Amazonul este fluviul cu cel mai mare debit hidrografic din lume, care înregistrează la vărsare în estuarul său valoarea de 219,000 m³/s, respectiv fluviul cu cel mai extins bazin hidrografic din lume (6,915,000 km²), acoperind cinci ţări ale Americii de Sud: Brazilia (62.4%), Peru (16.3%), Bolivia (12.0%), Columbia (6.3%) şi Ecuador (2.1%). Fluviul Amazon, la fel ca Dunărea, curge de la vest spre est, paralel cu Ecuatorul.

Izvoare

Izvorul Amazonului de la Nevado Mismi, marcat cu o cruce

Amazonul ocupă locul doi în lume, după Nil, în lungime, dar este cel mai mare curs de apă dulce al Terrei datorită a 2 caracteristici de bază debitul de apă şi suprafaţa bazinului hidrografic.

Izvoarele Amazonului se găsesc în masivul peruan Nevado Mismi, la 175 km de Oceanul Pacific, la 190 km nord-vest de lacul Titicaca şi la 110 km nord de oraşul peruan Arequipa, găsindu-se pe râul Apurimac, care este afluentul lui Ucayali, care la rândul său este afluent al Amazonului. Determinarea izvoarelui marelui fluviu au fost fost stabilite în 1971 de către expediţia condusă de Loren McIntyre şi confirmate de alte surse, printre care se pot menţiona National Geographic.

Se poate menţiona că descoperirea izvoarelui Amazonului se făcea după 471 de ani de când spaniolul Vicente Yanez Pinzon descoperise, în 1500, gura fluviului ale cărui ape transformau porţiunea alăturată Oceanului Atlantic într-o Mar Dolce (Marea Dulce).

Amazonul propriu-zis începe de la confluenţa celor doi mari afluenţi Ucayali şi Maranon, care se unesc în amonte de localitatea Iquitos; până la unirea cu apele celui mai mare afluent de pe stânga - Rio Negro, care se produce la Manaus, Amazonul se numeşte Solimoes. În limitele bazinului intră versanţii estici ai Anzilor, o parte din Podişul Guianei, partea nordică şi centrală Podişului Braziliei şi Amazonia, cea mai mare câmpie din lume. Cea mai mare parte a cursului se desfăşoară între Ecuator şi 5º latitudine sudică, cu consecinţe foarte importante în clima regiunii şi pentru regimul de scurgere fluviului.

Informaţiile provenind din surse autorizate despre cantitatea de apă e care o transportă Amazonul sunt, totuşi, destul de diferite. Cu circa 309 ani în urmă, debitul mediu al râului era

estimat la 70 000 m3/s: Ulterior, prin efectuarea altor măsurători, cifra s-a ridicat la 120 000 m3/s, iar după calculele Serviciului geologic al Statelor Unite, aceasta ar ajunge la valoarea colosală de 190 000 m3/s după confluenţa cu râul Xingu, corespunzând unui debit specific de 30,9 l/s·km2. În lucrarea „World water balance and water resources of the Earth”, 1978, debitul mediu împreună cu Tocantins este estimat la 220 000 m3/s. Debitul maxim ar fi de aproximativ 300 000 m3/s, iar cel minim de 70 000 - 80 000 m3/s. Potrivit valorii debitului mediu, Amazonul ar deţine 17-19 % din scurgerea medie a râurilor Terrei.

Fluviul Orinoco este unul dintre cele mai lungi fluvii sud-americane, cu o lungime de 2 560 km. Izvorul sau este in regiunea muntoasa a Guianei, pe versantul Sierra Parima, in sud-estul Venezuelei, la granita cu Brazilia. Fluviul curge spre nord-vest, pana la un punct in apropiere de La Esmeralda, unde se divide. Un brat, numit Casiquiare, se indreapta spre sud pe o portiun de 290 km, dupa care se varsa in Río Negro, un afluent al Amazonului. Bratul principal contiunua spre nord-vest, spre orasul San Fernando de Atabapo, formand granita naturala intre Venezuela si Columbia. Dupa confluenta cu raul Apure, Orinoco se indreapta spre nord-est si traverseaza campiile Llanos, inainte de a se varsa in Oceanul Atlantic.

Orinoco, cu o latime medie de 6 km, are numerosi afluenti, printre care si raurile Caura si Caroní. Delta fluviului, cu o suprafata de 21000 km2, se intinde pe o lungime de 190 km de la punctul de varsare in Atlantic. Intregul bazin al fluviului se intinde pe o suprafta de 1200000 km2,. Orinoco este navigabil pentru navele de tonaj mare pe o lungime de 420 km, de la Ciudad Bolívar, principal centru comercial al bazinului, pana la varsare. Este navigabil pentru navele mai mici pe o distanta de 1600 km.

Paraná este un fluviu cu lungimea de 3.998 km, dacă este considerat împreună cu Río de la Plata măsoară 4.288 km lungime, fiind cel mai lung fluviu din America de Sud.

Curs

Fluviul izvoreşte în Brazilia, el se formează prin confluenţa lui Rio Grande ( 1.360 km) cu Rio Paranaíba (1.070 km) în lacul Ilha-Solteira (1195 km²) care se află în tringhiul format de graniţa statelor Minas, Gerais, São Paulo şi Mato Grosso do Sul. La câţiva kilometri de la ieşire din lacul Ilha-Solteira, va traversa lacul Jupia, care este de asemenea un lac de acumulare. Urmează un curs spre sud de-a lungul munţilor Serra de Maracaju, unde va forma câteva cascade, traversează statele São Paulo, Paraná şi Mato Grosso. Formează graniţă naturală între Brazilia şi Paraguay, traversând frecvent lacuri de acumulare ca Três-Lagoas, Porto-Primavera, şi Ilha-Grande. Inainte de vărsarea afluentului Iguazú se află lacul Itaipú, fluviul va forma în continuare graniţă între Paraguay şi Argentina. Ultimii 500 km va traversa Argentina în apropiere de vărsare în Río de la Plata este o regiune cu smârcuri şi prin unire cu Río Uruguay (1790 km) va forma Río de la Plata (290 km) care se varsă la Montevideo în Atlantic.