alegerea si predestinarea de raul enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013

17
Mesaj 5 ALEGEREA ŞI PREDESTINAREA Învăţătura despre alegere este una din acele învăţături care nu te pot lăsa indiferent, care te obligă să iei o poziţie. Ori o iubeşti, ori o urăşti! Îţi demolează concepţiile despre Dumnezeu, sau ţi le întăreşte. Este fără îndoială unul din acele lucruri greu de înţeles din epistolele lui Pavel! Învăţătura despre alegere este testul acid al credinţei în mântuirea prin har. Apostolul Pavel a spus despre alegere: „Dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, altminteri harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminteri fapta n-ar mai fi faptă” . Fie că ne place, fie că nu, de această învăţătură nu putem scăpa decât dacă aruncăm întreaga Scriptură, atât de des întâlnim alegerea în Biblie. 1. Dovada alegerii . a. Scriptura conţine numeroase afirmaţii clare cu privire la alegerea anumitor persoane: „Noi, însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului”; „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui” Efeseni, 1:4; 2 Tesaloniceni, 2:13 b. Expresii ca „ştiinţă mai dinainte”, „a cunoaşte mai dinainte”, arată alegerea, pentru că ele nu sunt folosite cu sensul de „dobândire de cunoştinţă intelectuală”, ci în sensul lor evreiesc, de „ fixare a privirii asupra cuiva cu un sentiment de bunăvoinţă, de bunătate”. Petru spune: „Aleşii care trăiesc ca străini... după ştiinţa mai

Upload: anabaptistul

Post on 28-Nov-2014

767 views

Category:

Spiritual


2 download

DESCRIPTION

 

TRANSCRIPT

Page 1: Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013

Mesaj 5

ALEGEREA ŞI PREDESTINAREA

Învăţătura despre alegere este una din acele învăţături care nu te pot lăsa indiferent, care

te obligă să iei o poziţie. Ori o iubeşti, ori o urăşti! Îţi demolează concepţiile despre

Dumnezeu, sau ţi le întăreşte. Este fără îndoială unul din acele lucruri greu de înţeles din

epistolele lui Pavel! Învăţătura despre alegere este testul acid al credinţei în mântuirea prin

har. Apostolul Pavel a spus despre alegere: „Dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte,

altminteri harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminteri fapta

n-ar mai fi faptă”.

Fie că ne place, fie că nu, de această învăţătură nu putem scăpa decât dacă aruncăm

întreaga Scriptură, atât de des întâlnim alegerea în Biblie.

1. Dovada alegerii .

a. Scriptura conţine numeroase afirmaţii clare cu privire la

alegerea anumitor persoane: „Noi, însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim

totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în

sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului”; „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea

lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui” Efeseni, 1:4; 2 Tesaloniceni, 2:13

b. Expresii ca „ştiinţă mai dinainte”, „a cunoaşte mai

dinainte”, arată alegerea, pentru că ele nu sunt folosite cu sensul de „dobândire de cunoştinţă

intelectuală”, ci în sensul lor evreiesc, de „ fixare a privirii asupra cuiva cu un sentiment de

bunăvoinţă, de bunătate”. Petru spune: „Aleşii care trăiesc ca străini... după ştiinţa mai

dinainte a lui Dumnezeu”. Expresia înseamnă „a avea o afecţiune specială faţă de cineva”,

iar aceasta înainte ca persoana să se nască „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-

a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său” (Romani 8:29). Pe aceia pe

care i-a iubit, i-a şi predestinat. Dumnezeu i-a spus lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi

întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fii ieşit tu din pântecele

ei, Eu te pusesem deoparte.” (Ieremia, 1:5).

c. Chiar şi verbul „a cunoaşte” este deseori folosit cu

acelaşi înţeles: „Domnul a zis lui Moise: ‚Voi face şi ceea ce-Mi ceri acum, căci ai căpătat

trecere înaintea Mea, şi te cunosc pe nume’” – Exod, 33:17. Nu îţi cunosc numele, căci

cunoaşte numele tuturor oamenilor. Ci te cunosc într-un mod special, te privesc cu

Page 2: Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013

bunăvoinţă, te iubesc. Cel mai bun exemplu se găseşte în Matei 7:21-23 – „Mulţi îmi vor zice

în ziua aceea: Doamne! Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în

Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci le voi spune curat:

Niciodată nu v-am cunoscut! Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege!”

Cristos a cunoscut toate faptele acelor oameni, a cunoscut totul despre ei. Dacă „cunoaşterea”

reprezintă cunoaştere a faptelor, atunci afirmaţia Domnului, „niciodată nu v-am cunoscut”

este incorectă. Cunoaşterea, deci, înseamnă o cunoaştere a persoanelor, o aprobare şi

acceptare a lor.

d. Scriptura dovedeşte că există o alegere între oameni atunci când

afirmă că Tatăl a dat anumiţi oameni Fiului: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel

ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” „... după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca

să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care i i-ai dat Tu.” Ioan 6:37; 17:2

e. De asemenea, pasajele care afirmă că ni s-a dat har în Cristos

înainte de a fi creaţi: „El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre,

ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus înainte de veşnicii.” 2

Timotei 1:9.

2. Definiţie : Din moment ce există o alegere, ce înseamnă ea?

Cum o putem defini? Alegerea înseamnă selectarea de către Dumnezeu, în veşnicie, a

anumitor oameni pentru a-şi manifesta în ei bogăţiile harului, iubirii şi îndurării, spre

gloria Lui şi fericirea veşnică a acestora.

3. Autorul alegerii :

Conform acestei definiţii, şi a întregii Scripturi, Dumnezeu este autorul alegerii. Ştiu că mulţi

cântă astăzi: Te-am ales, te-am ales, dintre mii şi mii de mii, te-am ales.” Dar Scriptura nu

spune aşa ceva, ba din contră: „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi”, spune

Domnul Isus (Ioan 15:16). Omul Îl vrea şi Îl alege pe Dumnezeu abia când Dumnezeu i-a

schimbat inima, căci prin natura sa, omul fuge de Dumnezeu, este în vrăjmăşie cu El. Nici un

om nemântuit nu vrea şi nu poate să Îl aleagă pe Dumnezeu şi căile Lui. Dacă alegerea ar fi

depins de om, nici un om nu ar fi ajuns în ceruri! Să ne întrebăm noi înşine, care am ales să Îl

servim pe Dumnezeu, dacă nu mă alegea El, l-aş fi ales eu vreodată? L-am căutat eu pe

Dumnezeu înainte ca El să mă caute? L-am iubit înainte să fiu iubit de El?

2

Page 3: Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013

4. Dreptul lui Dumnezeu de a alege . Mulţi oameni afirmă că

Dumnezeu ar fi nedrept dacă i-a ales doar pe unii pentru mântuire. Are Dumnezeu dreptul de

a face o alegere între oameni? Ce spune Scriptura: Să ne amintim de o pildă a Domnului. O

găsim la Mat 20:12-15. Un stăpân a angajat lucrători în via sa. S-a înţeles cu ei la preţ, şi ei

au început munca. Pe tot parcursul zilei, stăpânul a tot trimis lucrători în vie. Seara, când a

venit vremea plăţii, a început cu cei din urmă, şi, deşi ei au lucrat doar o oră, au primit plata

pentru o zi întreagă. Tot atât au primit şi cei care au lucrat întreaga zi. Fiindcă aceştia s-au

supărat, crezând că vor primi mai mult decât meritau, stăpânul i-a spus unuia dintre ei:

„Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; Eu vreau să plătesc acestuia din urmă ca şi ţie. Nu

pot să fac ce vreau cu ce-i al meu?” Şi în Romani 9:21, Pavel ne spune: „Nu este olarul

stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare

de cinste şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?”

Dumnezeu are dreptul, ca stăpân, să acorde mai mult har (favor nemeritat) unora decât

altora; Dumnezeu, ca Olar, ca şi Creator, are dreptul de a face din lut, din creaţie, ceea ce Îi

este plăcut. Problema cu cei care îl acuză de nedreptate pe Dumnezeu este că ei nu îl

consideră Suveran sau Stăpân. Mulţi oameni cred azi că Dumnezeu există pentru a-i face

fericiţi, pentru a-i servi. Mulţi cred că ei pot dispune de Dumnezeu, că îl pot sluji când şi cât

vor, Îl cheamă când vor, şi El trebuie să răspundă, ca un valet. Astfel de oameni arată cât de

răzvrătită şi coruptă este natura umană. Lor li se adresează Pavel când întreabă: Dar cine eşti

tu omule să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Poate lutul să zică olarului, pentru ce m-ai

făcut aşa?” Scriptura ni-L prezintă pe Dumnezeu ca stăpân peste tot ce a creat. Totul îi este la

discreţie şi totul ascultă de porunca Sa.

Oamenii care afirmă că Dumnezeu este nedrept dacă alege doar pe unii pentru mântuire,

nu au nici o problemă cu un preşedinte care alege să graţieze un număr limitat de condamnaţi.

Nu consideră că preşedintele este nedrept. De ce? Deoarece condamnaţii nu se află în

închisoare pentru că preşedintele nu le-a arătat milă, ci pentru că au încălcat legile statului. Ei

se află acolo pentru că primesc ceea ce merită. Preşedintele nu le-a făcut nici un rău şi nicio

nedreptate că nu le-a arătat clemenţă. El nu era obligat să o facă. Oare Dumnezeu are mai

puţine drepturi decât un suveran de stat?

Alegerea Îl face pe Dumnezeu nedrept? Dar de când mântuirea este un act al dreptăţii? De

când este Dumnezeu sub obligaţia de a salva creatura? Scriptura spune exact contrariul:

Mântuirea este un favor nemeritat. Alegerea este un favor nemeritat! Nu dreptatea L-a

determinat pe Dumnezeu să mântuiască oameni, ci mila Sa! Dreptatea Sa condamnă

păcătosul, mila Sa în scapă! A fost stăpânul viei nedrept pentru că a dat unora exact ceea ce ei

3

Page 4: Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013

meritau şi altora le-a dat mai mult decât meritau? A fost preşedintele nedrept că nu a golit

toate închisorile? Bineînţeles că nu! Mântuirea este un act al milei, nu al dreptăţii!

Mulţi înţeleg în mod greşit ceea ce spunem despre alegere. Ei cred că oamenii sunt cumva

pe un gard, şi pot decide singuri în ce parte să sară. Dacă Dumnezeu i-ar alege pe unii, şi i-ar

lăsa pe alţii, ar însemna că El i-ar trage pe unii în partea Sa şi i-ar împinge pe alţii în iad. Dar

o asemenea ilustraţie este absurdă! De ce? Fiindcă oamenii nu sunt pe gard. Ei nu sunt neutri.

Ei sunt în terenul lui Satan, în împărăţia întunericului. Dumnezeu vine şi îi smulge pe unii din

acel teren şi îi mută în Împărăţia Fiului Său, iar pe alţii îi lasă în starea iniţială. Dumnezeu este

drept faţă de cei lăsaţi acolo. Într-o zi le va da ceea ce merită, ei vor sta înaintea dreptăţii Sale.

Dumnezeu nu datorează oamenilor mântuirea, de aceea nu poate fi considerat nedrept că

nu o acordă tuturor. El dă unora ceea ce merită, adică condamnare, şi altora ceea ce nu merită,

adică iertarea, graţierea. El are acest drept şi îl exercită.

5. Cine sunt aleşii . Alegerea lui Dumnezeu se extinde asupra

îngerilor (Pavel vorbeşte despre îngerii aleşi în 1 Timotei 5:21). Dumnezeu a făcut o alegere

între îngeri, aşa că există îngeri aleşi şi ne-aleşi; Cristos este „Alesul” lui Dumnezeu: („Iată

Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care îşi găseşte plăcere sufletul Meu.” Isaia

42:1). Fiul lui Dumnezeu a fost pus deoparte înainte de veşnicii pentru lucrarea specială de

răscumpărare.

Dar Dumnezeu a făcut o alegere şi între oameni. 1. Dumnezeu a ales o singură naţiune

dintre toate familiile pământului, Israelul „Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău sunt cerurile

şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el. Şi numai de părinţii tăi s-a lipit Domnul,

ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum

vedeţi astăzi.” Deuteronom 10:14-15); 2. Dumnezeu a ales anumiţi oameni pentru lucrări

speciale: Împăraţi („Domnul şi-a ales un om după inima Lui şi l-a rânduit să fie căpetenia

poporului Său...” 1 Samuel 13:14); Preoţi („căci pe el [pe Levi] l-a ales Domnul, Dumnezeul

tău, dintre toate seminţiile, ca să facă slujba în Numele Domnului” Deut. 18:5); Profeţi

(„Mai înainte să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi

ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem proroc al neamurilor.” Ier.

1:5), Dumnezeu este cel care a ales apostoli şi predicatori şi îi dă ca dar adunării, pentru

creşterea şi sfinţirea trupului.

Dar Dumnezeu a făcut şi o alegere în vederea mântuirii. El a ales persoane pentru

mântuire. „De la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa

adevărului”, „Dumnezeu ne-a ales să fim sfinţi şi fără prihană”, „n-a ales Dumnezeu pe cei

4

Page 5: Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013

ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai

Împărăţiei?” Ef. 1:4; 2 Tes. 2:13; Iac. 2:5.

O alegere implică două lucruri: cineva care să aleagă şi obiecte/persoane din care să se

aleagă. Exemplu: Dacă pe un raft sunt 10 bucăţi din acelaşi produs şi cineva le cumpără pe

toate, nu putem vorbi despre o alegere între acele bucăţi. Dumnezeu nu a ales pe toţi oamenii,

ci doar pe unii dintre ei.

Dumnezeu a ales oameni pentru mântuire. Există un număr fix, pe care doar Dumnezeu Îl

cunoaşte. Alegerea spre mântuire este personală. Aleşii au numele scrise în cartea vieţii

Mielului, înainte de întemeierea lumii.

7. Cauza alegerii . Dar care a fost cauza care l-a

determinat pe Dumnezeu să aleagă pe unii oameni pentru mântuire? Ştim că fiecare alegere pe

care o facem se bazează pe anumiţi factori determinanţi. Cauza alegerii se găseşte în

Dumnezeu. Dumnezeu ştie de ce a arătat har unora şi nu altora. Domnul Isus spune: „Vai de

tine, Horazine! Vai de tine Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care

au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit, în sac şi cenuşă.” (Matei 11:21). De ce nu s-a dus

Domnul în Tir şi Sidon? Noi, oamenii, nu putem spune de ce, El nu ne-a descoperit acest

lucru. Ştim însă că am fost aleşi:

i. Conform voii Sale suverane: „am fost rânduiţi

mai înainte după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale” (Ef. 1:11).

ii. Datorită iubirii Lui: „În dragostea Lui, ne-a

rânduit mai dinainte [ne-a predestinat] să fim înfiaţi prin Isus Cristos” (Ef. 1:4); a

cunoaşterii speciale: „pe aceia pe care i-a cunoscut mai înainte i-a şi predestinat” (Rom.

8:29-30; 1 Pet. 1:2)

iii. Prin har, prin nemerit „Tot aşa, în vremea de

faţă, este o rămăşiţă, datorită unei alegeri prin har. Şi dacă este prin har, atunci nu mai este

prin fapte, altminteri harul n-ar mai fi har.” (Rom. 11:5, 6)

În alegere, Dumnezeu nu a ţinut cont de faptele noastre bune („El ne-a mântuit şi ne-a dat

o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre.” „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi

în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui.” „pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui

Dumnezeu” 1 Cor. 1:29; 2 Tim. 1:9; Tit. 3:5a). Dacă omul ar fi trebuit să întrunească

anumite condiţii pentru a fi ales, adică să o merite, alegerea ar fi fost prin fapte, ar fi fost o

plată „cuvenită, care nu i se socoteşte ca un har, ci ca ceva datorat” (Romani 4:4). Dar nu,

„nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă”.

5

Page 6: Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013

Dumnezeu nu a ţinut seamă de faptele noastre bune pentru că NU am avut nici o faptă

bună, după standardul Său de măsură. L-am căutat noi pe Dumnezeu înainte să ne caute El pe

noi? Am crezut noi ce ne spunea El înainte să ne deschidă El inima? Am fost născuţi noi din

nou prin voia noastră sau prin voia lui Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ar fi pus o condiţie

alegerii, nimeni nu ar fi întrunit acea condiţie. Dacă alegerea ar fi depins de om, nu ar fi fost

nimeni ales! Tocmai de aceea, alegerea este făcută de Dumnezeu, şi este necondiţionată de

om. Dumnezeu nu a condiţionat alegerea de vreo faptă, atitudine sau merit al omului, pentru

că cele mai bune fapte ale noastre, sunt, după standardul lui Dumnezeu, doar nişte zdrenţe

murdare. Acest lucru este umilitor şi respingător pentru omul carnal orgolios.

Dar alegerea este o vestea bună pentru păcătosul care ştie că nu are cu ce să vină înaintea

lui Dumnezeu: Faptele tale rele nu l-au împiedicat pe Dumnezeu să te aleagă! Dumnezeu a ale

să mântuiască pe păcătoşi, nu pe drepţi, pe cei dispreţuiţi şi nebăgaţi în seamă, pe săracii lumii

acesteia. Dumnezeu mântuieşte păcătoşi! Faptele noastre rele nu L-au împiedicat să ne aleagă.

Mulţi din oamenii care mor nemântuiţi au dus o viaţă mai morală decât mulţi pe care Domnul

i-a întors la El, au făcut mai mult bine societăţii. Fără îndoială că lumea îl respecta pe Fariseul

religios mult mai mult decât pe vameşul păcătos.

Dacă alegerea ar fi fost după criteriile oamenilor, atunci cerul ar fi fost plin de cei mai

mari oameni de ştiinţă, cei mai puternici, mai nobili, mai frumoşi, mai bravi. Dacă era după

felul nostru de a gândi, Esau ar fi fost ales, că era băiat bun, cinstit, harnic şi curajos, iar

înşelătorul, profitorul şi laşul de Iacov ar fi fost respins. „fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost

chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de

neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele

înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi

Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu

sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui

Dumnezeu” „Căci măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine,

nici rău, s-a zis Rebecii: ‚cel mare va fi rob celui mai mic’”. De ce? „ca să rămână în

picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte,

ci prin Cel ce cheamă” (1 Cor. 1:27-29; Rom. 9:11). Alegerea nu este prin fapte. Faptele

bune nu l-au determinat pe Dumnezeu să ne aleagă, faptele rele nu l-au împiedicat să o facă!

Alegerea este nemeritată şi astfel, necondiţionată de om.

6

Page 7: Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013

O înţelegere greşită: Astăzi, cei mai mulţi oameni înţeleg alegerea în felul următor:

Dumnezeu a privit înainte în timp, a văzut cine va crede, şi i-a ales pe aceştia. Există multe

motive pentru care o astfel de înţelegere este nebiblică, printre care remarcăm:

1. Conform acestei idei, alegerea este bazată

pe merit (fapte, atitudini, calităţi ale omului). Sunt ales pentru că sunt mai bun decât cel de

lângă mine, că am făcut ceva ce el nu a făcut (l-am dorit, sau căutat sau crezut pe Dumnezeu).

Scriptura afirmă că alegerea nu este prin fapte, ci prin har, prin ne-merit. Adică alesul nu

merită mântuirea. „în vremea de faţă este o rămăşiţă, datorită unei alegeri, prin har. Şi dacă

este prin har, atunci nu mai este prin fapte: altminteri, harul n-ar mai fi har.” – Romani 11:5-

6.

2. Neagă ceea ce spune Biblia despre natura

condiţiei umane. 1. Se spune că omul este un bolnav, care poate să se scape întinzând mâna

după medicament. Scriptura spune că omul este mort în greşeli şi păcate (Efeseni 2:1). 2. Se

spune că omul carnal, firesc, Îl poate căuta pe Dumnezeu. Scriptura spune, „nu este nici unul

care să îl caute pe Dumnezeu” (Romani 3:11); 3. Se spune că omul carnal are puterea să se

pocăiască şi să creadă în Cristos. Scriptura afirmă că acestea sunt daruri ale lui Dumnezeu „...

în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului – 2

Timotei 2:25; „Dumnezeu a dat, deci, şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.” – Fapte

11:18; „prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui

Dumnezeu”; „Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori prin care aţi crezut. Şi

fiecare după puterea dată lui de Domnul” – 1 Corinteni 3:5. Alegerea nu există datorită unei

viitoare credinţe, ci datorită unei viitoare necredinţe.

3. Această concepţie neagă faptul că rasa

umană are aceeaşi natură, că toţi suntem „din aceeaşi frământătură de lut”. Dacă alegerea

este cauzată de vreun merit al omului, atunci ar trebui să fie două „frământături de lut”, una

bună, nobilă, din care să se facă vase de cinste, iar alta rea, din care să se facă vase de ruşine.

4. Această concepţie afirmă că nu

Dumnezeu îl alege pe om, ci omul Îl alege pe Dumnezeu. Exemplu: Dacă cineva adresează o

chemare generală unui grup de oameni, iar din acest grup, unii răspund voluntar chemării, nu

cel ce cheamă a făcut alegerea, ci cei ce au răspuns au ales să o facă. Scriptura afirmă că

Dumnezeu este cel care face alegerea, iar aceasta nu depinde de om: „Nu atârnă nici de cine

vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă” (Rom. 9:16)

5. Înţelesul „cunoaşterii” lui Dumnezeu şi-

ar pierde sensul, fiindcă pe cei care vor ajunge în iad, Domnul nu îi cunoaşte, deşi le cunoaşte

7

Page 8: Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013

faptele „Niciodată nu v-am cunoscut. Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi

fărădelege” (Mat. 7:23).

8. Scopul alegerii . Pentru că Dumnezeu face toate lucrurile

cu un scop, pentru o ţintă, ne întrebăm: care este scopul alegerii? Răspunsul Scripturii este

următorul: glorificarea harului Său, „spre lauda slavei harului Său”; arătarea bogăţiei gloriei

Sale (Ef. 1:6; Rom. 9:23). Scopul secundar este glorificarea aleşilor (aducerea lor la sfinţenie,

răscumpărarea fiinţelor lor de sub puterea păcatului, acordarea vieţii veşnice, a nemuririi) –

„Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea

chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel dintâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe

care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit

neprihăniţi, şi pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” Rom. 8:29-30.

9. Caracteristicile alegerii :

a. Este personală – în alegerea spre mântuire, fiecare om este considerat la modul

individual, selecţia aceasta fiind una specifică, personală (Rom. 9:11, 18, 21-23)

b. Alegerea este veşnică, ireversibilă . Dumnezeu nu se schimbă, planurile Sale nu

se schimbă, aşadar, un ales nu poate deveni ne-ales şi invers. „Pavel, apostol al lui Isus

Cristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu... în nădejdea vieţii veşnice, făgăduite mai

înainte de veşnicii de Dumnezeu care nu poate să mintă.” Isus a primit putere să dea viaţa

veşnică tuturor acelora pe care I i-a dat Tatăl. (Tit 1:2 comp. cu Ioan 17:2). A fost făcută în

eternitate şi scopul său este ajungerea omului în eternitate, glorificarea sa.

c. Alegerea este necondiţionată de om (nu a depins de faptele lui, de vreo calitate

sau merit al lui) (Rom. 11:5, 6)

10. Alegerea şi predestinarea . Atunci când oamenii

pomenesc despre predestinare, fie o iau în zeflemea, fie îi dau o conotaţie negativă. Mi s-a

spus, nu demult, că sunt OK dacă cred în alegere, atât timp cât nu cred în predestinare. Dar

este oare posibil aşa ceva? Alegerea este inclusă în predestinare, şi de multe ori, unde se

vorbeşte despre predestinare, putem subînţelege alegerea şi invers. În Efeseni 1:4, 5 alegerea

şi predestinarea sunt prezentate separat, dar au acelaşi înţeles şi acelaşi scop, punerea deoparte

pentru binecuvântări speciale („În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii ca să

fim sfinţi şi fără prihană înaintea lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să

fim înfiaţi prin Isus Cristos, după buna plăcerea voii Sale”). Alegerea este începutul

predestinării – vorbim din perspectivă umană, fiindcă Dumnezeu nu gândeşte în paşi

8

Page 9: Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013

succesivi, la fel ca noi, oamenii. În predestinare, Dumnezeu hotărăşte mai departe crearea

aleşilor, îngăduie căderea în păcat, dar hotărăşte şi mijlocul lor de salvare, care este Cristos.

Înainte de a începe creaţia, Dumnezeu plănuise fiecare detaliu pentru răscumpărarea aleşilor.

Înţelesul termenului predestinare . În greacă, cuvântul proorizo înseamnă a decide, a

hotărî mai dinainte un anumit lucru pentru o anumită utilizare. În Biblia Cornilescu, cuvântul

predestinare este tradus prin expresiile hotărâre sau rânduire mai dinainte („pe aceia pe care

i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său”).

Definiţie. Predestinarea este decretul special al lui Dumnezeu, hotărât înainte de a crea

lumea, prin care El a decis mijloacele de a atinge scopul hotărât al creaturilor Sale raţionale şi

pentru gloria Lui.

În Noul Testament, utilizarea cuvântului predestinare este limitată la hotărârea lui

Dumnezeu în ce priveşte mântuirea şi glorificarea unor oameni. Utilizarea este, deci, una

strict pozitivă. El ne-a predestinat să fim asemenea chipului Fiului Său, ne-a predestinat să

fim înfiaţi.

Diferenţa între predestinare şi „ soartă”

Una din cozile de tinichea pe care liberalii au ataşat-o predestinării este acuzaţia că

predestinarea este totuna cu „soarta” sau „destinul” din păgânism. Soarta sau destinul, după

conceptul păgân, este o forţă irezistibilă, dar iraţională, care determină toate evenimentele fără

vreo legătură între ele şi fără un principiu al dreptăţii. De aceea îi spune „soartă oarbă”.

Predestinarea este o învăţătură biblică şi se referă la decretul sau ordinea dreaptă şi raţională a

Dumnezeului suprem şi omniscient. Conceptul păgân duce spre fatalism. Este concepţia

potrivit căreia destinul cuiva este fixat mai dinainte, iar circumstanţele şi acţiunile

intermediare nu afectează acel destin fixat. Poţi să te zbaţi oricât, poţi să încerci orice, „ce ţi-e

scris, în frunte ţi-e pus.” Dacă eşti ghinionist, nenorocul te va urmări oriunde ai merge. La

scopul fixat de destin se ajunge pur şi simplu prin întâmplare şi capriciu.

Din contră, predestinarea afirmă că scopul fixat este realizat prin conlucrarea tuturor

circumstanţelor şi evenimentelor intermediare. Dumnezeu a ales un scop, o ţintă: De la

început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire; şi a ales şi mijloacele de a atinge acel scop:

„Sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului”. Credinţa adevărului înseamnă credinţa în

Evanghelie. Iar aceasta implică următoarele: Dumnezeu L-a hotărât pe Cristos ca jertfă care

să îl înlocuiască pe păcătos; Dumnezeu a hotărât naşterea alesului într-un timp şi loc în care să

intre în contact cu Evanghelia; păstrarea vieţii lui, aşa încât să nu moară înainte de a auzi

9

Page 10: Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013

Evanghelia; naşterea sa din nou prin Duhul; darurile pocăinţei şi credinţei. Sfinţirea Duhului

implică: lupta cu natura păcătoasă şi învingerea ei treptată, maturizarea spirituală şi

asemănarea tot mai mare cu Cristos. Toate acestea sunt mijloace predestinate pentru a aduce

la îndeplinire scopul alegerii: mântuirea finală.

Implicaţiile alegerii. De ce este importantă doctrina alegerii? Pentru că afectează felul cum

îmi înţeleg mântuirea, cum înţeleg relaţia mea cu Dumnezeu, felul cum Îl slujesc şi mă închin

Lui. Înţeleasă corect, alegerea lui Dumnezeu mă va conduce spre o adorare profundă a

caracterului lui Dumnezeu, mă va smeri, ajutându-mă să înţeleg că nimic bun nu locuieşte în

natura mea păcătoasă. Doar înţelegând harul lui Dumnezeu, Îi voi putea aprecia cu adevărat

iubirea, şi voi spune ca Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc... dar nu mai

trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în

credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru mine.” (Gal. 2:21).

Cunoştinţa alegerii ne va da o mare siguranţă în faţa oricărui obstacol, şi vom putea rămâne

tari în faţa celor mai grele necazuri, pentru că ştim că suntem în braţele lui Dumnezeu.

Pot oare să ştiu dacă sunt ales? Se întâmplă uneori, atunci când copilul lui Dumnezeu nu

mai poate să spună, „nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”, să aibă îndoieli cu privire

la alegerea lui. Dar dacă nu sunt ales? De unde să ştiu dacă am fost ales? Scriptura spune că

noi putem fi siguri de alegerea noastră: „Ştim, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu, alegerea

voastră” (1 Tes. 1:4); „De aceea, fraţilor, căutaţi... să întăriţi chemarea şi alegerea voastră;

căci dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.” (2 Petru 1:10). Putem să ştim că

suntem aleşi dacă am venit la Cristos, încrezându-ne în El şi dacă în viaţa noastră se vede

progres spiritual şi dorinţa de a ne depărta de păcat şi a ne asemăna tot mai mult cu Cristos.

Dacă spunem că suntem aleşi, dar nu se vede lucrarea de sfinţire a Duhului, atunci ne înşelăm

singuri. Nu am fost mântuiţi datorită faptelor bune, dar Dumnezeu a pregătit fapte bune ca

aleşii să umble în ele. Credinţa adevărată este o credinţă vie, care se vede prin faptele pe care

le face. Alegerea poate fi cunoscută, şi mărturia ei poate fi întărită de viaţa pe care o trăim.

Concluzie: Când oamenii sunt puşi faţă în faţă cu alegerea lui Dumnezeu, ei vor avea

două feluri de reacţii: unii se vor răzvrăti, îl vor acuza pe Dumnezeu de nedreptate, tiranie şi

capriciu şi vor spune: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”

Iar alţii, în faţa acestei învăţături, vor privi umili şi cu recunoştinţă spre Acela care i-a ales, şi

vor spune alături de apostol: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât

de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui! Şi în adevăr, ,,cine a

10

Page 11: Alegerea si predestinarea de Raul Enyedi - mesaj 5 - conferinta 2013

cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva întîi, ca să aibă de

primit înapoi?`` Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci!

Amin.” – Rom. 11:33-36

11