Zermatt

Avers-Cresta (Grissons)Avers-Cresta (Grissons)

Gressoney la Trinite

Valle Lys - Gressoney

Gressoney la Trinite

Valle dei mercanti - Gressoney

Evolene – case Walser

JufJuf

KleinwalsertalKleinwalsertal

Sankt Martin – Val GrissonsSankt Martin – Val Grissons

Turismul in AlpiPerioada de descoperire (1765-

1880) număr mic de turişti William Windham & Richard Pecock, au urcat

pe „gheţarii de la Chamuny” (în realitate Mer de Glace)

Infrastructura turistică modestă, cu excepţia sit-urilor termale

Interes pentru locaţii devenite în prezent deja clasice (Chamonix – Alpii Savoie, Grindelwald – Alpii Bernezi, Zermatt – Alpii Valais)

Perioada Belle Epoque (1880-1914)

considerată ca fiind prima fază de expansiune şi consolidare turistică în Alpi, aflată în strînsă legătură cu dezvoltarea căilor feroviare

creşterea duratei sejururilor de la cîteva săptămîni la 2-3 luni

imaginile emblematice acesteo noi infrastructuri sunt „palais” şi „grands-hotels”

Victoria - Jungfrau – Interlaken

Palace Hotel – St. MoritzPalace Hotel – St. Moritz

Seiler-Mont Cervin – Seiler-Mont Cervin – Zermatt)Zermatt)

Savoy - Chamonix

Perioada dintre cele două războaie, pînă în 1955

declinul turismului Belle Epoque dacă în perioada Belle Epoque turismul era aproape

în exclusivitate estival, începînd cu anii ’20, turismul de iarnă capătă amploare, mai ales că în 1935 încep să funcţioneze primele teleski-uri

Abel Rossignol, inaugurează în 1936 la l’Eclose primul teleski al staţiunii Alpe d’Huez

Între 1924-1940, s-au pus în funcţiune peste 60 de instalaţii de teleferic

Utilizarea transportului pe cablu a dus la redescoperirea peisajelor – manifestarea emblematică a progresului în cadrul domeniului alpin

1955-1985 – „cei 30 glorioşi”(Franţa) ia amploare turismul de masă se dezvoltă infrastructura şi treptat

bisezonalitatea – turismul de vară este amprentat de aspectul său tradiţional (al sec. XVIII-XIX) – estetica Alpilor (peisajele naturale, peisajele tradiţionale, contactul cu comunităţile locale)

prin antiteză, turismul hibernal se află la începutul perioadei sale moderne, reprezentând noile valori ale timpilor de recreere ai unei societăţi post-industriale (terţiare)

1985-1999 turismul cunoaşte o fază de stagnare cauze:

– turismul de vară scade ca intensitate– globalizarea şi liberalizarea schimburilor– presiunea economică creată de cererea scăzută şi

presiunea politică (motivele ecologiste) se declanşează un proces de modernizare a

infrastructurii dar şi o extindere a acesteia, mai ales cea aferentă sezonului de vară

evenimente cu caracter senzaţional– concerte rock– festivaluri – Harley Davidson, Golf GTI– cursele de Formula 1 –Zeltweg, Alpii Styriei

disneylandizare !!!!!!! Bernard Crettaz (sociolog valaisian)

1999 – prezent. Noua fază de expansiune concurenţă foarte puternică cu alte destinaţii

turistice dar şi o concurenţă între regiunile situate în interiorul arcului alpin

în prezent sunt în discuţie peste 70 de proiecte de amenajare, printre care:

– construcţia unui teleferic care să ajungă pînă la 3244m – Wildstrubel, Alpii Bernezi

– legătura directă între domeniile de ski din văile glaciare Otz, Pitz, Kauner şi Schnals din Alpii Otztal.

Alpii Bavariei, Tirolul de Sud şi Austria Occidentală

începînd din 1955 Austria a descentralizat politica sa turistică, favorizînd dezvoltarea locaţiilor turistice

turiştii de origine germanică deţin majoritatea (Bavaria 90%, Austria Occidentală 65%, Tyrolul de Sud 60%)

Bavaria a beneficiat de proximitatea aglomerării muncheneze

în Tyrolul de Sud, disputa privind autonomia politică a contribuit la stagnare în ceea ce priveşte modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii turistice, singura excepţie fiind „Superskipass” din Alpii Dolomitici

decizia turistică aparţine fiecărei comunităţi în parte

în Austria Occidentală există însă aşezări a căror capacitate de cazare depăşeşte 10000 de paturi: Saalbach-Hinterglemm în Alpii Pinzgau (47000 de paturi), Solden în Alpii Otztal (14000 de paturi), Mittelberg în Kleinwalsertal (13000 de paturi).

Solden

Saalbach-Hinterglemm

Alpii ElveţieiAlpii Elveţiei este vorba de o veche regiune turistică, recunoscută la nivelul întregii este vorba de o veche regiune turistică, recunoscută la nivelul întregii

Europe sub denumirea de „Alpii”Europe sub denumirea de „Alpii”

se poate vorbi de influenţa exogenă după 1965, cînd apartamentele din se poate vorbi de influenţa exogenă după 1965, cînd apartamentele din imobilele mai mari au fost transformate în spaţii de cazare, în staţiunile în imobilele mai mari au fost transformate în spaţii de cazare, în staţiunile în care presiunea societăţilor de asigurare sau a băncilor extra-alpine era care presiunea societăţilor de asigurare sau a băncilor extra-alpine era maremare

în marile staţiuni turistice există două tipuri de structuriîn marile staţiuni turistice există două tipuri de structuri– structurile ce aparţin perioadei Belle Epoque, bazate pe hoteluri dar care şi-au structurile ce aparţin perioadei Belle Epoque, bazate pe hoteluri dar care şi-au

creat complexe rezidenţiale secundare (Grindelwald, Davos, Saint-Moritz, creat complexe rezidenţiale secundare (Grindelwald, Davos, Saint-Moritz, Zermatt)Zermatt)

– structuri mai recente, apărute după 1965 cu spaţii de cazare mai ales în structuri mai recente, apărute după 1965 cu spaţii de cazare mai ales în rezidenţe secundare (Valais)rezidenţe secundare (Valais)

turismul în Alpii Elveţiei se prezintă însă sub aspectul unor importante turismul în Alpii Elveţiei se prezintă însă sub aspectul unor importante concentrări spaţialeconcentrări spaţiale– Crans Montana (Valais) – 30000 de paturiCrans Montana (Valais) – 30000 de paturi– Bagnes-Verbier (Valais) – 27000 de paturiBagnes-Verbier (Valais) – 27000 de paturi– Davos (Grisons) – 23000 de paturiDavos (Grisons) – 23000 de paturi– Zermatt (Valais) – 17000 de paturiZermatt (Valais) – 17000 de paturi

mai puţin intense sunt activităţile turistice în Tessin, Elveţia Occidentală, mai puţin intense sunt activităţile turistice în Tessin, Elveţia Occidentală, Prealpii ElveţieiPrealpii Elveţiei

Davos

Crans Montana

ZermattZermatt

Alpii Italiei fluxurile turistice din exterior vizează în special Dolomiţii, Vale

d’Aosta, valea Suse (vest de Torino) în 1930 fosta păşune Sestriere, situată între văile Dora Riparia

şi Chisone a fost cumpărată de către Giovanni Agnelli care a creat aici una dintre cele mai moderne staţiuni montane. A reprezentat primul proiect de dezvoltare turistică integrată

la poalele masivului Cervin, în perioada guvernului Mussolini s-a construit staţiunea Cervinia

în Alpii Italiei există o structură duală:– pe de-o parte marile staţiuni turistice cu complexe rezidenţiale

secundare: Bardonecchia, Madona di Campiglio– pe de altă parte structurile tradiţionale, dispersate, gestionate de

comunităţile locale în general putem spune că în Alpii Italieni găsim staţiuni

analoage celor din Elveţia– Bardonecchia (Piemont) – 29000 de paturi– Madona di Campiglio (Trentino Alto Adige) – 27000 de paturi– Castione della Presolana (Lombardia) – 25000 de paturi– Limone-Piemonte, Frabosa Soprana (Piemont) – 23000 de paturi– Cortina d’Ampezzo (Dolomiţi) – 23000 de paturi

Cervinia

Sestriere

Alpii FranceziAlpii Francezi după Alpii Bavariei aici întîlnim cea mai mare frecvenţă naţională după Alpii Bavariei aici întîlnim cea mai mare frecvenţă naţională

(75-80%) a turiştilor(75-80%) a turiştilor

12 milioane de francezi din regiunile Paris – Ile de France, reprezintă 12 milioane de francezi din regiunile Paris – Ile de France, reprezintă clientela tradiţională a Alpilorclientela tradiţională a Alpilor

Datorită faptului că statul a impus o organizare de manieră rigidă şi Datorită faptului că statul a impus o organizare de manieră rigidă şi sistematică, urmărind o planificare strictă putem identifica patru sistematică, urmărind o planificare strictă putem identifica patru generaţii de staţiuni turistice, de ski, corespunzînd a patru perioade generaţii de staţiuni turistice, de ski, corespunzînd a patru perioade de concepţie diferită în ceea ce priveşte turismulde concepţie diferită în ceea ce priveşte turismul

– Staţiunile primei generaţii,Staţiunile primei generaţii, Val d’IsereVal d’Isere sau sau Alpe d’Huez Alpe d’Huez au fost au fost create înainte de începere celui de-al Doilea Război Mondial. create înainte de începere celui de-al Doilea Război Mondial. Sectorul public a asigurat constructţia căilor de acces şi a Sectorul public a asigurat constructţia căilor de acces şi a reglementat cadastrul parcelelor aflate în proprietatea comunală, reglementat cadastrul parcelelor aflate în proprietatea comunală, în timp ce sectorul privat a finanţat construcţia imobilelor şi a pus în timp ce sectorul privat a finanţat construcţia imobilelor şi a pus în funcţie infrastructura mecanicăîn funcţie infrastructura mecanică

– Staţiunile celei de-a doua generaţii, Courchevel Staţiunile celei de-a doua generaţii, Courchevel sau sau Les Deux-Les Deux-AlpesAlpes au fost lansate între 1948-1962 cu ajutorul unor importante au fost lansate între 1948-1962 cu ajutorul unor importante fonduri publice, în unele situaţii implicînd şi iniţiativa locală fonduri publice, în unele situaţii implicînd şi iniţiativa locală

Alpe d’Huez

Val d’Isere

– Staţiunile celei de-a treia generaţii – staţiunile integrate – Staţiunile celei de-a treia generaţii – staţiunile integrate – La Plagne, Tignes, Isola 2000 La Plagne, Tignes, Isola 2000 au apărut începînd cu 1963. au apărut începînd cu 1963. Sunt rezultatul unei politici de amenajare integrală Sunt rezultatul unei politici de amenajare integrală

conform unei planificări complete. Spre exemplu conform unei planificări complete. Spre exemplu domeniul de ski a fost amplasat numai acolo unde domeniul de ski a fost amplasat numai acolo unde gradul de favorabilitate era cel mai ridicat. gradul de favorabilitate era cel mai ridicat.

Din punct de vedere arhitectural s-au avut în vedere Din punct de vedere arhitectural s-au avut în vedere optimizarea şi funcţionalitatea şi mai puţin reuşita optimizarea şi funcţionalitatea şi mai puţin reuşita estetică. estetică.

Staţiunile integrStaţiunile integraate sunt de dimensiuni mari cu te sunt de dimensiuni mari cu capacităţi de cazare între 8000-15000 de paturi. capacităţi de cazare între 8000-15000 de paturi.

Frecvent aceste staţiuni se repartizează altitudinal, cum Frecvent aceste staţiuni se repartizează altitudinal, cum sunt Arcs în Tarentaise: Arcs 1600, Arcs 1800, Arcs sunt Arcs în Tarentaise: Arcs 1600, Arcs 1800, Arcs 2000. 2000.

În tot sectorul alpin, staţiunile integrate sunt cele mai În tot sectorul alpin, staţiunile integrate sunt cele mai mari fiind axate pe ceea ce însemari fiind axate pe ceea ce înseaamnă funcţionalitate, mnă funcţionalitate, atrăgîndu-le din partea celor care le contestăatrăgîndu-le din partea celor care le contestă,, titulatura titulatura de „uzine de ski”de „uzine de ski”

La Plagne

– Începînd cu 1985 se dezvoltă staţiunile celei de-a patra Începînd cu 1985 se dezvoltă staţiunile celei de-a patra generaţiigeneraţii care se poziţionează într-o cu totul altă care se poziţionează într-o cu totul altă problematică. problematică. Nu este vorba de crearea unor staţiuni noi ci de asocierea unor Nu este vorba de crearea unor staţiuni noi ci de asocierea unor

complexe noi unor staţiuni deja existente dar de dimensiuni mai mici. complexe noi unor staţiuni deja existente dar de dimensiuni mai mici. Spre exemplu s-a încercat asocierea dintre satele tradiţionale şi Spre exemplu s-a încercat asocierea dintre satele tradiţionale şi infrastructura modernă, încercîndu-se crearea unui aer autentic. În infrastructura modernă, încercîndu-se crearea unui aer autentic. În realitate, rezultatele la care s-a ajuns au demonstrat realitate, rezultatele la care s-a ajuns au demonstrat ca ca ruralitatea ruralitatea postmodernă nu are nimic de-a face cu ruralitatea autentică. postmodernă nu are nimic de-a face cu ruralitatea autentică.

Concluzie: Concluzie: Alpii Francezi deţin cele mai mari centre turistice din Alpii Francezi deţin cele mai mari centre turistice din întregul lanţ alpin: Chamonix-Mont Blanc, 56000 de paturi; Les întregul lanţ alpin: Chamonix-Mont Blanc, 56000 de paturi; Les Menuires, Tignes-Val d’Isere, La Plagne şi Megeve, între 42000-Menuires, Tignes-Val d’Isere, La Plagne şi Megeve, între 42000-44000 de paturi44000 de paturi..

Chamonix

Megeve

Alpii Sloveniei Statul socialist a blocat orice

proiect de dezvoltare turistică a spaţiului montan în această regiuni, cele cîteva regiuni aparţinînd perioadei Belle Epoque: Bled, Bohinj şi Kranjska Gora, fiecare avînd în jur de 5000 de paturi.

Kranjska Gora

Orașele alpineProcesul de urbanizare poate cuprinde cinci stadii, in cadrul arcului alpin :- puternica dezvoltare a oraselor- dezvoltarea liniara in lungul principalelor axe de tranzit- metropolizarea- extinderea catre interiorul Alpilor a spatiilor urbane situate in imediata apropiere- urbanizarea turistica

erau la mijlocul sec. XIX un spatiu cu orase mici si mijlocii, in ciuda impulsurilor pe care le dadea procesul de industrializare

in perioada 1870-1950 a fost Bolzano, a carui populatie creste de la 14941 locuitori la 70898 locuitori.

Alte structuri urbane care s-au dezvoltat intr-o maniera asemanatoare sunt Villach, Innsbruck, Klagenfurt, Grenoble, acesta din urma fiind in 1870 cel mai mare oras al Alpilor (42660 locuitori), Trente (al doilea oras ca marime in 1870) si Belluno.

dezvoltarea industrială duce la o accentuare a contrastelor spaţiale ce afectează oraşele alpine: toate acelea care nu participă activ la procesul de industrializare se găsesc în situaţia de a fi penalizate economic, pierd forţă de muncă şi locuitori şi revin la stadiul de comune rurale.

existenţa a trei cauze: – fie un oraş nu a fost deservit de o cale ferată şi astfel nu a

contat pentru activităţile cu caracter industrial, – se comportă ca un pol al unei regiuni rurale montane,

cunoscând un puternic declin demografic – acel oraş se găseşte într-o regiune pasivă în care nu se

găseşte un element capabil de a fi interesant sau justificativ pentru dezvoltarea industrială.

1950, epoca petrolului după 1960 oraşele tind să se dezvolte ca suprafaţă

- fenomenul de suburbanizare oraşul industrial devine din punct de vedere spaţial

o vastă regiune urbană pe măsura trecerii către o societate terţiarizată

fenomenul city - creşterea zonelor suburbane trecerea de la Piața Comună la UE – reasamblare

regională (societate terțiară) atu - frumuseţea peisajelor (Paul Veyret vorbeşte

de „un capital de frumuseţe”) şi marea lor valoare recreativă şi turistică

Patru tipuri de evoluţie structural – urbană

1.Metropolizarea -oraşele alpine marginale sau cele aflate pe văi sau în bazine situate în apropiere, au fost încorporate (datorită accesului facil) marilor aglomerări urbane începînd cu anii `80. -Thun care face parte din aglomerarea berneză, Hallein din sfera de influenţă a oraşului Salzburg, Borgo San Dalmazzo din aglomerarea Cuneo. -Evoluţiile asemănătoare care au urmat au fost foarte rapide datorită construirii tunelelor rutiere, astfel încît oraşe intra-alpine s-au alipit unor aglomerări din exterior: Interlaken – aglomerare berneză, Sarnen – aglomerarea urbană Luzern, Sankt Johann im Pongau şi Bischofshofen – aglomerarea Salzburg.

2. Oraşele alpine ca puncte de legătură centrale.-Fenomenul de metropolizare nu priveşte numai areale situate la marginea lanţului alpin sau în interior sau în apropiere. -Oraşele din interior, prezintă o funcţie dublă, aceea de punct central pentru periferia lor (centru administrativ, cultural, de învăţămînt, economic, piaţă de desfacere, de comerţ specializat) şi pe aceea de punct de intersecţie supra-regională pentru colectae şi redistribuire-În oraşele alpine mijlocii (30000-60000 de locuitori) cele două funcţii se echilibrează, economia supra-regională fiind în avantaj. Este cazul oraşelor Grenoble (160000 locuitori în oraş, 450000 în aglomerarea urbană), Innsbruck (110000 locuitori), Trentino (105000 locuitori) şi Bolzano (puţin peste 100000 locuitori).

3. Urbanizarea liniară sau rururbanizarea axelor de tranzit.

-Datorită accesibilităţii lor, marile văi care corespund principalelor axe de comunicaţii (tranzit) sunt fără doar şi poate predispuse la avantajele dezvoltării economice. Ele formează începând cu anii 70 zone dens populate.-Diseminarea zonelor de activitate în jurul punctelor nodale ale autostrăzilor, în jurul gărilor sau a altor puncte specifice, în văile cu deschidere mai largă, a dus la ocuparea oarecum haotică a spaţiului, urmărind linearitatea şi amestecându-se cu zonele locuite.

Această structură spaţială nu duce la apariţia oraşelor ci la apariţia unor extensii cu caracter urban, asimilabile suburibiilor din lungul axelor de dezvoltare.

dezvoltare lineară se observă în cazul axei Brenner între Innsbruck şi Rosenheim, între Merano – Bolzano şi Bellinzona sau mai în aval, între Lugano şi Como

coridorul valaisian, între lacul Leman şi Brigne şi axa Simplon, de la Domodosola la lacul Maggiore

4. Extinderea în interiorul Alpilor a spaţiilor urbane ale periferiei.

-Dacă în secolul al XIX-lea marile regiuni industriale se dezvoltau în lungul Alpilor (Imperiul Habsburgic, Germania şi Franţa) în actuala perioadă a societăţii terţiarizate, poli economici dinamici se găsesc în apropierea zonei montane.-Calitatea şi condiţiile de mediu (mai ales), peisajul explică atractivitatea acestor zone. -Contrar procesului clasic de urbanizare, factorul reprezentat de localizarea locului de muncă joacă un rol secundar, rolul principal revenind spaţiului de locuit.