căletoria şi petrecereluai gporumbesc u la nervi. · am venit aici să-mi recâştig pierduta-mi...

ORADEA-UARE (HAGWkRADj 10 iuliu st. v. 22 iuliu st. n.

Ese in fiecare duminecă. Redacţiunea :

Strada principala 375 a. I r . li A N U L XXIV.

1888.

Preţul pe un an 10 fi. Pe Vi de an 5 fl. ; pe ' / 4

de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei

Căletoria şi petrecerea lui G Porumbescu la Nervi. (Din scrisori remase de densul)

Braşov 28 odotribre 1882.

jri seră e răş am serbat un tr iumf cu concer tul imeu. N'am mai avut şi nu cred că o să mai am o seră a t â t de fericită ca cea de eri . Sala

Redutei, cât e de mare — t o t ă eră ticsită de omeni atât jos in parchet , cât şi pe galerie. Veniseră mulţi şi după 8 şi t rebuia să se intorcă, neaflând loc .

După ce se arangiase orches t ra , ce e ră pos ta tă pe scena tea t ru lu i , păşii şi eu pe scenă la pul tu l de diriginte şi fui pr imit cu aplause vii. Concertul a de­curs bri l iant ; mai fiecare piesă am trebui t s'o r é ­pétez, ér la Rhapsodie şi la Potpourr iu se redicară aplause atât de mari , incât credeam că omenii îsi perduserä cumpëtul .

Mai repe t odată că, nici eu, dar, după cum aud, nici publicul nos t ru român de-aice n 'am avu t ancă un astfel de concert românesc şi bine esecutat ca ace l de aseră . (Vedi : şi Gazeta Transilvaniei şi >N. Bibi. rom.« din acel timp.)

Acum despre al ta ceva ! Cum sciţi, sânëta tea mea in decursul anului acestuia a suterit forte mult. Eu a m slăbit t a re , şi nici petrecerea mea acasă nu a putut să m e rentărescă. Versarea mea de sânge ce am avu t -o acasă, de şi nu eră consecinţă gravă, to tuş a influinţat ineâtva asupra plămânilor mei. De când am venit de acasă până acum nu pot dice, că am fost bo lnav , dar nici sânătos , nu. Din causa slă­biciunii am fost necesi tat să zac in pat, şi din pat am mers la probe, din pat am mers şi la concert.

Acuma ce e de făcut ? De muri t nu vreu să mor, ş i póté c ă nici n'oi să mor aşa curând, cu tote aceste, s t a rea sănătă ţ i i mele presinte e periculosă séu cel puţ in , nefavorabilă, şi să intru cu ea in ernă, şi mai reu ! — Eu aces tea to te nu le-am observat , — dar alţii , s t ră ini , — şi se vede că acuma la concer t s'or fi precugeta t denşii, vëdêndu-me că tot aş fi de folos şi dorind ca să trăesc şi să lucrez ancă câ t de mult, s 'au convorbi t bunii omeni de-aice ei intre ei să me t r imi tă pres te ernă la — Italia.

P a r că-1 vëd pe t ă tu ţ ă cum se intristeză, cum oftézà şi cum o fi dicênd : oho, decă-1 t r imet la Ita­lia, apoi reu t rebue să stee cu bietul Ciprian. Dar nu- i aşa. Spre a evită pentru viitor bolire mai grea, spre a întăr i plămânile şi a evită o tuberculosă, care uşor s'ar pu té furişa; — e mai bine acuma să me «lue şi să me restaurez, decât mai târdiu. când n'a

mai folosi nimica. Pent ru acest scop s'au şi declarat deja unele persóne nobile de-aice, a-mi acvira — prin un concert ceva parale, cu care pe lângă salariul meu intreg, m'aş duce pe jumăta te de an in sudul Tiroléi , după aceea la Nizza şi Neapole séu unde me vo r sfătui medicii. Timpul plecării mele cade in pri­mele dile ale lui novembre st. v. şi voi petrece până pe la finea lui aprilie.

Braşov 13 novembre 1882. E deja după concert, ce s'a dat pentru mine. Acesta

a reuşit forte bine, piesele esecutate fure primite cu ap lause entusiastice. După concert s'a dansat, dar eu a m s ta t numai până pe la 12. apoi m'am dus acasă. Invidiam pe colegii mei din adâncul inimei, că-ş pe­t rec a tâ t de bine, şi eu bietul sùnt esclus delà astfel de plăceri.

Nu cred că voi plecă adi — s ù n t pré obosit de ostenelile dilelor t recute , şi adi e forte frig, chiar acuma ninge cum se cade. Mâne inse de sigur plec. După cum m'am mai informat delà medici şi per­sóne cari au mai umbla t in ernări in Italia, nu e necesar să me duc chiar la Mentone lângă Nizza, care loc e mai mult pen t ru omeni avuţi , a r is tocra ţ i şi cari se duc acolo mai mult din » sport. « Nervi, t rei staţ iuni mai spre sud delà Geneva e chiar aşa de bun ca si Mentone, cu deosebirea, că in Nervi trăeşci cu 3 0 % mai eftin decât in Mentone. Afară de aceea, şi in privinţa sani tară Nervi e mai recomandabil pen­tru boia mea, decât Mentone ; căci e mai liniştit. — M'am decis deci să me duc intêi la Nervi — ş-apoi decă voi pu té şi va fi necesar, me voi mai duce şi in alt loc.

Scumpă sorioră Mariă, plec şi — Ddeu ş c i e . . . . mi-i jale grozav . . . . Te rog, cântă composiţiile mele şi gândeşce la mine, scumpă, unică soră, la care ţin cu iubire şi credinţă până la morte . Dar ce ? Trebue să uit dorul ! Deja me chiamă frumósa Veneţia cu gondolierii ei cântăre ţ i — deja vëd vêrful domului din Milano — deja s imţ zefirul cald al Rivierei ce-reşci. — deci plec cu aceste gânduri. Voi scrie delà Triest. Adio!

Triest, Hotel Daniel, 18 novembre 1882. De aseră delà 6 ore sùnt in Triest, şi m 'am

scu la t de d imineţă pent ru că numai adi r e m â n aici , 28

© BAR București

314 F A M I L I A Anul X X I V

plecând mâne la Veneţia. In càletor ia mea de p â n ă aici am avut tot plóie, incât n ' am p u t u t vedé nimic din unele ţ inuturi frumóse. Incepênd delà Laibach, totul e rá îmbrăcat deja in ves tminte de érnà, bradii vechi îşi plecau trist crengile pline de zăpada. După Adelsberg incep munţ i i Cărstului celui pustiu şi mor t , — o pust ie tate mare de cleanţur i de piat ră — ca re asémënà unui cimitir cu s tâncele in forma petr i lor delà capul mormêntur i lor . Drumul de fer e artificios zidit ma i mult p r in t re tăetur i de c leanţur i şi p r in tunele.

Delà Nabresina se şi póté vedé marea , căci li­nia ferată merge dealungul malului până la Triest . Când vëdui pent ru pr ima da tă m a r e a a lbast ră şi imensă — tot îmi spuneam insumi : apoi aces ta e marea , aaésta e m a r e a ! — Vedui marea !

La gară e ridicol. Omnibusuri le delà hoteluri se vestesc d. e, Sandwir th , Daniel, bon pastore , Europa , Concordia, şi pr intr 'aceia mai audi şi pe vr 'un h a ­mal strigênd : maledello di Dio ! Deschide ! etc.

Triest e un oraş pres te tot italian, numai firme i tal iane poţi vedé .

Bella Venezia, 19 novembre 1882. Eri dimineţă la 6 ore plecai delà Triest cu t r e ­

nul accelerat , si a m avut o v reme minunat de fru-m o s ă ; la 2 după amédi t recurăm pres te podul lagu­nelor de 800 de metr i şi i n t r a răm in Venezia. Din depăr ta re ţi se pa r e că casele şi bisericele din V e ­nezia innotă in mare . îmi luai o gondolă — ceea ce aici repres intă birja — şi me cărai pe mare pân la hotelul Sandwir th ce a re un prospect minuna t spre m a r e .

Venezia a tăcut o impresiune rea asupra mea . Chiar şi gondolele — tote negre — nu-s pré plăcute : apoi şi oraşul cu canaluri le sale e tăcut, ca mor t şi numai când şi când se aude vocea gondolierului când ajunge la colţ şi strigă — giá e — deja aci . Canalele sunt inguste, ér casele pa r că sunt de j u m ă ­ta te surupa te fiind că in tot locul sunt defecte in t en -cuielă. Uşele ajungênd pân la apă spre a puté omul eşi uşor din gondolă, sunt to te inchise şi astfel fac cea ma i rea impresiune, aducênd in memorie t impu­rile teribile din t i rania Dogilor.

In canalul cel mare , ca re percurge Venezia in forma de S este mai mul tă vieţă. Strădile sunt in­guste, numai pen t ru pedestru , cal ori t r ăsură nu vedi aici. Piazza di S. Marco e şi mai vióie, e aşa dicênd ar te ra cea mare a Veneziei, a semenea şi Riva u n d e locuesc eu. Piazza e pardosi tă cu m a r m o r ă şi cu trachit ca oglinda de ne tedă , ér p r in pregiur sun t palatele grandiose, minuna ta biserică a lui Marcu , turnul cu cés etc Tote sunt minuna te . După amédi a cân ta t musica mili tară, destul de bine, dar p res t e to t au ins t rumente mai mici decât ai noştri . F i reşce , vermuiâ piazza de omeni , car i se pl imba.

Sera iluminaţie, onomast ica reginei, procurazie le şi biserica lui Marcu străluciau intr 'o lumină lugubră , c redeam că sunt pe al tă lume. Sera m ' a m t r anspo r ­ta t in t r 'o gondolă la tea t ru , care se 'ncepe la 9 şi s ă sferşeşce după medul nopţii .

Venezia e grandiosă, majestosă — dar nu-i fru-mosă, e plină de seriosi tate sfântă — da r necredin-ciosă, as ta - i pă re rea mea . Poeţii ne-au amăgit. F i ­reşce ei priviau to tdéuna la Venezia din gondolă şi de lângă duiósele lor veneţ iance.

Mâne pornesc la Genua prin Milan.

Milan, 21 novembre 1882. Milánul e admirabi l frumos ; acest oraş e cel

mai mândru , din câ t e a m vëdut p â n ă acum. Milánul

e, cum se dice, ca scos d in t r 'o cutie ; aşă- i de a r ë -tos, delicat şi curat . I-mi vine să-1 asemënez cu o copilă j ună şi frumosă in toaletă de bal ; p e frun-te-i o d iademă bril iantă de pe t re nes t imave re : acés-ta-i Domul şi pe gât o a semene de m â n d r ă şi p r e -ţiosă co l ié ra : acésta- i » Galeria Vi t tore E m a n u -ele.«

M'am suit până pe acoper işul Domului — mai sus, pe t rulă, n ' am putu t şi acolo mi -am consumat dejunul, ce mi-1 luai cu mine .

Genua, 22 novembre 1882.

Sunt in t r 'un hotel englez »Smith«, t ö t e sunt după ca lapodul englezesc, pe jos e a r u n c a t năsip . Pa lu l e lat ca pent ru 5 persóne şi na l t de t rebue să te u rc i in el pe o scară etc.

Genua e unul d in t re cele mai mar i oraşe de por t din lume cu sute de vapó re in por t , ér o raşu l e p i toresc zidit r ăd icându-se in formă de amfi teatru delà por t in sus. De pe m a r e t rebue să se v é d à mi ­nuna t .

Nervi, otel Vietoria, etag. III No 48, 23 novembre 1882.

De eri 3 d. a. me ailu la locul des t ina t al pe­trecerii mele d e érnà, un loc pe care n u m a i ensuşi Ddeu in t r 'un duş bun l'a p u t u t creá, plin de frumse-ţile şi p lăcer i le drăgălaşe a le na ture i , imméd ia t lângă malur i le măr i i , incungiura t de to te păr ţ i le de déluri innal te sădi te cu pomi de por tocale , de l ămâe şi de olivi scut i t de orice vent , cu o climă ca ldă p lăcută — in scur t u n loc pe care-1 pot numi fără esagerare »gură de raiu.«

Am ven i t aici să-mi recâş t ig p i e rdu ta -mi sănă ­ta te şi sper, d u p ă auspiciele ce mi se a ra tă , că o voi şi recâş t iga-o .

Luându -me după Baedecker , a m t ras la otelul Victoria , a că ru i façadà c a u t ă spre m a r e şi m ' am tocmi t pen t ru întregul » penzión « (vipt , serviciu, p a t etc.) cu 8 fr. pe di. C a m e r a e un cap de o p e r ă de elegantă şi gust rafinat. î na in t ea otelului e u n parc mititel forte frumos de feliu de feliu de p l a n t e t r o ­pice, car i de présent sunt pl ine de flori — rose , r h o ­dodendron , rnir te , a lămâi e tc . nici nu le cunosc t o t e , sunt apoi şi s caune şi mese ; es te apoi o t e r a sa a r -tificiosă cu scaune şi bănc i ; imediat pe lângă grăd ina t r ece ca lea ferată, şi lângă aces ta e şi m a r e a , d e s ­păr ţ i t ă fiind numa i prin o l inie ingustă de c lean ţur i şi s tânci , in car i se resfrâng valuri le măr i i şi a d e c ă cum e astădi , marea agi ta tă — se resfrâng a t â t de cumplit , incâ t ele improşcă chiar şi ş inele calei fe­ra te .

F e r é s t r a salonaşului m e u e spre pa rcu l de là sud, spre m a r e . Totă diua a m sőre, — ér m a r e a o vëd neconteni t , — ba chiar şi din pat . Mâncăm după man ie r a franţuzescă. Dimineţa cafea, séu chocolade séu t h é cu franzolă, un t şi óue . La 12 déjeuner : supă, peşee cald séu fr iptura rece, fr iptură ca ldă , dessert . Dîner la 6 sera — table d 'hôte. Din neferi­cire şed lângă un i tal ian şi lângă o englezoică, v isă-vis 2 i ta l iance bë t râne — vorbeşce decă ş e i i ! Şi mâncăr i le şi apa sunt forte bune .

Marea e adi forte ag i ta tă — cu to t e a s t ea noi aice n u vedem şi n u s imţ im n imica din fur tuna ei. Nici o frunzişoră de pe pomi nu se mişcă , ae ru l e lin şi cald — n u m a i vuetu l măr i i se aude .

(Va urmă.)

C. P o r u m b e s c u .

© BAR București

Anul ' XXIV. F A M I L I A 315

Ceasornicului meu. ^ÎRQirag ceasornic, in spre tine te^ßgNe 'ncetat eu tot privesc ; eJSij Dar pré aspru cătră mine

Z Eu acuma te găsesc.

o D'alte vremuri minotarul Impregiuru-ţi îl roteşci ; Ce n'avut-ai ore darul, Ceasuri bune să-mi vesteşci ?

Mi s'a spus adesea mie, Că baţi ceasuri de plăceri, De ilusii. bucurie, De ce-mi suni numai dureri !

De ce-ai fost nedrept cu mine Şi atât de ne 'ndurat, In zădar eu ciitră tine Rugi ferbinţi am îndreptat,

Ca să-mi baţi şi ceasuri line, Fericite, de amor . . . . Mai cer astădi delà tine Ceasul ultim ca să mor !

S m a r a

Francillon. — Comedie in 3 acte de A. Dumas fiul. —

(Urmare.) Francina. Obraznicule ! Eu n 'am per pur . Şi pe

u rmă şeii, că nici nu se mai por t ă códele acum. (Lă-sându-şi përul sà-i cadă pe umeri.) Nu mai găseşci dta aşa për pe la drele, cu care petreci . (Servitórei care intră.) Adu ce t r ebue pentru peptënat . (Servi-tó rea ese.)

Stanislas. Aşteptam scena perului . . . eu şciu nişte pë r şi ma i lung decâ t al d ta le .

Francina. (In faţa oglindii.) Nu e adevërat . Stanislas. Ba da. Cunoşcem noi pe cineva, care

a re niş te pë r lung de u n metru şi 40 ; aşa e Lu­cian ?

Lucian. Da. Francina. (Apropiindu-se de Lucian.) Cine e fe-

meea aceea ? Cunoşci tu vr 'o femeie, care are për mai lung decât al meu ?

Lucian. Şi-1 despleteşce in t r 'una ; îl a ra tă la to tă lumea.

Stanislas. Tot ca dumné ta . Francina. Bagă de s é m a că ér t e bat . Lui Lu­

cian.) Va să dică, când şi-1 despleteşce, tu eşti acolo . . .

Lucian. Eram, in t r 'o v reme , cum sunt şi acum aici Stanis las , Henri şi dna Smith aici, când ţi-i des-pleteşci tu .

Francina. Şi cum o chemă pe femeia aceea ? (Servi tórea a adus o t avă , acie şi cu peptene.) Căci t rebue să a ibă nume .

Henri. Are, şi ancă mul te . Francina. Şi d t a o cunoşci ? Eu gândiam că te-

ai lăsat de d 'alde as tea şi că t răeşci cu măicuţa dtale ca u n sfânt, că ţ i se dă din când in când câte-o insărc inare d ip lomat ică şi că scrii r apor tu r i seriöse asupra afacerilor in ternaţ ionale .

Henri. Ait ! Mi-a veni t şi mie rêndul ! Francina. Ei, spune cel puţ in un n u m e de ale

aces te i domnişore , căci d r ă t rebue să fie.

Henri. Eva până alaltăeri, când cu facerea celui din u rmă recensement .

Francina. Şi cu ce nnme s'a inscr is? Stanislas. (După ce tace puţin.) Rosalia Michon. Francina. Ah ! Ea e ! Ér ea ! tot ea ! (Ciupeşce

pe Lucian.) Lucian. (Nerăbdător .) Lasă-me, că me dóre. Teresa. Dar ce, o cunoşci ? Fracina. Audi întrebare ? Am fost silita să atlu,

că domnu . . . (Arătând pe Lucian.) a incetat de a o mai iubi, când m'a luat pe mine de nevestă.

Stanislas. Ia spune-ne şi noue istoria. Teresa. Domnilor, domnilor, n'o mai intărî taţ i ;

căci când o intărî taţ i pare că se imbétà vorbind. Vine o vreme, când nu mai şcie ce spune.

Francina. De ce die că përul ei e mai lung de­cât al meu ?

Stanislas. Përul Rosalinei îl şcie totă lumea, së rmana mea Franc ina (Francina face o mişcare.) , d ragă domnă, atinge de păment. Când se duce să se culce, calcă pe el.

Francina. Să şeii, că eu plec de aici, decă vei ma i spune vr 'o necuviinţă.

Henri. Ei, dar istoria cu Lucian nu ne-ai spus-o Francina. E o istorie forte ciudată. Stanislas, la spune-ne-o. Francina. Atunci, ascultaţi , copii ! Stanislas. Ei, poftim de schimba firea cuiva

decă poţi. Francina. Când l'am vëdut intői pe dl conte

Lucian de Riverolles, bărbatul meu : e ram la operă ; d-lui era ih loja drei Rosalia Michon, o loge de ran­gul intèiu, la drépta intre stâlpi.

Lucian. Din nenorocire, asemenea femei nu sunt ingăduite la operă in lojile de intèiu.

Francina. Numai când e abonament , şi atunci e ră intr 'o sâmbătă la o representaţ ie de binefacere. Tătu ţă şi măicuţa, cum ar dice dl de Symeux, me duseseră ca să vëd nişte art işt i din alte teatre, la care nu me duceau nici-odată şi cari se adunaseră in sera aceea pentru binefacerea, de care ve vor-biiu. In loja dintêiu, la drépta, intre stâlpi, se află o fiinţă fermecătore, imurăca tă ca o fată din lumea bună , fără nici un giuvaer pe ea, numai cu o bră­ţ a ră de aur, pe care, negreşit, că tu i-o dăduseşi, neruşinatule !

Henri. Oh, nu ! El dădea lucruri mai scumpe. Francina. Audi ? Lucian. Nu vedi că vrea să te necăjescă ; el nici

nu cunoşce pe Rosalia Michon. Stanislas. Numai el n'o cunoşce din tot Par isul . Francina. Dar şi decă dra Michon nu pur ta d ia­

mantele, pe care i le dăduseţi unii după alţii. Stauislas. Ba toţi odată . . . Francina. 0 împodobise cu ele pe m u m ă sa,

care erâ cu densa şi care semëna cu constelaţ ia Ursei-mari, nu numai la s t rălucirea ei şi la chip. Oh ! ce m a m ă ! Diamantele imi cam luau ochii, da r fata eră aşâ de drăgălaşe , incât intrebaiu pe gene-nalul Vernebon, care erâ cu noi, decă le cunoşcea. El imi respunse că sunt nişte s trăine : ducesa Milles-eudi şi fiica ei.

Lucian. Nu erâ prost generalul . Francina. Atunci ai in t ra t in loja lor şi ai vor ­

bit aşa de mult , aşâ de apropia t cu cea mai t ineră, incât am întrebat , decă eşti bărba tu l ei. Generalul mi-a respuns : >Da« cu mult sânge rece. Nu te cu­noşcem pe v remea aceea, dar imi plăceai şi me gân ­diam : »Aşâ bărba t ca ducele de Millescudi mi-ar plă­cea şi mie !< Când m 'am intèlnit apoi mai târdiu cu tine, la dna de Barnezay, am dis fiicei sale, cu care jucaseş i : »Cunosi pe ducele de Millescudi?« Inch i -

© BAR București

316 F A M I L I A Anul XXIV.

pueşte- ţ i mutra Genevievii ! Eu o ţ ineam una că te c h é m à ducele de Millescudi şi că erai insurat . Ea nu, că te chemă Lucian de Riverolles şi că nu eşt i in­surat .

Lucian. Ea avea dreptate . Francina. Nu mai e indoe lă . Dar atunci am pri­

ceput, că generalul m'a minţit , fără să pricep inse de ce m'a minţit . Mi-am închipuit in cele din urmă, că dra de Millescudi e ră o fată, pe ca re ai vrut s'o cei de neves tă şi a m intrebat odată pe general, ce s'a făcut ? El mi-a respuns că plecase împreună cu m a m a sa la Havana.

Lucian. Aşa eră. Francina. Aşa eră ? — Ne cununăm şi când ne

ducem intêi să prândim la birtul ambasador i lor . . . Stanislas. Numai pent ru acesta se mări tă femeile

acum. Francina. Cele dintêi fiinţe, de ca re dau, când

intru in salon, erau ducesa de Millescudi şi fiica sa ; fiica sa îmbrăcată tot ca o fată de mări ta t .

Henri. De măr i ta t in fiecare seră . Francina. Mama lot gătita cu d iamante ; şi un

al t domn, bine înţeles. Dar acum eră mări tată, şc ieam că bărbaţi i din lumea bună nu t ră iesc uumai cu n e ­vestele lor, ba chiar că cu ele t răiesc mai puţin ; me făceam că nu me uit, dar vedeam. Iţi făcea semne, cărora tu le-ai respuns (Mişcare la Lucian ; mai tare) cărora le-ai r e s p u n s . . . Părea că-ţi dice printr 'o miş ­care din cap : »Run gust ai avut« ! I plăceam. Iţi lăuda alegerea. Me vei fi şi a ră t a t ei pote, de d e ­par te , până a nu ne lua. Vei fi in t reba t -o şi pe densa inainte de a t e hotărî ; nu-ai vorbi t mult de ea ; m i -ai spus o mulţ ime de lucruri , căci acum bărbaţi i , in loc să-şi ascundă de neveste , — cum făceau odin i -o ră faptele vieţei lor de flăcăi, li le istorisesc eu tote amănunte le şi te l audă cu anecdote şi cu foto­grafii, ce le in tăreşce disele. E de speriat , câ te lu­cruri şciu eu, lucruri pe care n 'aş fi t rebuit să le şcfu. Şi nu me duc odată la un tea t ru , să nu dau de trei, pa t ru domnişore de acestea, ca re îşi amin­tesc tot ce-mi amintesc şi ai, de vor mai fi avênd vreme să-şi amintescă . Când me gândesc, că intre mine şi ele e ceva comun şi că acel ceva eşti tu ! . . . Ah ! Să nu mai vorb im de lucrurile acestea ! S ta ­nislas, dă-mi o ţigară.

Stanislas. Apr insă? Francina. Oh ! n ' am poftă de rîs . Henri. (Dându-i o ţigară.) Ba chiar mi se pa re

că ai poftă de plâns . Francina. (Lui Henri.) S'a mai dus pe la densa ? Henri. Ferescă Ddeu ! Francina. Nu vrei să-mi spui ? Henri. Se dice, că Cavillac e a c u m . . . De aceea

nici n ' a venit să mânânce aici, sunt incred in ţa t . Francina. Lăsaţ i -me in pace. Ve înţelegeţi ca

pungaşii la bâlciuri. Şi mai diceţi, că-mi sunteţ i p r ie ­teni ; in prietenia dtale me incredeam, dar şi d t a eşti tot ca ceialalţi. F rumosă prietenie ! nu pre ţueşce nici cât ţ igara acesta. (Aruncă ţigara, apoi se duce spre uşe.)

Henri. Unde te d u c i ? Francina. Me duc să-mi vëd baétul (Teresei

care se scolă şi umblă să o urmeze.) Nu, stăi , n u a m t rebuin ţă de nimeni. (Aparte.) Me innăbuşesc (Ese.)

Scena III.

Aceiaşi, fără Franc ina .

Teresa. Nici că putea, să se sferşescă in t r ' a l t chip : e forte nervosa , forte t u rbu ra t ă .

Lucian. E nesuferită, as ta e.

Teresa. Du-te după ea . Lucian. Aş ! n 'o cunosc eu ! Mai b ine s'o l as s ă

se ducă ; când s'o linişti, se intórce singură. Teresa. Te iubeşce p r ea mult , aces ta î -e v ina . Lucian. Nu şcie s ă m e iubéseà. . Teresa. E gelosă. Lucian. Fă ră cuvent . leresa. Aş ! fără cuven t ! Te vei fi in tors é r la

persona, de care vorbiă odiniori, va fi aflat, o r v a fi bănuind, or i-e temă. Eu a m audit-o vorbind. ( L u ­cian tace.) Me amestec in lucruri , ca re nu m e p r i ­vesc, bine înţeles — é r t à -me : — nu mai die d e c â t a tâ t : bagă de séma. N'o mai supërà , mai a l int -o , vedi de ea, n u te uiţi ce fire are, nu te ui ţ i in c e s ta re fisică şi mora lă e ? Se va bolnăvi, or v a face cine şcie ce nebunie .

Henri. De nebunii n u e nici-o t e m ă ; n u s u n t e m noi aici ? Am îngrijit noi de tö te .

Teresa. Cum ? Henri. J u r ă dta ; da r ju rămen t , n u g lumă . . .

pe capul lui Alfred . . . că n u vei des tă inui n i m e r u i şi ma i ales dnei de Riverol les ceea ce v o m s p u n e ?

Teresa. Ju r . Stanislas. Pe capul lui Alfred ? Teresa. P e capul lui Alfred. Când t e i n t êmpl i l a

un loc cu nebuni i , t rebue să faci ce vo r ei, a l t m i n ­teri c ine şcie ce ţi se mai in templă .

Stanislas. De ce n ' a ven i t Alfred cu d t a ? Teresa. Are niş te t r ebur i dilele a s t e a . Stanislas. Afacerea combus t iune i aeru lu i . To ta l :

trei or p a t r u milióne câştig. Bună par t idă v a fi d r a Smith !

Teresa. Negreşit, că n u pent ru d ta . Stanislas. Nu dice v o r b ă m a r e . Eu vo i fi u n

bă rba t fără sémën, când m e voi mai veştedi n i ţ e l . Teresa. (Lui Henri.) Ia, spune t a ina , a c u m . Henri. Écâ ce e : Luc ian de Riverol les , S t a n i s ­

las de Grandredon, Jean de Cari l lac, ca re cred că v a veni indată , şi eu, Henri de Symeux, to ţ i , m a i m u l t or ma i puţ in camaradi de copilărie o r de t i n e r e ţ e , n e - a m hotăr î t să nu ne insurăm nic i -oda tă şi să n e ţ inem numai de iubiri cos t i s i tóre da r uşo re , c a r e s u n t carac te ru l deosebit al c laselor de sus in a doua j u ­m ă t a t e a vécului , in care n e - a m născu t . Trebue să măr tur is im, că educa ţ ia fetelor din lumea m a r e s e deosebeşce mul t acum de aceea , pe care o p r imiau odinioră. F ă r ă să mai ce rce t ăm to te pr icinele , c a r e au adus aces ta schimbare, c u m sunt sp re pi ldă : n ă ­văl i rea străinilor, slăvirea cur tezanelor , religia cro i -toreselor , innă l ţa rea pe t r o n a l imbei s t r ica te , ban i i ce vo r să cumpere nobleţe , nobleţă c a r e v r e a s ă mai facă ceva bani, sosirea dilnică a obiceiurilor,, s t ră ine pe to te liniile drumur i lor de fer, c a r e vin d e grăbesc schimbările locale, ce izvoresc din a m e s t e ­cările neprevëdute , respândi rea t u t u r o r scandale lor , ames teca rea şi uni rea tu tu ro r claselor a r i s tocra t ice burgheze n u m a i să petrecă cu or-ce p re ţ . . .

Stanislas. Dar bine vorbeşci , nene ! Lucian. Toţi vorbesc a ş a la min i s t e r? Henri. Nu, numai eu. Vëdit este, că fata d e

acum, o r din ce clasă socia lă a r fi, n u m a i p a r e h o -tăr î tă să recunoscă pe b ă r b a t de s t ăpân firesc. Dar provedinţa, ca re işi a re căile ei ta inice, t rebuia să alegă tocmai pe Rosalia Michon, de ca re s'a v o r b i t adineori, ea să aducă la c red in ţă pe u n necred inc ios , pe Lucian, care, cum se in têlni de doue, t r e i or i c u d r a Franc ina de Boistenant , începu să se gândescă la insurătore .

Teresa. Ia spune , c u m ? Henri. î n t r e b ă pe S tanis las , pen t ru că el o c u -

noşce pe Rosal ia mai b ine decâ t mine.

© BAR București

© BAR București

318 F A M I L I A Anul XXIV.

Stanislas. Vei fi audit, dnă, de felul acela de agenţii universi tare , care, pentru o sumă de . . . p re ­gătesc de baca laurea t pe leneşii, car i n 'au ară ta t până atunci nici un gust pentru aces t intêi grad al licenţei, a cărei diplomă bucură şi măguleşce a tâ t de mult pe mamele nóstre , incât noue ne vine a crede, că t rebue să ne oprim la el t o t ă vieţa.

Teresa. Fabr icele de baca laurea t ; fiu-meu a şi inceput să pomenéscâ de ele.

Stanislas. Ei, ecă ! Rosalia Michon se cam asé-menă cu int repr indëtor i i acestei instrucţii repedi şi fără temeiu. Rosal ia Michon e o fiinţă, pe care firea a inzestrat-o cu darul să pregătescâ pent ru insură-tóre pe becherii cei mai îndărătnici . Ea îi face să le placă vieţa de familie. Casa ei e ţ inută bine ; mă­nâncă la acelaş ceas şi minunat . Muma supravegheză tot şi când se insereză, face pasenţe or scutece pen­t ru copii săraci . Rosalia, cu înfăţişarea ei nev ino­vată , care a mi ra t pe dna de Riverolles, când a vë -dut-o intêi şi pe care o are to tdéuna , Rosalia l u -creză cu igliţa or la canava ; soră-sa mai mică a r e guvernantă şi c ân t ă la p iano. La noue să ru tă pe

Teresa. R o s a l i a ? Stanislas. Nu, soră-sa cea mică. Teresa. De acum a inceput ! Stanislas. Şi se duce să se culce. Nu se aude

nici-odată un cuvent cu doue înţelesuri . La e a n u ne-ar ingăduî, să vorbim, ce-am vorbi t aici adineor i . Revue des deux mondes; la revue bleue; journal des dé­bats . . . o atmosferă de mul ţămire , de cuviinţă, de lucru, de porn i ră că t ră dragoste. Când te in torc i acasă, iţi simţi golul vieţei, şi nu te mai gândeşci decât la un luc ru : să te insori .

Teresa. Cu al ta . Stanislas. Bine inţeles ! De şi acesta punere in

scenă t rebue să ascundă nădejdea, că va găsi vr 'o -da t ă şi pent ru ea vr 'un prost . . .

Lucian. Nici nu b ă n u e ş c i c â t ă drepta te ai , c ând vorbeşc i a ş â ?

Stanislas. Dar ce, ai aflat ? . . . Lucian. (Vëdênd că in t ră Carillac.) Taci ! Henri (Lui Carillac.) Ecă şi Carillac.

(Va urma.)

Dumitru Stăncescu.

A S o n e t VJ/ După Petrarca.

ingur cu tristele-mi gânduri, merg a lene visător Prin câmpia inverdită, unde mii de floricele Lucesc pe covorul verde, ca şi tot atâtea stele, Uimind cu a lor frumseţă pe sermanul muritor.

O voi locuri solitare, singure-mi veţi şei secretul, Veţi vedé a mele lacrimi, ascultând suspinul meu ; Şciind lumea indiscretă chinul şi amaru-mi greu ; In loc să-mi dea mângăere, imi va mai mări regretul.

O nu, nu ! nici voi dragi câmpuri, nu veţi şei de ce se stinge

Tinereţa-mi înflorită, nu veţi şei al meu amor, Vreu să sufer in tăcere, făr a oftá, făr a plânge.

In curênd sufletu-mi gelnic, îş va lua mândrul sbor, Voi lăsa acesta lume, a cărei amar me 'nfrânge, Colo sus ! vieţa-i dulce, fără chin, fără de dor.

l o a n Bocan ic i .

G r i v i ţ a. (Incbeiare.)

Cu to tă vitejia t rupe lo r nóstre , p r imul a t a c fu respins, şi ele se a d u n a r ă in spate le movilei spre a-şi re intocmi rênduri le şi a aş tep ta i n t r a r ea in a c ­ţ iune a divisiunii a 3-a şi a Ruşilor, ca cu toţii să facă o nouă opintire. Căci colóna r o m â n ă n° 2 a divisiunii a 4-a nu cunoşcea a tunc i mot ivu l ne im-păr tăş i re i la a tacul ei a colonei rt° 1, ca re intêlnise a 2-a redută , şi erâ surpr insă vëdênd că co lóna din d rép ta nu cooperase la luptă, p recum nu cooperau pe s tânga nici bata l iónele ruseşci . Colonelul Ange-lescu A. porni pe loc.-colonel Voinescu a r apo r t a căpeteniei a rma te i mersul acţiunei, şi a-i s u p u n e că se pregăteşce a re începe a tacul , in ca re se ruga a fi susţ inut de colonele r o m â n e şi r u se des t ina te a-i d a concursul .

Din posi ţ iunea pe ca re s t a comandan tu l a r m a t e i de Vest, in t re a r ipa s tângă a a r m a t e i r o m â n e şi d rép ta a rma te i ruseşci , s e îmbră ţ i şa cent ru l bă tă l ie i ; ar ipa d r e p t ă e ră sub d i rec ţ iunea genera lu lu i Ce rna t , căru ia Domnitorul tr imise pe sub-şeful de s ta t -major , loc.-colonel Pilat , a cerce ta causa pen t ru ca re d i -visia 3-a n u a t acase p â n ă acum, dându- i ord in să a tace imediat . To tde-oda tă Domnul t r a n s m i t e gene ra ­lului Krüdener ordinul a inaintá ba ta l ióne le ruseşc i cari t rebuiau să susţ ină a tacul a s u p r a r edu te i Gri-vi ţa . Generalul Cernai vëduse cele pe t r ecu te pe flan­cul d r ep t : lup ta iscată cu a 2-a r e d u t ă tu rcéscà , şi pr imise r apor tu l comandan tu lu i divisiunii a 3-a. Ge­nera lu l informa despre ace l inc ident pe Domnitor , incunoşci inţându-1 to tde -oda tă de imposib i l i ta tea in care e ră co lóna n° 1 de a u r m a a tacu l , ca ş i de c r i ­tica posi ţ iune in ca re se aflá d rép ta nos t r ă , pos i ţ iune care-1 siliâ pe generalul Ce rna t a concen t ra cele 14 ba ta l ióne ale divisiunii de réserva pe posi ţ iuni m a i apropiate , pen t ru a face faţă forţelor n u m e r o s e in­amice din t abë ra in tăr i tă despre Bucova, in caşul când aces ta a r pronunciă o mişcare ofensiva a s u p r a dreptei nós t r e .

E ră a tunc i 4 ore. Colonelul Angelescu A. îş i , r e -in tocmeşce t rupele p e n t r u a l doilea a t a c , la care pornesc cu minuna tă bă rbă ţ i a . In viforul d e glonte care se red ică ancă o d a t ă din în tă r i r ea turcéscà , ele inna in tézà din nou cu ho tă r î re ca pe c â m p u l de man ev ră , cu stégurile desfăşurate , musicile c â n t â n d resboinic, tobele şi t r imbiţele sunând la a t a c . *Cest superbe !<• e sc lamâ Don Carlos de Bourbon, p re t en ­dentul t ronului Spaniei , ca re venise să u r m e z e ca a m a t o r ac tua la compania şi priviă in acel m o m e n t a tacul R o m â n i l o r ; » omeni i aceştia* — dicea c u n o s -cëtorul in vitejia duce d e Madrid adjutanţ i lor sei generalului Boët şi v icontelui de Monsera t — «ome­n i i aceş t ia se duc mândr i i in foc ca Spaniol i i mei »dela H u e s c a r ; cu a d e v ë r a t că ei n e sun t fraţi de »sänge şi de eroism.»

Domnul Carol se a şedase pe o movi lă c a r e do­mina a tacu l divisiunii a 4-a , in r a d a focului, ş i unde un obus turcesc veni de se parse in mijlocul s t a tu -lui-maior. ín imate şi mai mu l t pr in p r é sen t a c ăpe t e ­niei lor, batal iónele r o m â n e cu oficierii in frunte, dându- le esemplu, se r e p e d ancă o d a t ă p e reduta , sosesc ta şanţ , da r aci voinicescul lor a v ê n t se frânge de indërë tn ica apë ra re a v r ă ş m a ş u l u i ; a t acu l este respins , cărăr i de sânge a r a t ă d rumul s t r ă b ă t u t de ostaşii noşt r i . Abia a tunci , pe la 4 ' / , o re , co lóna ru -séscà ca re t rebuia să a t a c e s imul taneu , se v e d e ve ­nind spre movi la in dosul căre ia se adăpos t i se ră t r u ­pele nóstre , ca să resufle d e cele doue c r â n c e n e lup te ce sus ţ inuseră singure p â n ă aci. P e p u t e r n i c a şi făi-m ó s a în tă r i re a Griviţei, p e n t r u al cărei a t a c se de

© BAR București

Anul XXIV. F A M I L I A 319

t i nase ră 14 batal ióne, 4 batalióne române se a run­caseră de doue ori cu neinspăimânta tă bravură . Co-lóna ruséscà , înşelată de negura şi de ceţă, îşi per -duse d rumul şi ràtëcind, ajunsese innapoia redutei u n d e hă r ţu i se câ tva t imp cu focul reservelor inamice, fără a fi putut luă pa r t e la aceste doue atacuri ale batal iónelor române. Ea se oprise de doue ori spre a se or ienta ; marşul ei fusese, astfel, in târdiat şi în­greunat de terenul noroios , şi abia acum putuse sosi a lua par te la a tac.

Apropierea batal iónelor ruseşci crescu in tru­pele române aprinderea şi mânia luptei cu or-ce preţ . Aţîţate şi mai mult de indemnul mai pe sus de or-ce laudă al oficierilor, de cuvintele şi de pildele băr-băteşci ale loc.-colonel Voinescu, maior Candiano-Popescu, căpitanii Groza, P runcu şi toţ i acei cari mai remăseseră in picióre. ronduri le r o m â n e se alcă-tuesc de iznovă. »Nu velăsaţ i băieţi , că vin Mus­calii să ia reduta, şi ne fac de ruşine!» str igă intr 'un glas aceşti viteji si se reped pen t ru a t reia oră, des­p re Vest, pe când Ruşii vin despre Est. Şi batal ió-nele ruseşci, şi bataliónele române fure'erăş respinse ; dintre Ruşi cad o mul ţ ime de oficieri şi soldaţi , şe ­ful regimentului Archangelgorod este ucis. Românii îş i înmulţ iră jertfele: peste 40 de oficieri si mai bine de 2000 soldaţi căduseră până acum morţ i şi răniţi din rânduri le lor. Şi redu ta nu eră lua t ă !

Cată a se măr tur i s i ăst adevăr, apăra rea fu de o potr iva ver tosă şi neimlădiată , ca şi năvăl i rea . Turcii dovediră in a tacuri le acestei dile o îndârjire la luptă, o s ta tornicie şi un dispreţ faţă cu pr imej­dia, îna intea căror şi v răşmaşul t rebue să se închine. In picióre sus pe pa rape te , ei aş teptau neclintiţi pe protivnici ; când glonţele şi ghiulele îi doborau şi le spărgeau şiruri le , alţi apără tor i le luau indată locul şi făceau zid din peptur i le lor. Imanii îi îmbărbă tau invocând numele Profetului, şi mór tea eră pentru ei uşa raiului .

Gravă, deci, eră s i tuaţ iunea bătăliei pe la 5 ore séra. La drép ta , in pa r t ea Românilor , a tacul divi-siunii a 3-a respins şi t rupele acestei divisiuni in ne­put in ţă a-şi reîncepe ac ţ iunea ; trei asal tur i consecu­tive a supra Griviţei ale divisiunii a 4-a, şi asaltul bata l iónelor ruseşci, asemenea neisbuti te . La centru, generalul Krylof dase asupra întăririlor delà Radi-şovo doue atacuri la car i 7 regimente luaseră parte. Aceste fuseseră respinse cu perderi mari , peste 5000 morţ i şi răn i ţ i . La ar ipa stângă generalul Skobelef luptase cu noroc schimbăcios, luase doue redute spre Krişin, le perduse, le ataca, acum, erăş, dar avea ma i bine de 4000 omeni afară din luptă. Acestea erau intr is tătorele rapor tur i aduse unul (după altul comandantu lu i a rmate i de Vest, care , şcim, nu-ş fă­cuse ilusiuni a supra resultatului deşer t ; dar real i ta­t e a venia să-1 dea pré mare drepta te . Aceste crude şciri, in loc de veştile imbucurătore de triumf cu ca re ' se speră a i se sărbători diua, fure duse împă­ra tu lu i Rusiei la observatorul unde s tă tuse in t impul bătăliei , şi de unde adânc mâhni t şi cu inima str i ­v i tă de a t â t ea perderi , se depăr ta şi se intórse la cvar t i ru l seu delà Radeniţa.

In a s t ă di înnora tă şi ploiosă nóptea veni de v r eme . In amurgul serei lupta n u mai u rmă decât spre s tânga, in par tea generalului Skobelef, si pe drépta , in par tea Românilor, unde t rupele colonelului Angelescu A. şi cele 3 batal ióne ruseşci erau pe p o -s i ţ iunea îna in ta tă din faţa redutei inamice.

Domnitorul calări spre divisia a 4-a şi întâlni mai intêi un pîlc de soldaţi din batal ionul al 2-lea de venă to r i . Obosiţi de luptă, deciuiţi de morte , b ra ­vi i noş t r i oşteni se ac ioau in giurul stégului lor in faţa redute i vrăşmaşe , de unde mai porniau din cănd

in când fulgere de pu.şci şi t răsnete de tunuri . — >Ce faceţi aci copii ?« le strigă Suveranul. — »Ce să facem, Măria Ta,« respunse in na iva sa cuvèntare un sergent cu faţa ancă aprinsă de t rudă şi de emoţiu-nile acestei cjîle. »ne-au prăpădit păgânii şi ui te câţi au mai remas din noi.« — »Cum?« dise Domnul, »dar voi toţi câţi sunteţi faţa sun te ţ i sdraven i şi voi-»niei, şi colo mai văd alţi tovarăşi d'ai voştri . Adu-»naţi-ve, mergeţi 'nainte cu vitejia, ş-a vost ră va fi »isbanda, voi veţi scăpa cinstea dilei de astädi!«* Cu puternic ura! respunseră vîrtoşh venător i astor cu­vin te de îmbărbă ta re : in curènd rêndurile lor se al-cătuiră de iznovă. batalionul se reformézà ardènd de dorinţa de a porni erăş in toc.

Domnitorul convorbi apoi cu comandantul divi-siunei a 4- a asupra situaţiunei, îi prescrise a se măn-ţine cu or-ce preţ pe posiţiunea câştigată, a se în­tări pe densa şi a observa decă nu cumva priveghiărea vrăşmaşului din redută slăbeşce peste nópte, spre a se folosi de acesta şi a incercă ancă un atac. în­miita căpetenia, după ce incunoşciinţa pe toţi şefii de corpuri ca-şi va aşedă in acea nópte bivuacul d'a-supra tiriviţei intre liniile a rmate i ruse şi române, porni spe a visita ambulanţele unde valoroşii noştri răni ţ i sosiau cu sutele, aduşi de brancardier i şi de trăsurile serviciului sanitar, şi unde personalul me­dical îşi impliniă, cum făcuse şi in cel mai espus foc, umana şi durerósa lui dator ia . Mişcător eră aci spectacolul- suferinţelor, dar şi al răbdărei şi tăriei de sutlet a soldaţilor noştri. In mijlocul chinurilor, cei căror le r emâné-a graiu să vorbescă nu se plân­geau de sortă- le , dar cereau să dovedescă că ş-au făcut dator ia de oşteni. >Uite puşca, domnule doc­tor» , cjiceau ei in momentul când acesta se pregătia să le sondeze rana , »primeşce-mi puşca să nu se »dică c'am arunca t -o , ori c'am lăsat-o in mâna Tur­c u l u i ş-am necinstit a rma stăpânirei !« Sublimă vorbă in s implici ta tea ei soldătescă, şi in nimic mai prejos de cuvêntul vestit al Sparţiaţi lor că ostaşul nu t rebue să se intorcă din luptă fără pavăza-i , xăv Y ènl Táv, viu dedesub, mort d 'asupra-i .

Decă atât de tar i şi neînduplecaţi erau acei cari eşiseră sângeraţi , sdrobiţi , schilodi din cruntul măcel, cu cât mai aprinse şi mai intăr î ta te erau simţirile acelor cari luptaseră ca zmeii, cari dedeseră trei asal­turi şi nu biruiseră, cari vedeau in faţa lor bleste­ma ta r edu tă teafără şi in mâna duşmauului trufaş. Ei n 'aveau a s têmpër până nu vo r smulge cu or-ce preţ din ghiara Turci lor ucigaşa întăr ire , care răpu­sese vieţa la a tâ ţ ia voinici. Şefii impăr tăş iau a rdórea soldaţilor ; in aceste disposiţiuni colonelul Angelescu A. însărcina pe la 6 3 /* séra pe loc.-colonel Voinescu şi pe căpitanul Groza, din s tatul-maior , a strînge ancă odată t rupele şi a le duce la un ultim a tac . Pentru a pa t ra oră , deci, in t imp de 4 ore, aceşti neînfricoşaţi ostaşi porni ră la asalt . Soldaţii din ba­talionul al 2-lea de venător i grupându-se cu aceia ai batal iónelor din regimentele al 14-lea, al 16-lea de dorobanţ i şi al 5-lea de liniă, se asvêr l i rà ancă odată pe redută . In sferşit impizmata împotr iv i re a v ră ş ­maşului se clăt ină d 'a tâ ta s tăruinţă , se surpă d 'a tâta indârjire : t rupele nóst re , cu maiorul Candiano-Po-pescu A. in frunte, intră in redută . Un moment de scurtă, dar î nve r şuna tă luptă pep t la pept se petrecu atunci, luptă la care iau pa r t e şi batal iónele ruseşci cari , pe când Români i a tacase ră faţa Vest, a tacaseră şi ele faţa Sud-Vest a redutei , şi pă t runseră innăun-tru cu maiorul Kwitka. Români i şi Ruşii dobor tot ce rés is ta şi nu se predă, multe leşuri de duşmani umplură a tunc i r edu ta . Turci i îşi caută in fugă scă -

* A se vedé in privinţa acesta episod «Monitorul ofi­cial» din 1878, pag. 5080, coL 3-a.

© BAR București

3 2 0 F A M I L I A Anul XXIV.

p ă r e a , şi invălmăşela şi înfrângerea îi silesc să lase i n manele nóst re 5 tuuur i şi un stég pe care-1 cu­ceri , luptând cu port-drapelul şi cu cei ce-1 apărau, soldatul Grigore Ión ajutat de sergentul Stan Gheor-ghe şi de caporalul Nică Vasile, câteşi trei din ba t a ­lionul al 2-lea de venător i . Aceste fure trofeele bi­ruinţei , rëspla ta strălucitei pur tă r i a ostaşilor noştr i .

Dar scump erau plătite. In aces te patru atacuri» unul după altul ce dede divisiunea 4-a, ea avu 27 oficieri şi 1300 soldaţi răniţ i séu ucişi . Pr in t re morţ i erau căpitanul Buşilă, sub-locotenentul Christodorescu, d in al 14-lea de dorobanţ i ; căpi tanul Romano, s u b ­locotenentul Botescu din al 5-lea de liniă ; locote­nentul Mihăescu din al 2-lea batal ion de venă tor i . Băniţ i : căpi tan Maican, căpitan Cocoş, căp i tan P o -povici, căpitan Costin, căpi tan Samurcaş , căp i tan Codrescu, căpitan Dimitrescu, locotenent Pas t i a , lo­cotenent Mateescu, sub-locotenent Neniţescu, sub­locotenent Măcărescu, sub-locotenent Dimitriu, sub­locotenent Marcu, sub-locotenent Aurelian, sub- loco­tenent Handoca, sub-locotenent Mănescu, sub- loco­tenent Ionescu Fotacbe , sub- locotenent Dimitrie Con­s tant in , sub-locotenent Bălteanu, elevul din şcola mi ­l i tară Albu.

P e la 8 ore séra, când se luă reduta de t rupele nós t re , nici a rmata , nici Domnitorul la locul unde eră tăberît la un foc de b ivuac in liniile t rupelor , n ' aveau cunoşcinţă de acest résul ta t . Nóptea se în ­t insese cu deseverşire, în tunecimea adâncă şi plóia care turnă nu lăsau să se vedă nimic pe câmpu l de băta ia . In depăr ta re se audiau n u m a i pe d r é p t a şi la es t rema s tângă puşcătur i , când mai rare , când ma i vii, şi in in tervale gemetele răniţ i lor din ambu lan ţe şi a le celor de pe câmp, pe care-i cău tau şi a d u n a u sani tar i i la jalnica lumina a tor ţe lor şi fălinarelor. Lungă şi cerni tă se ră pent ru cei ce o t r ă i r ă ; t r i s tă ca şi cugetările car i invëluiau cu negru zăbranic minţi le tuturor . După o di de luptă şi nemăsu ra t e silinţe, oştirile române şi ruse se aflau in aceaiş i posi ţ iune ca dimineţa, dór numai c u mar i şi d u r e -róse goluri, cu perder i car i nu se cunoşceau ancă esact , dar se şciea că intrec 10,000 omeni. Şi cu acesta, o s i tuaţ iune plină de îngrijiri căci cine puté s 'asigure că vrăşmaşul , nărăv indu-se de succesul ob­ţ inut pân' aci pr in a tâ tea a tacur i victorios respinse, n u v a năvăli acum, la rândul seu, luând ofensiva pe care a rma ta al iată română-rusă , sguduită de a t â t ea perderi , ar fi in t impinat-o in condiţ iuni forte nepr i -incióse. Acesta îngrijire determinase pe Domnul R o ­mâni lor a petrece nóptea pe câmp in rênduri le a r ­mate i sale, spre a fi cu dènsa la or -ce in têmplare , ma i ales la c reparea dorilor când, obicinuit, se fac întreprinderi le rësboinice. Şi căpe ten ia a rma te i r u -seşci, marele-duce Nicolae, împăr tăş ind aceleaşi în­grijiri, mase şi densul in acea nóp te in b ivuac .

In asemenea posomori te disposiţiuni a le spi­r i telor sosi oficierul, in târdia t de nóp te şi de greu­t a t e a drumului, cu raportul colonelului Angelescu A. despre cucerirea redutei Griviţa. Imbucură torea ves te fu r ada de lumină care licări in întunericul sufletelor şi al câmpului de bătaia . Marele-duce îmbrăţ işa p e Domnitor şi-1 felicita pen t ru s ta tornica vitejia a oşte­ni lor sei, şi toţi , Ruşi şi Români , c'un glas izbucniră in acel strigăt care avea să resune mândru a doua di pes te Dunăre p â n ă in Carpaţ i : Trăiescă invingetorii Gr ivitei! T . C, V â c ă r e s c u .

Poesii poporale. — Din comitatul Solnoc-Dobôca —

agheran de prin cetate, Nu me 'nstrăina departe,

Căci n'am tată să me caute, Mama-i slabă şi nu póté, Surorile mi-s departe, Drăguţele ar veni Nu le lasă părinţii.

Frunză verde de bujor, Mëi bădiţă bădişor, Aseră am trecut pe costă, Pe din sus de casa vostră, Mă-ta 'n casă se sfădia, Şi de mine reu vorbiá ; Spune bade mâne-ta, Că de s'ar şi macină, Prin móra cu fărină, D'e ne-om fi dragi ne-om lua, Şi atunci noi că ne-om lăsă, Mă-ta când ne-ar numëra, Firele dintr'un resboi, Erbile dintr'un zăvoi, Frunzele de pe-un stejar, Holdele de pe-un hotar, Florile de p'un tăpşan, Şi dilele dintr'un an, Şi penele de pe-un cuc, Şi frunzele din un nuc.

Ddeu ne scie bine, Că tu m'ai lăsat pe mine; — Ddeu me va ierta, Decă şi eu te-oi lăsă.

Lumea i lume că se duce, Dilele se schimbă dulce; Péna verde s'a uscat, Ce-a iubit a şi uitat.

Româncuţă cu bertiţiă, Ţucu-ţi ochii ş-o guriţă ; Pentru faţa ta de spume, Lasă-ţi ţera, mergi in lume; Pentru ochii tei cei doi, Laşi in brazdă şese boi, Şese boi şi bourei, Nu-s de scumpi ca ochii tei ; Şese boi cu clopotele, Car şi pluguri cu oţele, — Şese vaci îmbelşugate. Fac voinic din papălapte, Dar pe ochii tei cei doi, Dare-aş plug cu şese boi, Dare-aş lumea porumbea, Să te şciu că eşti a mea.

Badea de pe calul alb, Blăstema-l'aş, dar mi-i drag ; Badea de pe calui sur, Blăstema-l'aş, nu me 'ndur, Că-i cu gura de faguri.

Frunzuliţă, flori domneşci, Bădiţă departe eşti, Dar de-aş şei că te-aş vedé, Eu pădurea aş tăie, N'aş lăsă crengă pe ea, Nici cucului de cântat, Nici merluţei de culcat.

Culese de: L a u r a V e t u r i a M u r e ş a n .

© BAR București

Anul XXIV. F A M I L I A 321

E Ş A L O N . * i f f i : ; d $ « § è

Arta lui C Porumbescu. La finea biografiei reposatului C Porumbescu

din »Musa Română« No 4 şi 5 s'a pus probaver , nu­mai din pasiune, cuvintele : »Se pa re că a r t a i lip-siâ. »

Absurditatea acestei aserţ iuni ar t rebui să o re-cunoscă scriitorul el ensuş şi aceea, din o sumedenie de motive. Éta unele dintr 'ênsele. In intréga biografie se spun numai laude la adresa genialului Ciprian şi a melodicei şi elegicei sale arte. Succese la conservator in »armonie«, »compositiune«, »violina« si ->contra-baso«, perfecţ ionarea tot mai mult in arta musicalä, inima lui inflăcărată pen t ru musică şi naţ iune, sunt cuvinte to t d in aceeaş biografie ! Ha, ce-i mai mult : aceeaş fóie de o valóre artistică considerabilă. — după cum se dice in >Familia« nr. 13. de est an — (Ţiic, aceeaşi fóie publică pe al te feţe ale ei composiţiuni de ale mul t regretatului Porumbescu, şi pe al ta éràs scrie, cà n ' a re artă. Me mir de dl redactor al acelei foi, că a lăsa t să se s t recóre aşa ceva, fără a cu­getă aice la dicala r o m â n ă : »adi mie, mâne ţie*-, ce se póté in templá uşor.

Incidentul acesta me face să revelez unele apre­cieri de omeni competinţi , asupra artei lui Porum­bescu. Kpenn, profesor al conservatorului din Viena, organist al curţi i imperia le şi director al corului bi-sericei St. Michail, certifica, cumcă » Porumbescu este îndreptăţ i t la cele ma i frumóse şi mai bune resul-ta te in u r m a esecuţiunilor sale pe deplin corecte şi desvol ta te in composiţie şi stil, a t â t in musica vo­cală, câ t şi in ceá ins t rumenta lă , mai bucurându-se apoi şi de înţelegerea minuţ iosă şi profundă a clasi­cilor şi a maeştr i lor moderni .* Cumcă era convins bë t rânul maes t ru despre cele ce scrise la adresa ele­vului seu ; a dovedit-o prin aceea, că se lăsă a fi substituit de elevul seu Ciprian Porumbescu in func­ţ iunea de diriginte al corului bisericesc la biserica St. Michail.

Vorobhievici, recunoscutul nostru art ist in mu­sică, scrie intr'f) epistolă adresată nemângăitului pă­r inte al scumpului decedat , intre altele astfel : »Com-posiţ iunile pen t ru ciclul Paşti lor ale fiului dvóstre, şi neui ta tului şi ta lenta tului meu amic, se cântă in to t anul (in catedrală) şi a tunci sboră înaintea nós-t ră geniul lui Ciprian. La in tonarea armoniilor aces­tor piese, n i se 'mpare că petrece in mijlocul nostru ! De ce t r ebue să dispară ca niş te meteori , chiar cele mai bune şi mai nobile mlădiţe de omeni, adeveraţi i cavaler i ai spiritului ; căci acesta sor te s'ar cuveni mai bine pen t ru nămolul de omet greţios, lipsit de to t e act ivi tăţ i le spiri tuale şi plin de nemernicii de tote dilele, de şciinţă deşer tă . . . Dar a şa este : ful­gerul nefericirii loveşce mai adeseor i spiritele mari, turnur i le omenirei şi c ru ţă streşinile de pae ale me­diocrităţi i . . . .«

Mult gus ta t a nos t ră ar t is tă a poesiei Matilda Cügler (Poni) mulţămind Iui Ciprian Porumbescu pent ru ar ia »Rorinta« ce i-o dedică, d i c e : »Compo-siţia dv. este după părerea mea. plină de gust şi scrisă cu un adânc s imtëmênt musical ; eră plăcerea care mi-a făcut-o esecuţ iunsa acestei piese, nu se pó té descrie cu cuvinte . . . .«

Aş ma i pu té inş i ra aici o mulţ ime de scrisori delà par t icular i şi societăţi , intre cari şi cea de cân­tăr i şi gimnastică din Braşov, care to te adeveresc,

că tote inimile, şi române şi neromâne. au fost tot-déuna deschise pentru composiţiunile lui Porumbescu şi se transplantau din salon in salon şi din gură in gură. cum se transplânteză flăcările bătute de vent . Ne 'ntrebăm acum, decă nu erau ele pline de frum-seţe artistice, puteau ele óre să lie atât de iubite ?

In fine, tote aprecierile apărute in publicitate până la cea din »Musa Româna- , conţin cele mai Irumóse laude, »t iomania. liberă* din 13 septembre 1883 aducênd elogii operetei »Craiu nou«, intr ' i inloc dice, »că ar puté servi de model tuturor acelora, cari ar incercâ asemene intreprinderi . . . > apoi că »töte bucăţile (operetei) sunt espresiunea fidelă a celor mai strălucite sentimente, ceea ce autorul va demonst ra in detaliu când se va represintâ in Rucu-reşci etc. etc .

»Familia« anul XVII. pag. 120 asemene <Jice : »Arta dlui Porumbescu este de valóre p e r e n ă . . . pentru că-i naţională. Dlui nu s'a lăsat a li dus in ispită de gloria efemeră a unor compositori moderni, cari calcă înfumuraţi peste mărgăritarele cântecelor şi doinelor nóstre naţionale, spre a balbuţă tot nu­mai tonuri, s trăine audului românesc. Dl Porumbescu ş-a ales par tea cea bună, . . . distinsul seu talent merita a fi apreţ iat de intrégà românime,* etc. . . .

»Noua bibliotecă română* nr. 13 anul 1882vor-beşce despre măestrosa composiţie a operetei »Craiu nou«, pune «Rapsodia română» de Porumbescu, aprópe pe o t réptà cu rapsodia ungară de Liszt, ->Potpouriul naţional-, e arangiat cu rară desteri tate şi ar tă . . .«

»Gazeta Transilvaniei» vorbeşce asemene. Aşiş-dere »Kronstädter Zeitung«, adecă, o fóie nu a nos­tră, ci străină, dise după represintarea operetei lui Ciprian, la Braşov, că » acest op al lui Porumbescu merită a fi esecutat şi pe scene de primul r a n g : *

' e ră »Rev. polt.« din Sucéva dice in nr. seu 19 din 1887 că la inmormèntarea Prèsidentului terii Buco­vina, baron Alesani, a cântat societatea filarmonică din Cernăuţi, » Armonia « »Adusu-mi-am aminte* de Porumbescu »care cor funebral a făcut asupra pu­blicului o impresiune, ce cu greu va dispare din amintirea lui. « — Şi 'n fine, renumita musică oră-şănescă din Braşov, de sub dirigenţa lui Rrandner, apoi şi capela mil i tară a regimentului austr iac nr. 41 Brn. Vecsei — care ambe au esecutat in public şi sub aplause obşteşti , piese de ale regretatului P o ­rumbescu ; primit-au ele óre in repertor iul lor lucruri mai inferiore, decât compuse şi orchestra te cu — a r t ă ?

Numai »Musa Română» contesteză arta fie ier­tatului Porumbescu şi acesta o face pr in un critic, a cărui ar tă de a critica se póté cunoşce şi numai din aceea, că in ţ inutul biografiei dice intr 'un loc, că Porumbescu a fost » vesel«, »ghimet« ; é r in alt loc, că a fost »moros« ; mai departe că »a fost de toţi iubit şi fără inimici, fiind că eră forte bun la inimă* şi colea incepe şi sferşeşce biografia cu un motto in carele se pointeză că Porumbescu a fost fără pr ie ­teni şi mormêntu l lui fără de flori ! (sic !)

Mai t rebuesc deci alte argumentăr i , alte arme, de a nimici » părerea» dlui biograf, că lui Po rum­bescu >i-ar fi lipsit — a r t a ; * decât a rgumentarea , decât armele lui propr i i ?

Analiseze »Musa Română* câ t de strict to te composiţiunile mult regretatului Porumbescu, căci prin aces ta face un mare serviciu literaturei nóst re musicale.

Prin foc aurul se lamureşce, şi to t a semenea opurile de care vorbesc se vor lamuri pr in o cr i t ică fie cât de severă numai să fie obiectivă »sine ira e t studio.«

28

© BAR București

322 F A M I L I A Anul XXIV.

De va fi aşa cum susţine „Musa". apoi să şcim, să perdem ilusiile ce avem despre cel mai naţional compositor al nostru ; ér de nu v a fi aşa, apoi să-i vedem lucrările nepă ta te şi ca aurul de cura te .

Pentru mai mulţi :

Dr. G. Crainician.

Delà câmp. — Vedi ilustraţiunea din nr. acesta. —

Véra a re multe farmece. Grădina cu.flori , câm­pul cu holde mănose, pădurile cu umbrele lor reco-róse, tote îţi ofer plăceri.

Cu ce bucurie se duc a tunci orăşenii la ţeră , să respire aer curat, să-şi in tă rescă nervii, să-şi in-voioşeze spiritul şi să-şi aducă o mulţ ime de suve-niri plăcute !

I lus t ra ţ iunea din nr. acesta infăţoşeză doue dom-nişore, cari fac par te din o asemenea familie, care a vinit delà oraş la sate .

îmbrăca t e simplu, ele tocmai se ren torc delà câmp, unde au făcut o pl imbare veselă şi de unde ş-a cules un mănunchiu de flori.

I. H.

B o n b o n é . Intre doi sgârciţi . L'Echo de Par i s poves teşce u rmă to rea istorie : Doi sgârciţ i , unul de şeptedeci de ani şi cela­

lalt de optdeci . t ră iau in pace da r ecă că vine o muscă şi resbelul începe in t re ei.

Discutau in pr iv in ţa meri telor din punc tu l de vedere al economiei, şi fiecare din ei pre t indea că aplică mai strict decât celalalt principiile economiei .

— Dovedă, dise in cele din u r m ă cel de şepte­deci de ani, că nu eşti perfect, este ca de o j u m ă ­t a t e de oră de când vorbim, in zaha rn i ţ a dta le se află o muscă care îţi m ă n â n c ă zahărul şi pe care n 'o goneşci.

— Şi dovedă, respunse cel de optdeci de ani , că sûnt mai tare in économie ca dta şi că nu-mi scapă nimic din vedere, este că las cu plăcere ca acesta muscă să trăescă in zaharn i ţa mea, căci ea îmi servă de control. In diua in care nu voi m a i găsi acesta muscă in inchisóre ei. voi şei de sigur că bucătăresa mea îmi fură din zăhar .

* Scena se petrece intr 'un o raş espus mai in to t -

déuna la inundaţ iuni . Chiriaşul de curênd muta t , incepe să se cer te

cu stăpânul casei. — M'ai inşelat ! îi dise el. — Cum, die ! cum te-am inşelat ? — îmi ai spus că ai apă in tote caturile. — Da, die . . . dar numai in timpul i n u n d a ţ i u -

ni lor ! *

Naintea t r ibunalul corecţ ional . — Ei bine ! prevenitule, n 'a i să mai adăogi ni ­

mic pent ru apë ra r ea d t a l e ? — Domnule preşedinte, n u ma i aveam decâ t

câ ţ iva lei, şi i -am dat avocatului m e u . *

La bal . X . . . es te unul din mulţii domni cari se în­

curcă la vo rbă şi-şi perd cumpëtul când se află in faţa dómnelor.

Aflându-se la u n bal, se adreseză că t ră dna Z. — Ah ! d o m n ă ce frumoşi ochi negrii aveţ i ! — E u ? Am ochii negr i i ? . . . Dar ochii mei sûnt

albaştri i ! X . . . gândindu-se puţin, r e s p u n s e : — Cu töte aces t ea aveţ i ceva n e g r u . . . Ah

acum vëd ! . . . Dinţii ve sunt negrii .

L I T E R A T U R Ă . Ş I A R T E . Şciri literare. Dl N. Densuşian, care le a fost

prin Dalmaţia şi I ta l ia a s tudia d o c u m e n t e privi tóre la români , s'a ren to rs la Bucureşc i , făcend in că le-tor ia sa l i terară o b u n ă recol tă . — Regina României a inv i ta t pe celebrul romonan ţ i e r francez Alfons Daudet la Sinaia, densul va merge in l u n a lui august , d impreună cu composi torul Gounod.

Dante româHeşce. Dna Maria P . Chi ţu a înce­put de mai mult t imp să t r a d u c ă 'n r o m â n e ş c e »Di­vina Comedie* a lui Dante. P a r t e a p r i m ă a eşit ancă inainte cu doi ani ; acum aflăm din diarele delà Bu­cureşci, c'a apărut şi pa r t ea a doua , Purgator iul , in

I o ediţ iune frumosă la Sami tco in Cra iova . T raduce -i r ea classicilor este binefăcetore pent ru ori ca re l i te­

r a t u r ă ; cu a t â t m a i p re ţ iosă este aceea pen t ru l i te­r a t u r a nos t ră incepe tóre . Deçà d n a Chi ţu s 'a ach i ta t

! de luc ra rea sa cu a t â t a succes, ca 'n p a r t e a pr imă. : a făcut l i te ra ture i r o m â n e ùn bun serviciu.

Novele de Carmen Sylva. Regina-poetă Carmen Sylva a publ icat ina in te cu vr 'o 5 ani u n vo lum de novele in l imba ge rmana sub ti t lul » H a n d r e i c h u n ­gen«, din care au eşi t c â t eva şi in fóia nos t ră . Acuma dl Ionescu-Gion le-a t r adus to te 'n r o m â n e ş c e şi le -a publ icat la Bucureşci , in edi tura l ibrăriei Socec , sub titlul »Novele.« Spir i tul medi ta t iv al i lustrei au to re se reversa fermecător a supra aces tor nove le , ca re mai tó té ne zugrăvesc nişte femei nefericite. T radu­cerea fiind făcută in o românescă cu ra t ă , c a r t ea ofere m u l t ă plăcere .

Carte pentru medici. La Bucureşc i a apă ru t un volum, in care sûnt cupr inse şese conferinţe ţ inu te in labora toru l de clinică chirurgicală a dlui profesor Assaky, şi anume : „Despre infiamaţie", de dr. Ki-r iac ; »Creolina«, de G. Tzonciu şi S. Georgescu ; » Despre castraţie» la femei, de G. T z o n c i u ; » Despre canule«, de S. B a p p a p o r t : »Cont r ibu t iune la studiul amputa ţ i e i penisului», de dr. Kir iac ; „Recto tomie şi Rec tec tomie" , de V a r n a l y : „Nevralgia sc ia t ica" , de Savini . Volumul a re prefaţă s e m n a t ă de dr . As­saky.

Dicţionar internaţional. A t re ia fascicolă din » Dictionnaire In terna t ional des Ecr iva ins du jour* ca re se publică la F lo ren ţa sub d i r ec ţ iunea dlui An-gelo de Gubernat is a a p ă r u t pe diua de 5 iulie. Ea conţ ine numele scri i tori lor delà Bec p â n ă la Bob. România es te repres in ta tă in aces ta fasciculă cu bio-grafiele dlor Georges Bengesco, George Bibescu, Ale-sandru Bibescu. Nicolae Bibescu şi Nicolae Bla rem-berg.

Predice poporale de Gavr. Pop, p ro topopu l d u ­şului, au eşit de sub t ipar . Sûn t î n tocmi t e : 1. Pe dumineci tom. I, şi II 2 fl. 2. Pe serba tor i t o m . III 1 fl. Vinitul de j u m e t a t e e al fondului t r ac tua l . L a au to ru l se mai află din istoria reve la ţ iune i divine broşuri s inguratice din ambe le tomur i cu p re ţ scădut . in loc de 50 cr. broşura , cu 30 cr. Doritorii de a avé complet acert op, cons ta te r din 2 tomur i , pot află la au toru l broşuri s ingurat ice cu 30 cr. esem-plarul , é r tomul al Il-le şi întreg in v re -o 20 esem-p la re à 2 fl.

© BAR București

Anul XXIV. F A M I L I A 323

C E E N O U ? ' Şciri personale. Dl Ttifon Miclea, protopres-

biterul Panc iove i , a înfiinţat un fond protopopesc. care deja a re 884 fl. 51 er. — Dl Văcar eseu, fost mareşa l de curte in Bucureşci s'a numit ministru re­sident al României la Viena. — Dl Emil Balet, unul din fiii dlui Vincenţiu Rabeş, a făcut censura de ad­vocat şi ş-a deschis cancelaria in Budapesta.

Hymen. Dl luliu Muntean din Deva şi dşora Teresia Corvin din Orăşt ia s'au logodit. — Dl George Şerbănescu din Resinari s'a logodit cu dra Zoe 1. Dul-gherescu din Caracal .

Serbători naţionale in Selagin. Despărţeraentul selăgian al Associaţiunii t ransi lvane, care desvoltă mai m u l t ă activitate intre tote despărţemintele , v a ţine a d u n a r e a sa generală in comuna Domin la 6 august n. Tot atunci şi t o t acolo va ţ ine adunarea sa generală si «Reuniunea femeilor r o m â n e din Se-lagiu.«

Despre regina României. »Figaro« intr 'un a r ­ticol, care trece in revis ta pe mari le regine contim-purane , consacră reginei Elisabeta liniile u rmătore : »Este o femeie care in România subjugă acesta n a ­ţiune nouă şi generosà fàcêndn din Curtea sa un fo­car a t răgetor al literilor şi al ar telor , şi prac t icând cu o graţie suverană acesta rnacsimă adâncă din una din operile sale : «Prinţul nu trebue să utiliseze de­cât doue organe ochii şi urechile ; gura are un ica misiune de a surîde.»

0 serbare la Par is . Sâmbăta t recu tă s'a ţ inut la Par is se rba rea telibrelor, dna de Rute a dat un banchet cu adevëra t splendid. Ospeţii e rau in numer de şesedeci . Lumea politică, l i terară şi artistică de acolo e rá repres in ta tă prin ma i mul te notabili tăţi . Banche tu l a fost présidât de dl Vasile Alecsandri, carele la serbarea din Montpellier a Societăţi i a ţ inut premiul cu »Gintea latină.» S'a redicat mai mul te toas tur i ş i s'au cetit poesii in limba provensală .

Facultatea teologică in Bucureşci. «Monitorul oficial» din Bucnreşci publică noul regulament al fa­cultăţii de teologia de acolo, aprobat de regele. Amin­t im numai , că in orele libere studenţi i facultăţii de teologia vor trebui să asculte cursurile facultăţii de j litere, ér studenţi i din anul IV dreptul român. Cursu­rile dureză 4 ani. Pen t ru inseriere la acesta facul­ta te se cere , neapărat diploma de matur i ta te .

Impëratnl Olog. Noul impèrat al Germaniei Vil-helm II, a re defectul din naşcere . că mâna stângă i e mai scur tă decât cea dréptâ şi n 'are puterea de mişcare na tura lă . Relativ la acesta, acuma un diar din Germania scrie, că impëratul càlëtorind. póté să ţie frânele cu stânga, da r intêiu t rebue să-Ie prindă cu d rép ta şi apoi să le pună in s tânga. Decă inse calul incepè a se cam nelinişti, indată trebue să se ajute cu drépta. Se crede, că la cetirea cuvêntului de t ron din causa acésta n 'a redicat impëratul cele trei degete delà mâna drépta. spre ju rământ , căci atunci t rebuia să ţ ină cu stânga tecs tul cuvêntului de tron. ceea ce nu s'ar fi pu tu t face fără greutate .

Medicii germani. Berdeleben. Bergmann. Rrah-man , Gerhardt , Kusmaul, Landgraf, Schmidt , Schröt-ter, Tobald şi Waldeger au publicat de curênd un mem ora nd despre boia imperaţului Frideric. Denşn acusă forte grav pe Mackenzie, care a condus t ra ta­rea medicală a reposatului . şi die că decă la timpul seu s'ar fi făcut operaţiunea, bolnavul s'ar fi putut v i n d e c a ; inse Mackenzie s'a opus şi astfel sferşitul tragic a fost inevitabil . Raportul lui Bergman conţine a m e n u n t e 'ngrozitóre despre decursul bóléi m timpul < d i r u r m ă şi spune, că la 12 aprile numa i densul a mân tu i t pe impëratul de nu s'a innecat . Povesteşce '

apoi, că impëratul . contrar consiliului medicilor, la recomandaţ iunea lui Mackenzie a dat ordin că vré să iesă la plimbare cu trăsura, cu tote că t remură de rig. căci Mackenzie a tost de părerea , că poporul se va linişti decă va vedé pe impëratul . Mackenzie anunţă, că peste puţine dile va respunde cu deamë-nuntul ; deocamdată il legă consideraţiunile faţă de

Í impëratésa-vëduva. Oglinda lumei. Evenimentul mare al sëptëtnânei

\ trecute este visita imperaţului german Vilhelm II la Petersburg ; impëratul a făcut càlëtoria pe mare şi suveranii s'au intêlnit la Peterhof. De acolo s'au dus la Petersburg, unde primirea a fost strălucită şi s'au arangiat un şir de serbări admirale. Pe când scriem aceste şire, impëratul Vilhelm s'a şi rentors la Ber­lin. — La Paris a făcut sensaţiune mare in sëptè-m â n a t recuta duelul deputatului Boulanger cu minis­trul président Floquet : causa duelului a fost un a tac forte violent al lui Boulanger in contra lui Floquet, in c ameră : Boulager a fost răni t grav. Desvëlirea monumentului lui Gambetta a devenit, o manifesta-

; ţ iune grandiosă pentru republica ; ministrul Floquet a fost aclamat . — Tragedia părechei regale serbeşci s'a terminat deocamdată : deslegarea a fost drastică in totă privinţa : poliţia a declarat reginei Natália, că décû nu va predă trimisului regelui Milan pe moş te ­nitorul de tron Alesandru, îl va lua cu sila ; in ur­marea acesteia regina l'a predat şi generalul Porţiei a

; plecat cu el spre Belgrad, la Budapesta l'a aş teptat r e ­gele Milan ş-apoi au căletorit împreună spre capitala

I Serbiei. Intr 'aceste poliţia din Wiesbaden a espulsat pe regina Natál ia din Germania, ea a vinit apoi la

! Viena. Şciri SCQrte. In România se vor clădi anul

! acesta forte multe şcoli ; dl Maiorescu a însărcinat j cu clădirea tot architecţ i români : tote clădirile vor I costă 21 de milióne. — La Galaţi se va înfiinţa un I liceu de fete. — In tipografiile bucureşcene lucrătorii

s'au pus in grevă, incât unele diare n 'au apărut de fel, ér altele numai cu jumëta te de cuprins. — In comitatul Timişorii a fost in sëp tëmâna t recută grin­dină grozavă, care mai ales in părţ i le Versetului a făcut pagube grozave.

F e l u r i m i . Pentru ce se sâ rn tă omenii ? pîarul profesoru­

lui dr. G. Jäger »Monalsblatt« respunde la în t rebarea acesta astfel: N'a pus ore na tu ra antropinul pe su­prafaţă, aşa că el pëtrunde in formă de miresmă a t ­mosferă dinpregiur şi că nu numai de cătră p rodu-cëtor, ci şi de toţi , cari sünt aprópe de el, t rebue să fie inspirat, şi tocmai in forma aceea, in care eu (adecă prof. dr. G. Jäger) il r ecomand şi-1 în t rebu­inţez, adecă in subţ ia re omeopat ică ? In fine, ce se intemplă, decă omenii se săru tă şi animalele se l ing? Ce e acel ceva atrăgetor, care a t rage m a m ă şi copil, bărbat şi femeie mereu cu pu te re , pen t ru ca să se desmérde, să-şi umble cu degetele prin për, să se sărute, chiar să se muşce dicênd : »Tu eşti dulce ?<

Frumseţea Etă dece sent inţe italieneşci des ­pre frumseţe : Femeia trumosă e un venin dulce. — Frumse ţea a re frunze frumóse, dar rôde amari . — Capetele frumóse sunt adeseori fără creeri . — F r u m ­seţea şi prost ia adeseori merg in tovărăş ie . — F r u m ­seţea işi p o r t ă to tdéuna ave rea cu sine. — Femeia frumosă t e face să-i ţii şi strajă. — Cine are femeie frumosă şi castele la hotare nu are pace nici in a ş ­ternut . — Frumse ţea fără bună ta te este ca vinul cel trezit. — Femeiei văpsite intórce-i spatele . — Di-i unei femei, că e frumosă şi diavolul i-o v a repeta de dece ori !

© BAR București

324 F A M I L I A Anul XXIV.

Şah şi mat. Cu privire la mór tea renumitului şachist Zuchertort , mai multe diare au dat semnificarea cuvinte­lor »Sah şi mat.« Ecă u n a forte ciudată, decă nu forte autent ică : Un m a r e principe era in resbel cu vecinul seu. Intr 'o luptă, fiul principelui fu omorî t ; dar nimeni nu cuteză să-i dea acesta t r is tă ves te . Marele vizir se gândi puţin si găsi un mijloc pentru a eşi din incurcătură . El propuse şahului o par t iă de jocul cu acest nume, considerând j e -tónele ca represintând cele doue corpuri de a rma tă com-bă tend in acel moment , pen­tru a vedé care are să fie sor ta bătăliei. Piesa numita adi regele şi numită de el şahul (seikul), es te indată în­c o n j u r a t ă si luată. El spune şa­hului că şeikul este mat ; că prin­cipele este mort . Pr in acesta invenţiune, îşi scăpă capul. In résumât , »sah şi rnat« pe care o intèia vers iune il t ra­duce in cuvintele : »regele este prisoniar«, ar insemnă intr 'o altă ve r s i une : »regele este mort.«

Averea fraţilor Rotschild-Fraţ i i Rotschild din Francfort-pe-Mein, baroni i Willy şi Mayer Charles, au făcut dilele aces­tea o declarare pr ivi tóre la v e n i t u r i ^ lor, pen t ru a servi de basă la impositul personal. După aceste documente , baronul Willy Rotschild a re un venit de 4.780,000 mărci , adecă 5.900,009 franci. Baronul Mayer Charles e mai puţin avut ; el a re o ave re de 4.560,000 mărci , adecă 5.700,000 franci.

Ora de deşteptare a paserilor- Un observa­tor care are obicei să se scóle forte de dimineţă a stabilit orele la cari se deş tep tă paserile, delà 1 maiu până in luna iui august. Sticletele se deş­tep tă şi cântă la ora 1 şi j u m ă t a t e dimineţa ; Cio­cârlia cu capul negru, că t ră orele trei ; Prepel i ţa intre orele doue şi j umă ta t e şi trei ; Mierla negră, intre orele trei şi jumëta te şi orele pat ru ; Vrabia intre orele cinci şi cinci şi j umë ta t e ; Piţigoiul, intre orele CÍDCÍ şi cinci şi jumëta te . După aces te cifre, se vede că sticletul este cel mai mat inal , ér vrabia şi piţigoiul cele mai leneşe d in t re pa ­seri.

Ghicitóre de şac. De Cornelia Lupu.

am 1 'nde să

lun- te E- răş me

ve- é- vre- ma­ Cá

gată, nit ; tă

îmi din siam i După Síi­ ţe

rea a Feri­ rî- vëd eut ; rinti au ţe- iu­ dé ce nuri »

ici de dé- tre- gă- Iosif plă- Vulcan pă- re, min- 0 dulci,

Căci ci- ici mie ° tre- Sim- mi- binţi ; bire, calde nu

a eut. care curi da- pie­ fer-

rit. prun- meu

cie lo- tă Anii de

Ore- ve- do- te Iul

P'as- şe- seli

Călindarul séptèmânei. Piua sept , jj Gălindarul vechiu Călind nou

Se pó t é deslegá d u p ă p r o m e n a d a calului . Terminul de deslegare e 10 august . C a to tdéuna

şi de a s t ă -da t ă se v a sort i o car te in t r e deslegători . *

Deslegarea ghicitórei din n r . 16 :

»Decă da i , n'ai.«

Deslegare bună p r imi răm de là dómne le şi dom-nişo re le : Aurora Popescu , Minodora Micşunescu, I o -sefina Cr işan , Maria David, Elena d' Orbonaş , Ange­l ina Popovici , Sofia D. Cerchez, Corne l ia Lup , Anica Morariu.

Premiul l'a dobândi t dna Iosefina Cr işan.

Poşta Redacţiunii. Dlui G. B. Redactorul e absent. Decă vrei să-i scrii,

adreseză serisórea per Beinş la Stâna-de-vale, unde mai are să stea vr'o doue sëptëmâni.

Saravóla. Ghicitórele se vor întrebuinţa, dar versul ba. Mehadia. S'a trimis precum aţi dorit.

Dumineca i dupa Rusalii, Ev. delaJVlateiu c. 8, st. 5, gl. 3. a inv. 4. " 25: Duminecă

Luni Marţi Mereuri Joi Vineri Sâmbă tă

1 0 4 5 Mart. din Nicop. 11 Mart. Eufemia 12 Mart. Proclu si I larie 13 f Sob. Arch. Gavril 14 Ap. Acuila 15 MM. Ciricu si Iudita 16 Mart. Antinogen

Maria Magd. Apolinaris Christ ina Iacob Ap. Anna Panta leon Siegfried

Semestrul prim s 'a ncheiat cu numeru l 26. Rugăm pe toţi aceia , a le că ro r a b o n a m e n t e au espirat a tunc i şi v r e u să a ibă fóia nós -t r ă şi 'n viitor, să-şi facă abonamen te l e de t impuriu, căci noi numa i cu a b o n a m e n t e plăt i te regula t înainte p u t e m susţ ine fóia.

*sSÊf Cei ce n 'au obiceiul d 'a plăti re­gulat , binevoiescă a-şi a d u c e amin te , că pr in neregu-la r i t a tea lor ne impedecă d'à pu t é réa l i sa unele im-bunetă ţ i r i , ce sunt tocmai in in te resu l abonaţ i lo r .

P rop r i e t a r , r e d a c t o r r e s p u n d ă t o r şi ed i to r : I08IF VUL0AN. Cu tipariul lui Otto Hügel in Oradea-mare.

© BAR București