amine
DESCRIPTION
Chimie Organica, Clasa a XI-aTRANSCRIPT
Amine primare - din molecula de amoniac se înlocuieşte un singur atom de hidrogen.
Structura aminei primare
metil amină etil amină2 propil amină
Amine secundare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc doi atomi de hidrogen.
Structura aminei secundare
dimetil aminăetil metil amină
Amine terţiare - din molecula de amoniac se înlocuiesc toţi trei atomii de hidrogen.
Structura aminei terţiare
trimetil amină dietil metil amină
Nomenclatură
Aminele se denumesc folosind denumirea radicalilor corespunzători urmaţi de cuvântul amină. Radicalii sunt denumiţi în ordine alfabetică, iar numărul de grupe amino este evidenţiat prin prefixele di, tri.
Proprietăţi fizice
•Legăturile de hidrogen influenţează semnificativ proprietăţile aminelor primare şi secundare, ca şi a derivaţilor lor. Prin urmare, punctele de fierbere ale aminelor sunt ridicate.
•Aminele inferioare, precum metil, dimetil, trimetil sau etil amina sunt gaze cu un miros de amoniac şi sunt solubile în apă. Aminele cu masă moleculară medie sunt lichide, parţial solubile în apă şi au un miros de peşte. Aminele superioare sunt solide, inodore şi insolubile în apă. Cu cât numărul de carboni din catenă este mai mare, solubilitatea lor în apă scade.
•Aminele alifatice sunt solubile în solvenţi organici, în special în cei polari. Aminele primare reacţionează cu cetonele, precum acetona, şi majoritatea aminelor sunt incompatibile cu cloroformul sau tetraclorura de carbon.
•Aminele aromatice, precum anilina, au punctele de fierbere mai joase decât restul, datorită imposibilităţii de a crea legături de hidrogen puternice. Tot de aceea solubilitatea lor în apă este redusă, deşi se dizolvă în solvenţi organici. Aceste amine sunt toxice şi sunt foarte uşor absorbite prin piele
Sinteza aminelor
Alchilarea amoniacului
•cu halogeniAlchilarea amoniacului se face în mai multe etape, rezultând în final un amestec de amine primare, secundare, terţiare şi o sare cuaternară de amoniu. Din acest amestec componenţii se separă foarte greu, de aceea această metodă nu are un randament bun.
Cu alcooli
[Cu sulfat acid de metil
Pentru a obţine amine secundare sau terţiare mixte se foloseşte în mod special reacţia anilinei cu sulfatul acid de metil (CH3OSO3H).
,
]in prezenta de Nichel
Reducerea nitroderivaţilor
în prezenţă de Fe/HCl
Reducerea amidelor
]
Reducerea nitrililor
Degradarea oxidativă Hoffman
• BazicitateaAminele au un dublet electronic neparticipant la atomul de azot. Prezenţa acestor electroni
neparticipanţi conferă aminelor un caracter bazic, ei putând accepta un proton.
hidroxid de alchil amină
Proprietăţile chimice ale aminelor
Cu apa reacţionează doar aminele inferioare, deoarece apa este un acid slab. Pentru cele superioare se foloseşte reacţia cu acizi (mai puţin HNO2, care are caracter oxidant şi distruge grupa amino).
Nu toate aminele sunt la fel de bazice. Aminele aromatice sunt mai puţin bazice chiar decât amoniacul. Aminele primare sunt mai bazice decât amoniacul, iar la cele secundare bazicitatea este şi mai crescută.
• Alchilare Alchilarea aminelor primare duce la apariţia aminelor secundare.
Alchilarea acestora produce amine terţiare, iar dacă alchilarea se continuă, apar săruri cuaternare de amoniu.
•AcilareAcilarea aminelor înseamnă înlocuirea unuia sau a ambilor atomi de hidrogen de la gruparea amino. Deci pot fi acilate doar aminele primare şi secundare, pentru că doar acestea dispun de atomi de hidrogeni legaţi de azot. Reacţia se produce tratând aminele cu acizi organici, cloruri acide sau anhidride ac
DiazotareLa această reacţie participă doar aminele primare alifatice sau aromatice, reactantul folosit fiind acidul azotic (HNO2). Deoarece HONO este instabil, el se prepară chiar în mediul în care
se doreşte a fi folosit.
Din diazotarea aminelor alifatice rezultă alcooli şi apă. Grupa amino din amină este înlocuită de hidroxilul din acoladă, rezultând astfel alcoolul. Grupa amino se desface şi ea, atomii de azot unindu-se, iar cei doi atomi de hidrogen se leagă de oxigenul rămas din acid, formând apa.
Din diazotarea aminelor aromatice rezultă săruri de diazoniu.
Sărurile de diazoniu sunt foarte instabile, de aceea ele sunt supuse, imediat după obţinere, altor reacţii.
O altă reacţie la care pot fi supuse sărurile de diazoniu este reacţia de cuplare cu fenoli sau amine aromatice (care pot fi primare, secundare sau terţiare). Din această reacţie reultă azoderivaţi, care sunt folosiţi drept coloranţi în industria textilă.
6) IdentificareaAnilina+hipoclorit de calciu : violet ;Anilina+permanganat de potasiu : verde si apoi in negru (negru de
anilina).
Utilizări ale aminelor
Anilina este cel mai important termen al seriei. Ea se foloseşte ca materie primă pentru industria coloranţilor, a medicamentelor şi a detergenţilor.
Aminele primare aromatice sunt materie primă pentru fabricarea coloranţilor. În reacţie cu acidul nitric (HNO2), formează sări de diazoniu, care se supun imediat (datorită instabilităţii) unor reacţii de cuplare, rezultând azoderivaţi. Aceştia sunt puternic coloraţi şi deci folosiţi în principal în industria textilă.
Printre substanţele medicamentoase rezultate din amine se numără clorfeniramina, clorpromazina, efedrina, fenilefrina, amfetamina, metamfetamina, metcatinona