acoperisuri- verzi

UNIVERSITATEA TEHNICTEHNICĂ DE CONTRUCŢII BUCUREŞTI

ACOPERIŞURI VERZI

(GREEN ROOFS)

MASTER ING. CLĂDIRILOR

Ce sunt acoperiCe sunt acoperişşurile verzi?urile verzi?

Prin definiţie, acoperişurile verzi sunt spaţii verzi amenajate din structuri artificiale, dar mai

complicate decât o simplă grădină plasată pe acoperiş.

Grădinile suspendate ale Babilonului, construite în jurul anului 500 î.Hr. construite de regele

Nabucodonosor al II-lea.

Primul proiect de acest fel se consideră a fi “Augustenborg Botanical Roof Garden” din

Malmo, Suedia ce este amplasat pe “Scandinavian Green Roof Institute” .

Acoperişurile verzi se împart în trei categorii, în funcţie de stratul vegetal ales pentru acoperire:

extensiv semi-extensiv intensiv

Acoperişul de tip extensiv

presupune un strat foarte subţire de sol pe care cresc plante extrem de tolerante ce nu implică o ingrijire specială sau nu necesită aproape deloc îngrijire. vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip extensiv este formată din ierburi, suculente şi muşchi.

Exemplu de acoperis extensiv

Acoperişul de tip semi-extensiv

Vegetaţia este formată în principal din ierburi, plante perene, bulbi, rizomi, arbuşti, tufe. Plantarea nu presupune măsuri speciale pentru întreţinerea plantelor.Grosimea substratului este minimum 10cm.

Acoperişul de tip intensiv

Vegetaţia este formată în principal din ierburi, plante perene, bulbi, rizomi, arbuşti, tufe şi chiar plante lemnoase. Gama de posibilităţi de expresie este foarte mare, mergând până la respectarea aceloraşi principii ca în cazul plantării pe sol. Grosimea substraturilor creşte considerabil.

Exemplu de acoperis intensiv (Manhattan)

Straturile de bază ale unui acoperiş verde

1.Stratul vegetal

conceput pentru a reţine o mare parte din apă pe acoperiş rezultată în urma precipitaţiilor.

colectează, de asemenea, praful, oxigenează, umidifică prin depozitarea apei la nivelul ţesuturilor şi răceste aerul prin evaporare. Criterii in selectionarea vegetatiei pentru acoperis verde:-rezistenţa la secetă;-auto-susţinere, fără a fi nevoie de îngrăşăminte, pesticide sau erbicide.-să reziste la căldură, frig şi vânturi puternice.-uşor de întreţinut;-rezistenţa la foc.

Se recomanda plante din categoria sedum:

2.Mediul de creştere (substratul – solul)- este un element critic de stocare şi detenţie a apei pluviale pe un acoperiş verde;Prinicipalele cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească „solurile”:reţinere eficientă de umiditate. excesul de apă să fie uşor de drenat. bine aerate – granulat cu 60-70% spaţiu aer. capabile să absoarbă şi să furnizeze substanţe nutritive. să-şi păstreze volumul în timp. ancorare adecvată pentru plante. slab în substanţe organice 75-90% anorganic.

Componentele pot fi: minerale naturale,nisip( procent scazut ),

pietris.Minerale artificiale: vermiculita, granule

argila expandata, sisturi expandate. Materiale reciclate sau deseuri: caramida,

argila sau dale macinate, beton spart, sol nefertil.

3.Stratul filtrant

previne trecerea particulelor substratului, în adâncimea structurii, ce ar putea distruge hidroizolaţia. Materialul din care este făcut acest filtru va permite totuşi penetrarea de către rădăcini (geotextil de ex.).

4.Stratul de drenaj

Trebuie să ofere un echilibru în reţinerea apei şi aerarea rădăcinilor fiind o componentă critică a întregului sistem de retenţie a apei pluviale.

Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească:-compatibilitatea chimică a materialelor unele faţă de altele şi cu plantele (să se evite fito-toxicitatea)-compatibilitatea materialelor cu mediul înconjurător-rezistenţa la îngheţ-permeabilitatea la apă-capacitatea de retenţie a apei-valoarea pH-continuţul de săruri-structura stratului drenant şi stabilitatea lui

5.Bariera contra radacini

PVC–ul s-a dovedit a fi toxic in unele cazuri si ar trebui evitat in cazul in care alte variante sunt disponibile. Se va evita folosirea erbicidelor pentru ca acestea pot penetra hidroizolatia. In cazul acoperisurilor intensive este nevoie de o bariera contra radacinilor, mai robusta, capabila sa reziste la radacinile mai mari. De obicei se realizeaza din plastic dur ori chiar metal (cupru de obicei) pentru radacini foarte puternice.

AVANTAJELE UNUI ACOPERIŞ VERDE:

Îmbunătăţirea eficienţei termice.

Reducerea scurgerilor apelor pluviale şi îmbunătăţirea calităţii apelor pluviale.

Reducerea nivelului de zgomot interior

Prelungeşte viaţa acoperişului , protejează membrana acoperişului.

Beneficii indirecte ale unui acoperiş verde -pot ajuta la reducerea temperaturii “globale” a unui cartier (reducerea efectului de seră). -pot oferi habitaturi naturale pentru animale, insecte şi plante şi pot contribui la creşterea biodiversităţii dintr-o zonă urbană.-pot ajuta la reducerea prafului şi nivelului de poluare al aerului.

Beneficii pentru ocupanţii clădirii şi/sau a vecinilor -în ideea că un acoperiş verde este vizibil, poate fi un potenţial estetic şi visual atât pentru ocupanţii clădirii cât şi pentru vecini. -un acoperiş verde pe un acoperiş tip terasă are potenţialul de a crea noi spaţii ce pot fi utilizate de locatari , sau să genereze spaţii urbane deschise către vecinătăţi.- potenţial educaţional, fie direct, cum ar fi o şcoală sau un centru comunitar, sau indirect, prin educare conştientizată a publicului.- potenţialul agricol, urmărit din ce în ce mai mult, având şi aspect economic.

DEZAVANTAJE 

Acoperişurile verzi au costuri ceva mai ridicate.

THE SOLAIRE, NEW YORK,UNITED STATES - Rafael Pelli, Balmori Diana

EXEMPLE DE ACOPERISURI VERZI:

NINE HOUSES, DIETIKON,SWITZERLAND - Peter Vetsch

NINE HOUSES, DIETIKON,SWITZERLAND

Fukuoka Prefectural International Hall, Japan - Emilio Ambasz

Historial de la Vendée in Les-Lucs-sur-Boulogne, France

Primaria Chicago,United States

California Academy of Sciences, United States

Şcoala de Arte şi Design, Singapore

Primăria din Seattle

Biblioteca publică din Vancouver

Art and Exhibition Hall in Bonn, Germany

Denmark’s National Bank Building

Cladire in Milano

Biserica in Saurbær, Islanda