Alte tipuri de prevenire a criminalităţiiIn criminologia contemporană se practică şi alte tipuri de prevenire a criminalităţii, deşi noi considerăm că acestea sunt parte componentă a tipurilor de prevenire generală, specială ori individuală. Pentru a evita pe viitor unele neclarităţi, în cele ce urmează ne vom opri succint la încă trei modele/tipuri de prevenire a criminalităţii, întâlnite în special în criminologia română şi în cea occidentală.Prevenirea primară - este strategia preventivă considerată fundamentală, care, prin măsuri specifice în domeniul social (şi nu numai), încearcă să înlăture situaţiile criminogene şi cauzele care le-au generat. Printre obiectivele principale se înscrie şi crearea condiţiilor necesare socializării pozitive a tuturor membrilor societăţii. Aceasta include: programe de creare a locurilor de muncă, condiţii civilizate de viaţă şi trai, locuri de odihnă şi recrecre ctc. în statele occidentale există numeroase programe de prevenire care se adresează cu prioritate familiei, şcolilor şi tinerilor.Familia - poate fi influenţată prin măsuri comunitare în scop educativ-preventiv: acordarea de ajutor familiilor aflate în stare de stres economic şi psihologic; educarea şi direcţionarea părinţilor tineri; educarea copiilor proveniţi din familii defavorizate etc.Şcoala - este instituţia care, după familie, joacă un rol deosebit în formarea şi perfecţionarea continuă a personalităţii. Din aceste considerente, în cadrul prevenirii primare s-au formulat două direcţii orientate spre tratamentul individual al elevilor. Prima direcţie presupune supravegherea elevilor în vederea reducerii violenţei, cea de-a doua - organizarea unor cursuri speciale pentru copiii cu probleme de adaptare.O măsură eficientă în cadrul acestui tip de prevenţie este ajutorul acordat în angajarea la muncă a tinerilor, încurajându-i pe această cale să-şi asume responsabilitatea pentru propriile destine, în scopul înlăturării stărilor şi situaţiilor criminogene se propun numeroase programe de prevenire pentru tineret ce vizează: crearea de locuri de muncă pentru tineret; asigurarea cu indemnizaţii a familiilor tinere cu copii; organizarea unor cursuri gratuite de recalificare; organizarea centrelor pentru tratamentul gratuit al tinerilor alcoolici sau consumatori de droguri etc.In ajutorul prevenirii primare vin şi prevenirile secundară şi terţială. Prevenirea secundară are ca obiect adoptarea unei politici penale eficiente, adecvate şi transpunerea acesteia în practică. Acest tip de prevenire este desfăşurat de organele de drept în scopul aplicării legii. Prevenirea terţială are ca obiect evitarea riscului de recidivă la persoanele care anterior au comis crime. în acest domeniu prioritare sunt: resocializarea şi reintegrarea postcondamnatorie a infractorilor. De regulă însă, prevenţia terţială se reduce la neutralizarea încercărilor foştilor condamnaţi de a se reintegra în societate.Aşa după cum am enunţat deja, aceste trei tipuri de prevenţie sunt totuşi parte componentă a tipurilor de prevenţie generală, specială şi individuală.