Alfabetul

Alfabetul turc este format din 29 de litere, latine, majoritatea prezente in limba romana

sau engleza. Sunt 21 de consoane si 8 vocale. Literele noi fata de limba engleza (fac des

referire la limba engleza pentru ca este mijlocul utilizat de mine cel mai des de a invatata

turca) sunt:

Ç, Ğ, Ş, Ö, Ü, I*

*Atentie: pentru ca spre deosebire de limba romana, in limba turca avem o distinctie

intre i si ı, ca majuscule –  i, İ si ı, I (scriem İstanbul si nu Istanbul)

Exista 3 reguli de baza ale acestui alfabet:

-fiecare litera reprezinta un sunet (este o limba fonetica);

- se pronunta toate literele (nu apar acele omisiuni de citire, ca la finalul de cuvant, din

franceza);

-doua sau trei litere nu se combina niciodata, formand un alt sunet (asa cum avem in

romana cu grupurile de litere ce/ci sau ge/gi de exemplu)

Asadar, iata intregul alfabet:

A, B, C, Ç, D, E, F, G, Ğ, H, İ, I, J, K, L, M, N, O, Ö, P, R, S, Ş, T, U, Ü, V, Y, Z

A se observa ca din alfabetul turc lipsesc literele: Q,W si X.

Vocalele sunt:

A E İ I O Ö U Ü

Limba turca este o limba fonetica, iar citirea literelor, cu mici exceptii, e ca in limba romana.

A se citeste ca si in romana – pat ; akşam seara;

B se citeste ca si in romana – bac; baba tata;

C se citeste ge – gem; cam [geam] sticla;

Ç se citeste ci – cineva; çay [ceai] ceai;

D se citeste ca si in romana – doar; duvar perete;

E se citeste ca si in romana – elev; ekmek paine;

F se citeste ca si in romana – far; fakir sarac;

G se citeste ca si in romana – gol; gece [ghege] noapte;

Ğ nu se citeste – e denumit yumuşak “g” si alungeste vocala pe care o

urmeaza ağaç [aaaci] copac;yoğurt [ioourt] iaurt; nu apare niciodata la inceput de cuvant;

H se citeste ca si in romana – hol; hafta saptamana;

İ se citeste ca si in romana – iarna; iyi bun;

I se citeste ca literele â sau î din limba romana – pâine; kız [kîz] fata;

J se citeste ca si in romana – joc; jeton jeton;

K se citeste c – cal; kim cine;

L se citeste ca si in romana – lot; limon lamaie;

M se citeste ca si in romana – mim; limon lamaie;

N se citeste ca si in romana – nou; limon lamaie;

O se citeste ca si in romana – olar; limon lamaie;

Ö se citeste ca grupul eu din bleu; söz cuvant;

P se citeste ca si in romana – pol; pilav pilaf;

R se citeste ca si in romana – rece; ruj ruj;

S se citeste ca si in romana – sonic; su apa;

Ş se citeste ca si in romana – şal; şair poet;

T se citeste ca si in romana – tot; jeton jeton;

U se citeste ca si in romana – mure; uzun lung;

Ü se citeste ca u-ul din franceza sau ca ü-ul din germana; üzüm strugure;

V se citeste ca si in romana – vara; pilav pilaf;

Y se citeste i – ieri; yeni nou;

Z se citeste ca si in romana – zidar; zil clopot;

Mai apar si alte semne – ca accentul curcumflex ^, extrem de rar si in cuvinte de origine

araba sau persana:

- vocala â in cateva cuvinte de origine araba. Se pronunta ca a lung

– lâzım necesar; lâle lalea.

- vocala î – se citeste ca un ı prelungit millî national

- vocala û – se citeste ca un ü prelungit sükût liniste; mahkûm condamnat.

Caracteristicile lb. turce

Este o limba turcica (apartine marii grupe de limbi altaice), cu peste 70 de milioane de

vorbitori, majoritatea locuitori ai Turciei. Are mai multe dialecte, iar ca standard este

considerat cel din İstanbul.

- o caracteristica pe care am sesizat-o inca de la inceput, comparand-o cu celelalte limbi

straine pe care le cunosc, este ca gramatica limbii turce este extrem de regulata, foarte rar

aparand exceptii;

- este o limba aglutinanta, adica se adauga la cuvantul de baza diverse sufixe, intr-o ordine

prestabilita si determina numarul, genul sau timpul:

ev – evdime (casa – la casa mea)

- sufixele se adauga conform respectand regulile armoniei vocalice - pe scurt, vocalele

din sufixe sunt determinate de ultima vocala din cuvantul de baza; cand se intalnesc mai

multe sufixe, se evita intalnirea mai multor vocale prin utilizarea literelor de legatura;

- nu exista genuri; atunci cand totusi ar fi necesare, s-a ajuns la solutia de a fi substantive

specifice care denumesc persoanele sau animalele;

- cand este prezent un numeral sau un adverb cantitativ, substantivul e folosit la singular:

köpek – köpekler (caine – caini)

bir köpek – beş köpek (un caine – cinci caini)

birçok köpek (multi caini)

Kaç köpek var? Cati caini sunt?

- atributul precede substantivul, daca are sau nu un articol insotitor:

güzel çiçek (floare frumoasă)

güzel bir çiçek  (o floare frumoasă)

- verbul se acorda in gen si caz cu substantivul pe care il determina;

- particula de negare değil (adverb care neaga verbul) sta langa cuvantul pe care il

determina;

- particula interogativa -mi (- mi/mı/mü/mu) sta de asemena dupa cuvantul pe care il

determina;

- in cazul unei propozitii pronume+verb, pronumele de obicei lipseste si se deduce

persoana dupa sufixele prezente;

- ordinea cuvintelor in propozitie: Subiect + Obiect + Verb; verbul e situat la finaul

propozitiei:

Ali bir elma yiyor. (Ali mananca un mar.)

- accentul este de obicei pe ultima silaba, iar in cazul neologismelor pe penultima; pentru

substantivele proprii este mai atipic: İstanbul [is’tanbuɫ], Ankara[‘aŋkaɾa].

Apostroful – Kesme işareti/Apostrof

Inca de la inceputurile invatarii acestei limbi straine, statutul apostrofului in limba turca m-a

intrigat si mi-a dat batai de cap. Acum pot spune ca m-am apropiat ceva mai mult de

dumirirea mea.

- e folosit in cuvintele imprumutate din araba, pentru a marca intonatia;

- toate substantivele proprii (fie ca denumesc persoane, localitati, tari etc.) sunt separate de

sufixele care li se adauga printr-un apostrof: Ali’nin sandalye scaunul lui Ali, Türkiye’nin

Dağları Muntii Turciei, İstanbul’dan din Istanbul;

- pentru a face distinctia intre omonime (cuvinte care se pronunta la fel dar au sensuri

diferite): karın stomac si karı’n sotia ta; halk oynu dans popular si halk

oy’nu referendum (Ac.);

- pentru a marca absenta unei litere, intr-un limbaj colocvial: n’olacak vs. ne olacak ce se

va intampla?

- pentru numeralele ordinale: 5′inci al cincilea, 6′ıncı al saselea, 10′uncu al zecelea, 2′nci

kat etajul al doilea, 1985′te in 1985;

Atentie! numeralul ordinal se scrie fie 5′inci, fie 5., nefiind corecta forma 5.’inci

- in exprimarea timpului: saat 15′te la ora 15

- in cazul abrevierilor: BM’de la Natiunile Unite, ABD’de in Statele Unite

- la persoana a III-a singular, cand se doreste a marca respectul fata de o anumita

persoana: O’nun al Sau O’nan Lui.

Notarile lui David   Pierce Chiar daca scriu putin, tot mai pun mana pe cate o carte sau material de turca. Deunazi am

gasit acest document al lui David Pierce in care face cateva observatii cu privire la

gramatica limbii turce.

Matematician la origine (spre surprinderea mea), m-am bucurat sa vad ca are o contributie

mai vasta si puteti gasi articolele lui cu privire la limba turca, aici. E formidabila structura pe

care o da articolelor sale prin rigoare si spirit analitic. Din ce am inteles de pe site si articolul

de pe Wikipedia, Turkish Grammareste semnat tot de el.

Mi-a retinut atentia si mi-a placut in mod deosebit in articolul pe care l-am citit initial,

notarea lui cu privire la sufixele care respecta Regula armoniei vocalice.

Adica ce am notat eu in tabel cu Sufix Tip a, el noteaza cu @ si ce am notat cu Sufix Tip b,

noteaza cu#, astfel incat formula pentru cazuri de exemplu, devine:

nominativ: -

acuzativ:  -(y)#

genitive: -(n)#n

dativ: -(y)@

locativ: -d@

ablativ: -d@n

Iar declinarea unui substantiv sau pronume se face, in functie de ultima vocala:

nominativ: şehir

acusativ: şehiri

genitive: şehirin

dativ: şehire

locativ: şehirde

ablativ: şehirden

Voi utiliza pe viitor aceasta codificare, pentru ca mi se pare extrem de utila.

Thank you, Mr. Pierce!

Litere   de   legatura Apar in limba turca unele situatii in care intre cuvantul de baza si sufixe sau doar intre sufixe

se insereaza o litera, in general, cu scopul de a separa vocalele (sursa). Cele trei litere cu

rolul de intermediar sunt: - s -, - y -, - n – .

- S – 

- este utilizat pentru substantive, cu sufixele -i, -ı, -u, -ü (Sufix de Tip (b), vezi tabelul)

pentrupersoana a III-a singular, cu scopul de a marca posesia.

kedi pisica > kedisi pisica lui/ei

şemsiye umbrela > şemsiyesi umbrela lui/ei

kapı usa > kapısı usa lui/ei

palto palton > paltosu paltonul lui/ei

araba masina > arabası masina lui/ei

Exceptie: Un caz mai special il reprezinta cuvantul su (apa). Acest substantiv va fi insotit

da litera de legatura de –y– si nu de –s–, pentru a evita forma susu. (sursa)

suyun sesi – Sunetul apei

- Y – 

se utilizeaza pentru substantivele care se termina intr-o vocala, iar sufixul care urmeaza

incepe tot cu o vocala.

1. substantiv + sufix predicativ

İyi > İyiyim. (bine > (Eu) sunt bine.)

Hasta > Hastayım. (bolnav > (Eu) sunt bolnav.)

Fulbolcu > Futbolcuyum. (fotbalist > (Eu) sunt fotbalist.)

2. substantiv + sufix dativ

kedi > kediye [kedi-y-e] pisica > pisicii

banka > bankaya [banka-y-a] banca > bancii

baba > babaya [baba-y-a] tata > tatei

Atentie: Litera de legatura – y - este utilizate in cazul substantivelor simple, care nu au

primit inca sufixe. In cazul in care un substantiv are deja un sufix terminat intr-o vocala si

urmeaza un altul, care incepe tot cu o vocala, in acest caz se utilizeaza ca litera de

legatura -n-.

kedisi [kedi-s-i] – pisica lui/ei > kedisine [kedi-s-i-n-e] – pisicii lui/ei

bankası [banka-s-ı] – banca lui/ei > bankasına [banka-s-ı-n-a] – bancii lui/ei

babaları [baba-ları] – tatal lor > babalarına [baba-ları-n-a] – tatalui

-N- (cu -da/-de si -dan/-den)

-da/-de (in, pe, la)  si  -dan/-den (de, prin). Ambele sunt sufixe de tip (a) – vezi tabelul:

Sufixele -da/-de si -dan/-den se adauga in aceasta forma direct cuvantului de baza.

kedi – kedide [kedi-de] – kediden [kedi-den]

(pisica – pe pisica – de la pisica)

kapı – kapıda [kapı-da] – kapıdan [kapı-dan]

(usa – pe/la usa – de la usa)

Daca sunt deja sufixe atasate cuvantului de baza, atunci -da/-de devin -nda/-nde, iar -

dan/-den > -ndan/-nden

kedisi – kedisinde [kedi-si-n-de] – kedisinden [kedi-si-n-den]

(pisica lui/ei – pisicii lui/ei – de la pisica lui/ei)

kapısı – kapısında [kapı-sı-n-da] – kapısından [kapı-sı-n-dan]

(usa lui/ei – pe/de la usa lui/ei – usii lui/ei – de la usa lui/ei)

Este o exceptie pentru aceasta litera de legatura – -n-:

- pronumele interogativ ne (ce) ar fi trebuit la genitiv sa aiba forma ne+ -n- +- in > nenin,

dar este utilizat ca neyin.

Sursa articol

Armonia   consoanelor pe langa atentia acordata vocalelor, trebuie luata in seama si o regula cu privire la

consoane. avem astfel, urmatoarele precizari (sursa):

1. daca un cuvant se termina in p, ç, t, k si urmeaza un sufix care incepe cu o vocala, litera

finala a cuvantului se schimba

p → b

ç → c

t → d

k → ğ

Exemple:

kitap – carte

kitabı – cartea ei/lui

kazanç – profit

kazancı – profitul lui/ei

kilit – incuietoare

kilidi – incuietoarea lui/ei

köpek – caine

köpeğiniz – cainele vostru

2. daca un cuvant se termina in urmatoarele consoane h, ç, f, s, t, k, p, ş, iar sufixul care

trebuie adaugat incepe cu d, aceasta devine t [d → t]. (Un pont, pentru a retine mai usor

aceste litere este propozitia: hiç fıstık paşa! (fistic deloc, pașa!), care le include pe toate.)

Exemple:

köpek – caine

köpek + den ten → köpekten – de la caine

sabah – dimineata

sabah + dan tan →  sabahtan – de dimineata

giriş – iesire

giriş + de te → girişte la iesire

3. daca un cuvant care nu e verb se termina cu o vocala urmata de -k, atunci acesta

devine -ğ in fata unui sufix care incepe cu o vocala:

ayak > ayağı piciorul > piciorul meu

sokak> sokağı strada > strada mea

Exceptie: hukuk > hukuku lege

Armonia   vocalica Armonia vocalica ste un concept extrem de important pentru limba turca. Pentru a putea

conjuga un verb sau pentru a declina un substantiv ori adjectiv, e nevoie sa vedem ce regula

se aplica. In limba turca – clasificata ca o limba aglutinanta – aceste procese se fac

adaugand sufixe la cuvantul de baza, iar aceste sufixe sunt supuse unor reguli. Mai

precis, vocala din sufix(e) este/sunt determinata(e) de ultima vocala a cuvantului

de baza.

ev casă(a)

evler  case*

evin casa ta

eviniz casa voastra

evim casa mea

evlerinizin caselor voastre

evlerinizden  din casele voastre

evlerinizdendi el/ea era din casa voastra

Evinizdeyim. (Eu) sunt in casa voastra.

Evinizdeymişim. (Eu) as fi fost in casa voastra.

Evinizde miyim?  Sunt (eu) in casa voastra? 

Astfel, cuvantul capata o forma de silabe aproape repetitive, armonioase din punctul de

vedere al sunetelor.

Dupa cum am precizat cand am prezentat alfabetul, sunt 8 vocale in limba turca:

A E İ I O Ö U Ü

Sunt clasificate in mai multe clase:

- vocale anterioare: e, i, ö, ü (A-undotted – in engleza)

- vocale posterioare: a, ı, o, u(E-dotted – in engleza)

O alta clasificare gasita in engleza este (nu am gasit corespondenta in romana):

- rotunde: o, u, ö, ü

- nerotunde: a, e, i, ı.

Astfel ca, sufixele din limba turca sunt de doua tipuri:

Tip (a) – care contin vocalele a sau e. Astfel aceste sufixe se armonizeaza cu a, daca ultima

vocala a cuvantului este a, ı, o, u si cu e, daca ultima vocala a cuvantului este e, i, ö, ü.

Tip (b) - care contin vocalele i, ı, u, ü.

Observatii:

- aceste reguli de armonie nu se aplica in urmatoarele situatii:

> cand avem de a face cu cuvinte compuse (sunt considerate cuvinte separate):

bu+gün>bugün aceasta+zi>astazi

>cand sunt folosite sufixe invariabile precum -iyor, -daş;

> cand e vorba de imprumuturi din alte limbi;

> in cazul unor cuvinte vechi trucesti, ca: anne mama sau kardeş frate/sora, care nu

respecta regula armoniei, avand forme de tipul: ana si, respectiv, karındaş.

Litere de legatura

Apar in limba turca unele situatii in care intre cuvantul de baza si sufixe sau doar intre sufixe

se insereaza o litera, in general, cu scopul de a separa vocalele (sursa). Cele trei litere cu

rolul de intermediar sunt: - s -, - y -, - n – .

- S – - este utilizat pentru substantive, cu sufixele -i, -ı, -u, -ü (Sufix de Tip (b),

vezi tabelul) pentrupersoana a III-a singular, cu scopul de a marca posesia.

kedi pisica > kedisi pisica lui/ei

şemsiye umbrela > şemsiyesi umbrela lui/ei

kapı usa > kapısı usa lui/ei

palto palton > paltosu paltonul lui/ei

araba masina > arabası masina lui/ei

Exceptie: Un caz mai special il reprezinta cuvantul su (apa). Acest substantiv va fi insotit

da litera de legatura de –y– si nu de –s–, pentru a evita forma susu. (sursa)

suyun sesi – Sunetul apei

- Y – se utilizeaza pentru substantivele care se termina intr-o vocala, iar sufixul care

urmeaza incepe tot cu o vocala.

1. substantiv + sufix predicativ

İyi > İyiyim. (bine > (Eu) sunt bine.)

Hasta > Hastayım. (bolnav > (Eu) sunt bolnav.)

Fulbolcu > Futbolcuyum. (fotbalist > (Eu) sunt fotbalist.)

2. substantiv + sufix dativ

kedi > kediye [kedi-y-e] pisica > pisicii

banka > bankaya [banka-y-a] banca > bancii

baba > babaya [baba-y-a] tata > tatei

Atentie: Litera de legatura – y - este utilizate in cazul substantivelor simple, care nu au

primit inca sufixe. In cazul in care un substantiv are deja un sufix terminat intr-o vocala si

urmeaza un altul, care incepe tot cu o vocala, in acest caz se utilizeaza ca litera de

legatura -n-.

kedisi [kedi-s-i] – pisica lui/ei > kedisine [kedi-s-i-n-e] – pisicii lui/ei

bankası [banka-s-ı] – banca lui/ei > bankasına [banka-s-ı-n-a] – bancii lui/ei

babaları [baba-ları] – tatal lor > babalarına [baba-ları-n-a] – tatalui

-N- (cu -da/-de si -dan/-den)

-da/-de (in, pe, la)  si  -dan/-den (de, prin). Ambele sunt sufixe de tip (a) – vezi tabelul:

Sufixele -da/-de si -dan/-den se adauga in aceasta forma direct cuvantului de baza.

kedi – kedide [kedi-de] – kediden [kedi-den]

(pisica – pe pisica – de la pisica)

kapı – kapıda [kapı-da] – kapıdan [kapı-dan]

(usa – pe/la usa – de la usa)

Daca sunt deja sufixe atasate cuvantului de baza, atunci -da/-de devin -nda/-nde, iar -

dan/-den > -ndan/-nden

kedisi – kedisinde [kedi-si-n-de] – kedisinden [kedi-si-n-den]

(pisica lui/ei – pisicii lui/ei – de la pisica lui/ei)

kapısı – kapısında [kapı-sı-n-da] – kapısından [kapı-sı-n-dan]

(usa lui/ei – pe/de la usa lui/ei – usii lui/ei – de la usa lui/ei)

Este o exceptie pentru aceasta litera de legatura – -n-:

- pronumele interogativ ne (ce) ar fi trebuit la genitiv sa aiba forma ne+ -n- +- in > nenin,

dar este utilizat ca neyin.

Negarea in limba turca

Ca in orice limba, oricat de pozitiv ai fi, nu se poate sa nu existe si situatii in care sa fie

necesara exprimarea unei negatii. in limba turca se poate face acest lucru in mai multe

forme, in functie de tipul context sau de propozitie.

1 – cel mai simplu e raspunsul hayır = nu

– Bir çay ister misiniz? Ati dori un ceai?

– Hayır. Nu

2 – alt mod este utilizarea lui yok = nu exista, nu se afla

Hiçbir sandalye burada yok. Aici nu e nici un scaun.

Güneş yok. Nu este soare.

Tuz ve biber masaya yok. Nu sunt sare si piper pe masa.

3 – folosirea particulei değil(=nu) in propozitiile in care nu exista verb. sufixele pentru

persoana si numar se adauga la particula değil.

O bir doktor değil. El/ea nu este doctor.

Siz Türk değilsiniz. Voi nu sunteti turci.

- se comporta ca un verb si sta mereu la sfarsitul propozitiei;

- sta langa cuvantul pe care il neaga;

Bu doktor turk değil. Acest doctor nu este turc.

Bu turk doktor değil. Acest turc nu este doctor.

A FI – forma negativa

Ben değilim Eu nu sunt

Sen değilsin Tu nu esti

O değil El/ea nu este

Biz değiliz Noi nu suntem

Siz değilsiniz voi nu sunteti

Onlar değiller Ei/ele nu sunt

4 – folosirea sufixului -mi in cazul verbului. este un sufix de Tip (b) care isi schimba forma

conformRegulii armoniei vocalice, avand urmatoarele forme, conform tabelului de mai jos: -

mi, -mı, -mu, -mü.

bilmek – bilmemek a sti – a nu sti

vermek – vermemek a da – a nu da

görmek – görmemek a vedea – a nu vedea

gülmek – gülmemek a rade, a zambi – a nu rade, a nu zambi

yapmak – yapmamak a face – a nu face

ağrımak – ağrımamak a durea – a nu durea

kopmak – kopmamak a (se) sparge – a nu (se) sparge

kurumak – kurumamak a (se) usca – a nu (se) usca

Si cateva exemple:

Ben İngilizce biliyorum. Eu stiu limba engleza.

Ben İspanyolca bilmiyorum. Eu nu stiu limba spaniola.

O ödevini yapıyor. El/ea isi face temele.

O ödevini yapmıyor El/ea nu isi face temele.

Cuvintele duble – İkilemeler

Expresiile romanesti treaca-mearga, vrand-nevrand, terchea-berchea, talmes-balmes au

corespondenta in limba turca, nu atat ca sens ci ca maniera de constructie sub forma

cuvintelor duble. Unele cuvinte din limba turca au ajuns chiar si in limba romana:

Iavaş-iavaş= încet, binişor, fără grabă. – Din tc. yavaș Sursa: DEX

Techer-mecher adv. (Turcism înv.) În mare grabă, imediat; pe sus, cu sila. [Acc. și: técher-

mécher] – Din tc. teker meker. Sursa: DEX 

harcea-parcea adv. (Fam.; în expr.) A face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea = a tăia (pe

cineva sau ceva) în bucăți, a face fărâme; a distruge, a nimici. – Din tc. parça-parça „bucată

cu bucată” Sursa: DEX

In general se refera la adjective sau adverbe, care prin dublare fie isi accentueaza sensul, fie

il nuanteaza intr-o alta directie. Sunt mai multe moduri prin care au fost construite. O lista

foarte bine pusa la punct a acestor cuvinte gasiti aici.

Daca unele dintre sunt obtinute prin simpla dublare a cuvantului, ca yavaş-yavaş, altele au

la baza un alte seturi de reguli, precum asocierea unui termen care nu are sens in afara

expresiei sau inserarea unui m la cel de-al doilea termen. Cateva exemple, mai jos:

havadan sudan deodata

delik deşik gaunos

elim melim mana cu totul

ucuz mucuz ieftin

odun modun lemn si alte materiale care ard

bakan makan ministere si birocratie

Exprimarea oreiCardinal, Limba Turca, Numeralul 4 ianuarie 2011 Comments: 5

Pentru a putea exprima ora, trebuie mai intai aruncata o privire pe numeralele cardinale,

daca e cazul.

Ulterior, trebuie sa stiti si cativa termeni, precum:

saat-saatler ora-ore (am notat pluralul pentru ca este o exceptie)

dakika minut

saniye secunda

çeyrek sfert

buçuk jumatate

zaman timp

Important! in limba turca ce ora e si la ce ora sunt 2 concepte distincte, care se exprima

diferit.

Intrebarile cu care putem afla detalii legate de timp:

Ne zaman? Cat e ceasul? (lit. Ce timp?)

Saat kaç? Cat e ora? (lit. Ora cat?)

Saat kaçta? La ce ora?

Saat kaç acaba? Cat este ora, va rog? (lit. Ora cat oare?)

Kaç zaman? Cat de mult (timp)? Cat dureaza? (lit. Cat timp?)

Pentru a raspunde la intrebari, sunt mai multe variante – ca si in limba romana, unde fie

spunem ora si minutul, fie facem o combinatie intre numerale si cuvinte precum:si, fara,

sfert, jumatate.

saat* iki ora unu

saat on ora zece

*saat poate fi omis din raspunsuri

CE ORA E?

Pentru a spune minutele din intervalul 0-30, folosim urmatorul model:

saat + ora + -(y)i + minutul + geçiyor

saat beşi on geçiyor ora 5 si 10 minute (05:10)

saat on ikiyi çeyrek geçiyor ora 12 si un sfert (12:15)

saat üçü yirmi beş geçiyor ora 3 si 25 de minute (03:25)

Observatii:

- -(y)i este un sufix Tip(b), care are 4 forme, conform ultimei vocale din numeralul caruia ii

este atasat.

- se foloseste -y-, daca numeralul se termina cu o vocala;

- geçiyor are aici sensul de trecut de si il traducem prin si;

La fel cum se utilizeaza cuvantul çeyrek sfert, se utilizeaza si buçuk jumatate:

dört buçuk 4 si jumatete (04:30)

on buçuk 10 si jumatate (10:30)

Pentru a exprima minutele din intervalul 30-0, se utilizeaza urmatorul model:

saat + ora + -(y)e/a + minutul + var

saat yediye yirmi var 7 fara 20 (06:40)

saat on bire beş var 11 fara 5 (10:55)

saat dokuza çeyrek var 9 fara un sfert (8:45)

Observatii:

- -(y)e/a este un sufix Tip(a), care are 2 forme, conform ultimei vocale din numeralul caruia

ii este atasat.

- se foloseste -y-, daca numeralul se termina cu o vocala;

- var are sensul de exista, se afla, insa aici se traduce prin fara;

LA CAT NE VEDEM? (Saat kaçta? La ce ora?)

Pentru a spune o anumita ora, se foloseste sufixul -de/-da (Tip(a)):

saat birde la unu (01:00)

saat onda la zece (10:00)

saat bir buçukta la unu si jumatate (01:30)

saat dört bucukta la 4 si un sfert (04:15)

saat on bir ceyrekte la 11 si un sfert (11:15)

saat iki ceyrekte la 2 si un sfert (02:15)

LA CE ORA S-A INTAMPLAT?

Pentru a indica ora la care se petrece (s-a petrecut) un anumit eveniment se folosesc

alte 2 cuvinte (geçe si kala) si avem astefel cele 2 situatii:

saat + ora + -(y)i + minute + geçe – pentru situatiile in care mai sunt minute pana la si

jumatate:

ikiyi çeyrek geçe doua si un sfert (02:15)

saat + ora + -(y)a/e + minute + kala – pentru situatiile in care mai sunt minute de la si

jumatate pana la fix:

dokuza beş kala 9 fara 5 (08:55)

sekize çeyrek kala 8 fara un sfert (07:45)

La o prima vedere lectia parea usoara, dar sunt destule elemente diferite de romana care o

pot face putin mai dificila. Sper sa va fie de ajutor explicatiile si imaginea. Pentru mai multe

detalii si exemple, va recomand sa urmariti articolele indicate ca sursa, mai jos.

Sufixe: -liLimba Turca, Sufixe 1 noiembrie 2010 Comments: 3

- -LI- este un sufix utilizat cu sensul contine, inclusiv, cu;

- este un sufix Tip (b) si are 4 variante, care se folosesc conform armoniei vocalelor (vezi

tabelul de la sfarsit):-li/-lı/-lu/-lü;

- este adaugat substantivelor, pentru a le transforma in adjective:

şeker > şekerli zahar > cu zahar

süt > sütlü lapte > cu lapte

tuz > tuzlu sare > cu sare/ sarat

banyolu oda > camera cu baie

şapkalı kadın > femeie cu palarie

Bir kahve lütfen./ Bir sütlü kahve lütfen. O cafea, va rog. O cafea cu lapte, va rog.

- atasat denumirilor culorilor, inseamna “in acea culoare”:

sarılı kadın femeie in galben

- la fel e si pentru exprimarea aromelor:

biber > biberli piper > cu piper/piperat

lezzet > lezzetli gust > cu gust, gustos, delicios

- acest sufix mai este utilizat in cazul denumirilor localitatilor sau a tarilor, pentru a arata ca

o persoana este din acel loc sau din acea tara:

İstanbullu > locuitor al istabulului

Londralı > londonez

Americalı > american

- insa exista si situatii cand locuitorii unei zone au denumiri specifice – nu

spunem Türkiyeli sauİngilitereli, ci zicem Türk, si, respectiv, İngiliz

Sufixe: -sizSufixe 1 noiembrie 2010 Comments: 3

- prin opozitie cu postarea anterioara, -SIZ se foloseste cu sensul opus lui -LI, adica esta

adaugat substantivelor, pentru a le transforma in adjective cu semnificatia de absenta, lipsa,

fara:;

- este un sufix Tip (b) si are 4 variante, care se folosesc conform armoniei vocalelor:-siz/-sız/-

suz/-süz:

şeker > şekersiz zahar > fara zahar

süt > sütsüz lapte > fara lapte

tuz > tuzsuz sare > fara sare/ nesarat

banyosuz oda > camera fara baie

şapkasız kadın > femeie fara palarie

ehliyet > ehliyetsiz licenta > fara licenta

renk > renksiz culoare > fara culoare

sabır > sabırsız rabdare > fara rabdare/ nerabdator

İçkiler parasız. Bauturile sunt gratis.

Müzeye giriş parasızdır. Intrarea la muzeu e gratis.

Sufixe: -la/-lePostpozitii, Sufixe 7 decembrie 2010 Comments: 2

- acest sufix -la/-le se adauga fie substantivelor, fie pronumelor si are diverse semnificatii in

limba romana, in functie de context: cu, si, de asemenea;

uçakla - cu avionul

trenle - cu trenul

benimle cu mine

sizinle cu tine

- conform regulii armoniei vocalice este un sufix Tip (a) si are 4 forme: -la/-la/-yla/-yle,

ultimele doua folosindu-se cand un sustantiv sau un pronume se termina cu o

vocala:dadasıyla cu unchiul lui/ei

annesiyle cu mama lui/ei

In cazul in care precede un substantiv propriu, se separa de acesta prin apostrof (‘):

Mehmet’le cu Mehmet

Ali’yle cu Ali

In limba turca mai exista si o postpozitie cu aceeasi semnificatie (cu), ile. Aceasta insa nu

urmeaza regulile armoniei vocalice si face ca acelasi lucru sa poata fi exprimat in doua

moduri diferite, dar sinonime:

arkadaşınla = arkadaşın ile cu prietenul tau

gözlerimle = gözlerim ile cu ochii mei

Daca un cuvant are mai multe sufixe (din cele care marcheaza pluralul sau posesia, de

exemplu), particla -la/-le este situata la finalul cuvantului, dupa celelalte sufixe (in

exemplele de mai jos se vede foarte clar puterea de aglutinare a limbii turce, cand sunt

exprimate prin 2-3 sufixe mai multe atribute ale aceluiasi cuvant, in timp ce in romana

folosim 2-3 cuvinte):kedisiyle kedi+si+yle cu pisica sa

kedilersiyle kedi+ler+si+yle cu pisicile sale

eliyle el+i+yle cu mana sa

elleriyle el+ler+i+yle cu mainile sale

Un alt mod de a traduce -la/-le este cu, impreuna cu, si:

Benimle Mehmet geldi. Eu vin cu /impreuna cu Mehmet.

Masada fincanla tabaklar var. Pe masa sunt cesti cu/si farfurii.

Ali ile arkadaşı, odaya girdi. Ali a intrat in camera cu prietenul sau.

Ali arkadaşıyla, odaya girdi. Ali a intrat in camera cu prietenul sau.

Mustafa ile Selim partiye gitti. Mustafa a plecat la petrecere cu/impreuna cu Selim.

Mustafa, Selim ‘le* partiye gitti. Mustafa si Selim au plecat la petrecere.

* in limba turca, substantivele proprii se separa de sufixe prin utilizarea apostrofului (‘).

Sufixe: -la/-lePostpozitii, Sufixe 7 decembrie 2010 Comments: 2

- acest sufix -la/-le se adauga fie substantivelor, fie pronumelor si are diverse semnificatii in

limba romana, in functie de context: cu, si, de asemenea;

uçakla - cu avionul

trenle - cu trenul

benimle cu mine

sizinle cu tine

- conform regulii armoniei vocalice este un sufix Tip (a) si are 4 forme: -la/-la/-yla/-yle,

ultimele doua folosindu-se cand un sustantiv sau un pronume se termina cu o

vocala:dadasıyla cu unchiul lui/ei

annesiyle cu mama lui/ei

In cazul in care precede un substantiv propriu, se separa de acesta prin apostrof (‘):

Mehmet’le cu Mehmet

Ali’yle cu Ali

In limba turca mai exista si o postpozitie cu aceeasi semnificatie (cu), ile. Aceasta insa nu

urmeaza regulile armoniei vocalice si face ca acelasi lucru sa poata fi exprimat in doua

moduri diferite, dar sinonime:

arkadaşınla = arkadaşın ile cu prietenul tau

gözlerimle = gözlerim ile cu ochii mei

Daca un cuvant are mai multe sufixe (din cele care marcheaza pluralul sau posesia, de

exemplu), particla -la/-le este situata la finalul cuvantului, dupa celelalte sufixe (in

exemplele de mai jos se vede foarte clar puterea de aglutinare a limbii turce, cand sunt

exprimate prin 2-3 sufixe mai multe atribute ale aceluiasi cuvant, in timp ce in romana

folosim 2-3 cuvinte):kedisiyle kedi+si+yle cu pisica sa

kedilersiyle kedi+ler+si+yle cu pisicile sale

eliyle el+i+yle cu mana sa

elleriyle el+ler+i+yle cu mainile sale

Un alt mod de a traduce -la/-le este cu, impreuna cu, si:

Benimle Mehmet geldi. Eu vin cu /impreuna cu Mehmet.

Masada fincanla tabaklar var. Pe masa sunt cesti cu/si farfurii.

Ali ile arkadaşı, odaya girdi. Ali a intrat in camera cu prietenul sau.

Ali arkadaşıyla, odaya girdi. Ali a intrat in camera cu prietenul sau.

Mustafa ile Selim partiye gitti. Mustafa a plecat la petrecere cu/impreuna cu Selim.

Mustafa, Selim ‘le* partiye gitti. Mustafa si Selim au plecat la petrecere.

* in limba turca, substantivele proprii se separa de sufixe prin utilizarea apostrofului (‘).

Sufixul -ciLimba Turca, Sufixe 27 ianuarie 2011 Comments: 7

- acest sufix este adaugat formei de singular a substantivelor si ocazional adjectivelor sau

adverbelor;

- cuvintele astfel formate definesc in general meserii, ocupaii sau alte calitati ale unei

persoane, plecand de la cuvantul de baza;

- este un sufix Tip(b) si are formele: -cı, -ci, -cu, -cü, in general, si -çı, -çi, -çu, -çü, dupa

cuvintele care se termina cu p, ç, t, k , h , s, ş.

araştırma cercetare araştırmacı cercetator

futbol fotbal futbolcu fotbalist

ülkü ideal ülkücü idealist

balık peste balıkçı pescar

hukuk lege hukukçu jurist

diş dinte dişçi dentist

yol drum yolcu calator, drumet

çöp gunoi çöpçü gunoier

ne (pronume interogativ) ce neci ce profesie

- sufixul poate fi atasat si unei expresii/fraze;

hazır gata elbise haine

hazır elbiseci distribuitor de haine gata de purtare

- popular este folosit in mod pleonastic alaturi de cuvinte care definesc deja

ocupatii: kasapçı in loc dekasap macelar, garsoncu in loc de garson ospatar etc.;

Legat de acest sufix, apar 2 exceptii:

- desi altın inseamna aur, altıncı nu inseamna aurar, ci al saselea (vezi aici); aurar e  altın

kuyumcusu (kuyumcusu = bijutier)

-  sıfırcı - chiar daca sıfır inseamna 0 (zero), sıfırcı defineste profesorii care dau note de 0

(zero).

Sufixe: -likLimba Turca, Sufixe 15 februarie 2012 Un comentariu

Ehe… a trecut ceva timp de cand nu am mai scris despre sufixe. Iata ca ma pot revansa

astazi, prezentand sufixul -lik. Pe mine m-a dus imediat gandul la geamlâc, termen pe care

l-am auzit acasa (cu referire la un hol plin de geamuri) si eram sigura ca este de origine

turca. DexOnline imi confirma intuitia, dar sa vedem ce spune teoria limbii turce, despre el.

Acesta este adaugat unor parti de vorbire (adjective, adverbe, substantive) pentru a forma

alte substantive cu un sens nou, mai mult sau mai putin abstract. Uneori, adaugarea

sufixului -lik duce la formarea de cuvinte noi, cu sensuri multiple, pe care le veti putea

deduce din context (vezi mai jos situatia cuvantului yuz – vara).

Ca rol, poate fi omologat sufixului -ness, din engleza si are formele -lik,-lık, -lük, luk (ca sa

vezi ce sufix se utilieaza, in functie de cuvant, vezi tabelul din articolul cu Regula armoniei

vocalice).

Mai jos, iata cateva exemple:

hasta > hastalık bolnav > boala

mutlu > multluluk fericit > fericire

sağ > sağlık sanatos, drept, dreapta > sanatate

yalnız > yalnızlık singur(a) > singuratate

tuz > tuzluk sare > salina

göz > gözlük ochi > ochelari

söz > sözlük cuvant > dictionar

yol > yolluk drum > calatorie

E folosit si pentru a obtine denumiri de obiecte sau locuri:

kim > kimlık cine > carte de identitate

bakan > bakanlık minister > ministru

ön > önlük față > babețică, șorț

yağmur > yağmurluk ploaie > impermeabil, haina de ploaie, trenci

yaz > yazlık vară > casă de vară, casă de vacanță

In unele cazuri, adaugarea sufixului -lik duce la formarea de adjective sau adverbe. Se

poate traduce prin pentru, in/pe timpul…:

iki kişi > iki kişilik doi oameni > pentru doi oameni

yaz > yazlık vara > estival, pentru timpul verii

gün > günlük zi > zilnic

hafta > haftalık saptamana > saptamanal