anatomia funcţională a muşchilor capului şi gâtului

Anatomia funcţională a muşchilor capului şi gâtului

Catedra Anatomia Omului

Angela Babuci

Planul prelegerii

1. Clasificarea muşchilor capului.2. Muşchii masticatori.3. Mimica şi fizionomia.4. Muşchii mimici.5. Fasciile capului.6. Spaţiile sau lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale

capului.7. Muşchii gâtului.8. Topografia gâtului.

9. Fasciile şi spaţiile interfasciale ale gâtului.

CLASIFICAREA MUŞCHILOR CAPULUI

Muşchi masticatori Muşchi mimici Muşchi ai organelor de simţ

NB: Grupele de muşchi enumerate se deosebesc după:

a) Caracteristicile anatomiceb) Acţiunec) Dezvoltared) Inervaţie

Muşchii masticatori Muşchii masticatori se

aseamănă din punct de vedere anatomic cu restul muşchilor scheletici. Ei prezintă două inserţii osoase, una dintre ele fiind pe mandibulă.

Ei realizează masticaţia una din funcţiile de bază ale aparatului dentomaxilar, participă la deglutiţie şi la vorbirea articulată.

Muşchii masticatori se dezvoltă din arcul mandibular sau primul arc visceral.

Muşchii masticatori Muşchiul temporal este

cel mai puternic muşchi masticator, are forma unui evantai şi este situat în fosa omonimă.

La exterior este acoperit de fascia temporală.

Muşchii masticatori

Muşchiul maseter prezintă o porţiune superficială şi una profundă, fibrele cărora formează o încrucişare musculară. Muşchiul are aspectul unui patrulater şi este situat pe faţa laterală a mandibulei.

La exterior este acoperit de fascia maseterică.

Muşchiul pterigoidian lateral este situat superior celui medial, fiind format dintr-un fascicul superior sau sfenoidal şi unul inferior sau pterigoidian.

Muşchiul pterigoidian medial are formă patrulateră şi este aşezat pe faţa internă a ramurii mandibulei.

Muşchii masticatori

Acţiunea de totalitate a muşchilor masticatori

Coborârea mandibulei este iniţiată prin contracţia bilaterală a muşchilor pterigoidieni laterali şi urmată de contracţia muşchilor suprahioidieni.

Acţiunea de totalitate a muşchilor masticatori

Ridicarea mandibulei în timpul masticaţie se produce datorită acţiunii simultane a muşchilor:

Temporal Maseter Pterigoidian medial

Acţiunea de totalitate a muşchilor masticatori

Propulsia se realizează prin contracţia simultană a pterigoidienilor laterali.

Acţiunea de totalitate a muşchilor masticatori

Retropulsia mandibulei se produce la contracţia fasciculului posterior al temporalului.

Mişcările de lateralitate se produc asimetric şi succesiv în timpul masticaţiei.

Grupele de muşchi mimici

Muşchii bolţii craniene Muşchii din jurul

conductului auditiv extern (muşchii extrinseci ai pavilionului urechii).

Muşchii din jurul orbitei sau muşchii pleoapelor

Muşchii din jurul orificiului nazal sau narinar

Muşchii din jurul orificiului bucal

Muşchii mimici derivă din al doilea arc visceral sau hioid.

Muşchii mimici sau pieloşi

Fibrele musculare ale muşchilor mimici sunt orientate în diferite direcţii şi la contracţia lor pielea se mişcă împreună cu ei.

Volumul şi forţa acestor muşchi sunt reduse.

Muşchii mimici sunt dispuşi în jurul orificiilor naturale ale feţei şi nu acţionează nici o articulaţie.

Muşchii mimicisau pieloşi

Muşchii mimici mai sunt numiţi şi muşchi pieloşi datorită conexiunilor intime cu pielea.

Ei sunt situaţi superficial, iar una din cele două inserţii ale muşchilor mimici este cutanată.

Unii din ei aderă la piele pe tot traiectul.

Sunt subţiri, fini, greu de disecat.

Sunt lipsiţi de fascii (cu excepţia buccinatorului).

Funcţiile muşchilor mimici

Determină expresivitatea mimicii şi fizionomia.

Contribuie la prehensiunea alimentelor şi la masticaţie.

Prin contracţie modifică orificiile naturale ale feţei.

Participă la vorbire şi respiraţie.

Mimica reprezintă aspectul dinamic al feţei care exteriorizează stările afective (psihice).

La om funcţia mimică atinge cea mai înaltă diferenţiere.

Mimica este un mijloc auxiliar de comunicare, contribuind la expresivitatea limbajului, pantomimă, iar alături de gesturi înlocuieşte parţial limbajul articulat.

Mimica În stările de calm liniile feţei sunt

orizontale. În emoţiile vesele sunt

ascendente spre lateral, iar în cele triste devin descendente spre lateral.

Activitatea intelectuală îşi lasă amprenta pe pielea frunţii şi cea din jurul orbitei.

Apariţia cutelor şi permanentizarea lor mai este determinată de pierderea elasticităţii pielii (turgorului) şi scurtarea definitivă a fibrelor musculare.

Fizionomia Cutele pieloase cu timpul rămân

vizibile şi devin mai pronunţate, chiar şi după relaxarea muşchilor. Acest fapt împreună cu forma craniului, forma nasului, grosimea stratului subcutanat determină fizionomia individului (înfăţişarea statică, în repaus, a feţei).

Fizionomia se poate modifica în mod caracteristic în caz de tuberculoză, febră tifoidă, peritonită. Aceşti pacienţi prezintă aşa numita facies hippocratica.

Şanţurile principale ale feţei

Şanţul nazolabial este cel mai constant şi caracteristic (moştenit). Descinde de la aripa nasului spre comisura gurii.

Şanţul mentolabial separă bărbia de buza inferioară.

Şanţul jugal sau mentomalar (coboară din regiunea malară spre menton).

Şanţul submental (separă mentonul de eventuala bărbie dublă).

Şanţurile principale ale feţei

Şanţurile palpebrale superior şi inferior separă porţiunea palpebrală de cea orbitală a palpebrelor.

“Piciorul ciorii” – şanţuri radiare prezente în unghiul lateral al ochiului.

Fasciile capului

Aponevroza epicraniană – acoperă bolta craniană. În regiunile laterale se subţiază formând o lamă fibroasă laxă sub care e situată fascia temporală.

Fascia temporală

Fascia temporală este puternică şi acoperă muşchiul omonim. Îşi ia originea de la linia temporală superioară, apoi se bifurcă în:

a) lamela superficială - inseră pe faţa externă a arcadei zigomatice.

b) lamela profundă - inseră pe faţa internă arcadei zigomatice.Fascia temporală închide fosa temporală şi o transformă într-o lojă osteo-fibroasă, care adăposteşte muşchiul temporal, ţesut celulo-adipos şi vase sangvine.

Fasciile capului

Fascia maseterică – înveleşte muşchiul omonim. Inseră pe arcada zigomatică, pe ramura şi marginea mandibulei. Fascia maseterică aderă la fascia parotidă, care acoperă glanda omonimă.

Cele două fascii fuzionând formează fascia parotideo-maseterică.

Fasciile capului

Fascia pterigoidiană inveleşte faţa medială a muşchiului pterigoidian medial (intern).

Fascia interpterigoidiană este dispusă între muşchii pterigoidieni medial şi lateral. Marginea posterioară a acestei fascii formează ligamentul sfenomandibular.

Fasciile capului

Fascia bucofaringiană acoperă muşchiul buccinator, apoi continuă pe faţa laterală a constrictorului superior al faringelui.

a) Anterior se pierde în ţesutul cutanat al obrajilor.

b) Posteroinferior continuă cu adventicea faringelui şi cu lamelele fasciale ale gâtului.

Spaţiile sau lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale capului

a) SOF ale bolţii craniene b) SOF ale regiunii temporale c) SOF ale părţii laterale a feţei

Lojile osteo-fasciale şi intermusculare ale bolţii craniene

Loja superficială – între piele şi aponevroza epicraniană (conţine vasele temporale superficiale).

Loja subaponevrotică – între aponevroza epicraniană şi aponevroza temporală.

Loja subperiostală – între periost şi placa externă a calvariei (calotei) craniene.

Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale regiunii temporale

Între lamelele superficială şi profundă ale fasciei temporale se formează un spaţiul interaponevrotic, care conţine muşchiul temporal, ţesut adipos, artera şi vena temporale medii.

Între fascia temporală şi muşchiul omonim se află spaţiul subaponevrotic (conţine o porţiune a corpului adipos bucal).

Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale regiunii temporale

Loja temporală profundă este situată între fasciculele profunde ale muşchiului temporal şi periost, conţine vasele şi nervii temporali profunzi şi comunică inferior cu spaţiile vecine.

Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

Corpul adipos bucal (Bichat) sau bula grăsoasă este situat între piele şi muşchiul buccinator, fiind adiacent marginii anterioare a muşchiului maseter. El este bine dezvoltat la sugari, fapt ce minimalizează efectele presiunii atmosferice asupra cavităţii bucale în timpul alăptării.

Apofizele acestui corp pătrund în spaţiile osteofasciale adiacente.

Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

Spaţiul glandei parotide – conţine glanda omonimă, vase sangvine şi nervi:

Artera carotidă externă şi ramurile ei

Vena retromandibulară Ganglioni limfatici parotidieni. Nervul facial şi nervul

auriculotemporal

Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

Spaţiul masetero-mandibular situat între muşchiul maseter şi ramura mandibulei. Conţine ţesut celulo-adipos, vase şi nervi. În sens superior comunică cu spaţiul temporo-pterigoidian.

Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

Spaţiul temporo-pterigoidian este situat între muşchiul temporal şi pterigoidianul lateral. Comunică cu:

a) Orbita

b) cavitatea nazală

c) cavitatea bucală. Conţine artera maxilară şi

plexul venos pterigoidian.

Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

Spaţiul interpterigoidian este situat între cei doi muşchi pterigoidieni. Conţine nervul alveolar inferior, artera maxilară şi plexul venos pterigoidian.

Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

Spaţiul suprapterigoidian este delimitat de capul superior al muşchiul pterigoidian lateral şi faţa infratemporală a aripii mari a sfenoidului. Conţine vase sangvine, nervi şi comunică cu spaţiile vecine.

Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

Spaţiul pterigo-mandibular delimitat de muşchiul pterigoidian medial şi ramura mandibulei. Comunică cu spaţiile vecine, conţine nervul alveolar inferior şi vasele omonime.

Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

Fosa pterigopalatină conţine ganglionul pterigopalatin, nervul maxilar, artera maxilară şi plexul venos pterigoidian.

Muşchii gâtului

Gâtul este porţiunea corpului care uneşte capul cu trunchiul.

Muşchii gâtului din punct de vedere topografic, structural, funcţional şi ontogenetic prezintă un şir de particularităţi.

Muşchii gâtului

Topografic sunt dispuşi în trei planuri:

Muşchii superficiali ai gâtului Muşchii inseraţi pe osul hioid Muşchii profunzi ai gâtului

Muşchii gâtului

Muşchii superficiali ai gâtului:

m. platisma sternocleidomastoidian

Muşchii gâtului

Muşchii inseraţi pe osul hioid:

mm. suprahioidieni: m. digastric, m. stilohioidian, m. milohioidian, m. geniohioidian.

mm. Infrahioidieni: m. omohioidian, m. sternohioidian, m. sternotiroidian, m. tirohioidian.

NB: Muşchii suprahioidieni formează planşeul bucal, participă la masticaţie, deglutiţie şi vorbire.

Muşchii gâtului Muşchii profunzi ai

gâtului: a) Grupul lateral:

muşchiul scalen anterior, mediu şi posterior

b) Grupul de muşchi prevertebrali: m. lung al gâtului, m. lung al capului, m. drept anterior şi m. drept lateral al capului.

Din punct de vedere funcţional muşchii gâtului:

Influenţează mişcările capului şi segmentului cervical al coloanei vertebrale.

Pun în mişcare mandibula, osul hioid şi primele 2 coaste.

Contracţia unor muşchi ai gâtului contribuie la modificarea poziţiei limbii, faringelui şi laringelui.

Din punct de vedere ontogenetic muşchii gâtului derivă din mai multe primordii.

Din I arc visceral se dezvoltă: venterul anterior al m. digastric şi m. milohioidian.

Din arcul II visceral derivă: venterul posterior al m. digastric, stilohioidul şi platisma.

Derivaţi ai arcurilor branhiale sunt: m. sternocleidomastoidian şi trapezul.

Din muşchii autohtoni ai gâtului fac parte: mm. infrahioidieni, m. geniohioid şi muşchii profunzi ai gâtului.

Topografia gâtului Marginea anterioară a

muşchiului trapez serveşte ca reper muscular pentru delimitarea regiunilor topografice ale gâtului.

Gâtul este împărţit în: Regiunea cervicală

posterioară sau regiunea nucală.

Regiunea cervicală anterioară

Triunghiurile gâtului

Muşchiul SCM împarte RCA în:

a) Regiunea sternocleidomastoidiană, care corespunde proiecţiei muşchiului omonim.

b) Triunghiul cervical medial

c) Triunghiul cervical lateral

Triunghiul medial al gâtului

Anterior - linia mediană a gâtului

Posterior - m. SCM Superior - marginea

inferioară a mandibulei.Venterul superior al

omohioidianului şi venterele m. digastric împart acest triunghi în 3 triunghiuri mai mici:1. Triunghiul omotraheal2. Triunghiul carotid3. Triunghiul submandibular

Triunghiul carotid (conţine pachetul neuro-vascular al gâtului: artera carotidă, vena jugulară internă şi nervul vag.

Triunghiul submandibular (adăposteşte glanda salivară submandibulară, vase şi nervi).

Triunghiul submental Triunghiul lingual sau Pirogov

(prin el trece a. linguală).

Triunghiul cervical lateral

a) Triunghiul cervical lateral este delimitat:

anterior de m. SCM posterior de m. trapez Inferior de claviculă

În limitele acestui triunghi se

înscriu triunghiurile:

omotrapezoid

omoclavicular,

separate între ele prin venterul

inferior al omohioidului.

Fosa retromandibulară Fosa retromandibulară

reprezintă o depresiune mărginită de unghiul mandibulei, conductul auditiv extern, apofiza mastoidiană, m. SCM, apofiza stiloidiană şi muşchii inseraţi pe ea.

Fosa retromandibulară conţine vase, nervi şi porţiunea posterioară a glandei parotide.

Spaţiul interscalen este situat între muşchii scaleni anterior şi mediu, iar inferior este delimitat de coasta I.

Acest spaţiu transmite artera subclaviculară şi plexul brahial.

Spaţiul antescalen este situat anterior de muşchiul scalen anterior.

Acest spaţiu transmite vena subclaviculară şi nervul frenic.

Fasciile gâtului

Fascia cervicală este formată din 3 lamele:

Fascia superficială a gâtului

Fascia proprie Fascia endocervicală

Fasciile gâtului

Fascia superficială a gâtului spre deosebire de fasciile subcutanate ale altor regiuni ale corpului conţine muşchiul platisma.

Fascia proprie este divizată 2 porţiuni: Porţiunea suprahioidiană cu 2

foiţe1. Foiţa superficilă2. Foiţa profundă

Porţinea infrahioidiană cu 3 foiţe:1. Foiţa superficială a fasciei proprii formează teci pentru SCM şi trapez.

O prelungire fascială a ei separă muşchii regiunii anterioare de muşchii celei posterioare şi determină localizarea proceselor supurative.

2. Foiţa pretraheală formează tecipentru muşchii infahioidieni.

3. Foiţa prevertebrală formează teci pentru muşchii profunzi ai gâtului.

Fasciile gâtului

Între foiţele pretraheală şi prevertebrală este situată fascia endocervicală cu 2 foiţe:

1. Foiţa viscerală acoperă în parte fiecare organ din regiunea gâtului.

2. Foiţa parietală acoperă viscerele în întregime şi formează teci pentru pachetul neuro-vascular al gâtului.

Spaţiile interfasciale ale gâtului Spaţiul interaponevrotic

suprasternal este situat superior de incisura jugulară a sternului, fiind delimitat de foiţa superficială a fasciei proprii şi foiţa pretraheală.

Acest spaţiu conţine arcada venoasă jugulară, formată prin anastomoza venelor jugulare anterioare.

În sens lateral spaţiul dat se dilată şi formează posterior de m. SCM un reces cec sternocleidomastoidian.

Spaţiile interfasciale ale gâtului

Spaţiul previsceral se formează între foiţele parietală şi viscerală ale fasciei endocervicale şi comunică cu mediastinul anterior (BNA) sau cu cel mediu (PNA).

Spaţiile interfasciale ale gâtului

Spaţiul retrovisceral este situat posterior de faringe şi esofag.

Este delimitat de fascia endocervicală şi foiţa prevertebrală.

Acest spaţiu comunică cu mediastinul posterior.