările. Evaziunea fiscală se manifestă cel mai adesea prin economia subterană, ponderea acesteia În Produsul Intern Brut fiind diferită În funcţie de măsurile luate de fiecare ţară În parte. Evaziunea fiscală este unul dintre fenomenele economice cele mai complexe şi de maximă importanţă cu care statele se confruntă şi ale cărei consecinţe nedorite caută să le limiteze cât mai mult. PreÎntâmpinarea şi limitarea acestui fenomen sunt În sarcina statelor. Puterea publică poate să intervină . în diferite momente prin măsuri corespunzătoare scopului de combatere a evaziunii fiscale. De multe ori măsurile luate de către state prin politica fiscală, urmărind creşterea capitalului sau alte obiective, prin scutiri sau reduceri de taxe, sunt interpretate ca fiind măsuri care încurajează official evaziunea fiscală. . De asemenea, globalizarea economiilor şi dezvoltarea relaţiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite a condus spre o manifestare internaţională a evaziunii fiscale. Astfel, se întâlnesc numeroase "paradisuri fiscale" În care sistemele fiscale sunt foarte permissive sau prevăd scutiri semnificative de impozite. Pe de altă parte, se Întâlneşte şi opinia circumscrierii În sfera evaziunii fiscale toate procedurile utilizate de Întreprinderi prin care sunt utilizate toate opţiunile
"- .
prevăzute de lege sau sunt speculate toate lacunele legii, În scopul minimizării cuantumului impozitelor, utilizându-se termenul de evaziune fiscală legală. In România, primele măsuri privind combaterea evaziunii fiscale au fost legiferate În 1994, iar În iulie 2005 a apărut o nouă formă a Legii privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, sub nr. 241. Legea română procedează la definirea unor termeni utilizaţi În cuprinsul acesteia, astfel:
• buget general consolidat - ansamblul tuturor bugetelor publice, componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate pentru a forma un intreg;
• contribuabil - orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate, fara personalitate juridica care datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat;
• documente legale - documentele prevazute de Codul fiscal, Codul de procedura fiscala, Codul vamal, Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, si de reglementarile elaborate pentru punerea in aplicare a acestora;
formulare tipizate cu regim special utilizate in domeniul fiscal - documente legale ale caror tiparire, inseriere si numerotare se realizeaza in conditiile actelor normative in vigoare;
• obligatii fiscale - obligatiile prevazute de Codul fiscal si de Codul de procedura fiscala;
• operatiune fictiva - disimularea realitatii prin crearea aparentei existentei unei operatiuni care in fapt nu exista;
• organe competente - organe care au atributii de efectuare a verificarilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii. În această lege, faptele care constituie infracţiuni de evaziune fiscală sunt sancţionate diferit, În funcţie de gravitatea acestora:
- . ~ .
~ se pedepseste cu amenda de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei fapta contribuabilului care, cu intentie, nu reface documentele de evidenta contabila distruse, in termenul inscris in documentele de control, desi acesta putea sa o faca. ~ se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, dupa ce a fost somata de 3 ori, documentele legale si bunurile din patrimoniu, in scopul impiedicarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale, ~ se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda impiedicarea, sub orice forma, a organelor competente de a intra, in conditiiie prevazute de lege, in sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale. ~ se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa. ~ se pedepseste cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani si interzicerea unor drepturi punerea in circulatie, fara drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special. ~ se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 12 ani si interzicerea unor drepturi tiparirea sau punerea in circulatie, cu stiinta, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
~ se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 10 ani si interzicerea unor drepturi stabilirea cu· rea-credinta de catre contribuabil a impozitelor, taxelor sau contributiilor, avand ca rezultat obtinerea, fara drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursari sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensari datorate bugetului general consolidat. ~ se pedepseste cu inchisoare de la 5 ani la 15 ani si interzicerea unor drepturi asocierea in vederea savarsirii fâptei prevazute la alin. (1). ~ se pedepsesc cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale: . a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; b) omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte . documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; c) evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu . au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive; d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor; e) executarea de evidente conta bile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor; f) sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate; g) substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si ale Codului de procedura penala.
Daca prin faptele prevazute mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, in echivalentul monedei nationale, limita minima a pedepsei prevazute de lege si limita maxima a acesteia se majoreaza cu 2 ani. Daca prin aceleaşi fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, in echivalentul monedei nationale, limita minima a pedepsei prevazute de lege si limita maxima a acesteia se majoreaza cu 3 ani. Legea prevede şi câteva cazuri În care faptele nu se pedepsesc sau În care pedepsele se reduce. Astfel, În cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute de prezenta lege, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, invinuitul ori inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc la jumatate. Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 100.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa, care se inregistreaza in cazierul judiciar. Aqeste dispozitii nu se aplica daca faptuitorul· a mai savarsit o infractiune prevazuta de prezenta lege intr-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de nepedepsire sau reducere. In cazul in care s-a savarsit o infractiune prevazuta de prezenta lege, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie. Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanti legali ai societatii comerciale, iar daca au fost alese, sunt decazute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infractiunile prevazute de legea privind evaziunea fiscală.
CONTROLUL PROPRIU AL AGENŢILOR ECONOMICI Noţiunea de control propriu semnifică faptul.că el se organizează şi se exercită din interiorul unităţilor patrimoniale sau de la nivelurile ierarhice imediat superioare. Obiectivele sale vizează creşterea operativităţii controlului şi creşterea responsabilităţii pentru administrarea patrimoniului propriu, şi rezultă şi din caracteristica acestora de a gestiona În interior valori materiale şi băneşti care necesită exercitarea unui control asupra integrităţii, stării calitative şi modului de utilizare a acestora. In ţara noastră, procesul de adaptare a sistemului de control propriu la cerinţele economiei de piaţă a generat apariţia unor noi norme juridice care au reglementat organizarea controlului propriu În cadrul unităţilor economice din sectorul de stat, În timp ce controlul propriu al agenţilor economici cu capital privat a devenit responsabilitatea conducerii acestora. Cel.e mai reprezentative forme de control propriu sunt controlul ierarhizat, controlul financiar preventiv şi controlul gestionar. Din punct de vedere normativ numai controlul financiar preventiv şi controlul financiar de gestiune au la bază norme juridice şi metodologice obligatorii, şi numai pentru sectorul de stat. Din motivele prezentate mai sus, multe unităţile patrimoniale cu capital privat şi de dimensiuni medii şi mici; nu acordă atenţia necesară organizării formelor proprii de control. Dacă volumul activităţii şi posibilităţile financiare nu permit şi nu necesită organizarea controlului preventiv sau a controlului gestionar, ar trebui să apeleze la valenţele controlului ierarhic şi ale controlului invizibil. Controlul invizibil este un concept care stă la baza organrzam muncii şi a sistemelor informaţionale. Sunt cunoscute
două concepţii privind controlul invizibil: a) Concepţia anglo-saxonă ( de origine americană) are la bază principiul: orice operaţiune şi tranzacţie trebuie să poată fi bservată În mod independent de cel puţin două persoane care au funcţii diferite În Întreprindere b) Concepţia continentală (de origine franceză) are la bază principiul una şi aceeaşi persoană nu poate interveni de două ori pe acelaşi flux de operaţiuni Controlul ierarhizat (operaţional, managerial sau de compartiment) - este un atribut de bază al funcţiilor de conducere şi se exercită În cadrul atribuţiilor normale de serviciu.
Sub aspect teoretic şi metodologic, derivă din principiul general al "delegării autorităţii de conducere şi control" potrivit căruia fiecărei funcţii trebuie i se atribuie răspunderi bine precizate, însoţite de autoritatea funcţiei respective. Organizarea propriu-zisă a acestui tip de control se face prin dispoziţii cu caracter intern, stabilindu-se activităţile supuse controlului, periodicitatea exercitării, obiectivele urmărite şi persoanele :fin responsabile. Controlul ierarhizat se poate exercita sub formă faptică sau documentară, utilizând sa diferite mijloace şi tehnici, ca : ::a • Inspectarea sau observarea directă, la faţa locului, a compartimentelor la • Informarea personală sau organizarea unor şedinţe cu sobordonaţii • Folosirea unor mijloace rapide de comunicare şi informare e • Primirea periodică a unor rapoarte, situaţii operative, etc. :t • Stabilirea anticipată a unor sarcini sau cifre de control Controlul ierarhizat de mai întâlneşte sub denumirea "control ierarhic operativ curent". Caracterul ierarhic al acestei forme de control se întemeiază pe organizarea piramidală a funcţiilor de conducere. Caracterul inopinat este dat de exercitarea controlului concomitent cu desfăşurarea activităţilor, permitând depistarea şi înlăturarea operativă a abaterilor, ceea ce îi conferă şi caracterul curent.
Controlul financiar preventiv Acest tip de control este un atribut al funcţiei financiar-contabile. Scopul său este preîntâmpinarea unor fenomene negative, utilizarea eficientă a resurselor, întărirea ordinii şi disciplinei in administrarea patrimoniului, creşterea gradului de răspundere. În sectorul de stat, controlul financiar preventiv este reglementat prin lege, modul de organizare şi exercitare a acestuia fiind stabilit de către Ministerul Finanţelor Publice. In cazul agenţilor economici din sectorul privat, modul de organizare şi exercitare este de competenţa organelor de conducere. Sarcinile de bază ale controlului financiar preventiv vizează preîntâmpinarea încălcării normelor juridice şi producerea de pagube sau prejudicii, iar continutul cuprinde examinarea, pe bază de documente, a operaţiunilor sub aspectul ceior cind elemente esenţiale : legalitate, realitate, necesitate, oportunitate şi economicitate. Se supun, de regulă, controlului financiar preventiv, toate operaţiunile cu caracter patrimonial, respectiv acele operaţiuni prin care se nasc, se modi'fică sau se sting drepturi şi obligaţii patrimoniale faţă de alte persoane fizice sau juridice, faţă de stat, etc, atât În faza de angajare, cât şi În faza de plată, ca de exemplu: încheierea contractelor încasările şi plăţile de orice natură, prin casă sau bancă trecerea pe cheltuieli sau pe rezultate a unor sume .. Închirierea, gajarea, concesionarea de bunuri, etc.
Controlul financiar preventiv se exercită În cadrul compartimentului financiarcontabil, de regulă de către conducătorul compartimentului, care este titularul vizei de control. Tn cazul lipsei sale temporare, este desemnat un înlocuitor, iar În unităţile cu volum mare de operaţiuni, pot fi stabilite şi alte persoane, împuternicite pentru anumite operaţiuni. Ca metodologie de exercitare, În momentul prezentării documentelor, persoana însărcinată cu viza verifică dacă sunt Îndeplinite toate obiectivele stabilite pentru operaţiunea în cauză. Sub aspect formal, acordarea vizei de control financiar preventiv constă În aplicarea pe document a unei ştampile şi a semnăturii persoanei Însărcinate cu controlul, cu menţionarea datei acordării vizei. Dacă nu sunt Întrunite toate elementel.e necesare pentru acordarea vizei, persoana responsabilă refuză acordarea vizei. Soluţionarea acestei situaţii depinde de modul concret prevăzut de către conducerile unităţilor respective . . Prin dispoziţii ale conducerii vor fi stabilite operaţiunile care nu vot fi executate şi nu vor fi Înregistrate În contabilitate, dacă nu au primit În prealabil viza de control. Controlul gestionar Gontrolul gestionar vizează În principal administrarea corectă a patrimoniului şi este, În esenţă, un control de factură contabilă sau revizie contabilă, fără a se limita Însă la aceasta. Necesitatea acestui control decurge din cerinţa ca fiecare agent economic, ca şi fiecare gestiune sau subdiviziune organizatorică să fie supuse periodic unui control analitic (control de fond). Acest control se efectuează, de regulă, o singură dată pe an, cuprinzând totalitatea operaţiunilor economice şi financiare care au avut loc de la precedenta
verificare până la zi. Conţinutul activităţii de control gestionar are mai multe accepţiuni în lume·, În funcţie de caracteristicile sistemului juridic, de organizarea contabilităţii, de tradiţie şi de organizarea profesiei contabile. Tn România, controlul gestionar vizează În principal respectarea normelor legale privitoare la gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti, pe baza operaţiunilor înregistrate în contabilitate şi a evidenţelor tehnico-operative. La fel ca în cazul controlului preventiv, controlul gestionar este reglementat de norme juridice pentru sectorul de stat, În timp ce agenţii economici cu capital. privat îşi organizează controlul propriu conform propriilor statute,
Controlul gestionar se organizează, de regulă, În compartimente distincte situate În subordinea directă a conducerii, Încadrate cu revizori contabili care au sarcini exclusive de efectuare a controlului. Controlul gestionar se efectuează În totalitate sau prin sondaj, În raport cu volumul, valoarea şi natura bunurilor, condiţiile de păstrare şi gestionare, frecvenţa abaterilor, s,a, Obiectivele sale vizează În principal:
· existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor de orice fel şi deţinute cu orice titlu
· utilizarea valorilor materiale în activitatea unităţii · efectuarea Încasărilor şi plăţilor de orice natură · întocmirea şi circulaţia documentelor primare şi registrelor conta bile
În ceea ce priveşte metodologia de exercitare, orice acţiune de control gestionar trebuie să parcurgă câteva etape: 1. Pregătirea acţiunii de control: cuprinde ca momente obligatorii: - documentare privind activitatea din sectorul supus verificării - desemnarea persoanelor care vor forma echipa - instruirea echipelor desemnate - studierea diverselor materiale existente la unitatea verificatoare ŞI studierea dispoziţiilor legale şi interne legate de activitatea supusă controlului - alegerea momentului de începere a controlului şi durata acestuia
f) Organizarea muncii la locul verificării : - prezentarea la unitatea supusă verificării şi luarea legăturii cu conducerea - verificarea valorilor materiale care necesită un control inopinat - documentare detaliată privind organizarea şi desfăşurarea activităţii - întocmirea unui plan detaliat de verificare 3. Verificarea propriu-zisă: trebuie să respecte cel puţin trei reguli de bază: /li verificare3 obiectivelor înscrise în plan trebuie să se împletească obligatoriu cu modul În care unitatea controlată a adus la îndeplinire măsurile stabilite în acţiunile de control precedente controlorii pot solicita întocmirea unor situaţii, extrase de date, note de justificare, . limitate la strictul necesar
· controlorii vor menţine un contact permanent cu factorii de răspundere şi să satisfacă obligatoriu trei cerinţe esenţiale :
· aprecierea operaţiunilor trebuie să se facă încspiritul unei depline obiectivităţi, în . acord cu legislaţia şi pe baza documentelor · trebuie avute în vedere interdependenţele dintre diferitele fenomene şi procese · membrii echipei trebuie să informeze permanent şeful şi ceilalţi membri despre constatări, pentru confruntarea opiniilor
Întocmirea şi perfecta rea documentelor de control: - toate constatările trebuie consemnate în documente specifice, care vor cuprinde şi concluziile şi aprecierile contr%rilor, precum şi măsuri - în afara consecinţelor imediate, actele de control pot sta la baza unor acţiuni administrative sau juridice - actele de control trebuie să îndeplinească anumite condiţii de formă (elementele de identificare şi semnăturile autorizate, atât ale controlorilor cât şi ale celor controlaţi) şi de fond (constatări autentice şi concluzii temeinice), excluzând subiectivismul, părerile preconcepute şi arbitrariul - de principiu, actele de control sunt documente bilaterale, adică ele se însuşesc şi semnează atât-de controlori cât şi de către reprezentanţii unităţii Cele mai importante şi uzuale acte de control sunt:
o Procesul verbal: este principalul document, care cuprinde o parte introductivă, rezervată datelor de identificare, o parte care cuprinde conţinutul propriu-zis al controlului, cu expunerea ordonată a tuturor deficienţelor constate, şi o parte de încheiere în care se precizează numărul de exemplare şi destinaţia lor
precum şi menţiunea restituirii tuturor documentelor puse la dispoziţie o Nota de prezentare: însoţeşte actul de control şi conţine aprecieri suplimentare faţă de cele constatate, destinate numai celui care a dispus controlul, sub forma propunerilor de măsuri, de imputare a pagubelor, etc. o Nota unilaterală : se întocmeşte atunci când nu se constată deficienţe sau abateri şi când nu se justifică întocmirea procesului verbal
5. Valorificarea rezultatelor controlului : se realizează prin stabilirea măsurilor concrete prin care urmează să se remedieze deficienţele
I6. Controlul indeplinirii măsurilor stabilite pe baza concluziilor rezultate din acţiunea de verificare: misiunea controlului se poate considera Încheiată numai atunci când deficienţele, abaterile au fost definitiv lichidate şi s-au creat condiţiile pentru prevenirea lor În viitor
GESTIUNEA ŞI GESTIONARUL Etimologic, noţiunea de gestiune este de origine franceză şi provine din cuvântul gestion, care este un derivat din latinescul getio, cuvânt care semnifică "girare unei averi". Noţiunea de gestiune a căpătat şi un sens mai concret, de administrare a bunurilor, răspundere privind păstrarea bunurilor şi a mânuirii fondurilor unei întreprinderi sau instituţii". În conformitate cu Codul Civil, noţiunea de gestiune reprezintă administrarea patrimoniului sau a unei părţi din bunurile unei persoane, de către reprezentantul ei, numit garant. Totalitatea bunurilor materiale, mijloace băneşti sau alte valori pe care un gestionar le primeşte, le păstrează şi le eliberează în condiţiile legii, asigurând integritatea lor, reprezintă obiectul gestiunii. Din punct de vedere economic, prin bun se înţelege tot ceea ce serveşte la satisfacerea trebuinţelor omului şi poate fi exprimat în bani. Bunurile se mai pot împărţi, în funcţie de provenienţa lor, În bunuri libere (accesul la acestea este liber, fiind determinat doar de loc şi timp, de exemplu lumina,
. aerul de munte, apa mării etc) şi bunuri economice (care cuprind atât materialele cât şi serviciile şi informaţiile, provenind în urma unei activităţi economice şi existând doar tât timp cât vor fi produse). Însă, bunul obţinut fără nici o cheltuiuală nu este bun economic. Ceea ce caracterizează gestiunea este faptul că gestionarului îi revine obligaţia să efectueze o sumă de activităţi, În scopul păstrării şi asigurării integrităţii bunurilor sau valorilor băneşti primite.
Legea privind angajarea gestionarilor1 consideră a fi "bunuri", bunurile materiale, mijloacele băneşti şi orice alte valori gestionate. Sunt incluse în categoria gestiunilor: a) depozitele, magaziile, silozurile, precum şi altele asemănătoare, În cazul În care În ele sunt adăpostite, depozitele sau înmagazinate materii primi şi similare, materiale, 1 Legea 22 din 18 noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice combustibil, carburanţi şi lubrifianţi, deşeuri, semifabricate, produse, piese de schimb, mijloace de transport, obiecte de inventar, echipament şi materiale de protecţie, alimente, medicamente, imprimate etc.; b) magazinele în care se primesc şi se desfac mărfuri cu ridicata sau cu amănuntul, raioanele şi tonetele acestor magazine în cazul în care activitatea lor este evidenţiată separat în contabilitate; c) inventarul societăţilor indiferent dacă obiectele care-I compun sunt folosite în unul sau mai multe locuri (camere, etaje, săli, boxe etc.); d) gestiunile de numerar sau imprimate care sunt valori prin ele însăşi sau care pot fi transformate în bani sau folosite pentru schimb (de exemplu valorile aflate la casieri, factori, agenţi fiscali, remizieri etc.). Dacă s-ar dori realizarea unei clasificări a gestiunilor în funcţie cu natura bunurilor gestionate, sunt gestiuni de bunuri (valori materiale), gestiuni de bani sau alte valori şi mixte, cu evidenţă cantitativă sau valorică,. individuale sau colective. Pot . reprezenta gestiuni independente depozitele, magaziile, silozurile, turmele de animale,
magazinele de mărfuri sau raioanele acestora, chioşcurile şi tonetele, numerarul şi imprimatele de valoare, operele de artă şi obiectele preţioase. Prin valori materiale, de regulă, se înţeleg: materii prime, materiale, semifabricate cumpărate, prefabricate şi detaliile de montat, combustibilul, piesele de schimb, obiectele de mică valoare sau de scurtă durată, sculele, dispoziţiile şi verificatoarele, deşeurile, anvelopele, echipamentul de lucru, uniformele, echipamentul şi materialele de protecţie, cazarmamentul, baracamentele şi amenajările provizorii de pe şantiere, ambalajele, semifabricatele din producţie proprie, produsele finite, mărfurile, utilajele şi materialele pentru investiţii şi alte valori de natura acestora. Gestiunile de valori materiale au ca obiect bunurile concrete, cu va!oareintrinsecă, materializată sub diverse forme. Prin gestiunile băneşti se înţelege numerarul intrat în casieria unităţii, precum şi alte valori nemateriale, cum sunt: timbre, tichete de transport şi de masă, . cecuri, formulare cu regim special etc. Gestiunile băneşti reprezintă totalitatea valorilor băneşti şi sunt organizate în funcţie de specificul şi complexitatea activităţii sub formă de casierii, ghişee sau puncte de încasări şi plăţi.
La unităţile de producţie şi cele bugetare gestiunile de bunuri sunt organizate distinct de cele băneşti, iar la societăţile comerciale având ca obiect comerţul cu amănuntul se pot organiza şi gestiuni care pot fi denumite gestiuni mixte. Particularităţile gestiunilor mixte:
· acelaşi gestionar gestionează atât mărfurile cât şi numerarul; · evidenţa se ţine numai valoric;
· mărfurile se transformă în bani pe măsura comercializării lor, iar gestionarul va justifica soldul valoric, care poate fi constituit fie numai din mărfuri, dacă nu s-a vândut nimic, fie din mărfuri plus numerarul încasat în cursul zilei, săptămânii, lunii.
Gestiunile de valori materiale (bunuri) sunt gestiuni cu evidenţă cantitativă, caracterizându-se prin aceea că evidenţa tehnico-operativă se ţine pe fiecare produs în parte numai cantitativ şi cu indicarea tuturor specificaţiilor. Gestiunile valorice sunt acele gestiuni în careîriregistrarea mărfurilor intrate în magazin se efectuează numai global valoric, la fel ca şi ieşirile. Ceea ce caracterizează acest gen de gestiuni este faptul că raportul de gestiune se întocmeşte numai valoric, indiferent că se fac vânzări zilnice sau ies produse din magazin prin transferul la alte magazine ale societăţii comerciale respective. În nici o lege nu se prevede în mod expres condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru înfiinţarea unui gestiuni, dar se pot determina unele criterii orientative, şi anume: - volumul operaţiunilor de intrări şi ieşiri de mărfuri, determină felurile gestiunilor şi numărul acestora (de exemplu, la unităţile mijlocii şi mari se pot constitui mai multe gestiuni de acelaşi fel sau specializate pe feluri de bunuri, cum ar fi gestiuni de materii prime, semifabricate, produse finite, piese de schimb, ambalaje etc.); - locul de depozitare a bunurilor care fac obiectul gestiunii, astfel pentru aceleaşi produse se pot constitui gestiuni la depozitele centrale ale societăţii sau gestîuni. pe secţii de producţii, precum şi gestiuni de comercializare a produselor fabricate; - destinaţia bunurilor, de exemplu cele destinate investiţiilor, plătite din fonduri pentru investiţii pot fi constituite în gestiuni separate de bunurile necesare producţiei sau consumului curent; - volumul, complexitatea şi specificul operaţiilor de încasări şi plăţi poate determina organizarea mai multor casierii; ghişee, puncte de încasări şi plăţi sub directa îndrumare, coordonare şi control a unui casier central; - stabilirea persoanelor care au dreptul de a fi gestionari, prin respectarea atât a legii 22/1969 dar şi a legii 31/1990, ambele modificate ulterior. La întreprinderile şi instituţiile mici se organizează, de regulă, o gestiune de mijloace băneşti (casierie) şi o singură gestiune peritru toate bunurile corporale. În schimb, la unităţile economice mari se înfiinţează gestiuni specializate pentru materii prime, materiale, piese de schimb, carburanţi, produse finite etc.. Mai mult, pentru aceeaşi categorie de bunuri se pot organiza mai multe gestiuni, sub forma unor depozite centrale şi sub forma unor magazii la nivelul secţiilor de producţie, subunităţilor cu sediu distinct sau filialelor. Decizia sau ordinul de constituire a unei gestiuni trebuie să se prevadă:
o denumirea gestiunii; o date înfiinţării gestiunii; o obiectivul gestiunii, adică natura bunurilor;
o nominalizarea gestiunii, prin atribuirea de numere de ordine dacă se constituie mai multe gestiuni în cadrul aceleiaşi unităţi;
o locul unde este constituită gestiunea; o denumirea gestionarilor la constituire;
o nunele persoanelor care au dreptul să dispună eliberarea de bunuri din gestiune şi comunicarea listei cu specimene de semnături. Numărul şi natura gestiunilor se stabileşte prin organigramă, la întreprinderile şi organizaţiile economice, sau prin statutul de funcţiune, la instituţiile publice. Pentru realizarea oricărei activităţi, indiferent dacă este desfăşurată de persoană fizică sau juridică, de societăţi cu capital de stat, privat sau mixt, de instituţii sau de organizaţii nonprofit, sunt necesare bunuri materiale şi băneşti. În acest sens, agenţii economiei, autorităţile şi instituţiile publice în conformitate cu legile În vigoare, au obligaţia de angajare a persoanelor care au ca răspundere "totalitatea operaţiilor de primire, păstrare şi eliberare sau mânuire a bunurilor materiale, băneşti şi a altor valori"(Legea nr. 22/1969). Lege nr. 22/1969 a instituie un sistem de răspunderi şi garanţii care vizează, pe de o parte, prevenire producerii unor prejudicii în dauna societăţilor comerciale, autorităţilor şi instituţiilor publice, şi, pe de altă parte, recuperarea prejudiciilor cauzate. În ceea ce priveşte noţiunea de "gestionar' folosită în cuprinsul actului norrTlativ menţionat, gestionar este acel angajat "care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrare, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară", a entităţii, indiferent de modul de dobândire şi de locul unde se află bunurile. Potrivit Codului Muncii, calitatea de persoană încadrată (salariat) o are persoana care Încheie un contract individual de muncă cu unitatea, 'indiferent dacă este pe o perioadă determinată sau nedeterminată, salariatul trebuind să se supună programului de lucru prevăzut pentru persoanele încadrate şi disciplinei muncii, stabilită prin Regulamentul de ordine interioară. În contract trebuie cuprinse şi obligaţiile salariatului şi ale unităţii (de a-I remunera, de a-i calcula, reţine şi vira contribuţiile către stat), de a-i acorda şi alte drepturi ce i se cuvin (dreptul la concediu, dreptul de a beneficia de pensie). Trebuie făcută distincţia între gestionarul de drept şi gestionarul de fapt chiar dacă legea nu foloseşte nici unul dintre aceşti termeni, ci doar generic cel de
"--'"---~gestrănar" ,'""ca-re" are "înţelesul de ges tIonar-de drept'În articolu"/3f" arfeg"iT 2211969- se precizează: "Angajatul care primeşte, păstrează şi elioerează bunuri fără a avea calitatea de gestionar În Înţelesul articolului 1 răspunde integral, aplicându-i-se În mod corespunzător prevederile prezentului capitol". Sunt situaţii în care sarcinile de primire, păstrare şi. eliberare de bunuri pot fi efectuate de ,persoane care nu au calitatea de gestionar în înţelesul articolului 1 şi În mod întâmplător fac acte de gestiune, care nu reprezintă atribuţiile principale de serviciu. Astfel de persoane, nu sunt Încadrate pe funcţii . de gestiune şi nici nu li se reţin garanţii gestionare, dar ele reprezintă gestionarii de fapt. Gestionarul de fapt răspunde şi el integral, dar acest lucru nu-i conferă calitatea de gestionar, În Înţelesul legii. Răspunderea integrală fiind singurul punct comun dintre aceste două categorii de gestionari. Persoanele angajate sezonier sau temporar pot fi gestionari, cu respectarea condiţiilor prevăzute În legea 2211969. Persoanele cu funcţie de gestionar trebuie să fie Încadrate cu contract de muncă pe durată nedeterminată, permanent, asigurându-se astfel o continuitate În primirea, păstrarea şi eliberarea bunurilor. Persoanele Încadrate sezonier execută lucrări determinate pe această perioadă, care de regulă nu depăşeşte 6 luni. De obicei, un contract de scurtă durată se încheie pe cel mult 2 luni, iar dacă cel Încadrat înlocuieşte un salariat lipsă, care-şi păstrează postul În baza legii, contractul se poate Încheia pe o perioadă de cel mult 4 luni. Pe lângă personalul angajat sezonier sau temporar mai sunt şi alte categorii de personal care fac obiectul unor situaţii speciale de atribuire a calităţii de gestionar, şi anume persoanele detaşate, persoanele remunerate pe bază de tarife sau cote procentuala - remizieri, incsrcatori-descsrcstori de marfa, colaboratorii externi, colaboratorii externi.
Legea 22/1969 prevede conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoans care vizeazs
ocuparea postulul de gestionar, dar §i exceptiile la aceste reguli.
In primul rand, gestionar poate fi persoana care „a implinit varsta de 21 de ani,. a absolvit o
§coa(s generals sau o §coala echivalents §i are cuno§tintele necesare pentru a indeplini aceasts
functie"(art. 3, legea nr. 22/1969).
Ministerele §i celelalte organe centrale ale administratiei publice, pot hotari, in " functie de
complexitatea gestiunilor, natura §i valoarea bunurilor §i de cuno§tintele pe care
le implica gestionarea lor, categoriile de gestiuni pentru care functia de gestionar poate fi
indeplinits §i de persoane care au implinit varsta de 18 ani, precum §i gestiunile pentru
care „gestionarul ss fi absolvit liceul on o koa la profesionala in specialitatea"-~cofespunzatoa~e ge~Tiunii-sau o koala echivalerita ~ sa sibs un anumit stagiu in munca de gestionar".
In cazul societatilor comerciale, gestionarul trebuie sa aiba varsta de 21 de ani, in caz contrar, in
situatiile constatsrii de pagube, vor rsspunde pentru prejudiciile constatate atat gestionarii dar ~i
persoanele care nu au respectat prevederile legii privind varstaa gestionarului.
Cand se face incadrarea sau trecerea in functia de gestionar se impune verificarea cunostintelor
necesare pentru indep{inirea functiei, §i anume cele de scris, numarat, socotit, cantarit, masurat, dar ~i a
cuno§tintelor cu privire la obligatiile, drepturile §i raspunderile gestionarilor. Verificarea cuno§tintelor este
facuta de o comisie constituita in
acest scop de conducerea societstii, care va trebui ss consemneze, sub semnatura, intrun proces verbal
rezultatele verificsrii, precum §i faptul ca persoana/persoanele verificate au cuno§tintele §i maturitatea
necesara pentru a n gestionar/gestionari.
Fiecare unitate patrimoniala trebuie sa se preocupe de pregstirea profesionala a personalului ~i
dups incadrarea in functie, gestionarul trebuie sa lie instruit cu privire- lareceptionarea, preluarea, manipularea, depozitarea, livrarea bunurilor ti evidenta gestionars, in functie de
specificul gestiunii pe care o define. Pentru gestiunile complexe sau importante, ministerele ~i celelalte
organe centrale
ale administratiei publice au dreptul ss stabileascs o conditie sintetica cu privire lavechimea, experienta in munca de gestiune a viitorului gestionar.
Potrivit articolului 4 din aceea§i lege, nu poate fi gestionar:
persoana aflats in curs de urmarire penals sau de judecata pentru ssvarsirea vreunei infractiuni;- pe o perioadă de 2 ani, persoana care a săvârşit vreo infracţiune şi a fost amnistiată în cursul urmăririi penale, judecaţii sau condamnării; - persoana căreia i s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei nu poate fi gestionar În cursul termenului de Încercare şi 2 ani de la expirarea acestui termen; - persoana condamnată pentru săvârşirea de infracţiuni, chiar dacă a fost graţiată. Interdicţia prevăzută de lege operează pentru condamnările la Închisoare, cele cu amendă penală sau condamnările la muncă În folosul comunităţii. Unităţile patrimoniale, pe lângă obligaţiile faţă de gestionari, mai au şi alte obligaţii, faţă de patrimoniul propriu: - În cazul angajează sau trece În funcţia de gestionar persoane deja angajate, trebuie să se solicite, Înainte de angajare, de la secţiile de poliţie pe raza cărora au domiciliul potenţialii gestionari sau de la Poliţie, relaţii cu privire la antecedentele penale (cazierul
'-'-"-'-jUdrcrărr Organele-aepoTiţie-vor comunica-Informaţiile soficitate tr,mc:iximum 30 -dez1Te-de primirea cererii; - În cazul În care este solicitată o dovadă de către o persoană a cărei ultim loc de muncă a fost la unitatea respectivă sau de către o altă unitate patrimonială care intenţionează angajarea' sau trecerea acestei persoane În funcţia de gestionar, dovada ar trebui să cuprindă eventualele pagube produse, natura acestora, dacă au fost acoperite sau sunt În curs de acoperire, dacă pentru paguba produsă a fost sancţionat cu desfacerea contractului de muncă sau a fost menţinut În continuare În funcţie. Această dovadă trebuie să fie semnată de şeful compartimentului financiar-contabil şi conducerea unităţii şi.eliberată În termen de 10 zile de la primirea cererii. În situaţiile În care. gestiunea este mult prea mare pentru a fi administrată de o singură persoană sau În unitate se lucrează În mai multe schimburi fără predarea gestiunii, se impune Încredinţarea gestiunii mai multor persoane, fiind necesar consimţământul scris al fiecărui gestionar, de acceptare a celorlalţi gestionari (cogestionarilor) . Ar trebui amintit că şi gestionariî au anumite obligaţii, cum ar fi de exemplu constituirea de garanţii În numerar şi În funcţie de natura şi valoarea bunurilor gestionate şi garanţii suplimentare.
Garanţia În numerar reprezintă suma de bani depusă de gestionar societăţii la care este încadrat, sau retinută de aceasta din salariul lunar.
Constituirea de garantiei in numerar este obfigatorie atat pentru gestionar dar §i pentru societatea
angajatoare, deoarece permite o certa §i grabnica recuperare a eventualelor pagube in gestiuni.
In cadrul societytilor cu capital integral privat, asociatii sunt liberi sa hotarasca cuprivire la soarta patrimoniului, putand hotari §i neconstituirea de garantii de cytre
gestionar. In eventualitatea unei pagube sau litigiu, Curtea Sup rema de Justitie a decis ca
raspunde solidar Si persoana cu functie de conducere, in limita garantiei neconstituita de gestionar.
Garantia suplimentara se constituie numai pentru anumite categorii de gestiuni
§i gestionari, putand fi constituite in numerar sau pot consta intr-o fidejusiune on gaj, dar
§i intr-o ipoteca.
Garantia sup(imentary poate imbryca urmytoarele former
a)afectarea unor bunuri mobile on imobile ale gestionarului on ale unor tern indicati de
catre gestionar, fund vorba de bunuri de folosinty indelungaty §i cu valori relativ mari, cum
ar fi de exemplu case on apartamente, autoturisme, terenuri, aparate electronice §i electrice, obiecte de
metale §i pietre pretioase etc.;
b)consemnarea la CEC sau banca a unor sume egale cu valoarea stability drept garantie suplimentary;
c)asumarea obligatiei de a acoperi, integral sau numai intr-un cuantum limitat, eventualele lipsuri de
inventar ale gestionarului, de catre terte persoane garante.
INVENTARIEREA ELEMENTELOR DE ACTIVE SI DATORII
OMFP nr. 1743/2004 :Inventarierea elementelor de activ si de pasiv reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, dupa caz, la data la care aceasta se efectueaza.
Inventarierea are ca scup principal stabilirea situatiei reale a tuturor elementelor de activ si de pasiv ale fiecarei unitati, precum si a bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu, apartinand actor persoane juridice sau fizice, in vederea intocmirii situatiilor financiare anuale care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare si a performantei unitatii pentru respectivul exercitiu financier.
Inventarierea este cea mai complexa operatiune de control gestionar, care imbina controlul faptic cu cel documentar
Exista mai muite abordari privind Inventarierea
• Din punct de vedere contabil
• Din punct de vedere gestionar (inventarieri de control)
• Din punct de vedere a metodei inventarului intermitent De asemenea, Inventarierea are doua dimensiuni
• Dimensiunea cantitativa
• Dimensiunea calitativa
Periodicitatea operatiunilor de inventariere
• la inceputul activitatii
• cel putin o data pe an pe parcursul fiunctionarii lor,
• in cazul fuziunii sau incetarii activitatii,
• la cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controluiui, sau a actor organe prevazute de lege;
• on de Gate on suet indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune, care nu pot fi stabilite cert decat prin inventariere;
• on de cafe on intervene o predare-primire de gestiune;
• cu prilejul reorganizarii gestiunilor;
• ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forte majors;
• in alte cazuri prevazute de lege.
Pregatirea operati.unilor de inventariere
numirea comisiei de inventariere, grin decizie scrisa a conducstorului, formats din cel putin dous
persoane
decizia cuprinde comisia, responsabilul, modul , de inventariere, gestiunile, perioada organizarea depozitarii bunurilor grupate pe sortotipodimensiuni,
codificarea acestora si intocmirea etichetelor de raft; tinerea is zi a evidentei tehnico-operative la gestiuni si a celei contabile si
efectuarea confruntarii datelor din aceste evidente; participates intregii comisii de inventariere la lucrarile de inventariere;
• asigurarea personalului necesar pentru manipulates bunurilor care se inventariaza, respectiv pentru
sortare, asezare, cantarire, masurare, numarare etc.;
• asigurarea participarii la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, pret etc.) a unor specialisti din
unitate sau din afara acesteia, is solicitarea responsabilului comisiei de inventariere, care au
obligatia de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor inscrise;
• dotarea gestiunii cu aparate si instruments adecvate si in numar sufficient pentru masurare, cantarire
etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre, sonde etc.), prscum si cu formulate si rechizite
necesare;
• dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul si de sigilare a spatiilor inventariate;
• asigurarea protectiei membrilor comisiei de inventariere in conformitate cu normele de protectie a
muncii;
asigurarea securitatii usilor, ferestrelor, portilor etc. de !a magazine,
depozite, gestiuni etc. Masuri organizatorice
a) inainte de inceperea operatiunii de inventariere sa is de la gestionarul raspunzator degestiunea bunurilor o
declaratie scrisa
b) sa identifice toate locurile (incaperile) in care exista bunuri ce urmeaza a fi inventariate;c) sa asigure inchiderea si sigiiarea spatiilor de depozitare, in prezenta gestionaruiui ., on de cate on se
intrerup operatiunile de inventariere si se paraseste gestiunea.
d) sa bareze si sa semneze, la uitima operatiune, fisele` de magazie, mentionand data la care s-au inventariat
bunuriie, sa vizeze documentele care privesc intrari sau iesiri de bunuri, existente in gestiune, dar neinregistrate,
sa dispuna inregistrarea acestora in fisele de magazie si predarea for la contabilitate, astfel incat situatia scriptica a
gestiunii sa refiecte realitatea.
e) sa verifice numerarul din case si sa stabileasca soma incasarilor din ziua curenta, solicitand intocmirea
monetarului (la gestiunile cu vanzare cu amanuntul) si depunerea numerarului la casieria unitatii;f) sa controleze daca toate instrumentele si aparatele de masura sau de cantarire au fast verificate si daca sunt
in bona stare de functionare.
Declaratia gestionarului
- gestioneaza bunuri si in alte locuri de depozitare;- in afara bunuriior unitatii respective, are in gestiune si alts bunuri apartinand tertilor, primite cu sau fare
documente;
- are plusuri sau lipsuri in gestiune, despre a caror cantitate sau valoare areA
cunostinta;
- are bunuri nereceptionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au
intocmit documentele aferente;
- a primit sau a eliberat bunuri fare documente legate;
- define numerar sau alts hartii de valoare rezultate din vanzarea bunurilor aflate in gestiunea sa;
- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate in evidenta gestiunii sau care nu au fost
predate la contabilitate
felul, numarul si data ultimului document de intrare/iesire a bunurilor in/din gestiune.
Proceduri specifice de inventariere
• Brevetele, licentele, know-how si msrcile de fabrics se inventariaza pe baza titlurilor de proprietate
• Inventarierea terenurilor se efectueaza pe baza documentelor care atesta proprietatea acestora si a
schitelor de amplasare
• Cladirile se inventariaza prin identificarea {or pe baza titlurilor de proprietate si a dosarului tehnic al
acestora
• Constructiile si echipamentele speciale cum sunt: retelele de energie electrica, termica, gaze, spa, canal,
telecomunicatii, caile ferate si altele similare se inventariaza potrivit regulilor stabilite de detinatorii acestora
• Imobilizarile corporate care in perioada inventarierii se afla in afara unitatii se inventariaza inaintea iesirii for
temporare din unitate sau prin confirmare scrisa primita de la unitatea unde acestea se gasesc
• Pentru imobilizari necorporale si corporate aflate in curs de executie se mentioneaza pentru fiecare object in
parte, pe baza constatarii la fats locului: denumirea obiectului, descrierea amanuntita a stadiului in care se afia
acesta, pe baza valorii din documentatia existents (devize), precum si in functie de volumul lucrarilor realizate la
data inventarierii.
• Stabilirea stocurilor faptice se face prin numarare, cantarire, masurare sau cubare, dupa caz. Bunurile aflate in
ambalaje originate intacte nu se desfac decat prin sondaj, acest lucru urmand a fi mentionat si in listele de
inventariere respective
La lichidele a caror cantitate efectiva nu se poate stabili prin transvazare si masurare, continutul vaselor - stabilit
in functie de volum, densitate, compozitie etc. - se verifica prin scoaterea de probe din aceste vase, tinandu-se
seams de densitate, compozitie si de alte caracteristici ale lichidelor, care se constata fie organoleptic, fie prin
masurare sau probe de laborator, dupa caz
• Materialele de mass ca: ciment, otel beton, produse de cariera si balastiera, produse agricole si alte materiale
similare, ale caror cantarire si masurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la degradarea bunurilor
respective, se pot inventaria pe baza de calcufe tehnice
Bunurile aflate asupra angajatilor la data inventarierii (echipament, cazarmament, scule, unelte etc.) se inventariaza si
se tree in liste separate Bunurile cu un grad mare de perisabilitate se inventariaza cu prioritate fara a se_ stanjeni desfacerea imediata a
acestora
Toate bunurile ce se inventariaza se inscriu in listele de inventariere, care
trebuie sa se intocmeasca pe locuri de depozitare, pe gestiuni si pe categoric de bunuri.
• Bunurile apartinand altor unitati (inchiriate, in leasing, in custodie, cu vanzare in
consignatie, spre prelucrare etc.) se inventariaza si se inscriu in liste separate
Listele de inventariere cuprinzand bunurile apartinand tertilor se trimit si
persoanei fizice sau juridice, romane on straine, dupa caz, careia ii apartinbunurile respective, in termen de cel molt 15 zile de la terminarea inventarierii, urmand ca proprietarul
bunurilor sa comunice eventualele nepotriviri in termen de 5 zile de la primirea listelor de inventariere.
Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fara miscare on greu
vandabile, comenzi in curs, abandonate sau sistate, precum si pentru creantele
si obligatiile incerte on in litigiu se intocmesc liste de inventariere separate sausituatii analitice separate, dupa caz
• Bunurile aflate in expeditie se inventariaza de catre unitatile furnizoare, car bunurile achizitionate aflate in curs
de aprovizionare se inventariaza de unitatea cumparatoare si se inscriu in Piste de inventariere separate
• In cazul productiei in curs de executie se inventariaza atat produsele care nu au trecut prin toate fazele (stadiile)
prelucrarii impose de procesul tehnologic de productie, cat si produsele care, desi au fost terminate, nu au trecut
toate probele de receptionare tehnica sau nu au fost completate cu toate piesele si accesoriile for
• Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate la locurile de
munca si nesupuse prelucrarii, nu se considers productie in curs de executie. Acestea se inventariaza
separat si se repun in conturile
din care provin, diminuandu-se cheltuielile, car dupa terminarea inventarierii acestora se vor evidentia in conturile
initiate de cheltuieli
• Inventarierea productiei in curs de executie din cadrul sectiilor auxiliare se face prin stabilirea
gradului de executare a lucrarilor (reparatii, lucrari pentru tern etc.).• La unitatile 'de constructii-montaj, in listele de inventariere a productiei neterminate se includ:
- categoriile de lucrari si parti de elemente de constructii la care n-a fost executat intregul volum de
lucrari prevazute in normele de deviz; - lucrarile executate (terminate), dar nereceptionate de catre
beneficiar.
• Inventarierea lucrarilor de modernizare nefinalizate sau de reparatii ale,cladirilor, instalatiilor, masinilor,
utilajelor, mijloacelor de transport si ale altor bunuri se face prin verificarea la fats locului a stadiului fizic al lucrarilor
• Creantele si obligatiile fats de terti suet supuse verificarii si confirmarii pe baza extraselor soldurilor
debitoare si creditoare ale conturilor de creante si datorii care detin ponderea valorica in totalul soldurilor
acestor conturi, potrivit "Extrasului de cont" sau punctajelor reciproce, in functie de necesitati.
• Disponibilitatile banesti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garantie, acreditivele, ipotecile,
precum si alte valori aflate in casieria unitatilor se inventariaza in conformitate cu prevederile legate
• Disponibilitatile aflate in conturi la banci sau la unitatile Trezoreriei Statului se inventariaza prin
confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu cele din contabilitatea unitatii
• Disponibilitatile in lei si in valuta din casieria unitatii se inventariaza in ultima zi lucratoare a exercitiului
financier, dupe inregistrarea tuturor operatiunilor de incasari si plati privind exercitiul respectiv,
confruntandu-se soldurile din registrul de case cu monetarul si cu cele din contabilitate.
Finaiizarea inventariea ii
Inventarierea elementelor de activ ale unitatii se materializeaza prin inscrierea acestora, fare spatii
libere si fare stersaturi, in formularul "Lista de inventariere" (cod 14-3-12), prezentat ca model in anexa la
prezentele norme. Acest formular serveste ca document pentru stabilirea lipsurilor si a plusurilor de bunuri si
valori, constatate cu ocazia inventarierii, precum si pentru constatarea deprecierilor.
Pentru inventarierea elementelor de activ si de pasiv ce nu reprezinta bunuri este suficienta prezentarea
for in situatii analitice distincte care sa fie
totalizate si sa justifice soldul conturilor sintetice respective in care acestea Bunt cuprinse si care se preiau
in Registrul-inventar (cod 14-1-2).
Registrul-inventar (cod 14-1-2) este un document contabil obligatoriu in care se inscriu rezultatefe
inventarierii elementelor de activ si de pasiv, grupate dupe natura Ior, conform posturilor din bilant.
Evafuarea e(ernentelor de active §i de datorii
Evaluarea imobilizarilor corporate la data bilantului se efectueaza la cost, mai putin amortizarea si
provizioanele cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluate, aceasta fiind valoarea juste la data
reevaluarii, mai putin orice amortizare si once pierdere din depreciere cumulate, in conformitate cu
reglementarile contabile aplicabile.
Activele de natura stocurilor se evalueaza la valoarea contabila, mai putin deprecierile constatate. In cazul in
care valoarea contabila a stocurilor este mai mare decat valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminueaza
pans la valoarea realizabila nets, grin constituirea unui provizion pentru depreciere.
Provizioanele pentru deprecieri sau amortizarea suplimentara seinregistreaza in contabilitate indiferent de situatia economics a unitatii, inclusiv in cazul in care aceasta
inregistreaza pierdere contabila.
Evaluarea titfurilor de valoare (titluri de participate, titluri de plasament, alte titluri) se efectueaza, in cazul
celor cotate pe piete reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, pe baza pretului
mediu ponderat, calculat pe ultimele 12 luni calendaristice, pentru titlurile tranzactionate in respectivul interval de
time, iar in cazul titlurilor netranzactionate pe pietele reglementate si supravegheate, in functie de valoarea
activului net pe actiune.
Evaluarea creantelor si a datoriilor se face la valoarea for probabila de
incasare sau de plate, in conformitate cu reglementarile contabile aplicabile. Diferentele constatate in minus
intre valoarea de inventar stability la inventariere si valoarea contabila nets a creantelor se inregistreaza
in contabilitate pe seams provizioanelor pentru deprecierea creantelor.
• Evaiuarea creanteior si a datoriiior exprimate in valuta se face la cursul de schimb valutar comunicat de
Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru data incheierii exercitiului financiar.
Scaderea din evidenta a creantelor si datoriilor ale caror termene de incasare sau de plats sunt
prescrise se efectueaza numai dupa ce au fost intreprinse toate demersurile juridice, potrivit legii,
pentru decontarea acestora.
Procesul verbal de inventariere
data intocmirii;
numele si prenumele membrilor comisiei de inventariere; numarul si data deciziei de numire a comisiei de inventariere;
gestiunea inventariata;
data inceperii si terminarii operatiunii de inventariere;
rezultatele inventarierii;
concluziile si propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor si ale iipsurilor constatate si la
persoanele vinovate, precum si propuneri de masuri in legatura cu acestea;
volumul stocurilor depreciate, fara miscare, cu miscare lento, grew vandabile, fara desfacere asigurata
si propuneri de masuri in vederea reintegrarii for in circuitul economic;
propuneri de scoatere din uz a obiectelor de inventor si declasare sau casare a unor stocuri;
constatari privind pastrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea intearitatii bunurilor din gestiune
alte aspecte legate d® activitatea gestiunii inventariate.
Pentru elementels de activ la care s-au constatat deprecieri, pe ior de inventariere intocmite distinct, comisia de
inventariere face pr:;pun:"tiri privind constituirea provizioanelor pentru depreciate sau de inregistrare a unor
amo;fitiari suplimentare.
CONSTATAREA SI EVALUAREA PAGUBELOR
Prin pagube sau prejudiciu se intelege orice pierdere suferita de o persoane .
juridica sau. fizica autorizata, indiferent dace aceasta pierdere are ca efect diminuareaactivului sau is forma majorarilor nejustificate ale pasivului.
Constatarea pagubelor §1 consemnarea for
Pagubele sent de mai matte naturi §i apar in diverse imprejurari §i pe cal iferite
• Lipsurile in gestiuni, sunt puce in evidenta cu ocazia inventarierii periodice §i
se consemneaza in documentele specifics inventarierii (lists de inventariere, proceseverbale). Aceste documents se
completeaza cu note explicative din care sa rezulte caracterul lipsurilor §i imprejurerile producerii lor.
• Prejudiciile de nature cheltuielilor neeconomicoase, angajamentelor nelegale
sau paguboase, drepturilor necuvenite, platifor nedatorate, care se constata de regale, de controlul gestionar de
fond. Aceste prejudicii se consemneaza in procesele verbale de control sau de verificare
• Pagubele de nature sustragerilor, degradarilor sau distrugerilor de bunuri necesita intocmirea de
documents specials, deoarece
- asemenea prejudicii au la baza fapte ilicite- necesita operatiuni specials de constatare, deoarece se produc accidental §i neuniform in timp
- nu exists documents probatorii preconstituite, ci se intocmesc la constatare
Evaluarea prejudiciilor
Evaluarea trebuie se asigure nu numai acoperirea integrate a pierderilor, ci ~i o
echitabila dimensionare a sumelor ce urmeaza a fi recuperate de la cei vinovati (trebuie sa include §i elements de
descurajare).
Evaluarea pagubelor trebuie sa respects doua principii fundarraentale
:• Pagubele produse prin afectarea unor valori corporate se evalueaze la valoa
rea reala a bunurilor §i nu la preturile eau valorile cu care acestea sunt inregistrate in sistemele de evidenta
contabile. Aceste valori servesc, in primal rend, 1a aprecierea sumelor cuvenite intreprinderii pentru desdaunare.
Din punct de vedere ai timpului, evaluarea prejudiciilor se face la pretul sau la valoarea bunurilor din
momentul producerii pagubei §i numai in cazuri particulare, cand acest moment nu poate fi determinat cu
certitudine, se vor lua in calcul preturile sau valorile in vigoare la data constatarii prejudiciului. In conditii de inflatie
sunt necesare derogsri de la acest principiu.
Pentru stabilirea sumelor de recuperat de la vinovati, evaluarea trebuie sa tins cont de doua distinctii
importante
• Trebuie facuta o distinctie tiara intre pagubele produse de salariati unitatilorin care ace§tia sunt angajati §i in legatura cu sarcinile sau atributiile for de serviciu (raspunderea se stabile§te potrivit
Codului Muncii) ~i pagubele produse de site persoane grin delicte sau infractiuni (raspunderea se stabile§te potrivit
Codului Civil sau Codului Penal)
• Trebuie facuta distinctia intre pagubele care constau in lipsa, disparitia sau distrugerea totals a unor bunuri
~i pagubele care au ca elect deteriorarea, degradarea sau distrugerea partials a bunurilor
Rezulta din cele de mai sus cel putin trei situatii diferite de evaluare a pagubelor
• Prejudiciile provocate de salariatii unitstii §i care constau in lipsa, disparitia sau distrugerea totals a
unor bunuri
- bunurile care au preturi cu amsnuntul legal stabilite se evalueaza la acestea
- celelalte bunuri se evalueaza la cost de inlocuire sau pretul pietei - bunurile fsra piata se
evalueaza de cstre comisii
- productia nefinita se evalueaza la costuri efective, dar reevaluate §i cu
adaugarea cotelor cheltuielilor indirecte
• Prejudiciile provocate de salariati, dar care constau in distrugerea sau deteriorarea partials a
bunurilor
- data bunurile pot fi aduse la stares initials, la valoarea cheltuielilor efective cu reparatia sau
reconditionarea
- data sunt valorificate, la diferenta dintre valoarea anterioara ~i sums obtinuta din valorificare
- la nivelul diferentei pre- - valoare, la care se adauga cheltuielile suplimentare, cand pot fi transformate in
altele de calitate inferioara• Prejudiciile produse prin fapte ce constituie delicte civile sau infractiuni se evalueaza prin
insumarea urmatoarelor
- valoarea efectiva a pagubei
- valoarea foloaselor nerealizate de unitate (productie neobtinuta, beneficii nerealizate, cheltuieli supiimentare,
despagubiri, penalitati) Modalitatile de evaluare a pagubelor se splits in cazul prejudiciilor materiale (au
continut economic §i pot fi exprimate §i recuperate in bani), efective (reprezinte o diminuare efectiva a patrimoniului),
directe (au iegatura cu fapta vinovatului), reale (intemeiate pe valoarea reels a bunurilor) §i carte (sent precis
determinate, iar existents §i intinderea for nu sunt pose la indoiala).
Compensates minusuriior cu piusurile de inventar
Compensates cantitativ-valorica a lipsurilor cu plusurile este o operatie de regularizare partials, posibila numai
in cazul gestiunilor cu evidente cantitativ-valorica, §i are drept stop corectarea unor erori de manipulate.
Competenta aprobarii compensarilor ravine conducerii unitatii patrimoniale.
Pentru aprobarea §i efectuarea compensarilor trebuie indeplinite trei conditii obligatorii :
o Compensarile sunt permise numai pentru sortimentele aceluia§i produs sau bunuri asemanatoare, la care
exists un risc real de confuzie datorita aspectului exterior (forma, dimensiuni, culoare, model, ambalaj, etc.)o Plusurile §i minusurile compensabile trebuie sa fie constatate in aceea~i gestiune §i la acela§i
gestionar §i de regula in aceea§i perioada de gestiune
a Lipsurile compensabile nu pot fi produsul unor infractiuni §i nici al unor sustrageri sau degradari de
bunuri datorate vinovetiei gestionarului
Pentru efectuarea corecta §i unitara a calculelor, in operatiile de compensare trebuie respectate trei reguli de
baza
• Trebuie se se ajunga intai la o egalitate cantitativa a plusurilor cu minusurile,
jar acest lucru se obtine prin eliminates din calcul a cantitatilor care depe§esc egalitatea incepand cu sorturile ce au
preturile unitare cele mai mici (in ordinea descrescatoare a preturilor sau valori(or)
• Diferenteie valorise, pentru cantiteti egale, se stabilesc in functie de totalul valorilor plus §i totalul
valorilor minus §i nu pe sorturi sau grupe
• Din calculele de compensare unitatile patrimoniale nu pot §i nu trebuie sa
lass prejudiciate, tees ce presupune ca orice diferenta negative va fi recuperate de la cei vinovati
Efectuarea propriu-zisa a operatiei de compensare genereazs patru situatii specifice care se rezolve in mod diferit
top related