CENTRUL EUROPEAN DE STUDII COVASNA – HARGHITA

Dr. Ioan Lăcătuşu

ARGUMENTE ÎMPOTRIVA AUTONOMIEI TERITORIALE PE

CRITERII ETNICE A

AŞA-ZISULUI

„ŢINUT SECUIESC”

Editura EurocarpaticaSfântu Gheorghe, 2008

TehnoredactareErich-Mihail Broanăr

CorecturăFelicia Lăcătuşu

Editura Eurocarpatica520003 Sf. Gheorghe, jud. Covasna

Str. Miko Imre, Nr. 2Tel./fax: 0267/313534

E-mail: cohara_ro @ yahoo.com

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

LĂCĂTUŞU, IOAN Argumente împotriva autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut secuiesc” / dr. Ioan Lăcătuşu. - Sfântu-Gheorghe : Eurocarpatica, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-1815-05-3

94(498.4)323.1(498.4)

Cuprins

Cuprins..................................................................5Introducere............................................................7Secuii şi românii de-a lungul veacurilor.............19Din multitudinea argumentelor împotriva autonomiei pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut secuiesc”: Configuraţia structurii etnice şi confesionale a populaţiei şi a climatului de convieţuire interetnică..........................................................................25

Alte argumentele împotriva enclavizării etnice: Maghiarizarea românilor din „Ţinutul secuiesc” 35Câteva argumente convingătoare împotriva autonomiei etnice: Bisericile vechi româneşti, dar şi cele dispărute şi dărâmate din Episco-pia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei 41

Noi argumente împotriva separatismului etnic: Poziţia formaţiunilor politice şi civice ma-ghiare faţă de românii din judeţele Covasna şi Harghita...55

Concluzii.............................................................63Bibliografie.........................................................79

Anexe..................................................................89A. Semnale istoriceAnexa nr. 1 Tabel privind compoziţia etnică a emigranţilor din comitatele Ciuc, Trei Scaune, Odorhei şi din Transilvania între 1899 şi 1913................................91

Anexa nr. 2 Tabel Intensitatea emigrării din comitatele Ciuc, Trei Scaune, Odorhei şi din Transilvania între 1899 şi 1913.............................................................92

Anexa nr. 3 Tabel Emigrarea din Comitatele Ciuc, Trei Scaune, Odorhei şi din Transilvania între 1899 şi 1914 în România (R) şi America (A).......................93

Anexa nr. 4 Statistica ortodocşilor români din Protopopiatul Trei Scaune în anul 1891 95Anexa nr. 5 Secuii şi relaţiile lor cu românii şi maghiarii, în presa de altădată 98Anexa nr. 6 Cu Nicolae Iorga prin Secuime, la începutul secolului XX 105Anexa nr. 7 Breţcu – drama demografică a unei comunităţi româneşti din judeţul Covasna 122Anexa nr. 8 Pierderile etnice româneşti din judeţele Covasna şi Harghita rezultate din datele recensă-mintelor populaţiei din anii 1930 şi 1941.............................125

B. Semnale de actualitateAnexa nr. 9 Întâlnirea de la Bucureşti pentru o identitate deschisă 133Anexa nr. 10 ASTRA sprijină Forumul Civic al Românilor din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş................................................................................135

Anexa nr. 11 Protestul Asociaţiei Culturale „Fiii satului Uricani” 136Anexa nr. 12 Scrisoare deschisă adresată Domnului Ráduly Robert Kálman, Primarul Municipiului Miercurea-Ciuc......................................................138

Anexa nr. 13 Eveniment editorial „Un fals „referendum” pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente”, de Vasile Stancu...................................141

Anexa nr. 14 Un Manifest Român împotriva autonomiei teritoriale pe criterii etnice, de Maria Cobianu-Băcanu....................................................................148

Anexa nr. 15 Covasna, Harghita şi Kosovo, de Petre Ţurlea 156Anexa nr. 16 Un strigăt din inima României, de Hajdu Győzö 159Anexa nr. 17 În dezbatere cazul Harghita – Covasna, de Mircea Popa 163Anexa nr. 18 Traian Băsescu: Problematica românească din Harghita-Covasna nu este percepută la Bucureşti, de Mihai Groza.....................................168

Anexa nr. 19 Preşedintele Traian Băsescu e alături de românii din Covasna şi Harghita, interviu cu Av. Ioan Solomon.................................................................172

Introducere

Declararea unilaterală a independenţei provinciei Kosovo, din Serbia, a readus în spaţiul public românesc, dezbaterile referitoare la obţinerea autonomiei teritoriale a aşa zisului „Ţinut secuiesc”, dezbatere provocată de liderii comunităţii maghiare din România, atât de cei „moderaţi”, cât şi de cei „radicali”. Repre-zentanţii autorizaţi ai clasei politice româneşti, ai mediului academic, ai societăţii civile şi mass-media, au apreciat, aproape în totalitate, că nu există o similitudine între situaţia din Kosovo şi cea din Transilvania, respectiv din judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş şi că, în aceste condiţii, Kosovo, nu poate constitui un precedent, în acest caz. Argumentele invocate sunt de domeniul evidenţei, atât cele referitoare la modul cum a gestionat România problema minorităţilor, după decembrie 1989, cât şi cele ce decurg din statutul ţării noastre de membră a Uniunii Europene şi a N.A.T.O.

Aşa după cum este cunoscut, o poziţie singulară au avut-o liderii maghiari. Astfel, „moderatul”, Arpad Antal, într-un interviu la radio BBC, afirma: „sunt momente în care ştim că nu se poate face un pas înainte, sunt momente în care ştim că se poate. Noi considerăm că acum este un moment prin care putem să sensibilizăm comunitatea internaţională în a ne sprijini aceste revendicări fără a trece prin anumite organe ale statului”. La rândul său, europarlamentarul László Tőkés, a reiterat – la întâlnirea Consiliului Naţional Secuiesc, din data de 23 februarie 2008, de la Sf. Gheorghe – „necesitatea demarării negocierilor româno-maghiare şi a propus ca asemeni proiectului – Ahtisaari, să fie elaborat un proiect de soluţionare a cauzei maghiarilor transilvăneni, pentru a cărui protectorat ar trebui să câştige de partea lor un renumit politician din străinătate, solicitând Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) să desemneze un raportor pentru evaluarea stării generale a comunităţii maghiare din Secuime”.

Faţă de noile demersuri autonomiste ale liderilor maghiari, poziţia românească a fost clară şi tranşantă, reamintindu-se faptul că autonomia solicitată, existentă de facto în zonă şi se va amplifica odată cu accelerarea procesului de descentralizare, fiind „la fel la Miercurea-Ciuc, ca şi la Călăraşi (afirmaţia preşedintelui Traian Băsescu). În schimb, – faţă de situaţia reală existentă în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, unde cetăţenii români de etnie maghiară sunt numeric majoritari, ca de obicei, părerile au fost împărţite: de la cei care afirmă că în această parte de ţară, totul este normal, până la cei care susţin că liderii maghiari, acţionând conform politicii „paşilor mărunţi”, şi folosind cu abilitate slăbiciunile unei importante părţi a mediului politic românesc, înaintează spre obiectivul propus: cel al obţinerii autonomiei pe criterii etnice a aşa zisului „Ţinut secuiesc”.

Şi de această dată, pe parcursul dezbaterilor din mass-media, pe această temă, s-a putut constata o cunoaştere superficială a situaţiei reale din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, din partea unor formatori de opinie de la importante posturi de televiziune şi radio, cât şi a publiciştilor de la numeroase publicaţii centrale. Tocmai de aceea, în prezenta lucrare, intitulată Argumente împotriva autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut secuiesc”, am grupat câteva articole apărute în presa locală şi regională, având ca subiect convieţuirea interetnică româno-maghiară, din localităţile Arcului intracarpatic, în istorie şi contempo-raneitate. Articolele amintite, având aceleaşi titluri, sau cu titluri şi conţinut asemănător, sunt redactate pe bază unor surse documentare, a studiilor şi cercetărilor realizate de Centrul European de Studii Covasna –Harghita şi a unei bibliografii cuprinzătoare, prezentată în cuprinsul volumului. Documentele redate în „Anexe”, au fost grupate în câteva „semnale istorice” – conţinând date statistice şi articole din presa vremii şi „semnale de actualitate” – care cuprind o parte din recenziile şi ecourile publice prilejuite de lansarea lucrării „Un fals „referendum” pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente”, de Ioan Lăcătuşu şi Ioan Solomon, apărută la editura „Euro-carpatica”, din Sf. Gheorghe, în anul 2007.

Aşa după cum am arătat şi în alte lucrări dedicate acestei problematici, adepţii separatis-mului şi a enclavizării pe criterii etnice, abordând o atitudine etnocentristă şi nostalgică, fac ab-stracţie de interferenţele etno-culturale româno-maghiare, stabilite de-a lungul veacurilor, în această parte de ţară. Aceasta cu atât mai mult cu cât relaţiile interetnice, adesea tensionate, au permis totuşi o serie de influenţe reciproce, observabile în lexic, în port, în creaţia populară. Acestea sunt fenomene normale,

inevitabile, în cadrul convieţuirii şi al contactelor dintre diferite etnii relativ apropiate ca nivel de dezvoltare. Pledează în acest sens realitatea etno-culturală din zonă, pusă în evidenţă de puţinele lucrări apărute pe această temă.

Într-unul din primele sale studii, referitoare la legăturile secuilor cu românii, Nicolae Iorga menţiona: „Locuind împreună cu românii şi înconjuraţi din toate părţile de către aceştia, secuii au avut relaţii multiple economice, sociale, politico-militare, atât cu românii din sudul Transilvaniei, cât şi cu cei din Moldova şi Ţara Românească (Muntenia), înregistrându-se în permanenţă o circulaţie asiduă cu deplasări de populaţie dintr-o parte şi alta a munţilor, prin pasurile Tulgheş, Bicaz, Ghimeş, Oituz, Buzău, realitate pusă în evidenţă în documente, ca şi în antroponime şi topo-nimice”.

Timp de şapte veacuri, după stabilirea secuilor în estul Transilvaniei, secuii au avut cele mai intense legături şi amestecuri etno-lingvistice, de influenţe reciproce cu românii conlocuitori. Rezultatul acestei convieţuiri a condus la numeroase interferenţe şi similitudini privind „locuinţa, felul de lucru, îmbrăcă-mintea” a secuilor şi românilor. Una din aceste lucrări, Arhitectura de lemn din Transilvania, de Ioana Cristache-Panait (lucrare premiată de Academia Română), prezintă argumente convingătoare despre „domnia casei de lemn în patru ape” în perimetrul de azi al judeţelor Harghita şi Covasna, model regăsit în toată ţara. Casele şi anexele gospodăreşti din arealul la care ne referim „constituie documente istorice ale originii etnice ale autohtonilor relevate de Nicolae Iorga şi apoi de studiile riguroase ale lui Sabin Opreanu”.

Convieţuirea de secole a românilor şi a secuilor a facilitat circulaţia motivelor şi temelor folclorice a miturilor ajungându-se la numeroase similitudini. Unele dintre ele sunt atât de izbitoare încât, la apariţia în 1863 a uneia din primele culegeri maghiare importante de poezii secuieşti, Vad-rózsák (Trandafirii sălbatici) de Kriza János (1811-1875), culegătorul a fost de-a dreptul acuzat că a plagiat din poezia populară română, publicând o culegere de traduceri. După cum precizează Francisc Păcuraru, învinuirile au fost făcute de folcloristul român Iulian Grozescu, în ziarul budapestan „Fövárosi Lapok” (Foi din capitală), dând naştere unei politici care a fost numită „procesul Trandafirilor sălbatici”. În final, s-a ajuns la concluzia că nu era vorba de un plagiat literar comis de Kriza Janos, „vinovatul” fiind similitudinile dintre folclorul românesc şi cel secuiesc, care sunt atât de importante, încât uneori pot crea confuzii ca şi cele menţionate.

Să amintim, în acest context, că versiunea maghiară a Mioriţei a fost culeasă de Domokos Pal Peter în anul 1937 din localităţile Lemnia şi Poian, judeţul Covasna, aşezări aflate în vecinătatea cunoscutelor centre ale păstoritului transhumant – Breţcu, Zăbala, Covasna, ceea ce dovedeşte un contact intens şi nemijlocit între cele două culturi populare, aşa cum rezultă din variantele Vicleimului secuiesc. Alte elemente în acest sens, sunt cele referitoare la „arta meşteşugită de a lucra lemnul”, împrumutată de secui de la români împreună cu temele tradiţionale (ornatul geometric românesc întâlnit la secui împreună cu floarea şi în special laleaua): similitudini privind poarta secuiască şi cea românească: împodobirea pereţilor cu ţesături şi alesături şi multe alte asemănări, sesizate de Grigore Antipa, cu ocazia unei vizite făcute la Muzeul din Sfântu Gheorghe. „Aici găsim un foarte bogat material asupra etnografiei secuilor – care tocmai dovedeşte o mare asemănare şi deci o veche comunitate de viaţă cu românii”.

Datinile secuilor de la naşteri, nunţi şi înmormântări, credinţele deşarte, practicile lor religioase au multe similitudini cu cele ale românilor. Un bun cunoscător al realităţilor din „secuime”, protopopul Aurel Nistor din Araci, sublinia în 1929 diferenţa dintre „atitudinea neînţelegătoare şi duşmănoasă a cărturarilor secui faţă de Biserica Ortodoxă” şi cea „adânc înţelegătoare şi plină de încredere a sătenilor simpli din satele secuieşti fără de credinţa şi cultul ortodox şi harul ce se revarsă asupra sufletelor şi trupurilor prin rugăciunile preotului român”, realitate existentă şi astăzi în satele din arcul intracarpatic.

„Populaţia secuiască – apreciază protopopul Aurel Nistor, aşa cum o făcuse şi marele său prieten Nicolae Iorga – este harnică şi organizată sub raport economic, respectuoasă faţă de lege şi autoritate şi desprinde repede miezul din învelişul lucrurilor. Cine se apropie cinstit, cu simţul dreptăţii şi al corectitudinii, dându-i respectul cuvenit, îşi câştigă repede simpatia, chiar dacă se dovedeşte mare român în activitatea şi simţirea sa”.

„Populaţia secuiască a fost în trecut – ne spune părintele Nistor – şi este în mare parte şi astăzi indusă în eroare cu privire la poporul român”. I s-a format în mod meşteşugit o părere falsă asupra trecutului şi calităţile lui. Prezentând o multitudine de „împrumuturi de obiceiuri şi cuvinte româneşti” preluate de secui de la români, practică existentă până în 1896, până la serbarea mileniului unguresc, în unele sate cu populaţie mixtă, în care feciorii şi fetele „legau un fel de frăţie între ei, până la moarte, numindu-se fârtaţi şi surate”. Părintele Aurel Nistor ajunge la concluzia, împărtăşită şi de alţi intelectuali locali, români şi secui, că „bariera de duşmănie între secui şi români este artificială, creată tendenţios pentru a împiedica apropierea unii de alţii”.

Cunoaşterea adevărului istoric referitor la interferenţele etno-culturale româno-maghiare din sud-estul Transilvaniei, de-a lungul secolelor, va putea constitui baza acţiunilor viitoare de scoatere a secuilor şi maghiarilor de sub influenţa amplelor acţiuni de manipulare la care sunt supuşi în prezent de cea mai mare parte a mass-media de expresie maghiară şi pentru formarea percepţiei şi autopercepţiei fireşti despre locul şi rolul lor, cu zestrea culturală specifică, în acest areal din inima României.

În legătură cu dezbaterile referitoare la metodologia adecvată pentru învăţarea limbii române de către elevii maghiari din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, un răspuns pertinent îl găsim în istoria convieţuirii interentice româno-secuieşti (maghiare), din judeţele respective. Astfel, distinsul cercetător clujean Vasile Lechinţan, într-un ciclu de trei studii apărute în anuarul „Angvstia” (nr. 8/2004, p. 41, nr. 10/2006, p. 27 şi nr. 11/2007, p. 63, intitulate „Limba românilor în viaţa secuilor de-a lungul secolelor (până în 1918)”, pune în evidenţă influenţa limbii române asupra limbii şi vieţii secuilor de-a lungul secolelor, realitate care este atestată de numeroase documente de epocă şi unanim acceptată şi demonstrată de lingvişti maghiari şi români, faptul constituindu-se într-un veritabil monument al duratei convieţuirii paşnice româno-secuieşti/maghiare pe o întinsă dimensiune istorică.

Fenomenul – apreciază Vasile Lechinţan – are două aspecte semnificative: primul, cel mai cunoscut şi relevant, al împrumutării de către secui a unor cuvinte şi expresii importante româneşti în vorbirea lor curentă şi, al doilea, mai puţin cunoscut ca exemplu concret-istoric, cel al însuşirii de către secui a limbii române ca a doua limbă vorbită, atestată astfel de documente. Situaţi în mijlocul unei mari zone geografice locuite de români, trăind alături de români, secuii au fost nevoiţi să înveţe limba română, de-a lungul secolelor, ca pe o a doua limbă maternă, fără a urma vreo şcoală în acest sens. Dovadă sunt numeroasele documente care atestă cunoaşterea limbii române de către secui. Astfel, până la 1918, sunt numeroase surse inedite de arhivă, mai ales descrieri de persoane date în urmărire sau cu paşapoarte, în care se menţionează şi limba pe care respectiva persoană o cunoştea. Autorul, ţine să precizeze faptul că, a considerat relevantă prezentarea cuvintelor româneşti împrumutate de secui doar până la Marea Unire din 1918, pentru o perioadă despre care nu se poate spune că a fost o influenţă statală şi administrativă care să forţeze derularea acestui fenomen.

Într-un „Dicţionar istoric de cuvinte şi expresii româneşti împrumutate de secui”, sunt prezentate sute de cuvinte româneşti prezente în limba maghiară vorbită în localităţile Arcului intracarpatic, cu menţionarea anului atestării, a localităţii sau a zonei, a culegătorului şi/sau lingvistului şi a sursei. Făcând precizarea că nu s-a făcut o cercetare exhaustivă în acest sens; Vasile Lechinţan afirmă că, totuşi, parcurgând numeroase documente ale diferitelor instituţii administrative, fie din zona scaunelor secuieşti, fie din zona interiorului Transilvaniei, s-au descoperit suficiente dovezi care să releve cunoaşterea limbii române de către secui – în ceea ce ne priveşte în tema propusă –, dar şi de către saşi, evrei, armeni, ţigani şi alte etnii din Transilvania, ceea ce confirmă spusele cărtura-rului Ştefan Ludwig Roth, care afirma că adevărata limbă oficială a Transilvaniei istorice a fost, de-a lungul secolelor, limba română.

Pe lângă cuvintele şi expresiile româneşti folosite de populaţia maghiară din zonă, Vasile Lechinţan, redă numele a peste 100 de persoane maghiare din „secuime”, care cunoşteau limba română, menţionând datele acestora aşa cum apar ele în documente, exp: anul 1776: Vass Samuel, din Boroşneu Mic, scaunul Trei Scaune, fost student în Odorheiu Secuiesc, de religie reformată, vorbea limbile latină, maghiară şi română; anul 1784: Farkas Péter, din Cernatu de Jos, comitatul Trei Scaune, de religie reformată, de 30 de ani, nobil, cunoştea limba maghiară, fiind maghiar, şi româna; Faluvegi Boldisar, din Corund, scaunul Odorhei, secui liber, de 62 de ani, vorbeşte ungureşte şi româneşte; Páll Ferentz, din Mărtiniş, scaunul

Odorhei, de 45 de ani, vorbeşte ungureşte şi româneşte; Makray János, din Mădăraş, scaunul Mureş, de 22 de ani, vorbeşte ungureşte şi româneşte ş.a

Dacă acum două veacuri, în condiţiile istorice de atunci, numeroşi secui cunoşteau limba română, este limpede ca lumina zilei faptul că în prezent, învăţarea limbii române, constituie o problemă care depinde în primul rând de atitudinea, de modul de raportare a părinţilor copiilor maghiari, faţă de limba română, şi nu în ultimă instanţă, de formarea unei motivaţii adecvate şi pragmatice, faţă de limba oficială a ţării, ca limbă de comunicare care facilitează împlinirea profesională şi umană a fiecărui cetăţean al României.

În altă ordine de idei, mai mulţi liderii de opinie maghiari, reproşează unor colegi de breaslă români, faptul că promovează sentimente de ură şi atitudine antimaghiară în rândul naţiunii majoritare, dar nu spun nimic despre jurnaliştii maghiari care provoacă aceleaşi sentimente şi atitudini antiromâneşti în rândul minorităţii maghiare. Este de notorietate discursul vădit antiromânesc, antisemit, de o agresivitate greu de calificat, a publicaţiei „Europa Ido” şi a altor publicaţi de limbă maghiară din România. De regulă, instituţiile româneşti care se ocupă cu monitorizarea şi sancţionarea unor asemenea discursuri prezente în spaţiu public, se „răfuiesc” cu „naţionalismul” românesc, dar fac abstracţie de prezenţa şi impactul nociv al unor asemenea materiale din media maghiară.

Modelul de autonomie propus de liderii maghiari, pentru localităţile din aşa-zisul „Ţinut secuiesc”, nu este viabil, deoarece nu a existat niciodată, în această formă. În istorie, scaunele secuieşti au avut atâta autonomie, cât au avut şi scaunele săseşti şi celelelte comitate din Transilvania. Mult invocata autonomie secuiască, a fost prezentă, mai ales, la nivelul comuntăţilor locale. Acest deziderat, în condiţiile specifice din zonă (existenţa unui/unor partide/ asociaţii etnice şi a votului etnic şi nu politic), în mare parte este deja realizat şi va căpăta dimensiuni multiple, odată cu realizarea pro-cesului de descentra-lizare. Astăzi, societăţile moderne, au la bază naţiunea civică, care stă şi la temelia construcţiei Uniunii Europene, şi nu fragmentarea şi enclavizarea etnică.

Un rol important în stoparea acţiunilor separatiste ale liderilor maghiari îl are solidaritatea naţională. Cu cât numărul demersurilor de solidatitate, venite atât din partea românilor din toate zonele ţării, cât şi a unor etnici maghiari, precum scriitorul Hajdu Győzö, va fi mai mare, cu atât va fi mai bine, pentru noi toţi, şi pentru fiecare în parte. Acesată, şi pentru faptul că, problema normalizării climatului de convieţuire interetnică din judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş, nu este numai problema celor care locuiesc în această bine-cuvântată parte de ţară, ci este problema tuturor cetăţenilor români. Dacă va fi linişte şi pace în aceste judeţe va fi linişte şi pace în întreg spaţiul românesc.

În sprijinul acestui generos obiectiv, cu implicaţii benefice supra tuturor locuitorilor din Arcul intracarpatic şi din întreaga ţară, prezentăm, într-o formă sintetică, câteva Argumente împotriva autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut secuiesc”, cu speranţa că ele vor constitui subiecte de reflecţie, atât pentru susţinătorii acestui proiect anacronic, cât şi pentru toţi cei care, într-un fel sau altul, pot contribui, în cunoştinţă de cauză, la întronarea normalităţii în relaţiile interetnice din acest binecuvântat spaţiu transilvan din inima României.

Secuii şi românii de-a lungul veacurilor

Dacă între românii din Ardeal, inclusiv între cei din Arcul intracarpatic şi cei de peste Carpaţi, din Moldova şi Muntenia, au existat de-a lungul timpului numeroase, diverse şi trainice legături, pe toate planurile vieţii spirituale, culturale, economice şi sociale, este necesar să aruncăm o privire şi asupra relaţiilor dintre secuii şi maghiarii din Sud-Estul Transilvaniei şi românii din Principatele Române. Ne ajută în acest demers, studiile de specialitate şi documen-tele de arhivă.

Aflăm astfel, faptul că încă de la aşezarea lor în curbura interioară a Carpaţilor, după sec. XIII, secuii au stabilit şi întreţinut relaţii de bună vecinătate cu românii din Moldova şi Muntenia. Trecătorile şi potecile Carpaţilor au fost străbătute mereu de oameni de dincoace şi de dincolo de munţi. Reţeaua drumurilor, potecilor şi plaiurilor din zona Carpaţilor de curbură a avut o însemnătate deosebită pentru menţinerea legăturilor celor două versante. Din cele 25 de poteci şi plaiuri ce se îndreptau spre Moldova, pornind de pe teritoriu fostului judeţ Treiscaune, doar drumul ce străbătea pasul Oituz era amenajat pentru transportul convoaielor poştale şi comerciale, la care se adaugă cele din fostul judeţ Ciuc.

Un loc deosebit în ridicarea localităţilor Tg. Secuiesc, Breţcu, Frumoasa şi Gheorgheni în rândul târgurilor, îi revine comerţului şi în special legăturilor comerciale dintre Moldova şi Transilvania. Un intens schimb de mărfuri avea loc cu ocazia tradiţionalelor târguri din localităţile aflate de o parte şi alta a Carpaţilor

Despre aceste intense şi trainice legături vorbesc şi cele aproape 100 de scrisori publicate de Ioan Bogdan în studiul „Acte româneşti din Ardeal privitoare în cea mai mare parte la legăturile secuilor cu Moldova”, publicate în Buletinul Comisiei istorice a României, în anul 1916. Din totalul acestora, 32 se referă la activitatea negustorilor, 23 la păşunatul munţilor de la graniţa „cu Ţara Moldovei”. Despre strânsele relaţii dintre secui şi domnitorii moldoveni vorbesc grăitor scrisori de la : Vasile Lupu – 1652, Gheorghe Ştefan – 1656, Duca Vodă – 1671, Grigore Ghica – 1729 ş.a La cancelariile oraşelor din fostele scaune secuieşti exista câte un „logofăt român” care se ocupa cu redactarea scrisorilor în limba română, adresate boierilor moldoveni şi munteni.

Legăturile secuilor cu Principatele Române au fost de ordin economic, cultural şi politic. Vechile documente vorbesc de unele prestaţii şi servicii militare făcute voievozilor şi pomenesc de danii de moşii şi alte odoare, ca o chezăşie a bunelor raporturi. Oastea comunităţii secuieşti din Ciuc a fost prezentă în luptele antiotomane conduse de Ştefan cel Mare. La lupta de la Vaslui, din 1475, au participat peste 5000 de oşteni secui. Aceiaşi corectitudine au manifestat secuii şi faţă de Petru Rareş şi Mihai Viteazul, iar osteneala lor nu a rămas fără răsplată.

După participarea secuilor la lupta de la Şelimbăr, de partea lui Mihai Viteazul, la data de 28 noiembrie 1599, domnitorul român redă vechile libertăţi secuieşti. „De acum încolo – se poate citi în actul de libertate – secuii să aibă a se bucura de acele drepturi şi libertăţi, de care s-au bucurat strămoşii lor”. Acest document reglementa situaţia comunităţilor secuilor de rând. Diploma, purtând semnătura domnitorului Mihai Viteazul, din 17 martie 1600, favoriza însă păturile înstărite din Secuime. Aceştia vor avea un rol important în luptele purtate de Mihai Viteazul. Cert este că diplomele acordate secuilor de către Mihai Viteazul reprezintă o ridicare generală a secuimii din stare aservită, în stare liberă.

Abuzuri şi mici încălcări – ţine să sublinieze Teodor Chindea – evident s-au făcut şi din partea unor domni români: ele însă n-au dus niciodată la ruperea definitivă a bunelor raporturi dintre secui şi românii moldoveni şi munteni. Secuii însă nu au luptat niciodată de bună voie contra Principatelor Române. Luptele duse de ei, în aceste părţi, au fost duse din ordine regale sau princiare. Faptul trebuie subliniat cu atât mai mult, cu cât este cunoscut câte conflicte armate au avut domnitorii români cu ceilalţi vecini ai lor din Ardeal, cu nobilii unguri şi cu saşii.

O caracteristică mai puţin cercetată a legăturilor secuilor din zona Covasna – Harghita, cu românii de peste Carpaţi, o constituie dimensiunea mişcării migratorii a populaţiei, de-a lungul timpului. Studiile mai vechi şi mai noi pe această temă, au pus în evidenţă faptul că emigraţia în şi din Ardeal, şi în cadrul acestuia, din şi în aşezările „secuieşti”, a fost continuă şi de mari proporţii, de-a

lungul secolelor, perioade îndelungate, nefiind legată de factorul etnic. Mişcarea migratorie a cuprins deopotrivă pe secui, ca şi pe români, armeni, ţigani sau alte naţionalităţi.

În funcţie de conjunctura politică, favora-bilă sau mai puţin favorabilă, internaţională, regională sau locală, îndeosebi din Transilvania, Muntenia şi Moldova, au avut loc mişcări de populaţie de o parte şi de alta a Carpaţilor, fluxuri migratorii ce au circulat pe „străzi cu sens dublu”.

Amploarea şi intensitatea acestor fluxuri au fost favorizate de aşezarea geografică, respectiv de statutul de „ţinuturi de graniţă”, graniţă care multe secole nu a avut un traseu stabil. Intensele mişcări de populaţie de o parte şi de alta a Carpaţilor au fost favorizate de economia complementară, schimburi economice vitale, multiplele şi statornicele raporturi interumane, (colaborare, ajutor reciproc, solida-ritate umană, căsătorii mixte). Printre factorii care au asigurat continuitatea şi amploarea migraţiei dintre locuitorii „ţinuturilor secuieşti” şi cei de peste Carpaţi amintim : persistenţa în memoria colectivă a secuilor a unei imagini pozitive despre relaţiile foarte bune pe care le-au avut secuii cu domnitorii moldoveni şi munteni, raporturile excelente stabilite între liderii locali ai comunităţilor situate de o parte şi de alta a Carpaţilor; prestigiul de care se bucurau bărbaţii şi femeile din secuime în marile oraşe din Principatele Române (hărnicie, corectitudine, disciplină, profesionalism). Stau mărturie în acest sens intensitatea fluxurilor migratorii de la începutul sec. XX din zona de referinţă către Bucureşti, Brăila, Galaţi, Bacău, Focşani, ş. a.

Au fost şi evenimente istorice care au determinat masive deplasări de populaţie din Transilvania (respectiv fostele scaune secuieşti) spre Principatele Române, cum au fost cele din perioada 1761-1764, când după „măcelul de la Madefalău”, un număr mare de secui din Ciuc (270 familii) şi Treiscaune (1767 suflete în 1744) s-au refugiat în Moldova în afară de cei refugiaţi în satele din judeţele Rădăuţi şi Suceava au fost colonizaţi atunci 2 678 secui.

Emigrările n-au încetat cunoscând o nouă sporire peste un secol, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, şi în anii ce au urmat. Astfel, conform unei situaţii statistice din anul 1870, din totalul celor care au emigrat, pe parcursul unui an, din scaunele Ciuc, Treiscaune şi Odorhei, de 3.150 persoane, marea majoritate, respectiv 3.122, au emigrat în România.

Migraţia populaţiei din judeţele secuieşti a înregistrat valori mari şi în anii de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, îngrijorând autorităţile locale care au solicitat sprijinul Budapestei pentru elaborarea unei strategii de dezvoltare economico-socială a zonei şi prin aceasta să se asigure „salvarea secuimii”.

Războiul vamal al monarhiei austro-ungare cu România (1886-1891) a provocat între altele, masive emigrări printre secui, care secole de-a rândul au fost obişnuiţi să-şi câştige, la nevoie, pâinea în Principatele Române. Numai între anii 1880-1890 au fost eliberate 23.405 paşapoarte în judeţele Ciuc, Trei Scaune şi Odorhei ai căror purtători au plecat în România, iar alte mii de ţărani săraci şi mici meseriaşi ruinaţi s-au refugiat în Moldova prin potecile munţilor. Conform statisticilor oficiale, în perioada 1881-1894, au emigrat definitiv din Transilvania în România un număr de 50.513 persoane, provenind din 8 comitate, în rândul cărora se află şi cele trei „secuieşti”: Ciuc – 6.615, Odorhei – 6.236, Trei Scaune – 7.228.

Revenind la mişcările de populaţie dintre Sud-estul Transilvaniei şi celelalte judeţe din România menţionăm că, peste aproape un secol, între anii 1948-1968 se înregistrează „un nou exod al secuilor spre zone mai industrializate ale ţării”, exod care nu numai că va înceta odată cu mult „încriminată” dezvoltare industrială a judeţelor Covasna şi Harghita, dar va fi urmat de o mişcare în sens invers de reîntoarcere în zonă a celor plecaţi în căutare de muncă.

Aspectele prezentate reprezintă doar câteva argumente despre adevărată atitudine a popu-laţiei secuieşti şi maghiare faţă de românii de peste Carpaţi (şi în general faţă de toţi românii), realitate care distonează frapant cu modul în care ea este prezentată de cei interesaţi de a ridica ziduri artificiale şi a promova demersuri pentru realizarea unei enclave etnice în Arcul intracarpatic.

(articol apărut în „Adevărul Covasnei”, nr. 14, 2-8 martie 2007)

Din multitudinea argumentelor împotriva autonomiei pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut secuiesc”: Configuraţia structurii etnice şi confesionale a populaţiei

şi a climatului de convieţuire interetnică

După declararea unilaterală a independenţei provinciei Kosovo, în discursul unor lideri maghiari, s-au actualizat cererile de obţinere a autonomiei pe criterii etnice a aşa zisului „Ţinut secuiesc”. Faţă de această situaţie, sintetizând studiile şi cercetările întreprinse pe tema convieţuirii interetnice din judeţele Covasna-Harghita şi parţial Mureş, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, prezintă câteva argumente împotriva autonomiei pe criterii etnice a aşa zisului „Ţinut secuiesc”, din care rezultă cu claritate faptul că, situaţia din zona Covasna-Harghita-Mureş, nu are nimic comun cu cea din Kosovo.

Este cunoscut faptul că, legislaţia şi practica europeană promovează ideea de convieţuire, în sensul de valoare socială constând în acceptarea alterităţii, buna înţelegere a diferitelor grupuri etnice în cadrul aceleaşi comunităţi teritoriale şi deschiderea spre comu-nicare sau cooperare. Există un punct de vedere recunoscut de către majoritatea liderilor politici şi civici, cât şi de literatura de specialitate din ţară şi străinătate, conform căruia în prezent se poate vorbi de existenţa la nivel naţional a „modelului românesc de relaţii interetnice”, model intercultural bazat pe valorile bunei înţelegeri şi ale cooperării, considerat etalon european pentru acordarea drepturilor minorită-ţilor. De aceea, în locul demersurilor pentru instituţionalizarea unei autonomii pe criterii etnice – autonomie care există de facto în judeţele cu populaţie maghiară numeric majoritară, liderii politici şi civici ar trebui să acţioneze pentru ca acest model să fie promovat şi în aceste judeţe, depăşindu-se situaţia actuală al existenţei unui model de convieţuire inter-etnică al „paralelismului etnic”, sau în care raportul majoritatea-minoritate capătă accente conflictuale, existând situaţii de discriminare a românilor şi chiar de etnocraţie.

În conceperea strategiilor de dezvoltare identitară a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, trebuie avut în vedere faptul că populaţia de naţionalitate română la recensământul populaţiei din 2002 era de 407.035 persoane (Covasna – 51.790, Harghita – 45.870, Mureş – 309.375) reprezentând 36,04 % din populaţia totală a celor trei judeţe, iar populaţia de etnie rromă, la aceeaşi dată, era de 50.234 locuitori (Covasna – 5.973, Harghita – 3.835, Mureş – 40.426) repre-zentând 4,44 % din populaţia celor trei judeţe. Rezultă că în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş 40 % din totalul populaţiei este de naţionalitate română şi de etnie rromă, deci nemaghiară. Populaţia de etnie maghiară din cele trei judeţe, în anul 2002, a fost de 668.471 persoane (Covasna – 164.158, Harghita – 276.038, Mureş – 228.275), reprezentând 59,18 % din totalul populaţiei celor trei judeţe şi 46,69 % din numărul total al maghiarilor din România (1.431.807). Din cifrele prezentate rezultă cu claritate că nimeni dintre liderii maghiari nu pot solicita autonomie teritorială pe criterii etnice făcând abstracţie de opţiunile românilor, rromilor şi a cetăţenilor de alte etnii care reprezintă peste 40 % din totalul populaţiei celor trei judeţe. Actuala configuraţie etnică a celor tei judeţe se regăseşte şi în structura confesională a populaţiei. Astfel, persoanele care aparţin religiilor ortodoxă (402.499) şi greco-catolică (13.985) reprezintă 37 % din totalul populaţiei judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş.

Orice formă de autonomie pe criterii etnice care va conduce inevitabil, la discrimi-narea şi marginalizarea românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, se va repercuta negativ asupra cetăţenilor români de etnie maghiară trăitori în celelalte judeţe ale ţării. Românii nu vor putea asista pasiv cum, în mijlocul ţării lor, se formează o enclavă etnică, în care patrimoniul cultural românesc, istoria şi limba română, simbolurile româneşti, nu sunt respectate, iar românilor le sunt încălcate drepturile fundamentale. Să ne amintim doar, de „tratamentul” de care au avut parte unii şoferi care conduceau maşini cu numere de Covasna sau Harghita, pe drumurile publice din diferitele zone ale ţării, după tragicele evenimente de la Tg. Mureş, din primăvara anului 1990. Există cercuri şi personalităţi de orientare naţională, care de mai multe ori ne-au comunicat, să transmitem public atenţionarea, ca nimeni să „nu întindă prea mult coarda”, să nu pună la încercare răbdarea românilor, deoarece „mămă-liga românească”, s-ar putea să explodeze. Atenţionarea este valabilă şi pentru cei

care practică un discurs virulent antiromânesc, prezent în coloanele publicaţiei „Europai Ido” şi în alte articole ale unor publicişti maghiari din România.

În fond nu se poate accepta un model de convieţuire interetnică, cu două unităţi de măsură, unul conform căruia cetăţenii maghiari din zona Covasna-Harghita-Mureş, pot beneficia de toate drepturile şi libertăţile unui cetăţean român, în orice localitate din România (îşi pot stabili reşedinţa sau domiciliu, pot studia, pot desfăşura profesiuni liberare şi afaceri, respectându-li-se identitatea, cultura, limba, confesiunea), pot participa la conducerea ţării, iar altul în care cetăţenii români – trăitori în aceste judeţe, sau cei din întreg spaţiu românesc, să aibă parte – în arealul est transilvan – doar de intoleranţă, măsuri discriminatorii la încadrarea în muncă, sau în derularea unor investiţii şi afaceri, precum şi de comportamente refractare la prezenţa limbii şi culturii româneşti în spaţiul public.

Într-o Europă, în care libertatea de mişcare a persoanelor este o realitate cotidiană şi un mare câştig pentru toţi cetăţenii continentului, în aşa zisul „Ţinut secuiesc”, românii sunt priviţi cu suspiciune şi rezervă, imputându-li-se vina că urmăresc „schimbarea structurii etnice” şi „românizarea pământului secuiesc”. Încă de la aşezarea lor, în sec. XIII, la poalele Carpaţilor de curbură, secuii şi maghiari au trăit şi trăiesc înconjuraţi, din toate părţile de români, cu care au avut relaţii bune, atât la nivelul liderilor, cât şi la cel al oamenilor de rând. Zeci şi sute de generaţii de secui şi maghiari din Arcul intracarpatic, şi-au găsit rosturi profesionale, împlinindu-şi destinul în Moldova şi Muntenia, iar apoi în Regatul României, bucurându-se de ospitalitate, înţelegere, sprijin şi de o percepţie foarte bună din partea românilor. La rândul lor, datorită faptului că trecătorile din Carpaţi, au însemnat întotdeauna „drumuri cu două sensuri de circulaţie”, mulţi români stabiliţi în această parte de ţară, de-a lungul timpului, şi-au adus contribuţia la prosperitatea comunităţilor locale şi a binelui-public.

Susţinerea obţinerii unei autonomii pe criterii etnice a aşa-zisului Ţinut secuiesc, va afecta pe termen mediu şi lung, relaţiile dintre români şi maghiari, având numeroase conse-cinţe negative, ce se pot amplifica şi multiplica cu repeziciune, după „principiul dominoului”. Să reamintim faptul că funcţionarea unităţilor administraţiei locale şi a principalelor instituţii publice, este asigurată de o importantă susţinere financiară de la bugetul central al statului. Întreg sistemul economic, de transport, comerţ, turism şi prestări de servicii este legat „ombilical” de complexul economic naţional. De la sistemul energetic, la reţeaua de căi ferate, drumuri naţionale, la cea de alimentare cu gaz metan, la sistemul bancar, la cel de învăţământ, de sănătate şi asigurări sociale. De sute de ani, economia locală este complementară cu cea a unor localităţi de peste Carpaţi. Este sugestivă, în acest sens, gluma cu vinul „din cartofi”, obţinut prin schimbul dintre cartofii şi varza din zonă cu strugurii de peste munţi. Este la fel de cunoscut faptul că, funcţionarea întregului sistemul turistic şi balnear local, depinde aproape în exclusivitate de prezenţa turiştilor români.

Intensificarea demersurile separatiste şi autonomiste ale liderilor maghiari, nu pot rămâne fără urmări negative asupra altor importante sectoare ale vieţii publice româ-neşti, dintre care amintim: prezenţa şi activitatea celor câteva sute – unii spun chiar mii – de funcţionari şi înalţi funcţionari publici de etnie maghiară, stabiliţi în Bucureşti, în urma participării UDMR-ului la guvernarea ţării; crearea unor situaţii de disconfort pentru numeroşii studenţi de etnie maghiară care studiază în facultăţile din principalele centre universitare ale ţării; funcţionarea normală a extensiilor universitare din Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov ş.a, existente în prezent la Sfântu Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Tg. Secuiesc, Covasna şi Gheorgheni; punerea într-o situaţie delicată a cetăţenilor de etnie maghiară, care locuiesc în întreg spaţiul românesc, în relaţiile cu vecinii şi colegii lor de muncă. La acestea se adaugă, reactivarea în mentalul colectiv românesc a epurărilor etnice şi celorlalte momente de teroare şi maximă intoleranţă din timpul administraţiei şi autonomiei maghiare, din perioada 1940-1944 şi din timpul defunctei Regiuni Autonome Maghiare.

Membrii familiilor etnic-mixte sunt, la rândul lor, direct afectaţi de consecinţele separatismului pe criterii etnice. La recensă-mântul din 1992, în judeţul Covasna existau 2.724 familii etnic mixte (reprezentând 5% din totalul familiilor existente în judeţ), iar în judeţul Harghita 2.960 de asemenea familii reprezentând 3,5% din total. Dacă la acestea adăugăm familiile etnic mixte existente în judeţul Mureş şi pe cele întemeiate în ultimii 15 ani în judeţele Covasna, Harghita şi

Mureş, observăm că numărul familiilor etnic mixte care trăiesc în cele trei judeţe depăşesc cu mult 10.000, ceea ce înseamnă între 25.000-30.000 de persoane. Studiile de specialitate au pus în evidenţă faptul că familiile etnic mixte tinere deţin un potenţial remarcabil şi resurse pozitive în a depăşi prejudecăţile şi stările tensionale interetnice şi că ele pot contribui la dezvoltarea unor relaţii pozitive între membrii naţionalităţilor din care fac parte.

O categorie însemnată de cetăţeni care, în mod obiectiv, nu pot accepta separatismul etnic o reprezintă persoanele cu dublă ascendenţă identitară. Datele recensământului populaţiei din 2002, pun în evidenţă faptul că în judeţul Covasna 2.391 cetăţeni de naţionalitate română au declarat că aparţin confesiunii romano-catolice şi 337 celei reformate, în timp ce 1.075 de locuitori de etnie maghiară, au declarat că sunt ortodocşi şi 143 greco-catolici. La acelaşi recensământ, în judeţul Harghita, 2.852 cetăţeni de naţionalitate română au declarat că sunt de religie romano-catolică şi 158 aparţin de confesiunea reformată, în timp ce 982 maghiari sunt de religie ortodoxă şi 179 sunt greco-catolici. În judeţul Mureş, la acelaşi recensământ, un număr de 1.915 cetăţeni de naţionalitate română au declarat că aparţin confesiunii romano-catolice 1.818 de religie reformată, 187 unitarieni şi 115 evanghelişti, în timp ce 3.173 cetăţeni de etnice maghiară au declarat că aparţini religiei ortodoxe şi 1.002 celei greco-catolice. Rezultă că, la recensă-mântul din 2002, peste 14.000 de cetăţeni din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, sunt persoane cu dublă ascendenţă identitară, fie de naţionalitate română şi care aparţin „bise-ricilor istorice maghiare” (romano-catolică, reformată, evanghelică şi unitariană), fie de etnie maghiară şi care aparţin bisericilor tradiţionale româneşti (ortodoxă şi greco-catolică).

Din perspectivă geopolitică, constituirea unei enclave în zona Covasna-Harghita-Mureş, nu va fi benefică pentru maghiari şi niciodată acceptată de români. Realităţile istorice şi cele prezente, din acest areal, ne artă că maghiarii de aici nu se pot afirma împotriva românilor, ci numai împreună cu ei. Este în interesul tuturor locuitorilor din această parte de ţară ca, atât liderii politici, cât şi societatea civilă şi mass-media să acţioneze pentru transformarea zonei dintr-una apreciată ca având un „deficit de stabilitate”, într-o regiune cu o capacitate de absorbţie geopolitică în care caracterul multietnic şi pluriconfesional să asigure atenuarea asperită-ţilor de orice fel.

Stoparea tendinţelor de enclavizare şi de instituţionalizarea autonomiei pe criterii etnice poate asigura o valorificare superioară a resurselor şi potenţialului uman şi material din zonă. S-ar putea astfel corobora avantajele ce decurg din poziţia geografică, economia complementară şi tradiţia excelentelor relaţii istorice, culturale, confesionale, economice şi umane, atât cu provinciile istorice Moldova şi Ţara Românească, cât şi cu cele din Transilvania şi Ungaria.

Sunt doar câteva argumente care trebuiesc avute în vedere de clasa politică românească, reprezentanţii societăţii civile şi ai mass-media, cât şi de toţi cei care şi-au intensificat demersurile pentru instituţionalizarea autonomiei pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut secuiesc” grăbindu-se să facă asemănări cu situaţia din Kosovo, asemănări care, după cum s-a văzut, sunt lipsite de orice temei.

(articol apărut în „Informaţia Harghitei”, Anul XX, Nr. 4402, din 20 februarie 2002)

Alte argumentele împotriva enclavizării etnice: Maghiarizarea românilor din „Ţinutul secuiesc”

– Un subiect trecut sub tăcere de liderii „minorităţii majoritare” –

Preocupaţi exclusiv de promovarea dezideratelor privind obţinerea autonomiei etnice a aşa-zisului „Ţinut secuiesc”, liderii maghiarilor „radicali” şi „moderaţi”, deopotrivă, trec sub tăcere, printre altele, un subiect „incomod” pentru ei, respectiv deznaţionalizarea şi asimi-larea unor întregi comunităţi româneşti din Arcul intracarpatic.

Cunoscut şi semnalat, de liderii românilor ardeleni, încă din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, amplu proces de maghiari-zare a românilor din „Secuime”, a fost pus în evidenţă, în perioada interbelică, de o serie de autori precum: Nicolae Iorga, Gheorghe Popa-Lisseanu, Sabin Opreanu, Teodor Chindea, Nicolae Sulică, Aurel Nistor, Octavian Dobrotă ş.a. Au urmat anii de teroare şi epurare etnică de după Dictatul de la Viena, intoleranţa faţă de români din timpul defunctei Regiuni Autonome Maghiare, „embargoul” impus de vechiul regim, care nu a permis abordarea acestui subiect „delicat” şi, nu în ultimul rând, noul val de intoleranţă faţă de români de după decembrie 1989.

Studiile pe acestă temă, reluate după decembrie 1989, au pus în evidenţă, pe bază de izvoare incontestabile, dimensiunile reale a procesului de maghiarizare a românilor din fostele scaune secuieşti. Studiile amintite, au reliefat faptul că, deznaţionalizarea este un proces istoric, care atentează la limba, cultura şi religia unei comunităţi, fie pe cale „paşnică”, fie materializată prin dezinteresul sau lipsa totală a sprijinului moral şi material acordat de către oficialităţi şcolii, bisericii şi altor instituţii identitare ale comunităţii respective, fie pe cale mai puţin „paşnică”, prin măsuri legislative (vezi legile Trefort, Appony etc) sau pe cale violentă de „purificare”, din care nu lipsesc mijloacelor extremelor violenţe din timpul Dictatului de la Viena, spre exemplu, sau cele de intensă persuasiune psihologică, de după decembrie 1989. Deznaţionalizarea se produce în mai multe etape, într-o primă fază este folosit bilingvismul, apoi se pierde limba maternă şi în cele din urmă confesiunea.

Maghiarizarea românilor era conştienti-zată la nivelul discursului public al liderilor cei mai autorizaţi, şi pusă în evidenţă de statisticile oficiale. Astfel, referindu-se la această realitate, într-o circulară din 1870, prin care se solicita colectarea fondurilor pentru restaurarea bisericii şi a şcolii confesionale ortodoxe din Sf. Gheorghe, mitropolitul Andrei Şaguna spunea: „Ştim cu toţii Iubiţilor! Între ce împrejurări critice au trăit confraţii noştri din ţinutul Secuimei şi trăiesc încă şi până în ziua de azi. Cu toţii simţim dăunătoarele urme, ce le-au lăsat influienţele timpurilor de mai înainte asupra credincioşilor noştri din Secuime. Nicăieri nu este atât de ameninţată naţionalitatea şi confesiunea noastră, ca acolo”.

Despre unele dimensiuni ale procesului de maghiarizare a românilor din fostele judeţe Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, vorbesc şi recensămintele de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul secolului XX. Astfel, în cele trei judeţe, au fost înregistraţi un număr important de „maghiari de religie română” (ortodoxă şi greco-catolică), respectiv în 1890 – 13.506 persoane, în 1900 – 15.838 şi în 1910 – 16.854. Cele mai „vulnerabile” la procesul de maghia-rizare au fost comunităţile româneşti mici, sub 200 de membrii, comunităţi care sub acest „prag demografic”, nu au putut să asigure existenţa şi funcţionarea principalelor instituţii identitare – biserica şi şcoala.

Sunt însă şi multe cazuri de comunităţi româneşti cu un număr mare de membrii care, în ultimul secol, au fost aproape complect maghiarizate. Edificatoare sunt, în acest sens, numeroase comunităţi, din rândul cărora menţio-năm: din judeţul Covasna: Micfalău (localitate în care numărul românilor a scăzut de la 919, în anul 1900, la 43 în anul 2002), Dobolii de jos (de la 926, la 200), Chichiş (de la 719, în 1900, la 197, în 2002), Bixad (de la 674, la 21), Belin (de la 685, la 220), Ghelinţa (de la 600, în 1700, la 63, în 2002), Lisnău (484 – 25), Cernat (235 – 48), Aita Seacă (316 – 33), Băţanii Mari (207 – 67). Au fost asimilate comunităţi româneşti care, în sec. al XVIII-lea aveau între 100-200 de membri, din localităţile: Arcuş, Brateş, Bodoc, Căpeni, Chilieni, Dobolii de Sus, Ghidfalău, Ilieni, Măgheruş, Moacşa, Poian, Sânzâieni, Turia, Valea Crişului. O soartă

asemănătoare au avut-o comunităţile româneşti, care în secolul al XIX-lea aveau aceleaşi dimensiuni demogra-fice, din localităţile: Aita Mare, Aita Medie, Bicfalău, Comolău, Lemnia, Ojdula, Sânt-ionlunca, Valea Zălanului ş.a.; din judeţul Harghita: Vlăhiţa (de la 644 la 73), Mihăileni (de la 493 la 18), Mereşti (de la 431 la 6), Ocland (de la 355 la 10), Plăieşii de Sus (de la 325 la 52), Bodogaia (de la 310 la 18, în 2002), Ditrău (de la 300 la 54), Satu Nou (de la 305 la 4), Porumbenii Mari (de la 208 la 2), Joseni (de la 286 la 46), Lăzarea (de la 285 la 57), Sândominic (de la 258 la 29), Lăzăreşti (de la 259 la 11), Tomeşti (de la 240 la 6). Au fost asimilate comunităţi româneşti care, în sec. al XVIII-lea aveau între 100-200 de membri, din localităţile: Aldea, Atid, Brădeşti, Casinul Nou, Ciucsângiorgiu, Filiaş, Mărtiniş ş.a O soartă asemănătoare au avut-o comunităţile româneşti, care în secolul al XIX-lea aveau aceleaşi dimensiuni demografice, din localităţile: Armă-şeni, Crăciunel, Cuşmed, Eliseni, Frumoasa, Lueta, Suseni, Valea Strâmbă ş.a. La toate acestea trebuie să adăugăm fostele comunităţi de armeni – îndeosebi de la Gheorgheni şi Frumoasa, cele de rromi – care în unele aşezări din zonă reprezintă în prezent o pondere însemnată din populaţia totală a unor localităţi precum Ghidfalău, Boroşneul Mare, Băţanii Mari, Baraolt, Corund, Plăieşii de Jos, Ciucsângeorgiu, Tuşnad, ş.a., precum şi comunităţile evreieşti din Sf. Gheorghe, Târgu Secuiesc, Boroşneul Mare, Comandău, Zagon, Miercurea-Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Gheor-gheni, Cristuru Secuiesc ş.a. – majoritate căzute pradă holocaustului practicat de administraţia horthystă locală, faţă de români şi faţă de alte naţionalităţi, în perioada 1940-1944.

Deşi este cunoscut faptul că, în istorie nu se folosesc ipoteze de lucru de genul „dacă… atunci”, să încercăm totuşi să ne imaginăm care ar fi fost structura etnică actuală a populaţiei judeţelor din aşa-zisul „Ţinut secuiesc”, dacă evoluţia comunităţilor româneşti din cele peste 60 de localităţi menţionate, cât şi din alte aşezări din judeţele Covasna şi Harghita unde au trăit armeni, rromi, evrei, germani ş.a., ar fi fost una normală. Este cert faptul că, în prezent, în această zonă din inima ţării, românii nu ar mai fi numeric minoritari, iar „apostolii” autonomiei teritoriale pe criterii etnice rămâneau fără „obiectul muncii”.

Unele cercetări sociologice recente (Maria Cobianu-Băcanu, Codrina Şandru, Radu Baltaziu ş.a.), au evidenţiat faptul că, în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, ca mediul aculturativ, cultura maghiară este puţin deschisă la interschimburi culturale reciproce, puţin permisivă şi ospitalieră faţă de nevoia celorlalţi de a-şi afirma şi dezvolta identitatea specifică, pe care o apreciază ca pe o ameninţare la propria identitate. În aceste condiţii una din priorităţile dezvoltării regiunii o reprezintă generalizarea modelului românesc şi a celui european de convieţuire interetnică, de acceptare a alterităţii şi de dezvoltare a unei societăţi multietnice şi pluriconfesionale, şi nu de susţinere a separatismului şi a enclavizării etnice.

(articol apărut în „Cuvântul Nou”, anul XIX, nr. 5102, 3 martie 2008)

Câteva argumente convingătoare împotriva autonomiei etnice: Bisericile vechi româneşti, dar şi cele dispărute şi dărâmate din Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi

Harghitei

Pentru cei care insistă, cu o consecvenţă demnă de o cauză mai bună, pentru obţinerea autonomiei pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut secuiesc”, fără a ţine cont de istoria, valorile şi interesele populaţiei româneşti din zonă, le reamintim câteva argumente care vorbesc elocvent despre necesitatea păstrării caracterului multietnic şi pluriconfesional al acestor bine-cuvântate meleaguri din inima României. Vom prezenta din Şematismul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, bisericile româneşti vechi existente şi azi în jud. Covasna (construite în secolele XVIII şi XIX), bisericile ortodoxe şi greco-catolice dispărute, de-a lungul timpului, precum şi bisericile ortodoxe şi greco catolice dărâmate samavolnic în perioada 1940-1944, după Dictatul de la Viena.

Dintre bisericile româneşti existente şi azi în judeţul Covasna, le prezentăm doar pe cele construite până în secolul al XIX-lea, cu precizarea că, până la Decretul de toleranţă emis de împăratul Francisc Iosif al II-lea în anul 1781, românii ortodocşi nu au avut dreptul de a construi biserici din piatră. După această dată, doar comunităţile ortodoxe care aveau un minim 100 de familii de credincioşi, puteau să-şi zidească locaşuri de cult. În aceste condiţii, majoritatea bisericilor româneşti existente în judeţele Covasna şi Harghita, sunt ridicate pe locul vechilor locaşuri de cult ortodox construite din lemn.

Nu prezentăm bisericile ortodoxe construite în cele două judeţe, după înfăptuirea Marii Uniri, când aceste biserici, după secole de intoleranţă, au fost înălţate şi cu sprijinul Statului Român, ci doar pe cele construite până la Unirea din 1 decembrie 1918. Se poate astfel pune în evidenţă efortul făcut de cele peste 50 de comunităţi româneşti din Arcul intracarpatic pentru a-şi asigura instituţiile necesare păstrării identităţii lor naţionale şi confesionale.

I. Biserici existente, construite în secolele XVIII şi XIXA. Judeţul Covasna: „Sf. Nicolae” Aita Mare (1866), „Sf. Nicolae” Barcani (1896),

„Adormirea Maicii Domnului” Belin (1776), „Sf. Nicolae” Bixad (1835), „Sf. Nicolae” Breţcu (1783), „Sf. Gheorghe” Cernatul de Jos (1782), „Sfinţii Ap. Petru şi Pavel” Chichiş (sec al XVIII-lea), „Sf. Nicolae” Căpeni (1712), „Sf. Nicolae” Covasna (1794-1800), „Adormirea Maicii Domnului” Dobârlău (1795), „Sf. Dumitru” Dobolii de Jos (1895), „Sf. Nicolae” Ghelinţa (1880), „Schimbarea la faţă” Hăghig (1854), „Sf. Gheorghe” Întorsura Buzăului (1848), „Sfinţii Ap. Petru şi Pavel” Lisnău (1813), „Sf. Dumitru” Mărcuş (1864), „Adormirea Maicii Domnului” Mărtănuş (1796), „Sf. Nicolae” Micfalău (1878), „Naşterea Maicii Domnului” Ozun (1830), „Cuvioasa Paraschiva” Păpăuţi (1814), „Sf. Gheorghe” municipiul Sf. Gheorghe (1790), „Adormirea Maicii Domnului” Tg. Secuiesc (1754), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” Valea Mare (1793), „Sf. Teodor Stratilat” Vâlcele (1843), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” Vârghiş (1814), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” Zagon (1814), „Adormirea Maicii Domnului” Zăbala (1777).

La aceste se adaugă bisericile „Sf. Gheorghe” Băţani (1900), „Sf. Gheorghe” Aita Medie (1903), Araci – capelă amenajată în fostă casă culturală – 1910, construite la începutul secolului XX

B. Judeţul Harghita: „Sf. Nicolae” Bilbor (1800), „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” Bodogaia (1700), „Sf. Mucenic Gheorghe” Ciucsângeorgiu (1840), „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” Crăciunel-Mereşti (1877), „Sf. Nicolae” Eliseni (1887), „Adormirea Maicii Domnului” Frumoasa (1879), „Adormirea Maicii Domnului” Gălăuţaş (1791), „Naşterea Maicii Domnului” Gheorghieni (1900), „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” Imper (1884), „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” Joseni (1850), „Sf. Nicolae” Lăzăreşti (1711), „Sf. Nicolae” Porumbenii Mari (1787), „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” Săcel (1847), „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” Sândominic (1787), „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” Topliţa (1867), „Sf. Mucenic Gheorghe” Uilac (1784), „Adormirea Maicii Domnului” Vidacut (1868), „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” Voşlobeni (1864), „Naşterea Maicii Domnului” Mânăstirea Doamnei (1658). La acestea se adaugă bisericile din: Barasău (com. Corbu), Livezi, Sărmaş şi Subcetate construite în perioada 1900-1912.

II. Biserici dispărute

A. Judeţul Covasna: Băţanii Mici – capela ortodoxă ridicată în 1926, exista încă în 1970; Bodoc – la biserica ortodoxă din localitate, în 1699, slujea „popa Kosztin”, iar în 1733, „popa George”. Nu se cunoaşte soarta ulterioară a acestei biserici; Boroşneul Mic – biserica de lemn „foarte mică şi sărăcăcioasă” (avea casă parohială şi preot), a fost mutată în cătunul Valea Mare, împreună cu majoritatea credincioşilor; Chilieni – vechea biserică ortodoxă este menţionată şi în documente din sec. XIX; Coşeni – despre fosta biserică greco-catolică, aminteşte vechiul clopot cu inscripţie în limba maghiară, aflat până nu de mult în clopotniţa din cimitirul satului, împreună cu celălalt clopot donat în perioada interbelică, de Şcoala Normală din Brăila; Dalnic – biserica ortodoxă cu hramul „Sf. Gheorghe” este menţionată în documente în anul 1792; Ghidfalău – biserica ortodoxă menţionată în documente în 1733 (preot Moise Boieru) şi în 1762, la sfârşitul sec. XVIII a devenit greco-catolică. În 1872, „un vânt puternic a distrus complect biserica românilor”; Icafalău – la biserica „Sf. Ioan”, în 1794, slujea „popa Gheorghe”; Ilieni – la biserica ortodoxă din localitate, în anul 1733, slujea „popa Ştefan”. După trecerea la uniaţie, în 1882, credincioşii greco-catolici au ridicat biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, locaş care a existat până în perioada interbelică; Lemnia – la biserica ortodoxă din localitate, în anul 1733, slujea preotul Dragomir. După trecerea la uniaţie, în 1856, credincioşii greco-catolici au construit o nouă biserică pe locul celei vechi. O furtună din anul 1956 a distrus sfântul locaş, rămas din 1940 fără preot şi credincioşi; Leţ – biserica ortodoxă la care în 1733 slujea „popa neunit Ionaşcu”, este amintită şi la începutul sec. al XIX-lea; Măgheruş – biserica ortodoxă a fost ctitorită în 1786 de negustorul braşovean George Radu Leca; Moacşa – biserica ortodoxă din sat, rămasă fără credincioşi datorită vitregiilor vremii, s-a dărmat în jurul anului 1870; Micloşoara – altarul semicircular cu cornişă poligonală, provenit de la o veche biserică românească- aşa cum afirmă unii cercetători- este înglobat în biserica romano-catolică; Olteni – despre fosta biserică româneas-că vorbeşte o scrisoare a preotului Boier din Olteni din 1813 adresată preotului ortodox Streja din Glăjăria Malnaşului (Micfalău); Sânzâieni – fosta biserică ortodoxă este menţionată în anii 1733 (când slujea „popa Andrei”), 1750 şi 1762. Din păcate, şi în acest caz, în anul 1772 „un vânt puternic a distrus complect biserica românilor”. Datorită scăderii numărului credincioşilor ortodocşi, nu s-a mai ridicat altă biserică; Turia – biserica ortodoxă este atestată de documente la 1750 şi 1781 (când avea ca preot interimar pe Bucur Stoicovici). În anul 1811, credincioşii români, împreună cu biserica lor, au trecut la greco-catolici. Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” zidită în 1877, în anul 1960, a fost doborâtă de o furtună mare. La fel ca şi credincioşii de odinioară, deznaţionalizaţi şi trecuţi la romano-catolici, clopotul fostului lăcaş de cult românesc, aparţine azi bisericii catolice din sat; Valea Crişului – în anul 1750, este consemnat în documente preotul român din Valea Crişului, iar în 1762, biserica ortodoxă. După trecerea la uniaţie, în 1795, „popa Bucur” este transferat la parohia din Lemnia. De atunci nu se mai ştie nimic de soarta bisericii; Zoltan – despre fosta biserică ortodoxă, mărturiseşte un înscris de pe o Cazanie, din 1752.

B. Judeţul Harghita: Aldea – biserica de lemn construită în 1727 dispare „copleşită de vremi” în 1787. În acelaşi an s-a ridicat o altă biserică din lemn, cu hramul „Sf. Nicolae”, dispărută ulterior; Atia – unii autori sunt de părere că a fost o biserică românească dispărută la finele sec al XVII-lea; Atid – în sec. al XVIII-lea, românilor din Atid „li s-a luat biserica şi li s-a interzis să clădească una nouă; ei au trecut în mare parte la romano-catolici, iar restul la unitarieni şi calvini”; Comăneşti, com. Mărtiniş – În Cartea Funciară a localităţii, la nr. 208 şi 343, înainte de 1918, era întabulat pământul, pădurea şi păşunea Bisericii greco-catolice din Comăneşti; Corund – în deceniul trei al sec. XX, documentele consemnau faptul că biserica românească de la Corund era total ruinată; Cozmeni – biserica „Sf. Simion Stâlpnicul” ridicată în 1875 (foarte probabil renovată la acea dată, nu mai exista în 1932); Cuşmed, com. Atid – în sec. al XIX-lea, „din lipsă de preot şi în urma dărmării bisericii româneşti, credincioşii ortodocşi au fost atraşi la calvinism”; Goagiu – documentele ecleziastice româneşti menţionează existenţa unei biserici ortodoxe în secolul al XVIII-lea; Ghiduţ – printr-o circulară a episco-pului Alba Iuliei din august 1918, cei 79 de credincioşi greco-catolici, împreună cu biserica lor, au fost trecuţi la catolicism. Lunca de Sus – biserica de lemn din 1800 a „cedat” locul celei din piatră, azi dispărută; Mădăraş – în 1787 s-a construit o biserică nouă, însă pe cărţile bisericeşti proprii erau însemnări din 1692; Mătişeni – în anul 1752, „popa Mihai din Mătişeni a pus zălog pe un exemplar din Îndreptarea legii în Rusul Bârgăului cu o jură pentru 10 florini”;

Nicoleşti – biserica de lemn refăcută în anul 1846, a fost devastată în 1943-1944, apoi a fost părăsită şi a dispărut în timp; Porumbenii Mici – conscripţia din 1733 menţionează aici existenţa unei biserici fără preot, cuprinsă în „districtul Cichindealului”; Plăieşi de Sus – conscripţia din 1760 confirmă existenţa bisericii. Biserica de demult a fost de lemn, urmată de cea de zid, ale cărei ruine se mai vedeau cu câteva decenii în urmă; Şoimuşu Mare – despre fosta biserică ortodoxă stă mărturie însemnarea de pe Apostolul tipărit la Blaj: „Eu, popa Vasile de la Şoimuşu, au dresu această carte la 1795”; Şoimuşu Mic – în 1935, se mai vedeau ruinele unei vechi capele ortodoxe, numită de localnici „Olahkapolna”; Tomeşti – ruinele bisericii de zid, distrusă de tătari în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, dăinuie şi astăzi pe dâmbul rămas în afara satului, în cimitir, unde majoritatea numelor de pe cruci sunt ale unor români maghiarizaţi.

III. Bisericii distruse în anii 1940-1944, în timpul ocupaţiei fasciste ungareA. Judeţul Covasna: Biserica ortodoxă din Biborţeni a fost construită în perioada 1935-

1937. Sfinţirea s-a făcut de către Mitropolitul Nicolae Bălan, în prezenţa lui Nicolae Iorga, a altor autorităţi judeţene şi locale. În toamna anului 1940 a fost dărâmată, preotul Hariton Eşeanu silit să părăsească localitatea, iar credincioşii au fost obligaţi să treacă la confesiunea reformată. Pe locul bisericii a fost amplasată o cârciumă; Biserica ortodoxă din Boroşneul Mare a fost construită în perioada interbelică, însă tragicele evenimente din 1940 a făcut ca biserica să nu poată fi sfinţită. În septembrie 1940 a fost dărâmată până la nivelul ferestrelor. Ruinele acestei biserici, împreună cu cele ale bisericii greco-catolice din localitate au rezistat până în 1961, în timpul Regiunii Autonome Maghiare, când au fost dărâmate pentru „sistematizarea” centrului comunei; Capela greco-catolică din Comandău a fost construită în perioada interbelică şi distrusă în toamna anului 1940. (În 1999-2000, pentru credincioşii ortodocşi din localitate s-a construit o biserică de lemn sfinţită de P.S. Ioan Selejan); Biserica ortodoxă din Căpeni a fost construită în 1937. În toamna anului 1940 a fost dărâmată, împreună cu o troiţă amplasată în centrul satului. Preotul Nicolae Colceriu a fost izgonit, iar credincioşii ortodocşi au fost siliţi să treacă la confesiuni de expresie maghiară. (Prin grija Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, în 1996, pe locul fostei biserici a fost ridicată o cruce, sfinţită de către P.S. Ioan Selejan). În localitate există biserica veche, monument istoric de la 1712, care a scăpat furiei din 1940; Capela ortodoxă din Catalina. A fost construită în 1939 şi dărâmată în toamna anului 1940, împreună cu clopotniţa şi cu troiţa de lângă capelă; Biserica ortodoxă din Doboşeni a fost construită între 1935-1937. După instalarea administraţiei maghiare, noile autorităţi, cu sprijinul militarilor horthyşti, au obligat credincioşii ortodocşi să-şi dărâme propria biserică. (După 1995 ruinele au fost curăţate de tonele de gunoaie depozitate în decursul anilor, şi aceste sfinte relicve au fost consolidate şi conservate de către P.S. Ioan Selejan); Biserica ortodoxă din Filia Construcţia bisericii a început în 1939, a ajuns în 1940 până la centura de beton deasupra ferestrelor, iar în septembrie 1940 noile autorităţi civile şi militare ungare au ras de pe faţa pământului clădirea neterminată a bisericii, iar credincioşii rămaşi fără preot au fost siliţi să treacă la confesiunile de expresie maghiară; Biserica ortodoxă din Herculian a fost construită şi pictată între 1935-1937, iar sfinţirea ei a fost făcută de mitropolitul Nicolae Bălan. În decembrie 1940 a fost dărâmată, iar ruinele au fost transformate în groapa de gunoi a satului. (Prin grija P.S. Ioan Selejan, ruinele sfintei biserici de odinioară au fost curăţate, consolidate şi protejate prin construirea unui acoperiş); Biserica ortodoxă din Comolău, comuna Reci, a fost construită între anii 1938-1940. În toamna anului 1940 a fost dărâmată şi arsă până la temelie, preotul Ioan Rauca a fost izgonit din localitate, iar credincioşii au fost siliţi să treacă la confesiunile maghiare. (Din iniţiativa Ligii cultural-creştine „Andrei Şaguna” în toamna anului 1997, a fost înălţată o troiţă pe locul fostei biserici). Terenul pe care fusese construită biserica a fost atribuit pe baza Legii 18 unui localnic de etnie maghiară; Biserica ortodoxă din Racoşu de Sus a fost construită între anii 1934-1937 şi sfinţită de către Mitropolitul Nicolae Bălan în 1937. Biserica a fost distrusă în decembrie 1940. Pe locul bisericii a fost ridicată o grădiniţă, iar pe locul Sfântului Altar a fost amplasat atunci, ca semn suprem de profanare, un W.C. Preotul Ilarie Căpâlnean a fost izgonit, iar credincioşii trecuţi cu forţa la confesiunile maghiare; Biserica ortodoxă din Vârghiş a fost construită între anii 1935-1937 şi sfinţită de Mitropolitul Nicolae Bălan. În septembrie 1940 a fost dărâmată până la temelie, preotul Ioan Popa izgonit, iar credincioşii forţaţi să treacă la confesiunile maghiare. (După 1990, reprezentanţii români ai societăţii civile din jud. Covasna, au

solicitat Primăriei locale autorizaţia pentru amplasarea unei troiţe pe locul bisericii dărâmate, obţinând-o doar în 1999, după intervenţia românilor din diasporă, fiind înălţată şi sfinţită în 8 iulie 2001).

B. Judeţul Harghita: Biserica greco-catolică din Aldea a fost construită în 1937, înlocuind pe cea veche, atestată încă din sec. al XVIII-lea. În toamna anului 1940, biserica a fost distrusă, preotul Gheorghe Todoran izgonit, iar credincioşii forţaţi să treacă la confesiunile maghiare; Biserica ortodoxă din Borsec, construită din lemn şi ctitorită în 1925 de Patriarhul Miron Cristea, în septembrie 1940 a fost distrusă. Catapeteasma a fost salvată de un credincios din Capu Corbului. (cu sprijinul Episcopiei ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi a unor generoşi sponsori se află în construcţie o nouă biserică); Biserica greco-catolică din Crăciunel a fost construită în 1935 înlocuind-o pe cea de la 1877. După pronunţarea Dictatului de la Viena, biserica a fost distrusă într-o singură noapte şi toţi credincioşii trecuţi cu forţa la cultele maghiare; Biserica greco-catolică din Ditrău a fost construită pe locul uneia mai vechi şi sfinţită în 1936. În toamna anului 1940 a fost dărâmată, preotul Eugen Arieşan izgonit, iar credincioşii forţaţi să treacă la romano-catolicism. (În 1999, Liga Tineretului Ortodox din Sf. Gheorghe a solicitat Primăriei autorizaţie pentru ridicarea unei troiţe, dar solicitarea a fost refuzată); Capela ortodoxă din Lueta a fost amenajată în anul 1933 într-o casă a unui credincios român. În toamna anului 1940, a fost desfiinţată, iar credincioşii trecuţi la cultele de expresie maghiară; Biserica greco-catolică din Mărtiniş a fost construită în 1935, sub păstorirea preotului Ioan Suciu. În 1943, biserica a fost dărmată şi credincioşii trecuţi cu forţa la Biserica catolică; Biserica greco-catolică din Mihăileni a fost construită în 1937. După septembrie 1940, credincioşii români au fost forţaţi să treacă la romano-catolicism, fiind complet deznaţionali-zaţi, proces care a continuat şi în anii Regiunii Autonome Maghiare. Din această cauză, în 1976, Episcopia ortodoxă de Alba Iulia, este nevoită să recurgă la un compromis, fiind de acord cu condiţia pusă de autorităţi de demolare a bisericii rămasă astfel fără credincioşi, pentru a aproba construirea bisericii ortodoxe din Bălan; Biserica greco-catolică din Mereşti a fost construită între 1938-1939, înlocuind pe cea veche. În decembrie 1940 a fost distrusă, preotul izgonit, iar credincioşii trecuţi cu forţa la romano-catolici şi unitarieni. Astăzi se mai văd doar ruinele, martore a urgiei din anii Dictatului de la Viena; Capela ortodoxă din Mugeni, construită în perioada interbelică, a fost distrusă după 1940; Biserica greco-catolică din Ocland A fost construită între anii 1937 –1939. În septembrie 1940 a fost distrusă, iar preotul greco-catolic Augustin Popa izgonit. Din materialele bisericii dărâmate, noile autorităţi au construit atunci un local şi o sală de gimnastică; Biserica ortodoxă „Sf. Dimitrie”, de lemn din Poiana Veche (comuna Tulgheş), construită în 1936, a fost distrusă prin ardere în anul 1943 „de mâni nelegiuite”; Capela greco-catolică din Satu Mare. A fost amenajată într-o casă privată în anul 1937. După 1940, preotul Petru Suciu a fost izgonit, iar credincioşii trecuţi la cultele maghiare; Capela ortodoxă din Vlăhiţa a fost zidită şi sfinţită în 1937, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. În toamna anului 1940, împreună cu noua biserica aflată în construcţie din anul 1939, a fost distrusă, preotul Emil D. Colceriu izgonit, iar credincioşii forţaţi să treacă la confesiunile maghiare.(în anul 1999, P.S. Ioan, cu sprijinul unor generoşi sponsori, a cumpărat o casă în care s-a amenajat capela-paraclis, cu hramul „Sfântul Mucenic Grigore, episcopul Armeniei”. După refuzul consilierilor locali, de a acorda autorizaţie de construcţie pentru o nouă biserică ortodoxă, în final s-a reuşit începerea unui nou locaş de cult ortodox); Capela ortodoxă din Zetea. În anul 1937, pentru credincioşii ortodocşi din parohie şi din filiile Dealul, Târnoviţa şi Brădeşti s-a construit o capelă ortodoxă, care a fost desfiinţată în toamna anului 1940.

În legătură cu bisericile dărâmate, nici unul din motivele invocate de reprezentanţii de ieri şi de astăzi ai comunităţilor maghiare din localităţile respective (răzbunarea „umilinţelor” suportate în anii „stăpânirii româneşti”, participarea „forţată” a cetăţenilor maghiari la ridicarea bisericilor respective ş.a.) nu pot scuza aceste acte de maximă intoleranţă (în primul rând pentru că nu sunt conforme cu realitatea). După cum se ştie, acţiunea a fost dispusă de către contele Teleki, primministru al Ungariei, şi urmărea „curăţirea satelor secuieşti” de bisericile „valahilor” construite în stil bizantin. De menţionat că toate bisericile dărâmate samavol-nic în anii 1940-1944 erau construite în centrul satelor, spre deosebire de vechile biserici ortodoxe contruite la marginea dinspre pădure a majorităţii localităţilor etnic mixte din zonă.

Toate acestea trebuiesc corelate cu datele despre soarta credincioşilor români, supuşi unui dramatic proces de maghiarizare, cu accente de maximă intoleranţă şi discriminare, în deosebi în perioadele 1848-1849, 1867-1918, 1940-1944, 1948-1968 şi cele de după decembrie 1989

După înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi întronizarea în scaunul arhieresc a Prea Sfinţitului Ioan Selejan aceste răni adânci de pe trupul Bisericii Ortodoxe din Arcul intracarpatic au fost vindecate. Acest „Manole modern” – aşa cum inspirat l-a numit publicista Angela Bârsan – punând laolaltă mistria şi rugăciunea, a reuşit ca într-o perioadă de numai 14 ani să restaureze, să repare şi să înalţe biserici, mănăstiri, case parohiale şi instituţii de cultură laică şi bisericească, în întreg areal de la izvoarele Oltului şi Mureşului. În toată această perioadă, tânăra Eparhie Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei şi vrednicul său Vlădică a fost un factor de înţelegere şi pace între toţi creştinii acestor meleaguri, o instituţie care a promovat şi promovează valorile creştinismului, racordate la cerinţele vremurilor pe care le trăim.

(material apărut în „Cuvântul Nou”, Anul XIX, Nr. 5081, din 1 februarie 2008, Nr. 5082, din 4 februarie 2008 şi Nr. 5083, din 5 februarie 2008)

Noi argumente împotriva separatismului etnic: Poziţia formaţiunilor politice şi civice maghiare faţă de românii din judeţele Covasna şi Harghita

Există o vorbă care ţine de înţelepciunea populară conform căreia, dacă doreşti să cunoşti cu adevărat caracterul şi calităţile unui om, trebuie să-l urmăreşti cum se comportă atunci când este şef (conducător), la orice nivel. Extrapolând, putem afirma că, atunci când dorim să cunoaştem fizionomia reală a unei formaţiuni politice, în exercitarea prerogativelor sale publice, este necesară monitorizarea discursului şi comportamentului conducerii acesteia, înce-pând cu programul politic şi terminând cu modul de rezolvare a unor aspecte punctuale, în aparenţă mărunte, dar care au o semnificaţie precis conturată şi transmit un mesaj, mai greu, sau mai uşor de descifrat.

Am făcut această introducere, pentru a putea înţelege de ce resping categoric reprezentanţii românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, demersurile formaţiunilor politice şi civice maghiare, care urmăresc instituţionalizarea autonomiei pe criterii etnice, în această parte de ţară şi, totodată, a răspunde la întrebarea: De ce nu acceptă românii trăitori în aceste judeţe, cu populaţie maghiară numeric majoritară, instituţionalizarea autonomiei pe criterii etnice, atât de dorită de liderii maghiari, deopotrivă cei „moderaţi” şi cei „radicali”? Am menţionat instituţionalizarea, deoarece din punctul nostru de vedere această autonomie există de facto, urmând ca din perspectiva liderilor maghiari, ea să fie obţinută şi de jure.

Înţelegerea acestei probleme şi răspunsul la întrebarea formulată, le putem afla dacă, prezentăm poziţia formaţiunilor politice şi civice maghiare, faţă de românii din judeţele Covasna şi Harghita, în anii tranziţiei postdecembriste. După decembrie 1989, ca parte a societăţii româneşti, reprezentanţii concetăţenilor maghiari, şi-au exprimat public frustrările acumulate în timpul regimului comunist şi au învăţat „din mers” – de regulă mult mai repede şi mai bine decât românii – modalităţile democratice de rezolvare a dezideratelor identitare, obţinând din partea po-pulaţiei majoritare aprobarea cadrului legislativ şi instituţional necesar prezervării şi afirmării identităţii etnice, culturale şi confesionale.

Normal ar fi fost, ca în toţi aceşti ani, toate succesele obţinute de etnicii maghiari din România, în general, şi de către cei din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, în special, să se răsfrângă pozitiv şi asupra atitudinii liderilor şi a formatorilor de opinie din mass-media maghiară, faţă de românii din judeţele menţionate, unde aceştia formează o minoritate regională. Dar, aşa după cum este cunoscut – din numeroasele semnale trase de către reprezentanţii societăţii civile româneşti din zonă –, şi fără instituţiona-lizarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut secuiesc”, relaţiile interetnice din această parte de ţară, au fost şi mai sunt încă caracterizate de o lipsă cronică de înţelegere şi chiar de intoleranţă, din partea liderilor maghiari – aflaţi perpetuu la cârma „autoguvernărilor” locale – faţă de populaţia de naţionalitate română şi faţă de românitate, în general.

Să ne reamintim câteva dintre principa-lele discriminări ale cetăţenilor de naţionalitate română din judeţele Covasna şi Harghita, cauzate de nerespectarea prevederilor legale în vigoare, de către liderii maghiari aflaţi perpetuu la conducerea celor două judeţe, în ultimii 18 ani.

În domeniul culturii: transformarea unilaterală a muzeelor judeţene şi locale, din muzee comunitare, în muzee etnice secuieşti, cu toate consecinţele negative ce au decurs din acest act asupra specialiştilor români, a cercetării istoriei românilor din zonă şi cu neglijarea totală a patrimoniului românesc; desfiinţarea ansamblu-rilor folclorice profesioniste şi transformarea lor în „ansambluri secuieşti”, fără a manifesta spijinul cuvenit cultivării folclorului românesc; lipsa de voinţă şi interes pentru asigurarea funcţionării Ansamblului folcloric profesionist „Ciobănaşul” care, în final a condus la des-fiinţarea acestei formaţii româneşti; prevederea în Programul organizaţiei UDMR din judeţul Covasna, din perioada 2000 – 2004, a trans-formării Teatrului „Andrei Mureşan” din Sfântu Gheorghe, în „teatru de găzduire”, ceea ce însemna practic desfiinţarea instituţiei; întreprin-derea unor demersuri de către unii fruntaşi UDMR (Marko Bela, Kelemen Hunor ş.a) pentru desfiinţarea Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni; obţinerea, după îndelungate şi nenumărate demersuri, a clădirii în care funcţionează muzeul menţionat şi a transferului în patrimoniul muzeului a clădirii în care a funcţionat prima şcoala confesională ortodoxă din Sf. Gheorghe; discrepanţa dintre finanţarea

proiectelor iniţiate de către ONG-uri, instituţiile şi cultele maghiare şi cele româneşti; neincluderea unor spectacole în limba română în cadrul unor manifestări finanţate din fonduri publice precum: „Zilele localităţilor” – Miercurea-Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Târgu Secuiesc, Sf. Gheorghe (cu foarte mare greutate), sau Zilele judeţului Harghita; lipsa specialiştilor români şi a manifestărilor culturale româneşti la majoritatea casele municipale şi orăşeneşti de cultură, tolerarea profanării unor monumente şi simboluri româneşti ş.a.

În domeniul cultelor: boicotarea înfiinţării Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei; reticenţa manifestată de conducerea unităţilor administraţiei publice locale, faţă de acţiunea de retrocedare a proprietăţilor ce au aparţinut parohiilor ortodoxe şi care au fost expropiate de regimul comunist; lipsa totală de sprijin a parohiilor ortodoxe din partea administraţiei publice locale subordonate UDMR (tot ceea ce s-a realizat în acest domeniul, a fost finanţat de la bugetul central, prin intermediul Episcopiei); prezentarea Bisericii ortodoxe din cele două judeţe, în mass-media de limbă maghiară, ca o instituţie ce urmăreşte „cucerirea pământului secuiesc, prin intermediul bisericilor având cupolă în formă de ceapă”, fără a se pune în evidenţă faptul că Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, păstorită cu înţelepciune de către P.S. Ioan Selejan, a fost în toţi aceşti ani, şi este în continuare un factor de promovare a înţelegerii şi bunei convieţuiri interetnice şi interconfesioanle.

În domeniul învăţământului: nerespectarea prevederilor legale privind asigurarea ocupării posturilor de director adjunct în şcolile mixte, de către profesori români; obţinerea, după numeroase intervenţii la ministerul de resort, a unor clase cu predarea în limba română; acordarea preferenţială a fondurilor pentru funcţionarea şcolilor cu predare în limba maghiară şi neglijarea celor cu predare în limba română (îndeosebi a Grupului Şcolar „Constantin Brâncuşi”); discriminarea elevilor români în unele şcoli mixte (cazul Grupului Şcolar Economic – Administrativ din Sfântu Gheorghe) respingerea, într-o primă fază, şi acceptarea după numeroase demersuri şi după intervenţia Ministerului Educaţiei şi Învăţă-mântului a denumirilor „Nicolae Colan” şi „Constantin Brâncuşi” acordate la două şcoli din municipiul Sf. Gheorghe; intoleranţa manifestată faţă de aşezământul pentru copii orfani „Sf. Iosif” din Odorheiu Secuiesc, proprietatea ordinului călugăresc greco-catolic „Inimi nepri-hănite” ş.a.

În domeniul administraţiei publice locale: neacceptarea nici unui român în conducerea Consiliilor judeţene Covasna şi Harghita, sau în cea a altor municipii, oraşe şi comune cu populaţie etnic mixtă; raportarea negativă la prezenţa şi activitatea în teritoriu, a unor instituţii fundamentale ale statului român, cum sunt: armata, poliţia, jandarmeria, serviciul de informaţii ş.a.; condiţionarea ocupării funcţiilor în instituţiile publice, din cele două judeţe, de cunoaşterea limbii maghiare, în alte posturi decât cele prevăzute în Legea administraţiei publice (să amintim doar câteva cazuri recente din Sf. Gheorghe, Arcuş, Chichiş ş.a.); acest fapt a condus ca, în instituţii precum Consiliul judeţean Covasna, Primăriile Sf. Gheorghe, Tg. Secuiesc, Baraolt şi în majoritatea comunelor cu populaţie etnic mixtă, să nu existe funcţionari de naţionalitate română; introducerea criteriului etnic, în detrimentul celui profesional, la ocuparea funcţiilor publice din instituţiile decocentrate; iniţierea unor proteste faţă de amplasarea în Sfântul Gheorghe a unei cazărmi de jandarmi; editarea revistei Primăriei Sf. Gheorghe, doar în limba maghiară; continuarea acestei practici şi după sancţionarea primită din partea Consiliului pentru Combaterea Discriminării; folosirea banilor publici doar în interesul populaţiei maghiare – cazul întâlnirii maghiarilor de pretutindeni de la Moacşa: Folosirea acestei întâlniri pentru promovarea unor deziderate iredentiste, separatiste, anti-româneşti; neacceptarea includerii în stema judeţului Covasna şi a altor localităţi din cele două judeţe, a nici unui element care să simbolizeze istoria şi cultura populaţiei româneşti, care reprezintă un sfert din populaţia judeţului; neglijarea simbolurilor româneşti (majoritatea primarilor UDMR nu poartă eşarfa tricoloră la evenimentele prevăzute de lege – vezi cazul primarului din Sf. Gheorghe, la Ziua Naţională 2007), lipsa acestora în spaţiile publice (sala de şedinţe a municipiului Sf. Gheorghe); aprobarea denumirilor străzilor şi instituţiilor publice, cu eludarea sau neglijarea personalităţilor româneşti, de rezonanţă naţională sau locală (Sf. Gheorghe şi Miercurea-Ciuc, sunt singurele municipii reşedinţă de judeţ din România care nu au o stradă cu numele lui Ştefan cel Mare; Consiliul local Sf. Gheorghe a respins propunerile ca dou străzi din municipiu să poarte numele juristului Grigore Păltineanu şi a protopopului Aurel Nistor – lideri marcanţi ai românilor din judeţ, în perioada

interbelică, acordând, în schimb, unei străzi numele preotului Iosif Popovici aservit elitei maghiare locale, din perioada respectivă); respingerea, de către Consiliul local Sf. Gheorghe, a unor propuneri ale reprezentanţilor societăţii civile româneşti, şi ale consilierilor români, de acordare a distincţiei „Pro Urbe” unor cetăţeni români din Sf. Gheorghe (cazul regretatului economist Emil Tănăsoiu); nerespectarea prevederilor legale referitoare la folosirea limbii române în instituţiile publice – cazul Regulamentului de funcţionare al Consiliului local Sf. Gheorghe şi a altor reglementări asemănătoare.

În domeniul politic: lipsa de interes şi chiar blocarea tuturor iniţiativelor care vizează înlăturarea discriminării cauzate de inexistenţa cadrului legislativ şi instituţional care să protejeze pe etnicii români, numeric minoritari în judeţele Covasna şi Harghita; nerespectarea obligaţiilor stabilite prin protocoalele de colaborare cu unele partide, referitoare la discriminarea pozitivă a românilor din cele două judeţe; acceptarea şi încurajarea explicită sau tacită a unor discursuri intolerante, antiromâneşti prezente în mass-media de limbă maghiară din cele două judeţe; raportarea negativă la prezenţa în aceste judeţe, considerate „fiefurile baronilor maghiari locali” şi a prietenilor acestora de pretutindeni, a unor oameni politici şi demnitari români ş.a.

Pe drept cuvânt, se pune întrebarea: Dacă aşa s-au comportat şi se comportă liderii maghiari, fără a dispune de autonomie etnică instituţionalizată, care va fi comportamentul lor, după o posibilă obţinere a acestui deziderat? Întrebarea este pe deplin îndreptăţită, cunoscând mai ales şi antecedentele istorice – în deosebi cele din perioada 1944-1945 şi cele din timpul Regiunii Autonome Maghiare –, cât şi faptul că acum este o adevărată întrecere pe tema intoleranţei faţă de români, între UDMR şi Partidul Civic Maghiar.

Sunt doar câteva aspecte asupra cărora vă propun să reflectăm cu toţii şi, să acţionăm în consecinţă, fiecare după responsabilitatea şi puterea sa. Aceasta cu atât mai mult, cu cât, fiecare gest public individual sau colectiv, rămâne consemnat în documentele vremii, ca o mărturie peste timp, asupra contribuţiei la instaurarea unui climat de normalitate, în beneficiul tuturor, în spiritul perceptelor creştine şi a valorilor europene de acceptare, înţelegere şi preţuire a alterităţii.

(articol apărut în „Cuvântul nou”, Anul XIX, Nr. 5097, din 25 februarie 2008)

Concluzii

Din prezentarea succintă a convieţuirii interetnice româno- secuieşti/maghiare, din loca-lităţile Arcului intracarpatic, pe de o parte, rezultă multiplele interferenţe româno-maghiare stabilite de-a lungul veacurilor, iar pe de altă parte, momentele de intoleranţă şi discriminarea suportate de români, evenimente care au dus, în final, la importante pierderi etnice româneşti. Din cele 10 valuri de maximă intoleranţă, manifestate faţă de românii trăitori în aşezările din fostele scaune secuieşti, cinci sunt consemnate de recensămintele oficiale, din ultimul secol şi jumătate. Toate acestea, împreună cu discursul şi comportamentul din perioada postdecembristă a formaţiunilor politice şi civice maghiare, faţă de românii din judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş, şi cu toate consecinţele şi implicaţiile pozitive ce decurg din apartenenţa ţării noastre la Uniunea Europeană şi la NATO, sunt tot atâtea argumente împotriva autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut secuiesc”.

Din perspectivă istorică, aşa cum sublinia recent şi istoricul Vasile Lechinţan „secuii n-au avut niciodată comiţi (prefecţi) secui, parlament secuiesc, alte structuri politice statale. Au avut, ca şi azi, autonomie locală în cadrul „scaunelor” (Mureş, Odorhei, Ciuc, Trei Scaune), dar niciodată autonomie faţă de statul ungar şi, respectiv, habsburgic. Dacă astăzi ar obţine o autonomie teritorială pe criterii etnice, faţă de statul român ar da o lovitură nesperată în întreaga lor istorie, fiindcă Ungaria şi Austria nu le-a permis niciodată autonomie teritorială”.

După ce au trebuit să renunţe la poziţia dominantă ca urmare a destrămării monarhiei austro-ungare şi a formării României Mari, liderii maghiarilor din Transilvania, în general, şi cei din acest spaţiu, în special, au avut şi au dificultăţi să accepte trecerea de la statutul de „naţiune conducătoare, fondatoare de stat”, la cel de „minoritate naţională”, după decembrie 1989, şi-au reactualizat şi intensificat demersurile, pentru menţinerea sau recâştigarea privilegiilor şi a poziţiilor lor dominante. Aşa au procedat, după instaurarea comunismului când, cu sprijinul lui Stalin au reuşit să înfiinţeze Regiunea Autonomă Maghiară, „experiment socialist” de tristă amintire pentru români. profitând de actualul context internaţional favorabil, o parte a elitei maghiare este de părere că „nedreptatea istorică pricinuită de Trianon” poate şi trebuie să fie corectată acum, prin crearea unui statut special aşa zisului „Ţinut secuiesc”.

Înţelegând dorinţa firească a maghiarilor din Transilvania, în general, şi a celor din Arcul intracarpatic, în special, de a-şi păstra şi afirma identitatea, cât şi îngrijorările acestora faţă de provocările viitorului (în principal, faţă de scăderea populaţiei de etnie maghiară), unele cercetări sociologice au arătat că, nu lipsa autonomiei este cauza problemelor cu care se confruntă maghiarii din România. De fapt, prin proiectul de autonomie a Ţinutului Secuiesc, nu se doreşte obţinerea unor noi drepturi pentru maghiari ci, „se urmăreşte crearea bazei teritoriale pentru grupul etnic maghiar”, bază teritorială care, în mare parte, a fost realizată o dată cu retrocedarea în proprietate composesora-telor, a pădurilor care au fost doar în folosinţa acestora, cât şi prin obţinerea de către bisericile „istorice maghiare”, a unor importante imobile care au fost construite de-a lungul istoriei, din fonduri publice.

Indiferent de condiţionările impuse de evoluţiile obiective ale situaţiei, demersurile de obţinere a autonomiei teritoriale pe criterii etnice s-au structurat, practic, pe două dimensiuni complementare: exploatarea speculativă a procesului de descentralizare administrativă în vederea obţinerii controlului asupra unor domenii prioritare ale vieţii sociale din această zonă; iniţierea unui proces de „deromânizare” a zonei, prin excluderea elementului românesc din procesele de decizie la nivel local şi, astfel, determinarea acestora să părăsească judeţele în cauză. În aceste condiţii, „autoguvernarea” concepută cu mult peste autonomia locală şi autogospodărire, cu pretenţii de a accede la atribute inalienabile statului, conduce la transformarea grupului etnic într-un „stat în stat”,

În studiul „Cercetare asupra procesului de obţinere a autonomiei Ţinutului secuiesc în presa de limbă maghiară din judeţul Covasna”, apărut în anuarul „Angvstia” nr. 11/2007, în urma analizei de conţinut a presei de limbă maghiară din judeţul Covasna, Elena Măgheran, sesizează câteva aspecte teoretice şi pragmatice referitoare la autonomia „secuiască”, prezente în discursul public din mass-media maghiară. Astfel, în ceea ce priveşte autonomia teritorială se face în mod repetat referire la

Pământul sau Ţinutul Secuiesc, definire dată unui areal teritorial care a existat istoric, şi deci obţinerii unor drepturi colective, teritorialitatea fiind concepută ca un element fundamental al exercitării acestor drepturi. Din perspectiva liderilor de opinie maghiari, autonomia adminis-trativă se poate obţine, fie prin controlul total asupra instituţiile autorităţilor publice locale, fie ca efect al asociaţiilor intercomunitare, pe structura fostelor scaune secuieşti. Este interesant de observat că nu se aminteşte deloc despre autonomia economică şi nici de cea locală, în accepţiunea cunoscută de autonomie adminis-trativă. Nu au fost identificate pârghiile prin care să se autofinanţeze autonomia, trecându-se sub tăcere faptul că, în prezent, judeţele Covasna şi Harghita, primesc mai mult de la bugetul central, decât contribuie la formarea acestuia.

Cele mai mari frecvenţe- în articolele din ziarele de limbă maghiară, din perioada 2001-2005, supusă analizei de conţinut- au fost înregistrate pe tema relaţiei între regiunea autonomă şi România, tip de interdependenţă care se caracterizează prin obţinerea autonomiei de către regiunea „secuiască”, dar această să fie susţinută financiar de către statul român. Demn de reţinut, este faptul că nu se specifică ce ar trebuie să se întâmple cu minoritatea numerică, respectiv populaţia de naţionalitate română.

În definirea conceptului de autonomie sunt utilizate două definiţii lingvistice, care în limbile franceză, engleză, sau maghiară, sunt sinonime cu conceptele de autoguvernare, sau autoguvernare locală. Odată cu trecerea anilor se pare că punctele de referinţă pentru tot ce înseamnă autonomie şi este în sprijinul obţinerii acesteia, se mută de la nivel local (referinţe istorice locale legate de România sau Ungaria), la nivel mai general şi anume european. În acest context, se fac comparaţii doar cu cele câteva cazuri punctuale din ţările europene, care sunt în favoarea autonomiei susţinute de liderii maghiari (Finlanda, Italia, Spania), neaducându-se în discuţie legislaţia şi practica în materie, din ţări precum Franţa, Grecia ş.a.

În discursul public al liderilor maghiari, conceptul de autonomie a fost şi este, în repetate rânduri legat, şi de acela de regiune de dezvoltare. Acest tip de abordare se face cu următoarele elemente: a) o autonomie la fel ca în Regiunea Autonomă Maghiară; b) autonomia „Pământului Secuiesc”; c) autonomia definită ca regiune de dezvoltare şi rezultantă a asociaţiilor intercomunitare. Obţinerea autonomiei, în presa analizată, este văzută ca un proces încărcat de foarte multă agresivitate, în discursul liderilor maghiari, atât a celor „moderaţi”, cât şi a celor „radicali”, constituind o temă favorită, pentru câştigarea electoratul maghiar din zonă.

Referitor la folosirea „obsesivă” de către liderii maghiari a termenului de „Pământ secuiesc”, din informaţiile referitoare la structura etnică şi confesională a populaţiei celor trei judeţe, în istorie şi contemporaneitate, datele demografice pun în evidenţă faptul că, zona este un „melting pot” (creuzet), în care mai multe etnii au fost asimilate de către cea maghiară. Şi astăzi, realitatea etno-demografică din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, este departe de imaginea unui grup etnic compact. Pentru românii din zonă, instituţionalizarea unei autonomii pe criterii etnice, ar însemna oficializarea marginalizării şi a discriminărilor, accelerarea deromânizării şi lipsa oricăror şanse reale de prezervare şi afirmare a identităţii culturale, lingvistice şi confesionale.

În legătură cu propunerile formulate de către liderii maghiari, cu privire la necesitatea reîmpărţirii administrativ-teritoriale a ţării şi la redimensionarea actualelor regiuni de dezvoltare, propuneri care, mai nou, au fost prezentate şi în cadrul Uniunii Europene, sunt tot mai multe puncte de vedere care pledează pentru o nouă împărţire administrativ-teritorială a ţării. Astfel, analistul Cristian Pârvulescu apreciază că „actua-lele judeţe nu mai fac faţă” şi că „administraţiile judeţene reprezintă o cultură instituţională care şi-a dovedit limitele”. În aceste condiţii o regionalizare economică, financiară nu se poate face fără o bază administrativă.

În acest sens, în perspectiva unor variante de formare a unor regiuni administrative în arealul la care ne referim, redăm în continuare structura etnică a populaţiei actualei regiuni „Centru”, formată din judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu – regiune care, din punctul nostru de vedere poate fi trans-formată în regiune administrativă, a variantei susţinută de UDMR, respectiv o regiune – formată din judeţele „secuieşti” – Covasna, Harghita şi Mureş (reînviindu-se în acest fel Regiunea Autonomă Maghiară) şi a altor trei variante de regiuni. Cele trei variante propuse sunt, la rândul lor, susţinute cu argumente istorice, economice şi sociale dar, în toate cele trei, raportul

majoritate – minoritate, este de natură a elimina actualele efecte perverse determinate de situaţiile în care, în actualele judeţe Covasna şi Harghita, minoritatea naţională este majoritate locală, iar majoritatea naţională este minoritate regională.

I. Situaţia existentă – Regiunea Centru, formată din judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu.

% d

in to

tal

Mag

hiar

i

5,40

8,65

73,7

9

84,6

1

39,3

0

3,64

29,9

4

Rom

âni

90,4

1

87,2

9

23,2

8

14,0

6

53,2

6

90,5

9

65,3

7

Prin

cipa

lele

etn

ii

Mag

hiar

i

20.6

84

50.9

56

164.

158

276.

038

228.

275

15.3

44

755.

455

Rom

âni

346.

059

514.

161

51.7

90

45.8

70

309.

375

382.

061

1.64

9.31

6

Popu

laţie

to

tală

382.

747

589.

028

222.

449

326.

222

580.

851

421.

724

2.52

3.02

1

Jude

ţul

Alb

a

Bra

şov

Cov

asna

Har

ghita

Mur

eş

Sibi

u

Tot

al

II. Varianta susţinută de UDMR – O propunere de regiune – formată din judeţele „secuieşti” – Covasna, Harghita şi Mureş.

% d

in to

tal

Mag

hiar

i

73,7

9

84,6

1

39,3

0

59,1

8

Rom

âni

23,2

8

14,0

6

53,2

6

36,0

4

Prin

cipa

lele

etn

ii

Mag

hiar

i

164.

158

276.

038

228.

275

668.

471

Rom

âni

51.7

90

45.8

70

309.

375

407.

035

Popu

laţie

to

tală

222.

449

326.

222

580.

851

1.12

9.52

2

Jude

ţul

Cov

asna

Har

ghita

Mur

eş

Tot

al

III. Variante alternative

Varianta A – O propunere de regiune formată din judeţele Braşov, Covasna, Harghita şi Mureş.

% d

in to

tal

Mag

hiar

i

8,65

73,7

9

84,6

1

39,3

0

41,8

6

Rom

âni

87,2

9

23,2

8

14,0

6

53,2

6

53,6

0

Prin

cipa

lele

etn

ii

Mag

hiar

i

50.9

56

164.

158

276.

038

228.

275

719.

427

Rom

âni

514.

161

51.7

90

45.8

70

309.

375

921.

196

Popu

laţie

to

tală

589.

028

222.

449

326.

222

580.

851

1.71

8.55

0

Jude

ţul

Bra

şov

Cov

asna

Har

ghita

Mur

eş

Tot

al

Varianta B – O propunere de regiune formată din judeţele Braşov, Covasna şi Sibiu.

% d

in to

tal

Mag

hiar

i

8,65

73,7

9

3,64

18,6

9

Rom

âni

87,2

9

23,2

8

90,5

9

76,8

7

Prin

cipa

lele

etn

ii

Mag

hiar

i

50.9

56

164.

158

15.3

44

230.

458

Rom

âni

514.

161

51.7

90

382.

061

948.

012

Popu

laţie

to

tală

589.

028

222.

449

421.

724

1.23

3.20

1

Jude

ţul

Bra

şov

Cov

asna

Sibi

u

Tot

al

Varianta C – O propunere de regiune formată din judeţele Bistriţa-Năsăud, Harghita şi Mureş.

% d

in to

tal

Mag

hiar

i

5,89

84,6

1

39,3

0

42,8

9

Rom

âni

90,2

5

14,0

6

53,2

6

52,2

3

Prin

cipa

lele

etn

ii

Mag

hiar

i

18.3

49

276.

038

228.

275

522.

662

Rom

âni

281.

273

45.8

70

309.

375

636.

518

Popu

laţie

to

tală

311.

657

326.

222

580.

851

1.21

8.73

0

Jude

ţul

Bis

triţa

-Năs

ăud

Har

ghita

Mur

eş

Tot

al

Sursa: date calculate după: „Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor 2002. Volumul IV Structura Etnică şi Confesională”, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti 2003

Aşa cum s-a subliniat, odată cu accelerarea procesului de descentralizare şi sporirea autonomiei locale, principalele obiective ale autonomiei pe criterii etnice, dorite de liderii maghiari se consolidează, iar în condiţiile specifice ale judeţelor Covasna, Harghita şi parţial Mureş, capătă conotaţiile specifice unei autonomii etnice. Şi atunci, pe drept cuvânt, se pune întrebarea: de ce mai este nevoie de a recurge la instituţionalizarea unei autonomii anacronice şi care, de fapt nu a existat nici până la sfârşitul secolului al XIX-lea? Apoi, pe drept cuvânt, se pune şi următoarea întrebare. Se poate obţine această autonomie împotriva voinţei populaţiei româneşti? Dacă era previzibil votul negativ din Parlamentul României, atunci are cineva interes de a internaţionaliza problematica Covasna-Harghita? Şi dacă da, cine ar avea de câştigat din toate aceste demersuri? Sunt întrebări care preocupă deopotrivă pe toţi românii şi maghiarii din România şi nu numai.

În aceste condiţii este imperios necesar ca Statul român, în consens cu practica europeană, să elaboreze şi să implementeze acele strategii de dezvoltare economico-socială a zonei care să asigure o fizionomie multietnică şi pluriconfesio-nală, concomitent cu întărirea capitalului social, prin refacerea încrederii cetăţenilor din toate zonele ţării în zona Covasna-Harghita, în beneficiul tuturor locuitorilor de aici.

După cum s-a văzut, din perspectiva liderilor maghiari, instituţionalizarea autonomiei teritoriale a aşa zisului „Ţinut secuiesc”, nu este motivată de obţinerea unor noi drepturi şi libertăţi, deoarece toate acestea există la nivelul standardelor europene. Obţinerea acestui dezide-rat, are mai degrabă, o valoare în plan simbolic, al satisfacerii unor frustrări şi sensibilităţi existente la nivelul mentalului colectiv maghiar. Afirmăm aceasta deoarece obiectivele autono-miei teritoriale a aşa-zisului „Ţinut secuiesc” exprimate de Gazda Zoltán – unul din liderii Consiliului Naţional Secuiesc, conform cărora autonomia etnică este necesară pentru că „vrem să ne hotărâm singuri soarta, să decidem singuri în privinţa învăţământului, a culturii, a resurselor naturale, a resurselor financiare şi a vieţii noastre”, sunt deja realizate.

Spre deosebire de această stare de fapt, din perspectiva societăţii civile româneşti din zonă, şi fără instituţionalizarea autonomiei etnice, există o serie de probleme vitale, pentru condiţia românilor şi a românităţii, ce aşteaptă, de prea mult timp, soluţii echitabile, în consens cu practica europeană, care să le permită o convieţuire normală, într-o zonă în care românii sunt numeric minoritari. Toate aceste aspecte au fost prezentate, în nenumărate rânduri, autorităţilor centrale ale statului român, inclusiv la întâlnirea pe care reprezentanţii românilor din judeţele Covasna şi Harghita, au avut-o cu preşedintele Traian Băsescu, în februarie 2008, în staţiunea Covasna.

În acest cadru, le redăm pe cele mai importante: stoparea practicilor discriminatorii de condiţionare a ocupării funcţiilor publice de cunoaşterea limbii maghiare; soluţionarea reprezentării populaţiei româneşti în Consiliile locale şi în Parlamentul ţării; acordarea sprijinului financiar Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei pentru activitatea sa misionară, culturală şi socială; asigurarea funcţionării instituţiilor culturale româneşti, a căror existenţă este ameninţată odată cu accelerarea procesului de descentralizare; urgentarea retrocedării către parohiilor ortodoxe a suprafeţelor de teren agricol şi a bunurilor confiscate de regimul comunist; finanţarea de la bugetul central, printr-o filă distinctă, a proiectelor asociaţiilor culturale româneşti; asigurarea respectării statutului limbii române ca limbă oficială în activitatea instituţiilor publice locale; retragerea din cadrul dezbaterilor par-lamentare a proiectului „legii privind statutul minorităţilor naţionale”, în forma sa actuală, act normativ, care statuiază drepturile colective şi a conceptului de autonomie culturală, nerecunos-cute pe plan internaţional; elaborarea unei strategii naţionale pentru soluţionarea proble-melor specifice zonelor unde românii sunt în minoritate numerică ş.a.

Având în vedere fizionomia etnică a judeţelor Covasna şi Harghita descentralizarea trebuie realizată cu „reguli precise”, deoarece altfel acest proces, necesar şi benefic pentru întreaga ţară, va conduce inevitabil la autonomie teritorială, în cele două judeţe.

Principială şi dătătoare de speranţă a fost, în acest sens, poziţia preşedintelui României Traian Băsescu care, în urma întâlnirii cu reprezentanţii societăţii civile româneşti şi ai administraţiei publice locale maghiare din Covasna şi Harghita, din luna februarie 2008, a afirmat cu claritate faptul că, „românii şi maghiarii de oriunde în România trebuie să trăiască împreună în cadrul constituţional de acum. Viitorul Covasnei şi Harghitei – a spus preşedintele - trebuie legat în primul rând de buna

convieţuire între români şi maghiari şi în egală măsură de crearea priorităţilor pentru absorbţia fondurilor europene. Bunăstarea nu vine din poveşti, din lozinci, bunăstarea vine doar din valorificarea şansei de a fi în Uniunea Europeană – a declarat şeful statului – subliniind că, dacă cineva crede că a vorbi de autonomie dincolo de limitele constituţionale este o soluţie, nu face decât să creeze tensiuni inutile”.

Argumentele redate, în prezenta lucrare şi multe altele, ne arătă că suntem hărăziţi să trăim împreună şi nu despărţiţi de ziduri artificiale, în ghetouri etnice. Ceea ce ne apropie este infinit mai mult decât ceea ce ne desparte, iar semnele vremurilor prezente ne arată că a sosit timpul să construim punţi şi nu ziduri. Acesta ar trebui să fie de fapt dezideratul real al liderilor maghiari din „Ţinutul secuiesc” – ţinut din inima Româ-niei, în care toţi locuitorii săi trebuie să se simtă acasă.

Bibliografie

A. Volume şi studii

***, 1998, Bisericile din Harghita şi Covasna – în pericol, Societatea „Adevărul”, Bucureşti***, 1991, Raportul Comisiei parlamentare de audiere a persoanelor care, după 22 decembrie 1989, au fost nevoite să părăsească locul de muncă şi domiciliul din judeţele Covasna şi Harghita, Bucureşti***, 2003, Institulul Naţional de Statistică, Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor 2002, BucureştiBAICU, Dan Vasile, 2006, Istorie şi arhivistică în Arcul Intracarpatic, (volum de studii şi articole alcătuit şi îngrijit de Adina Fofircă şi Ioan Lăcătuşu), Editura Eurocarpatica, Sfântu GheorgheBOAR, Liviu, 2004, Românii din Scaunele Ciuc, Giurgeu şi Casin în secolul al XIX-lea, Editura Universităţii „Petru Maior”, Târgu MureşBOGDAN, Ioan, 1916, Acte româneşti din Ardeal privitoare în cea mai mare parte la legăturile secuilor cu Moldova, în „Buletinul Comisiei istorice a României”, vol. 2, BucureştiBOLOVAN, Ioan, 2000, Transilvania la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Realităţi etno-confesionale şi politici demo-grafice, Cluj-NapocaCAVRUC, Valeriu, 1998, Repertoriul arheologic al judeţului Covasna, Editura Carpaţii Răsăriteni, Sfântu GheorgheCAVRUC, Valeriu, 2000, Repertoriu arheologic al judeţului Harghita, Sfântu GheorgheCHINDEA, Teodor, 1938, Secuii şi atitudinea lor faţă de Principatele Române, în „Reînvierea românească”, Tg. Mureş, ianuarie-martie / 1938CHINDEA, Teodor, 1995, Contribuţii la istoria românilor din Giurgeul – Ciucului, Editura Brăduţ, Târgu MureşCIOLAN, Ioan, 1997, Transilvania – ultima prigoană maghiară, Editura Europa, Roma, 1980 (retipărită cu titlul Transilvania prigonită de unguri), Târgu MureşCIOLAN, Ioan; RACOVIŢAN, Mihai ş.a., 2000, Transilvania – istorie şi dăinuire românească. Documente oficiale ungare confirmă, Editura Sirius, BucureştiCOBIANU-BĂCANU, Maria, 1998, SOS – românii din Covasna şi Harghita, Editura Petru Maior, Târgu MureşCOBIANU-BĂCANU Maria, 2000, Drama maghiarizării românilor din Covasna şi Harghita, Editura Eurocarpatica, Sf. GheorgheCOBIANU-BĂCANU, Maria, 2006, Românii la contactul dintre culturi, Editura România Pur şi Simplu, BucureştiCORNEANU, Nicolae; 1986, Biserica românească din Nord-Vestul ţării în timpul prigoanei horthyste, BucureştiCRISTACHE-PANAIT, Ioana, 1993, Arhitec-tura de lemn din Transilvania, BucureştiCRIŞAN, Viorica, 2000, Dacii în estul Transilvaniei, Editura Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu GheorgheDOBREAN Ana; LĂCĂTUŞU, Ioan, 2000, Marc Aurel, Contribuţii la istoria judeţului Harghita, Editura EurocarpaticaDOBREANU, Doina. DOBREANU, Vasile, 1999 Subcetate Mureş. File de monografie, Editura MotivDOBROTĂ, O. M., 1940, Românii secuizaţi şi regiunea secuizată, Odorheiu SecuiescDRAGOŞ, Z., 1996, Mărturii tragice, BucureştiDUMITRAŞCU, N. I., 1936, Praid. Sat într-un ţinut secuizat, SibiuDUŞA, Traian, 2006, Topliţa Română vatră de istorie, vatră de ortodoxie, Târgu MureşFĂTU, Mihai, 1985, Biserica românească din Nord-Vestul ţării în timpul ocupaţiei hortyste, BucureştiFILIMON, Mihai, 2004, Însemnări de dincolo de hotarul pus între fraţi – 1940-1944, Târgu Mureş

GARDA, B. Dezso, 1977, Mediul geografic şi evoluţia socio-demografică în Bazinul Giurgeului şi Ciucului în secolele XVI – XVII, Miercurea-CiucGRAMA, Brescan Ana, 2007 Români sudtransilvani în secolul al XIX-lea. Judeţul Covasna. Contribuţii documentare, Editura Arcuş, ArcuşIONESCU, Nicolae, 1941,Problema românilor secuizaţi, BucureştIIORGA, Nicolae, 1914, Acte româneşti din Ardeal privitoare în cea mai mare parte la legăturile secuilor cu Moldova, BucureştiIORGA, Nicolae, 1936, Începuturile şi motivele desnaţionalizării în Săcuime, în „Academia Română”, Seria II, Tom. XVIII, BucureştiLAZĂR, Costel Cristian, 2007, Românii din judeţul Ciuc în perioada interbelică, Editura România Pur şi Simplu, BucureştiLĂCĂTUŞU, Ioan, 1995, Identitate şi cultură la românii din secuime, Editura Carpatica, Cluj-NapocaLĂCĂTUŞU, Ioan, 1998, Personalităţi din Covasna şi Harghita, Editura Carpatica, Cluj-NapocaLĂCĂTUŞU, Ioan, 1999, Aurel Nistor, o pagină din istoria Bisericii şi a Neamului, Editura Carpaţii Răsăriteni, Sfântu GheorgheLĂCĂTUŞU, Ioan, 2002, Spiritualitate românească şi convieţuire interetnică în Covasna şi Harghita, Editura Eurocarpatica, Sfântu GheorgheLĂCĂTUŞU, Ioan; LECHINŢAN, Vasile; PĂTRUNJEL, Violeta, 2003, Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, Miercurea-CiucLĂCĂTUŞU, Ioan, 2003, Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita (rezumatul tezei de doctorat), Editura Eurocarpatica, Sfântu GheorgheLĂCĂTUŞU, Ioan, 2004, Tendinţe de enclavizare a unui spaţiu românesc. Covasna-Harghita Editura România Pur şi Simplu, BucureştiLĂCĂTUŞU, Ioan, 2006, Românii în mass-media maghiară din Harghita şi Covasna, Editura Eurocarpatica, Sfântu GheorgheLĂCĂTUŞU, Ioan, 2007, Dăinuire românească în Covasna şi Harghita, Editura România Pur şi Simplu, BucureştiLĂCĂTUŞU, Ioan; SOLOMON Ioan, 2007, Un fals „Referendum” pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente, Editura Eurocarpatica, Sfântu GheorgheLECHINŢAN, Vasile, 2004 -2007, Limba română în viaţa secuilor de-a lungul secolelor (până în 1918), I. în „Angvstia” 8/2004, II. în „Angvstia” 10/2006, III. în „Angvstia” 11/2007MĂGHERAN, Elena, 2007, Cercetare asupra procesului de obţinere a autonomiei Ţinutului secuiesc în presa de limbă maghiară din judeţul Covasna, în, „Angvstia” nr. 11/2007METEŞ, Ştefan, 1971, Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XII-XX (Cercetare de demografie istorică), Editura Ştiinţifică, BucureştiMICU, Emil, 1996, Din trecutul bisericesc, cultural şi economic al românilor din Secuime, Tip. ASTRA, Braşov, 1946, (reeditare) Ed. „Bravox”, BraşovMILLEA, Zeno, 2004, „Chestiunea Transilvaniei” versus „Problema Transilvană”, Editura România Pur şi Simplu, BucureştiMILLEA, Zeno, 2007, Antiromânismul moderat şi radical, Editura România Pur şi Simplu, BucureştiNEGREANU, Maria, 1943, Românii din Târgu Secuiesc şi satele învecinate, după condica bisericii ortodoxe din Tg. Secuiesc, Bucureşti, 1943NISTOR, Aurel, 1929, Crâmpee de muncă românească în Secuime, Tip. Patria, Sfântu GheorgheNISTOR, Aurel, 1939, Problema românească din ţinuturile secuizate şi biserica ortodoxă, SibiuOPREANU, Sabin, 1926, Contribuţii la toponimia din ţinutul Săcuilor, ClujOPREANU, Sabin, 1927, Săcuizarea românilor prin religie, Cluj-NapocaOPREANU Sabin, 1927, Ţinutul Săcuilor. Contribuţii de geografie umană şi de etnografie, Tiparul „Ardealul”, ClujPĂCURARIU, Francisc, 1988, Românii şi maghiarii de-a lungul veacurilor, Editura Minerva, BucureştiPOPA-LISEANI, George, 1937, Date privitoare la maghiarizarea românilor, Ed. ziarului Universul, Bucureşti

POPA-LISSEANU Gheorghe, 2003, Originea secuilor şi secuizarea românilor, (reeditarea ediţiei din 1941, îngrijită de Ioan Lăcătuşu şi Vasile Lechinţan, postfaţă de Ioan Ranca), Editura România Pur şi Simplu, BucureştiPOPESCU, Ioan Longin, 2006, O Insulă a Şerpilor în centrul României – despre soarta românilor din Harghita şi Covasna, Editura România Pur şi Simplu, BucureştiPRODAN, David, 1947, Topliţa la 1785, Cluj-ColozsvarPRODAN, David, 1992, Transilvania şi iar Transilvania, Editura Enciclopedică, BucureştiRAFIROIU, Gheorghe, 1938, Din ţinutul secuizat Araci, Salonta, 1938RAIN, Lily, 2001, Familia etnic mixtă. Judeţul Covasna, Editura Arcuş, Sfântu GheorgheRANCA, Ioan, 1995, Românii din scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii Scaunul Mureş. Vol. I 1699-1821, Editura Ciubăncan, Cluj-NapocaRANCA, Ioan, 1997, Românii din scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii Scaunul Ciuc, Giurgeu, Caşin. Vol. II 1567-1850, Editura Pax Historica, Târgu MureşRANCA, Ioan, 2000, Românii din Secuime şi răscoala lui Horea, Editura Pax Historia, Târgu MureşRĂCHIŢAN, I. Ioan, 2001, Cartea satului Valea Mare, BucureştiROTARIU, Traian; SEMENIUC, Maria; MEZEI, Elemer, 1996, Evoluţia structurii etnice şi confesionale a populaţiei judeţului Covasna între 1850-1992, în „Angvstia” 1/1996, Cluj-Napoca, Sf. GheorgheRUSSU, Ion I., 1990, Românii şi secuii, Editura Ştiinţifică, BucureştiSFÂRLEA, Mircea, 1995, Românii din Sfânta Episcopie a Covasnei şi Harghitei, Colecţia „Spiritualitate românească”, nr. 2, Editat de Departamentul Informaţiilor Publice, BucureştiSOMEŞAN, Liviu; MICU, Emil; PPOP, V., 1947, Depresiunea Întorsurii Buzăului, BraşovSTROIESCU, Vasile, 1932, Biserica de la Ghelinţa, Tiparul „Cultura”, BucureştiSTROIESCU, Vasile, 1932, Covasna - ilustrată balneară, istorică, geografică, economică şi socială, BucureştiŞANDRU, Codrina, 2007, Comunităţi etnice şi elite locale, Editura Universităţii Transilvania din BraşovŞANDRU, Ilie, 2000, Tulgheş. File de monografie, SibiuŞANDRU, Ilie, 2005, O stafie bântuie prin Ardeal, Editura Eurocarpatica, Sfântu GheorgheŞANDRU, Ilie, 2006, O victimă a extremismului maghiar. Aşezământul „Sfântul Iosif” din Odorheiul Secuiesc, Editura Eurocarpatica, Sfântu GheorgheŢURLEA, Petre, 2003, UDMR şi societatea românească, Editura România Pur şi Simplu, BucureştiŢURLEA, Petre, 2005, Transilvania de Nord-Est, 1944-1952, BucureştiVARGA, E. Árpád, 1998, Erdély etnikai és feletkezeti statisztikája, 1998 Pro-Print, Budapesta, Miercurea-Ciuc

B. Publicaţii

Almanahul Grai Românesc / 2006, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2006Angvstia, nr 1-11, anuarul Muzeului Carpaţilor Răsăriteni şi a Centrului Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, 1996-2007Buletinul Despărţământului ASTRA Treiscaune, 1938-1940Buletinului Ligii cultural-creştine „Andrei Şaguna”, Vol. I-III, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 1998-2006Bună Ziua - Covasna, cotidian, Sfântu Gheorghe, 1997-2000Condeiul Ardelean, săptămânal de atitudine şi cultură, Sfântu Gheorghe, 2007-2008 (în anul 2007 a apărut şi sub titlul Adevărul Covasnei)Cuvântul Nou, cotidian independent, Sfântu Gheorghe, 1990-2008Dacia, săptămânal, Miercurea-Ciuc, 1926-1928Era nouă, Revista Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Treiscaune, Sfântu Gheorghe, 1930-1940Grai Românesc, Foaie de spiritualitate Ortodoxă, Episcopia Covasnei şi Harghitei, 1999-2008

Gazeta Ciucului, săptămânal, Gheorgheni, 1929-1940Info Eurocarpatica, Buletinul Centrului European de Studii Covasna-Harghita, nr. 1-5 / 2000-2002Informaţia Harghitei, cotidian independent, Miercurea-Ciuc, 1990-2008 (în perioada 1990-2007 a apărut sub titlul Adevărul Harghitei)La noi, în judeţul Trei Scaune, săptămânal, Sfântu Gheorghe, 1932-1934Neamul nostru, săptămânal, Sfântu Gheorghe, 1934-1936Oituzul, săptămânal, Sfântu Gheorghe, serie întâi, 1935-1938; seria a doua (supliment cultural lunar, în cuprinsul ziarului Cuvântul Nou, 1992-2001)Realitatea Transilvană, săptămânal, Miercurea-Ciuc, 2007-2008Sangidava, nr. 1, anuarul Centrului de Cultură Topliţa, Editura Ardealul, Târgu Mureş, 2007Şcoala noastră, publicaţie trimestrială, Miercurea-Ciuc, seria întâi, 1932-1935; şi seria a doua, 1993-2008, editată de Asociaţia Cadrelor Didactice din judeţul HarghitaŞcoala practică, revistă lunară, Odorheiu Secuiesc, 1927-1938Şcoala satului din secuime, revistă lunară, Odorheiu Secuiesc, 1938-1940Transilvania jurnal, Seria Covasna-Harghita, cotidian regionalŢinuturi secuizate, săptămânal, Miercurea-Ciuc, 1934-1940Viitorul Ciucului, săptămânal, Miercurea-Ciuc, 1933-1934

Anexe

A. Semnale istorice

Anexa nr. 1Tabel privind compoziţia etnică a emigranţilor din comitatele Ciuc, Trei Scaune,

Odorhei şi din Transilvania între 1899 şi 1913

Comitatul 1899-1904R M G Alţii Total

Ciuc 62 833 1 - 896Trei Scaune 181 2.234 1 1 2.417

Odorhei 213 1.017 31 - 1.261Total cele3 judeţe 456 4084 33 1 4.574

Transil-vania

nr 29.211 10.088 7.687 194 47.180% 61,9 21,3 16,3 0,5 100,0

Comitatul 1905-1907R M G Alţii Total

Ciuc 27 983 8 - 1.018Trei Scaune 164 1.178 2 1 1.345

Odorhei 431 3.625 90 18 4.164Total cele3 judeţe 622 5.786 100 19 6.527

Transil-vania

nr 45.973 13.454 11.035 256 70.718% 65 19 15,6 0,4 100,0

Comitatul 1908-1913R M G Alţii Total

Ciuc - 1.085 12 - 1.097Trei Scaune 144 870 6 4 1.024

Odorhei 582 3.705 79 17 4.383Total cele3 judeţe 726 5.660 97 21 6.504

Transil-vania

nr 59.402 14.395 10.613 142 84.552% 70,2 17 12,5 0,3 100,0

Comitatul 1899-1913R M G Alţii Total

Ciuc 89 2.901 21 - 3.011Trei Scaune 489 4.282 9 6 4.786

Odorhei 1.226 8.347 200 35 9.808Total cele3 judeţe 1.804 15.530 230 41 17.605

Transil-vania

nr 13.4046 37.937 29.335 593 202.451% 66,2 18,8 14,5 0,5 100,0

Sursa: Magyar Statisztikai Kozlemenyek. Uj sorozat, LXVII kotet; Magyar Statisztikai Evkonyv. Uj folyam, XXII kotet. Apud Ioan Bolovan, „Transilvania între Revoluţia de la 1848 şi Unirea din 1918, Contribuţii demografice, Cluj-Napoca, 2000, p. 74

R = români; M = maghiari; G = germani

39

Anexa nr. 2Tabel Intensitatea emigrării din comitatele Ciuc, Trei Scaune, Odorhei şi din

Transilvania între 1899 şi 1913

(calculată la 1000 de locuitori)Comi-tatul 1899 1900 1901 1902 1903 1904

Ciuc 2,1 1,3 1,2 0,4 0,2 1,7Trei

Scaune 6,1 2,3 3,5 1,7 0,8 3,1

Odorhei 0,8 1,2 1,6 1,2 1,5 4,3Transil-vania 3 2 3,1 2,8 2,9 4,8

Comi-tatul

Media1899-1904

1905 1906 1907Media1905-1907

Ciuc 1,1 3,2 2,8 1,5 2,5Trei

Scaune 2,9 3,6 3,6 2,5 3,2

Odorhei 1,8 8,6 13,4 12,2 11,5Transil-vania 3,1 8,2 8,9 9,3 8,9

Comi-tatul 1908 1909 1910 1911 1912

Ciuc 0,8 0,7 1,9 2,2 1,5Trei

Scaune 1,4 1,6 1,4 0,8 0,7

Odorhei 5,5 7 5,6 2,6 6,7Transil-vania 3,4 5,7 5,2 3 5,7

Comi-tatul 1913

Media1908-1913

Media1899-1913

Ciuc 0,4 1,3 1,5Trei

Scaune 1,1 1,2 2,2

Odorhei 7,8 5,9 5,4Transil-vania 6,9 5 5,1

Sursa: Magyar Statisztikai Kozlemenyek. Uj sorozat, LXVII kotet, Apud Apud Ioan Bolovan, „Transilvania între Revoluţia de la 1848 şi Unirea din 1918, Contribuţii demografice, Cluj-Napoca, 2000, p. 61.

Anexa nr. 3Tabel Emigrarea din Comitatele Ciuc, Trei Scaune, Odorhei şi din Transilvania

între 1899 şi 1914 în România (R) şi America (A)

Comitatul 1899 1900 1901R A R A R A

40

Ciuc 268 - 167 - 150 -Trei Scaune 848 - 308 1 477 2Odorhei 95 - 132 4 165 24Total cele3 judeţe 1211 - 607 5 792 26

Transil-vania nr 6690 458 4213 512 6057 1593% 91,5 6,2 84,7 10,3 77,2 20,3

Comitatul 1902 1903 1904R A R A R A

Ciuc 50 - 26 6 226 1Trei Scaune 227 5 97 - 420 12Odorhei 50 98 71 110 234 274Total cele3 judeţe 327 103 194 116 880 287

Transil-vania nr 4134 2749 3255 3974 6757 5186% 58 38,5 44 53,7 53,9 41,3

Comitatul 1906 1907 1908R A R A R A

Ciuc 347 18 177 29 98 8Trei Scaune 455 40 258 78 198 5Odorhei 496 1125 512 968 381 274Total cele3 judeţe 1298 1183 947 1075 677 287

Transil-vania nr 7302 14471 6410 16262 5071 3051% 24,4 48,4 25,5 64,7 54,8 32,9

Comitatul 1909 1910 1911R A R A R A

Ciuc 85 8 252 20 306 17Trei Scaune 206 19 181 22 108 9Odorhei 295 568 204 465 191 127Total cele3 judeţe 586 595 637 507 605 153

Transil-vania nr 5353 9237 4647 9124 4852 2783% 34 58,8 32,1 63 59,8 31,6

Comitatul 1912 1913R A R A

Ciuc 188 36 62 4Trei Scaune 76 25 144 22Odorhei 253 586 318 666Total cele3 judeţe 517 647 524 692

Transil-vania

nr 6222 9310 8154 11208% 39,5 54,6 32,2 52,3

Comitatul 1914 1899-1914R A R A

Ciuc 40 21 2869 173Trei Scaune 240 11 4716 269Odorhei 275 474 4112 6355Total cele3 judeţe 555 506 11697 6797

41

Transil-vania

nr 13491 11439 102200 111785% 50,8 43,1 44,6 48,8

Sursa: Magyar Statisztikai Kozlemenyek. Uj sorozat, LXVII kotet; Magyar Statisztikai Evkonyv. Uj folyam, XXII kotet, Apud Ioan Bolovan, „Transilvania între Revoluţia de la 1848 şi Unirea din 1918, Contribuţii demografice”, Cluj-Napoca, 2000, p. 68-69.

Anexa nr. 4Statistica ortodocşilor români din Protopopiatul Trei Scaune în anul 1891

Localitatea Nr.Fam.

Nr. de persoaneObservaţii

B F Total

Aita Mare 72 80 152Aita Medie 93 100 193

Aita Seacă 51 43 94Exista şiparohiegreco-catolică

Apaţa 72 152 156 308 Azi, în jud. Braşov

Arcuş,Calnic,Ghidfalău

7 10 12 22Existau şi parohiigreco-catolice

Arini 92 198 164 362 Azi, în jud. Braşov

Ariujd 38 113 128 241Arpătac(azi Araci) 157 376 335 711

Augustin 135 310 279 589 Azi, în jud. Braşov

Baraolt 15 10 25Exista şi parohiegreco-catolică

Băcel 84 212 196 408Belin 124 208 182 390Bixad 130 303 316 619Bodoş 22 30 52Boroşneul Micşi Valea Mare 117 392 372 764

Breţcu 317 705 626 1331

Budila 440 422 862

Azi, în jud. Braşov100 familiisunt de ţiganiortodocşi

Căpeni 63 51 114Cernatulinferior şisuperior

93 125 61 186

Chichiş 105 387 322 719Chilieni 14 22 14 36Covasna 205 440 395 835

Crisbav 130 268 271 539 Azi, în jud. Braşov

Dalnic 8 10 5 15Dobârlău 161 450 468 918Doboliiinferiori 124 265 263 528

Hăghig 110 206 181 387

42

Iarăşi 69 135 112 247Icafalău 3 3 2 5

Ilieni 10 29 20 49

Exista şi parohiegreco-catolică

ÎntorsuraBuzăului 353 1010 1025 2035

Malnaş 4 5 10 15 Azi, în jud. Harghita

Mărcuş 155 332 331 663Mărtănuş 86 171 193 364Mărtineni 17 12 9 21Micfalău 204 468 451 919Moacşa 7 16 6 22Ojdula 45 89 98 187

Ormeniş 144 309 358 667 Azi, în jud. Braşov

Ozun 52 116 113 229Pachia 4 4 1 5Pava 9 21 20 41Păpăuţi 47 121 126 247Poiana Sărată 717 688 1405Racoşulsuperior 21 42 26 68

Reci şiComolău 36 80 84 164 Idem

Sântionlunca 33 77 71 148 Idem

Satu Nou 48 107 99 206 Azi, în jud. Braşov

Sărmaş 31 88 84 172Sf. Gheorghe 124 249 241 490Sita Buzăuluişi Barcani 464 1125 1168 2293

Teliu 264 449 440 889 Azi, în jud. Braşov

Tuşnad 4 6 6 12Vâlcele 131 259 264 523VamaBuzăului 260 674 641 1315

Zagon 147 383 391 774Zăbala 65 146 135 281Zălan 7 11 10 21Total 5067 13162 12705 25877

Sursa: Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Covasna, Fond 166, Protopopiatul „Oituz”, Dosar pe anul 1891, p. 25

43

Anexa nr. 5Secuii şi relaţiile lor cu românii şi maghiarii, în presa de altădată

Editorialul din „Telegraful Român”, numărul din 4/16 August 1898, intitulat „Secuii”, ne prilejuieşte câteva reflecţii asupra unor dimensiuni ale relaţiilor dintre secui, români şi maghiari, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi modul cum acestea sunt relatate în presa vremii. Este perioada când, după euforia serbării „mileniului maghiar”, autorităţile de la Budapesta şi cele din „Secuime” confruntate cu o rată însemnată a emigrării secuilor spre Regatul României, încercau să stăvilească acest fenomen, elaborând un plan de „salvare a Secuimii”.

Articolul este reprezentativ pentru modalităţile de manipulare folosite de mass-media budapestană, când în joc sunt „interesele majore ale naţiunii maghiare”, dar şi pentru răspunsurile profesioniste, exprimate cu claritate şi demnitate de către ziariştii români ardeleni, în cazul de faţă, de către cei de la „Telegraful Român”. O analiză atentă a conţinutului materialului pune în evidenţă nuanţe demne de reţinut, printre care, modul curajos în care autorul său foloseşte expresia „Ţară”, când este vorba de România, cât şi adevărul despre faptul că, din totdeauna pentru secuii de rând, Moldova şi Ţara Românească, au fost mult mai apropiate decât Ungaria.

În acelaşi timp, articolul conţine un mesaj de mare actualitate, în contextul discuţiilor actuale purtate despre obţinerea autonomiei aşa zisului „Ţinut secuiesc”, cât şi cele referitoare la migraţia actuală a populaţiei din zonă, şi pe un plan mai larg a tuturor românilor în spaţiul Uniunii Europene şi nu numai.

Acestea sunt argumentele pentru care redăm în continuare conţinutul integral al articolului menţionat, cu precizarea că acesta nu este semnat.

„Abia se mişcă vreun păr în capul unui secui şi deja se aude prin rostul foilor maghiare ţipetul întregii „naţiuni”, care compătimeşte pe cei câteva sute de mii de secui, aşezaţi în sud- estul patriei nostre şi în care concetăţenii maghiari îşi pun toată nădejdea, sperând că, cu ajutorul lor le va succede cu timpul a înghiţi tot colosul nemaghiar dintre Secuime şi Tisa. Într-adevăr nu sunt cetăţeni, care să fie cu considerare şi bunăvoinţă trataţi de guvernul ungar, ca şi secuii; ei sunt fiii dezmerdaţi ai ţării.

Făcutu-li-s-au şcoli elementare şi de specialitate, de industrie etc, făcutu-li-s-au căi ferate şi fel şi fel de favoruri; cu toate acestea nu se întramă, nu dau înainte, nu progresează. Abia este cineva – afară de fostul deputat Ugron Gabor – secui, care să joace rol mai însemnat în viaţa maghiarilor, care să se ridice la un nivel mai înalt al vieţii sociale (este vorba desigur de percepţia autorului, la data scrierii articolului – n.n.). Asta îi nelinişteşte pe maghiari. Necazul lor îşi ajunge culmea, mai ales când află, că elementul secuiesc nu este conştient despre rolul şi partea ce i-o dă „naţiunea” între realizarea utopicei idei a statului naţional maghiar, şi când sunt siliţi a constata că secui în masă trec frontiera căutându-şi mijloace de trai în vecina Românie.

Aşa au adus în zilele acestea foile maghiare ştirea, că numai din Remetea-Girgeului, care a ars aproape toată mai anii trecuţi, au plecat astă-primăvară 500 de inşi în România, şi că după o petrecere de trei luni s-au întorşi acasă flenduroşi şi flămânzi, ca vai de ei. „Pester Lloyd” le face următoriu tablou: „Toţi sunt desilusionaţi şi amărâţi şi oferă o privelişte mişcătoare de vaiet şi miserie. În urma muncii grele şi de oboseala drumului, sunt toţi istoviţi; hainele lor sunt sfârtecate şi blesteamă minutul în care s-au decis a pleca”.

44

Din acest incident era cât pe aici să se pornească un şir ieremiade (!?), care să deplângă amarele păţanii ale secuilor pribegiţi. Dar lamentările ziaristice sunt cu totul neadevărate, sau cel puţin foarte exagerate. Cine cunoşte mai deaproape referinţele, acela nu le poate admite, mai ales când este cunoscut, că - oricât de favoruri şi uşurări se fac secuilor - ei totuşi se simţesc mai bine în Moldova, unde munca lor se plăteşte mai bine şi astfel câştigul e mai mare. Din timpurile vechi a fost Moldova pentru secui o ţară ospitalieră, o mamă, care I-a prevăzut cu toate. De aceea pe timpul luptelor cu Mihai Viteazul au ţinut partea acestuia şi au prins pe Batthori şi l-au decapitat, ducând capul lui viteazului principe român. Astăzi încă poţi avea ocaziunea a auzi din gura secuiului nestricat de duhul şovinismului, că, „nu-i ţară ca Moldova, în care să poţi face mai uşor şi mai multe parale”.

Aşa şi este, de aceea nu-i poţi reţine de la trecerea frontierei. Dacă nu-i dai pas (paşaport –n.n) în toată regula, o apucă pe vama cucului şi tot se duce. Lucrătorii aplicaţi la marile întreprinderi de lemne de la Aţa, Bour, Hangu, Dămuc etc. sunt în partea cea mai mare secui, care pentru lucru prestat capătă parale frumose, încât pe lângă procurarea celor necesare pentru trai trimit şi pentru susţinerea familiei de acasă. De multe ori îi poţi vedea reîntorcându-se din „ţară” – ce-i drept cu hainele rupte şi pline de mişcători, fiindcă nu le-au primenit, căci în România îmbrăcămintea e scumpă - dar apoi şi cu şerparul plin de parale, care îi ajung pentru prevederea trebuinţelor de peste iarnă, pentru plătirea dării etc.

De nu-i i-ar atrage condiţiile mai favorabile, desigur secuii ar rămâne acasă: aşa însă se duc şi noi numai mulţumiri avem a aduce României pentru aceasta, căci îi prevede cu un capital frumos, pe care î-l scot din ţară şi îl aduc la noi şi totodată ne scuteşte de emigrări mai mari în America, de unde nu prea este întoarcere, pe când din România toţi se întorc după un timp mai lung sau mai scurt. Servitorimea de toate categoriile din România încă în mare parte e reprezentată dintre Secui (în timpul din urmă a început mărginenii noştri a le face concurenţă). Cuvântul „unguroaică” a devenit în România chiar nume colectiv însemnând fete de casă. Servitorimea aceasta se bucură acolo de o situaţie favorabilă. Mulţi fac parale şi ajută în mod însemnat pe cei rămaşi acasă; alţii fac chiar stare şi astfel se întorc acasă, se căsătoresc bucurându-se toată viaţa lor de ospitalitatea ţării, pe care ziariştii de reşedinţă acum o batjocoresc. În anii trecuţi am convenit cu un peronagiu din societatea înaltă bucureşteană, care îmi spunea că cea mai mare parte a personalului său de serviciu sunt unguri, care trimit lună de lună bani acasă, şi şi-au făcut stare. Iată dar, că nu corespund adevărului lui „Pester Lioyd”, când zice: „România peste tot nu este Eldorado pentru emigranţă”. Din contră numai un om leneş şi decăzut n-a putut trăi acolo; iar cei isteţi şi-au făcut adeseori averi foarte considerabile, pe care nu odată le-au folosit în contra intereselor ţării, care I-a încălzit la sânul său.

Nu sunt deci „agenţii mincinoşi” de vină, că se duc secui în România, nu aceştia îi seduc, ci ospitalitatea ţării, valoare mai mare a munci prestate îi invită la trecere. În zadar le va pune deci statul tren gratuit la dispoziţie ca să meargă în Ungaria la lucru sau în alt loc, căci îndată ce vor afla, că nu-s aşa bine plătiţi, I-au frunza-n buze şi se întorc acasă, ca mâine să plece la „Molduâba”. Aşa a fost dus satul – pare-mi-se prin anul 1889-1890 – secui la Cugir, la tăiat de pădure; dar n-au făcut acolo mulţi pureci, desigur nu de flori de măr şi nici sătui de bureţi.

Că secuii şi toţi ungurii ar fi rău trataţi în România, încă este o scornitură. Eram în toamna anului 1894 în Moldova şi mă plimbam prin piaţa Bacăului cu deputatul din cameră, acum prefectul judeţului, dl. Leca. Acolo dl. Leca observă un ţăran, pe care adresându-l cu „Janos bacsi”, îl chemă spre noi şi mi-l prezentă. Eu l-am întreţinut ungureşte mult de tot şi din toate vorbele lui am aflat că vorbea limba

45

maghiară, că-i merge bine, că are conştiinţa originii lui maghiare, şi nu se plânge, decât de necazurile, care adeseori vin peste cetăţenii unei ţări fără deosebire. Despărţindu-se de noi cu invitarea la căsătoria fiului său, îmi comunică domnul Leca, că numiţi şăran ungur şi-a câştigat o avere de vreo 200 000 franci.

N-au deci concetăţenii noştri maghiari de a defăima Ţara Românească şi de a se plânge contra ei, pentru că adăposteşte la sine compatrioţi de ai noştri, care aici nu pot trăi, şi caută a înlătura greutăţile şi nevoile, care zilnic se înmulţesc, făcând tot mai insuportabil traiul poporului. Cu aceea că ministru Darnyi va coloniza câteva sute de familii secuieşti pe moşiile satului de la Nimigea-ungurească, Sărmaşul-mare şi Vinţu, nu-i mântuită ţara, nici chiar secui. S-au mai făcut şi altă dată asemenea încercări, dar n-au prea avut succes.

Este timpul să se lase în mila Domnului visurile utopice şi să-şi îndrepte luarea aminte asupra popoarelor nemulţumite. Cazul bieţilor ruteni este destul de grăitor şi instructiv. Aici trebuie ajutat, la talpa ţării, iar nu să se cheltuiască bani scumpi pe palate luxoase de teatre umoristece şi de întreprinderi pazmandiane (!?) la os – Budavar. Câte parale s-au cheltuit şi se cheltuiesc degeaba pentru utopii de maghiarizare, ar contribui mult la uşurarea sorţii popoarelor nemulţumite, ferindu-le de curentele periculoase ca şi socialismul, care ia dimensiuni mari şi care cu măsuri opresive nu va fi stârpit.

Să dezvolte guvernul ungar activitatea, ce-o pune în interesul maghiarizării, pentru ridicarea sorţii poporului şi atunci cetăţenii nu vor lua lumea-n cap. Nimeni nu-şi părăseşte vatra fără o cauză şi nu-i atras acolo, unde -i mai rău ca acasă”.

Toate-s noi şi vechi sunt toate. Cine are urechi de auzit şi ochi de văzut să ia aminte.

(în curs de apariţie, în „Viaţa Transilvaniei”, numărul 3 / aprilie 2008, Cluj-Napoca)

46

Anexa nr. 6Cu Nicolae Iorga prin Secuime, la începutul secolului XX

Conştient ca nimeni altul de importanţa Transilvaniei în ansamblul existenţei naţionale, Nicolae Iorga i-a acordat o atenţie cu totul aparte, dedicându-i acestei provincii româneşti mai multe din scrierile sale. Având în vedere importanţa acestor cărţi pentru istoria naţională şi faptul că ele nu sunt cunoscute de generaţiile actuale, distinsul cărturar bucureştean Ioan Oprişan şi-a propus să reediteze, la editura Saeculum I.O, cărţile lui Nicolae Iorga despre Transilvania. Astfel, în anul 2005, la editura menţionată a apărut volumul Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906, urmând ca în viitor să apară volumele: Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria (vol. I-II); Sate şi preoţi din Ardeal; Faptă şi suferinţă românească în Ardeal (Scrieri mărunte despre Transilvania )1

Într-un frumos articol publicat de Ioan Lupaş în numărul închinat de revista Ramuri lui Nicolae Iorga, cu prilejul împlinirii vârstei de 40 de ani de viaţă, se spunea: „Între scriitorii cei mari ai neamului nostru, de la Eminescu până la Nicolae Iorga, nu ştim să mai fi fost vreunul care să se fi interesat atât de aproape, cu deopotrivă dragoste şi pricepere de soarta românilor ardeleni, să-şi fi luat răgaz a cutreiera Ardealul în lung şi în lat, ca să cunoască sub toate raporturile traiul acelor oameni necăjiţi şi îngenunchiaţi” 2

Nicolae Iorga nu se mulţumeşte cu relatarea nudă a întâmplărilor sau cu expunerea simplă a gândurilor şi observaţiilor trezite de diverse momente, localităţi sau situaţii întâlnite. Datorită calităţilor sale ştiinţifice şi artistice, cunoscute şi recunoscute ale savantului, putem astăzi reconstitui aspectele relevante ale înfăţişării aşezărilor parcurse şi a oamenilor întâlniţi în cale. Astfel, sunt descrise satele secuieşti din Depresiunea Ciucului „strânse aşezări din bârne şi şindrilă”, secuii din Treiscaune „cu căciuli, sumane scurte, albastre la mâneci şi iţari în cizme”, sau alaiul de nuntă din Ghimeş, format din „aceşti oameni frumoşi purtând veşmântul românesc într-un chip cum nu se poate mai deplin şi mai curat”

Criticând aspru şi nedrept preocupările lui Nicolae Iorga faţă de românii din fostele scaune secuieşti, istoricul maghiar Toth Zoltán, reproşează marelui savant capacitatea de a cunoaşte în profunzime aspectele esenţiale ale convieţuirii interetnice din „secuime”. Vom reveni pe larg, referindu-ne la fiecare „reproş” în parte. Până atunci, se impun două precizări: prima, după cum mărturiseşte istoricul, în călătoria prin „secuime”, a fost însoţit de nevasta sa care ştia ungureşte, înlesnindu-i astfel comunicarea şi cunoaşterea locurilor şi oamenilor din zona vizitată; a doua: toate afirmaţiile lui Nicolae Iorga, referitoare la existenţa bisericilor ortodoxe în localităţile vizitate, denumirea „românizată” a localităţilor, desfăşurarea slujbelor religioase în bisericile cu credincioşii români maghiarizaţi, sunt informaţii exacte care dovedesc relaţia existentă între istoric şi intelectualii români din zonă, informaţii care se regăsesc în documentele vremii.3

Cine parcurge, Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906, nu poate să nu observe satisfacţia lui Nicolae Iorga faţă de „expansiunea şi lupta mocnită a românilor împotriva celorlalţi – de altă limbă ca urmare a creşterii lor naturale numerice, fireşti”, dar şi faptul că, în acelaşi timp, savantul-patriot, „trăieşte şi tristeţi incomensurabile, transpuse în lamentaţii tulburătoare la Ghimeş şi Palanca, în Secuime, unde asistăm la asimilarea românilor, tocmai îndelungatei convieţuiri paşnice şi a înrudirii de sânge cu cuceritorii.(…) Cuprins de jalea acestei neaşteptate înfrângeri a limbii române pe fundalul optimist al victoriilor ei, N. Iorga îşi încheie

47

lucrarea, în 1906, cu implorarea străinului iubitor al românilor din Transilvania de a nu călători niciodată în părţile secuimii spre a surprinde îngenuncherea limbii noastre. Este o dovadă a puterii de obiectivare a autorului şi de prezentare neretuşată a realităţii- apreciază scriitorul I. Opriş, în prefaţa la volumul Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906.4

După cum este cunoscut, problema catolicilor din Moldova, este la fel de actuală şi astăzi. La multitudinea de lucrări care susţin punctul de vedere al istoriografiei, etnografiei şi lingvisticii maghiare amintim lucrarea lui Dumitru Mărtinaş, Originea catolicilor din Moldova”, 1985 Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică din Bucureşti Din bogata bibliografie românească, apărută pe această temă, în ultimii ani, a se vedea cele trei volume ale lucrării monumentale Catolicii din Moldova, purtând semnătura cercetătorului ieşean Ion H. Ciubotaru.5 În acelaşi sens, amintim şi tezele de doctorat ale cercetătorului Anton Coşa Catolicii din Moldova în izvoarele Sfântului Scaun, susţinută la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, Bucureşti, 2004 şi prof. Ioan Dănilă din Bacău Limba românilor în graiul ceangăilor din Moldova, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2005., lucrările monografice, cronicele parohiale, studii şi articole apărute sub auspiciile Centrului de Studii a Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, coordonat de Prea Sfinţitul Petre Gherghel, Episcopul de Iaşi, studiile şi lucrările întreprinse de unele comunităţi locale, în urma implementării unor proiecte, aşa cum sunt cele coordonate de învăţătorul Petre Bilibok, din Ghimeş-Palanca,

În acest context, amintim şi studiile şi articolele care abordează preocuparea lui Nicolae Iorga pentru sprijinirea românilor din „secuime” pentru prezervarea şi afirmarea identităţii lor lingvistice, confesionale şi culturale şi după Marea Unire.6

În continuare redăm textul lui Nicolae Iorga, intitulat Prin Secuime, aşa cum apare el în volumul „Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906”, reeditat de către Editura Saeculum I.O., prin grija lui I. Oprişan. Puţinele noastre intervenţii, au fost făcute în paranteze, având menirea să aducă un plus de informaţii actualizate, la unele afirmaţii formulate de N. Iorga, acum mai bine de un veac.

„De la Braşov, luăm drumul spre secuime, într-un tren încetinel, plini de aceşti ţărani cu căciuli, sumane scurte, albastre la mâneci, şi iţari în cizme, care seamănă a fi români fiindcă acum 1000 de ani au deprins de la români cum trebuie să se îmbrace o fiinţă omenească.

Deocamdată, munţii se văd din amândouă părţile, dezbodolindu-se iute de neguri care se aştern ca nori în calea soarelui. În stânga linia înălţimilor, care se desfăşoară foarte sus şi larg, se mai păstrează: acolo sunt satele secuilor între care sunt semănate rar şi ale nostre. De cestălaltă parte, culmile se dau în lături până foarte departe, unde, pe acest timp, nici nu se zăresc. Astfel se deschide acea câmpie din susul Braşovului pe unde au cutreierat oştile româneşti, şi când Mihai Viteazul a venit să cuprindă Ardealul, şi când Radu Şerban, urmaşul însuşirilor eroului, a năvălit răzbunător pentru a lua lui Moise Secuiul, uzurpatorul ardelean, viaţa, iar lui Gabriel Bathory, răsărit în locul lui Moise, cinstea biruinţei şi mândria de suzeran. Într- acolo sunt cele şapte sate (Săcele – n.n.), apoi Tatrangul (Tărlungeni – n.n.), Bodola (Budila – n.n.), Năienii (Teliu – n.n.), pe unde s-au strecurat atâtea cete cu steagurile muntene, şi munţii Mocanilor, printre care se deschide pasul Buzăului, o poartă de primejdie veşnică pentru stăpânii unguri ai Ardealului.

Cel dintâi sat pe care-l atinge linia, e săsesc, Hărmanul, un şir de case albe cu un mare turn vechi ce se înalţă mult mai sus decât desfăşurarea acoperemintelor roşii. În curând zarea e semănată în stânga cu mai multe grămăgioare de căsuţe străjuite cu gâturile de priveghere. Sunt tot sate secuieşti de peste dunga ascunsă a

48

Oltului. Către noi înaintează însă livezile şi câteva locuinţe altui sat săsesc, al cărui nume se întâmpină pe multe dintre cele mai slăvite pagini ale trecutului nostru, Prejmerul, popas al oştirilor cuceritoare. Una din bisericile ce se văd aice, pare să fie a românilor.( Biserica Sf. Ap. Petru şi Pavel - n.n.)

Păretele muntos din dreapta, de către hotarul românesc, se apropie întâi cu un vârf de peste o mie de metri, care zbucneşte sus, în înaltul cerului. Apoi şi de o parte şi de alta e o îndulcire a liniilor, şi arăturile frumoase se întind în lăvicere lungi. E valea râului pe care secuii îl numesc Fekete Ugy (Pârâul Negru –n.n.). Drept deasupra ei se opreşte un lanţ de dealuri cu încreţitură uşoară.

La poalele lor se răsfiră cel dintâi oraş al secuimii, Sepsi Sân-Giorgiu (această denumire apare frecvent în documentele întocmite de preoţii şi învăţătorii români, existente în arhivele bisericilor ortodoxe din zonă – n.n.). De când ungurii sunt stăpânii Transilvaniei (după dualismul Austro-Ungar de la 1867 – n.n.), ei au năpădit cu binefaceri pe fraţii secui, dăruindu-le palate măreţe pentru oficiile de administraţie şi pentru şcoli. Aceste clădiri nouă dau caracter şi consistenţă amestecului de căsuţe acoperite cu ţiglă săsească. Biserica pare nouă, şi o altă biserică nouă, pe lature, e probabil a noastră (biserica ortodoxă din deal, construită în 1799 şi renovată în anul 1872 – n.n.).

De la Sepsi Sân-Giorgiu, linia străbate în munţi, pe când o ramură, cea cu transportul direct, urmează rotunzirea către Carpaţi a râuleţului (Pârâului negru – n.n.). Ea duce la al doilea târg de secui, Vaşarheiul (Tg. Secuiesc – n.n.). Pe aici era odată un cunoscut drum spre Moldova, pentru negustori şi pentru ostaşi, pe lângă marele sat al Breţcului, care duce la pasul Oituz.

Încă o încrengătură, desfăcută dintr-aceasta, ţinteşte, în sfârşit, către un ţinut românesc, unghiul Covasnei. Aici, în văi înguste, care se leagă cu izvoarele Bâscei şi sunt tăiate de hotarul României, trăiesc voinicii mocani oacheşi care perindează munţii şi au în casele lor de bârne mai mult un adăpost vremelnic. Cele mai vechi datine şi superstiţii dăinuesc şi până acum în acest colţ ferit, unde abia astăzi străinul pătrunde ca să culeagă pădurile (este vorba de începutul exploatării industriale a pădurilor din Carpaţii de curbură – n.n.).

După Sepsi-Sân-Giorgiu, valea se mai ţine un timp largă, purtând sate bune în subţioara dealurilor. Unde e o singură biserică deasupra caselor de bârne văruite bine şi acoperite uneori chiar cu ţiglă nouă, ea poartă în vârful turnului bombiţa calvinilor, căci secuii aceştia din cele Trei Scaune sunt de „lege ungurească”. Unde vezi două biserici, una e a sătenilor noştri, dar, împreună cu legea, ei n-au putut păstra în multe locuri, şi mai ales în aceste părţi, limba lor românească. Pe aici românul cărturar area durerea să întâmpine atâţia din neamul său care nu mai ştiu româneşte nici cât trebuie pentru a spune ce spun totuşi, cu mândrie, în ungureşte: „Sunt român”. Preotul le face liturghia în limba străbunilor, dar predica trebuie s-o ţie în acea limbă pe care oamenii o pot înţelege. Abia dacă se află vreunul care să ocupe locul de cantor, sau credincioşi care să fie în stare a spune în graiul nostru rugăciunile cele mai trebuincioase. Încercările ce s-au făcut cu şcoala confesională, pe care totuşi bieţii creştini sunt bucuroşi s-o ţie cu orice jertfă, n-au dat rezultatele cu care să ne putem mulţămi. Mediul străin impune în chip firesc limba străină. Până şi preoţii, când sunt născuţi în aceste părţi, au accentul stricat, şi unii din ei ajung iarăşi a vorbi numai cu greu româneşte.

Năpădiţi de un număr covârşitor de coloni militari, care au fost aruncaţi peste şesuri şi râuri pentru ca să apere hotarul de barbarii văilor moldovene şi muntene (de năvălirile tătarilor – n.n.) ai noştri nu s-au putut ţine în picioare (nu şi-au putut păstra identitatea lingvistică, confesională şi culturală – n.n). Ei au dat năvălitorilor

49

sânge scump de viteji, port şi datine. Şi astăzi poţi deosebi pe secuiul de rasă de secuiul amestecat; în alcătuirea mai fină a acestuia din urmă cu faţa oacheşă şi ochi vii recunoşti însuşirele neamului nostru. Pierderea în mijlocul secuimii s-a putut face cu atât mai lesne, cu cât şi unii şi alţii trăiau aceiaşi viaţă şi nu-l despărţea duşmănia de clasă şi de îndeletniciri. Secui au iubit şi ajutat, în toată desăvârşirea trecutului, pe Domnii noştri cei războinici: Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Mihai Viteazul, Radu Şerban, împotriva ungurimii de nemeşi, care voiau să-i îngenuncheze. Ei ştiau că peste munte ai lor din Moldova duc un trai mai puţin stors şi primejduit. Până şi mica nobilime a secuilor, care se numea şi boieri, a avut simpatii pentru noi. Contele Mikes, cel cu pădurile mari, al cărui nume-l aflu scris pe grămezile de cherestea din gări, a avut înaintaşi care s-au amestecat prieteneşte în istoria nostră.

Românii de lege românească şi de limbă ungurească din mijlocul secuilor par veniţi ceva mai târziu de la Răsărit sau de la Apus, într-un timp când puterea românească de absorbire a vecinilor scăzuse întru câtva (este vorba de schimbul de populaţie care a avut loc, în ambele sensuri, de o parte şi alta a Carpaţilor şi nu numai – n.n.). Duşmănia dintre ei şi secui e pe alocurea un fapt: ea se arată prin vorbe rele şi prin târnuieli, dat în ivirea şi întărirea ei îndemnul venit de sus, de la cercurile cârmuitoare ungureşti, are desigur rostul de căpetenie (nimic nou sub soare, atunci, ca şi acum – n.n.).

Cât mai este valea cea largă, se descoperă Oltul încă o dată, mânându-şi încet unda săracă, de un luciu verde stropit de spumele frământate, sub crengile plecate ale răchiţilor rupte de vânt. El piere îndată sub ochi, şi acum valea se sapă între păreţii piezişi de munte pe care-l îmbracă veşmântul de întuneric al bradului (este vorba de defileul Oltului la intrarea în Tuşnad-Băi). Când apa se vădeşte iarăşi în acest adânc negru, ca al munţilor Prahovei, ea scapără spumă de colţul pietrelor ca un copil aprins de mânie.

În mijlocul pădurii de brazi, trenul se opreşte la staţia galbenă, cocoţată sus, a Tuşnadului-băi. La acestea vine vara destulă lume, între care şi români de dincoace (de munţii Carpaţi – n.n.). Obiceiul de a frecventa aceste „feredeie” e vechi la români şi era mai întins înainte de a se descoperi şi exploata băile Slănicului. Într-un prospect din anii 1830 al Tuşnadului, pe care-l găsii în cursul acestei călătorii, se mai află o sumedenie de nume boiereşti din amândouă Principatele.

Secuimea e bogată în ape minerale. Înainte de Tuşnad, am trecut prin băile din Malnaş, mai nouă. În vecinătatea lui Sepsi-Sânt-Giorgiu sunt, într-un fericit colţ de ţară din marginea pădurii, în preajma dealurilor blânde vilele de la Vâlcele sau Elopatok, care şi acestea au reputaţie la noi (în Regat – n.n.). Departe în sus, în Gurghie (Giurgeu – n.n.), Borsecul care e cea mai importantă staţie de aer din Ardeal, primeşte necontenit oaspeţi români, pe care îi ispiteşte marea frumuseţă a înălţimilor ce-l înconjoară din toate părţile: o diligenţă, totdeauna plină vara, pune în legătură Borsecul, cu părţile nemţene ale Moldovei şi cu capitala lor, Piatra.

Dincolo de pădure e satul Tuşnadului, foarte mare, cu multe acoperişuri negre şi roşii sub turnul unei biserici care poartă crucea îndoită. De aici începe catolicismul, pe care l-au sprijinit prin slujba, predicaţia şi învăţătura lor franciscani, aşezaţi din cele mai vechi timpuri pe această margine carpatină. Valea se deschide iarăşi, plină de verdeaţa păşunilor, înviorată de lumina veselă a soarelui. De-a lungul ei se urmează satele marginii secuieşti, ale Csikului sau Ciucului, strânse aşezări din bârne şi şindrilă sau ţiglă, gata de luptă odinioară cu duşmanul de peste pasuri. La numele de Csik se adaugă câte o specificare luată din numele Sfântului cărora le aduce îndeosebi închinăciune în biserică: Simon, Dămăcuş, Craiu.

50

Unde era din cea mai îndepărtată vechime o sâmbătă a românilor bogomili, franciscanii au făcut vestita mânăstire a Sâmbetei lui Ciuc, Csik- Szereda (Şumuleu – n.n). De aici ei au trecut şi în Moldova, unde au zidit la Bacău o mânăstire – sucursală, în care s-a sălăşluit şi un episcop catolic. Un orăşel s-a format în jurul mânăstirii din secuime, şi cârmuirea împărătească, preţuind însemnătatea strategică a locului, a durat în veacul al XVIII-lea căzărmi mari pentru apărarea graniţii. (căzărmile regimentelor secuieşti de graniţă – n.n.). Astăzi e aici o reşedinţă de comitat şi un centrul cultural unguresc. Din vălmăşagul acoperişurilor mari, despărţite de strade strâmbe, înguste şi întortocheate, răsar ziduri uimitor de mari pentru funcţionari, cătane şi şcolari. Biserici albe cu turnuri mari se văd ici şi colo în oraş şi chiar pe unul din dealurile cu păduri tărcate, care stăpânesc asupra-i. Franciscanii trebuie să slujească în cea din fund, cu două turnuri, şi tot catolică e zidirea din marginea gării, care ar părea să fie închinată cultului românesc. (din păcate Iorga, s-a înşelat în această privinţă; nici astăzi, cele câteva sute de catolici vorbitori de limbă română din municipiul Miercurea-Ciuc, nu au posibilitatea de a audia Sfânta Liturghie în limba maternă – n.n.).

La Madevalva (Siculeni – n.n), lungă oprire şi cărătură de pachete. Satul se răsfaţă foarte departe în vale. Un mare monument cu vultur va fi pomenind cine ştie ce ispravă patriotică (este vorba de monumentul ridicat în memoria secuilor ucişi de armata austriacă, în anul 1761 pentru că s-au opus înfiinţării regimentelor secuieşti de graniţă – n.n ). De aici se vede departe, albind de zăpadă, un foarte frumos vârf de munte. Calea ferată nu merge însă către ultimele Ciucuri, către obârşia Oltului şi înălţimele de unde se rup apele spre Răsărit şi Apus. Acolo ar întâmpina, la marele sat românesc al Văşlabului (Voşlobenilor – n.n), izvorul Mureşului, care se roteşte asupra unui întreg ţinut de sate secuieşti până la târguşorul, cu frumoasă biserică gotică şi largă piaţă de târg, dar şi cu o românitate înstărită, care se zice Reginul saşilor, unde a fost protopop Petru Maior. Şi mai departe, până dincolo de Vaşarheiul (Tg. Mureş – n.n.), Murăşul e în puterea secuilor, precum vecinul său, Oltul, nu scapă de dânşii decât în săsimea Braşovului.

Acel ţinut murăşean al secuilor, care mai au, pe lângă ţinutul oltean, şi pe acel al Arieşului de jos, cuprinde Gurghiele. Capitala lor, Ghurghiul Sfântului Miclăuş (Gheorghieni –n.n.), se ridică pe Murăş într-o lată şi frumoasă vale. Tot ce se află la Răsărit de dânsa, e un câştig nou al acestei monarhii răpitoare. Până unde sunt marile sate ale Topliţelor stăpânea din vechi Domnul Moldovei. Abia după 1760 au început împotriva lui plângeri că ar fi încălcat hotarul. Cei mai puternici şi mai şireţi au avut dreptate, şi Iosif al II-lea s-a putut lăuda astfel, prin anii 1770, că s-a adus la împărăţie un ţinut de stâncă şi uriaşe păduri care ar face cât două comitate. Până astăzi se arată însă pe unde a fost graniţa cea veche şi cinstită, şi bisericuţele din sate au pe sfânta masă antimise ale episcopilor de Roman. Toată grupe de sate bune, curat româneşti, care înconjoară pasul Bicazului, se ştiu că a venit la străin prin acest jaf de dăunăzi.

Întorcându-ne la dreapta, linia trenului urcă necontenit până ce se atinge un platou înalt, de pe care se desfac înălţime pleşuve, pătate numai ici şi colo cu câte o dumbravă de molizi sumbrii. Se ajunge astfel într-o nouă vale, a Trotuşului, harnicul nostru râu de munte, stăpânit şi el de străini la izvoarele lui. Învârtotorul de mori, mişcătorul de ferestraie, zburdalnicul căruia îi place să muşte şi să înece, e deocamdată, în aceste înalte coclauri pustii, numai o scursură de râpă care abia umezeşte în jurul său. În locul unde el îşi încearcă cele dintâi rătăciri în lume, stânci grozave, roşcate, galbene se îmbulzesc la marginea drumului. De acum înainte, aceasta va fi priveliştea: de-o parte rostogolirea stâncilor goale sau a celor acoperite

51

cu praf de piatră, iar de alt cele dintâi sfâcniri mai sigure ale râuleţului de munte pe cea albie de pietriş ce se umple întreaga la câte o izbucnire pătimaşă a lui, care se face aşa de răpede, încât o dată, mi se spune, a despărţit o nuntă, silind pe preot să dea binecuvântarea lui pe deasupra apei furioase.

De la o vreme, în adâncurile de vale se adună căsuţe de lemn cu înalte acoperiri cenuşii. Ele se îmbulzesc atât de multe, încât, în dreapta, în stânga, înainte, toată lungimea văilor e plină de ele. Văzute de aproape, aceste locuinţi bine prinse, bine împrejmuite cu loabde de lemn, despărţite prin cele mei netede şi mai curate drumuri albe, râzând prin fereştile lor mărunte, înfăţişează casa românească ideală.

Şi iată acum că se ivesc şi locuitorii, în veşminte de duminecă, strânşi însă la un loc în mai mare număr decât într-o duminecă obişnuită. Lămurirea o avem îndată. Pe drumul din mijloc vine o ceată de fetiţe care aleargă, de femei care vin răpede, de flăcăi care închid calea. Aceşti oameni frumoşi poartă veşmânt românesc într-un chip cum nu se poate mai deplin şi mai curat. Femeile se înfăşură pe cap cu broboade; peste cămaşa cu fluturi au cojocele fără mâneci, cu cusături; o fotă roşie le înconjoară; picioarele sunt prinse în cioareci şi cizme mari. Bărbaţii sunt toţi chipoşi cu căciulile lor umflate, cu lungile sumane negre.

Acuma în urma lor soseşte un şir de căruţi în mers încet, de sărbătoare. În cea dintâi, o fată mai bogat îmbodobită stă între tovarăşele ei de vârstă. E mireasa, şi acesta e un lai de nuntă. Pe celalt mal trect îndată flăcăi călări, dintre care unii au înflorit urechlele cailor cu năfrămi roşii, care flutură în fugă. E întocmai după datina noastră cea veche: prietenii mirelui cheamă satul la petrecere. Şi satul întreg e în mişcare. Oamenii s-au răzimat de gardurile de lemn şi privesc; femeile sunt toate în uliţă; câte o fetiţă sau chiar o codană s-a căţărat pe vârful parilor ca să vadă şi care să fie văzută mai bine. Pe dealuri, băieţaşii încălziţi de atâta larmă şi alergătură, şi vorbă, şi bucurie, se înşiră cântând de răsună văile. Neapărat că aceşti oameni sunt români.

Sunt ceangăi, spune conducătorul, care se aprinde şi el de plăcere când vede atâta frumuseţă. Suntem la o staţie din Ghimeşuri, şi o fată scoate scrisorile pe care le dă evreicilor ce ţin poşta. O aud lămurit spunând ceva româneşte, dar, când o întrebăm în limba noastră, ea întoarce capul.

Nu eşti româncă? E ceangauncă, răspund ungureşte evreicele. Iată acum şi gara ungurească a Ghimeşului-hotar. De departe, ea se

înfăţişează ca o urâtă clădire greoaie, galbenă şi roşie. Pe dinăutru are sumedenie de săli şi saloane de restaurant, ca pentru o mare capitală. Lumina nu este aprinsă nicăiri. Şi nici nu are de ce să fie: în tren suntem aproape numai noi doi. În zadar vine jandarmul trufaş pentru revizia paşapoartelor: n-ar fi decât al nostru, dar nici noi nu trecem graniţa. Trenul se duce spre Panaca, unde e ticăloasa nostră baratcă de hotar, numai cu personalul şi transportul de scânduri al evreilor din secuime. Resturatorul (proprietarul restaurantului gării – n.n.), un biet om slab îmbrăcat, n-a dat de mult timp nimănui de mâncare, şi de bucurie se pune la vorbă cu nevastă-mea, care ştie ungureşte.

Dar ce sunt oamenii din Ghimeş?Iată o frumoasă fată din sat care stă în gară. Ea dă nestei lămuririle ce-mi

trebuie, pe când jandarmul fără lucru, dă târcoale împrejur. Tatăl ei e ungur, mama româncă. Ea ştie numai câteva cuvinte româneşti. În sat mai sunt români, sunt aproape numai români, dar cei mai mulţi… Cei mai mulţi sunt ca dânsa: adică nu ştiu româneşte.

Şi de la proprietarul restaurantului sfătos aflu mai departe că este biserică românească, cu slujbă şi predică românească greco-catolică, este şi şcoală

52

românească, cu un învăţător şi o învăţătoare, este şi un solgabirău (primar – n.n.) român. Şi totuşi jumătate din sat nu mai este românesc, iar românii schioapătă vorbind limba lor, sfânta limbă de omenie a moşilor şi strămoşilor lor, limba care numeşte seminţia lor, portul lor frumos, datinile minunate pe care le-au păstrat. Şi, ca să umple paharul cu o ultimă picătură de otravă:

Aici ungurii şi românii trăiesc foarte bine laolată. După câte am văzut şi am auzit, – cred şi eu. (afirmă Nicolae Iorga, şi odată

cu el şi noi, amintindu-ne de afirmaţiile asemănătoare pe care le auzim şi astăzi, în situaţii asemănătoare, în localităţile cu români maghiarizaţi –n.n.)

Dar, cetitorule cu dragoste pentru acest biet neam nenorocit al nostru (românii din „secuime” – n.n.), pe care nu oricine vrea poate să-l înşele şi să-l prade, dacă vei străbate Ardealul, Banatul şi alte părţi ungureşti unde sunt porţi de oţel bine apărate în jurul fiinţii nostre de neam, dacă te vei înviora şi îmbărbăta acolo cu credinţa că, oricât s-ar sili oricine, rădăcina nostră nu poate fi smulsă din adâncimea acestui pământ care a numit pe străbunii noştri întâii- născuţi ai săi, dacă vei cânta „osana” la biruinţele noi ale acestui mare, bun şi blând popor al muncii, înţelegerii şi frumuseţii, dacă după aceasta vei voi să te întorci pentru a folosi şi mai mult, dacă poţi, românilor din locul tău, din ţara ta, din cuprinsul braţelor tale, - nu trece pe la Ghimeş şi Palanca!”.

Note:

1. N. Iorga, Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2005, coperta 4

2. I. Lupaş, N. Iorga şi românii ardeleni, în „Ramuri”, VI, nr. 18-20, mai-iulie 1911, p. 361, apud Nicolae Iorga, Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2005, p. 7

3. Arhiva Centrului Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sf. Gheorghe

4. I. Oprişan, O carte care a înrâurit istoria, în Nicolae Iorga, Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2005, p. 14

5. Ibidem, p.176. Toate trei volume au apărut la Editura Presa Bună, fiind tipărite la Tipografia

Vaticana: volumul I, în anul 1998 (279 de pagini, format A4), prezintă arhitectura tradiţională, textilele de interior şi portul popular de sărbătoare, volumul II, apărut în anul 2002 (500 de pagini, format A), prezintă obiceiurile familiale şi calendaristice, iar volumul III, apărut în decembrie 2005 (624 pagini, format A4), prezintă poezia obiceiurilor tradiţionale, literatura populară şi folclorul muzical.

7. vezi Ioan Lăcătuşu, Nicolae Iorga şi românii din secuime, în „Identitate şi cultură şi românii din secuime”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995; Petre Ţurlea, Limba română, ungurii şi Nicolae Iorga după Marea Unire, în Angvstia nr.11/2007 ş.a.

8. Nicolae Iorga, Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2005, pp 389-396

(material apărut în „Condeiul Ardelean”, nr 18 (53), 30 noiembrie – 6 decembrie 2007 şi în numerele următoare)

Anexa nr. 7Breţcu – drama demografică a unei comunităţi româneşti din judeţul Covasna

53

Una din cele mai vechi şi mai mari comunităţi româneşti din judeţul Covasna este, fără îndoială, cea din localitatea Breţcu. Urmărind evoluţia demografică a românilor breţcani, în ultimele două secole, observăm că aceasta a cunoscut perioade de evoluţie, dar şi momente de mare dramatism care, au contribuit decisiv la scăderea drastică a populaţiei româneşti din această localitate etnic mixtă, cunoscută încă din anul 1426, ca „Villa Valachalis”.

După cum este cunoscut, în perioadele de pace, evoluţia demografică a comunităţii româneşti a fost influenţată de principala ocupaţie a breţcanilor, cea de renumiţi „bârsani”, respectiv păstori de oi. Nu există încă studii riguroase despre cât au „primit” şi cât au „dat”, brescanii de la moldovenii şi muntenii de peste Carpaţi şi de mai departe, până în Caucaz. În schimb, se cunosc consecinţele demografice catastrofale ale celor două războaie mondiale şi ale maxime intoleranţe ce a urmat Dictatului de la Viena, din toamna anului 1940.

Aşa s-a ajuns practic aproape la înjumătăţirea populaţiei româneşti din Breţcu, în doar un secol şi jumătate. Astfel, dacă la recensământul din 1850, în Breţcu trăiau 1205 români, la cel din 1910 un număr de 1234, în 1942 au fost înregistraţi numai 656, ca să ajungă la recensământul din 2002, doar la 677 persoane. La Direcţia Judeţeană Covasna a Arhivelor Naţionale, în Fondul „Legiunea de Jandarmi Treiscaune” se păstrează tabelul nominal cu cele 237 de familii româneşti expulzate de administraţia horthystă, în toamna anului 1940.

Cercetarea documentelor bisericeşti, ne prilejuieşte, atât compararea datelor din aceste surse cu cele din recensămintele de stat, cât şi cunoaşterea unor informaţii referitoare la sporul natural şi mărimea familiilor româneşti. Astfel, dintr-o conscripţie aflată în Protocolul parohiei ortodoxe din Breţcu, rezultă că în anul 1891, comunitatea românească din localitate era formată din 328 de familii cu 1327 suflete, care trăiau în 251 de case. Comparând aceste cifre cu cele ale recensământului de stat din anul 1890, rezultă o diferenţă în minus de 264 persoane (1327 locuitori, faţă de 1063). Informaţiile din conscrierea confesională sunt cele reale, deoarece în documentul amintit, sunt redate nominal toate familiile din localitate şi numărul membrilor acestor familii.

Din prelucrarea datelor conscripţiei confesionale a românilor din Breţcu, rezultă câteva aspecte deosebit de relevante despre configuraţia familiilor româneşti din această localitate, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Urmărind gruparea acestor familii după numărul de membrii din care erau atunci formate, obţinem următoarea situaţie: familii cu o singură persoană –32; familii cu două persoane – 62; familii cu trei persoane – 58; familii cu patru persoane – 42; familii cu cinci persoane – 58; familii cu şase persoane – 26; familii cu şapte persoane – 27; familii cu opt persoane – 8; familii cu nouă persoane – 11; familii cu zece persoane – 3 şi o singură familie (Fenechi) cu 13 persoane.

Din cele prezentate rezultă că, la aceea dată în Breţcu, cele mai numeroase familii aveau doi membri (62 de familii), urmate de familiile cu trei şi cinci mebrii (58) şi cele cu patru membri (42). Deoarece încă nu începuse „tranziţia demografică”, în anul 1891, în Breţcu trăiau încă peste 130 de familii de români care aveau în componenţa lor între cinci şi zece membri.

Iată aşadar drama demografică a unei comunităţi româneşti din judeţul Covasna, care se adaugă la lungul şir al marilor şi irecuperabilelor pierderi etnice româneşti, din această parte de ţară, pe care unii continuă să o numească „ţinut secuiesc”, gândind la viitorul său, fără a se ţine cont de trecutul, prezentul şi viitorul românilor trăitori pe aceste binecuvântate plaiuri din mijlocul României.

54

Sursa: Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Covasna, Fondul 422, Parohia ortodoxă Breţcu, Dos. p. 83-87

(articol apărut în „Cuvântul Nou”, Anul XIX. Nr. 5091, din 15 februarie 2008)

55

Anexa nr. 8Pierderile etnice româneşti din judeţele Covasna şi Harghita rezultate din datele

recensămintelor populaţiei din anii 1930 şi 1941

A. Judeţul Covasna – Transilvania de Nord (teritoriu cedat Ungariei)

Localitatea Rom.1930

Rom.1941

1941/1930+/-

1941/1930%

Mag.1930

Mag.1941

1941/1930+/-

1941/1930%

Observaţii

0 1 2 3 (2-1) 4 (2/1) 5 6 7 (6-5) 8 (6/5) 9

Municipii şi oraşe

Sf. Gheorghe 2.211 102 -2.109 4,61 8.857 15.104 6.247 170,53Baraolt 398 33 -365 8,29 6.901 7.971 1.070 115,51Covasna 1.478 1.009 -469 68,27 4.516 5.747 1.231 127,29Tg. Secuiesc 281 31 -250 11,03 6.826 8.867 2.041 129,90

Total municipii şi oraşe 4.368 1.175 -3.193 26,90 27.100 37.689 10.589 139,07

Comune

Aita Mare 382 13 -369 3,40 2.209 2.854 645 129,19

Barcani (Valea Mare) 931 679 -252 72,93 22 249 227 1.131,82 La Transilvania de Sud

Băţani 595 27 -568 4,54 4.791 5.794 1.003 120,94Belin 504 12 -492 2,38 1.671 2.626 955 157,15Boroşneu Mare 60 9 -51 15,00 3.799 3.994 195 105,13Brateş 25 3 -22 12,00 2.229 2.247 18 100,81Brăduţ 380 4 -376 1,05 3.318 4.027 709 121,37Breţcu 1.566 944 -622 60,28 2.791 3.548 757 127,12Catalina 31 2 -29 6,45 3.193 3.524 331 110,37Cernat 166 10 -156 6,02 4.244 4.943 699 116,47

Chichiş 306 6 -300 1,96 882 1.300 418 147,39 Satul Băcel la Transilvania de Sud

Comandău 555 56 -499 10,09 1.652 1.659 7 100,42Ghelinţa 168 4 -164 2,38 3.537 3.927 390 111,03Ghidfalău 49 3 -46 6,12 2.362 2.483 121 105,12

Ilieni 63 4 -59 6,35 1.707 2.127 420 124,60 Dobolii de Jos la Transilvania de Sud

Malnaş 2.011 8 -2.003 0,39 2.627 5.736 3.109 218,35Moacşa 27 2 -25 7,41 2.615 3.101 486 118,59Ojdula 306 107 -199 34,97 3.071 3.285 214 106,97Ozun 1.067 211 -856 19,78 3.791 5.276 1.485 139,17Poian 59 8 -51 13,56 4.132 4.526 394 109,54Reci 101 1 -100 0,99 2.427 2.835 408 116,81Sânzâieni 44 1 -43 2,27 4.881 5.311 430 108,81Turia 110 2 -108 1,82 4.598 5.048 450 109,79Valea Crişului 56 2 -54 3,57 3.391 3.690 299 108,82

Vâlcele 653 474 -179 72,59 71 199 128 280,28Satele Araci şi Ariuşd la Transilvania de Sud

Vârghiş 263 10 -253 3,80 1.405 2.077 672 147,83Zagon 1.537 1.087 -450 70,72 4.080 4.408 328 108,04Zăbala 599 526 -73 87,81 4.750 5.036 286 106,02

Total comune 12.614 4.215 -8.399 33,42 80.246 95.830 15.584 119,42

56

Total judeţ 16.982 5.390 -11.592 31,74 107.346 133.519 26.173 124,38

57

B. Judeţul Harghita – Transilvania de Nord (teritoriu cedat Ungariei)

Localitatea Rom.1930

Rom.1941

1941/1930+/-

1941/1930%

Mag.1930

Mag.1941

1941/1930+/-

1941/1930%

Observaţii

0 1 2 3 (2-1) 4 (2/1) 5 6 7 (6-5) 8 (6/5) 9

Municipii şi oraşe

Miercurea-Ciuc 598 52 -546 8,69 3.796 10.090 6.294 265,81Odorheiu Secuiesc 978 52 -926 5,325 8.331 13.311 4.980 159,78Băile Tuşnad - 2 2 - - 713 713 -Borsec 286 182 -104 63,64 1.688 2.016 328 119,43Cristuru Secuiesc 328 7 -321 2,13 4.365 5.522 1.157 126,51Gheorgheni 632 139 -493 21,99 8.912 10.673 1.761 119,76Topliţa 4.552 4.444 -108 97,63 2.617 4.177 1.560 159,61Vlăhiţa 13 3 -10 23,08 2.577 3.389 812 131,51

Total municipii şi oraşe 7.387 4.881 -2.506 66,08 32.286 49.891 17.605 154,53

Comune

Atid 19 - -19 0 5.320 5.659 339 106,37Avrămeşti 17 6 -11 35,29 2.605 2.931 326 112,51Bilbor 1.409 1.678 269 119,09 186 426 240 229,03Brădeşti 10 1 -10 0 2.868 3.095 227 107,91Căpâlniţa 3 - -3 0 2.009 2.119 110 105,47Cârţa 88 69 -19 78,41 6.509 7.052 543 108,34Ciucsângeorgigiu 380 5 -375 1,32 5.656 6.136 480 108,49Ciumani 65 - -65 0 4.283 4.896 613 114,31Corbu 1.033 759 -274 73,48 457 886 429 193,87Corund 7 - -7 0 5.179 5.979 800 115,45Dăneşti 53 2 -51 3,77 4.874 5.197 323 106,63Dealu 9 3 -6 33,33 4.492 4.791 299 106,66Ditrău 109 7 -102 6,42 6.448 7.475 1.027 115,93Feliceni 3 - -3 0 3.584 3.909 325 109,07Frumoasa 890 121 -769 13,59 4.059 5.336 1.277 131,46Gălăuţaş 829 856 27 103,26 490 735 245 150,00Joseni 397 7 -390 1,76 6.296 6.981 685 110,88Lăzarea 47 3 -44 6,38 4.714 4.890 176 103,73Lueta 30 1 -29 3,33 3.479 3.786 307 108,82Lunca de Jos 284 66 -218 23,24 4.019 5.258 1.239 130,83Lunca de Sus 64 52 -12 81,25 2.730 2.963 233 108,53Lupeni 9 2 -7 22,22 4.702 5.039 337 107,17Mărtiniş 59 1 -58 1,69 5.314 5.992 678 112,76Mereşti 444 1 -443 0,23 1.646 2.661 1.015 161,66Mihăileni 483 418 -65 86,54 2.964 3.540 576 119,43Mugeni 174 2 -172 1,15 6.892 7.611 719 110,43Ocland 143 6 -137 4,19 1.997 2.448 451 122,58Păuleni-Ciuc 3 - -3 0 1.912 2.139 227 111,87Plăieşii de Jos 815 54 -761 6,63 4.418 6.180 1.762 139,88Praid 114 4 -110 3,51 6.504 7.028 524 108,06Remetea 67 - -67 0 6.659 6.903 244 103,66Săcel 641 314 -327 48,99 1.988 2.453 465 123,39Sărmaş 2.457 2.074 -383 84,41 881 1.690 809 191,83Sâncrăieni 109 2 -107 1,83 5.230 5.869 639 112,22Sândominic 198 - -198 0 5.454 6.618 1.164 121,34Sânmartin 189 3 -186 1,59 4.323 4.945 622 114,39Sânsimion 46 1 -45 2,17 2.707 2.998 291 110,75Siculeni 226 17 -209 7,52 6.085 6.818 733 112,05

58

Subcetate 2.104 2.390 286 113,59 134 188 54 140,30Suseni 65 142 77 218,46 6.683 7.531 848 112,69Şimoneşti 12 2 -10 16,67 5.502 5.978 476 108,65Tulgheş 1.450 1245 -205 85,86 2.112 3.212 1.100 152,08Tuşnad 68 - -68 0 2.694 2.737 43 101,59Ulieş 24 1 -23 4,167 1.784 1.987 203 111,38Vărşag 4 - -4 0 1.394 1.677 283 120,30Voşlobeni 1.445 829 -616 57,37 552 793 241 143,66Zetea 15 - -15 0 4.580 5.266 686 114,98

Total comune 17.110 11.143 -5.967 65,13 17.5368 200.801 25.433 114,50

Total judeţ 24.497 16.024 -8.473 65,41 207.654 250.692 43.038 121,00

B. Semnale de actualitate

Anexa nr. 9Întâlnirea de la Bucureşti pentru o identitate deschisă

– 01.02.2008 –

Cu prilejul lansării lucrării Un fals referendum pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente – autori Ioan Lăcătuşu şi Ioan Solomon - a avut loc o dezbatere în care profesori universitari, politicieni, militari, cercetători au considerat necesară tragerea unui semnal de alarmă pentru opinia publică, Administraţia Prezidenţială, Cabinetul Primului Ministru, Parlamentul şi alte instituţii ale statului român în legătură cu situaţia de o gravitate excepţională a comunităţii românilor din judeţele Harghita şi Covasna, în contextul politic intern şi internaţional actual.

Avem în vedere în special utilizarea forţată a situaţiei din Kosovo ca şi precedent pentru România de către înalţi oficiali străini şi lideri ai minorităţii maghiare din România.

De asemenea, în două judeţe din mijlocul României - pământ natal al poporului român cu cea mai mare densitate de cetăţi dacice şi castre romane după Ţara Haţegului, se produce un fenomen antieuropean de enclavizare nemai-întâlnit în Europa. Comunitatea maghiară se transformă într-o masă etnică închisă, blocată între propriile frontiere mentale, obsesiv segrega-ţioniste.

Nu mai există locuri în Europa în care populaţia majoritară dintr-o ţară să fie asimilată de o alta declarată minoritate. În acest fel, comunitatea românească se regăseşte segregată după principii medievale în propria ţară – accesul românilor la locurile de muncă, la decizii şi la resurse financiare fiind restricţionat de 18 ani de dictatura etnocratică a formaţiunilor politice maghiare.

Limba română, ca limbă oficială a statului român, e eliminată din spaţiul public, fiind înlocuită de limba maghiară. Astfel, opinia publică din România nu cunoaşte că în prezent judeţele Harghita şi Covasna sunt supuse unui proces constant de epurare etnică.

Administraţia publică este pe punctul de a fi scoasă total de sub autoritatea statului român.

Agravarea situaţiei şi recrudescenţa demersurilor separatiste sunt încurajate de complicităţi politico-economice transpartinice şi de lipsa de reacţie a instituţiilor statului, prizoniere ori ale complicităţilor respective, ori ale incapacităţii de gestionare a unor situaţii care vizează siguranţa naţională.

59

Pe fond, considerăm că problema este aceea a diminuării dincolo de pragul critic, a sentimentului de solidaritate colectivă şi a interesului naţional.

În încheiere, solicităm partidelor politice, ca semn de responsabilitate, să-şi precizeze public şi neechivoc poziţia faţă de această problematică.

Centrul de Geopolitică al Universităţii din BucureştiForumul Civic al Românilor din Harghita şi CovasnaInstitutul de Sociologie al Academiei RomâneCentrul pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei RomâneFundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni

(sursa: Arhiva Centrului European de Studii Covasna-Harghita, 2008; materialul a apărut şi în presa locală şi regională din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, din luna februarie 2008)

Anexa nr. 10ASTRA sprijină Forumul Civic al Românilor din judeţele Harghita, Covasna şi

Mureş

Comitetul Central al Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român – ASTRA, întrunit la Sibiu, în şedinţă plenară, a luat act, cu îngrijorare, de tot mai insistentele atitudini şi acţiuni autonomiste ale autorităţilor clasei politice şi ale organizaţiilor non-guvernamentale maghiare din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş culminând cu înaintarea, la Uniunea Europeană, a rezultatelor referendumului pentru autonomia teritorială pe criterii etnice, a Ţinutului Secuiesc.

Ne exprimăm întregul sprijin şi susţinem demersul Forumului Civic al Românilor din judeţele menţionate şi recomandăm, cu insistenţă, clasei politice româneşti studierea temeinică şi desprinderea concluziilor care se impun din lucrarea Dr. Ioan Lăcătuşu şi a avocatului Ioan Solomon Un fals „Referendum” pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente”.

Sibiu,2 februarie 2008

Comitetul Central alAsociaţiunii ASTRA

(sursa: Arhiva Centrului European de Studii Covasna-Harghita, 2008; comunicatul a apărut şi în presa locală şi regională din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, din luna februarie 2008)

Anexa nr. 11Protestul Asociaţiei Culturale „Fiii satului Uricani”

Comitetul Executiv al Asociaţiei Cultu-rale „Fiii satului Uricani”, din judeţul Iaşi a luat notă cu profundă îngrijorare de Apelul lansat de participanţii la „Întâlnirea pentru o identitate deschisă” ce a avut loc zilele trecute la Bucureşti, în legătură cu „situaţia critică a românilor din Harghita şi Covasna”.

Din conţinutul editorialului ziarului „Informaţia Harghitei” din 6 februarie 2008, sub genericul „Semnal de alarmă”, reiese că asupra cetăţenilor de etnie română

60

din cele două judeţe se exercită presiuni, abuzuri, vexaţiuni de factură naţionalist-şovină din partea reprezentanţilor populaţiei majoritare de etnie maghiară, menite a le îngrădi drepturile şi libertăţile constituţionale.

Constatăm că asupra acestor acţiuni antiromâneşti Televiziunea Publică (TVR) păstrează o tăcere aproape totală şi practică dezinformarea prin neinformarea opiniei publice din afara celor două judeţe, astfel că noi, cetăţenii României aflăm întâmplător despre asemenea acţiuni.

În schimb aflăm indirect despre asemenea acţiuni, dar prezentate în haina „euro-penismului”, din emisiunile în limba maghiară ale TVR la care noi, locuitorii din alte judeţe, precum cele din Moldova, privim destul de rar.

Membrii Comitetului Executiv se alătură asociaţiilor nonguvernamentale ale românilor din judeţele Harghita şi Covasna, protestează împotriva acţiunilor vizând deznaţionalizarea şi intimidarea lor şi cer Guvernului şi Parlamen-tului României să răspundă Apelului lor prin măsuri concrete de eradicare a unor asemenea practici îndreptate împotriva identităţii naţionale a românilor.

Ne solidarizăm cu acţiunile asociaţilor civice ale românilor şi le cerem etnicilor maghiari de bună credinţă din cele două judeţe să acţioneze pentru buna convieţuire şi pentru descurajarea unor manifestări separatiste şi autonomiste pe criterii etnice, spre binele tuturor.

Aşa să vă ajute Dumnezeu.Iaşi, 15 februarie 2008

Preşedinte executiv SecretarConstantin Mertic Mihai Constantinescu

(sursa: Arhiva Centrului European de Studii Covasna-Harghita, 2008)

61

Anexa nr. 12Un semn de solidaritate din capitala Moldovei

Scrisoare deschisă adresată Domnului Ráduly Robert Kálman, Primarul Municipiului Miercurea-Ciuc

În continuarea prezentării principalelor argumente împotriva autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut secuiesc”, redăm întrebările şi problemele adresate primarului municipiului Miercurea-Ciuc, Ráduly Robert Kálman, de d-l Mihai Constantinescu din Iaşi, prin intermediul unei scrisori deschise, ca răspuns la afirmaţiile acestuia apărute în publicaţia ieşeană „7 est”, conform cărora „Autonomia Ţinutului Secuiesc este o soluţie firească de a ne simţi la noi acasă în România”.

Scrisoare deschisă Domnului Raduly Ro-bert Kalman, Primarul Municipiului Miercurea-Ciuc.

„Un titlu cu litere de-o şchioapă apărut în bisăptămânalul ieşean „7 est” din 21-24 februarie 2008 mi-a atras atenţia într-un chioşc de ziare: Ţinutul secuiesc al doilea Kosovo?

Am citit cu atenţie reportajul scris de Oana Bugeag şi am constatat că vi s-a acordat un spaţiu important pentru a vă expune opiniile, în raport cu alţi intervievaţi din zonă.

Spusele dumneavoastră nu mă miră, până într-un punct. Nici nu mă supără, iarăşi până într-un punct. Punctul acela este zicerea dvs. că „Autonomia Ţinutului secuiesc este o soluţie firească de a ne simţi la noi în România”.

De aici începe reportajul tinerei ieşence să pună întrebări, precum:De ce vă simţiţi bine ca primar la Miercurea-Ciuc, în România, d-le Ráduly?

V-a contestat cineva calitatea obţinută prin votul liber şi democratic al locuitorilor? Vreo autoritatea a statului tomân, locală sau naţională, vă împiedică să aplicaţi în viaţă programul dvs. electoral?: Aveţi vreo oprelişte în cadrul Consiliului Local M. Ciuc, sau a celorlate localităţi precum şi al Consiliului Judeţean Harghita, să adoptaţi hotărârile cuvenite pentru administrarea localităţilor în care funcţionaţi?

Din datele oficilae, în judeţul Harghita, din cei 67 primari, 57 sunt de etnie maghiară; din 67 viceprimari, 62 sunt de etnie maghiară; din cei 143 consilieri municipali şi orăşeneşti 113 sunt de etnie maghiară, iar din cei 682 consilieri comunali 597 sunt etnici maghiari. Ce autonomie mai doriţi dvs., când cei care iau deciziile pe plan local sunteţi dvs., etnicii secui? Vă încurcăm noi cei din Moldova, să decideţi în mod autonom? Nu, domnule Ráduly, Dvs. hotărâţi ceea ce trebuie făcut acolo, spre binele secuilor, românilor, ţiganilor şi altor vetnii. Toate egale în faţa legii. În oraşul dvs. şi în ansamblu judeţului Harghita, în expresie de limbă maghiară sunt nu mai puţin de 29 mass-media scrise şi audio-vizuale, în timp ce, locuitorii pot găsi în limba română doar cotidianul „Informaţia Harghitei”. Ce altă autonomie mai doriţi dvs? Accesul la casele de cultură din oraşele judeţului Harghita este doar pentru etnicii maghiari, pentru că toate programele sunt în limba lor, şi nici un angajat nu este de etnie română. Aceasta nu se numeşte autonomie culturală, domnule Ráduly? Despre învăţământ, ce să mai vorbim? Cu oarece mici excepţii, acesta se desfăşoară în limba maghiară, aşa cum este prevăzut, dealtfel, prin Constituţie şi Legea învăţământului. Ce fel de autonomie mai trebuie pentru ca dvs. să vă simţiţi „la dvs. acasă în România”?

De ce nu reprezintă toate aceste la un loc „soluţia firească” pentru a vă simţi acasă şi invocaţi altceva, de genul „autonomia Ţinutului Secuiesc”? În limbaj modern,

62

european, terminologia uzitată este de sorginte administrativă, economică, financiară şi, în nici un caz etnică, aşa cum, cu nostalgie medievală sugeraţi dvs. A fost odată acest Ţinut Secuiesc, descris frumos de Orbán Balász, când era firesc ca etnicitatea să fie un element important al discursului politic. Astăzi, însă, societatea umană are la bază civismul, naţiunea civică, bază şi pentru construcţia Uniunii Europene, din care facem parte toţi cei aflători în ţara numită România.

Aşadar, domnule Ráduly, nu-mi rămâne decât să constat că dvs. personal v-aţi dori altceva decât ceea ce aveţi la dispoziţie conform Constituţiei. Aveţi în vedere independenţa teritorială pe criteriu etnic? Nu uitaţi, însă, că pe terenul de sport se află şi alţi jucători, iar dvs nu alergaţi singur. De aceea, vă îndemn să fiţi calm… La români este o vorbă: Dă, Doamne, mintea românului cea de pe urmă! Poate şi la secui este o vorbă simetrică: Dă, Doamne, mintea secuiului cea de pe urmă! Aşa să vă ajute Dumnezeu”.

(scrisoare apărută în „Condeiul Ardelean”, anul III, nr. 32 (67), 7-13 martie 2008)

63

Anexa nr. 13Eveniment editorial

„Un fals „referendum” pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente”

Există lucrări care străbat prin vreme; Ele rezistă prin temeinicia şi limpezimea abordărilor, prin profunzimea şi justeţea argumentelor, prin calitatea scrierii şi în multe cazuri prin actualitatea subiectului. Când subiectul tratat este cel al momentelor cruciale pe care le străbate o comunitate umană, când autorii arată francheţe în exprimarea ideilor, fraza concisă vădind profun-zimea cunoaşterii realităţii şi truda scriituri, cărţile ajung uşor la oameni, străluminându-i.

Cartea de faţă, „Un fals „referendum” pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente”, apărută la Editura Eurocarpatica, se bazează pe conciziunea ştiinţifică a arhivistului, istoricului şi sociologului Ioan Lăcătuşu şi profunzimea juristului, fin cunoscător al legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene, avocatul Ioan Solomon. Datorită acestor calităţi lucrarea primeşte pecetea probităţii şi devine astfel un eveniment editorial. O astfel de carte o aveţi acum în faţa privirii şi a cugetului. Parcurgând- o filă cu filă, veţi zice, ca şi mine, că merită lumina tiparului, ea demontând pas cu pas „argumentele” liderilor politici maghiari, aduse în favoarea aşa-zisului „referendum” şi a pretenţiilor lor că drepturile lor sunt încălcate de autorităţile româneşti.

Cartea, mesajul ei, ne arată cât de trează şi cât de vrednică este munca acestor doi oameni, autorii Ioan Lăcătuşu şi Ioan Solomon, în aceste vremuri cruciale pentru viitorul poporului nostru, prin „atenţionarea” pe care ne-o pune la dispoziţie şi cu această ocazie. Cartea este structurată pe şase domenii-capitole-studii.

I. În primul, „Argument”, autorii explică necesitatea apariţiei lucrării: pentru că „reprezentanţi ai minorităţilor continuă să pretindă că drepturile şi libertăţile acestei minorităţi sunt consecvent încălcate de către autorităţile române, dezinformând forurile Uniunii Europene cu privire la pretinsele abuzuri săvârşite de autorităţile române asupra minorităţilor maghiare”.

II. În al doilea studiu, intitulat „Un referendum fals, anticonstituţional şi fără obiect”, autorii demonstrează ilegalitatea şi nulitatea „referendumului” prin trimiterile la Constituţia României – art. 148 şi Legea 3 din 2000 cu privire la organizarea şi desfăşurarea referendumului în România, care au fost grav încălcate. De asemenea, autorii demonstrează pas cu pas falsul ştiinţific din punct de vedere sociologic săvârşit de organizatorii aşa zisului „referendum”

III. În studiul intitulat „O autonomie anacronică deja existentă faptic în judeţele Harghita şi Covasna”, autorii reliefează transformările petrecute în privinţa drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale după 1989, garantate de România la nivelul standardelor Uniunii Europene, în domeniile învăţământului, culturii, limbii, religiei, tradiţiilor şi obiceiurilor. În fapt, în această zonă „nu se poate vorbi de democraţie, ci de etnocraţie”… „astfel încât cei care au în realitate nevoie de protecţie legală, pentru a-şi conserva identitatea etnică, sunt românii şi nu maghiarii”.

IV. „Necesitatea unei discriminări pozitive pentru românii numeric minoritari în zonă” este intitulat următorul studiu. Autorii argumentează, cu temei, de ce se impune o asemenea politică şi cum s-a ajuns la „status-ul scăzut al românilor supuşi la numeroase discriminări instituţionale”... „Lipsa unui sistem eficient de protecţie a identităţii etnice a românilor din comunităţile reduse numeric, împreună cu existenţa unui climat de convieţuire interetnică refractar la prezenţa alterităţii, a determinat

64

perpetuarea şi accentuarea sentimentelor de frustrare şi marginalizare a românilor din foarte multe localităţi din judeţele Covasna şi Harghita. Românii din judeţele amintite nu dispun de cadrul legal, instituţional şi logistic pentru a contracara prin forţe proprii efectele politicii etnocentriste şi exclusiviste ale administraţiei locale aflată sub administraţia perpetuă a UDMR.”

Trebuie să se găsească - continuă autorii - strategii şi modalităţi concrete de aplicare a prevederilor Memorandum-ului explicativ al Recomandării 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care precizează că „drepturile protejate în acest protocol se aplică tuturor, inclusiv unei etnii majoritare când ea este minoritară într-o regiune a ţării lor. Spre exemplu: minoritatea maghiară este majoritară în anumite regiuni ale României. Românii minoritari în aceste regiuni trebuie să fie protejaţi prin dispoziţiile acestui protocol”. Este nevoie de un cadru legislativ care să îndrepte aceste nedreptăţi şi abuzuri, să le elimine sursele, cu o fizionomie juridică bine definită care să abordeze diferenţiat problematica din judeţele Covasna şi Harghita.

V. „Argumente împotriva separatismului pe criterii etnice a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş” este intitulat următorul studiu. Aici autorii trag un serios semnal de alarmă, atenţionează în mod deosebit asupra pericolului separatismului pe criterii etnice promovat de liderii formaţiunilor politice maghiare şi nu numai asupra minorităţii româneşti din zonă, care se vede abandonată de statul român, considerată „pierderi colaterale” şi chiar şi a maghiarilor de aici.

„Toate formaţiunile care se manifestă, până în prezent, pe prima scenă a reprezentării politice a minorităţii maghiare (UDMR, CNS, UCM, CNMT) merg pe un singur culoar, cel naţionalist, întrecându-se una cu alta, în căutare de suporteri, în exacerbarea şi inflamarea discursului politic cu teme revizioniste şi autonomist-segregaţioniste, neexistând nicio formaţiune politică maghiară care să le propună maghiarilor un altfel de proiect politic, o alternativă de convieţuire europeană în patria comună, România, devenită stat european cu drepturi depline. Maghiarii, cărora li se adresează UDMR, CNS, UCM, CNMT sunt prinşi, astfel, ca într-o capcană, din cauza lipsei de alternativă politică. În acest context, această lipsă de alternativă a maghiarilor este nefirească, neexistând o formaţiune din rândul lor, care să le ofere un proiect de viitor european şi care să nu ducă spre Evul Mediu, ci spre Europa secolului XXI.”

VI. În „Concluzii”, ultimul capitol al primei părţi a lucrării, autorii au selecţionat cele mai sugestive reacţii de respingere a revendicărilor autonomiste ale liderilor maghiari, la nivelul discursului politic românesc (preşedintele PD – Emil Boc), la nivelul discursului comunitar (Memorandum-ul Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna) şi la nivelul discursului academic (sociologul prof. dr. Ilie Bădescu).

Un simulacru de referendum, organi-zat ilegal. Interesantă şi optimistă mi se pare a fi concluzia autorilor care afirmă următoarele: „Faţă de cele arătate, putem concluziona că ne aflăm în faţa unui simulacru de „referendum”, lipsit de motivaţie legitimă şi reală, organizat de asociaţii neînregistrate legal şi conduse de liderii nostalgici, rupţi de realitate, care întreţin şi exploatează „visul Ungariei Mari” şi ne-acceptarea realităţilor politico-statale ireversibile de după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, încercând cu orice chip forţarea legiferării unei autonomii anacronice, de tip medieval, ce nu va fi acceptată niciodată de poporul român, şi care reprezintă un demers nociv pentru convieţuirea interetnică şi propăşirea zonei, contravenind fundamental nu doar Constituţiei şi legislaţiei României, ci şi principiilor, reglementărilor şi valorilor Uniunii Europene, precum şi dreptului internaţional.”

65

A doua parte a lucrării cuprinde o bogată bibliografie folosită în redactarea studiilor - 84 de lucrări, studii şi articole, în care se regăsesc nume prestigioase ale sociologiei, istoriei şi etnografiei naţionale şi internaţionale.

Anexele care urmează, vin să argumenteze cu legi, documente (memorii, statistici, situaţii comparative) şi articole din presă ideile expuse în prima parte a lucrării.

Românii au ajuns la un „status inferior” în propria ţară. Consider că noua apariţie editorială, la Editura Eurocarpatica din Sfântu-Gheorghe, sub egida „Centrului European de Studii Covasna-Harghita”, a fost stringent necesară pentru a elucida cel puţin două aspecte: Ce a fost aşa-zisul „referendum” lansat de liderii maghiari? Care sunt realităţile convieţuirii româno-maghiare în ultimii 18 ani în care românii au ajuns la un „status inferior” în propria ţară?

Publicarea lucrării, atât în limba română, cât şi în limba engleză oferă politicienilor români, cât şi din Parlamentul Uniunii Europene tabloul real al scenei politico-sociale şi etnice din zonă, al abuzurilor săvârşite de autorităţile române asupra românilor – aş spune eu – şi nu asupra maghiarilor.

Felicit autorii pentru acest nou demers de curaj civic, survenit după foarte multe astfel de fapte săvârşite de-a lungul ultimilor 18 ani, puse şi de această dată în slujba adevărului şi românilor din arealul sud-est transilvan. Ţin să-l felicit în mod deosebit pe avocatul Ioan Solomon, aflat la prima sa carte. Îi doresc la mai multe înainte!

Referindu-mă cu un alt prilej la una din lucrările de referinţă ale doctorului Ioan Lăcătuşu, îl citam pe ilustrul poet Tudor Arghezi, felicitând autorul cu „carte frumoasă, cinste cui te-a scris”. Astăzi aş vrea să mai adaug şi „cinste şi celui care te citeşte!”

Prof. Vasile Stancu

(recenzie apărută în „Condeiul Ardelean”, Nr. 54, din 7-13 decembrie 2007 şi Nr. 55, din 14-20 decembrie 2007)

66

Anexa nr. 14Un Manifest Român împotriva autonomiei teritoriale pe criterii etnice

În ziua de 1 februarie 2008, a avut loc la Facultatea de Sociologie din strada Schitu Măgureanu lansarea lucrării cu titlul „Un fals „referendum” pentru impunerea unei autono-mii anacronice deja existente”, la care au participat cadre universitare, studenţi, cercetători, cadre de conducere din institutele de cercetare pe probleme etnice şi geopolitice, arhivişti, militanţi pe tărâmul relaţiilor interetnice ale românilor cu celelalte minorităţi. Cu acest prilej s-au dezbătut gravele probleme ale etnicilor români minoritari numeric din judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş, lăsaţi la discreţia liderilor maghiari – dominaţi politic, economic, social şi cultural – întrucât sunt lipsiţi de instrumentele legale de a-şi apăra identitatea şi spiritul românesc. La această paradoxală situaţie, ca circa 100.000 de români din cele două judeţe cu populaţie compact maghiară, Covasna şi Harghita, să fie asimilaţi prin maghiarizare, enclavizare, dispreţ şi umilire de către maghiari, s-a ajuns din cauza lipsei unei politici statale coerente, elaborată cu un profund simţ naţional şi patriotic ce trebuia instaurată din primii ani după evenimentele din decembrie 1989 de către guvernele ce s-au perindat la putere. Au trecut 18 ani şi ele manifestă aceeaşi iresponsabilitate faţă de destinul social-istoric al acestora în mod special, al tuturor românilor în general, dacă avem în vedere extinderea crescândă a intereselor de dominaţie a maghiarilor în Moldova, în localităţile cu ceangăi, în întreaga Transilvanie, unde se află maghiari, inclusiv în localităţile cu populaţie infimă maghiară din Regat, unde László Tökés primeşte voturi pentru europarlamentar.

Din lucrare şi intervenţii s-au evidenţiat două concepte noi: cel de minoritate regională numerică, ce reclamă o strategie specială pentru conservarea ei ca reprezentantă a poporului denominator al statului, cu aplicabilitate şi în Uniunea Europeană prin simplul fapt că sunt multe ţări cu enclave de minoritari între frontierele lor şi cel de identitate deschisă ce semnifică ospitalitatea, nevoia de bună con-vieţuire, armonie şi cooperare între majoritate şi minorităţile existente pe acelaşi teritoriu. Ambele concepte au acoperire deplină în realitatea socio-etnică a multor ţări europene cu structuri multi-etnice, fapt ce impune liderilor şi organismelor UE elaborarea şi aplicarea unei legislaţii unice şi unitare pe întreaga Uniune în această problemă, care astfel, riscă să ducă la destrămarea statelor naţionale – piloni de rezistenţă ai existenţei şi durabilităţii în timp a acestei mega-construcţii de nivel continental.

Dezbaterile au pus în lumină, în primul rând, atitudinea trădătoare faţă de români a tuturor guvernelor post-decembriste şi favo-rizarea fără frontiere a minorităţii maghiare, adăugată permanent la guvernare, care a ajuns să decidă politica internă a României, în timp ce o blamează şi denigrează atât în UE, cât şi în întreaga lume, prin reprezentanţii ei din diasporă.

În încheiere, participanţii au decis redactarea unei Declaraţii a tuturor participan-ţilor prin care solicită precizarea fermă a poziţiei preşedinţiei, parlamentului şi guvernului faţă de situaţia gravă a românilor cu statut de minoritate regională în centrul ţării, care s-au manifestat ca o identitate deschisă la contactul cu alte culturi şi elaborarea unei strategii consecvente şi coerente de apărare a identităţii lor naţionale, făurită în secole de convieţuire după regula de aur a toleranţei, înţelegerii şi bunei vecinătăţi. A fost propusă, de asemenea, traducerea acestei lucrări în limba maghiară şi engleză şi trimiterea ei la organismele europene: Parlamentul European, Comisia Europeană etc., la toţi politicienii români şi

67

europarlamentarii români pentru a susţine cu argumente ştiinţifice şi practic-etnice cauza românilor şi a românităţii în zonele unde este periclitată de liderii maghiari.

Cei doi autori, profesionişti remarcabili, dr. Ioan Lăcătuşu, autor a numeroase lucrări de sociologie şi istorie având ca temă relaţiile inter-etnice româno-maghiare şi avocat Ioan Solomon, reprezentant al breslei juriştilor, prezenţă incomodă în Consiliul Municipal Sf. Gheorghe, care a dejucat adeseori proiectele maghiarilor în acest organ local, ambii militanţi activi şi consecvenţi pentru apărarea drepturilor români-lor la un tratament corespunzător cu legislaţia română şi europeană, au fost apreciaţi şi felicitaţi de participanţii la dezbatere.

Volumul cu titlul de mai sus este o lucrare de sinteză, de ordinul esenţei celei mai profunde pe care au realizat-o cei doi excelenţi autori, sociologul dr. Ioan Lăcătuşu şi avocatul Ioan Solomon, ambii trăitori şi autentici cunoscători ai realităţii socio-etnice din zona Covasna-Harghita, iar pe deasupra, lideri activi ai apărării identităţii naţionale a românilor, consecvent încălcată, fără cel mai elementar respect de concetăţenii maghiari care, deşi se bucură de toate drepturile şi libertăţile pentru păstrarea şi dezvoltarea propriei identităţi naţionale, vor să întoarcă ceasul istoriei cu 1112 ani în urmă.

Prin stilul concis, documentat şi pătrun-zător, lucrarea poate fi numită un Manifest Român – răspuns la falsurile şi elucubraţiile pe care le emit liderii maghiari pentru a-şi impune o autonomie medievală, vetustă şi neoperaţională, într-o perioadă în care se urmăreşte pe toate căile crearea unei Europe Unite, solidare, bazată pe coeziune socială, pe respectarea unor valori fundamentale ca pacea, prosperitatea, libertatea, statul de drept, demnitatea umană.

Argumentele de ordin istoric, geografic, demografic, socio-economic aduse de autori în dezvăluirea sistemului de metode şi tehnici prin care organizaţiile maghiare de sorginte ireden-tistă, agresiv-antiromânească, având drept fundal politic, neîndoielnic, UDMR, falsifică realitatea şi cheamă co-etnicii la aşa-zise referendumuri, sunt imbatabile pentru orice om de bună credinţă şi organizaţie internaţională obiectivă. Ne referim, în mod special, la nivelul european, pentru că pentru toţi liderii maghiari, susţinuţi pe ici-pe colo, de unii reprezentanţi din organismele europene, ei înşişi, dominaţi de ideea autonomismului, ameninţarea cu reclamaţia la Uniunea Europeană şi la Parlamentul European a devenit o cutumă, un obicei, cu care speră să sperie pe românii din zonă şi autorităţile centrale ale României, Guvern, Preşedinţie, dar şi să convingă organismele europene de a-şi atinge obiectivul autonomiei etnice şi teritoriale, mult clamate după 4 iunie 1920, Pacea de la Trianon.

Liderii maghiari au rămas anchilozaţi într-un fals proiect, fără obiect real, dat fiind că în judeţele Covasna şi Harghita ei deţin deja întreaga putere economică, politică, administra-tivă, socio-culturală şi se comportă faţă de români ca în epoca medievală, reînviind raporturile dintre stăpâni şi iobagi, când românii erau consideraţi şi trataţi ca toleraţi, supuşi total lor, fără drept de decizie privind destinul lor. Idealul refacerii aşa-zisului Tinut Secuiesc (ţinut în care nominal nu mai există niciun secui, acum, auto-definindu-se toţi maghiari, după cum se poate vedea din Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor din martie 2002, vol.1, p.681, al Institutului Naţional de Statistică), secui, alături de care împreună cu saşii formau în 1437, după Răscoala de la Bobâlna, Unio Trium Natiorum, este cât se poate de relevant pentru himera pentru care luptă, dar şi pentru ne-egalabila strategie de a maghiariza orice altă etnie care trăieşte alături de ei.

Ceea ce constituie absurdul acţiunilor liderilor maghiari este faptul că ei deţin în fapt autonomia pe toate planurile vieţii sociale, inclusiv spaţiul simbolic al zonei

68

Covasna – Harghita, încât intrând în zonă şi privind multitudinea de inscripţii, nume de străzi, de instituţii şi monumente, te crezi în Ungaria, nicidecum în România, dar reclamă autonomia pe criterii etnice de jure, care le-ar conferi dreptul de a discuta cu Bucureştiul ca de la stat la stat. Drepturile pe care le-a acordat Statul Român, ce le garantează pe deplin exercitarea nestingherită a tuturor drepturilor identitare, politice, culturale, educaţionale, la standarde superioare celor europene, nu le sunt suficiente, deşi reprezentanţii lor - arată autorii lucrării - deţin în mod exclusiv la nivel local toate pârghiile de decizie în consiliile judeţene, consiliile locale, primării, prefectură, servicii deconcentrate din domeniul educaţiei, culturii ş.a., iar la nivel naţional, UDMR, fiind la guvernare, a participat la decizie, prin preşedintele UDMR, în calitate de viceprim-ministru, în perioada 2004 - 2007, coordonând tocmai domeniile educaţiei, culturii şi integrării europene şi având reprezentanţi cu rol de decizie în celelalte autorităţi ale statului român.

Depăşirea măsurii în privinţa drepturilor acordate maghiarilor se întoarce acum împotriva românilor ca un bumerang. Dovadă că, deşi maghiarii constituie numai 59% din populaţia judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, ei se consideră îndreptăţiţi să întreprindă demersuri pentru obţinerea autonomiei pe criterii etnice, fără a ţine cont de poziţia şi interesele celorlalte etnii din zonă şi, în special, ale românilor, care reprezintă 36% din populaţie şi sunt parte a majorităţii denominatoare de ţară.

Succinta prezentare a precondiţiilor care au concurat la actuala stare de lucruri se încheie, cât se poate de întemeiat, cu ideea că în judeţele Covasna şi Harghita, unde maghiarii sunt numeric majoritari, cei care nu au niciun acces la decizie, cei dezavantajaţi şi discriminaţi sunt românii. În această situaţie, cei care au nevoie de un cadru legal de protecţie sub acest aspect sunt românii, ce constituie o minoritate regională numerică supusă discriminării şi marginalizării în mijlocul României. Practic, românii din Covasna şi Harghita suportă toate avatarurile situaţiei de minoritari, fără a se bucura de jure de protecţia statutului juridic de care beneficiază toate minorităţile naţionale, confesionale, sexuale sau de altă natură.

Aceasta fiind situaţia socio-etnică, necesitatea unei discriminări pozitive pentru românii din zonă apare tot atât de inevitabilă ca şi legea gravitaţiei, dacă vrem ca ei şi climatul, atmosfera de românitate să continue să dăinuie pe aceste străvechi meleaguri. Pentru aceasta este nevoie însă de un cadru legislativ care să corecteze nedreptăţile, abuzurile pe care le comit permament maghiarii dominanţi faţă de români, să se elaboreze, corespunzător şi în legislaţia europeană, un cadru legal special, foarte clar definit care să abordeze diferenţiat problema minorităţilor regionale, cum sunt şi românii minoritari numeric din judeţele Covasna şi Harghita, dar parte organică a poporului român. Odată stabilit de către Uniunea Europeană şi parlamentele naţionale un cadru legal pentru aceste minorităţi regionale, ameninţate cu enclavizarea şi deznaţionalizarea, se impune, apoi, ca acesta să fie aplicat cu stricteţe în ţările cu astfel de situaţii. Aici este necesar să intervină cu adevărat, şi nu formal ca până acum, voinţa politică a celor care conduc statul român, pentru stabilirea şi aplicarea unei strategii speciale care să vizeze sub toate aspectele problematica românilor minoritari numeric din judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş.

Pentru realizarea şi implementarea acesteia, autorii actualei lucrări propun înfiinţarea unei structuri centrale consultative care să aibă această menire şi să dea coerenţă, substanţă, finalitate şi eficienţă unui astfel de proces reparatoriu strict necesar. Numai acest set de măsuri ar reprezenta soluţia corectă şi legală a tuturor

69

problemelor etnice din zona Covasna, Harghita şi Mureş a căror rezolvare trenează nepermis de aproape 20 de ani.

Dr. Maria Cobianu-Băcanu

(articol apărut în „Naţiunea”, Anul XVIII, Nr.444 (909), 13-19 februarie 2008, p. 6-7)

70

Anexa nr. 15Covasna, Harghita şi Kosovo

Tot mai des, în ultima vreme, ceea ce se întâmplă în Kosovo este considerat ca precedent pentru Harghita şi Covasna. Intelectualii subţiri se uită cu suveran dispreţ la cei care fac paralela, la cei ce se tem de repetarea, la noi, a scenariului din fosta Iugoslavie. Europa – spun patapievicii – ne garantează graniţele. Dar, aceeaşi Europă a aplaudat bombardarea unui stat european, a aplaudat călcarea principiilor dreptului inter-naţional în cazul Iugoslaviei. Nu este nicio garanţie că scenariul nu se poate repeta.

Pentru mulţi lideri occidentali nu contează faptul că în România minorităţile naţionale au drepturile cele mai largi din Europa, mai mult decât românii; se ascultă, adesea cu plăcere, plângerile vădit mincinoase ale unor lideri minoritari agresivi, făurindu-se treptat, din aceste plângeri, o problemă europeană. Şi, când opinia publică apuseană va fi pe deplin convinsă, în urma tenacelui bombardament informaţional denigrator la adresa românilor, atunci scenariul iugoslav va fi considerat o soluţie normală.

Cu tenacitatea pe care le-o cunoaştem, liderii maghiari din România parcurg paşii spre momentul de conflict dorit. Societatea civilă românească din Harghita şi Covasna a atras atenţia în nenumărate rânduri asupra acestor paşi: au alcătuit o mulţime de memorii către Preşedinţie, Parlament, Guvern; s-au cerut audienţe la mai-marii ţării; au fost publicate zeci de cărţi pe această temă. Rezultatul este nul: autorităţile româneşti competente nu au făcut nimic pentru apărarea românilor din cele două judeţe. Maşinăria distructivă a maghiarilor merge tot mai departe.

Cea mai recentă atenţionare este volumul Un fals referendum pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente, avându-i ca autori pe doctorul Ioan Lăcătuşu şi pe avocatul Ioan Solomon. Cartea a fost lansată, pe 1 februarie 2008, la Facultatea de Sociologie din Bucureşti, într-o reuniune selectă prezidată de profesorul universitar Ilie Bădescu, şi cu remarcata absenţă totală a presei. (Poate şi această absenţă dând dovada interesului societăţii româneşti bucureştene pentru problemele reale ale ţării; dacă era o nouă ceartă a domnilor Băsescu şi Tăriceanu, s-ar fi înghesuit – vorba domnului Ion Cristoiu – toate fătucele din presă). Cartea demonstrează că referendumul pentru autonomia „ţinutului secuiesc” este anti-constituţional; că autonomia etnică deja există; că separatismul pe criterii etnice este de neadmis. Şi întăreşte ideea necesităţii unei „discriminări pozitive” pentru românii din acea zonă; aceasta ar însemna o ocrotire specială în plan cultural, financiar şi reprezentativ; aşadar, nu ar fi îndreptată împotriva cuiva, ci ar conserva elementul românesc într-o parte a pământului de etnogeneză a Poporului Român, pământ asupra căruia singur acest popor are drept de proprietate.

În discuţiile asupra volumului – foarte interesante – unul dintre participanţi a susţinut şi vechea teză conform căreia doar liderii maghiarilor ar dori autonomia şi secesiunea, majoritatea populaţiei maghiare fiind apărătoarea României şi iubitoare de români. Nu se poate nega faptul că sunt şi maghiari serioşi, cu care trăim în pace şi care nu au nimic împotriva Statului ai cărui cetăţeni sunt. Dar, din păcate, majoritatea maghiarilor au dorinţi revizioniste; şi le proclamă zilnic, în presă, în şcoli, în biserici, în teatre; în spiritul acestor dorinţi au o atitudine permanent ostilă românilor, pe care-i dispreţuiesc şi îi batjocoresc. Să ne învăţăm cu ideea că revizionismul este concepţia majorităţii maghia-rilor, şi să luăm măsurile de protecţie a Statului Naţional Unitar ce se impun. Pentru a nu ajunge la repetarea fenomenului Kosovo. Cartea doctorului

71

Ioan Lăcătuşu şi a avocatului Ioan Solomon este un semnal de alarmă, în lunga serie a unor asemenea semnale trimise la Bucureşti de românii din Harghita şi Covasna. Este şi un strigăt de ajutor. Conducerea de peste Carpaţi va fi surdă şi de data aceasta?

Dr. Petre Ţurlea

(articol apărut în „Condeiul Ardelean”, nr. 63, 8-14 februarie 2008)

72

Anexa nr. 16Un strigăt din inima României

Nu de mult am participat la o dezbatere foarte interesantă şi plină de învăţăminte în legătură cu lansarea unei cărţi la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti. Amintita lucrare este într-adevăr o cărticică de 100 pagini, care a fost redactată în cadrul Centrului European de Studii Covasna-Harghita. Titlul lucrării „Un fals „referendum” pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente”. Autorii: dr. Ioan Lăcătuşu, av. Ioan Solomon, amândoi cunoscuţi ca luptând consecvent pentru ţelurile Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, adică să asigure „coordonarea şi unitatea de acţiune a societăţii civile în vederea păstrării şi dezvoltării identităţii naţionale a românilor din judeţele Covasna şi Harghita, a realizării unei convieţuiri interetnice normale cu locui-torii celorlalte etnii în interesul bunăstării generale şi al binelui public, în contextul integrării României în structurile europene”.

Cu mare interes am ascultat reprezentanţii românilor din cele două judeţe care militează contra discriminării UDMR. Mai mult, cuvintele cărturarului prof. dr. sociolog Ilie Bădescu, ale dr. Ioan Lăcătuşu şi av. Ioan Solomon au găsit în sufletul meu rezonanţă intelectuală şi emoţională. Alocuţiunile de deschidere au prezentat o situaţie absurdă în care românii din Harghita şi Covasna au ajuns să fie discriminaţi, prin dictatura UDMR, ca minoritate care în fiecare zi trebuie să lupte pentru păstrarea şi dezvoltarea identităţii naţionale, culturale şi religioase, în ţara lor, în România.

Informarea a fost o sinteză a următoarelor teme ce se regăsesc în broşură: 1. un „referendum” fals, anticonstituţional şi fără obiect; 2. o autonomie anacronică deja existentă în fapt în judeţele Covasna şi Harghita; 3. necesitatea unei discriminări pozitive pentru românii numeric minoritari în zonă; 4. argumente împotriva separatismului pe criterii etnice în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Tematica de mai sus vorbeşte ea însăşi despre importanţa discuţiei publice amintite, la care, în mod cu totul de neînţeles, au lipsit cotidienele din Bucureşti, colaboratorii radio şi tv, analişti politici cunoscuţi şi, nu în ultimul rând, reprezentanţii instituţiilor democraţiei constituţionale (Pre-şedinţie, Parlament, Guvern). Observând aceste absenţe, am cerut permisiunea să accentuez că problemele românilor din Harghita şi Covasna nu sunt chestiuni strict judeţene, ci de interes naţional. De ce am subliniat acest aspect în discursul meu? Fiindcă se ştie că liderii UDMR, în frunte cu Marko Bela, în ultimul timp, au atacat în mod incalificabil România şi au comis o provocare iredentistă strâns legată de discriminarea românilor în Covasna şi Harghita. Pe scurt, problema ridicată cu acel prilej e una a întregii ţări.

Când am cerut explicaţii privind motivaţia absenţei factorilor semnificativi, din partea prezidiului adunării am primit următorul răspuns: „Toate semnele arată că aceşti factori importanţi nu sunt interesaţi de această problemă naţională”. Ca scriitor maghiar autohton şi patriot român, gândesc că nu eu sunt cel care în primul rând trebuie să facă critică dură a pasivităţii şi indiferenţei autorităţilor de la noi. Dar pot să spun că acest răspuns mi-a produs o dezamăgire totală. Pentru că acest gen de indiferenţă este cel mai păgubos pentru societate. Despre asemenea pasivitate şi indiferenţă vorbeşte un document foarte interesant, de găsit în cartea amintită. Iată: „În legătură cu aşa-zisul referendum pe care Uniunea Civică Maghiară şi Consiliul Naţional Secuiesc intenţionează să-l organizeze în perioada 10-18 februarie a.c., în localităţile din zona Sfântu Gheorghe, Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna emite următorul

73

comunicat: «În calitate de cetăţeni români, direct afectaţi de aceste acţiuni anticonstituţionale, solicităm imperativ autorităţilor Statului Român, în mod special Preşedintelui României – garantul respectării Constituţiei şi al integrităţii teritoriale a ţării – precum şi Primului Ministru, să iasă din pasivitatea de până acum faţă de această problemă şi să exprime o poziţie publică, fermă şi tranşantă, de condamnare a acestor iniţiative separatiste care reprezintă o nouă sursă de deteriorare a relaţiilor interetnice din această zonă şi din întreaga ţară»”.

Mesajul acestui comunicat este foarte actual, pentru că toată lumea ştie că Fodor Imre, preşedintele CNS, vrea să meargă la Bruxelles cu rezultatele referendumului, astfel încât acolo, împreună cu Tökés László şi Sógor Csaba, să lupte pentru autonomia teritorială pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut secuiesc”. Toate acestea, CNS le face încălcând interdicţia Preşedintelui şi a Guvernului, ai căror reprezentanţi au declarat că asemenea acţiune e anticontituţională, antiromânească şi se pedepseşte aspru.

Încă nu văd semnele intervenţiei legale promise de preşedinte şi de premier.Cartea cu titlul „Un fals „referendum” pentru impunerea unei autonomii

anacronice deja existente” şi dezbaterea pe marginea ei sunt într-adevăr un strigăt din inima României.

Avem speranţă că nu trebuie să aşteptăm mult ca asemenea strigăt să găsească ecou în întreaga ţară şi mai ales la Cotroceni şi la Palatul Victoria.

Hajdu Győzö

(articol apărut în „Flacăra lui Adrian Păunescu”, Anul VIII, Nr. 10 (331), 22-28 februarie 2008, p. 9)

74

Anexa nr. 17În dezbatere cazul Harghita – Covasna

Chiar în aceste momente când „precedentul” Kosovo este anunţat cu o jubilaţie fără măsură de unii lideri ai UDMR, precum şi de unii parlamentari şi europarlamentari care au crezut de cuviinţă să împărtăşească împreună cu liderii kosovari doritele lor intenţii, primesc de la Centrul European de Studii Covasna-Harghita o carte semnificativă intitulată Un fals „referendum” pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente, semnată de Ioan Lăcătuşu şi Ioan Solomon (Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2007). Cei doi autori trăiesc într-unul din oraşele aşa-zisului „Ţinut secuiesc” şi au asistat pe viu la aşa-zisul „referendum” organizat de câteva asociaţii civile maghiare neînregistrate legal, precum Consiliul Naţional Secuiesc, Consiliul Naţional al Maghiarilor din Ardeal şi Uniunea Civică Maghiară, care, spun autorii „au încercat în ultimii patru ani să dezinformeze forurile Uniunii Europene şi alte organizaţii transnaţionale cu privire la pretinse abuzuri săvârşite de autorităţile române asupra minorităţii maghiare”.

Cei doi autori demonstrează cu argumente de notorietate că toate acestea sunt simple minciuni şi că abuzurile săvârşite acolo sunt făcute în stil larg şi agresiv de către o conducere locală care se crede stăpână pe destinul tuturor celor care trăiesc acolo, încercând o restauraţie maghiaristă sui-generis. Cartea celor doi autori este un strigăt sfâşietor de durere şi suferinţă prin care se arată cum în anii de graţie pe care îi trăim într-o Românie proclamată pompos „stat naţional unitar” există zone ale ţării în care legile naţionale şi Constituţia statului nu funcţionează, fiind înlocuite cu măsuri şi dispoziţii date de către autorităţi maghiare atotputernice fără niciun control din partea statului român, autorităţi care ignoră cu bună ştiinţă însemnele naţionale şi care simt o voluptate cu totul deosebită să provoace naţiunea română şi cetăţenii ei zilnic, metodic, diabolic, fără reţinere, convinse fiind de tactica de aşteptare şi de tărăgăneală a românilor, de toleranţa lor, vecină cu prostia, o toleranţă care nu face decât să încurajeze „procesul de secuizare” şi maghiarizare care are loc acolo de foarte multă vreme. Românii vorbitori de limbă maghiară din satele etnic mixte suferă puternice presiuni religioase, sociale şi politice de a se declara maghiari, aici „cei care nu au acces la decizie, cei dezavantajaţi şi discriminaţi sunt românii”.

Deşi recensământul populaţiei din 2002 a arătat că în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, românii reprezintă 36% din totalul populaţiei, germanii şi rromii 5%, iar maghiarii doar 59%, maghiarii au făcut tot posibilul ca cifrele să fie schimbate în favoarea lor, fie obligându-i pe români să plece în alte locuri, fie determinându-i pe ţigani să se declare maghiari. Se demonstrează în continuare că referendumul pus la cale de către aceştia a încălcat Art. 148 din Constituţie şi Art. 3 din Legea referendumului, termenul de colectare fiind prelungit de nenumărate ori, iar populaţia care putea să spună „nu” evitată. Vinovaţi sunt nu numai organizatorii, dar şi cei care au tolerat o asemenea acţiune, concluzia autorilor fiind clară şi neechivocă: „un guvern care admite utilizarea unei instituţii a statului pe alte căi decât cele admise de Constituţie şi de legile ţării se face vinovat el însuşi de complicitate la un tip de operaţiune care loveşte în stat şi încalcă principalul contract al voinţei colective de stat, Constituţia”.

După declaraţiile celor doi autori, situaţia din judeţele Harghita-Covasna este de fapt una de autonomie teritorială bine instrumentată la toate nivelurile şi la toate comunele. Aici reţeaua de şcoli are „puternice trăsături etnocentriste”, elevii fiind încurajaţi sistematic să ignore limba ţării, încât „la terminarea studiilor nu posedă

75

minimum de cunoştinţe necesare pentru a întreţine un dialog în limba oficială a statului ai cărei cetăţeni sunt”. Politica antiromânească este o trăsătură de bază a întregii activităţi de aici, deoarece în judeţele Covasna şi Harghita există o puternică reţea a instituţiilor de cultură în limba maghiară, de stat sau particulare, cu mult mai dezvoltată decât a celor de cultură românească, supuse desfiinţării ori marginalizării. Ceea ce e nu numai trist, ci şi revoltător este că o bună parte din mass-media „practică un discurs hiperetnicizant şi o politică identitară agresivă, care alimentează sentimentele de intoleranţă şi acţiuni discriminatorii faţă de etnicii români”. Aici s-au ridicat peste 300 de monumente, plăci comemorative (cu texte numai în limba maghiară), troiţe şi alte însemne care marchează împlinirea a 1000 de ani de la cucerirea militară a teritoriului. În această situaţie ne întrebăm dacă practica din Estonia de a-i numi pe ruşi „cuceritori” şi a le pretinde examene severe de limbă la ocuparea de posturi nu s-ar cuveni a fi aplicată şi la noi, de vreme ce vina istorică de exploatare şi jecmănire a populaţiei româneşti, transformată, în simpli iobagi şi instrumente de povară, în trecut a dus la sărăcirea enormă a ţării şi a populaţiei ei.

În anexele cărţii sunt oferite date precise cu privire la reţeaua şcolară din judeţele Covasna şi Harghita cu limba de predare maghiară, de la clasele cele mai mici până la licee şi învăţământ postliceal, dovedindu-se starea precară a învăţământului în limba română şi, în general, a populaţiei româneşti de aici, căci se specifică tranşant: „Toate casele municipale şi orăşeneşti de cultură menţionate (25 la număr) nu au angajaţi români şi nici nu promovează proiecte culturale româneşti” (p. 101), dovadă categorică a politicii discriminatorii şi de purificare etnică practicată aici. Acelaşi lucru şi sub raport economic, în judeţul Harghita funcţionând în 2004 1.443 de ONG-uri, din care numai 12 cu specific identitar românesc şi 25 care promovează multiculturalitatea. În anexe sunt reproduse şi comunicatele şi memoriile românilor din zonă privitoare la situaţia creată. Ele demonstrează că, de fapt, aşa-zisul ţinut secuiesc se bucură de totală autonomie (lista primarilor şi a posturilor ocupate de maghiari este dată de asemenea) şi că modelul Kosovo este deja implementat la scară generalizată. Cum a fost posibil? Iată că a fost, atât prin complicitatea guvernelor care au condus ţara, cât şi prin acea politică ambiguă şi condamnabilă „de închidere a ochilor” la toate încălcările de legi şi dispoziţii constituţionale. Manifestările publice de simpatie cu Kosovo sunt încă un afront direct şi fără reţinere care a dus la situaţia de faţă.

Mircea Popa

(articol apărut în „Făclia” nr 2568 21 februarie 2008)

76

Anexa nr. 18Traian Băsescu: Problematica românească din Harghita-Covasna nu este

percepută la Bucureşti

Sâmbătă, la vila de protocol din staţiunea Covasna, pe parcursul a trei ore a avut loc o discuţie informală între preşedintele României, Traian Băsescu, şi reprezentanţi ai societăţii civile din Harghita şi Covasna, în frunte cu preşedintele de onoare al Forumului românilor din cele două judeţe, P.S. Ioan Selejan. Vorbitorii au abordat o multitudine de probleme care vizează convieţuirea interetnică şi inter-confesională din zonă: izolaţionismul economic promovat de UDMR în ideea prezervării zonei pentru investiţii exclusiv maghiare, spinoasa problemă a predării limbii române, ofensiva marcării simbolice a graniţelor interioare, eliminarea românilor din administraţie, folosirea perversă a legislaţiei autohtone şi europene în scopul purificării etnice, eliminarea limbii oficiale în toate împrejurările în care aceasta ar putea sugera că reprezintă, simbolic, statalitatea. Reprezentanţii societăţii civile româneşti au spus că nu poate exista o convieţuire normală în zonă în lipsa dialogului, respins sistematic de formaţiunile şi autorităţile maghiare.

Trebuie plecat de la premisa nevulne-rabilităţii integrităţii teritorialeÎntrucât discuţia a fost interactivă, în numeroasele sale intervenţii, preşedintele

Traian Băsescu a spus că în orice abordare a acestor teme trebuie plecat de la premisa nevulne-rabilităţii integrităţii teritoriale, deoarece acest risc a dispărut o dată cu intrarea în NATO şi integrarea în Uniunea Europeană, unde regulile sunt foarte clare: nu se bagă nimeni în stabilirea sau restabilirea ordinii interne. Motiv pentru care iredentismul maghiar nu va fi susţinut niciodată oficial şi motiv pentru care, indiferent de cererile CNS, în România nu va veni nici un raportor UE pe probleme de minorităţi. În consecinţă, d-l preşedinte a sfătuit reprezentanţii societăţii civile să se concentreze pe probleme locale, întrucât la nivel naţional nu există nici un fel de temeri; asta chiar dacă problematica românească din Harghita şi Covasna nu este percepută la Bucureşti, unde opinia politică dominantă este aceea că zona aparţine UDMR şi celelalte partide nu se complică să şi-o asume, mai ales că, electoral vorbind, nu au prea multe de câştigat.

Ministrul care a acceptat separarea şcolilor poartă responsabilitatea istorică pentru deromânizarea zonei

Sensibil la problemele ridicate, preşe-dintele ţării a remarcat că lipsa de şanse a românilor de a accede în administraţia locală este profund în neregulă şi că dincolo de funcţiile care implică contact cu publicul, orice pretenţie este un mare abuz. Preşedintele a mărturisit că a perceput separarea şcolilor – chiar din anii ’90 – ca pe o mare ticăloşie şi că ministrul care a acceptat-o poartă responsabilitatea istorică pentru deromânizarea zonei.

Referitor la îngrijorarea că descen-tralizarea e un proces inevitabil şi că, dacă acum românii sunt discriminaţi în varii feluri şi modalităţi, ce se va întâmpla când învăţământul, poliţia şi sănătatea vor fi integral subordonate primăriilor, preşedintele a spus: „Va fi o descentralizare cu reguli. Iar regulile pentru toţi trebuie să nu permită abuzul aici”. Traian Băsescu a afirmat că ceea ce numim eufemistic descentralizare e de fapt autonomie – şi că unităţile administrativ-teritoriale sunt, în fond, autonome, din moment ce dispun întrutotul asupra terenurilor şi clădirilor din domeniul public pe care-l administrează. Totodată, şeful statului a spus că, din punct de vedere al percepţiei la nivel central, marile presiuni pentru descentralizare nu vin din partea maghiarilor, ci din regiunile româneşti, unde primarii vor să decidă totul, să numească directorii, şeful poliţiei etc.

77

Traian Băsescu a confirmat ceea ce de fapt se ştia – şi anume că statul român nu a stabilit o strategie naţională pentru zonă şi că se practică încă purificarea etnică a românilor, situaţie de neadmis şi care trebuie să înceteze.

„Orice aspiraţie nu poate fi încadrată decât în cadrul instituţional pe care România îl are acum”

Duminică, preşedintele Traian Băsescu s-a întâlnit cu reprezentanţi ai administraţiei din cele două judeţe, iar la finalul discuţiei a declarat că a cerut societăţii civile româneşti şi administraţiei locale din judeţele Covasna şi Harghita să discute şi să aibă contacte mai dese, confirmând că a primit promisiunea reprezen-tanţilor comunităţilor că vor întări dialogul între români şi maghiari: „Ei trebuie să înţeleagă că nu mai poate fi nici ca pe vremea lui Ceauşeşcu, adică să se manifeste neîncrederea în maghiari prin aducerea de directori din ţară. Pe de altă parte, majoritarii din Harghita şi Covasna trebuie să înţeleagă că au acces în mod egal în instituţiile publice şi românii, pe bază de competenţe”.

Nu se poate vorbi de autonomie dincolo de limitele constituţionaleŞeful statului a spus că are o singură concluzie în urma celor două zile pe care

le-a petrecut în Covasna, respectiv că românii şi maghiarii din Harghita, Covasna şi Mureş trebuie să trăiască împreună oriunde în România: „Orice aspiraţie nu poate fi decât încadrată în cadrul constituţional pe care România îl are acum. Viitorul Covasnei şi Harghitei trebuie legat în primul rând de buna convieţuire între români şi maghiari şi în egală măsură legat de crearea priorităţilor pentru absorbţia fondurilor europene (...) Bunăstarea nu vine din poveşti, nu vine din lozinci, vine doar din valorificarea şansei de a fi în Uniunea Europeană”. Totodată, Traian Băsescu a atras atenţia că dacă cineva crede că a vorbi despre autonomie, dincolo de limitele constituţionale, este o soluţie, nu face altceva decât să creeze tensiuni inutile.

Referitor la cererea Consiliului Naţional Secuiesc, adresată Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, de desemnare a unui raportor pentru secuime, preşedintele Băsescu a spus. „Se pare că aceşti domni se află încă prin Kîrghistan, n-au aflat că România a intrat în Uniunea Europeană şi a îndeplinit toate standardele cerute, inclusiv cele pentru minorităţi”, adăugând că nu crede că există vreo instituţie europeană care să dea curs acestei solicitări.

Mihai Groza

(articol apărut în „Informaţia Harghitei”, Anul XX, Nr. 4406, 26 februarie 2008, p. 3)

78

Anexa nr. 19Preşedintele Traian Băsescu e alături de românii din Covasna şi Harghita

– Domnule preşedinte Ioan Solomon, v-aţi aflat, alături de Prea Sfinţitul Ioan, Episcop al Covasnei şi Harghitei, dar şi preşedinte de onoare al Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, în delegaţia care s-a întâlnit sâmbăta trecută, în staţiunea Covasna, cu şeful Statului Român, Traian Băsescu. În timpul importantei discuţii, cum l-aţi simţit pe preşedintele României?

– Preşedintele a onorat prin această întrevedere promisiunea pe care ne-a făcut-o în urmă cu doi ani, când ne-am întâlnit la Festivalul „Ciobănaşul”, la Întorsura-Buzăului. Atunci, domnul Traian Băsescu ne-a spus că doreşte să aibă o întâlnire cu Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, care din diferite motive nu a putut avea loc până acum. Sâmbătă, de la primirea noastră şi până la despărţirea de preşedinte, după o întrevedere de trei ore, impresia mea şi a celorlalţi participanţi în delegaţie, a fost una deosebită. Preşedintele, împreună cu soţia sa Maria, ne-a primit la Covasna, în vila sa de protocol, cu căldură, într-o atmosferă lipsită de formalism protocolar. Aşa se face că l-am simţit aproape de noi, fiind sincer interesat de problemele cu care se confruntă românii din această zonă. „Domnul Băsescu a confirmat purificarea etnică a românilor”

– Domnule avocat, ştim că discuţia cu preşedintele nu a fost deschisă presei, lucru care, de altfel, nu ne deranjează. Este firesc ca anumite treburi să se discute cu uşile închise. Totuşi, vă rog să ne spuneţi ce mesaj v-a transmis Traian Băsescu la finalul întrevederii.

– Aşa cum a declarat şi pe posturile de televiziune, domnul preşedinte a confirmat că există aspecte de purificare etnică a românilor din zonă şi că această stare de lucruri trebuie înlăturată atât de autorităţile centrale ale statului, cât şi de cele locale.

– Bun, dar în judeţele Covasna, Harghita şi chiar Mureş autorităţile judeţene şi locale sunt în marea lor majoritate controlate de UDMR şi UCM, adică formaţiunile care îşi doresc autonomia teritorială pe criterii etnice. Să nu ştie oare preşedintele României acest lucru?

– Evident că domnia sa ştie acest lucru, fiind, în virtutea funcţiei pe care o deţine, cel mai informat om din ţară. Iar în calitate de garant al respectării Constituţiei are prerogativele şi îndatorirea să intervină atunci când autorităţile administraţiei publice încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti consfinţite de Legea fundamentală a ţării. Este la fel de evident că, în aceeaşi calitate, domnul Traian Băsescu nu poate fi de acord - cum, de altfel, s-a şi exprimat în acest sens - cu o altă autonomie decât cea stabilită de lege. Ceea ce, implicit, înseamnă că o altfel de autonomie, cum este cea aşa-zis culturală sau teritorială pe criterii etnice, este anticonstituţională şi nu va avea niciodată girul preşedintelui României, indiferent cine va fi, în viitor, acesta. Şi, cu siguranţă, nu va avea niciodată nici acordul poporului român. Acest drum al autonomiei şi segregării pe care liderii politici ai UDMR şi UCM cheamă masa de cetăţeni români de naţionalitate maghiară nu duce nicăieri, fiind o fundătură până la capătul căreia Marko Bela, Szasz Jeno şi ai lor colegi de uniuni nu mai au mult. Iar de acest fapt tot mai mulţi concetăţeni maghiari devin conştienţi.

„Plângerile liderilor maghiari sunt nefondate”– Domnule preşedinte al Forumului Civic al Românilor din Harghita şi

Covasna, de acord cu dumneavoastră. Numai că, vedeţi, liderii maghiari nu numai că insistă de aproape două decenii cu declaraţii şi acţiuni separatiste, dar ori de câte ori

79

nu le place ceva în şi la România invocă Europa. Ba chiar dau fuguţa la Bruxelles şi prin alte capitale ca să se plângă de cât de lipsiţi de drepturi sunt maghiarii şi secuii pe care ei, vezi Doamne, îi reprezintă.

– Este o realitate de netăgăduit, pe care o cunoaşte şi Europa şi toată lumea, că în România minoritatea maghiară are asigurate de către Stat toate drepturile legitime pentru păstrarea şi exprimarea identităţii culturale şi religioase la cele mai înalte standarde, peste cele care se regăsesc în multe democraţii avansate de pe Bătrânul Continent. De aceea, plângerile de care vorbeaţi sunt lipsite de orice legitimitate şi suport real şi, ca atare, niciun şef de stat sau de guvern din Europa nu le poate lua şi nu le ia în serios.

E mai ieftin extremismul, decât munca – La ce le foloseşte atunci liderilor UDMR şi, mai nou, PCM politica aceasta

revanşardă şi segregaţionistă a paşilor mărunţi? De ce se agită ei, în continuu, atât de vehement împotriva Statului Român, având, după cum ştim cu toţii, o strategie clară în vederea obţinerii autonomiei teritoriale pe criterii etnice?

– În primul rând pentru că, aşa cum e cunoscut, este mult mai uşor şi mai ieftin să câştigi capital electoral apelând la coarda naţionalistă, decât să pui osul la treabă şi să te angajezi că vei rezolva problemele care ţin de viaţa de zi cu zi ale oamenilor, adică cele economice şi sociale. E mult mai uşor să ai un discurs extremist, decât să te angajezi că vei repara drumurile, că vei crea locuri de muncă, că vei atrage investitori străini şi că vei asigura un nivel de trai mai ridicat pentru cei cărora le ceri votul. Numai că o astfel de abordare, ieftină, demagogică şi incorectă faţă de propriul electorat, a avut cât de cât şanse de reuşită până la intrarea României în NATO şi Uniunea Europeană. După acest moment, datele problemei se schimbă fundamental, o astfel de politică naţionalist-extremistă, de incitare şi exacerbare a unor resentimente din trecut este falimentară, lucru demonstrat de politica UE şi NATO în acest sens, în care principiul neamestecului în treburile interne şi dreptul suveran al fiecărui stat membru de a asigura respectarea propriei constituţii, a legilor ţării, a ordinii constituţionale şi a ordini publice este respectat. Liderii maghiari trebuie să fie conştienţi de faptul că îşi asumă o mare responsabilitate faţă de propriul electorat dacă vor alege ca, în loc să îndemne la înţelegere şi conlucrare interetnică pentru prosperitatea zonei şi bunăstarea fiecăruia în parte, să se încăpăţâneze să incite în continuare la separatism teritorial, la enclavizarea zonei şi la învrăjbire, cale care ştim unde a dus în provincia Kosovo: la distrugeri, conflicte sângeroase şi la adâncirea, pentru generaţii întregi, a prăpastiei dintre etnii.

– Domnule Ioan Solomon, din nou de acord cu dumneavoastră. Dar ce ne facem cu liderii maghiari care nu sunt conştienţi de acest lucru? Ce ne facem cu minţile înfierbântate care nu văd în faţa ochilor decât autonomia etnică?

– Cred, totuşi, că aceştia vor avea tot mai puţini susţinători, pentru că oamenii de rând pot gândi cu propria minte ce viitor e mai bun pentru copiii lor. În acelaşi timp, Statul Român, aşa cum spuneam, este nu numai îndreptăţit, dar şi obligat de Constituţia şi legile României ca, tocmai în interesul tuturor cetăţenilor săi şi al bunei convieţuiri, să definitiveze şi să aplice o strategie coerentă pentru soluţionarea acestor probleme. Fapt pe care i l-am transmis şi preşedintelui Traian Băsescu, spunându-i, totodată, că în această chestiune trebuie să se implice, alături de domnia sa, şi Parlamentul, şi Guvernul şi partidele politice.

– Domnule preşedinte al Forumului Civic al Românilor, Ioan Solomon, cum apreciaţi nominalizarea Prea Sfinţitului Părinte Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, la funcţia de Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei? Cu atât mai mult cu cât această nominalizare a venit la doar câteva luni după ce

80

Vlădica Ioan a fost ales să candideze şi pentru înalta demnitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române?

– Aşa cum am spus şi anul trecut, nominalizarea Prea Sfinţitului Ioan Selejan drept unul dintre cei trei candidaţi la funcţia de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a fost pe deplin meritată şi a constituit o recunoaştere la nivel naţional a meritelor de excepţie ale ierarhului nostru, de care a dat dovadă cu prisosinţă în cei 14 ani de arhipăstorire a meleagurilor covăsnene şi harghitene. În acest răstimp, Prea Sfinţitul nostru Părinte a dovedit mai mult decât orice alt ierarh că este omul providenţial care a zidit din temelii o Eparhie închegată şi a adus duhul păcii şi al bunei voiri într-o zonă frământată, cum este inima României. Chiar dacă eventuala despărţire de bunul nostru Părinte ar fi dureroasă şi ne-ar întrista, nu putem să nu realizăm că numirea Prea Sfinţiei Sale în scaunul de Mitropolit al Moldovei ar fi în beneficiul cert nu doar al fraţilor de peste munţi, ci al întregii suflări româneşti. Suntem convinşi că, indiferent de voia bunului Dumnezeu, de a ni-l lua ori a ni-l lăsa aici pe Păstorul nostru, Prea Sfinţitul Ioan va rămâne în continuare îngerul păzitor al Covasnei şi Harghitei.

Doru Decebal Feldiorean

(interviu apărut în „Condeiul Ardelean”, Anul III, Nr. 31(66), 29 februarie – 6 martie 2008, p. 6)

81