Æcoala naÅionalà de studii politice Æi administrative
Post on 03-Jan-2016
17 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
ÆCOALA NAÅIONALÃ DE STUDII POLITICE ÆI ADMINISTRATIVEÆCOALA NAÅIONALÃ DE STUDII POLITICE ÆI ADMINISTRATIVE
PPUTEREAUTEREA D DINAFARAINAFARA P PUTERILORUTERILOR..FFORÅAORÅA ÆIÆI V VULNERABILITATEAULNERABILITATEA M MASSASS-M-MEDIAEDIA
TTEZÃEZÃ DEDE D DOCTORATOCTORAT
CONDUCÃTOR ÆTIINÅIFIC: Acad.prof.univ.dr. MIRCEA MALIŢA
DOCTORAND:OCTAVIAN ÆTIREANU
BUCUREÆTI 2009
REZUMAT
PUTEREA DINAFARA PUTERILOR.FORÅA ÆI VULNERABILITATEA MASS-MEDIA
AUSPICIILE CERCETĂRII“Sunt gata sã mor pentru identitatea
mea culturalã”
(Un student bosniac)
Punctul de plecare: Conflictele se nasc în mintea oamenilor şi tot acolo pot fi oprite.„Întrucât războaiele iau naştere în mintea oamenilor, tot în mintea oamenilor
trebuie să fie ridicată şi construcţia de apărare a păcii” (Constituţia UNESCO, „Preambul ”, 1945)
Categorii de conflicte (născute din interese exclusive şi mutual incomparabile):
a) distribuţia resurselor (industriale, între regimurile politice ş.a.)
b) conflicte de valori (se caută control comportamental prin referire la standarde asupra cărora există dezacord)
Mutaţii în caracteristicile conflictelor:
a) de la inter-statale la intrastatale;
b) de la motivaţii clasice (economie, resurse, teritorii) la cele care ţin de valori şi credinţe;
c) de la armate mari la gherilă şi terorism individual;
Consecinţe în plan metodologic:
• pentru diplomaţie: extinderea negocierilor inovative în locul celor distributive;
• pentru teoria conflictelor: referinţa valorii în loc de cea a interesului;
• pentru sociologie: nu civilizaţiile se ciocnesc, ci culturile (religiile, ideologiile)-pe componentele istorie,credinţe,valori, obiceiuri;
LEGĂTURA DINTRE MASS-MEDIA ŞI CONFLICTE
“Starea planetei aratã în fond cum aratã mintea omului de azi” (M. Maliåa) Premisa de cercetare: Conflictele culturale, fiind subiective, sunt susceptibile de a fi influenţate şi transformate
• Şcoala valorilor:oamenii şi societăţile se ciocnesc pentru valori pe care le consideră ireconciliabile
• Şcoala motivaţiei şi atitudinilor psihologice: factorii subiectivi împing factorii de decizie într-o lume autocreată, prin distorsionarea informaţiei primite şi a imaginii altora;
-„Idola Fori” (Fr.Bacon):discuţiile din Forum („idolii pieţei”) influenţează mintea şi comportamentul oamenilor;
-„Lumea peliculară” (M.Maliţa):mass-media fac legătura cu o realitate la care n-avem acces, produc reprezentări ale unei lumi pe care n-o cunoaştem direct şi constituie un mediu de ficţiuni
între noi şi realitate; extinderea simţurilor modificarea trebuinţelor apariţia de interese
nevoie de informaţii crearea de opinii ataşarea de valori diferenţieri comportamentale potenţial de conflict
Considerente:a) majoritatea conflictelor lumii contemporane sunt conflicte culturale;
b) motivaţiile ideologice şi psihologice devin predominante în situaţiile de conflict;c) mass-media au căpătat o forţă de influenţă teribilă a opiniei publice la nivel
statal şi mondial;d) mass-media capătă adesea un statut nu numai de observator pasiv al evenimentelor
lumii, ci şi de participant adesea implicat în procesele diplomaţiei internaţionale.
Scopul lucrării: • Descrierea mecanismelor prin care mass-media dobândesc şi exercită o putere capabilă să genereze, să stopeze ori să transforme conflictele
• Presa românească în perioada tranziţiei, tipicã pentru “conflictele culturale” interne
VARIABILE Teoria
mobilizării resurselor
Abordarea structurală
Teoria dependenţei sistemului mediatic
Modelul tranzacţional
organiz. media - rol adiţional - agent activ - agent activ
resursele media - el.secundar - dependente de autorităţi - influenţă asupra sensului acţiunilor
ştirea de presă - el. secundar - efect asupra agendei publice
structura socială
- subestimează puterea şi indep. presei
- relaţie dinamică cu sistemul media
- ştirile media au o relativă autonomie
- generează dependenţă - pot fi demersuri mediatice exact în sens contrar
- depinde strict de obiective şi resurse
- influenţă a credinţelor, normelor şi experienţelor
puterea adversarilor din conflict
- se traduce în putere asupra presei
- rezultatele sunt strict
expresia obiectivelor - nu toate rezultatele sunt
intenţionate
FUNDAMENTE TEORETICEFundamentul metodologic: Analiza tranzacţională, inspirată din teoria comunicării æi
transpusă în studiul fenomenelor sociale („fluxul influenţei vine nu numai de la sursa mesajului, ci şi dinspre situaţiile sociale”) • ego-stări în analiza tranzacţională (stările individului atunci când interacţionează): a) „părinte” (pune etichete, atitudine educativă); c) „copil natural” (dezinvolt, neconformist, fără complexe); b) „adult” (ia lucrurile cum sunt, ascultă, profită de dialog); „copil adoptat” (dependent de opiniile celorlalţi).
• comunicare interpersonală mediată mediatică
Aria tematică a lucrării:Patru planuri mai importante: A. legătura dintre mass-media şi teoria relaţiilor internaţionale (Cap I, II, III);
B. conceptualizarea puterii mass-media ca raport dintre forţă şi vulnerabilitate în situaţiile de conflict (Cap IV, V, VI, VII);
C. mass-media ca subiect şi obiect al tranziţiei româneşti (Cap VII, VIII);
D. perspective tematice deschise de lucrare. Problema principală: ce factori influenţează pe care dintre actorii unui conflict, prin ce
funcţii ale mass-media şi prin ce tipuri de interacţiuni, pentru a produce ce fel de tipuri de rezultate.
rezultatul = situaţia în care interacţiunea dintre două părţi conduce la o schimbare de comportament sau de condiţie a uneia sau a ambelor părţi, ca şi a sensului interacţiunii lor, ca atare
Noutatea problemei: definirea mass-media în afara cadrului tradiţional al puterilor în stat, şi anume ca intervenient în raporturile dintre părţile aflate în conflict;evaluarea forţei şi vulnerabilităţii mass-media în cadrul acestor interacţiuni
METODELE DE CERCETARE analiza de conţinut a diverselor surse de informaţii: pentru identificarea intenţiilor, scopului
sau liniilor de comunicare, îndeosebi în mediul diplomatic şi în cel social-economic al tranziţiei;
analiza relaţională: explorarea relaţiilor dintre diferite concepte (ca în cazul matricei crizelor sociale: status, valori, ideologii, generaţii);
analiza conceptuală: necesară pentru coerenţa modelelor dezvoltate (ex.: impactul mediatic asupra opiniei publice ori raportul dintre presă şi spaţiul public în procesul de tranziţie);
studiul de caz: folosit pentru ilustrarea ipotezelor de cercetare; de exemplu: originea culturală a conflictelor: presa æi percepţia de „åigani” asupra romilor şi conflictele interetnice de la Tg.Mureş reflectatã în presa localã (românã æi maghiarã): „puterea dinafara puterilor”: rejectarea de către presă a unui proiect de
lege privind dreptul la replică; „filosofia proiectului comun”: presa în procesul de aderare a României la
NATO; „forţa şi vulnerabilitatea mass-media”: criza fără precedent de la conducerea
BBC (demisia preşedintelui şi a directorului general, vara 2004);
observaţia neparticipativă şi observaţia participativă: interacţiunile autorului atât cu mediul relaţiilor internaţionale, cât şi cu cel jurnalistic şi social-politic al tranziţiei;
analiza sondajelor de opinie.
ÎNTREBĂRI-CADRU referitoare la: 1. Puterea mass-media şi noţiunea
de putere în Teoria Relaţiilor Internaţionale.
2. Posibilitatea unui model teoretic al rolului pe care mass-media îl joacă în diplomaţia contemporană.
3. Relaţia dintre originea culturală a conflictelor şi „filosofia proiectului comun”.
4. „Matricea” factorilor de criză în spaţiul social al tranziţiei.
5. Factorii de influenţare a opiniei publice şi de impact mediatic.
6. Posibilitatea unui model teoretic tranzacţional al interacţiunii dintre mass-media şi „adversarii” aflaţi într-un conflict.
7. Puterea presei: „alături” de celelalte puteri, „contraputere” a acestora sau „putere dinafara puterilor”?
8. Starea şi provocările mass-media în procesul convulsionat al tranziţiei româneşti.
REZULTATELE CERCETĂRII “Presa e liberă când nu depinde
nici de puterea guvernului, nici de puterea banilor” (Albert Camus, 1944)
I. MASS-MEDIA ŞI TEORIA RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE
puterea media = controlul resurselor de informaţii de care depind „actorii” (interni sau internaţionali) pentru a-şi atinge scopurile;
- informaţie opinie valori diferenţiere a culturilor conflict (informaţii livrate, dar şi analize şi opinii provocate)
puterea în TRI = capacitatea unui „actor” de a-l determina pe altul să facă sau să nu facă ceva (relaţională), de a decide cum trebuie făcute lucrurile (structurală).
PUTEREA ÎN TEORIA RELAŢIILOR
INTERNAŢIONALE „Politica este o luptă
pentru putere asupra oamenilor.” (Hans Morgenthau)
puterea relaţională = capacitatea unui actor de a-l determina pe altul (alţii) să facă sau să nu facă ceva (A în relaţie cu B);
puterea structurală = capacitatea unui actor de a decide (controla) cum trebuie făcute lucrurile; se manifestă prin:
- controlul asupra securităţii cetăţenilor; - controlul asupra producţiei; - controlul asupra creditului; - controlul asupra cunoaşterii, credinţelor şi
ideilor. puterea dură = coercitivă, capacitatea de a
interzice, de a obliga; puterea flexibilă = puterea de convingere: forţa
culturală, ideologică a unui stat, persuasiunea, atracţia;
puterea comportamentală = capacitatea de a acţiona concret spre a obţine anumite rezultate;
puterea ca resursă = potenţialul de putere al unui actor.
CONCEPTE ALE PUTERII MASS-MEDIA
„a patra putere” - biserică – aristocraţie – burghezie (Edmund
Burke); - executivă – legislativă – judecătorească; - „le quatrième pouvoir” = alături, în
continuarea celorlalte; - „the fourth estate” = „avocat al poporului”;
„a doua putere” (Ignacio Ramonet) - după economie şi înainte de politică
(„puterea se manifestă mai puţin în acţiune şi mai mult în comunicare”);
„a şasea putere” (Michel Rocard) - legislastivă - executivă - juridică - tehnologico-ştiinţifică - financiară - mediatică
„Democraţiile sunt în mare pericol când o putere nu are contraputerea ei”
II. MASS-MEDIA ŞI DIPLOMAŢIA „Altădată, diverşi oficiali mă întrebau ce să facă,
acum mă întreabă ce să spună”(Henry Kissinger)
Diplomaţia = sistem comunicaţional, canal de contact Statutul internaţional = putere +imagine (“medialism”, “teledemocraţie”)
Modele limitative = limite oficiale impuse utilizării presei şi gradului de expunere a negocierilor la public şi presă
Atribut Diplomaţia
secretă Diplomaţia
cu uşile închise Diplomaţia deschisă
Actori Inamici Antagonici Aliaţi
Scop Transformarea
relaţiilor
Trecerea
impasului
Menţinere/îmbunătăţirea
relaţiilor
Legitimitate Nici una Controversată Sancţionată
Subiecte Securitate/politice Securitate/politice Amicale
Concesii Enorme Majore Minore
Efecte De proporţii Semnificative De moment
Controlabilitate Deplină Substanţială Minimă
Acoper. media Nulă (confl. de int.) Limitată (asp.tehn.) Extinsă (preemin.imaginii)
Ex: Conferinţe de pace: 1978,Camp David (Carter/Arafat, Begin); 1995,Ohio (Clinton / Miloşevici, Izetbegovici, Tudjman); 1998, Maryland (Clinton / Netanyahu, Yasser Arafat)
Modele extensive = utilizarea pe larg a presei pentru promovarea negocierilor şi rezolvarea conflictelor
ATRIBUT Diplomaţia publică
(activităţi duse în exterior/„propaganda”)
Diplomaţia media (”semnale”,
„baloane de încercare”)
Diplomaţia intermediată de
presă („iniţiativa ”) Context Confruntaţional Rezolvarea de conflicte Negocieri
Iniţiatori Oficiali Oficiali Jurnalişti Perioadă Termen lung Termen scurt Imediat
Scop General/Fundamental (consolidare sau schimb.de atit.)
Specific:influenţă („climat favorabil”)
Concret:rezolvare (intermedieri imposib.altfel)
Metodă
Promovarea unei imagini favorabile
(CNN – China 1989: „difuzor” sau „microfon”?)
Apelul la rezolvarea conflictului
(comunicare,stimul.încrederii – rolul CNN în Iran, Golf)
Mediere (CBS – Sadat la Ierusalim;
ABC News – criza rachetelor)
Direcţionare Unilateral În comun Multilaterală
Ţintă Popoare străine Comunitatea
internă/internaţională Oficialii/
opinia publică Mijloace Canale multiple
(Vocea Americii, Europa Liberã...)
Mass media (evenimente media – „efectul
de pecetluire”)
Mass media (jurnaliştii devin diplomaţi, aduc adversari la un loc)
Dipl.publică:confruntare;influenţarea unui guvern prin influenţarea cetăţenilor săi Dipl.mediatică:încrederea reciprocă;căutarea unei apropieri Dipl.intermediată de media:iniţiere,motivaţie,conştientizare,acţiune şi consecinţe
Medialismul şi telecraţia nu pot elimina diplomaţia secretă şi semisecretă
III. MASS-MEDIA ŞI FILOSOFIA PROIECTULUI COMUN „Uitã ce dezbinã, reţine ce uneşte!”
filosofia proiectului comun = proprie negocierilor inovative; = acordă valoare principiilor:
- autorităţii („ceea ce stă deasupra părţilor unui sistem putând influenţa orice acţiune sau tranzacţie socială dintre acestea”);
- interacţiunii („lucrul împreună într-un scop comun”).
funcţii ale mass-media în controlul comportamentului: comunicã informaţii, modificã trebuinţe, naşte interese;
controlul comunicãrii îmbunãtãţirea atit udinilor şi relaţiilor între pãrţ i („transformarea adversarilor în parteneri”)
Matricea
influenţei
asupra
adversarilor
-conflictele identitare izbucnesc pe un teren lipsit de proiecte comune -proiectul comun în sfera civilizaţiei, nu a valorilor culturale
studiu de caz: România şi NATO. motivaţii:pasive (negative), active (pozitive) conservative (neutrale), de
imagine; factori: psihologici,politici, militari, mediatici
SCOPUL Sancţiune pozitivã Sancţiune negativã
Schimbarea situaţiei conflictuale
stimulare (inducere) (+) constrângere (–)
Modificarea intenţiilor actorilor
persuasiune (+) activarea obligaţiilor(+)
IV. MASS-MEDIA ŞI CONFLICTELE SOCIALE Ipoteza: evoluţia presei nu poate fi desprinsă de ansamblul transformărilor societale;
conflictul „străbate întreaga viaţă socială” (distribuirea resurselor;ciocnirea valorilor)
MATRICEA CRIZELOR ÎN SPAŢIUL SOCIAL Itemi: a) statusul social; b) generaţiile; c) ideologiile şi d) valorile.
Status Generaţii
Ideologii Valori
a) Statusul – criza de status: conflict între poziţiile de status social dobândite şi existente la un moment dat şi presiunile pentru schimbarea lor, ca efect al schimbării la nivel politic;
b) Itemul „generaţii”: conflict între generaţii de agenţi sau subiecţi deschişi diferit către reguli noi de funcţionare; conflict natural al abilităţilor diferite de cunoaştere, al efortului de a păstra ori, dimpotrivă, de a înlocui vechi clişee;
c) Factorul „ideologii”: conflict al modurilor principale în care diferite grupuri se raportează ori definesc noile fapte, evenimente („colectivism”/„liberalism”);
d) Componenta „valori”: conflict între ceea ce cred oamenii că este important în societate şi ceea ce cred că este marginal sau de importanţă secundă.
Conflictul valorilor este un conflict al strategiilor de viaţă şi al reperelor individuale şi de grup care generează un comportament individual/de grup.
Studii de caz: a) accente de naţionalism în presa română şi maghiară din Tg.Mureş; b) presa şi consolidarea imaginii de „ţigani” a romilor.
V. FACTORII IMPACTULUI MEDIATIC
nepersonalizată
generalã interpretare
raţională cuvinte
A.tipuri de comunicare
personalizată specializată
relatare emoţională
fapte
importante sedimentate
B.tipuri de chestiuni
periferice noi
informaţi interesaţi
C.tipuri de oameni
neinformaţi neinteresaţi
- informaţie generală
- mesaj direct - campania
premeditată
D.tipuri de circumstanţe
- monopolul informaţiei - abordare indirectă - contactul accidental
„Spaţiul public contemporan este dominat de două forţe: mass-media şi opinia publică”
Factorii de influenţare a opiniei publice
A. Cu cât canalul de transmitere este mai personal, cu atât influenţarea opiniei publice este mai. Comunicarea specializată schimbă opinia publică mai degrabă decât comunicarea generală, latura de relatare a mesajelor mass-media este mai influentă decât latura de interpretare, iar conţinutul emoţional are succes mai mare în schimbarea opiniei publice decât cel raţional, acelaşi lucru petrecându-se şi în cazul faptelor versus cuvinte, cele dintâi fiind mai de succes decât cele din urmă.
B. Chestiunile noi sau mai puţin sedimentate sunt cele în legătură cu care opinia publică este cel mai uşor influenţată, acelaşi fiind şi cazul chestiunilor periferice în comparaţie cu cele importante.
C. În legătură cu tipul de oameni: cu cât aceştia sunt mai interesaţi de chestiune, cu atât mai dificil este pentru mass-media să le influenţeze opiniile; şi, respectiv, cu cât oamenii sunt mai puţin informaţi despre respectiva chestiune, cu atât ei pot să îşi schimbe părerea sub influenţa mass-media.
D. În privinţa circumstanţelor care pot avea un efect de schimbare a opiniei publice, monopolul, abordarea indirectă şi contactul accidental cu materialul transmis de mass-media sunt mai eficiente în a obţine acest efect.
VI. FORŢA ŞI VULNERABILITATEA MASS-MEDIA -un model tranzacţional -
„Principala vulnerabilitate a media este chiar puterea lor"
a. premisa: existenţa unei interacţiuni dintre „adversarii”
aflaţi într-un conflict şi „mass-media”;
valoarea serviciilor oferite (forţa) b. nivelul puterii = ———————————————————
nevoia de servicii aşteptate (vulnerabilitatea)
Grupuri de protest Mass-media Autorităţi
(a) Statutul social şi politic al unui ziar depinde de modul în care răspunde celor care iau decizii, dar şi publicului. Acest lucru este corelat cu (b) nivelul său de organizare şi cu resursele (personal, buget etc.), dar şi cu (c) proporţia distribuţiei sale (audienţa). Cu cât sunt mai mari statutul, resursele şi distribuţia unui ziar, cu atât este mai probabil ca adversarii să dorească să-l stăpânească sau să îl influenţeze.
Factorii de putere prezentaţi mai sus, care determină forţa „adversarilor” asupra mass-media şi vulnerabilitatea lor în faţa acestora, depind unii de alţii: un nivel politic şi un statut social ridicat (a) indică, de obicei, un nivel mai mare al organizaţiei şi al resurselor (b), niveluri ridicate ale valorii de ştire (c) şi o dorinţă mai mică de a deveni ştire, deci dependenţă scăzută de mass-media (d).
O posibilă concluzie este aceea că actorii politici cu cea mai mare putere asupra presei sunt aceia care au cel mai puţin nevoie de ea.
relatarea
Informaţiiştiri
Informaţii ştiri
relatarea
relatarea
PUTERE 1. forţă a) statut (social/politic/ mediatic); b) grup/resurse; c) comportamentul valorii ştirilor. 2. vulnerabilitate: d) dependenţa mediatică.
REZULTATE
Cantitatea şi calitatea (temele) relatărilor
REZULTATE Percepţia asupra succesului Schimbările de tactică/ strategie Schimbările în statutul de
lider/solidaritatea Schimbări în statutul
social/politic/mediatic Evenimente înscenate
REZULTATE Percepţia asupra succesului. Schimbările de tactică/strategie. Schimbările în statutul de
lider/solidaritatea. Schimbări în statutul
social/politic/mediatic Evenimente înscenate
PUTERE 1. forţa: statutul social şi politic; organizaţia/resursele distribuţia. 2. vulnerabilitatea: dependenţa antagonistă; dependenţa de conflict.
PUTERE 1. forţă: a) statut (social/politic/ mediatic); b) organizaţie/resurse; c) comportamentul valorii ştirilor. 2. vulnerabilitate: d) dependenţa mediatică
Etapele analizei tranzacţionale modelul schimbului dintre „adversari” şi „mass-media”;
(„relatări” contra „ştiri-eveniment”) puterea „adversarilor” asupra media
- actorii politici cu cea mai mare putere asupra presei sunt aceia care au cel mai puţin nevoie de ea;
puterea „mass-media” asupra adversarilor - cu cât mai mari sunt statutul, resursele şi distribuţia unui ziar, cu atât este mai
probabil ca adversarii să dorească să-l influenţeze ori să-l stăpânească. influenţe şi rezultate
influenţe: - ale prezenţei media în conflict; - ale relatărilor media despre conflict;
ipostaze ale media: - canal de comunicare; - participant la conflict;
surse influenţei: - conţinutul în sine al mesajului; - canalul de ştiri care-l difuzează;
rezultate posibile ale interacţiunilor: - barometre ale succesului (bilanţului în conflict); - schimbări de tactică/strategie; - statutul liderului/coeziunii de grup; - statutul actorilor implicaţi în conflict; - provocarea de evenimente mediatice.
VII. PUTEREA DINAFARA PUTERILOR „Presa se ocupă de toate celelalte puteri, dar de a ei însăşi cum şi cine se ocupă?”
Considerente:
a) mass-media sunt îngrădite doar de „rigorile
profesionalismului şi de judecata publică”;
b) au drepturi în numele cetăţenilor, fără să le fie delegate;
c) puterea în mass-media aparţine unor persoane nici alese, nici numite („fapt ce pare a viola principiul democraţiei”);
d) întrebările ce structurează informaţia („unde? cine? când? ce? cum? de ce?”) nu sunt puse niciodată când e vorba despre presă;
e) nu sunt obligate să indice sau prefigureze soluţii. „Pretinde că acţionează în numele democraţiei, controlează instituţiile acesteia, dar se constituie şi funcţionează altfel decât acestea şi are alt fel de obligaţii decât ele ”.
“Libertatea presei, născută fiind din libertatea pieţei, riscă să fie înghiţită chiar de aceasta”
1. Filosofia libertăţii presei• libertatea presei=corelativă cu alte drepturi (v.ult.cap) • libertatea de expresie=drept individual;• “istoria presei este istoria luptei cu puterea” (edictul De Scandalis Magnatum ,1275, apăra liderii momentului);• paradoxul iluminismului:libertate de expresie – dar a ideilor dominante,a elitei politice,prin tipografiile acesteia;
2. Spaţiul public şi puterile în mişcare• regulile comunicării:permis accesul la
dezbatere;de a întreba;de a propune teme;de a-şi exprima atitudinile şi dorinţele (J.Habermas);• cum afectează mass-media participarea individului în spaţiul public?
> statutul informaţiei: proprietate a autorităţilor,
marfă sau bun personal al presei?
3. Libertate versus control “Supunerea presei unor reglementări este problema
cea mai dificilă,cea mai periculoasă şi cea mai nimportantă”(John Adams, 1815)
• modele ale dezvoltării presei:>autoritarist: proprietate, control prin alte mijloace>liberal: piaţă a ideilor,relaţie cerere-ofertă;>totalitarist: elimină “slăbiciunea” propr.,monopol>serviciu public: acces la inform şi responsabilitate
• factori reglatori: piaţa vs. justiţia;funcţie corectivă:autoreglementarea
4. Lege şi deontologie• scopul media: nu banii, nici de a fi libere, ci de a se pune în slujba cetăţenilor,
de a servi bine populaţia;• tema asumării responsabilităţii:prin lege sau prin norme proprii?
> esenţa reglementării:optim între libertatea de a comunica şi egalitatea în comunicare;
> deontologia se poate manifesta într-un cadru legal;
5. Modele de control asupra presei>legislativ (deşi pot fi legi favorabile lib.presei)>normativ (licenţe,acces la resursele de informaţii)>structural (accesul la industria media)>economic (accesul la piaţă, pârghiile financiare etc)
“Legea nu poate crea jurnalismul de calitate”
6. Proprietate şi putere>exploatare privată a unui serviciu cu funcţie
publică>informaţia se vinde şi se cumpără ca orice
produs>cerinţele pieţei slăbesc standardele etice şi
profesionale“Competiţia de piaţă produce cenzura
de piaţă”7. Încercări normative în mass-media tranziţiei8. Studiu de caz:”O victorie antologică:eşecul Legii privind dreptul la replică”
VIII. PRESA TRANZIŢIEI ŞI TRANZIŢIA PRESEI
a) obiect (scop) al tranziţiei – „mediamorfoze” democratizarea mass-media; diversificarea tipologică şi tematică; descentralizarea şi autonomizarea; „dereglementarea” (parţială) a sistemului media;
b) subiect (cauză) al tranziţiei – „sociomorfoze”. susţinerea dezbaterilor corective; consolidarea societăţii civile;
provocări în plan: - organizaţional („în ce forme de organizare sã se facã presa?”); - profesional („cu cine sã faci presã?”); - instituţional („identitatea presei în sistemul instituţional?”); - tehnologic („cu ce mijloace tehnice se poate face presã?”); - economic („cu ce resurse materiale?”); - politic („care este distincţia dintre faptã şi opinie?”).
ÎNCADRAREA CERCETĂRII „Sensul în care mass-media reprezintă o putere este acela că societatea modernă nu poate supravieţui în afara unor dezbateri corective pentru care presa este un mijloc necesar şi un vehicul adecvat”.
Lucrarea poate fi considerată la graniţa dintre:
Ştiinţe politice = contribuţie la studiile asupra tranziţiei şi asupra conflictelor sociale;
Relaţii internaţionale = analiza „realităţilor epistemice distincte” a noţiunii de putere; natura culturală a conflictelor şi rolul media asupra înţelesului lucrurilor, formării opiniilor şi structurării valorilor; rolul „principiului autorităţii” în filosofia proiectului comun;
Ştiinţele comunicării = în studiile despre factorii impactului mediatic şi modelele clasice din teoria comunicării, adecvate tematicii lucrării;
Jurnalism = prezentarea problematicii noi din perioada tranziţiei, relaţia dintre impactul şi responsabilitatea actului jurnalistic, sursele constituirii subiectului de presă şi normele profesionale
ARGUMENTE CARE JUSTIFICĂ LUCRAREA
(1) Aplicarea modelului tranzacţional la interacţiunea dintre grupuri sau instituţii şi mass-media.
(2) Modelul tranzacţional depăşeşte şi înglobează alte teorii anterioare despre media şi conflict (teoria mobilizării resurselor, teoria structurală şi teoria dependenţei sistemului mediatic).
(3) Raportul dintre forţă şi vulnerabilitate este analizat în circumstanţele procesului de tranziţie, în interiorul căruia s-au produs „mediamorfoze” şi „sociomorfoze mediatice” dintre cele mai spectaculoase.
(4) Propune un model conceptual acolo unde nu există formalizări sau teorii care să explice modul în care mass-media se transformă în cadrul procesului de tranziţie.
(5) Lucrarea învinge lipsa de atenţie care se manifestă faţă de studierea rolului ştirilor mediatice în diplomaţie, relaţiile internaţionale ori conflictele politice.
ARII TEMATICE NOI
1. Mediocraţia şi drepturile cetăţeneşti:
de informare (pentru formarea propriilor opinii); la cunoaştere (accesul la cât mai multe interpretări); de reprezentare (a propriilor credinţe, aspiraţii şi
experienţe); de comunicare (participarea la circulaţia informaţiilor,
cunoştinţelor şi reprezentărilor publice); la proprietate particulară.
2. Criteriile normative în funcţionarea presei >aplicarea modelului tranzacţional: asumarea normelor
este un criteriu de forţă sau de vulnerabilitate?
3. Libertatea presei şi siguranţa naţională (Sindromul „9/11”)
4. Sindromul „gândirii unice”(exploatarea reputaţiei de imparţialitate: rentabilitatea triumfă asupra utilităţii sociale, domnia banilor asupra politicului)
top related