1

Ambalaje polimerice

Curs 4

Norme şi reglementări europene

Normative privind ambalajele alimentare

Ex: - monomeri cu mare risc cancerigen: clorura de vinil, acrilonitril

- metale toxice: plumb, cadmiu.

Primele reguli privind ambalajele alimentare → SUA→ FDA (Food

and Drug Administration)

Europa: sfârşitul anilor '50: Germania şi Italia → reglementări privind

migraţia compuşilor chimici din ambalaje (în special polimerice)

- evitarea îmbolnăvirii consumatorilor datorată toxicităţii

unora din aceşti compuşi.

scopul: - prevenirea eliberării excesive a acestor compuşi în alimente

2

Normative privind ambalajele alimentare

La începutul anilor ’60 → Franţa, Olanda şi Belgia → introduc

reglementări similare.

- existau diferenţe de la o ţară la alta

Probleme pentru producătorii de ambalaje:

→ noile materiale trebuiau supuse aprobării în fiecare ţară în parte

→ nevoiţi să schimbe producţia în funcţie de ţara de destinaţie

Normative privind ambalajele alimentare

Sfârşitul anilor '60:

Necesitatea "armonizării" legislaţiilor în vigoare→ pentru eliminarea

barierelor legale ce existau în schimburile Comunitare în domeniul

alimentelor ambalate.

- schimbarea stilului de viaţă (alimente pre-ambalate)

- eliminarea taxelor vamale între ţările UE

- apariţia lanţurilor de supermarketuri

Dezvoltarea rapidă a schimburilor comerciale (incl. alimente ambalate)

3

Normative privind ambalajele alimentare

Comisia CE începe armonizarea în 1972 → prima DE apare în 1976

→ intră în aplicare în 1978

- principiul "etichetării pozitive": materialele sau articolele ce vin în

contact cu alimentele trebuie să fie însoţite de textul "for food", sau un

simbol caracteristic.

Două principii de bază:

- inerţia materialului şi puritatea alimentului: materialul nu trebuie să

transfere niciun constituent al său alimentului în cantităţi ce pot dăuna

sănătăţii omului

Directive privind materialele plastice

Materialele polimerice → cele mai mari divergenţe la nivel naţional.

Primele DE (78/142/EEC, 80/766/EEC, 81/432/EEC) → conţinutul

de Clorură de Vinil → caracter cancerigen

- un sistem de verificare a migraţiei

Legislaţia comunitară a stabilit:

- o listă cu substanţe autorizate la nivel comunitar

- restricţionarea utilizării unor anumite substanţe

90/128/EEC Materiale plastice: monomeri - 7 amendamente până în

2002.

4

Directive privind materialele plastice

2002/72/EC Materiale plastice pentru contact cu alimente - cu

amend. 2004/1/EC, 2004/19/EC, 2005/79/EC, 2007/19/EC, 2008/39/EC

Monomeri şi alte tipuri de precursori:

- lista A: 302 substanţe deja acceptate

- lista B: 20 substanţe - utilizate până la luarea unei decizii

definitive

Conţin:

- liste cu monomerii şi aditivii acceptaţi pentru a fi utilizaţi pentru

obţinerea de ambalaje alimentare

- eventualele limite ale migraţiei specifice.

Aditivi: două liste ce conţin în total 492 substanţe.

Directive privind materialele plastice

Sunt prevăzute două tipuri de restricţii:

2 - aplicabilă în mod individual anumitor substanţe izolate→ acestea

nu trebuie să migreze în cantităţi superioare unei valori date→ în

concordanţă cu caracteristicile toxicologice ale substanţei.

1 - aplicabilă tuturor substanţelor→ nu pot fi eliberate individual sau

cumulat cu alte substanţe cantităţi mai mari de 60 mg/kg sau

10 mg/dm2 per material sau articol (limită totală de migraţie)

5

Directive privind materialele plastice

Pentru ca noi substanţe să fie introduse în liste→ se depune la SCF

(Scientific Comittee of Food) o fişă tehnică ce conţine date ce

permit evaluarea riscului asociat utilizării respectivei substanţe:

- Date privind migraţia

- Date toxicologice

- Identificarea substanţei

- Proprietăţi fizico-chimice

- Domeniu de utilizare avut în vedere

Directive privind materialele plastice

Teste toxicologice ce se efectuează:

Rezultatul depinde de concentraţie:

- determinarea aberaţiilor cromozomiale asupra celulelor

animale/umane de cultură

- 3 teste mutagene:

- pe bacterii

- pe celule animale/umane de cultură

- 0.05–5 ppm – depinde de rezultatele toxicologice

- la 0–0.05 ppm – dacă rezultat pozitiv – utilizare interzisă

- rezultat negativ – limita max. admisă 0.05 ppm

6

Directive privind materialele plastice

Teste toxicologice ce se efectuează:

- 90 zile administrare orală la cantitatea maximă admisă

– fără acumulare în organism

- teste de toxicitate / efect cancerigen pe termen lung

- teste mutagene (mutaţii genetice în celule) şi

teratogene (provoacă malformaţii la făt)

- studii de reproductibilitate

- studii de absorbţie, distribuţie, metabolism, excreţie