bulbul rahidian scurtat.ppt

Bulbul rahidian

• Bulbul rahidian este plasat la unirea craniului cu coloana vertebrală.

• Bulbul se interpune între măduva spinării si punte.

• Limita inferioară a bulbului este delimitată convenţional şi se găseşte deasupra originii primului nerv cervical.

• Limita superioară este reprezentată de şanţul care desparte bulbul de punte, numit şanţ bulbopontin sau pontin inferior.

• Bulbul este o porţiune importantă a sistemului nervos din mai multe motive.

o În bulb sunt localizaţi mai mulţi centri vegetativi importanţi: centrul respirator, centrul cardiovascular.

o Tot aici se reglează reflex digestia, funcţia glicogenetică, tonusul muscular etc.

o Bulbul este şi o cale de trecere pentru:

fibrele descendente care conduc impulsuri efectorii către măduvă,

pentru fibrele ascendente care conduc din spre periferie către etajele superioare impulsuri senzitive,

precum şi pentru fibrele vegetative.

Conformație exterioară. • Bulbul are formă de

trunchi de con cu baza orientată superior.

• Direcţia sa este ascendentă, înclinată anterior cu 30 – 40 grade faţă de verticala care trece prin gaura occipitală.

• Înălţimea este de 22 – 3o mm, lăţimea maximă este de 22 mm, iar adâncimea de 13 – 15 mm.

• se descriu patru feţe şi două extremităţi, una mai lată către punte şi una mică situată în continuare măduvei.

Fața anterioară • prezintă un şanţ median

care îl continuă pe cel de pe faţa anterioară a măduvei spinării.

• În partea superioară a şanţului se găseşte o butonieră vasculară adâncă numită foramen caecum inferior descris de Schwalbe sau gaura oarbă a lui Vicq d'Azyr

• În partea inferioară a şanţului se află nişte fibre transversale care întrerup şanţul prin încrucişarea lor.

• încrucişarea poartă numele de încrucişarea sau decusaţia piramidelor (rafeul lui Stilling).

• Sub decusaţie, şanţul bulbar se continuă cu cel medular.

Şanţul median• este delimitat de piramidele

anterioare care sunt continuarea aparentă dar nu reală a cordonului anterior al măduvei spinării.

• Piramidele se depărtează una de alta şi se subţiază pe măsură ce se apropie de punte. Ele dispar sub punte.

• În şanţul bulbopontin, deasupra piramidelor, îşi are originea aparentă nervul abducens (VI).

• Piramidele sunt formate de fibrele motorii corticospinale.

• Circa 80% din fibre se încrucişează la nivelul decusaţiei piramidelor.

• După încrucişare, fibrele formează tractul cerebrospinal lateral sau piramidal încrucişat, situat in cordonul lateral al măduvei spinării.

• Circa 20% din fibrele motorii piramidale nu se încrucişează şi trec direct în cordonul ventral de aceeaşi parte a măduvei spinării.

• Acestea formează tractul cerebrospinal anterior sau piramidal direct al lui Tȕrck. Uneori poate exista un şanţ puţin adânc care separă fasciculul piramidal Tȕrck.

• Lateral de piramide găsim şanţul colateral anterior sau preolivar, din care ies rădăcinile nervului hipoglos (XII). Deoarece în acest şanţ îşi are originea aparentă nervul hipoglos, el se mai numeşte şi şanţul nervului hipoglos.

• În jos, la nivelul primului nerv spinal, şanţul se continuă cu şanţul colateral anterior al măduvei.

Fața laterală

• se află între şanţul colateral anterior de unde emerge nervul hipoglos şi şanţul colateral posterior numit şi şanţul nervilor micşti deoarece la acest nivel ies rădăcinile nervilor glosofaringian, vag şi accesor (IX,X,XI).

• Plasat lateral şi posterior de piramide, paralel cu acestea, în partea superioară a bulbului, se află oliva bulbară sau oliva inferioară.

o Extremitatea superioară a olivelor este mai largă decât porţiunea inferioară şi ajunge până aproape de şanţul bulbopontin.

o Deasupra olivei observăm o mică depresiune numită gropiţa supraolivară a bulbului. Din această gropiţă pleacă rădăcina nervului facial (VII) şi a nervului intermediar al lui Wrisberg (VIIbis).

o Oliva conţine nucleul olivar.

o Posterior de olivă, între marginea posterioară a acesteia şi şanţul colateral posterior al bulbului se găseşte o zonă fără denivelări, care în interiorul bulbului corespunde cordonului lateral al bulbului.

o În şanţul bulbopontin, la marginea superioară a acestei fâşii de substanţă albă, observă o fostă numită gropiţa laterală a bulbului în care intră nervul acusticovestibular (VIII).

• Din şanţul median anterior pleacă un strat de fibre arciforme care trec peste faţa ventrală, ocolesc extremitatea inferioară a olivei, trec peste faţa laterală a bulbului şi merg posterior către pedunculul cerebelos inferior.

• Aceste fibre se numesc fibrele arcuate externe.

Fața posterioară • se află între

cele două şanţuri colaterale dorsale. Această faţă poate fi împărţită în două porţiuni aproape egale.

Porţiunea inferioară a fetei posterioare

• are conformaţia asemănătoare cu cea a măduvei spinării.

• se observă un şanţ median dorsal, care îl continuă pe cel de la nivelul măduvei,

• un şanţ colateral dorsal

• mai are un şanţ vertical paramedian care împarte cordonul de substanţă albă situat între primele două şanţuri în două tracturi.

• Aproape de linia mediană se găseşte fascicul gracilis (tractul lui Goll) care prezintă pe traiectul său o proeminenţă ovalară numită clavă, în interiorul căreia se află nucleul lui Goll.

Diagram showing the course of the arcuate fibers. (Testut.) 1. Medulla oblongata anterior surface. 2.

Anterior median fissure. 3. Fourth ventricle. 4. Inferior olivary nucleus, with the accessory olivary nuclei. 5.

Gracile nucleus. 6. Cuneate nucleus. 7. Trigeminal. 8. Inferior peduncles, seen from in front. 9. Posterior

external arcuate fibers. 10. Anterior external arcuate fibers. 11. Internal arcuate fibers. 12. Peduncle of inferior olivary nucleus. 13. Nucleus arcuatus. 14.

Vagus. 15. Hypoglossal.

• Lateral de acest fascicul se află fasciculul cuneat, numit şi tractul lui Burdach, la nivelul căruia se găseşte o proeminenţă numită tuberculul cuneat în interiorul căruia găsim nucleul Burdach.

Porţiunea superioară• ocupă jumătate din

faţa posterioară a bulbului

• are aspectul modificat faţă de porţiunea inferioară deoarece

• cele două cordoane posterioare se depărtează unele de altele, fiecare îndreptându-se superior şi lateral.

• Între cele două cordoane se delimitează un triunghi cu vârful în jos, care ia parte la formarea planşeului celui de-al IV-lea ventricul cerebral.

• Ventriculul IV este de fapt o porţiune lărgită a canalului ependimar care apare prin depărtarea unul de altul a celor două coloane posterioare.

• Pe planşeul ventriculului IV se poate vedea un şanţ median care continuă în sus canalul ependimar.

• Acest şanţ se numeşte tija calamus scriptorius.

• Porţiunea inferioară a calamusului se numeşte ciocul calamusului.

• Calamus scriptorius seamănă cu pana folosită în vechime pentru scris şi este format din două triunghiuri (care aparţin nervului hipoglos) despărţite de un şanţ median

• La nivelul unde cele două fascicule ale lui Goll se despart unul de altul se află o bandă transversală de substanţă cenuşie, numită obex.

• Lateral de şanţul median al ventriculului IV se pot vedea trei triunghiuri, denumite aripi,

• două în relief şi • unul deprimat

situat între ele.

• Aproape de linia mediană, imediat lângă şanţ se găseşte aripa albă internă (aripa hipoglosului) sau trigonul hipoglosului (XII), care prezintă baza în sus şi vârful în jos spre ciocul calamusului.

• În profunzimea trigonului se află neuronii care formează originea reală a nervului hipoglos. De la acest nivel axonii ies din bulb ca nerv hipoglos prin şanţul preolivar.

• Lateral de aripa albă a hipoglosului se află o depresiune triunghiulară de culoare cenuşie, cu vârful spre punte. Aceasta se numeşte aripa cenuşie sau aripa mijlocie sau trigonul nervului vag.

• La acest nivel se adună fibrele senzitive ale nervilor

vag şi glosofaringian, precum şi fibrele

nervului intermediar al lui Wrisberg.

• Cel mai lateral se află o denivelare tot triunghiulară, cu baza spre punte. Aceasta se numeşte aripa albă externă, area postrema sau area vestibularis. La acest nivel se găsesc două grupe de neuroni

• O zonă de nuclei care formează aria vestibulară care conţine nucleul principal al nervului vestibular.

• A doua grupă de neuroni, situată mai lateral, formează aria cohleară în care se află tuberculul acustic.

• Toată această zonă situată în jumătatea superioară a bulbului este mărginită de cele două cordoane laterale (fasciculele Goll şi Burdach) care după ce îşi schimbă direcţia îşi schimbă şi forma şi denumirea.

• După ce se depărtează fasciculele lui Goll iau numele de piramide dorsale.

• Lateral de piramidele dorsale se află fasciculul Burdach. Acesta ia numele de corp restiform sau pedunculul cerebelos inferior si se curbează spre exterior in dreptul unghiului lateral al ventriculului IV şi devine peduncul cerebelos inferior.

• Lateral de acesta se află şanţul colateral dorsal.

• În partea inferioară a jumătăţii superioare, între corpul restiform şi şanţul colateral dorsal se vede o formaţiune ovalară numită tuberculul cenuşiu al lui Ronaldo sau tuberculum cinereum sau nucleul gelatinos.

• Limita bulbopontină de pe faţa posterioară a trunchiului cerebral nu este evidentă. Ea este trasată convenţional de un plan orizontal care trece unghiurile laterale ale ventriculului IV,

Structura bulbului

• Substanța cenuşie a bulbului este

• în parte continuatoarea substanţei cenuşii din măduvă,

• dar are şi nuclei proprii bulbului.

Substanţa cenuşie bulbară este asemănătoare cu cea din măduvă

• Dar suferă modificări la diferite nivele bulbare şi îşi modifică aspectul aproape complet.

• În piramidele bulbare anterioare se găsesc cele două tracturi cerebrospinale care coboară spre măduvă.

• În vecinătatea liniei mediane se găseşte tractul cerebrospinal lateral.

• Lateral de acesta se află tractul cerebrospinal ventral.

Coarnele anterioare• În 1/3 inferioară a

bulbului, fibrele tractului cerebrospinal ventral coboară direct spre măduvă prin cordonul ventral.

• În schimb, tractul cerebrospinal lateral se încrucişează în 1/3 inferioară a bulbului, cu cel din partea opusă, la nivelul decusaţiei piramidelor şi coboară apoi în cordonul lateral opus al măduvei.

• În trecerea din cordonul anterior în cordonul lateral opus, fibrele tractului cerebrospinal lateral taie cornul anterior, separând capul cornului anterior de restul substanţei cenuşii.

• În acest fel cornul anterior se împarte în două coloane. O coloană este situată anterior şi este despărţită complet de substanţa cenuşie a H-ului. Cealaltă coloană este situată posterior şi încă face corp comun cu restul substanţei cenuşii.

Coarnele posterioare.

• La nivelul 1/3 medii bulbare, coarnele posterioare, asemănător cu cele anterioare, vor fi decapitate de către fibrele senzitive în drumul lor de la măduvă spre talamus.

Transverse section passing through the sensory decussation. Schematic. (Testut.)

1. Anterior median fissure. 2. Posterior median sulcus. 3, 3’. Head and base of anterior column (in red). 4. Hypoglossal nerve. 5. Bases of posterior column. 6.

Gracile nucleus. 7. Cuneate nucleus. 8, 8. Lemniscus. 9. Sensory decussation. 10.

Cerebrospinal fasciculus.

• Tracturile Goll şi Burdach urcă din măduvă până în 1/3 medie a bulbului. La acest nivel, fibrele senzitive ale tractului Goll se sfârşesc în nucleul cu acelaşi nume.

• De la nivelul acestor nuclei, situaţi posterior, pleacă axoni către regiunea anterioară a bulbului.

• În drumul lor, aceşti axoni traversează cornul medular posterior pe care-l împarte într-o coloană formată din capul cornului posterior, care este separată de restul substanţei cenuşii şi altă coloană formată din baza cornului posterior, care mai are legătură încă cu substanţa cenuşie a H-ului.

Continuându-şi drumul anterior, axonii nucleilor Goll şi Burdach traversează linia mediană şi se încrucişează cu cei din partea opusă.

Se formează încrucişarea piriformă a lui Spitzka, denumită şi decussatio lemniscorum.

Transverse section passing through the sensory decussation. Schematic.

(Testut.) 1. Anterior median fissure. 2. Posterior median sulcus. 3, 3’. Head

and base of anterior column (in red). 4. Hypoglossal nerve. 5. Bases of

posterior column. 6. Gracile nucleus. 7. Cuneate nucleus. 8, 8. Lemniscus. 9.

Sensory decussation. 10. Cerebrospinal fasciculus.

Fibrele senzitive ajung în acest fel în spatele tracturilor cerebrospinale motorii.

La acest nivel se flectează şi merg în sus sub forma unei bande numite banda medială a lui Reil sau lemniscus medialis.

A treia modificare a substanţei cenuşii medulare la nivelul bulbului constă în lărgirea şi deplasarea posterioară a canalului ependimar începând din ½ superioară a bulbului.

În acest fel ia naştere ventriculul IV.

În urma celor două decusaţii se formează câte 4 coloane în fiecare jumătate a bulbului. :

o coloană anterioară formată de capul cornului anterior,

o altă coloană situată în spatele primei, formată de baza cornului anterior,

o altă coloană situată în spatele acesteia formată din baza cornului posterior şi

O a patra coloană rezultată din capul cordonului dorsal, situată dorsolateral

• Ca urmare a lărgirii canalului ependimar şi apropierii acestuia de peretele posterior al bulbului, coloanele formate din baza coarnelor anterioare şi posterioare îşi schimbă poziţiile.

• Baza cornului anterior se deplasează posterior şi medial. Aceasta se aşează de o parte şi alta a calamusului, imediat anterior de aripa albă internă.

• Baza cornului posterior migrează lateral şi posterior, aşezându-se lateral de baza cornului anterior, sub planşeul ventriculului IV, imediat în faţa aripii cenuşi şi aripii albe externe.

• Capul cornului posterior migrează şi mai lateral faţă de primele două. El va proemina în zona posterolaterală a bulbului sub forma tuberculului cenuşiu Rolando.

• Singura coloană care rămâne în profunzimea bulbului, înconjurată de substanţă albă este coloana formată din capul cornului anterior.

• După cum rezultă din descrierea anterioară, toate celelalte coloane se aşează sub planşeul ventriculului IV.

O altă modificare• O altă modificare a configuraţiei coloanelor de la nivelul bulbului se datorează fibrelor arciforme.

• Acestea împart coloanele de substanţă cenuşie pe verticală, determinând apariţia unor nuclei suprapuşi, care sunt originea reală a nervilor cranieni.

• Fiecare nucleu derivă strict dintr-o anumită coloană de substanţă cenuşie, dar nu se limitează ca întindere strict la nivelul bulbului.

• Ei se pot întinde pe verticală până în punte sau chiar până în pedunculii cerebrali.

• Prin fragmentarea coloanei formate din capul cornului anterior nasc următorii nuclei motori:

• În bulb, apare nucleul ambiguu sau anterolateral al lui Stilling, unde au originea reală fibrele motorii ale nervilor:

• glosofaringian (IX), n complex

• vag (X) n complex şi

• accesor (XI), n motor

• Nervi mixti – fibre motorii şi senzitive

• n. V – trigemen • n.VII –facial• n. IX –

glosofaringian • n. X – vag

• Nervi complecşi (conţin alipite fibre vegetative motrii sau senzitive)

• n. III – oculomotor • n. V – trigemen • n. VII – facial • n. IX –

glosofaringian• n. X – vag

• Nervi motorii• n. III – oculomotor • n. IV – trohlear • n. VI – abducens • n. XI – accesor• n. XII – hipoglos

• Nervi senzoriali• n. I – olfactor• n. II – optic • n.VIII – acustico-vestibular

• În punte se formează nucleul motor al nervului facial (VII), n complx

• Mai sus de precedentul se formează nucleul masticator al nervului trigemen (V), n complex.

• Prin fragmentarea coloanei provenite din baza cornului anterior se formează următorii nuclei ai nervilor motori:

• În bulb se formează nucleul nervului hipoglos (XII), care se situează în apropierea liniei mediane, de o parte şi de alta a tijei calamusului imediat anterior de aripa albă internă

• În punte se formează nucleul nervului abducens (VI)

• În mezencefal se formează nucleul nervului trohlear (IV) şi nucleul nervului oculomotor (III).

• Prin fragmentarea coloanei de substanţă cenuşie rezultată din baza cornului posterior :

• În bulb se formează doi nuclei.

o Unul este nucleul fasciculului (sau tractului) solitar, situat sub aripa cenuşie, unde ajung fibrele senzitive şi senzoriale ale nervului intermediar al lui Wrisberg (VII bis), nervului glosofaringian (IX) şi nervului vag (X), (n. motorii si senzitivi).

o Celălalt nucleu aşezat tot sun aripa cenuşie se fragmentează la rândul său în nucleul vestibular şi nucleul cohlear.

• În punte se formează nucleul numit locus ceruleus care se găseşte în dreptul foveei rostrale.

• Din coloana formată din capul cornului posterior

• se formează un nucleu întins din 1/3 medie a bulbului până în punte, numit nucleul gelatinos al lui Rolando (nucleus tractus spinalis n. trigemeni), în care ajung firele senzitive ale nervului trigemen (V).

• Substanța cenuşie proprie bulbului este împărţită în

nuclei ai vieţii somatice şi

nuclei vegetativi.

• Nucleii somatici sunt reprezentaţi de:

• Nucleul lui Goll, numit şi nucleul gracilis, nucleul postpiramidal, nucleul cordonului subţire sau clava.

• Se formează din substanţa cenuşie comisurală de care încă mai este legat prin fibre nervoase. Nucleul pătrunde în tractul lui Goll fără a atinge însă faţa posterioară şi se întinde din partea inferioară a bulbului până în apropiere de obex.

• Nucleul lui Burdach se numeşte şi nucleul cuneat, sau restiform sau cuneiform. Se găseşte pe acelaşi plan cu nucleul lui Goll, dar lateral şi puţin mai sus decât acesta, în grosimea tractului lui Burdach. Lateral de acest nucleu se află cornul posterior de care este legat. Posterolateral de acest nucleu se desparte nucleul lui von Monakow sau nucleul cuneat accesoriu, desprins din primul.

• În nucleul Burdach fac sinapsă fibre care provin din nervii cervicali şi toracali superiori.

• Oliva bulbară sau inferioară determină o proeminenţă pe faţa anterolaterală a bulbului. Oliva este formată din substanţă cenuşie care înconjură parţial o zonă de substanţă albă denumită centrul medular al olivei. Către medial substanţa medulară este întreruptă de aşa zisul hil al nucleului olivei prin care substanţa albă din jurul olivei comunică cu cea din interiorul acesteia. Oliva bulbară prezintă conexiuni cu măduva spinării, cerebelul şi creierul mare.

• Medial şi posterior de olivă se găseşte câte un nucleu cu aceleaşi conexiuni şi aceleaşi funcţii ca oliva. Ei poartă numele de nuclei juxtaolivari, nuclei accesorii ai olivei sau paraolive.

Nucleii vegetativi• aparţin parasimpaticului

cranian şi sunt ataşaţi nervilor glosofaringian (IX) şi vag (X).

• Din neuronii acestor nuclei pleacă axoni mielinici lungi, ataşaţi acestor nervi, care vor face sinapsă în ganglionii parasimpatici periferici.

• 1. Din nucleul parasimpatic numit nucleul salivator inferior, situat lângă nucleul nervului glosofaringian ies fibre care iau parte la formarea trunchiului nervului glosofaringian(IX)

• 2. Cel de al doilea nucleu parasimpatic este nucleul dorsal al nervului vag, numit şi nucleul cardiopneumoenteric.

• Fibrele parasimpatice ale acestui ganglion merg alături de nervul vag şi inervează inima, plămânii şi tubul digestiv până la unghiul splenic.

Substanţa albă a bulbului

• este formată din tracturi de fibre nervoase mielinice. Există două categorii de fibre.

• Unele fibre sunt ordonate sub formă de tracturi ascendente sau descendente, care doar trec prin bulb.

• Altă categorie de fibre este cea de fibre proprii bulbului, care au originea în bulb. Ele urcă pe diferite cordoane de la măduvă spre etajele superioare

Tracturi ascendente• 1. Prin fasciculele Goll şi Burdach urcă până în partea inferioară a bulbului fibre nervoase lungi din rădăcinile posterioare ale nervilor spinali.

• Prin fascicolul Goll trec fibre din zona sacrată, lombară, toracică inferioară şi toracică mijlocie.

• Prin fascicolul Burdach urcă fibre din regiunea toracică superioară şi cervicală. Fibrele acestor fascicule ajung în 1/3 medie a bulbului unde fac sinapsă cu ganglionii cu acelaşi nume.

• Din ganglioni pornesc axoni care fac parte din fibrele arcuate interne. După un drum arcuit, acestea ajung în regiunea ventrală a bulbului unde se încrucişează cu cele de pe partea opusă şi formează decusaţia senzitivă sau piriformă a lui Spitzka.

• Îşi continuă drumul recurbându-se în sus şi formând banda lui Reil sau o parte din elementele lemniscului medial.

• 2. Din cordonul lateral al măduvei trec prin bulb mai multe tracturi:

• Tractul spinocerebelos ventral trece către punte

• Tractul spinocerebelos dorsal se depărtează de cel ventral şi trece apoi prin partea laterală a pedunculului cerebelos inferior până în scoarţa vermisului de aceeaşi parte unde se termină.

• Tractul spinotalamic lateral urcă din măduvă prin formaţiunea reticulată a bulbului şi se uneşte cu tractul spinotalamic anterior

Tracturile descendentesunt următoarele• Tracturile

corticospinale. Sunt câte două în fiecare jumătate a bulbului. Tracturile se găsesc în piramidele anterioare ale bulbului.

• Există şi alte tracturi descendente, care coboară spre măduvă prin partea anterioară a substanţei reticulate bulbare: tractul rubrospinal, tractul tectospinal, tractul olivospinal, tractul reticulospinal şi tractul vestibulospinal.

Tracturile de asociaţiesunt fibre lungi care

leagă diferite segmente ale măduvei şi trunchiului cerebral. Ele se grupează în bulb în spatele lemniscului medial şi urcă spre punte şi pedunculul cerebral.

• În partea superioară a bulbului, calea motorie se află anterior. În spatele ei se află calea senzitivă. Calea de asociaţie se află în spatele ambelor.

Fibrele proprii bulbului• sunt grupate în

următoarele structuri:

• Corpii restiformi şi juxtarestiformi iau parte la formarea pedunculului cerebelos inferior care face legătura între bulb şi cerebel.

• Pedunculul cerebelos inferior are o porţiune laterală reprezentată de corpul restiform care continuă fibrele olivocerebeloase şi fibrele sosite din tractul spinocerebelos dorsal (Flechsig).

• Segmentul juxtarestiform este mai mic şi situat medial faţă de primul. Prin el trec fibrele descendente ale rădăcinii vestibulare a nervului acusticovestibular.

• Fibrele arciforme sau arcuate au origini variate (oliva bulbară, nucleul lui von Monakow, nucleii vestibulari, nucleii arcuaţi, nucleii Goll şi Burdach) şi se împart în fibre arcuate interne sau profunde şi fibre arcuate externe.

• Fibrele arcuate interne se încrucişează la nivelul rafeului median.

• Fibrele arcuate externe se văd pe suprafaţa externă a bulbului. Ele se găsesc dispuse ca fibre ventrale şi fibre dorsale.

• Formațiunea reticulară a bulbului sau substanţa reticulară reprezintă extinderea în sus a neuronilor intercalari răspândiţi în substanţa cenuşie reticulară a măduvei. Ea prezintă funcţii asociative.

În patologia bulbară se descriu mai multe tipuri de sindroame.

• Cel mai frecvent acestea au etiologie vasculară şi în mai mică măsură tumorală. Vascularizaţia bulbului fiind foarte bine

delimitată, leziunile au simptomatologie clară, în funcţie de vasul afectat.

Sindroamele bulbare alterne• prezintă hemiplegie pe partea opusă

leziunii şi suferinţă de nervi cranieni pe aceeaşi parte cu leziunea. În funcţie de teritoriul vascular deservit de vasul afectat se descriu sindroame diferite.

Sindromul anterior

• (interolivar) se manifestă clinic pe de o parte prin hemiplegie şi alterarea sensibilităţii profunde pe partea opusă leziunii şi pe de altă parte cu paralizia, amiotrofia şi fibrilaţia jumătăţii limbii de aceeaşi parte.

Sindromul Wallemberg• manifestat clinic cu tulburări de sensibilitate pe partea opusă

leziunii, paralizie faringo-velo-palatinăde aceeaşi parte

(prin interesarea nucleului ambiguu), sindrom cerebelos cu lateropulsiune (prin

afectarea pedunculului cerebelos inferioe, hemianestezia feţei de partea leziunii (prin

lezarea rădăcinii descendente a trigemenului) şi sindrom Claude bernard-Horner.

Sindroame bulbare posterioare• Se descriuSindromul Avellis datorat lezării nucleului

ambiguu. Se manifestă prin hemiparalizie a vălului palatin şi a coardei vocale de aceeaşi parte cu leziunea.

Sindromul Schmidt asociază sindromului Avellis paralizia muşchiului trapez şi sterno-cleido-mastoidian de aceeaşi parte.