Alexandru Ciorănescu și Universitatea din La Laguna1

Emilia Andreea RADU MOTORANU*

Keywords: biography; memories; university; exile; friendship

1. A doua plecare la Paris

Cum accesul la catedra de Literatură Comparată a Facultății de Litere îi fusese

refuzat în 1945−1946, iar șansele sale de a se realiza din punct de vedere

profesional, în țară erau minime, Alexandru Ciorănescu va solicita un post de lector

la Grenoble, în Franța, cu sprijinul lui Ion Petrovici. În acest sens, Ciorănescu va

solicita o viză de tranzit comandamentului german de la București, dar cu toate

eforturile, inclusiv la nivel guvernamental, aceasta nu îi va fi acordată. Problema

vizei îi va ocupa aproape un an întreg și deși toate porțile îi erau astfel închise,

Ciorănescu încă mai spera la o posibilă soluție. Începând cu 1 mai 1946, Alexandru

Ciorănescu este numit referent diurnist în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, la

10 mai același an, este numit consul cl. I prin decret regal2 nr. 1483/1946 și

transferat la Legația din Paris, este detașat prin decizie ministerială nr. 7753/9473, pe

lângă Consulatul General al României la Paris la data de 1 februarie 1947. Astfel,

Ciorănescu reușește să plece din țară, cu ajutorul lui Mihai Ralea4. Această nouă

etapă va fi, practic, începutul unei lungi perioade de exil, de peste patru decenii. În

1947, Alexandru Ciorănescu în calitate de consilier de presă, pe lângă Legațiunea

României la Paris, avea atribuții reduse, relațiile sale cu presa erau aproape nule,

deoarece de acest aspect se ocupa Mihail Neculcea, consilier cultural și politruc.

Funcția aceasta nu îi va aduce liniștea, Ciorănescu va trăi permanent cu

remușcări, presimțind că probabil nu se va mai întoarce în țară și nu-și va revedea

părinții:

1 Comunicare susținută în cadrul simpozionului național Memorialistica românească: între

documentul istoric şi obiectul estetic, Iași, 27–28 iunie 2018. * Universitatea din București. 2 Decret regal de numire nr. 1483/1946, în funcția de Consul cl. I, din 9 mai 1946, în Arhiva

Ministerului Afacerilor Străine nr. 77, Litera C, nr. 239, Diviziunea personalului, Cazierul 77; Numirea

funcționarilor Ministerului Afacerilor Străine 1946, relativ la numirea D-lui Ciorănescu Alexandru,

consul cl. I. 3 Conform Deciziei ministeriale înreg. sub. no. 7753/947, în Arhiva Ministerului Afacerilor Străine

nr. 77, Litera C, nr. 239, Diviziunea personalului, Cazierul 77; Numirea funcționarilor Ministerului

Afacerilor Străine 1946, relativ la numirea D-lui Ciorănescu Alexandru, consul cl. I. 4 Mihai Ralea (n. 1896, Huși − d. 1964, Berlin) a fost eseist, filosof, psiholog, sociolog, diplomat,

om politic de stânga, profesor la Universitatea din Iași, membru titular al Academiei Române, director

al revistei „Viața românească” (din 1933). După abdicarea regelui Mihai I și proclamarea, în decembrie

1947, a Republicii Populare Române, Mihai Ralea a fost numit ministru plenipotențiar la Legația

Română din Washington, Statele Unite ale Americii.

331

Frământare tot timpul, până când îmi apare icoana bătrânilor rămași la

București, și pe care un i-aș mai vedea poate niciodată. Pentru ce toate aceste amintiri

să aibă aerul de reproș? (Ciorănescu 1996: 104).

Exilații români de după cel de al Doilea Război Mondial, aleg să rămână în

străinătate, nemaiîntorcându-se în țară atunci când sunt rechemați din posturi

diplomatice; ei reprezintă populația relativ bine situată a țării și se caracterizează

printr-un nivel de educație în general ridicat, asociat cu o anume bunăstare

materială.

La începutul anului 1948, situația familiei Ciorănescu era foarte dificilă,

Alexandru își pierduse tatăl, fusese destituit din funcție, copiii se aflau în țară,

economiile fuseseră pierdute.

În data de 28 aprilie 1947, se emite de către Departamentul Afacerilor Străine,

o hotărâre prin care Alexandru Ciorănescu, în calitate de consul pe lângă Legațiunea

României la Paris, este rechemat în Administrația Centrală pe data de 1 mai 1947,

urmând a se prezenta la serviciu, în țară, la 1 iulie 19475. Deși își exprimase dorința

de a se întoarce în țară la 15 decembrie 1947, cerând prelungirea pașaportului și

vizei, el nu se va întoarce în țară, deoarece solicită un concediu de trei luni pentru

îngrijirea sănătății6 și i se aprobă. Însă la 20 ianuarie 1948 i se va răspunde printr-o

înștiințare că nu i se acordă prelungirea concediului; în acea perioadă, la București,

ministru al Afacerilor Străine era Ana Pauker. El va fi comprimat din cadrul

Departamentului Afacerilor Străine conform deciziei din 16 martie 1948, emisă de

Ministerul Afacerilor Străine.

2. Contactul cu mediul universitar canarian

Apoi printr-un contract universitar, va pleca pe o insulă, un loc paradisiac, dar

izolat:

În toamna lui ‘48, silit să întrerup orice legătură cu Ambasada. Se țineau însă

de mine; mai ales că aveam doi copii minori în țară, pe care, deși am făcut tot

posibilul, n-am putut să-i scot de acolo. [...] Nu puteam să rămân la Paris având în

spatele meu o asemenea presiune. Trebuia să plec cât mai departe, spre a fi lăsat în

pace (Corbea, Florescu 2002: 184).

Bunul său prieten Antonio Tovar, rector pe atunci al Universității din

Salamanca, îl pusese în contact cu Universitatea din Laguna (Tenerife, Insulele

Canare, Spania), care avea nevoie de un lector de limba franceză. Candidatura îi va

fi acceptată, iar în 25 noiembrie 1948, Alexandru și Lyda Ciorănescu vor trece

granița de la Irun, în nordul Spaniei.

5 Conform înștiințării din 28 aprilie 1947, în Arhiva Ministerului Afacerilor Străine nr. 77, Litera C,

nr. 239, Diviziunea personalului, Cazierul 77; Numirea funcționarilor Ministerului Afacerilor Străine

1946, relativ la numirea D-lui Ciorănescu Alexandru, consul cl. I. 6 Conform cererii 53502/ 2 august 1947, în Arhiva Ministerului Afacerilor Străine nr. 77, Litera C,

nr. 239, Diviziunea personalului, Cazierul 77; Numirea funcționarilor Ministerului Afacerilor Străine

1946, relativ la numirea D-lui Ciorănescu Alexandru, consul cl. I.

332

Ciorănescu îi va explica decanului că nu era sigur dacă va rămâne în Canare,

și că se lăsase convins că cei o sută șaizeci de pesete pe lună ar fi fost suficienți

pentru a asigura traiul a două persoane. Decanul Elìas Serra Ràfols îi va prezenta

situația reală: pe lângă cursul de limba franceză, el îi rezervase și cursul de filologie

romanică, plătit cu o sumă echivalentă:

Cum anul în curs era deja structurat, nu-mi putea oferi altceva; dar pentru anul

școlar următor, prevăzuse pentru mine al treilea curs, de literatură galaico-portugheză,

ceea ce însemna trei salarii. Se vedea că Don Elìas înțelegea situația. Începeam să văd

lucrurile altfel, deși era evident că nici trei salarii cumulate nu erau suficiente

(Ciorănescu 1994: 183).

În mediul universitar canarian, Ciorănescu nu a avut parte de o primire prea

bună:

În ziua aceea am găsit în raftul meu o hârtie îndoită în patru, într-un plic pe

numele meu. Desfăcând foaia albă am găsit pe partea cealaltă un desen stângaci făcut

cu creionul: era un cap de taur, sau eventual de bou, cu o majestuoasă pereche de

coarne. Dedesubt artistul scrisese cu litere mari: Cabron, adică încornorat […] Cu

câțiva ani mai târziu am aflat, din întâmplare, cui îi datoram acel mesaj de bun sosit.

Era o profesoară de liceu, care solicitase postul de profesoară de franceză (la liceu era

profesoară de latină). Dacă nu i-ar fi stricat combinația sosirea mea, era sigură de

postul universitar (Ibidem 1994: 185).

De primii ani ca lector la Universitatea din La Laguna, deși pe atunci o

instituție cu fonduri și resurse limitate, Ciorănescu își amintește ca fiind totuși o

perioadă cu evidente satisfacții personale și profesionale:

De aquella etapa me quedan grandes satisfacciones: el recurdo de excelentes

amigos y el trabajo grato con unos alumnos que, si bien no eran muchos, si tenian

grandes inquietudes. Aquélla era una Universidad con poco dinero y con recursos

limitados. Con mí modesta colaboración yo traté de que ganara en personalidad, para

que respondiera a una curiosidad mayor de la que entonces existía (Martín 1998: 5)7.

Șansa completării veniturilor universitare pare să se ivească prin propunerea pe care

proprietarul unei librării din Santa Cruz, Leopoldo Garcia Nieto, i-o va accepta și

anume organizarea unui sector de cărți franceze care lipseau din Tenerife. Deoarece

în Spania nu se importau în acel moment cărți din Franța, se gândește să facă afaceri

cu volume, obținând un profit de 33 %: „sunt primul ins din Spania care a obținut

schimb pentru cărți franceze și, deci, pot vinde în cele mai bune și mai sigure

condiții” (Corespondența... 2011: 28).

În decembrie 1948, Alexandru Ciorănescu își anunța fratele mai mic de faptul

că își luase slujba în primire:

7„Din aceea perioadă, mi-au rămas amintiri plăcute: prieteni extraordinari și activitatea cu unii

studenți, nu foarte mulți, care aveau preocupări majore. Aceea era o Universitate cu puține fonduri și

resurse limitate. Cu modesta mea contribuție, am încercat să o fac să se dezvolte, pentru a răspunde

unei curiozități majore”.

333

Mi-am luat pâinea în primire, dar e cam uscățivă. Noroc că e cald și bine și am

suprimat capitolele îmbrăcăminte de iarnă, fular, combustibil; pare-mi-se că și

mâncarea e mai puțină decât la Paris. […] Dacă ai ceva vești, trimite-ni-le urgent. De

asemenea, dacă se poate, ceva din jurnalele voastre, că aici nu mai suntem la curent

cu absolut nimic, nu numai din România, dar nici măcar din Franța. Nu se găsește în

chioșcuri sau librării nimic francez, jurnal, revistă sau carte (Ibidem: 28).

Desigur, de aici, reies dezavantajele stabilirii în Insulele Canare: izolarea, lipsa de

comunicare cu familia, dar și cu intelectualitatea occidentală, imposibilitatea

cercetării. Astfel, hotărârea lui Alexandru Ciorănescu de a se stabili în spațiul

canarian, ar fi putut să îl coste cariera. În aceste condiții vitrege, departe de marile

biblioteci, atât de necesare studiului său, profesorul român a reușit să se impună,

devenind un „benedictin” al scrisului. Despre curiozitatea și gustul de a scormoni

prin arhive și biblioteci, profesorul Ciorănescu însuși explica:

Îmi place să scormonesc, să-mi bag nasul prin lucruri prost interpretate sau

neîmplinite. Când văd o carte, […] eu încep imediat s-o răsfoiesc. Chiar dacă

subiectul mi-e cunoscut (Ștefănescu 2000: 24).

Scrisorile pe care şi le trimit în jurul anului 1950 fraţii Ciorănescu (Alexandru

Ciorănescu, din Santa Cruz de Tenerife, şi George Ciorănescu, din Paris)

consemnează în repetate rânduri angoasa războiului („Când începe războiul?“), iar

Mircea Eliade, alt exemplu elocvent, înregistrează ceva asemănător într-unul din

Jurnalele sale, la data de 26 septembrie 1949: „Toţi sunt de acord că trebuie

[sublinierea autorului] să părăsim Franţa; că în curând, poate în câteva luni, cel mult

un an, ruşii vor ocupa întreaga Europă” (Manolescu 2014: 34).

3. Universitatea din La Laguna

În 1948, Alexandru Ciorănescu nu știa că intra într-o Universitate care

renăștea, după Războiul Civil Spaniol (1936−1939) și după cel de-al Doilea Război

Mondial. Deși în timpul lectoratului de la Lyon (octombrie 1937 − octombrie 1940),

acumulase o oarecare experiență universitară, în Tenerife situația era diferită,

atipică. La venirea profesorului român, Universitatea ocupa inițial două edificii

vechi din orașul San Cristóbal de La Laguna, pe strada San Agustín8: «Ambos

edificios tienen una larga historia y por su mérito arquitectónico cuentan entre los

más destacados de la ciudad, de una ciudad que no carece de buenos ejemplares de

arquitectura civil»9 (Cioranescu 2016: 407). Un edificiu era Palatul Lercaro

Justiniani10, iar celălalt era Colegiul Iezuiților11.

8 Calle San Agustín, în trecut calle Real, este o stradă situată în central istoric al orașului San

Cristóbal de La Laguna (Insulele Canare, Spania), declarată Patrimoniu al UNESCO, în 1999. 9 „Ambele edificii, având o istorie amplă, sunt printre cele mai reprezentative construcții din oraș

din punct de vedere arhitectural, un oraș din care nu lipsesc modelele de arhitectură civilă”. 10 Palacio Lercaro, construit în 1593, din ordinul lui Francisco Lercaro de León și al soției sale,

Catalina Justiniani y Justiniani. Edificiul a funcționat, pe rând, ca: refugiu (cazarmă) militară, aulă

universitară, școală primară, cizmărie, atelier de tâmplărie și fierărie. Din 1993, după un proces de

restaurare, devine muzeu, fiind în prezent, Museo de Antropología e Historia de Tenerife.

334

Cu timpul aceste edificii s-au dovedit a fi neîncăpătoare pentru numărul de studenți.

În anul universitar 1947−1948, Universitatea din La Laguna totaliza un număr de

494 alumni, iar la Facultatea de Litere erau înscriși 109 studenți. Desigur, erau anii

grei de după război, din universitate lipseau instrumentele cercetării științifice și

cărțile. Biblioteca Facultății de Litere cuprindea un număr redus de cărți, iar

biblioteca Institutului din La Laguna, care fusese atribuită Universității, era formată

din fonduri monastice de cărți vechi, ce nu aveau o utilitate didactică. În această

bibliotecă, Alexandru Ciorănescu a lucrat ani de-a rândul, fiind un spațiu dominat de

o liniște conventuală și de singurătatea atât de necesară studiului. Pentru că accesul

la carte înseamnă informare, de-a lungul timpului, Ciorănescu va fi un intermediar al

Universității, un „mesager” al cărții, achiziționând și aducând pe insulă volume din

librăriile și anticariatele pariziene:

Las dos guerras, la española y la europea, había desmantelado la

infraestructura de los intercambios con el extranjero, de modo que era prácticamente

imposible conseguir libros extranjeros. A cada viaje que hacía, llevaba listas de

pedidos, de Elías Serra para la Universidad, de algunos amigos sedientos de lectura, y

principalmente de don Simón Benítez, que sufría en sus carnes la presencia de

algunos huecos en los estantes de su imponente biblioteca (Cioranescu 2016: 410)12.

Din 1953, datorită creșterii numărului de studenți, noului plan de școlarizare și

diversificării specializărilor, Universitatea s-a mutat într-un nou edificiu, proiectat

de arhitectul Domingo Pisaca y Burgada13.

Între 1944−1947, Facultatea de Litere a Universității din La Laguna avea ca

unică specializare Filologia Clasică, pregătind profesori de greacă veche și de latină.

Ceea ce se putea reproșa mediului universitar era lipsa interesului pentru lumea

modernă în orientarea științei și cercetării, preocuparea exclusivă pentru limbile și

civilizațiile moarte, concepția retrogradă asupra societății; toate acestea puteau

explica lipsa de entuziasm a candidaților acestei facultății în prima etapă a perioadei

postbelice. Din 1947, se vor introduce noi specializări: Filologie Romanică,

Filosofie, Istorie, Pedagogie, și mai târziu Geografie și Istoria Artei. Aceste

schimbări și reforme au coincis cu venirea lui Alexandru Ciorănescu în Tenerife ca

lector de limba franceză. Din anul universitar 1947−1948, se introdusese în curriculă

studiul limbii portugheze, limba italiană și franceza, fiecare în câte trei cvadrimestre.

Astfel anul 1947 a însemnat un nou început în învățământul canarian: « A partir del

plan de 1947, la historia de la enseñanza en La Laguna es una historia

11 Casa de los Jesuitas (Colegio de Jesuitas) a fost construită începând cu 1733, de către Ordinul

Iezuit condus de Padre Gómez. După expulzarea iezuiților din Spania, funcționează ca spațiu

universitar, Universidad de San Fernando. În prezent, edificiul este sediul Real Sociedad Económica

de Amigos del País, care găzduiește și o arhivă istorica. 12 „Cele două războaie, cel spaniol și cel european, au compromis infrastructura schimburilor cu

străinătatea, astfel încât era practic imposibil să obții cărți străine. La fiecare călătorie pe care o făceam,

aveam cu mine liste de cărți comandate, de Elías Serra pentru Universitate, pentru câțiva prieteni

însetați de lectură, în general pentru Simón Benítez, care nu accepta nicio lipsă de pe rafturile

impunătoarei sale biblioteci”. 13 Domingo Pisaca y Burgada (1893−1962) a fost arhitect în Santa Cruz de Tenerife (Insulele

Canare), printre creațiile sale amintim clădirea Guvernului Civil din Santa Cruz, având fațada pe strada

Méndez Núñez.

335

incrementorum, es decir, una crónica de un camino hacia nuevos caminos » (Ibidem

2016: 413)14. Condițiile universitare se vor îmbunătăți; prin intermediul lui Georges

Demerson15, consilier cultural în cadrul Ambasadei Franței, Universitatea va obține

cărțile și materialul didactic care lipsea; loturile de cărți erau concesionate de către

autoritatea franceză pentru o perioadă de 99 de ani. Tot prin intermediul lui

Demerson, anual, Ciorănescu va obține pentru Universitate două burse ale

Ministerului francez pentru studenții merituoși. Ciorănescu va încerca să stabilească

legături cu Franța prin numeroase schimburi de experiență între studenții canarieni și

cei francezi și prin realizarea unor călătorii cu studenții la absolvire:

También conseguí, gracias a la amistad de Georges Demerson, consejero

cultural, eminente hispanista e investigador, que una y, a veces, dos becas me

quedaran reservadas cada año […] para que yo pudiese disponer de ellas en favor de

los alumnos que yo considerase con mayores méritos y más propensos a dedicarse a la

especialidad des Francés. Utilicé esta posibilidad durante muchos años y tuve la

satisfacción de comprobar que estaba siempre bien empleada. También intenté

establecer contactos en Francia o de franceses a Canarias. Era fácil en el caso de

viajes de fin de carrera, de los que acompañé algunos a París. Eran experiencias

interesantes para los alumnos, pero para mí también. Era extraño ver a mis alumnas

(porque los alumnos no solían viajar), que se las entendían muy bien conmigo en

francés, pero tenían problemas desde que abría la boca un francés desconocido

(Ibidem 2016: 417)16.

Studenții, mai toți din familii bune, deși slab pregătiți și cu un nivel de cultură

insuficient, probabil datorită mediului ambient, spațiului limitat, insular în care se

aflau, erau extrem de receptivi:

El nivel cultural de los alumnos, sobre todo en los primeros años de relación

con ellos, era insuficiente. A veces su ignorancia daba pena, otras veces resultaba

cómica. En las dos primeras generaciones de alumnos, ninguno de los que seguían

mis clases había visto un tren o una locomotora. […] Sin embargo, los alumnos que

veía desde la cátedra eran tan inteligentes, cuando no más, que los que había conocido

en Rumania o en Francia. La única causa de su apatía, y de su falta de interés por lo

14 „Începând cu planul din 1947, istoria învățământului din La Laguna este o istorie în dezvoltare,

adică, cronica unui drum ce a deschis noi căi”. 15 Georges Demerson (? − 2002) a fost hispanist, student al Ecole Normale Supérieure (ENS,

1942), profesor universitar, membru al Académie des sciences, belles-lettres et arts din Lyon, membru-

corespondent al Real Academia Española. 16„De asemenea, grație prieteniei cu Georges Demerson, consilier cultural, eminent hispanist și

cercetător, am obținut una și alteori două burse ce erau rezervate în fiecare an […] pentru a putea

dispune de ele în fiecare an, în favoarea celor mai merituoși studenți cu înclinații spre specialitatea

limba franceză. Am folosit această posibilitate mulți ani și am avut satisfacția să consta că a fost

întotdeauna bine îndeplinită. De asemenea, am încercat să stabilesc contacte în Franța sau în limba

franceză în Canare. Era ușor în cazul excursiilor de absolvire, în care însoțeam alumnii la Paris. Aceste

experiențe erau interesante pentru studenți, dar și pentru mine. Era ciudat să le văd pe studentele mele

(deoarece studenții nu călătoreau), că vorbesc foarte bine cu mine în limba franceză, dar aveau

probleme când trebuiau să vorbească cu cineva necunoscut”.

336

que les rodeaba, era el círculo estrecho del mundo en que habían vivido (Ibidem:

415)17.

Trebuie să precizăm faptul că titlul de doctor, obținut la Universitatea

Sorbona, îi dădea lui Alexandru Ciorănescu dreptul de a solicita o catedră sau un

post de conferențiar într-o universitate franceză. Abia în 1964, când deja se afla în

Canare și își făcuse un rost, i se oferă de către Ministerul Educației din Franța un

post de conferențiar la Universitatea din Bordeaux. În 1965, Universitatea din

Bordeaux îl numește conferențiar de literatură comparată „en congé de mission” în

La Laguna, iar din 1978 este numit profesor titular în aceeași specialitate. Abia în

1978 Ciorănescu a fost numit profesor titular de literatura comparată de către

Ministerul Universităților franceze (Ministère chargé de l'Enseignement supérieur),

și nimeni nu se îndoia de faptul că titlul era meritat din plin.

Din punct de vedere administrativ, Alexandru Ciorănescu povestește că a

venit în 1948, la Universitatea din La Laguna, ca profesor „encargado de curso” și

s-a pensionat în 1979 cu aceeași titulatură. Deși Consiliul General al Universității

ceruse Ministerului Educației spaniol, în repetate rânduri, transformarea studiului

limbii franceze în specializare în cadrul facultății, răspunsul a fost de fiecare dată

negativ. Șeful de catedră la secția Filologie Romanică era convins că studiul

francezei reprezenta un fel de ancilla philologiae, având astfel un statut inferior în

domeniul filologiei; se dorea reformarea planului de învățământ, apoi a urmat

introducerea studiului limbii engleze. Cu toate acestea, studenții își alegeau franceza

pentru examenul scris și oral:

La desconsideración oficial de la enseñanza del Francés y la poca categoría de

su representante hicieron mucho daño a la enseñanza del idioma y a los estudios

franceses an general. La introducción del estudio del Inglés, con su Departamento, su

dotación, que no sufría comparación con la modesta de los medios de que

disponíamos para el Francés, han hecho inclinar la balanza, quizás definitivamente.

Yo hice lo que pude en aquella coyuntura. En los últimos años de enseñanza, daba

mis clases de literatura en francés, y en francés pasaban mis alumnos su examen

escrito y oral (Ibidem: 419)18.

4. Prietenii și nu numai

Din mediul universitar și cultural canarian, Ciorănescu evocă în amintiri numeroase

personalități: Felipe Gonzáles Vicén (1908−1991), director literar al colecțiilor

17 „Nivelul de cultură al studenților, mai ales în primii ani, era insuficient. Uneori, ignoranța lor

producea întristare, alteori era amuzantă. Din primele două generații de studenți, niciunul nu văzuse un

tren sau o locomotivă. […] În schimb, studenții pe care îi vedeam de la catedră erau atât de inteligenți,

precum cei pe care îi cunoscusem în România sau în Franța. Cauza apatiei lor și a lipsei de interes

pentru ceea ce îi înconjura, era cercul limitat de lume în care trăiseră”. 18 „Ignoranța oficială în privința învățării francezei și numărul mic de vorbitori au afectat studiul

acestui idiom și în general, studiile din domeniul francezei. Introducerea studiului limbii engleze, cu

departamentul și dotarea necesară, care nu se puteau compara cu mijloacele de care dispuneam la

franceză, toate acestea au făcut ca balanța să se încline definitiv. În acea conjunctură am făcut ce am

putut. În ultimii ani de învățământ, îmi țineam cursurile de literatură în franceză și studenții mei

alegeau această limbă pentru examenul scris și oral”.

337

Ediciones Romero, José Peraza de Ayala (1903−1988), cercetător și director al

Institutului de Studii Canariene, José María Hernández Rubio (1912−1991), spirit

enciclopedic și nonconformist « venía a la Universidad en motocicleta y sin

corbata », Leopoldo de la Rosa Olivera (1905−1983), istoric și doctor în Drept,

colaborator al lui Elías Serra Ràfols (1898−1972), decan al Facultății de Litere și

director al „Revista de Historia Canaria”, Buenaventura Bonnet y Reveron

(1883−1951), cercetător și critic, Juan Álvarez Delgado (1900−1987), excelent

latinist sau profesorii Francisco López Estrada (1918−2010) și Rafael Lainez Alcalá

(1899−1982), care plecaseră din Tenerife înainte de venirea lui Ciorănescu.

Referitor la condițiile universitare, la un an de la moartea lui Alexandru

Ciorănescu, în 2000, Andrés Sánchez Robayna și Miguel Martinón susțineau faptul

că profesorul român nu a avut parte de condițiile academice adecvate, iar rigiditatea

sistemului universitar nu i-a permis să aibă o catedră: « El escritor no gozó de las

condiciones académicas que un docente de su talla intelectual merecia. Además,

dijeron, la rigidez del sistema universitario impedía que fuera catedrático y la

indefinición administrativa de su tiempo obligó a que se le pagara por debajo de su

categoría profesional »19 (Cruz 2000: 80).

Datorită situației delicate în care se aflau copiii săi, Alexandru Ciorănescu nu

își va refuza total implicarea în viața exilului, dar va prefera discreția. După cum îi

scrie fratelui său, George, când acesta îl întreabă, neoficial, dacă ar vrea să facă parte

din Consiliul Fundației Regale Universitare „Carol I”:

În măsura în care evenimentele care m-au obligat la rezervă până acum n-au

dispărut, sunt obligat să rămân la fel de la fund. Dar dacă e vorba de făcut ceva, fără

să fie numaidecât nevoie de afișaj și de toba mare, sunt la dispoziție. De ex. dacă

interesează o publicație despre problema românească în general, despre care îmi pare

că ți-am vorbit odată la Paris, și dacă garantezi că apare ca de Mihai Tăcutu20 sunt

dispus să-mi fac rost de ceva timp, [...] și să scriu. Fără pretenții financiare de niciun

fel, dar numai dacă spui că se poate publica (Corespondența... 2011: 77).

Alexandru Ciorănescu a evitat să se implice, pe tot parcursul existenței sale

științifice în exil, în suita acțiunilor cu afișată atitudine și cu un direct sens politic.

După ani, într-o convorbire, Alexandru Ciorănescu, care, la început, credea că în

Tenerife va putea trăi și lucra liniștit, va povesti cum i s-a propus să devină spion. A

fost vizitat de câteva ori, timp de patru ani, în casa sa din Santa Cruz, de diplomați și

reprezentanți ai Guvernului român în Spania, care au încercat să îl convingă să

acționeze ca un bun patriot:

Me visitaron varias veces a mi casa, en Santa Cruz, enviados de la

representación diplomática del Gobierno rumano en España. Trataban de

convencerme de que actuara como un patriota. Fueron cuatro años de presiones. Me

pidieron que me hiciera espía. Y yo me preguntaba qué podia espiar desde Canarias.

19 „Scriitorul nu a avut parte de condițiile academice pe care un intelectual le-ar fi meritat. În plus,

au susținut că rigiditatea sistemului universitar l-a împiedicat să fie profesor titular, iar problemele

administrative din vremea sa au făcut să fie plătit sub limita normală pentru categoria sa profesională”. 20 Pseudonim sub care publică două plachete de versuri: Atlantic, Santa Cruz de Tenerife, 1950 și

Biografie pentru rândunele, Santa Cruz de Tenerife, 1952.

338

Pero sabía que ellos suelen dejarte en paz una temporada y, de repente, un día surge

un conflicto en Cádiz y te dicen: Vaya y infórmeme. Me los quité de encima como

pude. Yo no podía acceder a ello, aunque tuviera a mis hijos allí. Y no sólo por

razones éticas; tampoco soy ajeno a los principios políticos que siempre compartió mi

familia. Además, yo tenía amigos en Francia, que podían echarme una mano

(Cioranescu 1990: 40)21.

Deși era un maestru, în relațiile cu studenții și cu colegii săi, Ciorănescu manifesta

întotdeauna entuziasm și modestie: « Fue un maestro, e iba por la universidad como

un maestro; es decir, le seguían los alumnos, le consultaban dudas, y él les tomaba

del hombro, pensativo, como si a él acabara de ocurrírsele exactamente idéntica

incertidumbre » (Cruz 1999: 25)22. Își va îmbogăți activitatea prin șederile sale ca

visiting professor și în alte universități: Bahía Blanca (1968), Londra și Oxford

(1975) și Bolonia (1988).

5. Doctor Honoris Causa

La 30 octombrie 1991, în cadrul unei ceremonii publice, la Universitatea din La

Laguna, lui Alexandru Ciorănescu i se va acorda titlul Doctor Honoris Causa,

ocazie cu care rectorul Universității, prof. Marisa Tejedor a rostit un discurs,

exprimându-și gratitudinea față de întreaga activitate universitară a profesorului

român:

Sé que nuestra Universidad es conocida en el exterior, en el campo de la

literatura comparada, gracias a don Alejandro Cioranescu. Su manual sobre esta

disciplina, editado precisamente por nuestro Secretariado de Publicaciones en 1964,

ha sido texto fundamental en muchos centros de enseñanza superior de España,

Europa y América. Sé tambien que los romanistas tienen que acudir a su otra obra

monumental, publicada asimismo aquí, en nuestra Universidad, entre 1958 y 1966, el

Diccionario Etimológico Rumano. Que los estudiosos de la literatura francesa clásica

han de referirse siempre a la Bibliografía de Cioranescu de los siglos XVI, XVII y

XVIII, y que esta Bibliografía y su autor están indisolublemente unidos a la

Universidad de La Laguna. Hoy incorporamos al Claustro de nuevo, con todos los

honores, al Dr. Cioranescu; con ello queremos reconocerle toda la gratitud debida por

haber colocado el nombre de nuestra Universidad en los foros internacionales, ya que

gracias a usted, don Alejandro, a su trabajo improbo y continuo, nuestra Universidad

ocupa un lugar de prestigio en estos campos de la Filología en todo el mundo. Pero

hay más facetas en la vida de don Alejandro, que necesariamente, y aunque sea de

forma rápida, tengo la obligación moral de poner de relieve. La vinculación del Dr.

Cioranescu con nuestra sociedad, cuya historia, cuya literatura, cuyos nombres más

21 „M-au vizitat de câteva ori în casa mea, din Santa Cruz, trimiși ai reprezentanței diplomatice a

Guvernului român în Spania. Încercau să mă convingă să acționez ca un patriot. Au fost patru ani de

presiuni. Mi-au propus să devin spion. Iar eu mă întrebam ce puteam să spionez din Canare. Dar știam

că mă vor lăsa în pace o perioadă și deodată, într-o zi având loc un conflit în Cadiz atunci îmi vor

spune: mergi și informează-ne. Am scăpat de ei cum am putut. Nu aș fi putut accepta, deși îi aveam pe

copii acolo (în țară). Nu doar din motive etice, de asemenea nu sunt străin nici de principiile politice

împărtășite dintotdeauna de familia mea. În plus, aveam prieteni în Franța, care ar fi putut să mă ajute”. 22 „A fost un maestru, și venea la Universitate ca un maestru; adică, studenții îl urmau, îi cereau

sfatul, iar el îi apuca de umăr, gânditor, ca și cum el însuși ar fi avut aceeași incertitudine”.

339

ilustres nos ha ido descubriendo con el correr de los años en sus múltiples

publicaciones sobre Canarias, nos demuestra que nuestro nuevo compañero es un

hombre que ha sabido sumergirse en la realidad que le rodea; lejos de ser un

investigador encerrado en la ”Torre de Marfil”, ha buceado en los archivos para

sacarlos a la luz, haciendonos conscientes de nuestra tradición y nuestros valores. Es

sabido que un pueblo sin memoria, sin historia, bien poca cosa es; y si Canarias tiene

hoy consciencia de su tradición – insisto – se debe en buena parte al Profesor

Cioranescu. Viniendo como venía de una Europa destrozada por la guerra, viniendo

como venía de un país tan lejano y de otra lengua, no puede sino llenarnos de

admiración ver cómo Alejandro Cioranescu se identificó tan inmediatamente con

nuestras Islas, haciendolas para siempre suyas. Hoy, nosotros no hacemos más que un

poco para compensar ese inmenso esfuerzo, esa dedicación titánica a nuestra

sociedad, al hacerlo nuestro, profesor otra vez, de esta alma mater. Reconocemos hoy,

en este acto, la deuda que la Universidad de La Laguna ha tenido contraida con don

Alejandro Cioranescu, quien durante treinta años fue Profesor de esta casa,

manteniendo viva la llama de la Filología Románica y especialmente la Francesa. [...]

Recuperamos hoy a una de las figuras más eminentes que ha pasado por nuestras

aulas. Bienvenido, pues, Dr. Cioranescu a su casa, a la que durante tantos años ha sido

su casa, a la que será para siempre su casa23.

23 Palabras de la Sra. Rectora Magfca., Prof.A Marisa Tejedor, în Acto de investidura como doctor

honoris causa, en el Paraninfo de la Universidad de La Laguna, în Doctorado Honoris Causa

Alejandro Cioranescu y Manuel Alvar, Secretariado de Publicaciones de la Universidad de La Laguna,

La Laguna, 1991, p. 45−47. („Știu că Universitatea noastră este cunoscută în exterior, în domeniul

literaturii comparate, datorită lui Alexandru Ciorănescu. Manualul său despre această disciplină, editat

chiar de Secretariado de Publicaciones al Facultății de Litere în 1964, a fost text fundamental în multe

centre de învățământ superior din Spania, Europa și America. De asemenea, știu că romaniștii trebuie

să consulte o altă operă monumentală a sa, publicată de asemenea, la Universitatea noastră, între 1958

și 1966, Dicționarul Etimologic al Limbii Române. Studiile de literatură franceză clasică trebuie

întotdeauna să facă referire la Bibliografia secolelor al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea a lui

Ciorănescu, iar această Bibliografie și autorul său sunt unite în mod indisolubil de Universitatea din La

Laguna. Astăzi, îl primim în Consiliul profesoral, cu toate onorurile cuvenite, pe dr. Ciorănescu; prin

aceasta dorim să recunoaștem cu toată gratitudinea faptul că a înscris numele Universității noastre în

forurile internaționale, astfel grație dvs., domnule Alejandro, grație muncii dedicate și continue,

Universitatea noastră ocupă un loc de prestigiu, în toate domeniile filologiei, din lumea întreagă. Dar

sunt mai multe fațete în viața lui don Alejandro, pe care am obligația morală să le pun în evidență,

rapid. Aderarea dr.-ului Ciorănescu la societatea noastră, a cărei istorie, a cărei literatură, ale cărui

nume ilustre le-a descoperit de-a lungul anilor, în multiplele sale scrieri despre Canare, acestea ne arată

că noul nostru coleg este un om care a știut să se scufunde în realitatea care îl înconjoară; departe de a

fi un cercetător închis în „Turnul de fildeș”, s-a retras în arhive pentru a scoate la lumină, făcându-ne

conștienți de tradiția și valorile noastre. Se știe faptul că o așezare fără memorie și fără istorie nu

înseamnă mai nimic; și dacă astăzi Canarele au conștiința tradiției – insist – se datorează în bună parte

profesorului Ciorănescu. Venind dintr-o Europă distrusă de război, venind dintr-o țară atât de

îndepărtată și vorbind o altă limbă, nu poate decât să ne umple de admirație să vedem cum Alexandru

Ciorănescu s-a identificat imediat cu insulele noastre, făcându-le pentru totdeauna ale sale. Astăzi, noi

facem doar un gest mic pentru a compensa acest efort imens, această dăruire titanică față de societatea

noastră, făcându-l al nostru, profesor încă o dată al acestei alma mater. Recunoaștem, astăzi, prin acest

act, datoria pe care Universitatea din La Laguna o are față de Alexandru Ciorănescu, care timp de

treizeci de ani a fost profesor al acestei familii, menținând vie flacăra filologiei romanice și în special a

celei franceze. […] Astăzi, recuperăm una dintre personalitățile eminente care a trecut prin aulele

noastre. Bine ați venit, dr. Ciorănescu în această casă, cea care atâția ani a fost casa dvs., și cea care va

fi mereu casa dvs.”).

340

De la catedra Universității din La Laguna, Alexandru Ciorănescu a impus o

concepție de anvergură despre „umanismul atlantic”, întemeiat pe rolul istoric al

Canarelor în consolidarea relațiilor dintre Europa și America, de la descoperirile lui

Columb încoace.

Bibliografie

AAVV 1991: AAVV, Alejandro Cioranescu – L’homme et l’oeuvre, ed. Aureliu Răuță,

volum colectiv, Madrid, Fundacion Cultural Rumana;

Alberto 1989: José Carlos Alberto, Alejandro Cioranescu: Siempre me he sentido aquí como

en mi casa, în „El Día”, Tenerife, 2 de mayo 1989, p. 23;

Ciorănescu, 1994: Alexandru Ciorănescu, De la Paris la Laguna, în Revista de istorie și

teorie literară, Anul XLII, nr. 2, aprilie-iunie 1994, București, Editura Academiei

Române;

Ciorănescu, 1996: Alexandru Ciorănescu, Fragmente de jurnal, în „Revista de Istorie și

Teorie Literară”, București, XLIV, nr. 1−4, 1996;

Cioranescu, 2016: Alejandro Cioranescu, Escritos autobiográficos, edición de Andrés

Sánchez Robayna y Lilica Voicu-Brey, Madrid, Biblioteca Nueva, 2016;

Corbea, Florescu, 2002: Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea cavalerilor-reevaluări

critice și memorialistice ale literaturii exilului, București, Editura „Jurnalul literar”,

2002;

Corespondența... 2011: Corespondență Alexandru Ciorănescu – George Ciorănescu

(scrisori din arhiva lui George Ciorănescu – 1946−1964), ediție îngrijită și cuvânt-

înainte de Crisula Ștefănescu, Târgoviște, Editura Bibliotheca, 2011;

Cruz, 1999: Juan Cruz, Una memoria personal, în La Opinion de Tenerife, Santa Cruz de

Tenerife, 10 de noviembre de 1999, p. 25;

Cruz, 2000: Juan Cruz, La Universidad repasa la figura de Cioranescu desde un punto de

vista multidisciplinar, Diario de Avisos, în Santa Cruz de Tenerife, 27 de febrero de

2000, p. 80;

Manolescu, 2014: Florin Manolescu, Scriitori români în exil: Țările de azil – Trei exemple,

în „Viața Românească”, nr. 11−12, 25 noiembrie 2014;

Martín, 1998: Raquel Martín, Los canarios viven la insularidad sin dolor, în „El Mosaico”, 2

de agosto de 1998, p. 5;

Palabras de la Sra. Rectora Magfca., Prof.A Marisa Tejedor, în Acto de investidura como

doctor honoris causa, en el Paraninfo de la Universidad de La Laguna, în Doctorado

Honoris Causa Alejandro Cioranescu y Manuel Alvar, Secretariado de Publicaciones

de la Universidad de La Laguna, La Laguna, 1991;

Sánchez Robayna 1991: Andrés Sánchez Robayna, Presentación del profesor Alejandro

Cioranescu en Universidad de La Laguna, în Doctorado Honoris Causa, La Laguna,

1991;

Sánchez Robayna 2009: Andrés Sánchez Robayna, Alejandro Cioranescu: De la literatura

comparada a los estudios canarios. Actas de las Jornadas de Homenaje a Alejandro

Cioranescu, (Santa Cruz de Tenerife, 18 y 19 junio 2007), La Laguna de Tenerife,

Instituto de Estudios Canarios, 2009;

Ștefănescu, 2000: Crisula Ștefănescu, Între admirație și iubire. De vorbă cu Alexandru

Ciorănescu, București, Editura „Jurnalul literar”, 2000.

341

Alexandru Cioranescu and the University of La Laguna

In Alexandru Cioranescu’s memorialistic writings as well as in other documents

(interviews in the local Canarian mass media, letters and memories), we remark the texts that

refer to the Canarian University in La Laguna. At Cioranescu’s arrival in 1948, the

University occupied two old buildings on San Agustin Street in La Laguna. Since 1953,

because of the increasing number of students, the new plan of schooling and the

diversification of specializations, the University in La Laguna moved into a new building,

designed by the architect Domingo Pisaca y Burgada. Between 1944 and 1947, the Faculty

of Letters had only one specialization: Classical Philology preparing graduates in ancient

Greek and Latin. Since 1947, new specializations were introduced: Romance Philology,

Philosophy, History, Pedagogy and Geography and the History of Art a bit later. These

changes and reforms coincided with his arrival in Tenerife as a French lecturer. From the

academic and cultural background Cioranescu evokes in his memories many personalities

such as Felipe Gonzáles Vicén (1908−1991), literary director of Romero Editions, José

Peraza de Ayala (1903−1988), a researcher and director of Canarian Studies Institute, José

María Hernández Rubio (1912−1991), encyclopedist and nonconformist, Leopoldo de la

Rosa Olivera (1905−1983), a historian and doctor of Law; he collaborated with Elías Serra

Ràfols (1898−1972), the Dean of Faculty of Letters and the director of Revista de Historia

Canaria, Buenaventura Bonnet y Reveron (1883−1951), a researcher and reviewer, Juan

Álvarez Delgado (1900−1987), an excellent professor of Latin and Francisco López Estrada

(1918−2010), also a professor.

342

Anexă

Decizie de detașare pe lângă Consulatul General al României la Paris, din 1 februarie

1947, în Arhiva Ministerului Afacerilor Străine nr. 77, Litera C, nr. 239, Diviziunea

personalului, Cazierul 77; Numirea funcționarilor Ministerului Afacerilor Străine 1946,

relativ la numirea D-lui Ciorănescu Alexandru, consul cl. I

343

Document prin care Alexandru Ciorănescu este rechemat în Administrația Centrală, 28

aprilie 1947, București, în Arhiva Ministerului Afacerilor Străine nr. 77, Litera C, nr. 239,

Diviziunea personalului, Cazierul 77; Numirea funcționarilor Ministerului Afacerilor Străine

1946, relativ la numirea D-lui Ciorănescu Alexandru, consul cl. I.

344

Cerere de concediu din 2 august 1947, în Arhiva Ministerului Afacerilor Străine nr. 77,

Litera C, nr. 239, Diviziunea personalului, Cazierul 77; Numirea funcționarilor Ministerului

Afacerilor Străine 1946, relativ la numirea D-lui Ciorănescu Alexandru, consul cl. I

345

Referat cerere de prelungire a concediului, din 20 ianuarie 1948 (nu s-a aprobat), în

Arhiva Ministerului Afacerilor Străine nr. 77, Litera C, nr. 239, Diviziunea personalului,

Cazierul 77; Numirea funcționarilor Ministerului Afacerilor Străine 1946, relativ la numirea

D-lui Ciorănescu Alexandru, consul cl. I.

346