caiet de lucrari practice atletism
Post on 10-Aug-2015
341 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Universitatea “Stefan Cel Mare” Suceava
ATLETISM
Îndrumar metodico-practic
Asistent univ. Elena Rata Profesor Sorin Rata
Maestru al sportului
- uz intern –
- Suceava 2002 -
Universitatea “Stefan Cel Mare” Suceava
Colegiul de Educatie Fizica si Sport
Asistent Univ. Elena Rata Profesor Sorin Rata
Maestru al sportului
ATLETISM
Indrumar metodico-practic
Editura
Cuvânt Înainte
Cuprins
Cuvânt Înainte……………………………………………………………………. 3
Prezentarea Principalelor Metode de învăţare a Exerciţiilor Fizice din Atletism
la anii I-II,colegiul de institutori,secţia educaţie fizică.
In vederea insusirii corecte a elementelor din atletism am intentionat sa realizez o
reprzentare si o descriere a tehnicii fundamentata biomecanic,urmata de metodica
predarii exercitiiilor fizice a fiecarei probe atletice.
Biomecanica analizei tehnice are drept scop realizarea unei imagini clare asupra
modului de executie a miscarilor specifice atletismului si insusirea principalelor
lanturi musculare,angrenate in miscare.
Metodica predarii include si principalele geseli ce apar in executarea practica a
exercitiilor precum si indicatiile metodice.
Structura şcolii atletismului
Şcoala atletismului este structurată în trei mari grupe de exerciţii:
Exerciţii din şcoala alergării,
Exerciţii din şcoala săriturii,
Exerciţii din şcoala aruncării
Această grupare de exerciţii sunt cunoscute şi sub denumirea
de :Exerciţii Speciale: care urmăresc învăţarea şi perfecţionarea părţilor
constitutive ale mişcării globale de alergare.
Această stuctură reprezintă o etapă a iniţierii pentru însuşirea
deprinderilor şi priceperilor motrice specifice atletismului, învatarea corectă a
tehnicii probelor atletice.
Şcoala Alergării
Alergarea reprezintă cele mai naturale ,deci cele mai cunoscute forme
de mişcare,accesibile de la o vârstă mică ,în care se urmăreşte perfecţionarea
continuă a acestor forme de mişcare înlănţuită-cu caracter de locomoţie ciclică
în care membele inferioare produc deplasarea sre înainte,înapoi,lateral a
corpului printr-o acţiune alternativă.
Baza generală a învăţării tehnicii exerciţiilor la alergări sunt
următoarele:
Creşterea eficacităţii folosirii forţei de impulsie
Reducerea efectelor de frânare în timpul deplasării
Orice lecţie de învăţare şi perfecţionare a tehnicii alergării va fi
precedată (în partea de încălzire) de exerciţii din şcoala alergării şi de exerciţii
de alergare sub formă de joc.
Exerciţiile care fac parte din şcoala alergării în acest îndrumar practo-
metodic (alergarea uşoară,alergarea cu joc de glezne, alergarea cu
genunchii sus, alergarea cu pendularea gambei înapoi , alergarea cu
genunchii întinşi înainte, alergarea laterală cu paşi încrucişaţi,
alergarea laterală cu paşi adăugaţi, alergarea cu pas lansat de semifond,
alergarea pe teren variat,alergarea cu pas lansat de viteză, alergarea
accelerată, alergarea peste obstacole).
Alergarea uşoară(A.u)
Kinograma şi descrierea tehnică
Alergarea uşoară este cunoscută ca o alergare in tempo lent şi ritm uniform
caracterizându-se prin naturaleţe, relaxare, economicitate şi uşurinţă.
Alergarea uşoară este deplasarea compusă dintr-o fază de zbor, alternată cu o
fază de sprijin când pe un picior când pe celălat este însoţită de mişcarea continuă a
braţelor înainte şi înapoi, dar întotdeauna braţ şi picior opus.
Deplasarea înainte este deteminată de impulsia uşoară a piciorului de spijin,
concomitent cu întinderea celor trei articulaţii (gleznă,genunchi,şold) şi de desprinder
a tălpii de pe sol. După momentul desprinderii, piciorul pendulează mai întâi
posterior,şi apoi anterior prin ridicarea uşoară a coapsei proiectra gambei înainte şi în
final coborârea tălpii pe sol pentru a realiza un nou contact.Mişcările caracteristice
fazei de sprijin şi celei de pendulare posterioară şi anterioară sunt realizate în mod
economic,cu multă relaare şi cu amplitudine scăzută.
Braţele se mişcă înapoi şi înainte ,uşor în interior,îndoite din articulaţia
cotului,cu palmele cu degetele uşor flexate.
Eficienţă-
Creşte capacitatea fizică de efort,creşte aptitudinea motrică de rezistenţă şi
întăreşte sănătatea.Alergarea uşoară poate fi inclusă atât în partea pregătitoare,cât şi în
partea fundamentală sau de încheiere a lectiei.
Metodica învăţării:
1. Mers cu aşezarea labei piciorului pe direcţie şi cu rulara tălpii
călcâie-talpă-vârf,cu mişcarea corectă a braţelor înainte interior şi
înapoi cu coatele puţin exterior
2. Alternări de mers în tempo lent ,mers în tempo rapid cu mişcarea
energică a braţelor
3. Alternări de mers cu trecere în alergare uşoară pe distanţa de (20-
30m)
4. Alegare uşoară ,trecere în mers vioi
5. Alergare uşoară în ritm uniform,alternată cu alergare relaxată
6. Alergare cu schimbarea repetată a tempoului (20m alergare
uşoară,20m alergare în tempo susţinut,20m încetinirea treptată a
alergării,50-60m mers liber pentru revenire)
7. Alergare uşoară în grup în linie dreaptă sau în turnantă
8. Alergare uşoară pe teren variat
9. Organizare de concursuri
Greşeli frecvente:
Laba piciorului se aşează pe pingea sau pe călcaie
Talpa piciorului nu se derulează călcai-talpă-v’rf
Umerii se ridică şi se crispează ceea ce are drept efect îngreuierea
mişcărilor respiratorii
Paşii sunt prea lungi sau alergarea îngenuncheată
Mişcarea braţelor nu respectă sincronizarea braţ şi picior opus
Trunchiul nu este vertical,privirea nu este înainte
Indicaţii metodice:
Alergări pe teren variat (cu respectarea unui ritm respirator
Alergări pe teren plat propriu cu accent pe expiraţie)
Sunt indicate mişcările de relaxare a articulaţiilor scapulo-
humerale
Se va urmării sincronizarea mişcărilor braţ şi picior opus
Se va urmării contactul elastic cu solul şi mişcarea relaxată a
braţelor(din articulaţia umeilor)
Se va urmări ca mişcarea de pendulare a gambelor picioarelor
să se execute pe sub coapse nu în lateral şinici înăuntru
Se evită alergarea pe terenuri dure
Alergarea cu joc de gleznă
Kinograma şi descrierea tehnică
Este o alergare uşor sărită cu paşi foarte mici,în care piciorul, după ce ia
contact cu solul şi greutatea corpului se sprijină pe el,urmată de o extensie rapidă a
celor trei articlaţii concomitent cu derularea tălpii vârf-talpă-călcâi.
Această derulare se execută până ce călcâiul atinge solul, în timp ce piciorul
de sprijin oscilează spre înapoi, ajugând cu genunchiul în extensie, celălalt picior se
ridică de pe sol,se flexează uşor din genunchi şi se aşează în imediata apropiere a
piciorului de spijin, după care greutatea corpului trecând pe acesta, acţiunea se repetă
identic.Talpa piciorului se aşează intotdeauna cu vârfurile pe direcţia de deplasare. În
timpul executării acestui exerciţiu trunchiul are o poziţie verticală cu capul în
prelungirea trunchilui,cu privirea înainte,la nivelul orizontalei,iar braţele,uşor
flexate,oscilează pe lângă corpca în alergare sau sunt lăsate să târne liber pe lângă
corp.
Metodica învăţării :
1. Joc de glezne cu sprijin la perete(la acest exerciţiu, corpul este uşor
înclinat în faţă, iar palmele se sprijină de perete la nivelul umerilor,
picioarele sunt aşezate pe aceeaşi linie realizându-se prin flexii şi
extensii ale genunchilor,însoţite de trecerea greutăţii corpului de pe un
picior pe celălalt şi de apăsarea alternativă a călcâielor pe sol)
2. Joc de gleznă fără deplasare cu schimbări de ritm(mai lent,mai rapid)
3. Joc de glezne cu deplasare lentă,cu aceent pe ridicarea uşoară a coapsei
şi a labei piciorului
4. Joc de gleznă cu deplasare pe culoar în şir indian (mai mulţi subiecţi)
5. Joc de gleznă cu deplasare pe 4-5 culoare în linie câte 4-5 subiecţi (la
comanda hep)
6. Joc de gleznă cu deplasare cu viteze diferite ,cu alternări de viteză
7. Joc de gleznă u deplasare combinată cu alte exerciţii din şcoala
alergării
8. Joc de gleznă cu deplasare în viteză maximă
9. Organizare de concursuri
Eficienţă:
Deplasarea alergării cu joc de gleznă contribuie la învăţarea şi perfecţionarea
pasului de alergare,la dezvoltarea elasticităţii musculare şi supleţei gleznei,
dezvoltă coordonarea mişcărilor ,capacitatea de concentrare a atenţiei asupra
mişcării proprii.Alergarea cu joc de glezne este întâlnită în lecţii atât ca mijloc
de angrenare a organismului în efect,cât şi ca exerciţiu,în structuri,pentru
dezvoltarea calităţilor motrice.
Greşeli frecvente:
Efectuarea incompletă a mişcării,nu se realizează o alternanţă a
sprijinului pe vârf şi pe călcâi
Laba piciorului nu se aşează pe pingea ci pe toată talpa sau pe călcâi
Paşii sunt prea lungi in timpul deplasării
Braţele nu se mişcă în ritm cu picioarele
Nu se respectă sincronizarea braţ şi picior opus
Răsucirea excesivă a trunchiului spre dreapta sau spre stâng
Indicaţii metodice
Se urmăreşte aşezarea corectă a tălpilor pe direcţia de deplasare
Efectuarea jocului de glezne,la perete cu corpul înclinat(o linie formată de
Cap-Trunchi şi Membre Inferioare),pe loc
Deplasarea se face la început lent,treptat cescând viteza de execuţie
Se va urmări o execuţie corectă,ritmată a mişcării gleznei
Alergarea cu genunchii sus(aGs)
Kinograma şi descrierea tehnică
Alergarea cu genunchii sus cunoscută şi sub denumirea de alergare cu
genunchii la orizontală,este un mijloc care are la bază succesiunea de contacte cu
solul când pe un picior când pe celălalt,alternate cu o fază scurtă de zbor .Coapsa
piciorului de avântarese ridică până la orizontală cu gamba perpendiculară pe sol,cu
laba piciorului uşor extinsă,cu vârful orientat spre sol, după care se coboară pe sol
contactul luându-se pe pingea .In momentul coborârii piciorului de avântare,piciorul
de sprijin se desprinde de pe sol şi urcă spre orizontală cu genunchiul îndoit.Mişcarea
de ridicare a unui picior este simultană cu mişcrea de coborâre a celuilalt
piciorContactul cu solul se ia pe pingea,braţele îndoite din articulaţia cotului se mişcă
înainte şi înapoi în ritmul mişcării picioarelor,sincronizate braţ şi picior opus,
trunchiul este vertical,cu capul în prelungirea trunchiului, cu privirea orientată la
nivelul orizontalei înainte.
Metodica învăţării
1. Mers cu ridicări ale coapsei,la fiecare 3-5 paşi
2. Executarea alergării cu genunchii sus pe loc
3. Alergare cu genunchii sus în diferite tempouri 2/4,3/4
4. Alergare cu genunchii sus cu deplasare în ritm lent
5. Alergare cu genunchii sus cu alternarea ritmului când lent când rapid
6. Alergare cu genunchii sus pe loc cu impunerea ritmului alergării prin
bătaie de palme
7. executarea exerciţiului din mers şi din alergare cu partener care opune
rezistenţă din faţă
8. Exersare cu sprijin în faţă pentru însuşirea poziţiei corecte a trunchiului
9. organizare d concursuri
Eficientă
Alergarea cu genunchii sus este un exerciţiu util pentru angrenarea
organismului în efort,dezvoltă musculatura abdominală ,ridicătorii coapsei
şi a lanţului extensor,dezvoltă aptitudinile psihomotrice(viteză,forţă şi
rezistrnţă),creşte capacitatea de efort,poate fi lucrat in combinaţi şi cu alte
exerciţii .
Greşeli frecvente
Trunchiul înclinat prea înainte sau înapoi
Lucrul necoordonat cu braţele
Mişcări sacadate şi nesincronizate
Privirea este ţinută în pământ
Indicaţii metodice
Mişcările se execută pe loc şi se urmăreşte coordonarea picioarelor şia
braţelor
De insistat pe întinderea completă a articulaţiilor triplei extensii
Se urmăreşte menţinerea unei poziţii înalte a centrului de greutate
Alergarea cu pendularea gambei înapoi(aPGî)
Kinograma şi descrierea tehnică
Alergarea cu pendularea gambei înapoi constă în mărimea amplitudinii
pendulării posterioare a gambei piciorului după ce acesta apărăsit
solul.Pendularea se execută activ,gamba flexându-se pe partea exterioară a
coapsei,călcâiul atingând şezuta. Trunchiul este înclinat înainte capul în
prelungirea trunchiului,privirea inainte,contactul picioarelor cu solul se
face elastic pe pingea,braţele se mişcă liber pe lângă corp sau înainte şi
înapoi pe lângă trunchi.
Metodica învăţării
1. Pendulări ale gambei înapoi ,din stând depărtat cu palmele
sprijinite la nivelul umerilor la perete
2. Mers cu lovirea şezutei la fiecare trei paşi ,cu lucrul coordonat al
braţelor
3. Alergare cu pendularea gambei inapoi cu învingerea rezistenţei
partenerului,opusă din faţă
4. Alergare cu pendularea gambei înapoi pe loc cu impunerea
ritmului prin bătaie de palme
5. Alergarea gambei înapoi în tempouri alternate lent şi rapid
6. Alergarea gambei înapoi alternată cu alte exerciţii din şcoala
alergării
7. Alergare cu pendularea gambei înapoi cu deplasare pe diferite
distanţe
8. Alergarea gambei înapoi cu viteză maximă de lucru,mişcarea
braţelor cu coatele îndoite
9. organizare de concursuri
Greşeli frecvente
Pendularea incompletă înapoi
Palmele aşezate pe fese
Lucrul necoordonat cu braţele
Pendularea gambei în lateral
Contactul dur cu solul
Indicaţii metodice
Se urmăreşte lucrul cu braţele să se mişte înainte şi înapoi,
îndoite din articulaţia cotului
Trunchiul să fie uşor înclinat înainte
Se urmăreşte sincronizarea braţelor cu a picioarelor
Execuţia exerciţiului la început este lentă
Alergarea cu genunchii întinşi înainte
Kinograma şi descrierea tehnică
Această alergare mai este cunoscută şi sub denumirea de alergare ascuţită,este
o formă de alergare din care lipseşte pendularea dinspre înapoi spre inainte a
gambei.Piciorul de avântare se ridică în sus până la aproximativ un unghi de 45 cu
genunchiul extins ,cu vârful întins,după care se coboară şi se aşează pe pingea.În
momentul coborârii piciorului de avântare, piciorul de sprijin se desprinde de pe sol şi
urcă la 45 cu genunchiul întins,deplasara efectuându-se pe baza impulsiei pe partea
anterioară a labei piciorului,fără să se realizeze o derulare a tălpii.Trunchiul este
înclinat înapoi,capul în prelungirea trunchiului,privirea orientată înainte la nivelul
verticalei,braţele îndoite din articulaţia cotului ,mişcându-se înainte şi înapoi.
Metodica învăţării
1. De pe loc,balansarea piciorului (stâng sau drept) înainte-înapoi,cu
sprijin lateral la perete
2. Din mers,efectuarea balansării cu extensia din articulaţia genunchiului
şi executarea unei presiuni asupra părţii anterioare a labei piciorului
3. Mers cu ridicarea la trei paşi a unui picior întins la 45
4. Alergare cu genunchii întinşi înainte pe loc în tempo lent 2/4,cu braţele
la spate sau cu braţele îndoite din articulaţia cotului, mişcându-se
înainte-înapoi
5. Alergare cu genunchii întinşi înainte cu deplasare pe diferite distanţe
6. Alergare cu genunchii întinşi înainte cu impunerea ritmului prin bătaie
din palme
7. Alergare cu genunchii întinşi înainte alternat cu alt exerciţiu din şcoala
alergării
8. Alergare cu genunchii întinşi înainte în viteză maximă
9. Organizare de concurs
Eficienta
Alergarea cu genunchii întinşi înainte dezvoltă uşurinţa în alergare şi
dezvoltă musculatura abdominală,ridicării coapsei ,ajută la îmbunătăţirea
capacităţii de coordonare a mişcărilor, dezvoltă aptitudinile psihomotrice
(forţă şi coordonare).
Greşeli frecvente
Trunchiul este în extensie sau în flexie exagerată
Aşezarea labei piciorului pe călcâie sau pe toată talpa
Flexia piciorului în timpul sprijinului
Impulsia insuficientă a labei piciorului
Lipsa flexiei din articulaţia cotului
Mişcări sacadate şi nesincronizate
Indicaţii metodice
Contactul să fie elastic pe pingea
La început mişcările să fie lente apoi din ce în ce mai rapid
Se insistă pe blocarea articulaţiei genunchiului
Menţinerea centrului de greutate cât mai înalt
Alergarea laterală cu paşi încrucişaţi
Kinograma şi descrierea tehnică
Alergarea laterală cu paşi încrucişaţi reprezintă o deplasare laterală a corpului
pe direcţia de deplasare compusă dintr-o trecere a piciorului de
avântare,dreptul dinapoi peste piciorul de sprijin stângul,înainte.După
momentul desprinderii,piciorul drept pendulează în sus spre direcţia de
deplasare printr-o mişcare amplă de ridicare a coapsei peste piciorul de sprijin
Şi apoi coborârea coapsei cu întinderea gambei şi aşezarea tălpii pe sol
perpendicular pe direcţiade deplasare pentru a realiza un nou contact .
Contactul cu solul se face numai pe pingea. După realiyarea sprijinului
pe piciorul drept,piciorul stâng se deplasează înainte lateral spre stânga aprope
razant cu solul şi se aşează pe toată talpa.Braţele se deplasează lateral şi
încrucişat înainte sau de menţinerea braţelor în diferite poziţii , trunchiul este
drept capul în prelungirea trunchiului,privirea înainte la nivelul
orizontalei.Exerciţiul se poate efectua şi cu partea laterală dreaptă înainte.
Metodica învăţării
1. Mers lateral cu păşirea piciorului stâng peste piciorul drept pe direcţia
de deplasareşi invers
2. Mers lateral încrucişat cu trecere în allergare cu pas încrucişat
3. Alergare cu pas încrucişat in tempou lent însoţită de anumite mişcări
ale braţelor (rotări,legănări laterale)
4. Alergare cu pas încrucişat cu viteză mare de execuţie
5. Alergare cu pas încrucişat alternate cu alte exerciţii din şcoala alergării
6. Alergare cu pas încrucişat cu tempou lent alternată cu alergare cu pas
încrucişat cu tempou rapid
7. Organizare de concursuri
Eficienţă
Exerciţiul acesta dezvoltă prin repetare,forţa de impulsie,creşte capacitatea
de efort.Este un exerciţiu care se foloseşte la învăţarea elanului la proba de
aruncarea mingii de oină şi a suluţei.
Greşeli frecvente
Păşirea încrucişată a piciorului nu este suficient de lungă
Umerii în timpul deplasării sunt ridicaţi şi întorşi spre direcţia de
alergare
Coapsa piciorului de avântare nu se ridică aproape de orizontală
Trunciul este prea pe spate sau prea inainte
Indicaţii metodice
Impulsia se realizează cu piciorul de avântare
Se va urmării ca alergarea să se execute cu cât mai multă
dezinvoltură
Se va urmării ca deplasarea coapsei să se facă în lateral peste
celălalt picior
Scimbarea laturii se efectuiază fie prin întoarcere de 180,
păstrându-se direcţia de deplasare,fie prin deplasare în sens
învers
Alergarea laterală cu paşi adăugaţi
Kinograma şi descrierea tehnică
Alergarea laterală constă in deplasarea subiectului cu
latura stângă sau dreaptă spre direcţia de deplasare printr-o
succesiune de paşi adăugaţi.Ea are la bază apropierea şi depărtarea
picioarelor într-o mişcare ce presupune o impulsie,un zbor,o
aterizare Împulsia, ce deermină deplasarea laterală a corpului,se
realizează pe ambele picioare odată, dintr-o poziţie uşor depărtat
lateral,cu articulaţiile picioarelor semiflexate. După terminarea
impulsiei în primul moment în urcare picioarele se apropie,după
care în coborâre picioarele se depărtează uşor şi se realizează o
aterizare pe pingea cu articulaţiile uşor flexate urmând o nouă
impulsie.Braţele ajută mişcarea de desprindere-înălţare printr-o
ducere laterală în sus şi revin pe lângă corp odată cu
aterizarea.Trunchiul este vertical, cu capul în prelungirea
trunchiului.
Metodica învăţării
1. Mers lateral cu paşi adăugaţi cu mişcarea braţelor prin ducerea laterală
în sus şi revin pe lângă corp
2. Alergare laterală cu paşi adăugaţi in tempou lent in linie dreaptă şi în
turnantă
3. Alergare laterală cu paşi adăugaţi cu desprindere ,cu deplasare cât mai
lungă
4. Alergare laterală cu paşi adăugaţi cu desprindere,cu deplasare cât mai
înaltă
5. Executarea alergării laterale cu paşi adăugaţi într-un tempou rapid
6. Organizare de concursuri
Eficienţă
Alergarea laterală cu paşi adăugaţi dezvoltă capacitatea de coordonare a
braţelor cu acţiunea membreler inferioare,a echilibrului,a forţei de
impulsie a picioarelor,imbunătăţeşte contactul cu solul.
Greşeli frecvente
Mişcarea braţelor nu se sincronizează cu deplasarea picioarelor
Trunchiul este prea inclinat înainte sau pe spate
Momentul aterizării se face cu genunchii întinşi
Indicaţi metodice
La început se urmăreşte realizarea impulsiei şi depărtarea
laterală a picioarelor
Se urmăreşte execuţia corectă a sincronizării braţelor cu ceea a
picioarelor
După însuşirea execiţiului execuţia este mai rapidă şi se
urmăreşte o impulsie puternică a picioarelor
Alergarea cu pas lansat de semifond
Kinograma şi descrierea tehnică
Alergarea cu pas lansat de semifond sau alergarea în tempo moderat este principala
formă de deplasare pe parcursul susţinerii probelor de rezistenţă.Acest mijloc permite
corectarea tehnicii asupra segmentelor corpului aflate în mişcare care în final duce la
formarea unei alergări economice şi eficiente.Această alergare cu pas lansat de
semifond se caracterizează prin naturaleţe,relaxare, uşurinţă,ritm uniform şi
moderat.Deplasarea înainte este determinată de impulsia piciorului de sprijin
concomitent cu întinderea celor trei articulaţii(gleznă,genunchi,şold),urmată de
desprinderea tălpii de pe sol.După momentul desprinderii, piciorul pendulează mai
întâi posterior şi apoi anterior prin ridicarea coapsei,proiectarea gambei înainte şi în
final coborârea tălpii pe sol pentru a realiza un nou contact.Trunchiul este uşor
înclinat înainte ,capul în prelungirea trunchiului ,privirea înainte la nivelul
orizontalei.Braţele îndoite din articulaţia cotului,mişcându-se pe lângă corp înainte şi
înapoi uşor în interior.
Metodica învăţării
1. Alergare cu pas lansat de semifond în linie dreaptă şi turnantă
2. Alergări cu plecare în turnantă şi continuare în linie dreaptă
3. Alergări în linie dreaptă,în turnantă şi continuare in linie dreaptă
4. Alergări,pe distanţa de 80-100 m în grup,în linie dreaptă şi în turnantă
5. Alergări în linie şerpuită,trasată pe sol
6. Alergare cu pas lansat de semifond ,repetată,pe distanţa de 80-100m se
urmăreşte o lungime a pasului de alergare potrivit de lungă
7. Alergări în grup cu evadarea din grup pentru a ocupa o poziţie mai favorabilă
8. Alergări pe distanţe 400-600m in tempo moderat
9. Organizare de concursuri
Eficienţă
Alergarea în tempou moderat asigură începătorilor un control mai bun al
mişcărilor,evitându-se crispările inutile şi apariţia unor greşeli care în majoritatea
cazurilor sunt determinate de viteza prea mare a alergării.Dezvoltă amtitudinea
motrică de rezistenţă,întăreşte sănătatea,creşte capacitatea fizică de efort.
Greşeli frecvente
În timpul alergării umerii sunt ridicaţi şi crispaţi
Lungimea pasului este prea mae sau prea mică
Braţele nu sunt îndoite din articulaţia cotului şi nu se sincronizează cu
mişcarea picioarelor
Laba piciorului nu se orientează pe direcţia de deplasare
Trunchiul se leagănă lateral stânga şi dreapta
Indicaţii metodice
Se urmăreşte ca alergarea să se execute cu cât mai multă
economicitate,relaxare naturaleţe
Se va urmării sincronizarea braţ şi picior opus
Se va urmării ca mişcarea de pendulare a picioarelor să se execute pe
sub coapse nu în lateral şi nici înăuntru
Alergarea se execută in principal pe terenuri moi pistă,iarbă sau coritan
Alergarea pe teren variat (a.t.v)
Kinograma şi descrierea tehnică
Această alergare se desfăşoară pe soluri diferite,necesită restructurarea
repetată a pasului ,ceea ce contribuie la dezvoltarea deprinderilor motrice
şi în acelaşi timp la dezvoltarea calităţilor fizice. Păşirea pe teren variat se
realizează în funcţie de denivelarea terenului şi anume:
Alergarea se execută pe partea anterioară a labei piciorului
când terenurile sunt dure sau se aleargă în pantă;
Alergarea se execută pe toată talpa cănd terenul este moale
(terenuri nisipoase,arături);
Alergarea se execută pe călcâi când panta este în vale.
Obstacolele întâlnite pe parcursul traseului se trec prin săritură când
acestea nu sunt prea înalte,???????????????????.Braţele sunt îndoite din
articulaţia cotului mişcându-se înainte şi înapoi cu menţiunea că în pantă
lucrul braţelor este mai energic.
Trunchiul îşi modifică poziţia în funcţie de condiţiile traseului.
Metodica învăţării
1. Alergare pe poteci de pădure-teren denivelat
2. Alergare pe câmp –cu diferite modificări ale configuraţiei terenului
3. Alergare pe terenuri în pantă
4. Alergare la vale
5. Alergare pe teren variat în grup
6. Alergare în şir indian cu trecere peste şanţuri,trunchi de copac,etc.
7. Alergare pe teren variat pe distanţe mai lungi 800-1000m
8. Alergare pe teren variat pe trasee special amenajate
9. Organizare de concursuri
Eficientă
Contribuie la dezvoltarea capacităţii fizice de efort aerob,dezvoltă aptitudinea
motrică de rezistenţă,acest exerciţiu este specific curselor de cros,dezvoltă ambiţia
curajul atunci când trebuie să te lupţi cu tine la un moment dat.
Greşeli frecvente
Poziţia trunchiului nu este corectă in funcţie de poziţia terenului
Aşezarea labei piciorului nu este corectă in funcţie de carateristicile
terenului
Paşii sunt prea lungi sau prea scurţi în alergare
Indicaţii metodice
Pentu începători alergarea pe teren variat se poate executa sub
forma unei alergări uniforme,în tempo uniformsau alternând
porţiuni de alergare uşoară cu porţiuni de mers liber
În funcţie de particularităţile de vârstă ,sex,şi grad de pregătire se
va stabili lungimea distanţei de alergare, intensitatea cu care se
lucrează ,durata şi conţinutul pauzelor între repetări
Se va urmării ca aşezarea tălpilor să ţină cont de caracteristicile
terenului
Se evită alergarea pe terenuri dure
Este indicată alegarea în grup
Alergarea se foloseşte la clasele mai mari V-VIII după o
acomodare cu efortul
Alergarea cu pas lansat de viteză
Kinograma şi descrirea tehnică
La alergarea cu pas lansat de viteză intensitatea efortului duce
la scăderea posibilităţii de a controla mişcările şi din această cauză
învăţarea alergării de viteză trebuie să înceapă numai după ce subiecţii
şi-au însuşit bine pasul lansat de semifond.Se caracterizează prin
naturaleţe,mişcări rapide şi enegice. Alergarea cu pas lansat de viteză
este principala formă de deplasare pe parcursul susţinerii probelor de
viteză după alergarea accelerată.După momentul desprindrii piciorul
pendulează mai întâi posterior şi apoi anterior prin ridicarea coapsei la
orizontală,proiectarea gambei înainte şi în final coborârea energică a
tălpii pe sol pentru a realiza un contact scurt şi puternic pe pingea.
Contactul cu solul se execută numai pe pingea,braţele se mişcă oblic
pe lăngă corp îndoite din articulaţia cotului.Trunchiul este puţin
înclinat înainte sau drept ,capul în prelungirea trunchiului,privirea la
nivelul orizontalei.
Metodica învăţării
1. Alergare cu pas lansat de viteză,pe distanţa de 10-30m se urmăreşte
menţinera unui tempou uniform
2. Alergare cu pas lansat de viteză pe distanţa de 10-30m pe culoare
se urmăreşte obişnuirea cu deplasarea pe direcţie de alergare
3. Alergare cu pas lansat de viteză în turnantă se urmăreşte mişcarea
părţii laterale drepte a corpului care trebuie să fie mai energică şi
mai ample
4. Alergare cu pas lansat de viteză cu întrecere
5. Alergare cu pas lansat de viteză contra cronometru pe distanţe 30-
50m
6. Alergare cu pas lansat de viteză în linie dreaptă cu atingerea vitezei
maxime la sfârşitul alergării
7. Alergare cu pas lansat de viteză în linie dreaptă pe 20-30m urmată
de atingerea vitezei maxime şi apoi trecere în alergare liberă
8. Alergare cu pas lansat de viteză în linie dreaptă urmată de atingerea
vitezei maxime şi menţinerea ei pe odistanţă de 10-30m
9. Organizare de concursuri
Eficienţă
Este un exerciţiu care se foloseşte ca mijloc principal în pregătirea
probelor de viteză. Dezvoltă capacitatea de coordonare a mişcărilor ,a
voinţei, creşte capacitatea fizică de efort, contribuie la dezvoltarea
vitezei de deplasare.
Greşeli frecvente
Lungimea pasului este prea mică sau prea mare
Umerii se ridică sau sunt crispaţi
Contactul cu solul nu se face pe pingea
Trunchiul se leagănă lateral stânga sau dreapta
Indicaţii metodice
Se urmăreşte sincronizarea braţ şi picior opus
Se va urmări aşezarea labei piciorului pe pingea,cu laba
piciorului orientată pe direcţia de deplasare
Se evită alergarea pe terenuri dure
Alergarea accelerată
Kinograma şi descrierea tehnică
Alergarea accelerată este principala formă de deplasare prin
care se ajunge la viteza maximă în proba de viteză.
Atenţia subiecţilor va fi îndreptată asupra creşterii treptate a
vitezei ,la început se va evita atingerea vitezei maxime,până
când alergarea nu mai prezintă greşeli.
Deplasarea înainte este derminată de impulsia puternică a
piciorului de sprijin,urmată de întindeea celor trei
articulaţii(gleznă,genunchi,şold) şi de desprinderea tălpii de pe
sol.După momentul desprinderii,piciorul pendulează scurt
posterior şi apoi anterior prin ridicarea coapsei sus şi în final
coborârea tălpii pe sol pentru a realiza un contact pe
pingea.Pasul este scurt în faza iniţială, acesta crescând pe
parcursul deplasării pe distanţa de accelerare.Contactul cu solul
la viteze mari are loc pe partea anterioară a tălpii piciorului,dar
o dată cu scăderea vitezei punctele de contact se deplasează
evident dinspre vărful piciorului spre călcâi. Poziţia trunchiului
este mult înclinat înainte,capul în prelungirea
trunchiului ,privirea înainte jos.
Eficienţă
Creşte capacitatea fizică de efort ,dezvoltă aptitudinea motrică
de viteză ,întăreşte capacitatea de accelerare,dezvoltă voinţa şi
atenţia. Contribuie la creşterea vitezei de execuţie a
alergării,ajută la ocuparea unui loc mai bun într-un pluton de
alergare.
Metodica învăţării
1. Din stând ,plecare prin înclinarea corpului înainte
până la dezechilibrare trecând în alergare accelerată
2. Alergare accelerată în linie dreaptă ,cu atingerea
vitezei maxime în finalul alergării
3. Alergaere accelerată in turnantă cu plecare unul
după altul
4. Alergare cu creşterea progresivă a tempoului pe
distanţe cuprinse 60-80m plat
5. Alergare cu accelerare ,în linie dreaptă urmată de
alergare din inerţie
6. Alternarea alergării accelerate cu alte exerciţii din
şcoala alergării
7. Alergare accelerată nîn linie dreaptă la semnal
8. Jocuri de mişcare,cum sunt: Treci fără să fii
atins,Prinde-ţi umbra, prinde-l pe cel din faţă,etc.
9. Organizare de concursuri
Greşeli frecvente
Impulsia piciorului de sprijin nu este finalizată
Creşterea exagerată a lungimii paşilor la
începutul accelerării
Încluinaţia trunchiului nu se face treptat pe
parcursul distanţei
Indicaţii metodice
Atenţia va fi dirijată asupra creşterii treptate
avitezei până la atingerea valorii maxime a
subiectului
De foarte mare importanţă sun tşi distanţele
pe care le stabilim
Trebuie să ţinem seama de modalitatea
de :stingere: a vitezei să nu fie forţată sau
prin opriri bruşte
Se folosesc stimulente acustice pentru
imprimarea ritmului accelerat şi lent de
alergare
Alergarea peste obstacole
Kinograma şi descrierea tehnică
Alergarea peste obstacole se realizează prin trecerea peste obstacole de difrite
dimensiuni şi forme prin cinci sau trei paşi de alergare.
Obstocolele sunt aşezate în linie dreptă sau turnantă reprezentate prin garduri
mici, linii trasate pe pistă, bănci de gimnastică,etc.
Trecerea peste obstacole se realizează întotdeauna cu acelaşi picior în faţă
(piciorul de atac) şi acelaşi picior în spate (piciorul de remorcă).Piciorul de atac este
primul care trece obstacolul şi al doilea este piciorul de remorcă.
Metodica învăţării
1. Alergare peste 5-7 obstacole cu plecare liberă cu un număr nederminat
de paşi
2. Alergare peste 5-7 obstacole cu un număr de 5 paşi pentru alegerea
piciorului de atac
3. Alergare peste 5-7 obstacole cu un număr de 3 paşi de alergare cu
plecare liberă
4. Alergare peste 3-5 obstacole cu plecare de la o linie trasată pe sol
pentru astabili piciorul de plecare
5. Trecerea obstacolelor cu diferite exerciţii din şcoala alergării
6. Alergare peste obstacole cu întrecere mai mulţi subiecţi
7. Alergare peste obstacole mărind distanţa dintre obstacole,apoi
înălţimea acestora
8. Alergare peste 2-3 obstacole contra cronometru
9. Organizare de concursuri
Eficienţă
Acest exerciţiu diminuează frica, educă simţul ritmului şi voinţa.
Contribuie la iniţierea in proba de garuri,dezvoltă viteza de deplasare,de
execuţie şi coordonarea mişcărilor.
Greşeli frecvente
Oprirea în faţa gardului,neînvigând frica faţă de obstacol
Trunchiul este menţinut prea drept sau prea înclinat în timpul
trecerii obstacolului şi pe parcursul alergării
Aterizarea pe două picioare după obstacol
După obstacol trunhiul rămâne pe spate,impulsia piciorului de
sprijin nun este destul de puternică
Neaccelerarea braţelor şi mişcării pcioarelor între obstacole
Indicaţii metodice
Se va urmării ca trecerea să fie cât mai razantă
Numărul de paşi dintre obstacole trebuie să fie impar
Distanţa dintre obstacole se va mării treptat iar apoi se va mări
gradat şi înălţimea lor.
CAPITOLUL II
Şcoala săriturii
Sărituri pe loc cu desprindere pe două picioare
Reprezentare şi descriere tehnică
Tehnica executării acestor sărituri sunt simple şi mişcarea are la
bază impulsia celor două picioare a unui zbor mai mult sau mai
puţin înalt .Pentru realizarea unui zbor cât mai înalt trebuie să se
execute ridicarea genunchilor la piept,extensia corpului,aterizarea
se face pepingea cu genunchii uşor flexaţi după care urmează o
nouă desprindere în plan lateral sau înainte,braţele pot efectua
diferite mişcări sau pot lua diferite poziţii.
Trunchiul este pe verticală cu capul în prelungirea lui,musculatura
spatelui este încordată pentru aface faţă şocului la aterizare.
Eficienţă
Contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice Forţă-Viteză,numărul
mare de repetări duce la devoltarea rezistenţei(Frecvenţa cardiacă
ia valori de 170-180c+min),şi chiar mai mult,creşterea capacităţii
de efort.
Metodica învăţării
1. Sărituri ca mingea pe ambele picioare cu intensitate mică
apoi mai mare.
2. Sărituri pe ambele picioare în diferite poziţii,90,120.
3. Sărituri pe ambele picioare ,la aterizare cu încrucişarea
picioarelor piciorul stg.peste piciorul dr., revenire,aterizare
cu încrucişare piciorul dr.peste piciorul stg. Revenire
4. sarituri pe trambulină pentru realizarea unei deprinderimai
bune
5. Sărituri cu ridicarea genunchilor la piept
6. sărituri cu extinderea corpului în aer şi revenire
7. sărituri executate prin bătaia palmelor pentru dictarea
săriturilor
8. Sărituri cu ridicarea picioarelor în diferite planuri
9. Organizare de concursuri
Greşeli frecvente
Impulsia picioarelor şi extensia lor este incompletă
Mişcarea braţelor nesincronizată cu mişcarea
picioarelor
Trunchiul este prea aplecat sau prea pe spate
Privirea este în pământ
La aterizare genunchii nu sunt flexaţi
Indicaţii metodice
Dozarea efortului se face în funcţie de pregătirea subiecţilor
Intre serii este indicat să se facă o anumită pauză
Se urmăreşte mişcrea corectă a braţelor şi aşezarea picioarelor pe
pingea
Se insistă pe întinderea completă a articulaţiilor
Sărituri pe loc cu desprindere pe un picior
Reprezentare şi descriere tehnică
Şi această tehnică este uşor de învăţat se bazează pe impulsia piciorului de
sprijin,necesită un zbor şi o aterizare elastică pe sol, pe toată talpa rulându-se dinapoi
spre înainte a acesteia ;i realiyarea unei noi deprinderi.Contactul cu solul se
efectuează pe pingea trunchiul este la verticală iar braţele pot efectua diferite mişcări
au în diferite poziţii.În cazul unei impulsii puternice ce generează o desprindere
înaltă,celălalt picior efectuează diferite mişcări sau diferite poziţii.
Eficienţă
Are la bază o corespunzătoare dezvoltare a aptitudinilor psiho-motrice de
forţă-viteză,creşte capacitatea de efort ,dezvoltă rezistenţa şi în pregătirea fizică
generală.
Metodica învăţării
1. Sărituri cu desprindere pe un picior pe loc se urmăreşte aşezarea labei
picioului pe toată talpa şi rularea ei din înapoi spre înainte şi avântarea
braţelor din înapoi spre înainte
2. Sărituri cu desprindere pe un picior pe trambulină
3. Sărituri cu desprindere pe un picior cu atingerea unui obiect aflat la
înălţime
4. Sărituri cu dictarea ritmului prin bătaia palmelor
5. Sărituri cu desprindere pe un picior iar cu celălalt executând diferite
poziţii ,în planuri diferite
6. organizare de concursuri
Greşeli frecvente
Impulsia piciorului de sprijin este incompletă
Mişcarea braţelor cu a picioarelor nesincronizată
Trunchiul prea înclinat înainte sau prea pe spate
Aşezarea labei piciorului pe pingea sau pe călcâie
Indicaţii metodice
Dozarea efortului se face in funcţie de posibilităţile
subiectului
Se urmăreşte şi se insistă pe întinderea completă a
articulaţiilor
Se urmăreşte aşezarea labei piciorului să fie corectă
Sărituri pe, de pe şi peste obstacole
Descrierea tehnică
Aceste sărituri sunt executate fie prin desprinderi pe ambele picioare fie pe un
picior cu flexie mai mare sau mai mică din articulaţia genunchiului .Execuţia tehnică
a săriturilor se bazează pe însuşirea anterioară a exerciţiilor descrise mai sus cu
sarcina de a trece peste obstacole. .Aceste exerciţii au un rol deosebit în sporirea
bagajului motric dacă se respectă înălţimea optimă de lucru, adecvată particularităţilor
anatomo –funcţionale şi psihice caracteristice vârstei.(pag.58 D. Bucurescu).
Obstacolele pot fi înalte sau late în funcţie de scopul urmărit . Un rol important îl are
locul de realizare al desprinderii care trebuie să fie cel potrivit pentru executarea
sarcinii.
Eficienţă
Asigură formarea şi stimulează psihicul când exerciţiile sunt executate sub
formă de întrecere şi ştafete . Contribuie la dezvoltarea aptitudinilor
psihomotrice (viteză,forţă,rezistenţă,coordonare)
Metodica învăţării
1. Sărituri pe două picioare înainte şi lateral peste obstacole
2. Sărituri pe un picior alternativ(din cerc în cerc sau semne pe sol)
3. Combinaţii de sărituri alternative de pe un picior pe celălalt şi
succesive pe un picior
4. Sărituri de pe un picior pe celălalt peste bancă
5. Sărituri succesive pe un picior apoi pe celălalt peste obstacole mici
Greşeli frecvente
Nesincronizerea picioarelor cu a braţelor
Desprinderea se realizează prea aproape sau prea departe de
obstacol
Aterizarea este pe călcâi
Trecerea obstacolului este prea înaltă
Indicaţii metodice
Se urmăreşte aterizatrea să fie cât mai elastică
Se urmăreşte realizarea coordonării braţelor şi pcioarelor
Se urmăreşte ca trecerea obstacolului să fie cât mai razantă
Săritura în lungime de pe loc
Descriere tehnică şi reprezentare
Această săritură este osăritură simplă şi cuprinde următoarele faze.
1. Flexarea genunchilor şi balansarea braţelor înapoi,fază ce perrmite
o poziţie de încărcare cu energie potenţială pentru următoarea fază.
2. Impulsia cu ambele picioare şi balansarea braţelor
înainte,realizează faza de desprindere a tălpilor picioarelor de pe
sol şi zborul corpului înainte.
3. Aterizarea,fază de reluare a contactului cu solul se realizează pe
ambele picioare concomitent cu tracţiunea braţelor spre înapoi şi
proiectarea bazinului înainte pentru a împiedica căderea corpului
înapoi.
Eficienţă
Acest exerciţiu este folosit pentru învăţarea aterizării,dezvoltă
coordonarea,poate fi utilizat ca mijloc de pregătire cât şi ca probă de control.
Metodica învăţării
1. Sărituri pe loc cu impulsia din gleznă *
2. Sărituri de pe loc cu impulsie pe ambele picioare
3. Sărituri de pe loc cu plecare de pe un picior cu aterizare pe
ambele picioare în groapa cu nisip
4. Sărituri de pe loc cu plecare de pe un picior şi aterizare pe acelaşi
picior sau cel opus
5. Sărituri de pe loc Peste obstacole mici(gărduleţe mici şi
subţiri ,profesorul ţinând o stinghie in mână la o înălţime
adecvată subiectului,elastic)
6. Sărituri de pe loc cu plecare cu spatele pe direcţia săriturii
7. Sărituri in lungime de pe loc cu întrecere
8. Sărituri de pe loc cu aterizări din ce în ce mai indepărtate cu
întrecere
9. Sărituri de pe loc de pe un obstacol cu aterizare în groapa cu nisip
Greşeli frecvente
Balansarea braţelor de prea multe ori pe lângă corp
Privirea nu este la orizontală
Impulsia picioarelor incompletă cu aplecarea exagerată a
trunchilui
Lipsa coordonării intre balansul braţelor şi cel al picioarelor
Indicaţii metodice
Se urmăreşte ca aterizarea să fie elastică
Se urmăreşte realizarea coordonării braţelor cu a
picioarelor
Impulsia să se execute pe pingea
Pasul săltat
Descrierea tehnică şi reprezentare
Este un exerciţiu de bază care face parte din
şcoala săriturii având rol pentru însuşirea unei impulsii
care să ducă la un zbor cât mai înalt. Fazele acestui
exerciţiu sunt :
1. Faza de impulsie pe un picior concomitent cu avântarea
celuilalt picior având coapsa la orizontală şi gamba
perpendiculară pe sol.
2. Zborul,cu menţinerea poziţiei de mai sus
3. Aterizarea pe piciorul de impulsie
În timpul zborului trunchiul este drept iar braţele se deplasează pe lângă
corp ,braţ şi picior opus.
Eficienţă
Contribuie la dezvoltarea detentei şi la însuşirea bătăii- desprinderii pentru toate
probele de sărituri.
Metodica învăţării
1. De pe loc ridicarea unei coapse la orizontală,gamba perpendiculară pe
sol,celălalt picior pe pingea
2. Din mers rulare călcâi,talpă,vârf cu desprindere, celălalt picior cu coapsa la
orizontală,gamba perpendiculară pe sol
3. Din alergare uşoară, executarea în tempo lent,alternativ la 3-5 paşi a pasului
săltat
4. Din mers, cu trecere în alergare uşoară la trei paşi de alergare desprindere în
pas săltat
5. Succesiuni de paşi săltaţi cu aterizare in groapa cu nisip
6. Alergare cu desprindere în pas săltat cu atingerea unor obiecte suspendate
7. Executarea impulsiei în locuri fixe cu atingerea coapsei o minge suspendată
Greşeli frecvente
Executarea impulsiei a piciorului de sprijin este incompletă
Braţ şi picior de aceaşi parte în loc de braţ şi picior opus
Coapsa nu se menţine la orizontală,gamba neavând un unghi de 90
faţă de coapsă
Trunchiul este prea înclinat înainte sau prea înapoi
Indicaţii metodice
Săriturile să fie elastice,pe pingea
Să se urmărească braţ şi picior opus,trunchiul la verticală
Să se urmărească impulssia cu un picior şi avântării celuilalt
Pasul sărit
Descriere şi reprezentare tehnică
Reprezintă un exerciţiu din şcoala săriturii ,urmărind prin exersare însuşirea
unei impulsii care să ducă la un zbor cât mai lung.Fazele acestui exerciţiu sunt:
Impulsia-desprinderea pe un picior concomitent cu avântarea celuilat picior
spre înainte sus.
Zborul se efectuează cu menţinerea piciorului de sprijin întins înapoi şi a celui
de avântare cu coapsa la orizontală şi îndoit din articulaţia genunchiului ,unghiul
dintre coapsă şi gambă piciorului de avântare este mai mic de 90
Aterizarea se face pe piciorul de avântare care în contact cu solul devine picior
de impulsie. Aterizarea se face pe toată talpa,elastic. Impulsia se încheie cu extensia
maximă a piciorului de sprijin.Braţele se mişcă pe lângă corp înainte şi înapoi cu rol
de echilibru şi avântare ,trunchiul este uşor înclinat înainte sau la verticală.
Eficienţă
Contribuie la dezvoltarea detentei,este exerciţiu pregătitor în probele de
sărituri.
Metodica învăţării
1. Alergare uşoară sărită 40-45m
2. Luarea poziţiei fandat înainte cu trunchiul drept şi executarea
proiectării bazinului înainte
3. mers fandat cu trunchiul drept ,braţele acţionând ca în alergare,cu
accent pe extinderea completă a piciorului din înapoi
4. Din mers sarituri pe puncte trasate pe sol
5. Din alergare uşoară sărituri pe puncte trasate pe sol
6. Alergare uşoară cu accent pe ridicarea coapsei piciorului avansat la
orizontală şi extinderea piciorului retras
7. Paşi săriţi peste diferite obstacole mici(mingi medicinale,bastoane pe
sol)
8. Combinaţii de paşi săriţi şi paşi săltaţi
9. Pas sărit peste linii trasasate pe sol
10. Organizare de concursuri,(cine execută cel mai bine şi cel mai rapid
pas sărit,cine parcurge distanţa 10m-20m în cât mai puţini paşi săriţi
Greşeli frecvente
Aterizare dură
Braţ şi picior de aceeşi parte
Trunchiul este prea aplecat înainte sau prea pe spate
Impulsia incompletă a piciorului de impulsie
Indicaţii metodice
Aterizarea să fie elastică
Se urmăreşte braţ şi picior opus
Exersare individuală
Săritura în lungime
Învăţarea procedeului tehnic a săriturii în lungime,presupune mai întâi
învăţarea unor deprinderi considerate fundamentale, ele aparţinând şcolii săriturii.
Sunt cunoscute următoarele procedee tehnice de executare a săriturii în lungime:
Procedeul cu ghemuire
Procedeul cu extensie
Procedeul cu paşi
Procedeul cu paşi în aer şi cu extensie
Procedeul cu 1 pas şi ½
Procedeul cu 2 paşi şi1/2
Toate săriturile în lungime menţionate mai sus se caracterizează prin
următoarele faze ale mişcării:
Pregătirea şi alergarea pe elan
Bătaia pe prag şi desprinderea
Zborul şi aterizarea
Dintre aceste faze cele mai importante sunt elanul, cu cerinţa dezvoltării unei viteze
maxime şi desprinderea să asigure un zbor cât mai lung.
Săritura în lungime cu 1pas şi 1/2
Descriere tehnică şi reprezentare
Săritura în lungime cu 1 pas şi ½ cuprinde o fază de elan ce reprezintă o
alergare cu accelerare în scopul atingerii vitezei maxime în momentul bătăii-
desprinderii fază realizată prin forţa de impulsie (a piciorului de bătaie) şi forţa de
avântare a segmentelor libere (piciorul oscilant şi braţe),ambele dau forţa
ascensorială.(după dr.Iliescu A.şi colab.) Forţa de inerţie a elanului-orizontală, care
împreună cu forţa ascensorială dau forţa de desprindere.
Un desen la pag.68 caiet de lucrari practice.
Faza de zbor:”începe din momentul desprinderii concretizată printr-o
deplasare în aer spre înainte şi durează până la revenirea corpului în contact cu solul”
La aterizare contactul cu solul se ia pe călcâie, cu membrele inferioare semiflexate,
amortizarea rezultând din flexarea accentuată a articulaţiilor.
Eficienţă
Săritura în lungime cu un 1 pas şi ½ contribuie la dezvoltarea aptitudinilor
motrice de bază şi coordonative,contribuie la educarea spiritului de întrecere şi fair-
play.
Metodica învăţării
1. Desprinderi pe un picior , precedate de elanuri cu 3-5 paşi de
alergare,cu aterizare pe piciorul de bătaie
2. Desprinderi pe un picior,precedate de elanuri cu 3-5 paşi de
alergare,cuaterizare pe piciorul de atac
3. Sărituri pe diferite obiecte de preferabil (lada de gimnastică,) din
elanuri 3-5 paşi
4. Desprinderi din alergare în pas sărit la fiecare al treilea sau al cincilea
pas
5. Sărituri peste diferite obstacole(elastic,ştachetă) aterizarea se face pe
saltele sau în groapa de nisip pe ambele picioare cu elanuri mici şi
medii
6. Sărituri cu elanuri mici (5-7paşi) ,aterizarea în pas fandat în groapa cu
nisip
7. Sărituri cu atingerea în zbor a unor obiecte suspendate
cu( mâna,coapsa ,capul)
8. Sărituri cu elanuri medii (9-11m),cu bătaie liberă,aterizarea pe ambele
picioare
9. Sărituri cu elanuri aproape complete ,cu bătaie pe prag,aterizarea pe
ambele picioare
Exerciţii pentru însuşirea aterizării
Săritură de pe loc cu aterizare pe anumite repere
Sărituri în lungime fără elan,cu sarcina de a depăşi lungimea
lor,de la o săritură la alta,in groapa cu nisip
Săritură cu elan un pas,şi aterzare
Sărituri de pe obiecte supraînălţate aterizare în groapa cu nisip
Cu elanuri mici sau medii ,desprindere în pas sărit,apoi
aterizare pe saltele supraînălţate
Variante de sărituri cu accente deosebite asupra menţinerii poziţiei de pa sărit cât mai
mult,şi alăturarea piciorului de bătaie lângă cel de avântare,în ultimul moment.
Sărituri cu elanuri variabile,insistând asupra poziţiei de pas
sărit
Sărituri cu elanuri variabile,accentuând alăturarea piciorului
de bătaie în ultimul moment
Sărituri cu elanuri variabile,cu accent pe destinderea
gambelor după ce piciorul a fst alăturat celuilalt
Sărituri cu elan variabil,insistând asupra „ritmării”corecte a
ultimilor doi paşi;în acest scop pot fi marcate linii vizibile
pe ultimii doi paşi
Sărituri cu elan normal,cu accent pe o accelerare constantă a
alergării, urmărind obţinerea vitezei mari în elan şi
efectuarea bătăii,zborului şi aterizării în aceste condiţii; în
acest timp se trece de la bătaia liberă,la încadrarea ei într-o
zonă limitată(70-100m)
Sărituri în condiţii de întrecere folosind pragul
regulamentar
Săritura în înălţime-Procedeul cu păşire(forfecare)
Descriere tehnică şi reprezentare
Din cadrul săriturilor în înălţime,procedeul „cu păşire” reprezintă cel mai
simplu mod de trecere peste ştachetă.Săritura în înălţime cu păşire
cuprinde o fază de elan concretizată în 5-7 paşi de alergare efectuaţi sub un
unghi de 35-45 faţă de ştachetă,urmată de ofază de bătaie executată pe
piciorul depărtat de ştachetă,la 70-90 cm faţă de proiecţia ştachetei pe sol.
Atacul este executat cu piciorul oscilant întins concomitent cu ducerea
braţelor din înapoi spre înainte.Urmează faza de zbor care se realizează
printr-o păşire simplă după deprindere .Piciorul de atac coboară,dincolo de
ştachetă,piciorul de bătaie se ridică,dar numai după ce piciorul oscilant şi-a
încheiat mişcarea de avântare.Piciorul de bătaie trece peste ştachetă,iar
trunchiulse apleacă în faţă şi se răsuceşten spre piciorul de bătaie pentru a
depărta bazinul de ştachetă.Aterizarea se efectuează pe piciorul oscilant.
(după G. Raţă)
Eficienţă
Modalitate dea îmbogăţi bagajul motric al subiecţilor, permite
formarea desprinderii de desprindere pe o traiectorie cât mai apropiată de
verticală, contribuie la dezvoltarea aptitudinilor motrice de bază şi
coordonative, la învingerea fricii,la formarea simţului ştachetei.
Metodica învăţări
1. Sărituri libere peste ştachetă cu elan perpendicular(pentru
depistarea piciorului de bătaie)
2. Stând lateral faţă de (ştachetă sau elastic) ,efectuarea mişcării de
păşire la înălţime mică
3. Mers(2-3 paşi),lateral faţă de ştachetă,urmaţi de bătaie şi trecere
prin păşire la înălţime mică
4. Sărituri în înălţime cu păşire cu elan de 3-5 paşi sub un unghi de
45,dar cu ridicare progresivă a ştachetei
5. Săritură cu elan mic efectuată liber,cu întoarcere 180 grade,şi
aterizare pe piciorul de atac
6. Exerciţii de imitare a trecerii peste ştachetă efectuate la sol(din
gimnastică)
7. Sărituri la ştachetă oblică,cu un capăt pe sol iar celălalt pe suport
8. sărituri peste ştacheta orizontală ,ridicată progresiv
9. sărituri cu accent pe învăluirea ştachetei şi cu elan complet
10. Sărituri cu elan complet sub formă de concursuri
Greşeli frecvente
top related