Alegerile din 19 noiembrie 1946 din România au fost pe deplin falsificate și regizate sub

dominația directă a Uniunii Sovietice, cu scopul instaurării regimului comunist sau democrat-

popular. În luna ianuarie a anului 1946, în interiorul PNȚ are loc o ruptură odată cu plecarea lui

N. Lupu. Țelul său va fi să creeze PȚD și să dezvolte o strategie de campanie îndreptată

împotriva PNȚ. Eforturile PC vor fi orientate înspre dorința de a înainta în guvern liste unice

odată cu alegerile parlamentare. Ceea ce nu au reușit comuniștii să facă a fost atragerea PSD și a

liderului acestuia, Constantin-Titel Petrescu, care va crea PSD-Independent și va depune liste

individuale, în ciuda manevrelor PC de a adopta o rezoluție în avantajul listelor comune. În luna

mai a aceluiași an va fi creat Blocul Partidelor-Democrate, care va cuprinde majoritatea

formațiunilor politice : Partidul Comunist, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul

Național-Liberal, Partidul Național-Țărănesc, Partidul Național Popular.

Aflate în opoziție, Partidul Național-Țărănesc, Național-Liberal și Social-Democrat Independent

nu se vor afla în perfectă înțelegere în privința listelor unice, însă vor încerca să influențeze

desfășurarea către un mediu liber și onest. Programul politic al celor trei partide cuprindea

scopuri în linii mari,fără referințe la anumit cazuri și instituirea unui sistem politic democrat și

eliminarea actualei guvernări abuzive.

Falsificarea directă a voturilor a fost posibilă datorită practicilor utilizate în obținerea voturilor în

procent de 80%. PC a dispus exclusiv de toate formele de supraveghere continuă a radioului în

favoarea guvernanților săi, de cenzură a presei de opoziție, a recurs la agresiuni, șantaje,

asasinate asupra membrilor partidelor oponente prin intermediul bandelor organizate. Procesul

de epurare și îndepărtare a oficialilor opozanți care ocupau funcții importante a continuat de-a

lungul campaniei electorale, iar alegătorii erau sufocați de fluturași, afișe până în ziua alegerilor.

Opoziția era pe cât posibil anihilată și împiedicată să ia parte la numărarea voturilor. Campania

electorală s-a derulat într-o manieră încordată, sub forma unei amenințări disimulate continue. În

această perioadă are loc și procesul intentat lui Ion Antonescu pentru acuzațiile de trădare care i

se atribuiau, finalizat cu condamnarea la moarte a fostului lider.

Gruparea comunistă a continuat să-și fondeze măsurile de constrângere a opoziției prin purtarea

unui război elucubrant, dominat de o oratorie irascibilă, de nimicire a dușmanilor partidului.

Obiectivul final al acestui război îl reprezenta comunizarea României, prin inventarea unor

drepturi și libertăți democratice, care niciodată nu vor fi respectate. Profitând de faptul că sunt la

guvernare, comuniștii vor modifica comportamentul alegătorilor în favoarea lor, prin repartizarea

titlurilor de proprietate.

Alegerile din 1946 s-au desfășurat sub lupa Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, a Statelor

Unite ale Americii, a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în urma acordului

semnat în 1945 la Moscova. În privința respectării acestei obligații a fost desemnată o comisie

formată din Andrei I. Vîșinski, ambasadorul SUA și cel al Marii Britanii din Moscova, care

trebuia să urmărească cursul corect al alegerilor. Urmările eronate a demersului electoral au fost

acceptate și recunoscute de către guvernul american și englez ca fiind drept oficiale fără nici o

intervenție de protest.

În ciuda repetatelor afirmații din partea partidelor aflate în opoziție, care condamnau guvernul de

falsificare a alegerilor, oficialitățile din S.U.A și Marea Britanie au binevoit să trimită câteva

note prin care dezaprobau comportamentul și atitudinea comuniștilor față de grupările politice

oponente, însă nu s-a luat nici o măsură concretă care să modifice conduita acestora.

Ziua de 19 noiembrie a însemnat o prezență la vot impresionantă, astfel încât programul de

votare a fost prelungit cu mult peste ora stabilită. Urmărind datele oficiale, Blocul Partidelor-

Democrate au însumat un procent de peste 70%, în timp ce partidele istorice au depășit cu puțin

peste un procent de 17%. În urma anunțării rezultatelor de către Comisia Centrală Electorală, atât

Iuliu Maniu, cât și C.I.C. Brătianu au protestat vehement prin comunicări publice veridicitatea

alegerilor electorale.

În timpul demersurilor campaniilor electorale, atât guvernul cât și opoziția au deținut un arsenal

de tactici propagandiste. În timp ce primul a îmbrățișat o poziție de ofensivă, oferindu-le

cetățenilor săi exact promisiunile atractive, partidele istorice au întreprins o strategie orientată

spre trecutul vanitos din timpul perioadei interbelice. Dacă în perioada dintre cele două războaie

s-a urmărit înfrângerea grupărilor politice care se opuneau partidului aflat la putere, în 1946

scopul a fost lichidarea acestora.

În cadrul alegerilor parlamentare din România, guvernul sovietic s-a angajat viguros în directiva

de a-și impune propriul sistem politic în țările aflate sub umbrela autorității comuniste, respectiv

în România.

În ceea ce privește discursul comunist, expresiile alese pentru a fi folosite vin în sprijinul

afirmațiilor făcute și nu pentru a argumenta convingător anumite fapte, evenimente.

„Noi am fost în stare, tovarăși, să realizăm, înainte de 6 martie, mobilizarea maselor pentru

răsturnarea guvernelor reacționare- reamintea Ana Pauker la plenara CC din ianuarie 1946-

mobilizarea maselor pentru instalarea de prefecți și primari [...] să realizăm exproprierea moșiilor

[...], în condiții extrem de grele să facem însămânțările [...]. Perspectivele nu sunt să curgă nici

mâine, nici poimâine lapte și miere, greutăți vom avea, dar putem trece peste ele, uniți le trecem

mai repede, lucrând, ridicând producția și consolidând democrația”1.

În privința deținerii controlului asupra maselor, guvernul a continuat strategia de epurare a

componentelor care prezentau amenințări la adresa partidului în sectorul căilor ferate, în poliție,

chiar și după terminarea alegerilor, principala justificare pentru îndepărtarea din funcție fiind

lupta de clasă. Scopul global al acestei maniere de purificare era să-i îndepărteze pe simpatizanții

principiilor și valorilor național-țărăniste.

Deși mobilizarea organelor de propagandă a partidului comunist încercau să înlăture orice

acțiune de protest din țară, inlectualii români și parte a burgheziei considerau că este necesar

constituirea unui nou partid care să le reprezinte interesele, formându-se astfel Partidul Național

Popular, cu scopul să instaureze un regim democratic. Însă, acest partid a respectat îndeaproape

indicațiile recomandate de PCR. În cele din urmă, Partidul Național Popular se va autodizolva la

presiunile PCR.

Partidul Țărănesc Democrat, sub egida omului politic Nicolae Lupu, intenționează să continuie

doctrina enunțată în perioada interbelică, proclamându-se partid monarhic constituțional,

urmărind în programul său politic să satisfacă cerințele oamenilor din toate clasele sociale, să

reorganizeze domeniul economico-financiar și cel industrial, promițând o contribuție efectivă și

profesională odată ajunși la guvernare. La finalul alegerilor din 1946, partidul obținuse rezultate

slabe, fiindu-i atribuite doar două locuri de deputat.

Partidul Social-Democrat și liderul Const. Titel Petrescu vor îmbrăca haina apelului către țară, cu

scopul de a-și lămuri cetățenii asupra siguranței viitorului statului român, promițând libertate.

1 Giurescu, Dinu Constantin, Falsificatorii:„Alegerile” din 1946, București, Editura RAO International Publishing Company, 2006, p.48.

Asupra acestui organism politic, intimidările și formele de represiune ale comuniștilor au făcut

simțită prezența amenințării în rândul social-democraților. O parte dintre membrii de partid vor

adera la ideologia comunistă, luând seama de raportul de forțe diferit. Programul electoral

prevedea schimbări drastice în cadrul societății, reforme care să aducă prosperitate și creșterea

nivelului de viață.

În vederea câștigării alegerilor, Blocul Partidelor-Democrate vor organiza întruniri la care

numărul persoanelor participante va depăși cu lejeritate cifra de 5000 de persoane. În viziunea

grupării comuniste, presa, aflată sub control total, aduce în adevărata lumină faptele comise în

trecut de către candidații partidelor istorice, accentuând ideea unei prese independente. Organ al

propagandei de partid, „Scânteia” duce o luptă de elucidare a maselor din toate perspectivele :

politice, sociale, economice etc., manipulând astfel clasa muncitoare și țăranii, în vederea

asimilării unui număr cât mai mare de aderenți politici. Activitățile pregătitoare ale Blocului

Partidelor-Democrate, în aproprierea alegerilor, vor viza întărirea forțelor și consolidarea

Frontului Unic Muncitoresc, prin tactici subtile ale demascării și îndepărtare a grupării lui Titel

Petrescu, care dorea fisurarea unității muncitorești. Următorul pas de urmat a fost elaborarea

legilor electorale, care presupuneau un Parlament unicameral, acordarea dreptului de vot tuturor

cetățenilor cu vârsta de 21 de ani, excluderea elementelor fasciste de la vot, multiplicarea

secțiilor de votare, căpătând astfel un control mai mare asupra exprimării votului. De asemenea,

era necesară existența unei instituții care să dirijeze demersul luptei electorale în direcția corectă

și anume un Comitet Central electoral al Blocului Partidelor-Democrate. Propaganda de partid s-

a manifestat intens, în favoarea guvernului, în toată țara, prin organizarea de mitinguri,

mobilizarea alegătorilor în interesele Partidului Comunist Român. Pe tot parcursul campaniei

electorale, BPD vor continua violențele împotriva PNȚ și PNL, în special împotriva liberalului

C.I.C. Brătianu :

„Cea mai importantă adunare a fost aceea de la Câmpulung-Muscel din 24 februarie, deși oficialii au depus toate

eforturile în sens contrar: afișse distruse, organizatorii arestați; acțiuni „preventive” dirijate chiar de prefect.

Constantin I.C. Brătianu a sosit cu un autoturism, care, pe drum, a fost izbit tangețial de un autocamion cu muncitori

comuniști. La protestul înaintat ministrului de interne, răspunsul a fost că se va cerceta”2.

2 Giurescu, Dinu Constantin, Falsificatorii:„Alegerile” din 1946, București, Editura RAO International Publishing Company, 2006, p.114.

Violențele și măsurile de reprimare se petrec zilnic. Oponenții sunt atacați verbal prin apelul la

invective precum „agresiune huliganică”, „ clici reacționare”, „spărgător al unității clasei

muncitoare”. Iuliu Maniu și C.I.C. Brătianu sunt numiți „asasini ai clasei muncitoare”, acuzându-

i de activități huliganice, antidemocratice și nu în ultimul rând, antisovietice. Presa prezintă

profilul de răufăcători ai națiunii, care perturbă ordinea publică, fiind o reală amenințare asupra

libertăților și drepturilor democratice. Drept măsură, Ministerul de Interne se va folosi de toate

mijloacele „legale” pentru a-i aduce pe vinovați în fața justiției. Activitatea sistematică a

partidului comunist a avut drept scop instituirea unei atmosfere de confuzie, de învinuire a

adversarilor și de eliminare fizică a acestora. Violențele fizice devin caracteristice ale campaniei

electorale. În diferite colțuri ale țării, activiștii comuniști vor ataca mitingurile organizate de PNȚ

și PNL, precum și pe membrii acestora. Aflându-se într-un restaurant, vicepreședintele PNȚ a

fost atacat și nevoit să fugă și să se baricadeze într-un apartament al unui prieten, pentru ca

dimineață să părăsească orașul în ascuns. În paralel, Serviciul Secret de Informații își consolida

pozițiile, ținând sub observație opozanții guvernării.

Delictele au continuat să apară, mai ales în privința listelor electorale. Persoanele erau înscrise

pe foi mobile, fără a face dovada că aceste persoane erau înregistrate. Cei care erau împotriva

guvernului nu figurau pe aceste liste, majoritatea voturilor fiind obținute din partea membrilor

Partidului Comunist și a partizanilor acestora. Cu greu, alegătorii puteau căpăta buletine de vot,

în ciuda faptului că erau înscriși pe lista electorală, fiind plimbați de la o secție de votare la alta,

fără a reuși în cele din urmă să-și exercite dreptul de vot. Buletinele de vot erau comercializate

pe piața neagră, iar pentru oamenii din provincie era aproape imposibil să înainteze o reclamație

în cazul în care numele îi era omis de pe aceste liste, din cauza nivelului ridicat al birocrației

impuse ( era necesară obținerea a 16 adeverințe de la diferite ministere ). În ciuda încercărilor

opoziției de a face publice fraudele electorale și de a solicita sprijinul reprezentanților politici

americani și britanici în supervizarea alegerilor, plângerile au rămas nerezolvate. Susținătorii

guvernului au votat fără limită, iar urnele au fost umplute cu buletine în favoarea comuniștilor în

absența oficialilor opoziției. În interiorul fiecărei secții de votare, delegații din partea BPD

depășeau cifra de 15, în timp ce opoziția era reprezentată doar de trei oficiali, în cel mai bun caz.

Urnele sigilate conțineau un număr de buletine deja votate pentru alianța guvernamentală.

Trucarea alegerilor a fost vizibilă până în noaptea alegerilor, când rezultatele erau anunțate vag,

iar apelurile telefonice au fost suspendate, în încercarea de a-i împiedica pe actanții politici

adverși să afle rezultatele din provincie. Toate aceste măsuri de limitare au dat greș însă, forțând

guvernarea să falsifice cifrele oficiale dintr-un eșec vizibil într-o reușită electorală. Presa română

publică aflată sub cenzura guvernului va aduce la cunoștință publicului declarații a peste 46 de

corespondenți de presă internaționali, care confirmau prin comunicatele lor buna și democratica

desfășurare a alegerilor electorale. În București, falsificarea voturilor se ridica la un procent de

peste 60 %, în condițiile în care numele candidaților opoziției nici nu figura pe buletinele de vot,

iar alegătorii erau verificați și maltratați. Reprezentanți ai PNȚ și PNL erau înlocuiți cu membri

ai partidului comunist. În final, guvernului i-au fost necesare trei zile pentru a publica rezultatele

finale ale alegerilor. Conform versiunii acestuia, coaliția obținuse peste 83,81% din voturi. În

manualele școlare, momentul alegerilor a fost prezentat de-a lungul a zece ani conform datelor

oficiale.

„Comparând rezultatele oficiale cu cele din „Învățăminte”, cercetătorul Petre Țurlea conchide că Blocul Partidelor

Democrate, cu toate presiunile, falsificările și omisiunile de pe liste, a obținut, în medie, 40% din voturile validate,

iar PNȚ-PNL „în jur de 52-53%”3.

Obiectivul alegerilor din 1946 a fost sovietizarea țării prin legitimarea programului Blocului

Partidelor Democrate. Măsluirea alegerilor din acest an a fost cea mai mare din istoria politică a

României, în condițiile în care niciun angajament făgăduit în platforma-program a guvernării nu

a fost onorat.

3 Giurescu, Dinu Constantin, Falsificatorii:„Alegerile” din 1946, București, Editura RAO International Publishing Company, 2006, p.340.