amoniacul

5/11/2018 amoniacul - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/amoniacul-55a0c9416279d 1/3

Amoniacul denumire ce provine de la clorura de amoniu care a fost pentru prima

oară descoperită în „Oaza lui Ammon” azi „Oaza Siwa”, Egipt. Starea de agregare a

amoniacului fiind gazoasă, având proprietăţile chimice unei baze, toxice cu miros

înţepător, mai uşor ca aerul.

Proprietăţi

Amoniacul este uşor solubil în apă la temperatura de 0 °C, se dizolvă 90,7 g

amoniac în 100 ml de apă, soluţie cu un miros înţepător şi care o reacţie alcalină.

Amoniacul sub formă de gaz într-un amestec între 15,5 - 30 % cu aerul este

explosiv. La contactul cu suprafeţe cu o temperatură de peste 630 °C se

descompune în apă şi azot, reacţie de descompunere care este catalizată prin

prezenţa unui metal, care coboară tempratura de descompunere de la 630 °C la

300 °C. Gazul de amoniac are acţiune caustică în contact cu suprafeţele umede,

fiind iritant al pielii, mucoaselor căilor respiratorii, digestive sau ochilor. O

concentraţie de amoniac de 0,5% în aerul inspirat produce în timp de 30-60 de

minute moartea.

Structură

Molecula de amoniac are o structură piramidal-trigonală, având suprafeţe

tetraedrice, care au în colţ un atom de azot cu o pereche liberă de electroni.

Amoniacul are un caracter amfoter, formează baze prin acceptare de protoni dând

naştere la ioni a sărurilor de amoniu, sau are proprietăţi acide prin pierdere de

protoni în prezenţa bazelor tari formând ioni de amide:

Producere pe cale sintetică

Producerea pe scară industrială a amoniacului este realizată într-un procent de 90

% din azot şi hidrogen (în raport de 1:3) după pocedeul Haber-Bosch, procedeu

descoperit de chimiştii germani Fritz Haber (1868–1934) şi Carl Bosch (1874–1940).

Acest procedeu obţine amoniacul dintr-un amestec gazos de hidrogen şi azot, în

prezenţa unui catalizator de oxid de fier Fe3O4, K2O, CaO, Al2O3 şi bioxid de siliciu

SiO2 supus la o presiune de 300 bari şi o temperatură de 450 °C.



Utilizare

Amaniacul este una din produsele principale ale industriei chimice, azi producţiamondială de amoniac ajunge cca. la 125 milioane tone, pentru această producţie

fiind necesară 3 % din energia globului. Cea mai mare parte cantităţii de amoniac

este folosită pentru îngrăşămintele chimice cu azot.

Amoniacul lichid este folosit în agregatele frigorifice, sau la distilare

fracţionată în cercetarea carbonului (Institutul Max Planck Germania).

De asemenea este utilizat în industria textilă, sau la plasticizarea lemnului

prin tratare cu o soluţie cu amoniac.

In metalurgie este folosit ca gaz de protecţie în timpul tratării termice a

metalului

Folosit sub formă de soluţie în curăţătoriile chimice, ca şi după acţiunile de

dezinfectare, la neutralizarea clorului sau formaldehidei (formolului).

La curăţarea aerului de fumul produs de emisia motoarelor cu ardere internă

In medicină sau industria farmaceutică la preparare de medicamente, sau în

producerea explosivilor

O acţiune patogenă o are amoniacul în stomac produs cu ajutorul enzimei

„urează” de bacteria Helicobacter pylori o cauză frecventă a ulcerului gastric.

amoniacul

Documents