alimentatia omului sanatos
TRANSCRIPT
Alimentatia omului sanatos
Alimentatia este, fara indoiala, obiceiul care influenteaza cel mai mult
sanatatea oamenilor. Nu degeaba obiceiul de a manca este cel care se repeta cel
mai mult de-a lungul vietii noastre. Un renumit doctor canadian, Osler, spunea
ca 90% din toate afectiunile, cu exceptia infectiilor si a accidentelor, sunt strans
legate de alimentatie.
Alimentatia este un proces voluntar si constient si, de aceea, educabil.
Aceasta depinde de o decizie libera a individului. De aceea, aderarea la obiceiuri
alimentare mai sanatoase reclama o convingere profunda.
Nutritia, dimpotriva, este involuntara si inconstienta. Ea include toate
procesele si transformarile pe care alimentele le sufera in organism pana la
completa lor asimilare. In conditii normale, daca nu exista nici un proces
patologic, o alimentatie buna trebuie sa aiba ca urmare o nutritie buna.
Nici un aliment luat aparte nu poate oferi toate principiile nutritive de care
are nevoie organismul nostru. De aceea, dieta noastra trebuie sa cuprinda o
varietate rationala de produse alimentare. Piramida alimentatiei sanatoase arata
in ce proportie trebuie sa se afle pe masa noastra, diferite tipuri de alimente:
alimentele din grupa 1 (a se manca din belsug) - trebuie sa
constituie baza alimentatiei noastre: fructe, cereale (integrale pe
cat se poate) si zarzavaturi;
alimentele din grupa 2 (a se manca cu moderatie) sunt acelea
care contin o proportie importanta de proteine, ca leguminoasele,
fructele oleaginoase uscate, laptele (nu dulce) si derivatele lui,
pestele si carnea (de pui);
alimentele din grupa a treia (a se manca in cantitate mica):
grasimile de origine animala (unt, branzeturi grase, sunca,
mezeluri), sunt unele din alimentele cele mai daunatoare din
dieta occidentala. Ele maresc nivelul colesterolului si favorizeaza
ateroscleroza care impreuna cu cancerul este cauza celui mai
mare numar de morti din tarile dezvoltate. Un alt aliment ce
trebuie evitat pana la eliminare este zaharul - el ofera „calorii
goale”.
Fig. 2 Rolul nutritiei in supra antrenament
Sportivii implicati in perioade de antrenament intensiv au nevoie sa se
asigure ca ei consuma o cantitate suficienta de carbohidrati si calorii, astfel incat
sa nu catabolizeze aminoacizilor din masa musculara drept sursa de combustibil
pentru exercitiu. Antrenorii, instructorii sportivi si sportivii trebuie, de
asemenea, sa acorde o atentie speciala senzatiilor de foame si apetit in supra
antrenamentul indivizilor care sunt implicati in programe de antrenament
intensiv. De multe ori, dupa exercitii intensive, sportivii nu au senzatia de foame
imediat si din acest motiv asteapta sa manance. In orice caz, daca hrana nu e
disponibila sau daca sportivul nu are apetit sau are o tulburari de dispozitie
datorate rezultatelor performantei, sportivul poate merge mai departe fara sa se
hraneasca, ceea ce duce la deteriorarea masei musculare si la performante slabe.
Monitorizarea consumului de hrana, a greutatii corporale, a starilor psihice si a
indicatorilor hormonali ai supra antrenamentului 131e41b poate ajuta la
prevenirea sportivi lor de a cadea intr-o stare de supra antrenament.
Planificarea nutritiei:
In general, sportivii au nevoi sporite de calorii in comparatie cu restul
oamenilor.
Se recomanda ca un jucator sa se cantareasca de cel putin de 2 ori pe
saptamana pentru a putea observa fluctuatiile in greutate si sa faca ajustarile
necesare in consumul zilnic de calorii. Aceste cantariri ar trebui facute inaintea
antrenamentelor sau competitiilor astfel incat pierderea de lichide prin
transpiratie sa nu le influenteze.
Exista trei surse principale de calorii: hidrocarbonati, grasimi si proteine.
Proportia acestora in dieta unui sportiv are o mare importanta. Cercetarile
stiintifice recente indica faptul ca pentru necesarul nutritional optim caloriile ar
trebui consumate in urmatoarele proportii:
- 60-65% hidrocarbonati;
- 20-25% grasimi;
- 20-15% proteine.
Nutritia sportiva
Asigurarea unei diete zilnice echilibrate, bogata in vitamine si in alti factori nutritivi, ar trebui
sa fie o preocupare constanta a tuturor, dar ea capata o semnificatie speciala pentru atleti si
alte persoane fizic active. Stiinta a demonstrat ca procesele de baza care produc energia
necesara sportului si unor eforturi fizice intense sunt legate direct de calitatea unei game largi
de substante nutritive. Acestea joaca un rol foarte diferit in interiorul organismului, de la
producerea energiei celulare, la repararea tesuturilor sau protejarea unor celule si tesuturi de
eventualele efecte daunatoare ale poluarii mediului si de reziduurile energiei celulare.
Stiinta a demonstrat ca astfel de substante nutritive sunt elementele nutritive esentiale,
necesare in cantitate mare, pentru obtinerea unor prestatii atletice optime si pentru o
longevitate competitionala. Corpul dumneavoastra are o singura sursa pentru aceste
importante substante nutritive: alimentatia prin care asigurati zilnic aceste elemente.
Orice atlet, indiferent de sportul pe care il practica, se afla in permanenta in una din
urmatoarele trei faze de activitate: ANTRENAMENTUL, COMPETITIA, RECUPERAREA.
In functie de tipul de sport, ciclul dupa care atletul parcurge aceste trei faze poate varia in
mod dramatic. Unii atleti se antreneaza luni intregi in perspectiva unei singure manifestari sau
a unei serii de manifestari, in timp ce altii alterneaza antrenamentul cu competitia intr-o
singura zi sau in decursul aceleiasi saptamani. Dar indiferent daca este vorba de antrenament
sau de competitie, fiecarei faze de efort ii urmeaza procesul de recuperare.
TOTUL INCEPE CU CELULELE NOASTRE
Rolul primar al alimentatiei consta in a furniza celulelor corpului nostru elementele nutritive
necesare pentru a asigura o functie celulara optima.
Aceasta este foarte importanta pentru atleti, care, prin insasi natura stilului lor de viata,
maresc cantitatea de energie celulara produsa in fiecare zi si astfel au si exigente nutritive mai
mari. Satisfacerea acestor exigente ne da siguranta ca celulele vor beneficia de o
aprovizionare continua cu substantele nutritive necesare, nu numai pentru a satisface
necesitatile energetice ale celulelor pentru activitatea atletica, ci si pentru a favoriza reinnoirea
celulara si functiile protectoare.
Alimentatia rationala presupune:
l. necesarul caloric;
2. satisfacerea necesarului caloric printr-un raport echilibrat de principii alimentare;
a. proteine - 15 – 16% 2 – 3 g-kg-corp
b. glucidele - asigura substratul energetic muscular, ratia fiind de 55 – 60 - 70% 4 – 7
g-kg-corp
glucidele usor absorbabile din: legume, fructe, miere, sucuri de legume si fructe contribuie alaturi de lapte - nu dulce - si ape minerale la reechilibrarea hidroelectrolitica consecutiva efortului si intraefortului.
c. lipidele - au rol energetic si de vitaminizare.
In repartitia necesarului caloric pe mese se va tine seama de structura si
orarul programului de antrenament. Se va respecta un interval de 2 1/2 - 3 ore
intre ora mesei si debutul antrenamentului si 3 1/2 - 4 ore intre ora mesei si ora
competitiei.
Este absolut necesar sa se militeze si sa se realizeze in practica ratii bogate
in lactate, legume, fructe, sucuri naturale, carne de pasare. Branzeturile trebuie
sa-si gaseasca un loc ferm in ratia sportivilor de performanta.
Interesul pentru o ratie alimentara rationala specifica performantei si
ramurii sportive a devenit din ce in ce mai mare, atat pentru sustinerea biologica
a efortului cat si creste capacitatea de efort, cat si pentru refacerea metabolica
dupa antrenament sau competitii.
Alimentatia urmareste acoperirea nevoilor energetice reclamate de efortul
sportiv si de celelalte activitati cotidiene bazale, recreative, profesionale etc.),
asigurarea suportului biologic, mentinerea sanatatii, obtinerea randamentului
sportiv si refacerea metabolica dupa efort.
In calculul necesarului caloric trebuie sa luam in considerare:
- necesarul energetic bazal 1 kcal-kg-ora):
- nevoile energetice ce decurg din activitatea sportiva zilnica;
- necesarul energetic reclamat de termoreglare 8-10% din ratia zilnica);
- nevoile energetice determinate de actiunea dinamica specifica a
alimentelor 8;
- 10% pentru glucide si pana la 40% pentru proteine;
- pierderile energetice rezultate prin prepararea alimentelor 5-10%;
- necesarul energetic reclamat de tineri pana la 18 ani, pentru crestere;
- prin procesele de asimilare se pierd 10-15% din caloriile ingerate prin
aliment deficit de asimilare).
Cele 8 grupe principale de alimente principale din care se asigura ratia calorica la sportivi sunt
urmatoarele:
1. Lapte - nu dulce - si derivate 10%
2. Carne, peste, derivate 10%
3. Oua 2%
4. Legume, fructe 15%
5. Cereale, leguminoase uscate 40%
6. Produse zaharoase 8-10%
7. Grasimi alimentare 10%
8. Bauturi
Proteinele reprezinta cca. 14-20% din ratie
Glucidele 55-60%
Lipidele 22-28%
Legumele si fructele sunt principalele furnizoare de vitamine, minerale si radicali alcalini
necesari in refacerea dirijata).
Bauturile au ca principal exponent apa, constituent de baza al organismului, in care se
desfasoara toate reactiile organismului 70% in organism). Consumul de lichide se situeaza in
jur de 2 - 3 1/24 ore.
Pentru sportivii care fac 2 antrenamente pe zi, ratia cotidiana trebuie sa fie divizata astfel:
Mic dejun 25-30% uneori 50% pentru gustarea de dimineata (se ia
din masa de pranz)
Masa de pranz 35%
Gustarea de dupa-amiaza 5-7% (inainte de antrenament)
Masa de seara 25-30%
Eficienta unei ratii alimentare se exprima prin stabilitatea curbei ponderale si a
compozitiei corporale prin cresterea calitatii motrice de baza, prin supracompensarea
metabolica, prin starea de confort fiziologica a sportivului.
Este necesar sa se stabileasca un program de evaluare nutritionala cu scopul de a
controla consumul alimentar al atletului, pentru a-l evalua si a interveni in cunostinta de
cauza.
Un atlet corect alimentat este mai bine pregatit sa:
suporte un program de antrenament exigent si sa-i maximizeze efectele;
pastreze un inalt nivel de concentrare si vigilenta mentala;
maximizeze cresterea si dezvoltarea fizica;
lupte impotriva infectiilor si sa reduca perioada de iesire din circuit
datorata bolii;
reziste dificultatilor calatoriilor si expunerii la imprejurari ostile.
Un bun regim alimentar nu va face dintr-un atlet mijlociu unul de luare clasa, dar ca un prost
regim alimentar il va face mediu pe unul de inalta performanta. Exista putine dovezi care
permit sa se afirme ca manipularile alimentare complexe si un aport de complemente
alimentare amelioreaza performantele sportive.
Atletul trebuie sa-si bazeze regimul alimentar, stabilit in optica marilor performante, pe o
intreaga varietate de alimente nutritive si sa nu uite ca alimentatia cotidiana joaca un rol mai
important in stabilirea performantelor sale, decat ceea ce mananca in ziua competitiei. Atletii
trebuie sa respecte recomandarile urmatoare:
1. Calorii
Trebuie sa consume un numar suficient de calorii pentru a satisface exigentele energetice ale
sportului practicat si a-si pastra greutatea stabila. S-ar putea ca un atlet sa aiba nevoie de 6000
kilocalorii sau chiar mai mult, pe zi, fie de 2 pana la 3 ori nevoia normala). Necesarul exact va
fi calculat in functie de varsta, sex, talie, sportul practicat, climat si de intensitatea si durata
antrenamentului si a competitiilor. O kilocalorie este echivalenta cu 4,2 kilojouli.
2. Regim alimentar bogat in hidrati de carbon
Hidratii de carbon trebuie sa furnizeze sportivului majoritatea caloriilor sale. Ei trebuie sa
aduca aproximativ 60-70% din energia totala provenita din alimentatie.
3. Hidrati de carbon
Feculente:
- paine;
- fulgi de cereale;
- orez;
- cereale orz, ovaz, cus-cus);
- paste fainoase;
- mazare;
- cartofi:
- legume uscate (mazare, fasole, linte);
- cartofi dulci;
- dovleac.
Zaharuri (dulciuri):
- dulceata;
- jeleu;
- sirop;
- miere;
- suc de fructe;
- iaurt.
4. Mica cantitate de grasime
Pentru a facilita buna absorbtie a hidratilor de carbon este esential sa se reduca aportul de grasimi, chiar daca grasimea este o sursa concentrata de energie stocata, chiar atletii cei mai slabi poseda rezerve considerabile. lngestia unei cantitati mari de grasime nu este usoara.
Se pot folosi:
- grasimi vegetale
- uleiuri de masline, de germeni de porumb sau de soia.
5. Cantitatea potrivita de proteine
Pentru cea mai mare parte a atletilor este considerata potrivita ingestia de 1-2 g de proteine pe
kg corp. O cantitate mai mare nu amelioreaza intretinerea sau refacerea muschilor si provoaca
deshidratare.
Se stie ca proteinele animale contin toti aminoacizii esentiali, intr-un raport optim, dar s-a
demonstrat ca si unele proteine vegetale, precum soia, au o inalta calitate biologica; iar altele,
fara a fi atat de complexe prin ele insele (lintea, fasolea, mazarea) devin complexe atunci cand
se consuma impreuna cu cerealele (orez, grau, ovaz). Pe baza acestui principiu, Dean in
S.U.A. (1972) a putut sa hraneasca cu unele combinatii de proteine de grau, orez, soia, copii
intre 1 si 2 ani, copii ce s-au dezvoltat exceptional din punct de vedere fizic si psihic, desi nu
s-au alimentat cu proteine animale.
6. Lichide
O hidratare corecta este esentiala pentru atlet. Se poate supraveghea
pierderea de lichid, mai ale in zonele cu clima calda sau in timpul activitatilor de
rezistenta, controland greutatea corporala inainte si dupa activitatea fizica.
Pierderea in greutate va fi inlocuita dupa cum urmeaza:
1 kg = 4 pahare cu apa (1000 m1).
O urina inchisa la culoare si concentrata poate fi un semn de hidratare
insuficienta. Apa este considerata intotdeauna cel mai bun lichid de inlocuire.
Alcoolul nu este diuretic, ca si cafeaua sau ceaiul, acestea putand accentua si
mai mult pierderea de lichide. Bauturile energizante care se gasesc in comert au
un nivel ridicat de zahar si incetinesc deci, golirea gastrica.
7. Carotenoizii:
- fructe
- legume.
Un studiu publicat in Journal of the American Medical Association
(JAMA - 3 iunie 1999) arata ca beta-carotenul este numai un membru dintr-o
foarte larga familie de aproximativ 600 de membri, incluzand alfa-carotenul,
gama-carotenul, zeta-carotenul, Lycopenul si luteina. A aratat, de asemenea, ca
diferiti caritenoizi au efecte cardiovasculare individuale. In plus, stim ca in
matricea originala a naturii, beta-carotenul nu apare niciodata singur in fructe si
legume, ci impreuna cu ceilalti membri ai familiei carotenoizilor. Cercetarile de
ultima ora arata ca un amestec complex de hrana care contine toata gama de
carotenoizi asigura cele mai mari beneficii.
8. Flavonoizii - sunt antioxidativi hidrosolubili ce se gasesc in: fructe cu
seminte (capsuni, fragi, mure, coacaze), struguri, ceaiuri. Ei asigura protectia
antioxidanta a partii hidrosolubile a celulelor si a tesuturilor, inclusiv a sangelui.
Si flavonoizii actioneaza ca parte integranta a complexului de antioxidanti din
organism ce protejeaza si refac vitaminele C si E oxidate.
Medicatia in efortul sportiv
Sportul de mare performanta si practica medico-sportiva au impus un nou capitol in
farmacologia clasica, anume farmacologia sportiva. Pornind de la solicitarile neuropsihice sau
neuromusculare, cardiorespiratorii sau endorimetabolice intalnite in efortul sportiv si in urma
unor studii clinice de specialitate, s-au individualizat doua clase de produse farmaceutice,
reunite in „medicatia efortului sportiv”:
medicatia sustinatoare (ergotropa) contine o serie de compusi naturali sau
de sinteza, cu efecte fiziologice, care introduse in organismul sportivului
intervin direct in reactii de eliberare de energie (ergotrope) sau potenteaza
unele reactii eliberatoare de energie;
medicatia de refacere (trofotropa) cuprinde o serie de compusi naturali sau
de sinteza care introdusi in organism intervin la reincarcarea rezervelor
energetice consumate (uneori epuizate) de efort sau a unor agenti ergotropi
eliminati prin lichidul sudoral, uneori excesiv.
Hidrocarbonatii
Exista doua tipuri de hidrocarbonati: simpli si complecsi.
Hidrocarbonatii simpli sunt substantele dulci cum ar fi glucoza, sucroza,
dextroza, fructoza si siropul de porumb. Ele se regasesc in prajituri, ciocolate si
inghetate. De regula, jucatorii ar trebui sa limiteze consumul de hidrocarbonati
simpli.
Hidrocarbonatii complecsi sunt printre cei mai neapreciati si mai
neconsumati de catre jucatori in ciuda faptului ca furnizeaza cea mai eficienta
sursa de energie. Iata alimentele in care sunt continuti: cartofii, orezul, paste,
cereale, seminte, legume (fasole, mazare, linte), paine, fructe si vegetale cu
amidon.
Hidrocarbonatii sunt principala sursa de energie pentru muschi in timpul
exercitiilor grele. Ei pot imbunatati performanta prin furnizarea substratului
necesar pentru a creste intensitatea si durata exercitiului, pentru 'ascutirea'
concentratiei mentale si pentru 'amanarea' oboselii. Pe langa imbunatatirea
performantelor in timpul unui meci, hidrocarbonatii ajuta la grabirea recuperarii
pentru meciurile urmatoare.
Procentul de 60-65% hidrocarbonati din totalul de calorii necesare zilnic
reprezinta circa 450 de grame de hidrocarbonati pe zi. Aceste 450 de grame de
hidrocarbonati pot fi regasiti in urmatoarele alimente:
- 400 de grame de paine (8 felii) +
- 400 de grame de paste gatite +
- 300 de grame de legume +
- 300 de grame de fructe (banane, mere sau kiwi) +
- 50 de grame de zahar (miere, gem sau bomboane)
Diete nutritionale, echilibrate pentru sportivi
De-a lungul anilor, directivele nutritionale pentru sportivi au fost culese si
aprobate dint-un numar de studii de specialitate sofisticate. In orice caz,
cerintele nutritionale pentru sportivii care sunt in curs de a fi supra antrenati,
care au ajuns la supra antrenament sau fortare, nu sunt bine cunoscute. In timp
ce literatura de specialitate este saturata de semne ale implicatiilor nutritionale
survenite in urma supra antrenamentului 131e41b , nu exista studii destinate sa
cerceteze substantele nutritive specifice si rolul acestora in supra antrenament.
De exemplu, Sherman si Maglisco au considerat implicatiile nutritionale ca
„pierderea apetitului” si „pierderea in greutate”, drept exemple de simptome ale
oboselii cronice la inotatorii supra antrenati. Costill si colegii sai au descoperit
ca inotatorii care au fost supra antrenati nu au reusit sa consume suficienti
carbohidrati zilnic, adaugandu-se si factorul de oboseala datorat antrenamentului
intens; si Randy Eichner a ajuns la concluzia ca o alimentatie adecvata este
esentiala in vederea preintampinarii supra antrenamentului 131e41b .
Majoritatea indivizilor care se antreneaza pentru rezistenta ar fi de acord ca o
alimentare corecta este absolut necesara in vederea preintampinarii supra
antrenamentului 131e41b . In orice caz, rolul caracteristic pe care l-ar putea juca
carbohidratii, proteinele, grasimile, vitaminele sau mineralele, nu a fost studiat
aprofundat folosind un model de supra antrenament.
Carbohidratii
In unul din cele cateva studii care trateaza consumul de carbohidrati. si
supra antrenament, Costill si colegii sai au supra antrenat 12 inotatori de colegiu,
prin dublarea volumului de munca al fiecarui sportiv pe o perioada de 10 zile. In
cadrul grupului, testele de performanta nu au fost schimbate de catre cele 10 zile
de efort intens, in timp ce nivelele cortizolului si enzimei de creatina au crescut
semnificativ in timpul antrenamentului sporit. Oricum, s-a observat ca patru
dintre inotatori (din grupa A) au avut mari dificultati in finalizarea exercitiilor de
antrenament si au fost selectati de catre cercetatori pentru evaluari mai
amanuntite si comparatii cu cei opt inotatori (grupa B), care au avut mai putine
dificultati la antrenament. Monitorizarea regimului alimentar respectat in
ultimele 2 zile de antrenament, a demonstrat ca cei din grupa A au consumat mai
putine calorii decat inotatorii grupei B (o diferenta de aproape 1,000 kcal). In
termenii de carbohidrati (CHO), grupa B a fost mai aproape de cele 7-10 grame
de CHO per kilogram din greutatea corpului (g/kg/zi) recomandate si a
consumat circa 8.2 grame de CHO/kg/zi, in timp ce grupa A, a consumat doar
5,3 grame de CHO/kg/zi. Autorii lucrarii au masurat, de asemenea, glicogenul si
au consemnat ca inotatorii grupei A au avut valorile glicogenului mult mai
scazute si inainte si dupa cele 10 zile de regim alimentar, in comparatie cu
inotatorii grupei B. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca inotatorii grupei A nu
au reactionat la schimbarile determinate de consumul zilnic de energiei si s-ar
putea sa fi avut dificultati in mentinerea echilibrului de calorii si carbohidrati.
Concluziile lor au fost bazate pe inregistrarea alimentatiei administrate inca de
la inceputul experimentului, aratand ca grupa A a acumulat constant mai putine
kilocalorii per kilogram de greutate corporala decat grupa B. In timp ce
inotatorii nu au fost clasificati drept sportivi tipici supra antrenati, unii dintre ei
au avut intr-adevar dificultati in terminarea antrenamentului. Este probabil ca
acesti sportivi sa fi devenit obositi cronic ca rezultat al unei alimentatii
neadecvate. Cele cateva simptome descrise de Costill (oboseala si dificultatea in
finalizarea exercitiilor, asociata cu volumul mare de munca), au fost observate la
aproape 30% dintre inotatorii supusi studiului. In literatura de specialitate s-au
facut nenumarate referiri la aceleasi simptome; In orice caz, acesta este unul
dintre putinele studii in care situatia alimentatiei sportivului a fost investigata si
corelata cu posibilitatea ca sportivul sa devina obosit cronic. Daca acest
fenomen s-a simtit la aproape 30 % dintre inotatorii care au avut un volum de
munca sporit, nu s-ar putea intampla si in cazul altor sportivi ?
Proteinele
Deoarece proteina si in special lantul ramificat de aminoacizi pot fi
folositi pe post de combustibili metabolici in timpul exercitiului, multe
controverse au aparut in legatura cu nevoia de proteine la indivizii care practica
exercitii. In ceea ce, priveste preocuparile legate de calitatea proteinei
consumate, ca si de consumul de energie al subiectilor, aceste cercetari pot
conduce la interpretari incorecte ale studiilor timpurii asupra proteinelor
determinate de tehnicile clasice de echilibru ale azotului. Necesarul de proteine
din timpul exercitiilor nu este dependent doar de calitatea si cantitatea proteinei
ci si de consumul energetic. Gail Butterfield si colegii sai au demonstrat ca
ingerarea cantitatii de 2 grame de proteine/kg/zi la barbatii care alearga 5 sau 10
mile pe zi, la 65- 75% din VO2 maxim, este insuficienta pentru a mentine
echilibrul de azot atunci cand consumul de energie este inadecvat, fiind atat de
putin ca 100 de kilocalorii pe zi. Mai departe, cand Butterfield a investigat
necesarul de proteine al femeilor care alearga 3-5 mile pe zi la aproape 65% din
VO2 maxim, acest necesar a fost estimat la 1,1 g/kg/zi, la femeile care consumau
35 kcal/kg/zi pentru a-si mentine greutatea corporala.
Intr-adevar, cand sportivii au un echilibru negativ de energie, va fi nevoie
de cresterea necesarului de proteine, in timp ce sportivii cu un echilibru de
energie pozitiv par sa aiba nevoie de mai putine proteine pentru asi mentine
sanatatea si o masa musculara fara grasimi.
Proteinele necesare pentru rezistenta sportivilor
Un aspect interesant al rezistentei sportivi lor este acela ca pare sa scada
echilibrul de azot, ca raspuns la initierea unui program moderat de exercitii
pentru rezistenta. In orice caz, acest declin este corectat In timpul celor doua
saptamani de la inceputul exercitiului fara nici un fel de manipulare a regimului
alimentar. Butterfield si Calloway au verificat aceasta scadere pasagera in
echilibrul azotului si au descoperit ca acest echilibru a fost mai bun dupa
acomodare decat inainte. Acest lucru sugereaza ca necesarul de proteine pentru
echilibrul azotului la indivizii care participa la exercitii moderate pentru
rezistenta, poate fi chiar mai scazut decat la populatia sedentara, cu conditia ca
propriul consum de energie sa fie adecvat.
Catabolismul proteinelor
In ciuda echilibrului negativ energetic care a fost prezentat de Calloway, Spector
si Butterfield, sportivii trebuie sa-si mentina nivelul de glucoza din sange. Daca
este nevoie, in ideea de a suplini necesarul de glucoza, tesutul muscular poate fi
folosit ca sursa de energie. Aminoacizii derivati in special din catabolismul
muscular sunt transaminati sau dezaminati si transportati la ficat, unde sunt
folositi ca sursa de producere de glucoza prin gluconeogeneza (deteriorare
musculara). Acesti aminoacizi sunt transportati la nivelul ficatului in special sub
forma de alanina si glutamina. In cazul glutaminei, ionii de amoniu sunt cuplati
cu glutamat pentru a produce glutamina. Glutamina este eliberata din muschi in
sange si preluata de rinichi si intestine. Nivelele normale de glutamina sunt
cuprinse intre 0,5- 0,6 mmol/L.
Recent, atentia a fost directionata spre nivelele de glutamina si asupra
sportivi lor supra antrenati. Parry-Billings si colaboratorii au descoperit ca atletii
supra antrenati prezinta concentratii ale glutaminei plasmatice mai scazute, desi
semnificative, comparativ cu atletii antrenati normal. Glutamina este necesara ca
sursa de azot pentru sinteza nucleotidelor de catre limfocite. Aceasta implica
faptul ca nivelele scazute de glutamina pot fi asociate cu raspunsuri imunologice
si astfel sportivii supra antrenati sunt expusi la un risc crescut de infectii. Cu
toate acestea, Mackinnon si Hooper au studiat inotatori ale caror exercitii au fost
intensificate intr-o perioada de patru saptamani pentru a determina modul in care
modificari ale concentratiei de glutamina au fost asociate cu aparitia infectiilor
tractului respirator superior. 8 din 24 de inotatori au fost clasificati ca supra
antrenati in baza atenuarii in timp a performantelor si a confirmarii de catre
acestia a unei oboseli persistente. Ceilalti 16 subiecti au fost considerati grupa
antrenata adecvat. Nivelele plasmatice de glutamina au fost determinate inainte,
in timpul si dupa perioada de supra antrenament. Pentru toti subiectii, nivelele
plasmatice de glutamina au crescut in timpul perioadei de supra antrenament. In
orice caz, grupul supra antrenat a avut nivelele plasmatice de glutamine mai
scazute decat inotatorii antrenati adecvat, cu toate ca ambele grupe au fost mult
deasupra nivelelor plasmatice de glutamine normale de 0.5-0.6 mmol/L.
In timp ce autorii nu au descoperit diferente semnificative in nivelele de
glutamina si incidenta infectiilor tractului respirator superior, acest studiu
sustine ideea ca sportivii care sunt subiectii unui volum mare de munca sau
supra antrenament se pot expune riscului unei malnutritii proteinoenergitice si
unei deteriorari musculare, in special daca sportivul nu consuma suficienta hrana
(mai ales carbohidrati), pentru a asigura necesarul de proteine si a permite
folosirea acestora in sintezele proteice. In timp ce viitoarele cercetari trebuie
facute pentru a explora aceasta tema, multe dintre reclamatiile facute de subiectii
din studiul lui Mackinnon si Hooper pot fi rezultatul unui consum insuficient de
calorii (carbohidrati). Daca necesarul de carbohidrati a fost insuficient,
proteinele ar fi putut fi folosite ca sursa de energie, consecinta fiind deteriorarea
masei musculare slabe, deteriorare ce ar putea afecta cu siguranta performanta si
ar putea explica nivelele crescute de glutamina observate la toti inotatorii in
timpul perioadei de antrenament intensiv.
Implicatiile sportivilor supra antrenati
Implicatiile in cazul in care proteinele vor fi folosite ca sursa de
combustibil pentru sportivii care nu-si mentin echilibrul energetic in timpul
perioadelor de supra antrenament sau fortare sunt enorme. Desi studiile nu au
investigat statutul proteinelor sau echilibrul de azot la sportivii supra antrenati,
se poate presupune ca datorita cresterii volumului de munca cu posibilele sale
efecte asupra consumului de energie prin senzatia de foame si apetit, unii
sportivi pot simti un echilibru de azot negativ care poate duce la pierderea masei
musculare slabe. Mai mult decat atat, aceste reactii, in care proteina este folosita
ca substrat pentru producerea de glucoza prin gluconeogeneza, sunt accelerate
prin doze mari de glucagon - insulina (cum s-a vazut in consumul scazut de
carbohidrati sau consumul energetic scazut) si prin glucocorticoizi, cum ar fi
cortizolul, care a fost depistat la sportivii supra antrenati.
Echilibrul de azot
Sportivii care sunt supusi unui antrenament dificil sau unui supra
antrenament trebuie sa-si mentina un echilibru pozitiv de azot pentru a elimina
deteriorarea masei musculare slabe care are loc atunci cand proteinele sunt
folosite ca sursa de energie. Informatiile despre necesarul de proteine pentru
mentinerea echilibrul de azot sunt controversate. Celejowa si Homa au
descoperit ca nu are loc nici o crestere in tesutul slab atunci cand se consuma
1,85 g proteine/kg/zi, in timp ce consumul de energie echilibreaza producerea de
energie cuprinsa in 100 kcal/zi. Alte studii sugereaza ca surplusul de energie
poate fi necesar pentru un echilibru de azot pozitiv. Butterfield si Tremblaz au
constatat ca atunci cand consumul de energie depaseste nevoia normala a
organismului cu 400 kcal, consumul de proteine nu are nici un efect semnificativ
asupra retinerii azotului in corp. Imbunatatirea echilibrului de azot vazuta odata
cu cresterea necesarului de energie si proteine a fost explicata de contributia
energetica a proteinelor. Aceste informatii sugereaza ca este mult mai important
sa avem sportivi implicati intr-un antrenament greu si care consuma o cantitate
adecvata de kilocalorii, decat un supra consum de proteine sau un consum de
suplimente proteice' in detrimentul altor substante energizante.
Recomandari cu privire la proteine
O dieta recomandata care sa contina proteine pentru persoanele din Statele
Unite ale Americii, este bazata pe greutatea individului. Gama de consum de
proteine recomandata sportivilor este de 0,8-2,0 g/kg/zi. Astfel, un inotator de
17 ani care cantareste 70 kg are nevoie de 60-150 grame de proteine pe zi. Dieta
americana tipica suplineste aproximativ 100 de grame de proteine pe zi fata de o
medie de 1,4 grame pe zi necesare unui adult. S-a sugerat ca sportivii care
consuma 1,5-2,0 g proteine/kg/zi ar indeplini cerintele sintezei proteice si ar
mentine echilibrul de azot atat timp cat ei raman in echilibru energetic. Sportivii
care consuma suficiente kilocalorii si au o dieta echilibrata nu au nevoie sa
consume un surplus de proteine. O exceptie poate fi intalnita la sportivii care au
diete restrictionate In privinta kilocaloriilor sau la aceia care consuma alimente
neadecvate. La acesti sportivi este de asteptat sa aiba o mai mare nevoie de
proteine datorita consumului scazut de energie.
Consumul de grasimi
Unii cercetatori au aratat ca un consum mare de grasimi (acumularea de
grasimi) poate ajuta in antrenamentul de rezistenta. In general este acceptat ca
un aport energetic crescut si oxidarea ulterioara a acizilor grasi inhiba utilizarea
carbohidratilor (glucidelor). Aceste observatii pot fi valoroase unui sportiv,
deoarece in perioada unor exercitii fizice intense consumarea rezervelor de
carbohidrati din organism este un factor major care conduce la epuizare. De fapt,
s-a constat ca o crestere a disponibilitatii acizi lor grasi reduce proportia
glicogenului folosit in timpul exercitiului si intarzie aparitia epuizarii. Cativa
cercetatori au descoperit ca un consum mare de grasimi poate cauza o crestere a
utilizarii acizi lor grasi in timpul exercitiului. In timp ce aceste studii nu au scos
la iveala diferente in timpul rezistentei intre un regim alimentar bogat in grasimi
si unul moderat, in ciuda diminuarii rezervelor de carbohidrati, alte studii au
descoperit raspunsuri diferite. Johansson si colaboratorii au experimentat
alimentarea a sapte subiecti cu alimente bogate in grasimi atat in forma solida
cat si lichida (76% grasimi, 14% proteine, 10% carbohidrati), sau o dieta
isocalorica bogata in carbohidrati in forma solida (10% grasimi, 14% proteine,
76% carbohidrati) de-a lungul a patru zile de pauza de antrenament. Dupa
aplicarea regimului alimentar, subiectii s-au antrenat facand exercitii de alergare
de rutina pana la epuizare. Subiectii au alergat la 70% din VO2 maxim, in 30 de
minute: 10 minute de lucru urmate de pauza. Subiectii care au avut un regim
alimentar bogat in carbohidrati au alergat semnificativ mai mult decat cei care
au avut o dieta mai bogata in grasimi in ambele forme, lichida sau solida,
(106+5 minute fata de 64 minute+ 6 minute si, respectiv, 59 minute+ 6 minute).
Nivelele de glucoza din sange au scazut ca urmare a regimului bogat in grasimi
si toti subiectii au prezentat simptome de scadere a glucozei din sange si
epuizare. Autorii au concluzionat ca acele patru zile de dieta bogata in grasimi,
in comparatie cu dieta bogata in carbohidrati, a dus la oboseala prematura.
In alt studiu, Simonsen si colaboratorii sai au experimentat 22 de subiecti (12 barbati si 10
femei) pe parcursul a 28 de zile, de doua ori pe zi fiind supusi unui antrenament intensiv, care
a constat in 40 de minute de antrenament cu 70% consum maxim de oxigen dimineata, iar
dupa-amiaza in modul urmator: fie prin trei probe de 500 de metri, pentru a aprecia
capacitatea de forta, fie prin intervale de antrenament la 70-90% din VO2 maxim. Media
antrenamentului zilnic era de 65 minute la 70% din VO2 maxim si 38 de minute la mai putin
de 90% din VO2 maxim. In a saptea zi din fiecare saptamana s-a efectuat un test al VO2
maxim si subiectii au vaslit timp de 35 de minute la 70-80% din VO2 maxim. Subiectii au
consumat fie 5 grame de carbohidrati/kg/zi, fie 10 grame de carbohidrati/kg/zi. Consumul de
proteine a fost de 2 g/kg/zi si consumul de grasimi a fost adaptat pentru a mentine masa
corporala.
Continutul de glicogen din muschi a crescut semnificativ la grupa cu nivel
ridicat de carbohidrati, in comparatie cu cel al grupei care avea nivel scazut de
carbohidrati. Capacitatea medie a fortei in timpul probelor a crescut la ambele
grupe, dar mai semnificativ la grupa cu nivel mai mare de carbohidrati (+11%),
In comparatie cu grupa cu nivel mai scazut de carbohidrati (+2%). Autorii au
concluzionat ca dietele alimentare cu 10 g/kg/zi de carbohidrati aduc o
concentratie mai mare de glicogen In muschi si o mai mare capacitate a fortei in
timpul antrenamentului, in comparatie cu o dieta care contine 5 g/kg/zi de
carbohidrati. Oricum, autorii au declarat ca un consum de carbohidrati de 5
g/kg/zi nu duce la o epuizare a glicogenului sau la o deteriorare a capacitatii de
putere in timpul antrenamentului.
Cu toate ca este interesanta ideea de a imbunatati a performanta prin
consumul de alimente bogate in grasimi pentru a folosi glicogenul din muschi,
se pare ca nu sunt probe suficiente in acest moment care sa sustina acest
concept. O preocupare clara se acorda asocierii dintre dieta bogata in grasimi si
gradul mai mare de risc pentru bolile cardiace si cateva tipuri de cancer. Ca
rezultat, cele mai multe diete bogate in grasimi nu sunt recomandate.
Electrolitii
In timpul perioadelor de efort, jucatorii transpira mult. Transpiratia contine
pe langa apa si electroliti cum ar fi: sodiu, potasiu, cloruri si magneziu.
Cantitatea de electroliti pierduta datorita transpiratiei este mai mica in
comparatie cu pierderea de apa. De aceea, in timpul eforturilor sustinute, desi
este foarte important pentru jucatori sa inlocuiasca imediat pierderile de apa, nu
este foarte necesar sa inlocuiasca rapid si pierderile de electroliti.
Sodiu: in timpul meciurilor lungi care dureaza mai mult de 2-3 ore sau dupa
mai multe zile de efort prelungit, in special pe o vreme caniculara, poate apare
hiponatremia (scaderea de sodiu din organism) si odata cu ea crampele
musculare daca sodiul nu este inlocuit in mod adecvat. De aceea, in timpul
eforturilor prelungite odata cu inlocuirea lichidelor pierdute trebuie inlocuita si
pierderea de sodiu. Nu se recomanda neaparat folosirea tabletelor de sare, ci, in
prima etapa, doar cresterea cantitatii de sare din alimentatie.
Potasiu: rezervele de potasiu din corp pot fi in general mentinute printr-o
dieta corespunzatoare care sa includa alimente ca: fructe (banana este o sursa
ideala de potasiu), legume, paine integrala, lapte si cartofi.
Magneziu: acesta se regaseste in fructe, legume si alte alimente bogate in
hidrocarbonati. In timpul perioadelor cu exercitii care cer un efort considerabil
un
supliment de magneziu poate fi benefic. Se recomanda ca suplimentul de
magneziu sa fie de 300 mg pe zi. Acesta ar trebui sa fie luat impreuna cu
vitamina C de 2 ori pe zi, la o ora dupa micul dejun (150 mg) si la o ora dupa
cina (150 mg) sau 1 data pe zi la o ora dupa cina (300 mg).
Alimentatia inaintea inceperii meciurilor
Se recomanda ca inainte cu 3 - 4 ore de inceperea meciurilor sa se ia o masa relativ
consistenta si bogata in hidrocarbonati. Cu 1 - 2 ore inaintea meciurilor poate fi luata o masa
usoara. Inainte cu 1 ora de inceperea meciurilor, trebuie evitate dulci urile concentrate cum ar
fi bauturile nealcoolice, bomboanele, sucurile de fructe nediluate. De asemenea, trebuie
evitate alimentele care baloneaza cum ar fi broccoli, varza, conopida si legume. Se
recomanda, in schimbul acestora, sandwich-uri fara maioneza, paste, fructe, paine sau baghete
bogate in hidrocarbonati (gen 'musli ').
Alimentatia in timpul meciurilor
Meciurile care dureaza mai putin de 1 ora nu necesita alimentatie in timpul
lor. Totusi, studiile arata ca in meciurile care dureaza mai mult de 1 ora
hidrocarbonatii (fie in forma solida, fie in forma lichida) pot fi benefici. Se
recomanda o combinatie de glucoza si fructoza (banane coapte, bare
energizante, bauturi pentru sportivi sau sucuri naturale). Trebuie evitate
bananele necoapte, fructele cu coaja cum ar fi merele sau piersicile, legume le,
deoarece sunt greu de digerat in timpul exercitiilor intense.
Alimentatia dupa terminarea meciurilor
Jucatorii ar trebui sa manance sau sa bea alimente(bauturi) care contin
hidrocarbonati cat de repede posibil dupa terminarea efortului pentru ca
pierderile sa fie inlocuite. Ideal este ca in 15 - 30 de minute de la terminarea
efortului sa fie consuma te pana la 200 de grame de hidrocarbonati pentru a
grabi inlocuirea glicogenului din muschi. Hidrocarbonatii simpli ca bauturile
naturale, ciocolata, bananele coapte, sucurile naturale de fructe sunt cele mai
bune optiuni.
Hidrocarbonatii combinati cu o cantitate mica de proteine reprezinta
nutrientii ideali pentru recuperarea dupa eforturi sustinute. Exemple de
mancaruri bune dupa terminarea meciurilor:
- Spaghetti Bolognese;
- Cartofi cu smantana;
- Pui cu orez;
- Paine cu branza degresata;
MEDICATIA IN EFORTUL SPORTIV
Medicatia in efortul sportiv
Sportul de mare performanta si practica medico-sportiva au impus un nou capitol in
farmacologia clasica, anume farmacologia sportiva. Pornind de la solicitarile neuropsihice sau
neuromusculare, cardiorespiratorii sau endorimetabolice intalnite in efortul sportiv si in urma
unor studii clinice de specialitate, s-au individualizat doua clase de produse farmaceutice,
reunite in „medicatia efortului sportiv”:
medicatia sustinatoare (ergotropa) contine o serie de compusi naturali sau
de sinteza, cu efecte fiziologice, care introduse in organismul sportivului
intervin direct in reactii de eliberare de energie (ergotrope) sau potenteaza
unele reactii eliberatoare de energie;
medicatia de refacere (trofotropa) cuprinde o serie de compusi naturali sau
de sinteza care introdusi in organism intervin la reincarcarea rezervelor
energetice consumate (uneori epuizate) de efort sau a unor agenti ergotropi
eliminati prin lichidul sudoral, uneori excesiv.
MEDICATIA DE REFACERE
I. Vitamine Polivitaminizant S; Supradyn; Cobidec; Multibionta; Vitamax;
Contamega
II. Minerale Polimineralizant S (1 drajeu contine 9 oligoelemente in aceeasi
concentratie ca in 200 – 250 ml lichid sudoral); Mineral Plus 6;
Izostar; Sportupac Powder
III: Compusi
glucidici
Eleutal (glucoza + inozitol + vit. C)
Slogh Perform Energy; Glucoza; Miere
IV. Aminoacizi si
concentrate proteice
Acid Aspartic (saruri de K, Mg, arginina – intervine in scaderea
amoniemiei crescute rezultate din efortul de anduranta); Licocolul
(Licina) – intervine in refacerea neuropsihica si neuromusculara prin
detoxifierea si eliminarea unor metaboliti nocivi; Arginina
(Sargenov); Glicina (Vitaspol)
V. 1. Nespecifice Aslavital H3; Gerovital H3; Ginseng
2. Neurotrope Piracetam; Piravitan; Aspartat de Mg
3. Antioxidante Vitaminele C, A, F, Se; Cisteina; Glutation – Glutaciste Seleniu – E;
Recuperan
4. Musculotrope Miorelaxant; Glicina
5. Hepatotrope Sargenov
Ca medicatie de ultima ora amintim integratorii Golden Neo-Life Diamite, supraconcentrate nutritionale 100% naturale, fara contraindicatii. Dintre acestia: AII-C (proteine, hidrati de C, fructoza, glucoza, stearat Mg); Aloe Vera Plus (bautura tonifianta, extract de aloe, ginseng, musetel, vitamina C); Betaguard (antioxidant complex beta-caroten, vitaminele E, C, Se, Zn, Cu, Mg, proteine, lipide, hidrati de C); Cal-Mag (Ca, Mg + vitamina D3, hidrati de C); Carotenoid Complex (carotenoizi, carbon, grasimi); Flavonoid Complex (hidrati de C, vitamina C, grasimi, proteine, acid stearic, Ca, Mg, Si); Formula IV (vitaminele A, B1, B2, B6, B12, C, D3, E, PP, acid folic, oligoelemente, minerale, Ca, Zn, Cr, Cu, Fe, Mn, proteine, lipide); Omega III (2 acizi grasi polinesaturati = ulei de somon + vitamina E).
LlSTA SUBSTANŢELOR INTERZISE de WADA CODUL MONDIAL ANTI DOPING
În vigoare de la 1 ianuarie 2005
Folosirea oricarui medicament trebuie limitata la
recomandarile medicale justificate
SUBSTANŢELE sI METODELE INTERZISE TOT
TIMPUL ( ÎN TIMPUL sI ÎN AFARA COMPETIŢIILOR)
SUBSTANŢE INTERZISE
S1. AGENTI ANABOLICI
Agentii anabolici sunt interzisi.
1. Steroizi anabolici androgeni (SAA)
a.SAA* exogeni includ: 18a-homo-17~-hydroxyestr-4-en-3-one; bolasterone; boldenone; boldione; calusterone; clostebol; danazol; dehydrochloromethyl-testosteron 454f51e e;delta1-androstene-3,17 -dione; deltal-androstenediol;. deltal-dihydro-testosterone; drostanolone; ethylestrenol; fluoxymesterone; formebolone; furazabol; gestrinone;4-hydroxytestosterone; 4-hydroxy-19-nortestosterone;mestanolone; mesterolone; metenolone; methandienone; methandriol; methyldienolone; methyltrienolone; methyltestosterone; mibolerone; nandrolone;
19-norandrostenediol; 19-norandrostenedione; norbolethone; norcIosteboI;
norethandrolone; oxabolone; oxandrolone;
oxymesterone; oxymetholone; quinbolone; stanozoloI;
stenbolone; tetrahydrogestrinone; trenbolone si aIte substante cu o structura chimica asemanatoare sau cu un efect sau efecte biologice asemanatoare. b. SAA** endogeni:androstenediol (androst-5-ene-3ß,17ß-dioI);androstenedione( androst-4-ene-3,17 dione); Dehydroepiandrosterone(DHEA); dihydrotestosterone; testosterone.si urmatorii metaboliti si izomeri:5a-androstane-3a,17a-dioI; 5a-androstane-3a,17ß-diol; 5a-androstane-3ß,17 a-diol; 5a-androstane-3ß,17ß-dioI;androst-4-ene-3a,17 a-diol; androst-4-ene-3a,17ß-diol;androst-4-ene.3ß,17 a-dioI; androst-5-ene-3a,17 a-diol;androst-5-ene-3a,17ß-diol; androst-5-ene-3ß,17 a-diol;4-androstenediol (androst-4-ene-3ß,17ß-diol);5-androstenedione (androst-5-ene-3,17 -dione);epi-dihydrotestosterone; 3a-hydroxy-5a-androstan-17 -one;3ß-hidroxy-5a-androstan-17 -one; 19-norandrosterone;19-noretiocholanolone.
Când o Substanta interzisa (ca dintre cele mentionate mai sus) poate fi produsa în mod natural de organism, se va considera ca Proba contine o
asemenea Substanta interzisa când concentratia de Substanta interzisa sau a metabolitilor sai sau a markerilor sai si/sau orice aIta/alte proportie/ii relevanta/e din Proba atletului depasesc limita valorilor gasite în mod normal în om, care sunt prea putin probabile sa fie corespunzatoare producerii endogene normale. Proba nu va fi considerata continând o Substanta interzisa în cazul în care atletul dovedeste ca, aparitia unei concentratii a Substantei interzise sau a metabolitilor sai sau a markerilor sai si/sau orice alta/alte proportie/ii relevanta/e din Proba atletului sunt atribuite unei anumite conditii fiziologice sau patologice. În toate cazurile, si indiferent de concentratie, laboratorul va raporta un Rezultat Analitic Advers daca, pe baza oricarei metode analitice demna de încredere, se poate arata ca Substanta interzisa este de origine exogena.
Daca rezultatul laboratorului nu este concludent/convingator si nici o concentratie ca cele la care s-a facut referire mai sus nu a fost gasita, Organizatia Antidoping implicata va mai conduce o investigatie daca exista indicatii serioase, cum ar fi o comparatie cu profilele de steroizi de referinta, cu privire la o posibila Folosire a unei Substante interzise.
Daca laboratorul a raportat prezenta unui raport T/E (Testosteron/Epitestosteron) mai mare de patru (4) Ia unu (1) în urina, înca o investigatie este obligatorie pentru a se determina daca raportul se datoreaza unei anumite conditii fiziologice sau patologice, exceptând cazul în care laboratorul raporteaza un Rezultat Analitic Advers pe baza unei metode anaIitice demna de încredere, care arata ca Substanta interzisa este de origine exogena.
În cazul unei investigatii, se va include si o revizuire a oricaror teste anterioare si/sau ulterioare. Daca testele anterioare nu sunt disponibile, atletul va fi testat fara a fi anuntat de cel putin trei ori într-o perioada de trei luni.
Daca atletul refuza sa coopereze la aceste investigatii, se va considera ca Proba atletului contine o Substanta interzisa.2.Alti agenti anabolici, incluzând dar nu limitându-se doar la:
Clenbuterol, zeranol, zilpaterol.În aceasta sectiune:* "exogen" se refera la o substanta care nu poate fi produsa de organism în mod natural.** "endogen" se refera la o substanta care poate fi produsa de organism în mod natural.S2. HORMONII sI SUBSTANŢELE CARE SE ÎNRUDESC CU ACEsTIA Urmatoarele substante, incIusiv alte substante cu o structura chimica asemanatoare sau cu un efect sau efecte biologice asemanatoare, si factorii pe care îi produc, sunt interzise:
1.Eritropoietina (EPO);2.Growth Hormone (hGH) (Hormonul de crestere), Insulin-like Growth Factor (IGF -1) (Insulina-ca factor de crestere), Mechano Growth Factors (MGFs) (Factori mecanici de crestere); 3.Gonadotropinele(LH, hCG);
4.Insulina;
5.Corticotropinele.Exceptând cazul în care atletul poate demonstra ca respectiva
concentratie se datora unei anumite conditii fiziologice sau patologice, se va considera ca Proba contine o Substanta interzisa (ca cele mentionate mai sus) când concentratia Substantei interzise sau a metabolitilor sai si/sau proportii relevante sau markerii sai din Proba atletului depasesc limita valorilor gasite în mod normal în oameni astfel încât sunt prea putin probabile sa fie corespunzatoare producerii endogene normale. Prezenta altor substante cu o structura chimica asemanatoare sau cu un efect sau efecte biologice asemanatoare, marker(i) de diagnostic sau factori produsi de un hormon prezent pe lista mentionata sau a oricarui alt rezultat care indica faptul ca substanta detectata este de origine exogena, va fi raportata drept un Rezultat Analitic Advers.
S3. BETA-2AGONIsTI
Toti beta-2 agonistii, incIusiv izomerii lor D si L sunt interzisi.Folosirea lor necesita un certificat de Exceptie pentru uz terapeutic.
Ca o exceptie, formoterol, salbutamol, salmeterol si terbutaline, când sunt administrate prin inhalare pentru a preveni si/sau trata astmul si aparitia astmului si bronhoconstrictiei induse de efort este nevoie de un certificat de Exceptie pentru uz terapeutic forma prescurtata.
În ciuda acordarii unei Exceptii pentru uz terapeutic, daca laboratorul a raportat o concentratie de salbutamol (free plus glucuronide) mai mare ca 1000 ng/mL, acest lucru va fi considerat drept un Rezultat Analitic Advers exceptând cazul în care atletul dovedeste ca rezultatul anormal este o consecinta a folosirii în scop terapeutic a salbutamol-ului inhalat.
S4. AGENŢI CU ACTIVITATE ANTI-ESTROGENICǍ
Urmatoarele clase de substante anti-estrogenice sunt interzise:
1. Inhibitori de aromataza (Aromatase inhibitors) incluzând, dar nu limitati la, anastrozole, letrozole, aminogluthetimide, exemestane, formestane, testolactone. .
2. Selective Estrogen Receptor Modulators (SERMs) incluzând, dar nu limitati la, raloxifene, tamoxifen, toremifene. . .
3. Alte substante anti-estrogenice incluzând, dar nu limitate la, clomiphene, cyclofenil, fulvestrant.. S5. DIURETICELE sI ALŢI AGENŢI MASCATORI Diureticele si ceilalti agenti mascatori sunt interzisi.Agentii mascatori includ dar nu sunt limitati la:
Diuretice*, epitestosterone, probenecid, alpha-reductase inhibitors (cum ar fi finasteride, dutasteride), plasma expanders (cum ar fi albumin, dextran, hydroxyethylstarch).
Diureticele includ:
Acetazolamide, amiloride, bumetanide, canrenone, chlortalidone, etacrynic acid, furosemide, indapamide, metolazone, spironolactone, thiazides (cum ar fi bendroflumethiazide, chlorothiazide, hydrochlorothiazide), triamterene, si alte substante cu o structura chimica asemanatoare sau cu un efect sau efecte biologice asemanatoare.
3 Un certificat de Exceptie pentru uz terapeutic nu este valabil daca urina atletului contine un diuretic in asociere cu niveluri egale cu/sau sub pragul de infractiune al unei/unor Substante interzise.
METODE INTERZISEM1. CREsTEREA TRANSFERULUI DE OXIGEN
Urmatoarele sunt interzise:
a. Dopajul cu sânge, incluzând folosirea de sânge autologous, homologous si heterologous sau de produsi ai globulelor rosii de orice origine, exceptie facând folosirea lor în tratamentul medical. b.Cresterea în mod artificial a absorbtiei, transportului si furnizarii de oxigen, incluzând dar nu limitându-se la perfluorochemicals, efaproxiral (RSR13) si la produsi de hemoglobina modificata (cum ar fi substituenti de sânge bazati pe hemoglobina, produsi de hemoglobina microincapsulata).
M2. FALSIFICAREA CHIMICǍ sI FIZICǍ.
Urmatoarele sunt interzise:
Falsificarea, sau încercarea de falsificare, pentru a modifica integritatea si valabilitatea Probelor colectate la controlul doping.
Acestea cuprind dar nu sunt limitate la perfuzii intravenoase*, cateterism, si înlocuirea urinei.
* Cu exceptia unui tratament medical acut necesar, perfuziile intravenoase sunt interzise.
M3. DOPAJUL GENETIC
Folosirea în scop non-terapeutic a celulelor, genelor, elementelor genetice, sau a modificarii expresiei genetice, având capacitatea de a creste performanta sportiva, este interzisa.
SUBSTANŢELE sI METODELE INTERZISE ÎN
TIMPUL COMPETIŢIEI
Pe lânga categoriile de la S1 la S5 si de la M1 la M3 definite mai sus, urmatoarele categorii sunt interzise în timpul competitiei:
SUBSTANŢE INTERZISE
S6. STIMULENTE
Urmatoarele stimulente sunt interzise, inclusiv ambii lor izomeri optici
(D si L) unde este cazul: Adrafinil, amfepramone, amiphenazole, amphetamine, amphetaminil, benzphetamine, bromantan, carphedon, cathine*, clobenzorex, cocaine, dimethylamphetamine, ephedrine**, etilamphetamine, etilefrine, famprofazone, fencamfamin, fencamine, fenetylline, fenfluramine, fenproporex, furfenorex, mefenorex, mephentermine, mesocarb, methamphetamine, methylamphetamine, methylenedioxyamphetamine, methylenedioxymethamphetamine, methylephedrine**, methylphenidate, modafinil, nikethamide, norfenfluramine, parahydroxyamphetamine, pemoline, phendimetrazine, phenmetrazine, phentermine, prolintane, selegiline, strychnine, si alte substante cu o structura chimica asemanatoare sau cu un efect sau efecte biologice asemanatoare ***.
* Cathine este interzisa când concentratia sa în urina este mai mare de 5 micrograme pe mililitru.
** Atât efedrina cât si metilefedrina sunt interzise când concentratia lor în urina este mai mare de 10 micrograme pe mililitru.
*** Substantele incluse în Programul de Monitorizare 2005 (bupropion, cofeina, phenylephrine, phenylpropanolamine, pipradol, pseudoephedrine, synephrine) nu sunt considerate substante interzise.
Nota: Adrenalina asociata cu agenti anestezici locali sau prin administrare locala (cum ar fi nazal, oftalmologic) nu este interzisa.S7. NARCOTICE
Urmatoarele narcotice sunt interzise:
Buprenorphine, dextromoramide, diamorphine (heroina), fentanyl si derivatii lui, hydromorphone, methadone, morphine, oxycodone, oxymorphone, pentazocine,pethidine.
S8. CANABINOIDE
Canabinoidele (cum ar fi hasis, marijuana) sunt interzise.S9. GLUCOCORTICOSTEROIZI
Toti glucocorticosteroizii sunt interzisi daca se administreaza oral, rectal, intravenos sau intramuscular. Folosirea lor necesita aprobarea unui certificat de Exceptie pentru uz terapeutic.
Toate celelalte cai de administrare necesita un certificat de Exceptie pentru uz terapeutic forma prescurtata.
Preparatele dermatologice nu sunt interzise.SUBSTANŢE INTERZISE ÎN ANUMITE SPORTURI Pl. ALCOOLUL
Alcoolul (etanolul) este interzis doar în timpul competitiei, în urmatoarele sporturi. Detectarea lui se va face prin analizarea respiratiei si/sau a sângelui. Pragul de infractiune doping pentru fiecare Federatie este mentionat în paranteza.
Aeronautica (FAI) (0.20 glL)
Tir cu arcul (FITA) (0.10 g/L)
Automobilism (FIA) (0.10 glL)
Biliard (WCBS) (0.20 glL)
Boules(CMSB) (0. 10 glL)
Karate (WKF) (0.10glL)
(O.lOglL) (0.00 glL) (0. 10 glL)
(O.lOglL) (0.00 glL) (0. 10 glL)Pentatlonul modern (UIPM)pentru disciplinele careimpIica tirul (0,10g/L)Motociclism (FIM) (0,00g/L)Schi (FIS) (0,10g/L) P2.BETA-BLOCANTE
Daca nu este specificat altceva, beta-blocantele sunt interzise doar în timpul competitiei, în urmatoarele sporturi: Aeronautica (FAI)Tir cu arcul (FITA)(interzise si în afara competitiei) Automobilism (FIA)Biliard (WCBS)Bob (FIBT)Boules (CMSB)Bridge (FMB)
sah (FIDE)Curling (WCF)Gimnastica (FIG)Motociclism (FIM)Pentatlonul modern (UIPM) pentru disciplinele care implica tirulPopice (FIQ)Navigatie (ISAF) în cursele doar cu cârmaTir (ISSF) (interzise si în afara competitiei)Schi (FIS) în sarituri si snowboard-stil liberÎnot (FINA) în scufundari si înot sincronLupte (FILA)
Beta-blocantele includ, dar nu sunt limitate la, urmatoarele:
acebutolol, alprenolol, atenolol, betaxolol, bisoprolol, bunolol, carteolol, carvedilol, celiprolol, esmolol, labetalol, Ievobunolol, metipranolol, metoprolol, nadolol,
oxprenolol, pindolol, propranolol, sotalol, timolol.SUBSTANŢE SPECIALE*
Substantele speciale* sunt enumerate mai jos: Efedrina, L-metilamfetamina, metilefedrina;Canabinoidele;Toti βeta-2 Agonistii inhalati, cu exceptia clenbuterol-ului;
Probenecid;Toti Glucocorticosteroizii;
Toate Beta-blocantele;
Alcoolul.
* "Lista Substantelor Interzise poate identifica substante speciale care sunt în mod special subiectul încalcarilor fara intentie a regulilor anti-doping datorita folosirii pe scara larga în producerea medicamentelor si a caror folosire în scop de dopaj este putin probabila." O infractiune doping care implica asemenea substante poate avea ca rezultat o sanctiune redusa cu conditia ca "...Atletul sa poata stabili ca folosirea unei astfel de substante speciale nu a fost menita sa mareasca performanta sportiva.."
Aprobata de WORLD ANTI-DOPING AGENCY (Agentia Mondiala Antidoping)