Amenajarea turistica a localitatii Rosia Montana ca sat turistic

LOCALIZARE : Comuna Rosia Montana este situata in partea central-vestica a Romaniei, in N-V judetului Alba, la altitudinea de 850 m fata de nivelul marii. Amplasata integral in zona de munte, pe versantul nord-vestic al Carpatilor Meridionali, la o distanta de 76 km. de municipiul Alba Iulia, resedinta judetului Alba, la 50 km de orasul Brad, 11 km.de orasul Abrud, 15 km. de orasul Campeni si 135 km de Cluj Napoca. Relieful comunei este in general deluros muntos, in Nord cu inaltimi mai mari , iar la Est pante mai repezi. Localitatea are statut de comun n componena creia intr satele: Coasta Henii, Curturi, Gura Roiei, Crpini, Soal, Vrtop, Grda Brbuleti, Iacobeti, Igneti, Blmoeti, arina, Blindeti, Corna, Bunta i Roia Montan, reedin de comun cu o populaie de peste 5000 locuitori. Este situata ntr-un bazin si este strabatuta longitudinal de Valea Rosiei (Foies) ale carei ape sunt de culoare rosie-galbuie, datorita oxizilor de fier continuti n apele de mina colectate pe parcurs. n mijlocul unui peisaj pitoresc, Rosia Montana se afla n apropierea unor locuri cu rezonanta n mediul turistic autohton si mondial. Putem aminti astfel: masivele Crnic si Cetate, vrful Rotunda - situate chiar n localitate, Detunatele (Detunata Goala si Detunata Flocoasa), vrfurile Geamana si Corabia, Poiana Narciselor, Negrileasa, formatiunea calcaroasa Vulcan-Buces, Valea Ariesului, Pestera Scarisoara, Cetatile Ponorului, Muntele Gaina cu renumitul Trg de Fete si localitatea Brad cu vestitul sau Muzeu al Aurului. Ariesul este unul din putinele rauri ale lumii care poarta in valuri cristaline firicele de aur, depunand in nisipuri renumitul metal Roia Montan este reedina comunei cu acelai nume i are o suprafa de 4.200 de hectare. Prima atestare documentar a Roiei Montane este din 6 februarie 131 p. Chr., aceast dat aprnd pe o tbli cerat gsit ntr-una dintre galeriile ce dateaz din perioada roman. Aceasta nseamn c, nc de la nceputurile sale, Roia Montan este direct legat de aurul ce se gsete n subsolul su.

Comuna Roia Montan (situat n nord-vestul rii, la 128 km de Cluj-Napoca i 70 de kilometri de Alba Iulia, n judeul Alba) adpostete cel mai mare zcmnt de aur din Europa (estimat la 10,6 milioane uncii de aur), exploatat de secole n mod tradiional, n subteran. Reeaua de galerii descoperite depete importana celor similare din Spania, Portugalia, ara Galilor. Pe lng instrumentele de minerit i galeriile atestate ca fiind de pe vremea Imperiului Roman, s-au pstrat i celebrele 25 de tblie cerate (descoperite n galeria Sfntul Iosif n anul 1788 i n galeria Catalina-Monuleti n 1855), documente scrise de o importan deosebit pentru studierea dreptului roman, dar i al vieii economice i sociale n Dacia roman. POPULATIA: Comuna are o populatie de 3872 de locuitori. Etnie : 3518 romani, 55- maghiari, 289- romi, 6- germani, 1-sarb, 1-italian. Religie: 3322- ortodoxa, 154 romano-catolica, 102- greco-catolica, 35protestanti, 214- neo-protestanti, 10-altele. INFRASTRUCTURA: drum national- DN 74A (categoria tehnica M) : Abrud Campeni, care face legatura cu DN 74 si DN 75 ; drum judetean DJ 742 ( categoria tehnica T, iar pe timp ploios H) : Gura Cornei Rosia Montana Corna Abrud, care face legatura cu resedinta de comuna, cu drumul de exploatare care face legatura cu Cuprul Min Abrud si cu orasul Abrud= 19 km. drum comunal : DC 146 Rosia Montana Tarina=5 km, DC 147 Balmosesti- Garda Barbulesti= 4km, DC 148 Carpinis Vartop= 9km, DC 127 Corna Bunta- Floresti= 3 km, DC 117 Bucium- Muntari Rosia Montana= 7km.( sunt drumuri pietruite) ISTORIC: Vechimea acestei asezari poate fi apreciata la cca. 4500 ani, pe baza vestigiilor care dateaza din neoliticul mijlociu (cca. 2500 de ani i.e.n). Alburnus Maior - in timpul stapanirii romane, cunoscut din continutul tablitelor cerate romane ( nr. I, II, VIII, IX,

XVI ) datate in jurul anilor 131-166 e.n, tipic pentru asezari antice: in forma unor colonii aparute in preajma locului de munca. Inca din sec II d.Hr., sub imparatul Traian si apoi Hadrian, se faceau aici exploatari permanente de aur. Astfel au aparut pe ambele versante ale vaii principale - denumita in Evul Mediu Valea Rosie ( Rotbach, Verespatak) nuclee de locuire. Continuarea indeletnicirilor miniere din imprejurimile Rosiei Montane este dovedita si de circulatia monetara din zona. Marile rezerve de minereu aurifer, Cetatea si Carnicul , au fost cunoscute inca de pe vremea dacilor. Dupa retragerea aureliana mineritul se va practica ocazional. Asezarea, constituind centrul exploatarilor aurifere romane din Muntii Apuseni, se intinde pe Valea Nanului si Dealul Carpeni; era alcatuita din mai multe catune - vicus, fiecare dintre acestea avand zone de locuit, zona sacra si necropola (tablitele cerate) Prima atestare documentara a localitatii Rosia Montana -1592. Mentiuni referitoare la zona mai apar in: 1761 participarea la rascoala lui Sofronie, sec. al XVIII-lea - colonisti germani, chiar si francezi, au fost instalati ca mestesugari, 1784 participarea la rascoala lui Horea, Closca si Crisan (Crisan si Closca, isi au originea in aceasta comuna, satul Carpinis), revolutia de la 1848- prezenta locuitorilor comunei in oastea lui Avram Iancu (doi eroi locali : Simion Balint si George Gritta), unirea -1 Decembrie 1918- un numar de sase delegati si-au exprimat adeziunea. La data de 11 iunie 1948 minele de aur au trecut in proprietatea statului, infiintandu-se Intreprinderea Rosia Montana. Legendele si povestile care circulau in zona au fost culese de Maria Botis Ciobanu. Una dintre acestea este credinta in valve - asa numita Valva Bailor (zeitate, care le arata minerilor, dupa faptele lor bune,unde anume sa lucreze pentru a obtine un minereu mai bogat in aur) ; povestea minerului Hutu, omorat de o stanca uriasa, legenda cotoroantei (mai demult o femeie batrana si nevoioasa pastea la Rosia Montana, pe muntele Carnic niste capreDe undeva din varful Carnicului muntele cel mare plin de bogatii iti lua vederea in bataia soarelui. Baba cotoroanta a luat o bucata din materialul acela stralucitor aratandu-l unor domni care au alergat acolo, descoperind marele filon de aur, care de atunci a inceput sa fie exploatat, primind numele de cotoroanta).

ECONOMIA: rata somajuluia crescut de la 50%la70%,dupa inchiderea Minvest, pe 1 iunie 2006 desemnata zona defavorizata de catre Guvernul Romaniei Firme:

Filiala Rosiamin Rosia Montana cu profil minier ( subventionata de stat) S.C Rosia Montana Gold Corporation SA- profil minier SC Maranata Furd profil panificatie, proprietate privata SC Montana Bis- prelucrarea lemnului, proprietate privata SC Lemn Service - prelucrarea lemnului, proprietate privata SC Rosia Construct Prest- constructii, proprietate privata SC Fany Bois SRL prestari servicii auto, comert, proprietate privata SC Andy SRL- comert, proprietate privata SC Transmontana SRL- comert, proprietate privat

UTILITATI: Localitatea dispune de retea telefonica, precum si telefonie mobila cu acoperire pentru Connex, Orange, Cosmorom. Alimentarea cu apa potabila se realizeaza prin intermediul a 15 captari de izvoare grupate in 5 sisteme de aductiune. Apa bruta necesara zonei industriale este preluata din paraul Abrudel printr-un baraj si Taul Brazi. Exista si rezerva pentru stingerea incendiilor ( 108 m.c.), cu timp de refacere de 3 ore. TURISM: Exista multe obiective care ar putea sa atraga turistii in Rosia Montana, atat datorita vechimii localitatii, a caracteristiclor miniere, cat si a peisajelor care in comparatie cu alte zone au fost puse mai putin in valoare. Dintre acestea cele care sunt accesibile si care sunt incluse in traseele pregatite pentru turisti ar fi: Piata Veche, unde sunt case de patrimoniu; cele cinci biserici cu o istorie de peste o suta de ani; cinci lacuri artificiale, numite tauri: Taul Tarinii, Taul cel Mare, Taul Anghel, Taul Brazilor si Taul Cornei; doua monumente ale naturii, Piatra Despicata si Piatra Corbului; Muzeul Mineritului, care pastreaza galeriile romane si o ramasita din steampurile folosite odata de catre mineri, Masivele Carnic si Masivul Varful-Rotundu, Cariera de la Rosia Poieni,

Cariera Cetate, Detunata Goala si Detunata Flocoasa, precum si frumoasa Vale a Corneii sau Valea Buciumului. Obiective turistice: Rezervatii naturale - Piatra Corbului- versanti abrupti, Dealului Carnic si Piatra Despicata - bloc de andezit Lacuri antropice: Taul Mare, Tarina, Brazi, Anghel, Corna, Taul tapului, Taul Gauri. Galeriile romane din Masivul Carnic din epoca romana - Piatra Corbului Muzeul mineritului, instalatii tehnice populare si industriale vechi (steampuri de macinat, colectie de minereuri, vestigii romane si feudale de piatra). Bustul si Casa memoriala - Closca (Carpinis), Mormantul si Casa Memoriala Simion Balint, Monumentul Eroilor- 1914-1918 Monumente de arhitectura populara - case de sec. XVIII- XIX situl arheologic Alburnus Major din epoca romana la Rosia Montana si centrul istoric biserica Adormirea Maicii Domnului, 1741- Rosia Montana centrul istoric al localitatii, sec. XVIII-XIX- Targul Satului, Piata monument eroilor din primul razboi mondial - Rosia Montana bustul lui Closca - Carpenis muzeul mineritului - mina Rosia Montana Primarie Politie Scoala: Scoala cu cls. V-VIII Simion Balint, Scoala cu cls. I-IV Simion Blint, Scoala cu cls. I-IV Simion Balint-Gura Minei, Scoala cu cls. V-VIII Closca- Carpinis, Scoala cu cls. I-IV Gura Rosiei, Scoala cu cls. I-IV Corna, Scoala cu cls. I-IV- Vartop, Gradinite: Rosia Montana, Gura Minei, Gura Rosiei, Carpinis Parohii: Ortodoxe Rosia Montana, Carpinis, Corna, Vartop; Greco-catolica Rosia Montana; Romano-catolice Rosia Montana; Reformata Rosia Montana; Unitariana Rosia Montana

Monumente:

Muzee: Institutii:

Dispensar medical Carpinis Farmacie Posta Biblioteca Camine Culturale Muzeu Casa memoriala- Closca.

Natura: Pe raza comunei Rosia Montana se afla doua situri geologice protejate: Piatra Despicata si Piatra Corbului. Piatra Despicata situata intre varfurile Carnic si Cetate are aspect de bloc izolat, rezistent la eroziune. Piatra Corbului situata intre varfurile Ghergheleu si Curmatura este inconjurata spre est si vest de drumurile ce merg spre exploatarea miniera Rosia Poieni. Rezervatia naturala se afla situata la 1100 -1150 m altitudine, avand aspect de bloc bazaltic de culoare neagra. Valea Buciumului si Valea Cornei, alte obiective turistice importante, impresioneaza prin frumusetea peisajelor si prin atmostera de poveste a Muntilor Apuseni. Comuna Bucium este formata din sase vechi sate ale minerilor aurari, locuitori vestiti pentru ospitalitatea lor, traditiile si firea lor deschisa. Cu ocazia sarbatorilor religioase satenii mai poarta nca costumele lor traditionale buciumanesti, tesute cu fir de aur. Pe teritoriul comunei se afla mai multe rezervatii naturale. Detunatele sunt formatiuni geologice formate din roci bazaltice. De acolo se aduceau coloane de bazalt pentru varful sagetilor de steampuri. Detunata Flocoasa si Detunata Cheala sunt monumente ale naturii. In Poiana Ciuruleasa exista o rezervatie botanica ce conserva o specie ocrotita de mare efect peisagistic, narcisa (Narcissus stellaris), numita de localnici rusculita sau lusca. Poienile cu narcise ocupa culmea si versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse ntre 1150 si 1250 m; dupa o mica ntrerupere, ele se continua pe versantul nord-estic al muntelui Valcoi. Patrimoniul arhitectural-urbanistic al sitului Rosia Montana

Vestigiile arheologice de suprafata ale asezarii romane Alburnus Maior: vaste necropole, monumente funerare exceptionale, edificii sacre, edificii publice; Vestigiile subterane ale exploatarii miniere romane de la Alburnus Maior continuata si amplificata pe parcursul Evului Mediu alcatuite din sisteme de galerii cu sectiune transversala trapezoidala sapate cu dalta, galerii de explorare, de asistenta, de aerisire, de evacuare a apei continuate cu planuri inclinate cu trepte sapate in roca, depilaje inguste, camere cu pilieri si puturi sau amplificate in spectaculoase abataje cu tavane boltite si pereti rotunjiti, specifice tipului de exploatare cu foc; Elementele exploatarii miniere moderne, preindustriale si industriale retele de galerii trasate regulat, dupa o dispozitie geometrica clara; galeria magistrala; sistemul hidrotehnic alcatuit din sutele de lacuri de acumulare, instalatii de control al nivelului apei, canale de dirijare a apei; calea ferata ingusta; atelierele de prelucrare primara a minereului; Asezarea actuala Rosia Montana, al carei fond construit este compus in mare parte din cladiri ridicate intre sfarsitul sec. al XVIII-lea si sfarsitul sec. al XIX-lea, pe o structura conturata deja, probabil, in a doua parte a sec. al XVII-lea; locuinte si gospodarii traditionale valoroase, biserici, monumente votive, comemorative sau funerare care puncteaza peisajul intregului sit si jaloneaza universul satului traditional; Monumentele naturii Piatra Despicata si Piatra Corbului structuri geologice particulare; Patrimoniul mobil celebrele tablite cerate romane documente valoroase atat pentru istoria asezarii de la Alburnus Maior, cat si pentru istoria exploatarilor aurifere sau a dreptului roman descoperite si introduse in circuitul stiintific international inca din sec. al XIX-lea; bogatul inventar arheologic adus la lumina de-a lungul timpului prin descoperiri intamplatoare si, recent, prin cercetarile arheologice sistematice: stele votive si funerare, elemente de sculptura arhitecturala si funerara, ceramica, ustensile si instrumentar casnic, obiecte de podoaba; Patrimoniul imaterial credinte, obiceiuri, dar mai ales amprentele imponderabile ale unor momente si evenimente istorice semnificative pentru identitatea nationala dintre cauzele declansarii Rascoalei lui Horea, unele isi au originea in lucrarile de modernizare a exploatarii miniere de la Rosia Montana initiate spre mijlocul sec. al XVIII-lea; si tot aici mai persista amintirea luptelor purtate de Avram Iancu, secondat de prefectii si tribunii intre care se numara Simion Balint, preot la biserica greco-catolica din Rosia; Peisajul natural si cel antropic, fundal si

in acelasi timp cauza generatoare a tuturor componentelor sitului peisajul utilitar, al asezarii; peisajul industrial al masivelor muntoase, complementar peisajului subteran al exploatarilor miniere. Un patrimoniu atat de pretios prin cuprindere, densitate si stratificare precum cel de la Rosia Montana impune ca obligatorie o abordare exhaustiva a sitului. Aceasta nu poate fi limitata la implicarea arheologica, arhitecturala, etnologica etc., remarcabile, necesare, dar unilaterale si insuficiente daca finele lor conexiuni subterane nu sunt subliniate. Deschiderea necesara unei asemenea abordari este cuprinsa in notiunea de peisaj cultural. Rosia Montana straturile sitului Situl Rosia Montana ni se infatiseaza ca o structura complexa, cu trei straturi definitorii: vestigiile arheologice romane subterane si de suprafata, asezarea si peisajul industrial de suprafata medieval, modern sau contemporan. I. Vestigiile arheologice romane Vestigiile arheologice "de suprafata". Necropole asezate pe pante sau pe platouri orientate spre vai, edificii sacre pe inaltimi si aflate probabil in relatie cu intrarile in exploatarile miniere constituie marturiile unui vast peisaj antic conservat. Sistemele de exploatare subterane. Din cei 70 km de galerii investigate arheologic, 7 km sunt galerii antice romane, concentrate in special in masivul Carnic. Toate acestea contureaza unul dintre cele mai vaste complexe miniere de epoca romana cunoscute pana in prezent, marturie a unui efort uman extraordinar: lucrarile miniere antice sunt realizate intr-un interval de numai cincizeci de ani. II. Asezarea Structura urbana. Modul in care s-a dezvoltat asezarea, in relatie directa cu elementele cadrului natural, forme de relief si resurse subterane, este semnificativ in cadrul sistemului de interactiuni care au generat peisajul cultural al Rosiei Montane. Direct influentata de topografia locului, asezarea este compusa din doua segmente tipologic diferite: unul liniar cu tendinte de grupare zonala, desfasurat de-a lungul culoarului vaii Rosiei, si unul reticular, ordonat de mai multi poli, dezvoltati in jurul unui nucleu principal piata centrala a localitatii.

Trama stradala si parcelarul au suferit modificari nesemnificative pe parcursul ultimului secol si jumatate, de cand dateaza primul document cartografic (1856) pe baza caruia se poate urmari configuratia urbanistica. Configuratia urbanistica a asezarii se conserva, prin elementele sale principale, in forma constituita in prima parte a sec. al XIX-lea, reprezentand unul dintre atributele reprezentative ale sitului istoric. Ansambluri urbane. Din structura asezarii se desprinde ansamblul central, dezvoltat in jurul Pietei marturie valoroasa a momentului de trecere de la forma rurala la cea urbana, a targului minier. Aici au fost grupate cele mai importante functiuni ale asezarii primarie, scoala comunala si gradinita, scoli confesionale, dispensar, farmacie, cluburi, cinematograf, sedii ale societatilor de asigurari, sucursale bancare, pravalii si ateliere mestesugaresti si, nu in ultimul rand, cele trei biserici catolica, unitariana si reformata, impreuna cu oficiile parohiale. Acest profil functional exceptional, suprapus pe suportul arhitecturalurbanistic original, dau acestui ansamblu o valoare care depaseste un simplu context local, devenind reprezentativ pentru patrimoniul national. In aceeasi masura, devine importanta zona din vale, corespunzatoare concentrarii din jurul bisericii ortodoxe si al sediului exploatarii miniere, unde s-au adaugat in timp functiuni publice importante club, popicarie, pravalii si, mai recent, primaria comunei , alcatuind un ansamblu eterogen, original ca structura si caracteristici morfologice. Arhitectura. Doua categorii majore definesc peisajul arhitectural al asezarii: constructiile traditionale cu spatiu de distributie exterior (tarnat) folosite in toate perioadele istorice si constructiile cu influente urbane care apartin momentului de dezvoltare preindustriala (jumatatea sec. al XIX-lea). III. Peisajul industrial minier medieval si modern Industria extractiva si de prelucrare traditionala a modelat peisajul, inca din perioada medievala, prin lucrari tehnice care se alcatuiesc azi in repere pentru identitatea asezarii: taurile, amenajate in tot cuprinsul sitului, au fost absorbite in timp in mediul natural, generand mici unitati specifice de peisaj; sistemul de galerii cu multitudinea de guri de mina de coasta, haldele de steril sau zonele cu steril pravalit pe pante (acum partial vegetate).

Patrimoniul arheologic de la Rosia Montana GALERIILE ANTICE DE LA ROSIA MONTANA: Vechimea mineritului aurifer in Rosia Montana se pierde in cenusiul epocii fierului pe vremea locuirii acestor meleaguri de triburile scito-agatarsilor si geto-dacilor. Desi multe izvoare arheologice sustin ca acestia extrageau aurul din nisipurile raurilor si vailor si mai putin sau aproape deloc direct din zacamant, faptul este contestat de catre geomorfologia terenului. Astfel, forma si pozitia zacamantului, distributia aurului pe verticala, concentratiile cele mai mari fiind aproape de suprafata, sunt tot atatea conditii care le-au permis locuitorilor acestor meleaguri de acum mai bine de 2000 de ani sa extraga aurul direct din zacamant. Numele vechi al Rosiei Montane, Alburnus Maior este compus din toponimul dacic Albrnus si adjectivul roman Maior, necesar datorita existentei si localitatii Alburnus Minor (probabil Abrudul de azi) atestata de scrierile de pe tablitele cerate (TabCer D I, IV, IX, XIII, XVIII). Sigur ca anexarea acestei parti din Dacia Imperiului Roman a avut repercursiuni imense asupra vietii sociale, economice, politice si implicit si asupra modului si a scarii la care se facea extractia aurului. Ceea ce se vede astazi in Carnic ,este ceea ce romanii intelegeau prin largirea granitelor imperiului: o adevarata industrie a extractiei aurului, incepand cu un sistem de conducere autonom in cadrul provinciei foarte bine pus la punct si terminand cu cele mai noi tehnologii ale vremii. Practic tot ce era necesar pentru a extrage o cantitate maxima de aur intr-un timp record. Toate aceste lucruri pot fi dovedite arheologic fie de tablitele cerate fie de vastul sistem de galerii intins pe zeci de kilometrii care pare imposibil sa fie sapate doar pe timpul cuceririi romane. Si totusi raportul arheologilor care cerceteaza aceste galerii din anul 2003 asta pare sa demonstreze. Si totusi, aceasta atentie deosebita pe care o acorda imperiul zacamantului de la Rosia unul din principalele motive ale cuceririi Daciei (106 p. Hr) demonstraza tocmai contrariul si anume ca se stia de imensul zacamant inca de pe vremea lui Traian, ca aurul purtat la Roma era aur dacic (prin asta intelegand aur extras din Dacia si nu pradat din alte parti de catre daci), ca galeriile romane le-au inlocuit si continuat pe cele preromane (in special dacice, tot asa cum cele romane au fost continuate dupa parasirea daciei in 275 e.n.).

Pentru a dovedi cele spuse mai sus trebuie precizat ca reteaua de galerii romane de la Rosia este cea mai mare dintre toate exploatarile imperiului, depasind descoperirile din Spania, Portugalia, Britania si Galia cu toate ca Dacia a fost ultima cucerita si prima parasita (cucerirea romana durand doar intre 106-275 p.Hr). Lucrari miniere romane se considera galeriile si abatajele efectuate cu focul, apa sau otetul, cu dalta si ciocanul ce au profile (forme) aproape uniforme. Duritatea rocilor a jucat un rol esential in alegerea tehnologiei de lucru. In rocile foarte dure, galeriile si abatajele efectuate cu focul, apa sau otetul si au forme circulare sau eliptice. Acest procedeu s-a aplicat cu precadere in partea superioara a masivelor Cetate si Carnic, pe adancimi mici la suprafata din cauza aerajului. Acolo unde roca era mai putin dura sa folosit dalta si ciocanul rezultand lucrari cu forme trapezoidala, patrata si triunghiulara. Daca se manifesta tendinta de desprindere a rocilor, lucrarile erau sustinute (armate) cu grinzi de lemn, folosindu-se aceiasi metoda de exploatare si imbinare a lemnului. Cu acest tip de lucrari s-a patruns mai adanc pe orizontala si verticala in interiorul masivelor muntoase. Incadrarea lucrarilor in aceasta perioada istorica mai este sustinuta si de uneltele de lucru, instalatile de evacuare a apelor din mina (articol), stearturi pentru iluminat, numeroase altare votive si cele funerare, ceramica etc. descooperite si recuperate din perimetrul minier. Astfel de lucrari intalnim peste tot in masivele Cetate, Carnic, Orlea,, Tarina, Igre, Vaidoasa Leti. Masivul Carnic Primele descoperiri arheologice in Masivul Carnic dateaza din primul secol B.C. O echipa de cercetatori condusa de Beatrice Cauuet de la Universitatea din Toulouse cerceteaza masivul din 2000. Cercetarile s-au axat in principal pe partea de west cunoscuta si sum numele de Carnic-Napoleon. Potrivit raportului din 2002 al echipei, acesta este locul unde au fost descoperite galerii antice unice in lume, romane si preromane. Tot Carnicul este si simbolul comunitatii din Rosia Montana a carei istorii este strans legata de cea a masivului. O dovedesc multele legende si povesti dedicate lui dar si cele in care naratiunea aminteste cele doua formatiuni de roci - monumente naturale: Piatra Corbului si Piatra Despicata. Avand in vedere situatia actuala a Rosiei Montane, poate ar trebuie sa luam aminte la una din legende care zice ca atunci cand corbii nu se vor mai intoarce la Piatra Corbului, Rosia Montana va inceta sa mai existe.

"Vestita mina de aur de la Rosia" Romania poseda, fara indoiala, cateva dintre cele mai importante zacaminte aurifere din Europa, a caror exploatare dateaza foarte probabil inca din perioada preistorica. Mineralizatiile aurifere sunt repartizate in trei zone distincte: a) celebrul "Patrulater aurifer" in zona Muntilor Metaliferi din Apuseni b) zona Baia Mare in nord; c) in zona centrala a Carpatilor Meridionali. "Patrulaterul Aurifer" din Muntii Apuseni a reprezentat principalul producator de aur din continentul european. Minele din zona Rosia Montana, Bucium, Almas-Stanija si BradSacaramb au livrat in decursul exploatarii lor imense cantitati de metale pretioase, alaturi de aur zacamintele oferind si argint. De altfel, din punct de vedere mineralogic, aurul nativ din zona Patrulaterului este cunoscut prin continutul sau ridicat de argint (2025%), la care se adauga telurul (0,1%), acest din urma element fiind descoperit pentru prima data la Zlatna in sec. XVIII de profesorul Johann Mller von Reichenstein din Sibiu. Minele din Muntii Apuseni au oferit si alte minerale in premiera mondiala, cum ar fi silvanitul si sacarambitul (nagyagit, cum este el cunoscut in literatura mondiala, dupa vechea denumire maghiara a localitatii). Esantioanele de aur nativ colectionate incepand din secolul al XIX-lea si adapostite in Muzeul Aurului din Brad, Brukenthal din Sibiu sau in colectia Universitatii din Cluj cuprind numeroase raritati mineralogice. "Lana de aur" Cele mai vechi obiecte de aur descoperite pe teritoriul Romaniei pot fi datate in mileniul V i.Ch., aurul fiind, alaturi de cupru, cel de-al doilea metal utilizat de comunitatile preistorice din zona carpato-balcanica. Podoabe de aur au fost descoperite in mormintele si asezarile neolitice, dar cea mai celebra piesa ramane idolul antropomorf de la Moigrad, cantarind nu mai putin de 750 g si fiind lucrat prin ciocanire la cald dintr-o pepita de aur nativ. Studiile intreprinse in anii 90 asupra compozitiei unor obiecte de aur din necropola de la Varna indica depozitele aluvionare ca sursa a metalului folosit, aceasta origine fiind postulata si de cercetatorii romani care s-au aplecat asupra originilor aurului preistoric. Desi primul text privind aurul din Transilvania dateaza de-abia din sec. VI i.Ch., apartinandu-i lui Herodot (IV, 104), majoritatea arheologilor romani sau straini considera ca mineritul aurifer din zona Patrulaterului este mult mai vechi. Dovezile indirecte sunt,

pe de-o parte, numeroasele obiecte de aur din epoca bronzului, pe de alta, faptul ca in alte zone metalifere ale Europei au fost deja identificate vestigii ale mineritului preistoric. Zacamintele de cupru din Tara Galilor (Great Orme), din Irlanda (Mount Gabriel) sau cele din Spania (Rio Tinto) au fost exploatate printr-o retea de galerii care dovedesc ca la nivelul epocii bronzului tehnica mineritului subteran era uzitata la scara intregului continent. Ciocane de minerit din piatra identice cu cele descoperite in vestul Europei au fost descoperite in mina de aur de la Caraciu, in zona Bradului, fiind expuse la sfarsitul sec. XIX de Gabriel Tgls, care le-a considerat pe buna dreptate preistorice. Ele aduc o dovada in plus ca mineritul subteran pentru exploatarea unor filoane aurifere era practicat deja in perioada preromana pe teritoriul Daciei. Aurul fiind un produs rar in orizontul preistoriei europene, era inevitabil ca Transilvania sa nu-l produca doar pentru nevoi locale, ci sa-l "exporte" la nivel continental si cu deosebire spre zona balcano-egeeana catre elitele razboinice ale civilizatiei bronzului. Dovada acestui fapt o reprezinta inelele de aur descoperite pe Insula Lefkas din Marea Ionica si cele de la Velika Gruda de pe coasta Marii Adriatice, identice cu cele gasite in mormantul tumular de la Ampoita, pe valea Ampoiului, toate datand din prima jumatate a mileniului III i.Ch. Aceste descoperiri jaloneaza un veritabil drum comercial care, urmand atat cai terestre, cat si maritime, unea zonele aurifere ale Transilvaniei cu civilizatia Helladicului timpuriu in urma cu aproape 5 milenii. Mereu avida de metale pretioase, Grecia miceniana si-a procurat probabil o parte a aurului care l-a insotit pe Agamemnon si pe ceilalti regi legendari in fastuoasele lor morminte cercetate de vizionarul Schliemann langa zidurile cantate de Homer. Pare mai mult decat plauzibil sa credem, asa cum fac multi cercetatori, ca navele miceniene au patruns si in Marea Neagra, plutind spre gurile Dunarii, unde au putut gasi, asemeni argonautilor, vestita "lana de aur". Metoda colectarii firisoarelor de aur din nisipul raurilor cu ajutorul blanii de animal s-a pastrat intr-o forma apropiata in zona Apusenilor pana in perioada interbelica. Fotografiile lui Bazil Roman, care a imortalizat lumea fabuloasa a aurarilor din Rosia Montana si Bucium, retin imaginea "harlostei" acoperita cu o panza mitoasa care retinea grauntii de aur, mai grei decat nisipul spalat de apa aruncata cu donicioara peste planul inclinat din lemn.

Cele mai impresionante tezaure preistorice de aur descoperite pe teritoriul Romaniei dateaza insa din perioada tarzie a epocii bronzului, adica de la sfarsitul mil. II si primele secole ale mil. I i.Ch. Este si perioada de maxima inflorire a metalurgiei bronzului, cand in zona centrala a Transilvaniei sunt ingropate depozite cuprinzand tone de obiecte din bronz, cele mai mari din Europa acelor vremuri. Ele sunt asociate uneori direct cu obiecte din aur, asa cum este cazul tezaurului de la Cugir, a caror compozitie metalografica n-a fost inca analizata, pentru a putea identifica originea aurului folosit. Dupa epuizarea aflorimentelor aurifere prin exploatari de suprafata, vizibile si astazi in zona Rosia Montana, Bucium sau Zlatna, minerii preistorici au inceput sa urmareasca filoanele in adancime, invingand duritatea rocii prin metoda "focului si apei". Prima mentiune scrisa a acestei tehnici stravechi ii apartine geografului grec Agatarchides, pastrata in opera lui Diodor din Sicilia. Roca era incalzita cu ajutorul focului, dilatandu-se puternic, dupa care era racita prin stropirea cu apa, ceea ce provoca contractia brusca si sfaramarea sa. Ciocanele de piatra intrau apoi in actiune, minereul zdrobit fiind macinat cu ajutorul unor rasnite si mojare din piatra. Din cauza problemelor de aeraj, o asemenea tehnica nu putea fi utilizata la adancimi prea mari, dar este de presupus ca bogatia si densitatea filoanelor aurifere nici nu i-au obligat pe minerii preistorici sa intre prea adanc in tainitele muntilor. La Rosia Montana exista doua zone principale unde au fost identificate asemenea lucrari, una fiind numita semnificativ "Gauri", langa cariera "Cetate", cealalta aflandu-se in masivul Carnicului, pe versantul sau sud-estic si in subteran. La sesiunea anuala de rapoarte arheologice tinuta la Cluj-Napoca in 2004, cercetatoarea franceza Batrice Cauuet avea sa comunice ca unele bucati de lemn descoperite in galeriile din muntele Carnic de la Rosia Montana fusesera datate prin metoda 14C in sec. VIIIVII i.Ch. Perioada corespunde trecerii spre civilizatia fierului, fiind apropiata in timp de atestarea tribului agatarsilor "iubitori de aur" pe teritoriul Transilvaniei. Una dintre problemele cele mai controversate la ora actuala privind mineritul preroman in zona Rosiei Montane se refera la posibilitatea existentei unui minerit subteran in perioada dacica. Judecand dupa marimea prazilor in metal pretios ridicate de romani din Dacia, este evident ca mineritul aurifer a fost practicat intens in ultimele

secole de existenta ale regatului dac. Denumita in mod inspirat de Vasile Parvan "o Californie a antichitatii", Dacia era renumita pentru bogatiile sale in aur, fapt ce i-a permis sa emita nu doar monede din argint, asa cum au facut si celtii, dar si monede de aur, celebrii "kosoni" (care, dupa 1989, au inundat piata mondiala de antichitati, ca rezultat al braconajului cu detectoare de metal in zona Muntilor Orastiei). Dar Vasile Parvan, urmat si de alti arheologi romani, considera ca aurul dacic era exclusiv de origine aluvionara, provenind din spalarea nisipurilor din patul raurilor ce coborau din Carpati. Nu aceeasi este insa si opinia arheologilor francezi de la Universitatea din Toulouse, care din anul 2000 au inceput investigarea sistematica a impresionantei retele de galerii antice de la Rosia Montana. Ei au efectuat numeroase analize prin metoda radiocarbon asupra unor bucati de lemn descoperite pe podeaua galeriilor din masivele Carnic si Orlea, obtinand date care indica intervalul sec. III i.Ch. I d.Ch., adica tocmai perioada civilizatiei dacice. Cam in aceeasi vreme, in zona Galiei, celtii exploatau si ei in subteran zacamintele aurifere de la Lomousin, fapt ce ar trebui sa-i faca pe arheologii romani mai putin sceptici in ceea ce priveste capacitatea dacilor de a sapa galerii in cautarea metalului pretios. Galerii unice in intregul Imperiu Roman Cucerirea romana a Daciei la inceputul sec. II, motivata in primul rand strategic, nu a putut insa ignora nici bogatiile aurifere ale noii provincii. Urmele exploatarilor romane se intalnesc la tot pasul in Muntii Apuseni, dar principalul lor centru s-a aflat fara nici o indoiala la Rosia Montana. Nu intamplator aceasta este singura localitate miniera care a avut o denumire proprie, Alburnus Maior, transmisa prin celebrele tablite cerate, singurele de acest fel descoperite in minele Daciei si printre putinele pastrate din spatiul fostului Imperiu Roman. Textele acelorasi tablite ne transmit insa si informatii privind alte asezari miniere, precum vicus Pirustarum, kastellum Baridustarum sau kastellum Ansis, sate ori cartiere din zona Alburnusului. Acestea ilustreaza colonizarea masiva cu mineri de origine ilira, intreprinsa deja in vremea lui Traian si menita a intensifica exploatarea resurselor de aur si argint ale Daciei. Nivelul inalt al tehnicii miniere antice a fost remarcat inca din sec. XIX de pionierii arheologiei montanistice, un Johann Ackner, Gabriel Tgls sau Frantisek Poepn, urmati in sec. XX de savanti reputati precum

Oscar Davis sau Claude Domergue. Iscusitii mineri dalmati au sapat cu dalta si ciocanul galerii cu sectiunea trapezoidala, forma necunoscuta in restul imperiului, ea fiind specifica doar Daciei. In peretii galeriilor se aflau mici locasuri pentru asezarea opaitelor de lut, in anul 2000 fiind gasita o asemenea lampa intacta, avand pastrat pana si fitilul din interior. Infiltratiile de apa ingreunau avansarea in adancime, pentru evacuare fiind concepute ingenioase sisteme hidraulice, compuse din jgheaburi din lemn si roti cu cupe, primele vestigii de acest fel fiind gasite inca din sec. XIX atat la Rosia, cat si la Bucium si RudaBrad, pentru ca, in urma cu 2 ani, arheologii francezi sa descopere la Rosia in sectorul Paru-Carpeni o noua instalatie de acest fel, admirabil conservata, care va permite descifrarea unor aspecte ramase inca neelucidate. Lungimea lucrarilor subterane de la Rosia Montana n-a putut fi banuita pana in urma cu 23 ani, cand misiunea franceza a ajuns sa carteze doar in masivul Carnic peste 5 km de galerii romane, fara insa ca cercetarea lor sa se fi incheiat, alte vaste lucrari identificate in zona Orlea, Paru-Carpeni si Catalina-Monulest asteptand sa fie si ele explorate in viitor. Cea mai impresionanta lucrare ramane insa galeria descendenta din Carnic, prevazuta cu 125 de trepte cioplite in stanca, care a starnit admiratia arheologilor francezi si romani, nu insa si pe cea a "specialistilor" Ministerului Culturii si Cultelor, acestia acceptand cu seninatate "descarcarea" si, implicit, distrugerea acestui monument cu caracter de unicat in intregul Imperiu Roman. In zorii Evului Mediu Cercetarile de pana acum intreprinse la Rosia Montana par sa indice ca dupa sec. III, respectiv odata cu retragerea administratiei romane din Dacia, mineritul aurifer in subteran inceteaza in Muntii Apuseni pana in zorii Evul Mediu, continuand probabil doar colectarea aurului aluvionar din albia raurilor. Revigorarea mineritului in zona Rosiei se produce incepand cu sec. XIII, cand regii Ungariei colonizeaza mineri germani in tinuturile aurifere ale Apusenilor in scopul valorificarii mai intense a bogatiilor metalifere. Printre primii mineri adusi in acest scop se numara cei asezati in satele Cricau si Ighiu, in vederea exploatarii aurului de la Zlatna si ,,Cherneck" (probabil Carnic, langa Rosia Montana) si denumiti in documentul din anul 1238 "hospites".

Regiunea aurifera AbrudRosia MontanaZlatna facea parte din comitatul Albei, numele tinutului fiind insa dat multa vreme de localitatea Abrud. In anul 1271 "terra Obruth" este daruit de catre regele Ungariei Capitlului romano-catolic al Transilvaniei, ceea ce va provoca nemultumirea minerilor. Cu ocazia confirmarii drepturilor Capitlului de la Alba Iulia, intr-o diploma regala din 1320 se mentioneaza din nou exploatarea aurului si argintului din "districtum terrae Obrugh cum Zalathna", pentru ca la 1347 sa fie mentionate minele din muntii Zlatnei si Carnic ("ac montanas Zalathna et Chernech"). Fiecare evocare documentara a zonei miniere a Abrudului se refera in mod implicit la minele din hotarul Rosiei Montane, dovada fiind pomenirea repetata a muntelui Carnic sau a Vaii Rosiei, a carei apa era folosita pentru actionarea instalatiilor hidraulice de zdrobit minereul, celebrele steampuri. Cu unele perfectionari, acestea vor fi utilizate pana in sec. XX, punandu-si amprenta asupra peisajului zonelor miniere din Apuseni si nascand permanente conflicte legate de utilizarea resurselor de apa ale regiunii. Pe parcursul perioadei medievale, exploatarea subterana a filoanelor aurifere va convietui cu spalarea aluviunilor, dupa cum o dovedeste si un document din sec. XV in care se reglementa dreptul de spalare pe Valea Rosiei, acordandu-se prioritate utilizarii apei pentru actionarea steampurilor. Tehnologia miniera utilizata in Transilvania era cea folosita in Europa acelor vremuri, descrisa in celebra lucrare a umanistului Georgius Agricola De re metallica, aparuta la Basel in 1556. Saparea galeriilor se facea manual, cu unelte din fier, din sec. XVIXVII incepand sa fie utilizat treptat si praful de pusca. Transportul minereului din mina se facea cu vagoneti de lemn, iar pentru evacuarea apei din galerii se utilizau pompe manuale, prevazute cu supape, un exemplar de acest tip, cu o lungime de 7 m, fiind descoperit la Rosia Montana. Cresterea capacitatilor de extragere si prelucrare a minereului aurifer s-a facut prin implicarea capitalului patriciatului orasenesc, mai ales din Sibiu, din sec. XVI patrunzand si capitalul strain, duci ai Bavariei fiind proprietari de steampuri la Rosia Monta na. Forta de munca este furnizata insa de populatia locala, dupa cum o dovedeste un raport din anul 1552 al comisarului imperial Georg Werner, care specifica faptul ca "baiesii aurului sunt aproape toti romani". Patrimoniul cultural de la Rosia Montana

Rosia Montana a devenit cunoscuta in lumea stiintifica odata cu descoperirea in galeriile romane intersectate de minerii din sec. XVIII si XIX a unui numar impresionant de tablite cerate (tablite de lemn, acoperite cu ceara pe care s-a scris cu un stilus) reprezentand documente de drept privat. Prin necunoasterea valorii acestor tablite (erau primele descoperite la acea data in lumea romana!) si prin neglijenta, cea mai mare parte a acestor documente inestimabile sa pierdut. Doar 25 au fost pastrate. Ele aduc o contributie covarsitoare la cunoasterea vietii zilnice intr-un oras minier in epoca romana. MUZEUL MINERITULUI De ce este atat de important patrimoniul arheologic de la Rosia Montana? Pe fondul vechilor descoperiri, care inca din secolul al XVIII-lea au marcat importanta ansamblului roman de la Rosia Montana, o veritabila explozie a cunostintelor noastre s-a produs abia in ultimii 56 ani, ca rezultat al muncii staruitoare a aproape 200 de arheologi, provenind din cele mai importante universitati, institute academice si muzee din tara. Lor li s-a alaturat, cu rezultate excelente, o echipa internationala de arheologie miniera de la Universitatea din Toulouse. Toate aceste cercetari s-au desfasurat in cadrul unui program patronat de Ministerul Culturii si Cultelor si finantat in cea mai mare parte de catre potentialul investitor al proiectului minier, Rosia Montana Gold Corporation. Sapaturile arheologice au dus la identificarea mai multor arii sacre si la dezvelirea a sase temple antice (in care se aflau peste 40 de altare cu inscriptii), la cercetarea in cea mai mare parte a sapte necropole (cu peste 1.200 de morminte romane de incineratie) si la descoperirea unei monumentale incinte funerare, de plan circular. Pe Dealul Carpeni, unde se afla probabil sediul administrativ al anticului Alburnus Maior, a fost dezvelit un mare edificiu cu hipocaust. In subteran au fost identificate excavatii miniere romane, impresionante prin forma si dimensiunile lor, totalizand circa 7 km de galerii antice. Ansamblul arheologic de la Rosia Montana ofera o oportunitate unica de a studia fenomenul colonizarii romane organizate in scopul exploatarii bogatiilor subsolului intr-o noua provincie. Cetatea romana de la Rosia Montana (Alburnus Maior) este poate cel mai autentic document de ilustrare a activitatii mineresti de la inceputuri si pina in prezent in Muntii

Apuseni. Aici sunt galerii, si lucrari miniere caracteristice tuturor timpurilor si pina in prezent. Acum galeriile sunt electrificate. Celebra, si zguduitor de impresionanta cetatea romana, de la Rosia Montana, cu galeriile ei artistice, formeaza dovada cea mai stralucita a geniului tehnic roman, care de aproape 2000 de ani atrage admiratia tuturor vizitatorilor. nfiintarea Muzeului Mineritului vine s ntmpine curiozitatea turistului sau specialistului autohton sau strin, dornic de a cunoaste felul n care strmosii nostri exploatau zcmintele aurifere. Dovezi de necontestat au fost cu grij adunate si pstrate pentru a demonstra traditia multimilenar a acestui mestesug. Dup cum se va observa n vederea schematic de ansamblu, muzeul are dou sectii: una n aer liber si cealalt ntr-o cldire special amenajat. Galeriile, instalatiile mai simple sau mai complexe, materialul arheologic si cel ilustrativ ne prezint felul n care oamenii acestor locuri si-au trit viata trudind din greu pentru extragerea pretiosului metal: AURUL. Vizitnd Muzeul Mineritului de la Rosia Montan, se pot admira: galeria roman; steampuri din lemn cu 9 si 12 sgeti; casa ustensilelor si a stemparului (cramul); macheta unei galerii cu accesorii; lapidariul; instalatii miniere specifice.

Galeria roman Lucrri miniere romane inundate si umplute cu nmol au fost identificate deasupra galeriei principale "Sf. Cruce" din masivul Orlea; n anii 1971 si 1972 acestea, n urma unor lucrri complexe, au fost puse n valoare turistic si stiintific. Dup programul de amenajare dintre anii 1973 si 1975, lucrrile romane au devenit accesibile publicului prin incinta complexului muzeal. MONUMENTE ALE NATURII : Potrivit Legii nr.5/2000, sunt Monumente ale naturii:

Piatra Despicata Piatra Corbului Detunata Goala Detunata Flocoasa Petera Vnaturile Ponorului Centrul istoric

Comuna Roia Montan Comuna Roia Montan Comuna Bucium Comuna Bucium Comuna Ponor satul Roia Montan Comuna Roia Montan, judeul Alba Montan, judeul Alba sat Roia Montana Comuna Roia Montan, judeul Alba

0,20 ha 1,00 ha 5,00 ha 24,00 ha 5,00 ha 5,00 ha 5,00 ha

Avenul din Hoaca Urzicarului PN Sat Vartop

Poiana cu narcise de la Negrileasa Comuna Bucium

Galeriile romane ale exploatrilor sat Roia Montana Comuna Roia miniere aurifere Case - secolele XVIII - XIX

MAUSOLEU ANTIC O descoperire senzaional la Roia Montan a fost dezvelirea unui mausoleu antic n regiunea Hop Guri. Mormnt dublu circular, este singurul descoperit pe teritoriul Romniei, din perioada Daciei romane i conservat att de bine. Datorit presiunii din partea arheologilor din ar i din strintate, precum i din partea localnicilor, s-a decis conservarea sa in situ printr-un program special. Rmne ns neclar ct de eficient va fi acest proiect, avnd n vedere c mausoleul s-ar afla ntre o hald de steril i o carier deschis n care se vor face explozii permanent. EXPLOATAREA AURULUI Exploatarea aurului, o activitate continu de aproape 1.900 ani, din perioada roman i pn n prezent, a influenat condiiile sociale, economice, culturale i de mediu din Roia Montan. De asemenea, aurul a atras numerose grupuri etnice care au migrat n aceast zon, influennd Roia Montan cu propriile lor tradiii culturale. DRUMEII I ACTIVITI ALTERNATIVE

Sunt recomandate drumeiile n zona Roia Montan, trasee pe biciclet sau pe sanie tras de cal cu urmatoarele destinaii : 1.Piata Veche Cetate La Zeus Piatra Despicata Piatra Corbului Calut Taul Brazi Taul Mare Piata Veche 2.Piata Veche - Taul Mare - Jig-Vaidoaia - Tarina - Piata Veche 3.Piata Veche Taul Brazi Bucium Muntari - Detunata Goala Bucium Muntari Piata Veche 4.Traseu cultural 5.Traseu minerit Evenimente

Sarbatori religioase - 2007 Hramul Bisericii Adormirea Maicii Domnului si a Bisericii Pogorarea Sf. Duh Serbare campeneasca - 01 Mai 2007 - 31 Mai 2007 Serbare campeneasca cu ocazia deschiderii pasunatului comunal. Se organizeza anual, in luna mai, in cea mai apropiata duminica de sarbatoarea religioasa Sf. Constantin si Elena

Sarbatoarea fanului FAN FEST - 01 August 2007 - 31 August 2007 Sfarsitul lunii august Ziua Minerului - 20 August 2007 - Satul Rosia Montana

PROMOVAREA SATULUI Facilitati oferite investitorilor: Toate cele admise de lege Teren sau spaii pentru eventuale investiii la preuri negociabile Proiecte de investitii: Proiect minier Proiect de gestionare deeuri menajere prin Programul de finanare PHARE Proiect de modernizare drumuri comunale prin FRDS i SAPARD

Comunele Roia Montan i Bucium sunt localizate n Munii Apuseni, o zon ce abund n resurse naturale i arheologice de interes major.

Confruntai cu un program ilegal de strmutare i relocare, localnicii din Roia Montan, cei mai muli dintre ei fiind fermieri, sunt forai s renune la casele i pmnturile lor. Cu toate acestea, ei sunt hotri s i apere comunitatea natal, s mobilizeze resurse locale i regionale pentru a dezvolta activiti economice alternative. Comuna Bucium este o alt int a companiei miniere Roia Montan Gold Corporation (RMGC). i aici, cei mai muli oameni sunt mpotriva mineritului la suprafat, strmutrii i distrugerii mediului. De-a lungul campaniei lor de salvare a localitii Roia Montan, localnicii s-au adresat i au cerut sprijinul unor instituii experte, agenii de dezvoltare, publicului larg pentru a gsi soluii pentru dezvoltarea comunitii lor ntr-un mod cu adevrat durabil i ecologic, opus tipului de dezvoltare mono-industrial. Cteva dintre aceste activiti sunt agricultura montan, eco-turismul i turismul cultural, industria i serviciile nepoluante etc. Aceste activiti pot fi realizate prin atragerea investiiilor mici i mijlocii, aplicarea pentru finanri instituionale, conservarea i punerea n valoare a motenirii istorice i arheologice, promovarea tradiiilor locale i valorilor culturale. 1 Potenialul agricol Roia Montan are n total 3866 de locuitori i o suprafa de 4200 ha 1. Roia Montan este propagandistic prezentat de ctre RMGC ca fiind o zon mono-industrial, lipsit de orice posibiliti de dezvoltare, altele dect mineritul la suprafa. Cu toate acestea, numai 22% dintre locuitori sunt angajai n domeniul mineritului, iar 45% lucreaz n agricultur i prelucrarea lemnului2. Statisticile disponibile la Primria Roiei Montane arat c: terenul agricol acoper 2306 ha, dintre care 1088 ha de pune i 938 ha de fnee. Roia Montan per ansamblu produce anual 351 tone de fructe, 223 tone de legume, 19.495 hl de lapte fiind a cincea localitate ca producie de lapte din jude, care la rndul su se afl printre cele mai productive din ar. Aceste date arat faptul c pmntul este foarte productiv i c cea mai mare parte a populaiei deine bune ndeletniciri n agricultura tradiional. Pai fcui: 1 -Alburnus Maior a contactat Federaia Naional pentru Agricultur Organic (FNAE), aceasta oferindu-se s organizeze sesiuni de instruire pentru localnicii din Roia

Montan i Bucium n privina ultimelor metode i reglementri din domeniul produselor organice. Asociaia Franco-Romn pentru Agricultur din Judeul Alba (AFRODA) distribuie la Roia Montan buletinul su informativ pentru agricultori. 1 -Alburnus Maior a cerut un studiu despre ntregul potenial al Roiei Montane i domeniul dezvoltrii turismului i agriculturii. Studiul a nceput n ianuarie 2004, la el lucrnd dou studente de la Universitatea de tiine Agricole din Frana, mai precis de la Institutul pentru Agricultur i Dezvoltare Rural Isaralyon. Un pre-diagnostic al zonei este deja disponibil. 1 Potenialul arheologic Roia Montan este cea mai veche aezare minier atestat documentar din Romnia, aadar este mpnzit de vestigii arheologice datnd din vremea dacilor i a romanilor, ct i de vestigii moderne. Roia Montan gzduieste galerii miniere unice n lume unele dintre ele deja introduse n circuitul turistic (actualul muzeu minier din Masivul Orlea), altele recent descoperite n cadrul programului de cercetare arheologic Alburnus Maior (5 km de galerii romane i dace n Masivul Crnic, mausoleul circular de la Hop-Guri, cimitire romane, temple, edificii sacre, termae etc) i multe altele nc nescoase la lumin, potrivit unor cunoscui arheologi i istorici romni i strini. Exist n total 41 de case de patrimoniu i 7 biserici, toate protejate prin Legea 5/2000, ca patrimoniu de interes naional, datnd din secolele XVIII-XIX. Roia Montan ofer aadar posibiliti unice n Europa pentru turismul cultural i pentru o cercetare tiinific aprofundat. Pai fcui: 1 -Alburnus Maior a cerut Ministerului Culturii i Cultelor protejarea in situ a galeriilor miniere romane i dace din Masivul Crnic. Cererea a fost facut i de ctre trei dintre cele mai prestigioase organizaii pentru protecia patrimoniului din Romnia: ProPatrimonio, Trustul Eminescu i Trustul Transilvania. 2 -O echip de arheologi de la Filiala Cluj-Napoca a Academiei Romne i Institutul de Arheologie Cluj au pregtit o cerere oficial ctre UNESCO de declarare a zonei Roia Montan peisaj cultural evolutiv i au aplicat pentru finanare instituional

din partea Uniunii Europene pentru cercetare amnunit i msuri de conservare a motenirii culturale. 3 -Fundaia Pro-Patrimonio a lansat un program independent de cercetare arheologic n comuna Bucium pentru a descoperi i conserva galeriile romane din aceast zon. Acest proiect intenioneaza de asemenea s asigure o finanare suficient pentru dezvoltarea unui muzeu local la Bucium i s fac toate aceste descoperiri arheologice cunoscute publicului. 4 Peisajul natural Monumentele naturale protejate (Piatra Despicat, Piatra Corbului, Detunatele roci de bazalt), lacurile artificiale (turi cum sunt numite pe plan local), recent descoperitele peteri, toate se adaug la frumuseea unic i bogia Roiei Montane, oferind un potenial incredibil pentru dezvoltarea turismului. Pai fcui: 1 -Stabilirea contactelor cu organizaii specializate n dezvoltarea agroturismului: A.N.T.R.E.C, Operaiunea Satele Romneti (OVR) care au fcut vizite de lucru n zon i vor contribui la clasificarea a numeroase case din Roia Montan n regim de pensiuni turistice. n iulie 2004, organizaia Alburnus Maior va demara un proiect pilot pentru dezvoltare alternativ n cele dou comune. Sprijinit financiar de organizaia olandez Both Ends, scopul su principal este de a crea condiiile favorabile pentru dezvoltarea de activiti economice durabile prin implicarea activ a localnicilor din cele dou comunitati ameninate cu dispariia datorit proiectului minier. O component de baz este schimbul de experien vizite de lucru- cu alte comuniti din ar i din strintate n care s-au dezvoltat proiecte de dezvoltare alternativ similare. Proiectul conine o serie de sesiuni de instruire pentru localnicii din Roia Montan i Bucium n domenii cum ar fi agro-turismul, agricultura montan, agricultura ecologic, dezvoltarea ntreprinderilor mici i mijlocii, atragerea fondurilor de dezvoltare specifice pentru zonele montane, zonele miniere, mediul rural n general. Proiectul va fi derulat in colaborare cu

Academia Romn i Academia de tiine Economice din Bucureti, precum i ONG-uri, autoriti locale i centrale. Rezultatul vizat este acela de a ntocmi o Strategie de Dezvoltare. Proiect derulat de Asociatia Ecologista "Floarea de Colt" n parteneriat cu Asociatia "Alburnus Maior" cu finantare de la Fundatia pentru Parteneriat MiercureaCiuc. Lansarea oficiala a Drumului Aurului s-a realizat in cadrul festivalului Fnfest 2005. Scopul proiectului l reprezinta crearea unui cadru favorabil dezvoltarii durabile alternative mineritului n Rosia Montana prin integrarea zonei n rndul celor care beneficiaza de initiativele "Drumurilor verzi". Obiectivele proiectului 1. Identificarea obiceiurilor traditionale legate de minerit si a altor aspecte care tin de identitatea locala n Rosia Montana si satele nconjuratoare. 2. Promovarea acestora ca valori ale zonei prin intermediul unui "Drum al aurului". 3. Implicarea locuitorilor din Rosia Montana n activitati care pot aduce venituri alternative. Perceputa ca zona monoindustriala n special de catre investitori, Rosia Montana reprezinta, de fapt, o regiune cu renumite vestigii arheologice, traditii si obiceiuri care fac parte din identitatea locului la fel de mult ca mineritul. Mineritul a creat, pe de alta parte, un sistem de obiecte, obiceiuri si traditii care pot fi exploatate la nivel turistic. In localitate este in curs de demarare Proiectul Rosia Montana Gold Corporation , care vizeaza revigorarea activitatii miniere prin exploatarea aurului si argintuluiu, folosind metode si utilaje moderne, care nu vor afecta zona din punct de vedere ecologic, fiind prima mare investitie facuta in domeniul mineritului romanesc. Bibliografie: Aurel Sintimbrean - Cetatea de scaun a aurului romanesc www.curierulnational.ro www.wikipedia.com www.rosiamontana.org