alecu donici - educ.mdltcaracuseniivechi.educ.md/wp-content/uploads/sites/412/... · 2017. 11....
TRANSCRIPT
Alecu
SCRIERI
DONICI
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ......................................................................................... 3Tabel cronologic .............................................................................................. 4
FABULECartea I
VULTURUL +I ALBINA ................................................................................. 12GREIERUL +I FURNICA ............................................................................... 13LUPUL +I CUCUL ......................................................................................... 14G~+TELE ..................................................................................................... 15VULPEA +I BURSUCUL................................................................................ 16VULTURUL +I PAINGUL .............................................................................. 17PARNAS ....................................................................................................... 19MOMI|A +I DOU{ M~|E............................................................................ 20LUPUL +I LUPU+ORUL ................................................................................ 21CALUL +I C{L{RE|UL ................................................................................ 22LEUL +I IEPURELE ...................................................................................... 23STIGLE|UL +I CIOC~RLANUL .................................................................... 24DOU{ POLOBOACE .................................................................................... 24RACUL, BROASCA +I +TIUCA ..................................................................... 25B{RBATUL CU TREI FEMEI ......................................................................... 26VULPEA +I M{GARUL ................................................................................. 27LEUL LA V~NAT .......................................................................................... 27VULPEA PEDEPSIT{ .................................................................................... 28PIEPTENUL ................................................................................................. 29M{GARUL ................................................................................................... 30ANTEREUL LUI ARVINTE ............................................................................ 31VULPEA }N LIVAD{ ..................................................................................... 32
ELEFANTUL }N DOMNIE ............................................................................. 33PIETRENII +I BISTRI|A ............................................................................... 34GALBENUL .................................................................................................. 35PIZM{TARE|UL +I +ARPELE ...................................................................... 36M{GARUL +I PRIVIGHETOAREA ................................................................ 37LUPUL NAZ~R ............................................................................................. 38TEIUL +I STEJARII ...................................................................................... 39VEVERI|A ................................................................................................... 40
Cartea a II-a
}NFIIN|AREA FABULEI ............................................................................... 42LUPUL +I MOTANUL ................................................................................... 43+OARECUL +I GUZGANUL .......................................................................... 44MORARUL ................................................................................................... 45FURNICA ..................................................................................................... 46FLORILE ...................................................................................................... 47R~UL +I HELE+TEUL .................................................................................. 48URSUL LA PRISECI ..................................................................................... 50MOMI|A +I OGLINDA ................................................................................. 51}N|ELEPTUL +I MAGNATUL ....................................................................... 52LILIACUL +I R~NDUNELELE ....................................................................... 53LUPUL LA PIEIRE ........................................................................................ 54DOI C~INI ................................................................................................... 55CALUL +I M{GARUL ................................................................................... 56}MP{R|EALA .............................................................................................. 57MUNTELE .................................................................................................... 58LUPUL +I +OARECUL .................................................................................. 59CHELTUITORUL +I R~NDUNICA ................................................................ 59FIERUL +I ARGINTUL ................................................................................ 61ORACOLUL .................................................................................................. 61NOROCUL }N VIZIT{ .................................................................................. 62DOI RACI ..................................................................................................... 64|{RANUL +I OAIA ...................................................................................... 65|{RANUL +I CALUL .................................................................................... 66POETUL +I BOGATUL .................................................................................. 67
AUTORUL +I HO|UL ................................................................................... 68PRIETE+UGUL +I AMORUL ......................................................................... 71
DIN PERIODICE
V{RUL PRIMARE ........................................................................................ 73PAINGUL +I BONDARUL ............................................................................. 74BRAMINUL .................................................................................................. 75P{STORUL +I |~N|ARUL ........................................................................... 77MUSCA ........................................................................................................ 77ADEV{RUL SAU CUCO+UL DE LA MOAR{ ................................................ 78BRICELE ...................................................................................................... 79C~INELE L{TR~ND ..................................................................................... 80UMBRA +I OMUL ........................................................................................ 82BONDARUL MIZANTROP ........................................................................... 82DOU{ MANCE +I UN COPIL ....................................................................... 85TREC{TORII +I C{|EII ............................................................................... 85VULPEA DUIOAS{....................................................................................... 86CAPRA +I IADA ........................................................................................... 88NADA +I CHITICUL ..................................................................................... 89+TIUCA +I MOTANUL .................................................................................. 91TURMA +I C~INELE .................................................................................... 92VAPORUL +I CALUL .................................................................................... 93PRESURA .................................................................................................... 94FRUNZELE +I R{D{CINA ........................................................................... 95LUPUL B{TR~N .......................................................................................... 97JDERUL +I CACOMUL ................................................................................. 97URSUL BUTNAR .......................................................................................... 99BROASCA +I ZEUL .................................................................................... 100MU+TELE +I ALBINA................................................................................. 101CARELE CU OALE ..................................................................................... 102ZMEUL ...................................................................................................... 104NEGU|{TORUL ........................................................................................ 105ARICIUL +I C~RTI|A ................................................................................. 105
POEZII
Dlui GRIGORIE ALEXANDRESCU .............................................................. 108EPIGRAM{ ................................................................................................ 109ZI }NT~I APRILI ........................................................................................ 109G~NDUL .................................................................................................... 111LA BUCIUMUL ........................................................................................... 112LA CEAHL{U ............................................................................................. 113LA MORM~NTUL UNUI DOCTOR ............................................................. 115DORIN|A ROM~NULUI DIN 1862 ............................................................ 115
DRAMATURGIE
[GURALEIUL] ............................................................................................. 118
TRADUCERI
|IGANII ..................................................................................................... 149SATIRE +I ALTE POETICE COMPUNERIde PRIN|UL ANTIOH CANTEMIR ............................................................. 164
SATIRA I ........................................................................................... 165SATIRA II .......................................................................................... 172SATIRA III ........................................................................................ 184SATIRA IV ......................................................................................... 196SATIRA V .......................................................................................... 203SATIRA VI ......................................................................................... 228SATIRA VII ....................................................................................... 234SATIRA VIII ...................................................................................... 243ODA I ............................................................................................... 247ODA II .............................................................................................. 249ODA III ............................................................................................. 250ODA IV ............................................................................................. 251FABULA I Focul =i statuia de cear[ ................................................... 254FABULA II +erpele =i matca de albine .............................................. 255FABULA III C[mila =i vulpea ............................................................. 256FABULA IV Uliul, p[unul =i cioful ..................................................... 257FABULA V +oarecul de \ar[ =i cel de ora= ......................................... 258
FABULA VI Stigletul =i canarul ......................................................... 259EPIGRAME ....................................................................................... 260EPISTOLA II ..................................................................................... 262
TORENTELE +I OAMENII de M. Lermontov .............................................. 264TUNSUL .................................................................................................... 264
Referin\e critice .......................................................................................... 290
2
Coperta: Isai C`rmu
ISBN 9975-904-74-2 © «LITERA»
CZU 859.0–1D 67
3
NOT{ ASUPRA EDI|IEI
Culegerea de fa\[ a fost alc[tuit[ de doctorul ]n filolo-
gie Vasile Ciocanu, lui apar\in`ndu-i tabelul cronologic
=i selec\ia referin\elor critice. La baza culegerii au fost
puse opere din:
Al. D O N I C I, Fabule. Edi\ie ]ngrijit[ de Valeriu
Ciobanu. Prefa\[ de Emil Boldan (Biblioteca pentu to\i),
E.S.P.L.A., Bucure=ti, 1956;
Al. D O N I C I, Fabule. Edi\ie ]ngrijit[, note =i pre-
fa\[ de Cornelia Mosora, Editura Tineretului, Bucure=ti,
1960;
C o n s t a n t i n N E G R U Z Z I, Opere alese, II. Ver-
suri (Biblioteca pentru to\i), E.S.P.L.A., Bucure=ti, 1955;
Publica\ii periodice din sec. al XIX-lea.
Textul a fost adus la condi\iile ortografiei ]n vigoare
(cu unele excep\ii pentru a se p[stra coloritul limbii scri-
itorului =i al epocii).
CUPRINS
4
TABEL CRONOLOGIC
1806 Potrivit unui act eliberat la 4 iunie 1818 de ieromonahul Nico-lai, blagocinul bisericii din satul Stanca (]n prezent Donici),\inutul Orhei, Alecu Donici a fost botezat la 19 ianuarie 1806.Era primul copil din cei patru b[ie\i ai clucerului Dimitrie Donici=i ai Elenei, n[scut[ Lambrino. Na= a fost Iancu Lambrino, un-chiul dup[ mam[.
1819 20 februarie }mpreun[ cu fratele s[u Petrache (1808-1872) este]nscris la Liceul de cade\i nr.1 din Sankt-Petersburg, unde s-aaflat p`n[ la terminarea studiilor ]n 1825.
29 aprilie Moare tat[l fabulistului, clucerul Dimitrie, ]n v`rst[de 46 de ani, de tuberculoz[.
1825 28 aprilie Cu gradul de sublocotenent e trimis ]n regimentulEkaterinburg, dislocat ]n sudul Basarabiei.
1826 30 ianuarie Conform cererii depuse, este eliberat din serviciulmilitar din motive familiale.
1829 4 noiembrie La Ia=i se stinge din via\[ unchiul dup[ tat[ alfabulistului — cunoscutul pravilist Andronache Donici (n.1760).
1829-1830 A.Donici particip[ la combaterea epidemiei de cium[ ]nBasarabia, fiind membru al comisiei de la Ciuciuleni, organi-zat[ ]n acest scop.
1831 7 iulie Este ales asesor din partea nobilimii ]n Judec[toria regio-nal[ a con=tiin\ei, pe termen de 3 ani.
1835 }n revista moscovit[ “Teleskop” apare articolul lui A. H`jdeuLitera\i basarabeni, ]n care A. Donici este prezentat ca traduc[tor
CUPRINS
5
talentat al fabulelor lui I. Kr`lov =i al poemului |iganii de A.Pu=kin.
Spre sf`r=itul acelui an, probabil ]n decembrie, se stabile=te cutraiul ]n Principatul Moldovei.
Se c[s[tore=te cu Maria, fiica lui Costache Rosseti-B[l[nescu,care a decedat ]n cur`nd, l[s`ndu-i doi copii.
1837 La Bucure=ti se tip[re=te, ]n edi\ie aparte, poemul |iganii deA. Pu=kin ]n traducerea lui Donici, din care unele fragmenteaveau s[ fie reproduse ]n crestoma\ia alc[tuit[ de Iacob Ghincu-lov Adunare de scrieri =i traduceri, ]n proz[ =i ]n versuri, pentruexerci\ii ]n limba valaho-moldav[ (Cîáðàíèå ñî÷èíåíèé èïåðåâîäîâ, â ïðîçå è ñòèõàõ, äëÿ óïðàæíåíèÿ â âàëàõî-ìîëäàâñêîì ÿçûêå, ÑÏá., 1840).
1839 }n “Albina rom`neasc[“ apare poezia Amoriu =i priete=ug (ulte-rior Priete=ugul =i amorul).
1840 Apare Fabule. Cartea I, Ia=i, la Cantora “Daciei literare”, cuprin-z`nd fabulele: Vulturul =i albina, Greierul =i furnica, Lupul =icucul, G`=tele, Vulpea =i bursucul, Vulturul =i paingul, Parnas,Momi\a =i dou[ m`\e, Lupul =i lupu=orul, Calul =i c[l[re\ul,Leul =i iepurele, Stigle\ul =i cioc`rlanul, Dou[ poloboace, Racul,broasca =i =tiuca, B[rbatul cu trei femei, Vulpea =i m[garul,Leul la v`nat, Vulpea pedepsit[, Pieptenul, M[garul, Antereullui Arvinte, Vulpea ]n livad[, Elefantul ]n domnie, Pietrenii =iBistri\a, Galb[nul, Pizm[tare\ul =i =arpele, M[garul =i privighe-toarea, Lupul naz`r, Teiul =i stejarii, Veveri\a.
M. Kog[lniceanu reproduce din culegere ]n primul volum al“Daciei literare” fabulele: Antereul lui Arvinte, B[rbatul cu treifemei, G`=tele, Lupul naz`r, M[garul, Momi\a =i dou[ m`\e,Parnas, Vulpea =i bursucul, Vulpea pedepsit[. }n “Curierulrom`nesc” din Bucure=ti =i ]n “Foaie pentru minte, inim[ =iliteratur[“ din Bra=ov sunt retip[rite fabulele B[rbatul cu treifemei, G`=tele =i Momi\a =i dou[ m`\e.
22 iunie A. Donici d[ruie=te Epitropiei }nv[\[turilor publicedin Moldova 100 de exemplare Fabule. Cartea I.
6
1841 Se c[s[tore=te cu Profira, fiica vornicului Scarlat Krupenski.Aceasta ]i va na=te 10 copii.
Public[ ]n “Albina rom`neasc[“ Zi ]nt`i aprili, Autorul =i ho\ul,Furnica.
}n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“ sunt retip[rite dinFabule. Cartea I: Antereul lui Arvinte, Vulpea pedepsit[, Lupulnaz`r, Lupul =i cucul, Lupul =i lupu=orul, M[garul, Parnas,Pizm[tare\ul =i =arpele, Racul, broasca =i =tiuca.
1842 Apare Fabule. Cartea I, ed. a doua =i Fabule. Cartea a II-a, Ia=i,la Cantora “Foaiei s[te=ti”, aceasta din urm[ cuprinz`nd 25 defabule (}nfiin\area fabulei, Lupul =i motanul, +oarecul =i guz-ganul, Morarul, Furnica, Florile, R`ul =i hele=teul, Ursul la priseci,Momi\a =i oglinda, }n\eleptul =i magnatul, Liliacul =i r`ndunelele,Lupul la pieire, Doi c`ini, Calul =i m[garul, }mp[r\eala, Mun-tele, Lupul =i =oarecul, Cheltuitorul =i r`ndunica, Fierul =i argin-tul, Oracolul, Norocul ]n vizit[, Doi raci, |[ranul =i oaia, |[ra-nul =i calul, Poetul =i bogatul) =i 5 poezii (Dlui Grigore Alexan-drescu. La h[r[zirea fabulei R`ul =i hele=teul, Autorul =i ho\ul,Priete=ugul =i amorul, Epigram[, Zi ]nt`i aprili).
16 iunie A. Donici doneaz[ Epitropiei }nv[\[turilor publice 100de exemplare Fabule, Cartea a II-a =i 10 exemplare Poezii de G.Alexandrescu, tip[rit[ tot atunci la Cantora “Foaiei s[te=ti” prinst[ruin\a =i cheltuiala ]n parte” a donatorului, precum m[rturiseael. }n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“ au fost repro-duse din Fabule. Cartea a II-a: Fierul =i argintul, }nfiin\areafabulei, Lupul =i =oarecul, Ursul la priseci.
}n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1842” apare fabulaV[rul primare.
1844 }n revista “Prop[=irea. Foaie =tiin\ific[ =i literar[“ se public[fabulele P[storul =i \`n\arul, Musca =i poezia G`ndul (repro-duse tot atunci ]n “Curier de ambe sexe”, period 1842-1844), oparte din traducerea povestirii Tunsul =i Satir[ c[tre minteasa, traducere din Antioh Cantemir, realizat[ ]n colaborare cu C.Negruzzi.
7
Apare la Ia=i volumul Satire =i alte poetice compuneri de prin\ulAntioh Cantemir, traduse ]n colaborare cu C. Negruzzi.
}n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“ este reprodus[ Via\aprin\ului Antioh Cantemir =i Satir[ c[tre mintea sa din Satire=i alte poetice compuneri de A. Cantemir.
}n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1844” se public[fabulele Paingul =i bondarul =i Braminul.
1845 }n “Albina rom`neasc[“ se public[ fabula Adev[rul sau cuco=ulde la moar[, iar ]n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul1845” apare integral traducerea povestirii Tunsul.
1840-1845 Din aceast[ perioad[ dateaz[ un fragment dramaticapar\in`nd lui Donici =i publicat ]n timpul de la urm[ sub titlulGuraleiul (vezi “Teatru rom`nesc inedit din secolul al XIX-lea”,Ed. Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 244-263).
1847 }n “Albina rom`neasc[“ apar fabulele Bricele =i C`inele l[tr`nd(publicat[ concomitent ]n “Curierul rom`nesc” =i ]n “Foaie pen-tru minte, inim[ =i literatur[“).
7 iulie S-a pus piatra de temelie a unei =coli publice ]n or. Piatracare suferise de incendiu. Cu acest prilej Gh. Asachi a \inut oscurt[ cuv`ntare, iar aga A. Donici, pe atunci prezident al tribu-nalului, a citit actul de funda\ie.
1850 18 mai Este numit prezident al Judec[toriei \inutului Neam\.
25 septembrie E avansat la postul de membru al Cur\ii de Apel,]ncep`ndu-=i activitatea ]n aceast[ calitate la 1 noiembrie dinacel an.
1851 Se public[ fabulele Bondarul mizantrop (“Zimbrul”) =i Umbra =iomul (“Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1851”).
august A. Donici e numit prin ofis domnesc de c[tre GrigoreGhica prezident al Divanului de }nt[rituri.
1852 }n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1852” apar fabuleleDou[ mance =i un copil =i Trec[torii =i c[\eii.
8
1852 22 ianuarie. Este ales membru al Divanului ob=tesc, r[m`n`ndtotodat[ prezident al Divanului de }nt[rituri.
Prin ofis domnesc A. Donici, al[turi de Gr. Cuza, A. Panu =i M.
Kog[lniceanu, este numit ]ntr-o comisie ]ns[rcinat[ cu tip[rirea
Hronicului rom`nilor de Gheorghe +incai.
1853 }n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1853” se public[
fabula Vulpea duioas[, ]n ziarul “S[pt[m`na”, redactat de C.Negruzzi, — Capra =i iada.
I se confer[ rangul de vornic.
1853-1854 }n ziarul “S[pt[m`na” sunt retip[rite fabulele: Veveri\a,Antereul lui Arvinte, Vulpea =i bursucul, B[rbatul cu trei femei,G`=tele, Greierul =i furnica, Leul =i iepurele, Lupul naz`r, Lupul=i cucul, Vulpea =i m[garul, Vulturul =i albina, Vulturul =i pain-gul, Vulpea ]n livad[, Lupul =i lupu=orul, M[garul, M[garul =iprivighetoarea, Momi\a =i dou[ m`\e, Parnas, Pieptenul, Pizm[-tare\ul =i =arpele, Teiul =i stejarii, Calul =i c[l[re\ul, Fierul =iargintul, Vulpea pedepsit[, Racul, broasca =i =tiuca.
1854 }n culegerea de versuri tip[rit[ ]n acest an la Oradea Mare
Versuin\ii rom`ni, adec[ Culesiune versuaria d’in Foiele naciunalede la anul 1838, au fost reproduse fabulele: Parnas, Vulpea pede-psit[, M[garul, Lupul =i cucul, Racul, broasca =i =tiuca, Lupul =ilupu=orul, }nfiin\area fabulei, Fierul =i argintul.
1855 iulie-august C[l[tore=te la Paris, pentru a-=i aranja doi copii la
studii =i a-=i c[uta de s[n[tate.
}n “Rom`nia literar[“, redactat[ de V. Alecsandri, se public[fabulele Turma =i c`inele, Nada =i chiticul, +tiuca =i motanul;]n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1855" — tra-
ducerea articolului Marea Neagr[ =i ]mprejurimile sale, ]n “Ca-
lendar prevestitor... al vestitului astronom Cazimia pe anul 1855"
(Bucure=ti) — t[lm[cirea povestirii Tunsul. }nt`mplare adev[rat[din Valahia.
9
1855 29 decembrie }mpreun[ cu C. Negruzzi =i Gh. Asachi este alesmembru al Comitetului Teatral, care recomand[ piese pentru afi montate de Teatrul Na\ional.
1856 Public[ fabulele Teiul =i stejarii ]n ziarul “Nep[rtinitorul” =iVaporul =i calul ]n “Steaua Dun[rii”.
A. Donici, ]mpreun[ cu M. Kog[lniceanu, C. Hurmuzachi, T.Laurian, Gh. Asachi, G. S[ulescu, T. Codrescu =i D. Bojinc[,este numit ]ntr-o comisie pentru cercetarea autenticit[\ii unuiFragment istoric, publicat de G. Boldur-Costachi.
1857 }n “Calendar pentru poporul rom`nesc” (Bra=ov) se public[ fabulaTurma =i c`inele, reprodus[ ]n “Foaie pentru minte, inim[ =iliteratur[“; ]n “Calendar pentru poporul rom`nesc pe anul 1857”(Ia=i) se public[ fabula Frunzele =i r[d[cina =i poezia Stelele; ]nziarul “Buciumul” — poezia La Buciumul, ]n “Opiniunea” —fabula Presura.
1858 La Ia=i apare Satire =i alte poetice compuneri de prin\ul AntiohCantemir, edi\ia a doua.
}n “Steaua Dun[rii” se public[ fabulele Lupul naz`r =i Lupulb[tr`n (aceasta din urm[ fiind tip[rit[ concomitent ]n ziarul“Zimbrul =i Vulturul”).
Din acest an dateaz[ un manuscris ]ngrijit de fabulist: Fabule.Edi\ie complet[ a lui Aleco Donici (ms. rom. 20 la B.A.R.).
1860 }n ziarul “Tribuna rom`n[“ apar fabulele Broasca =i zeul =i Ur-sul butnari, iar ]n “Revista Carpa\ilor” — Jderul =i cacomul.
februarie Este ales deputat pentru Adunarea electiv[ a Moldoveidin partea districtului Neam\.
martie-aprilie }mpreun[ cu C. Negruzzi =i al\i deputa\i sem-neaz[ un Proiect pentru organizarea teatrelor.
1861 A. Donici public[ ]n ziarul “Viitorul” fabulele Carele cu oale,+tiuca =i motanul, Turma =i c`inele, Mu=tele =i albina, precum=i un fragment din Memoarul brigadierului Maureau de Brasey,
10
despre b[t[lia din anul 1711 de la St[nile=ti pe Prut, ]n traduce-re din ruse=te. Fabula Mu=tele =i albina apare concomitent =i ]n“Revista Carpa\ilor”.
1862 A. Donici public[ ]n “Revista rom`n[“ c`teva fabule =i poezii:Dorin\a rom`nului din 1862, La Ceahl[u, Negu\[torul, Toren-tele =i oamenii (traducere din poetul rus M. Lermontov).
7 martie Prin decret princiar A. Donici este numit procuror desec\ie la Curtea de Casa\iune.
1863 }n “Revista rom`n[“ apare ]n traducerea lui A. Donici articolulNoti\ie despre Eparhia Basarabiei de A. Za=ciuk.
}n Lepturariu rum`nesc, alc[tuit de A. Pumnul (tomul 2, parteaI) e retip[rit[ fabula Focul =i statuia de cear[ din Satire =i altepoetice compuneri de prin\ul Antioh Cantemir. Tot aici se pub-lic[ fabulele }mp[r\eala =i Muntele.
1864 }n Lepturariu rum`nesc (tomul 4, partea I) sunt retip[rite fabu-lele: Florile, Galb[nul, G`=tele, Lupul =i cucul, Pizm[tare\ul =i=arpele, R`ul =i hele=teul, Vulpea =i bursucul, Vulpea =i m[garul,Vulturul =i albina.
1865 La Chi=in[u ]n tipografia lui A. Popov vede lumina tiparuluiCursul primitiv de limba rum`n[ pentru clasele primare =i patruclase gimnaziale, ]ntocmit de I. Doncev, ]n care au fost inclusefabulele: Galb[nul, Greierul =i furnica, Stigle\ul =i cioc`rlanul,Vulpea ]n livad[, Vulpea pedepsit[, Teiul =i stejarii, Vulpea =im[garul, Leul =i iepurele, G`=tele, Vulpea =i bursucul, Racul,broasca =i =tiuca, Dou[ poloboace.
Unele din aceste fabule (Galb[nul, Greierul =i furnica, Stigle\ul=i cioc`rlanul, Vulpea ]n livad[, Racul, broasca =i =tiuca, Dou[poloboace) au fost incluse =i ]n Abeced[ rum`n[, compus[ pen-tru =coalele elementare de acela=i I. Doncev =i tip[rit[, ca =iCursul primitiv..., la Chi=in[u ]n 1865.
A. Donici se stinge din via\[ la Piatra-Neam\. C. Negruzzi public[]n “Trompeta Carpa\ilor” de la 25 aprilie/7 mai1865 un articol-necrolog ]n leg[tur[ cu moartea prietenului s[u.
11
F A B U L E
12
VULTURUL +I ALBINA
O, c`t sunt de ferici\iCei de soarta lor sl[vi\i!C[ci ei =i spre fapta mareAu a slavei ]ndemnare.Dar =i cei ce ostenesc}ntru binele ob=tesc,Neprivind la r[spl[tire,Sunt prea vrednici de cinstire.
Vulturul pe o albin[Au z[rit-o ]n gr[din[,La rev[rsatul de zori,B`z`ind pe l`ng[ flori.+i i-au zis: “O, tic[loas[,Albin[ nes[\ioas[!Tu petreci a ta via\[Tot pe flori =i pe verdea\[,Mig[ind necontenitNu =tiu pentru ce sf`r=it.Dar nici ]ns[\i tu nu =tiiCare-i munca ta cea bun[,C`nd ca tine mii de miiMiere la un stup adun[.Iar apoi, ce fericireMo=tenesc eu de la fire!
Cartea I
CUPRINS
13
Cum aripile-mi ]ntind+i m[ desf[tez zbur`ndC[tre ceruri, c[tre soare:De a mea putere mare,P[s[rile lumii toateFug, s-ascund ]nsp[im`ntate”.— Fii tu ]n veci preasl[vit,Albina lui au rostit.Joe s[ te noroceasc[+i anii s[-\i ]nmul\easc[.Iar eu fiind r`nduit[,Ob=tiei s[ ostenesc,M[ cunosc prea fericit[C`nd fagurii ]i privesc,Lucra\i de mii de albine;+i =tiu c[ =i de la mineUn pic de miere m[carS-au adus ]ntru bun dar.
GREIERUL +I FURNICA
Greierul ]n desf[tare,Trec`nd vara cu c`ntare,Deodat[ se treze=teC[ afar[ viscole=te,Iar el de m`ncat nu are.La vecina sa furnic[Alerg`nd, cu lacrimi pic[+i se roag[ s[-i ajute,Cu hran[ s[-l ]mprumute,Ca de foame s[ nu moar[,Numai p`n’ la prim[var[.
CUPRINS
14
Furnica l-au ascultat,Dar a=a l-au ]ntrebat:— Vara, c`nd eu adunam,Tu ce f[cei?
— Eu c`ntam}n petrecere cu to\i.— Ai c`ntat? }mi pare bine.Acum joac[, dac[ po\i,Iar la var[ f[ ca mine.
LUPUL +I CUCUL
— R[m`i s[n[tos, vecine!Au zis lupul c[tre cuc.Aceste \[ri de r[u plineLe p[r[sesc =i m[ duc.Nu mai pot tr[i aice,De om, c`ine, prigonit.}n Arcadia, ferice!Este codru de tr[it.Unde aurita vreme}mp[r[\e=te deplin,Unde lupul nu se temeDe n[p[stile ce-i vin.Acolo nu sunt r[zboaie,To\i ]n pace vie\uiesc:Omul este bl`nd ca oaie,Iar c`inii nici h[m[iesc.— Cale bun[, m[i vecine!Dar te rog, s[-mi spui curat:N[ravul nu-\i iei cu tine?+i col\ii ai lep[dat?— S[-i lep[d? Da’ cum se poate?
CUPRINS
15
— Apoi \ine minte, frate,C[ la viitoarea iarn[Ai s[ r[m`i f[r[ blan[.+i a=a s-au ]nt`mplat,Precum cucul i-au c`ntat.
}ntre oameni iar sunt uniiCu col\i de lup ]nzestra\i:Ori ]n care parte-a lumii,Ei vor fi tot ne-mp[ca\i.
G~+TELE
Cu o pr[jin[ mare,|[ranul g`=te de v`nzare
M`na la t`rg.+i drept s[ zic:
}n c`rdul g`=telor, spre buna ]ndemnare,Gr[bind la zi de t`rg, b[tea ades cam tare.(Dar unde de c`=tig sau pagub[ s-atinge,Nu numai g`=tele, =i omenirea pl`nge.)Eu nu vinov[\esc \[ranul nicidecum;Iar g`=tele altfel aceasta judeca+i, ]nt`lnindu-se c-un trec[tor pe drum,
A=a striga:— A! Ce necaz, ce os`ndire!Asupra g`=telor ce crud[ prigonire!Prive=te, un \[ran cum bate joc cu noi;De ast[-noapte el ne m`n[ denapoi.Lui, n[t[r[ului, nu-i trece nici prin minteC[ are datorie a ne ar[ta cinste;C[ci noi ne tragem drept din neamul cel sl[vit
CUPRINS
16
Ce Capitolia din Rom’ au izb[vit!Romanii, mul\[mi\i, au pus =i s[rb[toare,Pentru a=a a lor prea vrednic[ urmare.
— +i voi tot cu aceasta vre\iA lumii slav[ s[ ave\i?Au zis acel drume\.— Str[mo=ii no=tri...
— +tiu,Dar eu la vorba mea s[ viu:
Ce fapt[ vrednic[ voi a\i f[cut ]n lume?— Nimica, ]ns[ noi...— C[ numai de fripture voiSunte\i =i bune.
L[sa\i dar pe str[mo=i ]n pace:Cu fapta e cinstit acel care o face.
Aceast[ fabul[ a l[muri se poate,Dar g`=tele s[ nu se-ntarte.
VULPEA +I BURSUCUL
— Da dincotro =i undeAlergi tu a=a iute?
Bursucul ]nt`lnind pe vulpe-au ]ntrebat.— Oh, drag[ cum[tre, am dat peste p[cat,
Sunt, iat[, surghiunit[!Tu =tii c[ eu am fost ]n slujb[ r`nduit[
La o g[in[rie.Cu trebile ce-aveam, odihna-mi am l[sat,
+i s[n[tatea mi-am stricat;Dar tot eu am c[zut ]n groaznic[ urgie,
Pe ni=te p`ri nedovedite,Precum c[ luam mite.
CUPRINS
17
Tu singur martor e=ti, ]n adev[r s[ spui:De m-ai v[zut cumva, m[car cu vreun pui?— Nu, drag[ cum[tr[; dar c`nd ne ]nt`lneam
Eu cam ades vedeam:C[ tu pe boti=orAveai =i pufu=or.
Se-nt`mpl[ =i la noi de veziCum altul, av`nd loc, a=a se t`nguie=te,
}nc`t ]\i vine mai s[-l creziC[ abia din leaf[ se hr[ne=te.Dar ast[zi butc[, m`ine cai,
De unde oare-i vin? +i c`nd ar vrea s[ staiS[-i faci curat[ socoteal[Pentru venit =i cheltuial[,
N-ai zice ca bursucul c[ are pufu=orPe boti=or?
VULTURUL +I PAINGUL
Prin nouri, vulturul, spre muntele Ceahl[u}ntinse zborul s[u.
Pe cea mai nalt[ st`nc[ a lui, el se a=eaz[+i lumea dedesubt privind, se desf[teaz[.Un =ir de mun\i m[re\i, Moldova de o parte.A ei c`mpii, p[duri, a ei frumoase sate!+i ape: Bistri\a, Moldova =i Siret,Pe =esuri vesele, se v[d curg`nd ]ncet.— S[ fie l[udat al t[u, o, Joe! nume,Pentru aripele ce tu mi-ai ]nzestrat;Cu care m[ ridic la ]n[l\imea lumei,
CUPRINS
18
Pe unde nimene a fi n-au cutezat!Aceste vulturul roste=te bucuros.— Da’ =tii, prietene, c[ e=ti l[ud[ros!Paingul de pe mu=chi atunce ]i r[spunde.Dar uit[-te de vezi: =i eu sunt oare unde?Se uit[ vulturul =i vede, ]nadins,Paingul l`ng[ el, cum mreaja a ]ntins.
— De unde te-ai luat?}ntreab[ el mirat.
+i cum te-ai t`r`it?— S[-\i spun adev[rat,Paingul au r[spuns,Pe coad[-\i am venit,Tu ]nsu\i m-ai adus;
Cu-a mea putere, eu nici a= fi ]ndr[znit,Iar de acum nu am de tine trebuin\[.Aici, statornica s[-mi fac vreau locuin\[!...El bine n-au sf`r=it =i un v`rtej de v`nt,Cu mreaja lui cu tot, ]l sufl[ la p[m`nt.
Cum socoti\i =i dumneavoastr[;Dar eu g`ndesc c[-n lumea noastr[,
Sunt mul\i asemene ca =i paingul meu,Ce f[r[ ostenele se trag ]n sus mereu,
De coada unui mare;+i c[rora le pare
C[ singuri vrednicesc =i c[ li s-au c[zut;C`nd spre c[derea lorNu trebuie mai mult,Dec`t un v`nti=or.
19
PARNAS
Pe c`nd la greci au p[r[sitCiopli\ii dumnezei,
Iar locurile lor, pe drept le-au ]mp[r\itNorodul ]ntre ei:Atunci =i muntele Parnas
La unul muritor mo=ie a r[mas.St[p`nul nou pe el ]ndat-au a=ezat
C`\iva m[gari la p[=unat.M[garii au aflat,De unde, p`n[ unde!C[ muzele odat’Au locuit pe munte+i zic: “Se vede, dar,
C[ noi aici suntem m`na\i nu ]n zadar.Pesemne muzele de oameni s-au ur`t
+i ei au hot[r`t:Ca noi ]n locul lor c`nt[ri s[ iscodim.Aide\i! voinicilor! cu to\ii s[ r[cnim.Nu pierde\i cump[tul, striga\i cu ]ndr[zneal[,
Iar cine n-are glasCum trebui la m[gari, afar’ de pe Parnas!+i crede\i c[, p[zind aceast[ r`nduial[,Noi slav[ vom lua, mai mult r[sun[toare,Dec`t acele nou[ vestite sorioare”.
Acest sfat m[g[resc,M[garii cu un glas ]l ]mbun[t[\esc.
+i-odat[ to\i pornescA=a strigare mare,
}nc`t st[p`nul lor, pierz`nd toat[ r[bdarea,Au poruncit cu ur[
S[-nchid[ pe m[gari, de pe Parnas, la =ur[.
Eu vreau s-aduc aminte:C[ locul nu d[ minte.
CUPRINS
20
MOMI|A +I DOU{ M~|E
}n a momi\elor \ar[(Ce mai nu are hotar[)Odat[ judec[toareEra o momi\[, careChibzuia cu scump[tateCump[na cea de dreptate.+i iat[ c[ la momi\[Se arat[ dou[ m`\e,Zg`riate, ]ncruntate,}n prigonire de moarte,P[r[sind al lor l[ca=,Pentr-un bulg[re de ca=.Una strig[: “Socote=te!Ca=ul eu l-am fost ochit.”Alta \ip[: “Hot[r[=te!Ca=ul eu l-am dob`ndit.”— Sta\i! le zise lor momi\a.}n cump[na de dreptateSe va l[muri fiin\aPricinii de ca= urmate.Apoi ca=ul drept ]n dou[Rump`ndu-l ea prea frumos,Au pus ]ntru am`ndou[Cumpene c`te un bo\.Dar c`nd cump[na ridic[,Vede c-o parte-i mai mic[;Mu=c[, cearc[, chibzuie=te+i bine nu nimere=te.Acum partea cea mu=cat[Nu tr[gea ca ceialalt[;Mu=c`nd iar din acea grea,
CUPRINS
21
Tocmai drept nu nimerea.+i a=a p`n-]n sf`r=itTot ]n cumpene au tras;Iar m`\ele s-au trezitC[ din ca= n-au mai r[mas.
LUPUL +I LUPU+ORUL
Un lup pe puiul s[u voind s[-l ispiteasc[,De este vrednic el ]n breasla p[rinteasc[,
L-au fost trimis odat[La margine s[ vad[:
Pe unde-s oile? Cum stau p[storii lor?+i nu cumva ar fi vreun prilej u=or,
M[car cam cu p[cat,S[ capete v`nat?
S-au dus =i au venit fl[m`ndul lupu=or,Zic`nd: “Eu am aflat pe ast[zi bun[ mas[:Cole sub deal se pasc mul\ime de oi gras[;Putem ]ntru ales vreuna s[ lu[m
+i s[ m`nc[m.”— Da’ bine, de p[stor tu nu-mi spui ce-ai aflat?
B[tr`nul lup au ]ntrebat.— P[storul, precum spun,E de=teptat =i bun,
Iar c`inii, i-am z[rit, sunt slabi =i pu\intei,Nu-i grij[ despre ei.
— De este chiar a=a, eu tot nu m[ unescLa turm[ s[ pornesc —
R[spunse lupul — c[ci de nu-i p[storul prost,Apoi el c`ini mi=ei nu \ine.S[ mergem noi mai bine
CUPRINS
22
Pe unde eu am fost,+i =tiu c[ sunt c`ini mul\i, dar e p[storul prost.
Iar unde e p[storul de nimic[,Nici c`inii nu-s de fric[.
CALUL +I C{L{RE|UL
Un vrednic c[l[re\Avea un cal prea bl`nd =i bine ]nv[\at;
Iar singur el seme\+i despre cal ]ncredin\at,Au vrut s[ fac[ o cercare:Ca f[r[ fr`u, c[lareS[ ias[ la primblare.Deodat[ calul au pornitLa pas, ]nceti=or;
Dar c`nd au ]n\eles c[ n-are fr`u strunit,Au prins a mai juca, a merge mai u=or.
Apoi, lu`ndu-=i v`nt,S[rea, zv`rlea fug`nd,
}nc`t pe c[l[re\ l-au tr`ntit el jos,Iar singur au plecat la fug[ mai v`rtos
Pe v[i, pe dealuri, prin ponoare+i, d`nd de-o r`p[ mare,S-au zdrumicat de tot.
St[p`nul au aflat ]n urm[ calul mort.+-au zis: S[rmane cal, prea cruda ta pieire
Eu ]nsumi \i-am g[tit.Tu sub pov[\uireA fr`ului strunit,
Erai prea bl`nd =i bun =i nici nu m[ tr`nteai,Nici capul nu-\i rupeai.
CUPRINS
23
+i slobozenia c`t e de desf[tat[,Dar c`nd la un norod nu areA sa m[sur[ ]n\eleapt[,Se face primejduitoare.
LEUL +I IEPURELE
Un leu c-un iepure prieteni s-au f[cut.Eu v[d c[ v[ mira\i+i nici e de crezut;Dar c`nd ]\i sta s[ c[uta\iLa adun[rile lume=ti,
Apoi mai grele lucruri ]\i crede nefire=ti.A=a, odat[ au pornitEi ]mpreun[ la plimbare,+i iepurele au st`rnitAceast[ ]ntrebare:— Prietene iubit!
M[ mir eu =i te rog s[-mi spuiPricina, pentru ce cuco=ul nimicit,Pe care po\i pe loc c-o sf`rl[ mort s[-l pui,
Te sparie a=a cumplit,}nc`t tu fugi de glasul lui?
— Aceasta nu-i de vro mirare,Lui leul au r[spuns.
+i noi cei mari suntem cu sl[biciuni n[scu\i.Precum un elefant, c`t este el de mare,
De =oareci iar se teme tare.Apoi pentru aceasta dar,Nu ]n zadar,
R[spunse iepurul. +i eu ca voi cei mari,M[ tem de c`ini copoi =i varvarii ogari.
CUPRINS
24
+i noi adeseori pe patimi ne silimCu ale celor mari s[ le s[m[luim.
Dar nu prea nimerim.
STIGLE|UL +I CIOC~RLANUL
Stigle\ul s-au fost prins ]n la\, cum e mai greu,+i dezn[d[jduit de moarte se b[tea;
Iar cioc`rlanul r[uDe el ]nc[ r`dea,Zic`nd: “Ce n[t[r[u!Se poate ziua mareS[ cazi ]n la\ a=a de tare;C`nd eu n-am fric[De nimic[?”
Dar ]nv`rtindu-se pe l`ng[ stigle\el,S-au prins ]n la\ =i el.
Vezi, dup[ fapt[,Plat[:
S[ nu mai r`zi de nime niciodat[!
DOU{ POLOBOACE
Un poloboc cu vinMergea ]n car pe drum, ]ncet =i foarte lin;Iar altul cu de=ert, las’ c[ venea mai tare,
Dar =i hodorogea,F[c`nd un vuiet mare,
}nc`t cei trec[tori ]n laturi to\i fugea:Atunci c`nd el folos nimica n-aducea.
CUPRINS
25
Asemene ]n lume,Acel ce tuturor se laud[ =i spune
}n trebi pu\in spore=te.Iar cel ce tace,+i treab[ face:
Acela purure mai sigur ispr[ve=te.
RACUL, BROASCA +I +TIUCA
Racul, broasca =i o =tiuc[}ntr-o zi s-au apucatDe pe mal ]n iaz s-aduc[Un sac cu gr`u ]nc[rcat.+i la el to\i se ]nham[:Trag, ]ntind, dar iau de sam[C[ sacul st[ neclintit,C[ci se tr[gea neunit.Racul ]napoi se da,Broasca tot ]n sus s[lta,+tiuca foarte se izbea+i nimic nu ispr[vea.Nu =tiu cine-i vinovat;}ns[, pe c`t am aflat,Sacul ]n iaz nu s-au tras,Ci tot pe loc au r[mas.
A=a-i =i la omenire,C`nd ]n ob=te nu-i unire:Nici o treab[ nu se faceCu izb`nd[ =i cu pace.
CUPRINS
26
B{RBATUL CU TREI FEMEI
Un om pozna= au fost schimbatVro trei femei cu cununii,
Fiind tustrele ]nc[ vii.Dar acolo era un aspru ]mp[rat,La care, cum au mers asemene =tiin\[,
Au =i g[sit de cuviin\[Ca pentru a=a fapt[,Pe om s[-l dea sub judecat[;
Iar spre mai aspr[ ]nfr`nare,Judec[torilor au pus el ]nainte
S[ fie cu luare-aminte+i s[ ]nchipuiasc[ pedeapsa cea mai mareUnei asemene de pild[ rea urmare;C[ la de ]mpotriv[, el hot[r`t era
Pe to\i a-i sp`nzura.(Asemene un ]mp[ratNici pe la noi n-ar fi stricat.)
Judec[torii v[d c[ nu-i de =uguit;S[ hot[rasc[ drept ei mult s-au s`rguit,+i numai Dumnezeu de sus i-au luminat,C[ci socotin\a lor aceasta au urmat:Ca omului s[ dea femeile tustrele,}ndator`ndu-se de a tr[i cu ele.
Norodul ]ns[ s-au miratPentru asemene prea slab[ hot[r`re,
+i sigur to\i au a=teptat,Pe vrun judec[tor s[ vad[ sp`nzurat.
Dar n-au trecut nici patru zile+i s-au ]mpr[=tiet prin \ar[ auzire:
C[ cel cu trei femei b[rbat,De r[ul lor s-au sp`nzurat,+i de atunci ]n acea \ar[,Cu trei mai nime nu se-nsoar[.
CUPRINS
27
VULPEA +I M{GARUL
— Mintiosule! de unde vii?O vulpe pe m[gar v[z`nd l-au ]ntrebat.— Drept de la leu, de vrei s[ =tii;Am fost s[-l v[d =i m-am miratCum au sl[bit de tare;B[tr`n, neputincios: ]\i pareO fiar[ foarte de nimic[
Acel ce c`nd zbiera,Tot codrul tremura,Iar eu muream de fric[.Acum ]ns[ mai to\i,Cu coarne =i cu col\i,Cum pot ]l dojenesc+i frica-i r[spl[tesc.
— Dar tu, eu socotesc c[ nu-i fi ]ndr[znitDe leu s[ te atingi? lui vulpea au vorbit.
— A=a! m[garul i-au r[spuns.Ba cred c[ l-au p[trunsPereche de copiteDe mine lui zv`rlite.
+i sufletele mici asemene urmeaz[,C`nd pe acei c[zu\i din slav[ ]mpileaz[.
LEUL LA V~NAT
Leul, lupul, vulpea =i c`inele odat’,Ca ni=te buni vecini, s-au fost alc[tuit,
Cu to\ii ]ntrunit,S[ umble la v`nat:
CUPRINS
28
+i ce vor c[p[ta s[-mpart[ m[surat.Se-nt`mpl[ dar, c[ vulpea-nt`iUn cerb frumos au prins,+i adun`nd pe to\i ai s[i,Spre jertf[ l-au ]ntins.— Acuma e treaba mea, b[ie\i,Le zise leul lor.Voi trebui numai s[ vede\iCum eu ]mpart u=or.
+i despic`nd ]ndat’ pe cerb ]n patru p[r\i,Au zis: “Aceste sunt fr[\e=tile buc[\i.+i iat[: cea ]nt`i e partea mea de frate;A doua, pe drept ca unui leu se cade;+-acea a treia tot mie se cuvine,
Precum voi =ti\i prea bine.Iar de a patra, oricare s-ar atinge,
Pe loc ]l voi ]nvinge.”
VULPEA PEDEPSIT{
O vulpe la \[ran se ]nn[dis-odat[La p[s[ri ]n poiat[.
Cu-acea deprindere =i iarna pe om[t,Ea noaptea au venit fl[m`nd[ la osp[t,
+i ]n g[ini s-au desf[tat.Iar dup[ ce s-au s[turat,
Apoi au zis: “Destul, m[ duc degrab-acas[,Ca nu cumva s[ dau pielcica pentru mas[“.Dar ]ngrijirea ei, cur`nd s-au ]mplinit:C[ci urma se vedea, pe unde au venit.|[ranul v`n[tor s-au =i luat pe urm[,+i vulpea au ie=it de cont[= foarte bun[.
CUPRINS
29
Ce dac-ar fi =i-n lumea mareV[zut[ urma la t`lhari,Atunci m[ jur, f[r[ mustrare,C[ s-ar v[di =i ]n cur\i mari.
PIEPTENUL
Copilului de piept[natNeneaca pieptene din t`rg au cump[rat.Copilul foarte mult de el s-au bucurat.
Ce piepten buni=or!Cum merge de u=or!
Mai bine de un ceasEl peri=orul s[u prin pieptene au tras+i mul\[mit deplin neneac[i au r[mas.
Apoi s-au pus la carte,Au ]nv[\at frumos,Din buchi a opta parte;
+i iar la pieptene degrab[ s-au ]ntors.Dup[ aceasta d`nd de alte juc[rii,Copilul au f[cut prea multe nebunii+i p[rul de pe cap de tot =i-au ]nc`lcit.D[daca lui au vrut ]ndat’ s[-l netezeasc[,Dar pieptenul era prin cas[ z[h[it;+i el \ipa, r[cnea, acela s[-i g[seasc[!O fat[, de sub pat, degrab[ l-au =i scos,
Dar numai ce folos!C[ cum abia-abia de p[ru-i s-au atins,Copilul de dureri au =i strigat cu pl`ns:
— Ce piepten ]ndr[cit!Iar pieptenul au zis:
— Eu tot acela=i sunt; \i-e p[rul ]nc`lcit.
CUPRINS
30
Copilul ]ns[, sup[ratPe favoritul s[u,L-au dat ]ntr-un p`r[u:
Strigoaicele mai mult cu el s-au piept[nat.
V[zut-am eu}n veacul meu
C[ oamenii a=a cu adev[rul fac.C`t cugetu-i curat,El nou[ este drag;Iar cum pe cuget ai p[tat,
Apoi de adev[r ]ndat’ te-ai dep[rtat+i, ca copiii, noi de piept[nat fugim
C`nd capul ne-nc`lcim.
M{GARUL
La un \[ran era o vit[ de m[gar,Cu care el la to\i se l[uda;
C[ci ]n p[rerea lui prea bine se purta.+i pentru c[-mprejur era tot codri mari,Apoi ca nu cumva, p[sc`nd, s[ r[t[ceasc[
M[garul l[udat,+i totodat[ vr`nd ca s[-l ]mpodobeasc[,Un zurg[l[u la g`t \[ranul i-au legat;M[garul s-au f[cut m[re\ =i ]ng`mfat.(De decora\ii el pesemne auzise,
C[ prea se fudulise.)Dar rangul nou au fost lui spre os`nd[ mare.(Urmeaz[ =i la noi aceast[ ]nt`mplare.)Eu ]ns[ mai ]nt`i dator sunt s[ v[ spun,C[ ]n purt[ri era m[garul nu prea bun;
CUPRINS
31
Iar p`n’ la zurg[l[u el bine petrecea.Prin \arini, prin gr[dini, prin cur[turi umbla,
P[=tea, se-ndestula;+-apoi cam pe furi= acas[ se-ntorcea.Acum ]ns[ mai r[u m[garul petrecea.
Pentru c[ rangul nou,Sun`nd prin zurg[l[u,
Chema c`nd pe vecin cu vro despic[tur[S[ deie pe m[gar afar’ din cur[tur[,C`nd pe st[p`nul s[u cu j[rdia ]n m`n[,
S[-l scoat[ din gr[din[;Apoi =i pe jitar,
S[-i rup[ coastele cu parul din ogoar[,}nc`t bietul m[gar,
St`lcit =i os`ndit, r[mase mai s[ moar[.
+i oamenii acei la rang ]nainta\iP[\esc asemene, c`nd sunt interesa\i;
Pentru c[ rangul nou,Lor este zurg[l[u,Ce sun[ de departeV[dindu-le a lor fapte.
ANTEREUL LUI ARVINTE
Arvinte coatele au ros la antereu,Dar n-au stat mult s[ socoteasc[;
Ci singur el, mereuSe puse s[-l c`rpeasc[.
Iar pentru petici de c`rpitDin m`neci au t[iat ca o a patra parte
+i antereul l-au g[tit
CUPRINS
32
Cu m`necile prea scurtate,}nc`t oricare le vedea,De d`ns r`dea.
V[z`nd aceasta el, au zis ]n g`ndul s[u:“L[sa\i, c[ doar nu sunt a=a de n[t[r[u,
Vreun lucru mare nu-iS[-mi tai eu poalele de pe la antereu
+i m`necile s[ le puiMai lungi dec`t era”.Au zis =i au f[cut.Dar lumea se mira
C[ antereul lui era acum prea scurt,+i nu asem[na nici cu un bun mintean.
Se-nt`mpl[ =i boieri de neamCare-ncurc`nd averea lor,Tot cu aceea=i minte,S[ o ]ndrepte vor+i fac ca =i Arvinte.
VULPEA }N LIVAD{
O vulpe au intrat odat[Fl[m`nd[ ]n livad[.
+i poamele v[z`nd, frumoase, coapte bine,S-au bucurat prea mult ]n sine,
Dar bucuria ei au fost ]n m`ini str[ine:C[ prunele pe crengi cam susu=or era
+i nu se scutura.Umbl`nd ea ]n zadar mai bine de un ceas,
Au zis aceste c[tre prune:— Cum v-am g[sit, a=a v[ las,
CUPRINS
33
M[car c[ la privit v[ ar[ta\i prea bune,Dar verzi, ]n loc s[ folosi\i,Voi din\ii strepezi\i.
Un adev[r de mult v[zut,C[ neav`nd prilej ca s[ ne folosim
De-un lucru ce ne e pl[cut,Apoi neap[rat cusururi ]i g[sim.
ELEFANTUL }N DOMNIE
Cine-i tare =i mare,Dar minte nu prea are,
Nu-i bine, c`t de bun la inim[ s[ fie.
Pe elefant l-au pus ]n codri la domnie,+i de pe neam ei to\i,
De la str[bunii s[i p`n[ la str[nepo\i,Au ]ndestul[ minte;
Dar este rar acel preafericit p[rinteS[-i ias[ buni copiii to\i.
+i elefantul meu, oricum era de mare,A ]n\elegerii n-avea ]ndem`nare,Iar bl`nd =i plin de bun[tate
Era, c`t nu se poate.+i iat[ c[ la domn au dat bietele oiO jalob[, zic`nd c[ “lupii r[i pe noi
De tot ne jecuiesc”.— T`lharii, varvarii, da cum de ]ndr[znesc!Au zis duiosul domn. Iar lupii se-ndrepta
+i-a=a urla:— M[ria ta!
CUPRINS
34
De noi nu te-ndura,C[ci singur ne-ai fost dat porunc[ ast[-iarn[
S-avem cu to\ii blan[.Iar oile p`r[sc, c-a=a sunt ]nv[\ate:Noi n-am luat mai mult dec`t pielcea de frate.
— At`ta! domnul le r[spunde,S[ =ti\i c[ str`mb[t[\i la mine nu-\i ascunde,V[ hot[r[sc de-acum de oaie o pielcic[,+i nici un p[r mai mult, nimic[.
PIETRENII +I BISTRI|A*
Pietrenii au ie=it cu totul din r[bdare,Nemaiput`nd a suferiEi pagube struncin[toare,Pe care nu putea feri:
Pentru c[ ]n tot anul, Cuejdiul** nimicitPe mul\i au s[r[cit.
Dar cine e deprins, ca viermele ]n hrean,Greu schimb[ locul lui, unde au tr[it an.A=adar, t`rgul tot, odat’ s-au sf[tuitS[ deie jalob[ la Bistri\a cea mare,Prin care ar[t`nd dovezi l[muritoareDe p[gubirile ce mul\i au suferit
+i suf[r mai necontenit,Zicea: “C[ pe Cuejdi, precum pe Bistri\oar[***
Nici ]ntr-o prim[var[Nu se st[vesc cu moar[;
* Locuitorii unui t`rg de acest nume =i un r`u repede care spal[malurile acelui t`rg.
** Un p`r[u ce d[ ]n Bistri\a.*** Alt p`r[u asemene.
CUPRINS
35
+i case cu z[plaz, ba uneori =i viteLe sunt primejduite.”
Deci dar, ei socotind c[ Bistri\a cea mareVa face celor mici c[zuta ]nfr`nare,Ca una ce folos de ob=tie aduce,C[ci plute la Gala\i* cu cherestele duce,Au mers cu jaloba; dar =ti\i ce au v[zut?Pe ]ns[=i Bistri\[, r[pitul lor avut,Trec`nd cu valuri plini de spume!
Iar un b[tr`n cu minteAu zis c[tre un alt =optind a=a cuvinte:— Eu =tiu mai de mult, c[ oamenii ]n lumeAsupra celor mici dreptatea nu-=i g[sesc:C`nd ei cu cei mai mari r[pirile-mp[r\esc.
GALBENUL
|[ranul au g[sit un galben ruginit,Pe care lui ]i da destui bani de argint.
Dar el au zis ]n sine:“S[-l schimb a=a nu-i bine.
Acum am priceput c[ trebui cur[\it,Pentru ca s[ c`=tig pe el pre\ ]ndoit”.+i ]nturn`ndu-se acas[ au luat
Nisip =i c[r[mid[,Cu care galbenul at`ta l-au frecat,}nc`t l-au =i f[cut curat ca o oglind[,Dar numai au sc[zut din greutate mult+i pre\ul cel dint`i la galben au pierdut.
* Gala\i, port pe Dun[re (geogr.).
CUPRINS
36
Ideea fabulei e lesne de-n\eles.P[rin\ilor! pe voi prive=te mai ales.C[ci voi nu trebuie s[ v[ sili\i}ntru =tiin\e multe pe fii s[ posp[i\i;Ca s[ le da\i un lux, un am[gitor nume,+i s[ dispre\ui\i plec[ri fire=te bune,Sc[z`nd greimea lor ]n cumpenele lumei.
PIZM{TARE|UL +I +ARPELE
Degeaba vorovesc c[ nu-i la draci dreptate,C`nd ei o =i p[zesc cu mare scump[tate+i cel ce au f[cut ]n lume r[u mai multLa Tartar purure-i mai bine cunoscut.Acestui adev[r am fabul[ dovad[.
Merg]nd ]n =ir la o parad[,Un =arpe prea ]nveninat
Cu pizm[tare\ul s-au fost ]mpricinat;C[ci =arpele voia s[ mearg[ ]nainte,Iar pizm[tare\ul ]=i da a lui cuvinte,
Precum c[ areEl drit mai mare.
C`nd iat[, Velzevul la ei s-au ar[tat+i d`nd mai ]napoi pe =arpe, ]nciudatAu zis: “Eu recunosc a tale vrednicii,Dar dup[ drept cuv`nt, ]n urma lui s[ fii.E=ti r[u ]n adev[r =i foarte mu=ti cumplit:
E=ti plinTu de venin;Dar n-ai primejduit
Pe cel ce de aproape de tine s-au ferit.Iar pizm[tare\ul pe to\i au pizmuit,
CUPRINS
37
+i limba lui cea rea str[bateOriunde, de departe.
A=adar de acum, v[ hot[r[sc s[ =ti\i:C[ pizm[tare\ii ]n iad sunt mai cinsti\i+i de la locuri voi s[ nu v[ mai sf[di\i.
M{GARUL +I PRIVIGHETOAREA
M[garul au v[zut pe o privighetoare.— Prieteno, i-au zis, m[ rog s[ m[ ascul\i:Eu tot am auzit o vorb[ de la mul\i,C[ tu ]ntru c`nt[ri e=ti me=teri\[ mare,
+i iat[, acum vreuDe iscusin\a ta s[ judec singur eu.Iar buna p[s[ruic[, pornit[ spre c`ntare,
C`nd lini=tit, abia}n sine ciripea,C`nd tare =uiera,C`nd glasu-i tremura,
Apoi, prin dulcea ei strigare,}ntru a dragostei cei ginga=e plecare
Pe amora=ul s[u chema,+i rediul desf[tat, c`ntarea-i r[suna;
Iar lumea ascult`ndT[cea =i se mira.M[garul ]ns[ de p[m`ntS-au rezemat cu fruntea,
+i au r[cnit a=a: “Tu versuri ai pl[cute,Dar c`nd ai asculta
Cuco=ul de la noi, mai bine ai c`nta.”Acestea auzind ]n suflet s-au jignit
CUPRINS
38
Acea privighetoare+i de atunci au contenitPentru m[gari a sa c`ntare.
Dumnezeu s[ ne fereasc[De judecata m[g[reasc[.
LUPUL NAZ~R
Oric`t de bune r`nduiele,Cum vor intra pe m]ini de oameni necinsti\i+i numai de al lor folos pov[\ui\i,
Se fac ]ndat[ rele.
Spre pild[ trebuie s[ =ti\iC[ lupul s-au cerut la leu naz`r pe oi.Se vede c[ la el, precum =i pe la noi,
Tot trebui mijlociri,C[ci el ]nt`i au pus pe vulpe me=teri\[,
Rege c[tre lei\[.Dar, pentru c[ de lupi sunt rele auziri,Prealuminatul leu ferind nemul\umiri,
A poruncit la sfatS[ fac[ tuturor chemareDe o ob=teasc[ adunare,
La care mic =i mare s[ fie ]ntrebat:Ce =tiu de lup =i ce purt[ri el are.A=adar, fiarele pe r`nd s-au adunat+i ]ntru o unire glas bun de lup au dat.Pe urm[ au ie=it porunca cea leiasc[:Pe lup, naz`r deplin, la st`ne s[-l porneasc[.
Dar oile ce-au ar[tat?
CUPRINS
39
La adunare ele au fost neap[rat?Aceasta-i de mirare,
C[ sfatul au uitat s[ fac[ lor chemare,C`nd ele mai ales erau trebuitoare.
TEIUL +I STEJARII
Un tei=or crescut sub deal, ]n dep[rtare,Odat[ blestema norocul de uitare,
A=a zic`nd:— Ce ferici\i stejarii s`nt!Din fire ]nzestra\i,Puternici ei =i nal\i,V[d lumea cea frumoas[,Aproape stau de soare;Iar eu, o! soart[ tic[loas[!Aici ]n dep[rtareVia\a-mi am ur`t.El bine n-au sf`r=it+i s-au st`rnit furtun[, v`nt+i cerul s-au ]ntunecat+i fulgerul au sc[p[rat.
Prin nouri tunetul se r[sturna, tr[snind,+i risipindAcei mai mariStejari!
Iar teiul de sub deal era nev[t[mat.Atunci el s-au trezit c[ este vinovat+i mul\umind, au zis a=a c[tre noroc:— Ap[r[torul meu! Eu de acum te rogCa parte lini=tii s[ d[ruie=ti tu mie+i traiul dep[rtat, drept pravil[ s[-mi fie,
CUPRINS
40
Pentru c[ am v[zut prea bineC[ cei ce stau la ]n[l\ime,M[car de sunt =i mari
+i tari,Dar pic[ la p[m`nt
De v`nt.
VEVERI|A
Veveri\a cu crengu\aDe mul\i ani slujea la leu;
Slujba cere st[ruin\[+i este lucru cam greu
A fi de=tept, cu sim\ire,+-a ]nt`mpina ades
Capricii care din fireAu acei mari mai ales.
Nu =tiu dar, cu ce purtare,Cu ce chip prea nimerit
Veveri\a cinste mareDe la leu au dob`ndit
+-au luat f[g[duin\[C[ din d[rile ce vin
}i va da spre cuno=tin\[Un car de alune plin.
F[g[duin\a ]i bun[,Numai nu aduce sa\;
+i la auz ea r[sun[Cuv`nt aspru: mai r[bda\i!
Veveri\a-n ascultareR`njea din\ii l[crim`nd
+i din ochi clipea cu jale,
CUPRINS
41
Pururea la slujb[ st`nd;C`nd neamurile ei toate
Ici-cole pe crengi s[lta+i ]ntru alune coapte
Gustul s[u ]=i desf[ta.Vremea trece, vremea zboar[;
Veveri\a au sl[bit+i de a slujbei povar[
Lep[dare au pornit.Leul f[r[ prelungire
Demision ei au dat,}nso\it de mul\umire
+i de carul ]nc[rcatCu preafrumoase alune;
Dar pute\i s[ socoti\i,Acum ele ce sunt bune
Veveri\ei f[r[ din\i.
42
Cartea a II-a
}NFIIN|AREA FABULEI
}n palat la ]mp[rat,Adev[rul, gol din fire,F[r[ veste au intrat.La a lui a=a privire}mp[ratul au strigat:— Cine e=ti? Cum ]ndr[zne=ti,Gol, aici, s[ te ive=ti?— Adev[rul sunt.
— Ce vrei?— Vreau s[-\i spun a mea p[rere:Tu nicicum nu ai durerePentru p[m`ntenii t[i;Cei mai mari te m[gulesc+i norodul jefuiesc;Legile ]\i sunt c[lcate...— Ie=i afar[! Ie=i afar[!Golule neru=inate!Da\i-l uite jos pe scar[!Iat[ cum fu primitAdev[rul dezgolit;El, oft`nd, se dep[rtar[.Dar a lui dorin\[ bun[Un alt chip i-au ar[tat.Adev[rul mai pe urm[Iar au mers la ]mp[rat,}ns[ nu gol, ci-n ve=minte
CUPRINS
43
}mprumutate la minte+i, cu aer de respect,Au vorbit frumos, ]ncet.}mp[ratul, ]n mirare,I-au dat toat[ ascultarea;L-au p[truns, l-au ]n\eles,+i ]ndat[ au alesAl\i mini=tri, alt[ curte,Au f[cut prefaceri multe,Trebile au ]ndreptat+-au fost binecuv`ntat.
LUPUL +I MOTANUL
Un lup odat[ au intrat,De fric[, nu de voie bun[,Sc[p`nd via\a, la un sat.El se gonea din urm[
De c[tre v`n[tori cu pu=te ]narma\i+i c`ini ]nt[r`ta\i;
Iar un a=a alai s[ nu dea DumnezeuNici la vr[jma=ul meu.}n dezn[d[jduire,
S[rmanul lup c[ta oriunde m`ntuire+i, ]nt`lnind pe un motan,Prieten de mai an,}i zice: “Fr[\ioare!
Tu nu =tii undeva aici a mea sc[pare?”— Ba =tiu — r[spunse el — alearg[ la Trifan,C[ este foarte bl`nd =i milostiv \[ran.— Oh! nu pot, c[tre d`ns’ sunt tare vinovat,C[ci ast[-iarn[ lui vi\ica i-am m`ncat.
CUPRINS
44
— Apoi d[ fuga la Arvinte,El este un \[ran =i vrednic =i cuminte.
— Cu d`nsul iar[=i sunt smintit,Pentru c-adeseori lui oi am sp`rcuit.— A=adar ce s[ faci? La vornicul b[tr`nAlearg[, c[ e bun =i primitor rom`n.
— Nici la acesta n-am obraz,Lui an cu ni=te miei i-am fost f[cut necaz.
— Apoi dar, cum[tre, nu-i bine.+i ce n[dejde ai aice pentru tine,
C`nd tu cu to\ii e=ti stricat+i numai singur vinovat:Culege dar ce-ai sem[nat!
+OARECUL +I GUZGANUL
— Vecine! Ai auzit o veste de priin\[?Zicea c[tre guzgan un =oarec la ambari,C[ leul au luat ]n unghie pe m`\[+i noi de-acum vom fi aice mari =i tari.— Ei, nu te bucura, prietene, degeaba —Guzganul au r[spuns c-un aer ispitit —C[ci de va r[m`nea la ei pe unghii treaba,Apoi s[rmanul leu nu scap[ nez[trit:Ca m`\a fiar[ nu-i mai groaznic[ sub soare.
Frico=ilor le par puternici numai ceiDe care se tem ei.
Precum la noi au zis o treapt[ oarecare:Doar pui, arma=ul mare.
CUPRINS
45
MORARUL
}n iaz, la iez[tur[,S-au ar[tat sp[rtur[.Dar nu era deodat[At`t de ]nsemnat[
+i, dac[ ar fi pus morarul osteneala,Ferea la ]nceput pe viitor sminteala.El ]ns[, st[p`nit de multa lenevire(N[rav ce pe la noi domne=te cam din fire),
Pu\in[ grij[ ar[ta;Iar cursul nu mai ]nceta.— Morarule, ia sama bine!Nu pierde vremea!— Las’ la mine,
}mi =tiu eu treaba, nu te teme!}ns[ tot las[, tot lunge=te,P`n’ c`nd odat[ se treze=te
C[ apa e mai jos de stavili cu o palm[.Atunci =i-au luat morarul meu de sam[
+i, alerg`nd unde s-au spart,El vede c`teva g[ine la un loc,
B`nd ap[ pe l`ng[ l[ptoc.— M`nca-v-ar uliul! le zice sup[rat.Tocmai acum v-a\i adunatS[-mi be\i voi apa toat[!+i-n ele zv`r! cu o lopat[.Pe toate le omoar[,
Pierz`nd g[inile =i apa de la moar[.
Eu am v[zut boieri, ce sute cheltuiescF[r[ c[in\[ sau cru\are
(+i-aceast[ fabul[ chiar lor o h[r[zesc),Dar fac economie mare
CUPRINS
46
Cu c[pe\elele cele de lum`nare;Sau, dup[ vorba cea b[tr`n[:
Sunt la t[r`\e scumpi =i ieftini la f[in[.Iar cu a=a economie,
Degrab[ la mezat se strig[ vreo mo=ie.
FURNICA
O furnic[De soi mic[,
Iar de inim[ prea mare,Adusese furnicarul ]ntr-o nespus[ mirare,C[ci, precum al ei istoric lumea au ]ncredin\at,Ea purta gr[un\e ]ntregi de orzul cel mai m[=cat.
Era ]nc-acea furnic[+i la r[zboaie voinic[:Unde viermi=or vedea,Se repezea =i-l prindea.
Chiar paingul cu at`tea s[bii, coase, ]narmat,Al ei ac de biruin\[ ]ntr-o vreme au cercat.Dar furnica, ca =i omul, cu dorin\i nes[\ioase,De-a furnicarului slav[ prea cur`nd se dezgustase.
— La t`rg — zise ea odat[ —M[ duc lumea s[ m[ vad[+i oamenii s[ se miereDe vestita mea putere.+i a=a, prea ]ng`mfat[,
}ntr-un mare car de f`n ea s-au c[\[rat ]ndat[;Au ajuns la t`rg, dar ah! ce cumplit[ lovitur[
M`ndriei sale v[zur[.C[ci nici unul dintre oameni la furnic[ nu c[ta,C`nd puterea s[-=i ar[te, ea minunt nu ]nceta+i, cu toat[-a ei silin\[, be\i=ori de f`n tr[gea
CUPRINS
47
Sau vreo musc[ n[t[rauc[ prinz`nd, iute ]mpungea.Dar ]n sf`r=it obosit[ de zadarnice cerc[ri,C`inelui de l`ng[ car, au zis: “Drag[, nu te mieri
De-a oamenilor prostie?Vezi-i cum nici nu se uit[, orbi sunt pentru fapte mari;Fie=care cu a sale: c`nd la noi ]n furnicari
Toat[ furnica m[ =tie.”
Sunt =i oameni ce viseaz[C[ universul ]ntreg de d`n=ii se minuneaz[;Dar ]n furnicarul s[u, ei numai c`t figureaz[.
FLORILE
La ni=te case mari, ]n oale prea bogate,Sta falnic pe fere=ti,Pe l`ng[ flori fire=ti,+i cele prelucrateDe m`ine omene=ti.Dar iat[, nori s-adun[,Cu fulgere lucind,+i tunetul r[sun[De ploaie prevestind;
Iar floricelele acele iscusite}ndreapt[ c[tre zeiSmerita rug[minte:Ca s[ opreasc[ ei,Cu un cuv`nt din ceri,A ploaiei nepl[ceri;
Dar rug[mintea lor au fost z[d[rnicit[+i ploaia cea pornit[De un r[coare v`nt
CUPRINS
48
Se vars[ pre p[m`nt,Potoale sfera grea,Verdea\a ]nnoie=te+i firea dup[ eaSe pare c[ z`mbe=te.
Atunci =i florile acele naturaleSe dezvelesc frumos,Din s`nurile saleDau desf[tat miros;
Iar florile de fir, m[tasi =i catifea,Ce ruge ]n[l\a c`nd ploaia se ivea,De frumuse\ea lor lipsite =i p[tate,Au fost de pe fere=ti afar[ lep[date.
Talentului firesc de critic[ nu-i pas[,Ea nu ]ntunec[ a lui g`ndiri frumoase;+i numai florile acele prelucrate
Se tem de ploaie foarte.
R~UL +I HELE+TEUL
(H[r[zit[ dlui Gr. Alexandrescu)
— Ce vras[zic[, frate!Zicea c[tre un r`u vecinul hele=teu —
Eu apele-\i mereuLe v[z c[ sunt mi=cate;
+i cum nu obose=ti mi-e greu de ]n\eles.Apoi privesc ades
Pe unda ta plutind, c`nd barce ]nc[rcate,C`nd plute, luntri, de care sunt mai nenum[rate.
Aceste osteneleZadarnice =i grele,
CUPRINS
49
Cum nu le p[r[se=ti?Cum nu te pilduie=tiDe-a mea via\[ lin[De desf[tare plin[;
C[ci eu, de=i nu sunt pe hart[ ar[tat,De=i nici un poet vrun vers nu mi-au c`ntat,
Dar stau ]n maluri moi,Pe perini de noroi,Ca o cucoan[ marePe puful cel mai moale;
De barce, plute, luntri nu sunt ]mpov[rat+i greutatea lor asupr[-mi n-am cercat.Via\a f[r[ griji ]n pace mi-o petrec,C[ci toate pre p[m`nt ca v`nturile trec,De=ert[ciunile lume=ti eu le ur[sc+i ]n filosofie prin somn m[ ad`ncesc.
— Dar filosofis`nd,P[truns-ai legea bine:C[ apele, mi=c`nd,
P[streaz[ prospe\ime? —Asupra ziselor lui, r`ul au r[spuns —+i dac[ ast[zi eu nu sunt un r`u ascunsDe al istoriei prea falnic[ privire,Apoi pricina e a mea neadormireCu care am urmat acestui ]n\eles+i pentru care sunt din r`uri eu ales.Iar tu de secete vei fi cur`nd uscat,
}n tr`ndavul t[u pat!Aceast[ zicere au fost proorocie,C[ci hele=teul sec degrab[ s-au m`lit,Iar r`ul ast[zi st[ un r`u de to\i sl[vit,Mi=c`nd ne]ncetat a sale ape vie.
A=a talentele, c`nd lenea le cuprinde,Sl[bind din zi ]n zi, se pierd f[r-a se-ntinde.
50
URSUL LA PRISECI
La o alegere, f[cut[ dup[ legiCe dobitoacele pov[\uiesc din veci,Pe urs l-au fost ales naz`r peste priseci,De=i s-ar fi putut un alt, oricare fie,S[ prind[ o a=a cam grea dreg[torie.
C[ci ursul dac[ d[ de miere,Apoi se-ncurc[-n socotele.Dar pas[ tu de cereLa fiare r`nduiele!..
Oricine au dorit s[ intre-n a=a post,Nevrednic, def[imat de c[tre to\i au fost
+i parc[ ]nadinsAsupra ursului majorita s-au str`ns.
To\i l-au heretisit,Iar el au mul\umit,
Ba ]nc[ la cei mari =i labele au lins.Dar r[ul ]n priseci cur`nd s-au dezvelit;C[ci ursul, cum au mers la tact, s-au apucat
De cur[\it, de retezat+i, drept, oricare stup ]n lab[-i au intratL-au scos de tot curat,Iar mierea la b`rlog mergea necontenit,
P`n’ ce la sfat s-au dat de =tire+i s-au or`nduit
La fa\a locului pe forme deslu=ire.Au mers, au cercetat, au scris, au l[murit,Dar mierea n-au ]napoit;Iar ursul de pe locS-a =i trimis surghiun pe iarn[ la b`rlog.
El ]n singur[tate
CUPRINS
51
}=i suge labele mult pline de p[cate.+i, ca un c[l[tor pe mare,A=teapt[ v`ntul cel de cale.
Nici nu mai zic nimic[:De ur=i mi-i tare fric[.
MOMI|A +I OGLINDA
}n oglind[ o momi\[Chipul ]=i v[zu odat[.La a sa tov[r[=i\[Face semne =i-i arat[,Zic`nd: “Uit[-te, prive=teLa acea caricatur[,Cum se str`mb[, se slu\e=te,Parc[-i puhav[ la gur[.Vezi grimasuri ce ]ntoarce...Eu s[ fiu a=a de slut[,Sam[ singur[ mi-a= face+i m-a= sp`nzura de ciud[.Dar cam sunt din surioareVro trei-patru sluti=oareCa aceasta, =i anumePot pe num[r a le spune.”— Nu mai cere trebuin\a —I-au r[spuns tov[r[=i\a —C[ci, f[r[ de ]n=irare,Adev[rul de vei vrea,Noi suntem cam din n[scareTot ca una, fata mea!
CUPRINS
52
Se g[sir[ o momi\[Cu de sine cuno=tin\[;Iar[ omul niciodat[,Precum am v[zut ]n fapt[Pe un jaca= domni=or,C[ruia i se citeaFabula de pufu=or,Iar el prea nurliu r`dea,F[c`nd semne la un altJudec[tor necurat.
}N|ELEPTUL +I MAGNATUL
Un ]n\elept odat[ =edea cu un magnatLa sfat.
— Tu, care cuno=ti lumea+i-n inime cite=ti,Te rog s[-mi l[mure=ti
De ce-n societ[\i alese mai anume,Nici prinzi de veste c`nd cu oameni te treze=ti
Nepotrivi\i =i seci?A=a pe ]n\elept magnatul ]ntreb[,
Iar el r[spuns ]i d[:— Societ[\ile au soart[ potrivit[Cu o bina din nou mai mult de lemn zidit[.Spre pild[, eu acum o cas[ mi-am f[cut
+i nici nu m-am mutat,Iar greierii de mult}n ea s-au a=ezat.
Cerc`nd cu scump[tateA fabulei sujet,G[se=ti c-avea dreptate
CUPRINS
53
Acel om ]n\elept.+i cum s[ se numeasc[Gurliii m[dulari,Ce nu =tiu s[ vorbeasc[}n societ[\i mari,Dar, prin a lor strigare,}mpiedic[ pe al\i,Mai ispiti\i b[rba\i,S[ fac[ vro lucrare?
LILIACUL +I R~NDUNELELE
Odat[, neamul r`ndunescAv`nd o mare ur[Pe neamul =oricesc,
Pentru c[ ou[le din cuiburi ei le fur[,Au hot[r`t f[r[ cru\are,Pe to\i prinz`ndu-i, s[-i omoare.
+i iar[=i, cea ]nt`i robit[ zbur[toareAu fost un liliac sub stre=in[ robit.
El ]ns[ au protestuit,}nf[\o=`nd dovezi aripile ce are,
C[ nu-i din neamul =oricesc,+i prin acesta chip au dob`ndit iertare.Dar r`ndunelele un alt r[zboi pornesc,
Asupra tuturorAnume p[s[ri mici, ce sunt de sama lor,+i iar[=i, cea ]nt`i robit[ zbur[toare,Acela=i liliac au fost; cu gur[ mare
C[ el nu-i pas[re nicicum,Pentru c[ pene n-are,
Sc[p`nd asemene de moarte =i acum.
CUPRINS
54
A=a iste\ul liliacDin dou[ ]nt`mpl[ri cu minte au sc[pat;Dar starea-i fizic[ nu e de l[udat,C[ci el, dup[ proverb: nici turc nu-i, nici turlac+i trist[ soart[ au acei din poporeniCe nu sunt nic[iuri statornici cet[\eni.
LUPUL LA PIEIRE
Un lup noaptea, vr`nd s[ intre tiptil la vro oierie,Nimeri din ]nt`mplare tocmai ]ntr-o c`in[rie.Sim\indu-l pe sur aproape, c`inii to\i s-au ]nt[rtat.L[tret, urlet, hream[t mare, ca ]n iad au ridicat.
}narma\i cu pu=ti, ciomege,V`n[torii se gr[besc care dincotro s-alerge.
C`inii ]n a lor iu\eal[Dau pe unde pot n[val[.
— Nu l[sa\i, b[ie\i! le strig[ un v`n[tor mai b[tr`n.Da\i lumin[! Da\i lumin[! S[-l prindem viu pe p[g`n!”
Un alt sc[p[r[ ]ndat[+i, c`nd la gard: ce s[ vad[!Lupul cinchit ]ntr-un col\,
Cu ochi crun\i, cu p[r pe dos, cl[n\[ia din din\i la to\i.Dar v[z`nd c[ nu-i de =ag[, c[ pieirea-i s-au ales:
— Oameni buni! le zise. Sta\i!+i voi, c`ini, ce-mi sunte\i fra\i!Eu aice sunt trimesSol de la neamul lupescPace s[ statornicesc.
(Sigur[ ca la r[zboaie: vecinic[, nestr[mutat[,P`n[ la ]nt`i g`lceav[ cu care pacea-i curmat[.)Prigonirile pornite ]ntre noi s[ le l[s[m
CUPRINS
55
+i priete=ug, credin\[, unii altor s[ jur[m.Vitele f[r[ de grij[ vor petrece despre noi+i chiar ]n=i=i noi de al\ii vom p[zi bietele oi...— Ei, m[i drag[! ]i r[spunse v`n[torul cel b[tr`n,Tu e=ti sur, dar eu sunt alb =i-n deprindere-mi r[m`n
Ca cu lupii s[ m[-mpac,C`nd de piele ]i dezbrac,+i prind de pe bot parale:Da\i, b[ie\i, f[r[ cru\are!
DOI C~INI
Un c`ine, de pe neam dul[u,Prielnic, credincios c[tre st[p`nul s[u,
Odat[ au v[zutPe vechiul cunoscut,Juju, c[\el t[rcat,
Ce din ograd[ an ]n curte s-au luat+i carele acum la o fereastr[-n cas[,+ez`nd pe un covor de cele mai frumoase,
Afar[ m`ndru se uita.— Jujuc[: ce mai faci mata?
}ntreab[ c`inele, din coad[ d`nd ]ncet.(Acesta ]ntre c`ini e semnul de respect.)— }\i mul\umesc, mon cher! r[spunse lui Juju.Sunt bine. Dorm, m[n`nc, alerg, m[ h`rjonesc+i pe saltele moi c`nd vreau m[ t[v[lesc.
Dar spune-mi: ce faci tu?— Eu sunt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger,
P[zind ograda la boier;Dorm l`ng[ poart[, sau cu caii,
+i de la buc[tari ades m[n`nc b[taie.
CUPRINS
56
Ba ieri =i un fecior trei lovituri mi-au tras,Pentru c[ n-am l[trat la vreme =i la ceas.
Dar tu, Juju, cu ce-nt`mplareAi c[p[tat favor asupra-\i a=a mare?Ce slujb[ la st[p`n ]n fapt[ ]mpline=ti?Fiind at`t de mic, ]n ce te bizuie=ti?— Eu! au r[spuns Juju. M[ mir de ]ntrebare!Eu fac apporte =i joc ca omul ]n picioare!
Din oameni iar[=i sunt la soart[ ]n favor,Pentru c[-n dou[ labe =tiu a-umbla u=or
+i fac apporteC`nd pot.
CALUL +I M{GARUL
P[storul unor oi, pe l`ng[ turma saAvea un cal =i un m[gar.
Din ]nt`mplare el g[se=te o har=a,Cusut[ tot ]n fir =i ]n m[rg[ritar.Har=aua, precum =tiu acei ce merg c[lare,Se cade calului spre ]nfrumuse\are.
P[storul ]ns[-au socotitC[ calul e destul de fire-mpodobit
+i au g[sit cu cale,St[p`n fiind pe ale sale,
S[ puie pe m[gar har=aua delicat[.Dar au ie=it ]n fapt[
C[ prostul de m[gar, nesocotind ce poart[+i nedeprins a fi-mbr[cat,
Cu scumpa lui har=a ]n bahn[ au intrat;S-au t[v[lit, s-au r[corit
+i chiar ca un m[gar de glod plin au ie=it.
CUPRINS
57
Din fabul[ e l[murit,Cum c[ p[storul au gre=it,Iar el o da la ]nt`mplare.
Eu ]ns[ socotesc: c[ calul, de=i areN[rav de t[v[lit c`nd este asudat,Dar nu se bag[-n glod, =i cum s-au ridicat}ndat[ de pe el tot colbu-i scuturat.
}MP{R|EALA
Av`nd tov[r[=ieLa o negustorie,C`\iva prieteni pe via\[
Au c`=tigat mul\ime de bani ghea\[.+i adun`ndu-se la casa lor ob=teasc[S-au apucat folosul s[-mp[r\easc[.
(Dar sunt cam rare ]mp[r\eleF[r[ g`lceve sau smintele.)
+i-ai mei prieteni buni, c`=tigul ]mp[r\ind,S-au ]nt[rtat la sfad[.C`nd, iat[! deodat[,
Aud strig`nd:— S[ri\i! s[ri\i! foc! casa arde!— L[sa\i =i ne vom socoti pe urm[;Dar trebuie s[ =ti\i c[ mie mi se cade
Din cea de fa\[ sum[O mie ]nc[ =i mai bine,
Au zis dintre tovar[=i unul.— Iar mie ]n tot bunulVro dou[ mi se vine,
Le zise lor un alt.— Aidem ]ns[! — Ba sta\i,+i dreapt[ partea mea ]mi da\i,
CUPRINS
58
Strigar[ celalalt.— Da pentru ce? +i cum?..
Sf[dindu-se a=a, prietenii v[d fumCu p[l[laie-n cas[,+i neput`nd s[ ias[,Au ars ei to\i, cu bani, cu tot.
Aici a zice pot:C[ la un r[u ob=tesc, c`nd cere trebuin\aCa s[-l ]nt`mpin[m puind unit silin\a;
Adeseori pierim ob=te=te,C`nd fie=tecareStrig`nd cu gur[ mare,
La interesul s[u ]n parte a\inte=te.
MUNTELE
Un munte se trudea de facere cumplit.Trei zile au vuit,
}nc`t se cl[tina p[m`ntul de sub el;Dar ]n sf`r=it s-au desf[cut
+i au n[scut:Un =oricel!
Aceast[ fabul[ ca muntele e veche;Eu ]ns[ s[ v[ spun secretu-i la ureche:
Sunt oameni de la care-a=tep\iMinuni s[ vezi;
A=a vuiesc de tareC`nd ei se socotesc c[ au vro treab[ mare;
Iar cercet`nd ]n fapt[,G[se=ti isprava lor de=art[.
Spre pild[, eu ades scriu, =terg =i iar g`ndesc,
CUPRINS
59
Ca c`nd o epic[ piim[ n[scocesc;Iar dup[ trud[ mult[
}n fapt[ m[ trezesc cu o f[buli\[ scurt[.
LUPUL +I +OARECUL
Din turm[ lupul sur o oaie au r[pit.}n codru s-au ascuns+i pe m`ncat s-au pus.Iar =oarecul au mirositAproape de m`ncare;
Din borticica lui cu paz[ au ie=it,S-au furi=at prin frunzi=oare,
+i tocmai de sub lup fur`nd o f[rm[tur[,|u=ti! iute-n cr[p[tur[.
Iar lupul au pornit un r[cnet foarte mare,Url`nd: “S[ri\i! T`lharii!”
Asemenea s-au ]nt`mplat}n t`rg o ]nt`mplare:
De la j[cuitor t[lharii au furatO pung[ cu parale,
Iar el la ceastie ]ndat-au reclamat.
CHELTUITORUL +I R~NDUNICA
Un t`n[r foarte bun, dar prea cheltuitor,Lu`nd ]n st[p`nireO bun[ mo=tenire,
}n vreme de un an, r[mase pe u=or,
CUPRINS
60
+i tot ce mai avea acum era o blan[,P[strat[ prin prilej c[ timpul sta de iarn[;Iar cine nu-i de mic cu frigul ]nv[\at
}n blan[ foarte crede.Dar ]ntr-o zi merg`nd dup[ ]mprumutat,Din ]nt`mplare el o r`ndunic[ vede.
G[se=te-ndat[ negustori+i ia pe blan[ b[ni=ori.
C[ci r`ndunelele, cum zic din ]nsemnare:A prim[verii dulci sunt bine-vestitoare.El ]ns[ au uitat proverbul b[tr`nesc:C[-o floare nicidecum nu face prim[var[.
+i iat[, se st`rnescFurtune, viscole cu ger cumplit afar[;Pe uli\i sc`r\`ie om[tul f[inos;De prin ogeaguri fum ca iarna g`lg`ie=te;+i cel mai s[r[iman la foc se ]nc[lze=te.Iar t`n[rul meu, trist, fl[m`nd =i friguros,
Porne=te ]n surtuc de-acas[S[ capete vro mas[.Dar cum la uli\-au ie=it,
Pe r`ndunic[ el o vede ]nghe\at[+i, tremur`nd de frig, ]i zice: “Blestemat[!
Pe fapt[-\i ai pierit!A=a \i se cuvine;
C[ci f[r[ blan[ eu sunt ast[zi pentru tine.”
Nu vreau s-ating pe nime,Dar mult m[ mir ]n sine:
De ce, tot omul, c`nd gre=e=te,Asupra altuia se dezvinov[\e=te?
61
FIERUL +I ARGINTUL(Imita\ie)
— Nu ai cuget, e=ti un r[u!Tu te-ai f[cut ciocan, tu te-ai f[cut il[u.
+i-n mine ba\i f[r[ cru\are!Au doar[ ai uitat, c[ noi chiar din n[scare
Tot de un neam suntem;C[ noi al[turea ]n mun\i ne-nfiin\[m?
A=a \ipa la argintariSub loviture tari,
Argintul prelucrat de-a fierului unelte.Iar fierul au r[spuns argintului aceste:
— Te m`ng`ie, vecine!+i ]ntru suferin\i ia pild[ de la mine.
Tu ]nc[ ai noroc;Iar pe mine, scos din foc,+i mai cumplit m[ bate,Tot fierul, al meu frate!
ORACOLUL
}ntru un templu idolesc,Era un zeu de lemn cu dar proorocesc;El sfaturi =i pove\e la tot poporul da:
Pentru aceasta sta}n aur =i argint, spre slav[ ferecat,
De jertfe-mpresurat,De ruge asurzit+i de miroazme-n[du=it.
To\i ]n oracolul credea, f[r[-ndoial[.Dar deodat[, vai! ce lucru de sminteal[!
CUPRINS
62
Oracolul sl[vitCu totul s-au schimbat =i s-au nimicnicit.}n loc de adev[r, el tot minciuni croiaLa cei ce m`ng`ieri sau sfaturi ]i cerea.
Iar pricina era:C[-n zeul cel de=ert un jertfitor intra
+i, de avea el minte,Apoi oracolul rostea cere=ti cuvinte.
Dar c`nd intra ]n zeuVreunul n[t[r[u,Atuncea vai de ceiCe mai credeau ]n zei.
NOROCUL }N VIZIT{
C`nd norocul schimb[ pasulN-aduc ani ce-aduce ceasul
N. N.
Norocul pururea de to\i e blestematC[ cine boierii nu are,Sau cel ce nu-i destul bogat,To\i, de la mic =i p`n’ la mare
G[sesc norocul vinovat.C`nd dimpotriv[ el, ca orbul r[t[cit,}n lume nic[iuri nu st[ statornicit;Ci umbl[-n vizite, at`t la ]mp[ra\i,Precum la negustori, la domni =i la magna\i,+i poate m`ni va fi ]n bordeia=ul meu,
Sau ]n l[ca=ul t[u,Prea bune cititor!
Dar trebuie s[ fii tu singur lucr[tor,
CUPRINS
63
S[ iai aminte bine+i vreamea s[ nu pierzi
C`nd de prilejul bun favorisit te vezi;C[ci el ades nu vine.
Iar dac[ n-ai =tiut atunci s[ folose=ti,Apoi f[r[ cuv`nt norocul oc[r[=ti.
}n margine de t`rg era o cas[ mic[,Trei fra\i ]n ea tr[ia, ce nu sporea-n nimic[,La orice se-ncerca, lor le mergea pe dos+i-adese blestema norocul tic[los.
P[truns de-a lor strigare,Norocul hot[r] cur`nd s[-i viziteze+i la c[su\a lor o var[ s[ v[reze.O var[ de noroc! Cui =ag[ i se pare?De-ndat[ s-au v[zut puternica-i lucrare:C[ci unul dintre fra\i fiind cam negustor,De=i nainte el la toate p[gubea,
Acum orice vindeaPe loc agonisea folos ]nsemn[tor+i banii aduna din zi ]n zi cu spor.
Al doilea din fra\iEra cam c[rturari;Citea, scria ca al\ii,De prin divanuri mari;Av`nd ]ns[ plecareS[ intre scriitor
La judec[toria, ce-i zic ajut[toare,Prin a norocului puternic ajutor
Ajunse boier mare.Acum m[ ]ntreba\i:
Cu ce s-au folosit al treilea din fra\i?Pe el ]n adev[r norocul au voit
64
S[-l sprijine mai mult dec`t pe ceielal\i+i vara l`ng[ d`nsu-au stat nedezlipit.
Dar numai ce folos,C[ peste var[ el tot mu=te au gonit,}ns[ a=a de norocos,}nc`t nu da o dat[S[ ias[ m`na lui de=art[.
Plinindu-=i vizita, norocul i-au l[satPe unul boierit, pe altul prea bogat;Iar cel al treilea norocul blestem`ndM[ rog s[ judeca\i de mai avea cuv`nt,+i oare nu era el singur vinovat?
DOI RACI
— Ei, vezi, m[ rog, ce n[t[r[u!Tot ]napoi se d[.A=a un rac pe fiul s[uOdat[ oc[r[.— O, bunul meu p[rinte!R[spunse racul fiu —Cum mergi tu ]nainte?M[ iart[ c[ nu =tiu.+i dar, te rog, m[-nva\[;D[-mi pild[ drept pova\[,+i-apoi, eu dup[ tineVoi merge foarte bine.
E grea preten\ia f[r[ exemple bune,S[ fie cineva des[v`r=it ]n lume.
CUPRINS
65
|{RANUL +I OAIA
|[ranul au fost tras pe oaie-n judecat[,Cu reclama\ie de criminal[ fapt[.Iar vulpea, pe atunci fiind judec[toare,}ndat[ au luat pricina-n cercetare+i, dup[ formi, ]nt`i chem[ri s-au r`nduitAt`t p`r`tei oi, c`t =i jeluitor,Trimise ]nadins prin vrednic slujitor,+i-adeverin\ele la tact s-au priimit.
Iar la ]nf[\i=are|[ranul au propus aceste urm[toare:— Cutare lun[, zi, cinstit[ judecat[!La mine doi claponi pierir[ din poiat[,A c[ror penele =i puful au r[mas,+i oaia singur[ cu p[s[rile-au mas.
Dar oaia au r[spunsC[-asemene prepus,De sine-i prih[nit,
C[ci toat[ noaptea ea atuncea au dormit;C[ oaia furti=ag nu are din natur[,Precum vecinii c`ini vor spune l[murit,+i mai v`rtos c[ ea nu pune carne-n gur[.
Deci dar, s-au hot[r`t:“A=a precum p`r`ta nu au t[g[duit,C[ cu acei claponi au mas ]ntr-o ograd[,Apoi e ]ndestul de sigur[ dovad[,C[ ea, puternic[, pe slabi au biruit;+i prin urmare dar, nu cred c[ s-au r[bdat
S[ nu-i fi osp[tat.Pentru aceasta eu ]n cuget zic curat:Ca p[guba=ului pielcica s[ se deie,Iar carnea-n tribunal depozit s[ se ieie.”
CUPRINS
66
|{RANUL +I CALUL
|[ranul sem[na ov[s ]n prim[var[,Iar calul, ce l-au fost adus ]n c[rucioar[,
Privind la sem[nat,Fierbea ]n g`ndul s[u a=a un rezultat:— M[ mir, cum zic de om c[ este o fiin\[,Aleas[ prin a lui a min\ii iscusin\[?
Eu nu v[d la d`ns’ minteM[car de un gr[unte.
+i oare poate fi mai mare nebunieDec`t s[ scurme el ogoare pe c`mpie,+i apoi s[ presare ov[s sau alt[ p`ine,
C`nd mult f[cea mai bineOv[sul s[-l dea mie
Ori murgu=orului, iar p`inea la g[ine,Sau p`n[ ]n sf`r=it s[ \ie ]n p[strare?}ncai s-ar fi v[zut a lui scumpete mare.Iar ca s[ lepede pe dealuri =i pe v[i,
E numai o dovad[C[ oamenii ]n fapt[Sunt foarte n[t[r[i!
Dar toamna-mbel=ugat[Aduse mult[ road[:
La una dou[zeci ov[sul au sporit,S-au str`ns, s-au ]mbl[cit
+i-acela=i cal din el au osp[tat tain,Pe zi c[u=ul plin.
Nu e de l[udatA dobitocului seme\ul rezultat.Dar, oare nu a=a? din oameni, ]ndr[zne\ii
CUPRINS
67
Cuteaz[-a cerceta voin\a providen\ii,F[r-a putea str[bate
A ei or`nduieli =i c[i nestr[mutate.
POETUL +I BOGATUL
Un s[r[iman poet odat-au reclamatAsupra unui om prostu\, dar prea bogat;Iar jaloba-i era ]n chipul urm[tor:
— Tu, al Olimpului atotst[p[nitor,+i preste zei mai mare zeu,O, Joe preasl[vite!Ascult[ glasul meu,
Ia sama la a mea smerit[ rug[minte:Cu ce \i-am gre=it eu,De m[ g[sesc at`tDe soart[ prigonit,}nc`t nu am nici cas[,Nici lingur[, nici mas[.+i singura-mi avereE numai ]n p[rere;
C`nd dimpotriv[, v[d, cu toat[-a lui prostie,Bogatul ]n trufie,
De-a lui ]nchin[tori f[\arnici ocolit+i pentru interes adesea m[gulit,}n desf[tare el se afl[ tot voios,
Gras, gros =i s[n[tos;Iar eu, ca vai de mine,
Sorb inspira\ie =i-o mistuiesc cu rimePrin care, cum au zis un frate-n poezie,Nu po\i sc[pa m[car de-o mic[ datorie.
— Destul! Am ]n\eles,
CUPRINS
68
Lui Joe au r[spuns,De jaloba-i p[truns.
Dar cum nu jedeci tu, c[ singur \i-ai alesDin bunurile lumiiAl slavei falnic nume,
+i scrierile tale ]n veacuri viitoareVor fi nemuritoare;
Iar desf[tarea lui e numai pe via\[.+i c`nd el ar avea o minte mai istea\[,
Atuncea ar cunoa=te+i-ar pl`nge mai amar a sa nimicnicie;
Fiindc[ cel ce na=tePl[cuta poezieE mult mai ]nsemnatDec`t un n[t[r[u bogat.
AUTORUL +I HO|UL
}n ]ntunericul l[ca=ului de umbre,}n tartarul cumplit
Unde de groz[vii trist sufletu-\i se umple+i unde merge omul de fapte os`ndit,
Sosir[ totodat[La aspra judecat[Un ho\ r[ut[\it,}n s`nge ]ncruntatCare au =i murit,Pe via\[ sp`nzurat,+i un autor vestit,Puternic ]n condei,Care au dezvelitMult slobode idei,
CUPRINS
69
Ce-ntocmai ca Sirene*Era la glas duios,Dar, potrivit cu ele,+i mult primejdios.
Or`nduielile la iad sunt cu gr[bire,Nu este ca la noi zadar[ prelungire+i hot[r`rile se dau ]ntr-un minut.
F[r[ z[bav[ dar,Pe dou[ stra=nice gr[tare de metalS-au pus dou[ c[ld[ri, cu smoal[ s-au umplut+i bie\ii vinova\i ]n ele au intrat.Dar sub t[lhari au pus un munte-ntreg de brad,La care singur[ Alecto** foc au dat,St`rnind o flac[r[ at`ta de grozav[,
C`t bol\ile la iadMai toate au cr[pat;
Iar c[tre autor p[rea asprime slab[.Sub el la ]nceput
Ardea un focu=or abia-abia v[zut,El ]ns[ ne-ncetat mai r[u se aprindea.Trecur[ zile, ani =i sub t`lhari de mult
Cenu=[ s-au f[cut,Iar focul sub autor necontenit ardea.
V[z`nd a=a asprime,V[z`nd neu=urare,El strig[ cu glas mareC[ nu-i dreptate-n nime!C[ el, tr[ind ]n lume,+i-au dat un mare nume+i, de au scris cevaCam slobod, cam ghimpos,
* Sirene: z`ne de ape care cu ademenitoarele lor c`nt[ri am[gesc pec[l[torii ce le plac =i prinz`ndu-i ]i \in robi ]n fundul apelor (Mitologie).
** Alecto, Tizifoni =i Mejer — trei furii ale tartarului (Mitologie).
70
Dar n-au crezut c`ndvaA fi mai p[c[tosDec`t un r[u, un ho\!Atunci, o furioas[ z`n[,
O sor’ din cele trei a iadului surori,Cu cozi ]mpodobit[ de =erpi otr[vitori,
Cu bice s`ngerate-n m`n[,Viind drept autor, au zis: “Nenorocite!
Tu cum de ]ndr[zne=tiAsupra providen\ei strigare s[ porne=ti
+i s[ ]n=iri cuvintePrecum le ]n=iraiC`t pe p[m`nt erai!+i tu te socote=tiMai bun dec`t un ho\?
El r[ul au urmat, el au f[cut =i mor\iC`t au avut via\[.
Iar tu... Ea au deschis lui lumea ca s[ vaz[:Prive=te, uit[-te la faptele-\i cumplite,Vezi fiii ce-au otr[vit pe mum[, pe p[rinte,
Cu multe desfr`n[riVezi fiice dep[rtateDe-a lor nevinovateA sexului chem[ri,
Vezi dezn[d[jduirea familiilor ]ntrege,Adus[ prin a tale mintioase ]ncerc[ri.Tu de ]nso\iere, de leg[turi, de lege
Ai r`s, ai def[imat+i, pentru ca sujet de scris s[ po\i alege,Ai fi dorit s[ vezi p[m`ntul r[sturnat.De cine patima au fost descris[ bine,Cu dezveliri c[ via\a e vis am[gitor?De cine-i ]nc`ntat nemernicul amor?
De tine!Sim\irea tinerimii de tine-i a\`\at[
71
Prin o ]mbrobodire de adev[r ]nalt+i r[zbunarea urii de tine-nf[=urat[}n scutece de s`nge de om din om v[rsat.
Aceste fapte toate,Prin scrieri ]nfocateCert`nd ai prosl[vit+i-n loc de fericire,
Tu omului ai dat povar[ de g`ndire.Dar ]nc[ c`te rele nici nu s-au dezvelit
Din scrierile taleCe sunt cu-mbel=ugare:Deci rabd[, suferind!”Au zis Mejer scr`=nind
+i iute au tr`ntit capacul pe c[ldare.
Dumnezeu s[ nu se-ndureDe oricare autor,Ferindu-i pe to\i de furii+i de-a iadului cuptor.
PRIETE+UGUL +I AMORUL
— Iubite veri=or,Pe unde-ai mai umblat?Priete=ugul pe amorV[z`nd l-au ]ntrebat.
— Umblat-am f[r[ de cru\are+i un amorezat m[car nu am aflat.— +i eu am str[b[tut pustiile sub soare,Dar n-am putut afla prieten de crezare.— De ce dar oamenii ne dau numiri str[ine:
Dorin\a ]mplinind prin mine+i interesul lor prin tine?
CUPRINS
72
D I N P E R I O D I C E
73
V{RUL PRIMARE
Sub lavi\e-n c[mar[To\i =oarecii de frunte f[cuse-odinioar[
Sfat mare ]ntre ei,La care hot[r`se cu mult[ scump[tate,
Ca ]n a lor cetateS[ nu se-ng[duiasc[ nici unul din aceiCe nu vor avea coad[; pe un temei puternic,
C[ =oarecul nevrednicS[-=i cru\e coada sa,La ]nt`mpl[ri mai greleCetatea va l[sa}n prada m`\ei rele.
Se vede c[ ei coada o au semn de trufie,Sau merit osebit;
Precum la noi fu barba cu titlu de cinstit.Oricum pricina fie,A =oarecilor actSub lavi\e la tactS-au pus ]n ]mplinire.
La urm[toarea ]ns[ ob=teasc[ ]ntrunire,Un =oarec f[r[ coad[ cu cei de frunte sta
+i pricini cerceta.Alt =oricel cu laba vecinul ]=i ghionte=te+optindu-i: “Nu vezi, frate, ce r[u ni se g[te=te!
Cum poate fi primit
CUPRINS
74
Un =oarec prih[nit}n ast[ preacinstit[ de cozi lungi adunare?
+i tu, b[tr`n ales,P[ze=ti t[cere mare”.
— P[zesc t[cere, drag[, c[ci el mi-i v[r primare.— Destul, am ]n\eles.
Nici ]n vizunii, oare,Hat`rul lege n-are?
PAINGUL +I BONDARUL
Talentele ]n lume ce nu aduc folos
Sunt foarte de prisos.
La negustor de p`nz[, paingul ]n dughean[,V[z`nd cum mu=teriii la cump[rat se-ndeamn[,
Au zis ]n g`ndul s[u:“Eu cu talentul meuPot face o cercareMai mult izb`nditoareDec`t un negustor
Ce cump[r[ =i vinde product str[in cu spor.De m`ine diminea\[ deschid o magazie
De-o nou[ p`nz[rie,De care omul ]nc[ pe lume n-au \esut”.
A=a au zis paingul, a=a au =i f[cut;+i-n col\, la o fereastr[, =i-au s[v`r=it lucrarea;
Dar peste a=teptare,Cu m[tura, b[iatul a doua zi l-au tras
Afar[ din dughean[
CUPRINS
75
+i truda-i au r[masF[r[ luare-n seam[.
Atunci m`hnit, paingul se-ntoarce la bondar+i-i zice: “Vezi cum omul jaluz dispre\uie=te
Orice talente mari?Tu ]n\elegi mai bine: te rog dar hot[r[=te,
Ce p`nz[-i mai sub\ire?”
— A ta, nu-i ]ndoial[! bondarul au r[spuns,Dar nu e de ajunsAceast[ ]nsu=ire;
C[ci p`nza e menit[ s[-mbrace, s[-nc[lzeasc[,Ca s[ se pre\uiasc[!
BRAMINUL
Eu v-am spus odat[, c[ omul c`nd gre=e=teAdeseori pe altul se dezvinov[\e=te;Iar dac[ nu-i r[m`ne alt chip de ]ndreptat,Apoi ori ]nt`mplarea, ori dracu-i vinovat.
}n India bogat[Un cuvios bramin,De=i era ]n fapt[De rele patimi plin,
}ns[ prin iscusin\a acea de ipocrit,El da ]ncredin\areC[ ar avea purtare
}ntocmai cum se cade unui bramin cinstit.Oare ipocrizie+i-ntre bramini s[ fie?(Sau numai pe la noiSunt lupi ]n piei de oi?)La ast[ ]ntrebare
CUPRINS
76
Chiar fabula mea poate s[ fac[ dezlegare.Braminii ]mpreun[ cu to\ii vie\uiesc
+i se pov[\uiescDe un p[stor mai mare.
Ei sunt pilduitorii de lege ]n popor;Au multe slujbe grele,Au post nu prea u=or+i aspre r`nduiele.
Deci, ]ntr-o zi de postBraminul meu la slujb[, hr[nit cu totul prost,
Socoate cum s-o deieCeva la frupti=or+i-i vine-n g`nd s[ ieieUn proasp[t ou=or
+i s[-l cam ]nv`rteasc[ la para lum`n[rii.Urm`nd aceasta, iat[ pe u=ile c[m[rii
P[storul se ive=te:— Ce faci, cinstite frate? De ce te-ai apucat?
Vezi cum se dezvele=teOric`t de mic p[cat.
— Oh! dreptule p[rinte, braminul au r[spuns.}ntru a=a ispit[ vicleanul m-au adus!
Iar dracul de sub pat,Ca m`\a au \ipat:
— Ba, ba, cucernice! m[ iart[,Eu singur v[d ]nt`ia=i dat[
Cum ou[le se cocL-a lum`n[rii foc
+i-\i mul\umesc pentru =tiin\[,Dorindu-\i poc[in\[.
Adio! |ine minte c[ dracul nu cunoa=teC`te, un bun f[\arnic, ]n cugetul s[u na=te.
77
P{STORUL +I |~N|ARUL
P[storul lini=titDormea la umbr[ vara pe c`ini n[d[jduit;Iar =arpele din iarb[, cu limba-i pierz[toare,Era acum aproape p[storul s[ omoare.Dar un \`n\ar, de mil[ p[truns =i ]ndemnat,
Pe somnoros ]n frunteA=a l-au ]nghimpat,}nc`t, s[rind el iute,De =arpe el s-au ferit,
}ns[, cu-nt`i mi=care, \`n\arul au turtit.
Un slab pe un puternic c`nd vrea ca s[-l trezeasc[La adev[r de care el nu e bucuros,Prin buna fapt[ poate s[ se primejduiasc[,Ca un \`n\ar milos.
MUSCA
De la arat un plugVenea ]ncet spre cas[+i, la un bou pe jug,O musc[ se-a=ezase.Iar ei, spre-nt`mpinare,O alt[ musc[-n zbor}i face ]ntrebare:— De unde, drag[ sor’?— +i mai ]ntrebi de unde!Ei musca ]i r[spundeC-un aer sup[rat.
CUPRINS
78
Au nu pricepi ce facem?Nu vezi c[ noi ne-ntoarcemDin c`mp, de la arat!
Spre laud[ de=art[Mul\i zic: noi am lucrat,C`nd ei lucreaz[-n fapt[,Ca musca la arat.
ADEV{RUL SAU CUCO+ULDE LA MOAR{
Cuco=ul, =ti\i prea bine, c[ are ]nsu=ireDe a ne da de =tire
Prefacerile zilei =-a timpului schimb[ri.El, f[r-a se supuneLa reguli =i cerc[ri,C`nd adev[rul spune,E ca un fabulist;
Iar c`nd arat[ timpul e cam naturalist.+tiu dar c[ la o moar[, cuco=ul prin c`ntareMorarului da veste la vreme de m`ncare.}ns[-ntr-o zi, c`nd moara umbla mereu vuind,+i unda zgomotoas[, ]n ro\i cu-a sa iu\ime
Izbea din ]n[l\ime}n aer spumeg`nd,
Morarul sim\ea foame. Deci iese el din moar[+i vede cum cuco=ul, s[rind pe-o grindi=oar[,
}n pene se umfla,Din g`t se ]ncorda,
+-apoi, c[sc`ndu-=i pliscul, se pare c[ c`nta.}ns[ a lui c`ntare, de vuiet mistuit[,
CUPRINS
79
Era neauzit[.Morarul trist se duse ]n moar[, a=tept`ndS-aud[ mai degrab[ cuco=ul s[u c`nt`nd.
A=teapt[, m[i morare,C-a=a-i =i-n lumea mare:
C`nd relele n[ravuri vuiesc ne]ncetat,Atuncea adev[rul nu este ascultat.
BRICELE
Eram ]n hot[r`re de fabuli s[ m[ las,E grea aceast[ cale la muntele Parnas;Dar unchiul, care str`nge nepotului avere,
Ce vrea de la el cere.A=a un unchi al meu,
U=oar[ s[-i stea \[rna =i sufletul ferice,Prin testamentul s[u
M[ leag[ ca s[ public o fabul[ de brice;Plinesc a lui voin\[ ca sf`nt[ datorie.
El ]mi spunea c-odat[, ]ntr-o c[l[torie,St`nd sara la popas,
G[si un vechi prieten, cu care a =i mas.Ei de cu sear[-n vorbe de r`s, de desf[tare,
Cu pace-au adormit.A doua zi, c`nd unchiul din somnu-i s-a trezit,Pe scumpul s[u prieten v[zu ]n alt[ stare.Acesta la o mas[-n oglind[ se uita
+i-a=a de greu ofta,C[ ]\i venea a credeC[-n ea pieirea-=i vede.
CUPRINS
80
— Ce-\i este, frate drag[ — ]i zise unchiul meu —Au nu cumva \i-e r[u?
— Oh, nu — r[spunse cela — sunt s[n[tos, sunt bine;Dar e o-mprejurare mai trist[ pentru mine,
C[ trebuie s[ m[ rad+i barba mi-e ghimpoas[ ca frunza cea de brad.— At`ta-i tot, se vede c[ brice ai t`mpite?
— E prea adev[rat,Eu unul m[ tem, frate, de brice ascu\ite.
— Apoi nu-i de mirat,Tu ]nsu\i ]\i faci r[ul. }ntreab[ =i-\i vor spuneTo\i cei ce se rad singuri: c[ tu cu brice buneTe-ai rade mult mai lesne =i mai nev[t[mat
Dec`t cu cu\itoaieCe pielea \i-o despoaie.
A unchiului idee ca s[ v-o l[muresc,Rog s[ lua\i aminte:C[ unii se ferescDe oamenii cu minte+i sunt mai bucuro=iDe cei la cap cam gro=i.
C~INELE L{TR~ND
— Am, am instinct de c`ine:S[ latru p`n[ m`ine;
Vroi s[ r[spund menirii de c`ine credincios.Cei buni pe l`ng[ mine pot trece-n bun[ pace,Iar cei r[i s[ se team[! Eu am cu ei a face,
La ei dau furios,Am, am, am drit de c`ine
CUPRINS
81
S[-i latru p`n[ m`ine.A=a b[tea-ntr-o noapte ]n t`rg la negustor
Un c`ine p[zitor.— M[ mir — ]i zise oaia tot de la acea cas[ —
Cum nu ur[=ti l[tr`nd,C`nd lumii nici nu-i pas[De-un c`ine h[m[ind+i cum po\i tu alegePe r[i din acei buni?
— Pot, c`inele r[spunse, eu am instinct, am legeDe-a nu spune minciuni.
Vezi ist trec[tor simplu ce merge cu pas mare,Statornic, a=ezat;
El este bun, ]=i cat[ de drum cu nep[sare+i trece nel[trat.
Dar iat[, un r[u vine; vezi-l cum tot p`nde=te,Se trage-nceti=or,
}n g`ndu-i furti=aguri, pr[d[ri ]nchipuie=te,E gata de-orice crim[, e gata de omor.
O! am s[-l latru tare,Am s[-l veghesc la lume spre pild[, spre-nfruntare,
+i ]n ograda noastr[ un pasNu am s[-l las!}mi azv`rle o p`ine,
Vrea s[ m[-ademeneasc[ pornit de cuget r[u:}i dispre\uiesc harul, am, am s[ bat mereu.
Atunci st[p`nul casei a alergat la c`ine,De care avu noroc,
C[ci r[ul era gata s[-l prade d`ndu-i foc;El netezi dul[ul =i-i zise: “Ar fi bineLa-ndatoriri ]n parte s[ fim noi to\i ca tine.”
82
UMBRA +I OMUL
Un om nu prea cu minteS[-=i prind[ umbra vrea,Dar c`nd pornea nainte,+i ea merg`nd sporea.Iar ea fugea mai tare+i ori cu ce o alunga,Tot umbra nu se da.
C`nd ostenit de goan[, el ]nd[r[t se-ntoarse,Atuncea ea din urm[ c`t cole ]l luase.
A=a-i acea n[luc[, n[t`ng[ =i fatal[Ce pururea ne-n=al[,Sub nume de noroc,
+i dup[ care unii necontenit s-alung[Dar nu pot s[-l ajung[;Iar al\ii, st`nd pe loc,De el se folosesc.
+i f[r[ nici un merit favoru-i dob`ndesc.
BONDARUL MIZANTROP
— Merge iute, z[u nu-i =ag[,Spre pieire, lumea-ntreag[.
Merge, merge, se tot duce,Spre pieire au pornit,Zi ce merge, r[u ne-aduceR[u, tot r[u, f[r[ sf`r=it.Astfel ]n mizantropie
CUPRINS
83
Un bondar se c[ina,St`nd pe-o creang[ de scumpieCe la v`nt se leg[na.
+i zicea el: “Z[u, nu-i =ag[,Se tot schimb[ lumea-ntreag[.
C`nd g`ndesc la vremi trecute,C`nd tot vesel eu umblam,Cu albine mult pl[cutePrin v[zduh m[ leg[nam+i-n petreceri amoroase,}ntr-un dulce b`z`it,Zi =i noapte r[coroas[Petreceam necontenit!
Dar, vai mie, z[u nu-i =ag[,Se tot schimb[ lumea-ntreag[.
Tot zburam dincolo-ncoace,P[ream tare printre-albini;Vezi, pe-atunci, la dobitoace}nc[ roza n-avea spini.Dar acum s-au schimbat toate,Eu de jale sunt p[truns.Vremi mai rele nici se poate.Vai, ce vreme am ajuns!
Merge iute, z[u nu-i =ag[,Spre pieire lumea-ntreag[.
Vrun bondar s[ mai vezi ]nc[C[-i iubit, c[-i curtenit+i degeaba c[ m[n`nc[,
84
F[r’ s[ fi agonisit,Vrun bondar s[ b`z`iasc[,Ni=te suave, dulci c`nt[ri;+i pe-albini s[ r[spl[teasc[De-a lor munc[ prin pl[ceri!Merge iute, z[u nu-i =ag[,Spre pieire lumea-ntreag[.
Vai, nu-i bine, z[u nu-mi place.Bond[rimea s-a sf`r=it,Peste dealuri nu-= ce-a= face,S[ m[ duc necontenit.Spun c-acolo se g[se=teBondar m`ndru c`nt[tor,Ce tot ]nc[ b`z`ie=teAl s[u viers fermec[tor.Merge iute, z[u nu-i =ag[,Spre pieire lumea-ntreag[!”
— Mo= unche=— zise-o albin[ —Z[u, gre=e=ti, de tot gre=e=ti!De-amor via\a ]nc[-i plin[,B[tr`n e=ti =i n-o sim\e=ti.Dar el, ]n mizantropie,Ne-ncetat se c[ina,El pe creanga de scumpieB`z`ind tot repeta:
— Merge iute, z[u nu-i =ag[,Spre pieire lumea-ntreag[.
85
DOU{ MANCE +I UN COPIL
}n vremile trecute o jup`neas[ mareN[scu un f[t-frumos.
Copilul c`t se poate era de s[n[tos;Dar pentru ca s[ aib[ mai bun[ c[utare,Cucoana dou[ mance pe l`ng[ d`ns’ \inea
+i singur[-l hr[nea.Cu astfel de mijloace credea pe-atunci oricareC[ pruncul va ajunge un urie= sub soare.El ]ns[ deodat[ tr[ia mai mult sug`nd,C[ci mancele =i muma mi-l ]ndopau pe r`nd,}nc`t dup[ o vreme a=a ]l ghiftuise,C[ copila=ul ginga= de tot se boln[vise.Mai-mai era s[ moar[, dar soarta l-au scutit.Iar ]ntr-o zi c`nd muma de-acas[ au lipsit,L[s`nd femei =i mance de cucona= s[ cate,Ca prin un farmec ele se-mpr[=tiar[ toate,+i, r[m`n`nd copilul ]n leag[n singurel,
Se r[sturn[ din el...Chiu, \ipete prin cas[ se auzeau de-ndat[.
Boierul, sup[rat,Veni s[ vaz[ singur pe prunc cu capul spart.El ]ntr-o plecare pe g`nduri afundat,Rosti a=a cuvinte: “C[ mance de prisos,Oricum, =i-n orice stare, n-aduc vreun folos”.
TREC{TORII +I C{|EII
Pe uli\[-n plimbareDoi trec[tori mergeau
+i o ]ntrevorbire de cuviin\[ mareEi serios \ineau.
CUPRINS
86
C`nd, iat[ de la c[su\[Un c[\elu= sfrijitAsupra lor s-au repezit;
|ah, \ah, \ah, \ah, =i alt[ ]n urma lui h[itu\[.Apoi c[\ei, c[\ei,Mul\ime — =ti\i ca ei...
}nc`t unul din oameni acum vrea s[ g[seasc[Vrun bulg[re sau piatr[, c[\eii s[-ngrozeasc[.— Ast`mp[r[-te, frate, ]i zice cel[lalt.
Au doar n-ai mai aflatA c`inilor natur[?Jaluzi, ei orice v[d
De fire mai aleas[, acolo se rep[d+i nu mai tac din gur[,
Iar tu p[ze=te-\i drumul, mergi drept ca un rom`n.Ei latr[ =i r[m`n.
+i ]ntre oameni este r[u’ jaluzia:Ea-i sor’ cu du=m[nia.
VULPEA DUIOAS{*
}n timpul prim[verii un t`n[r v`n[torUcise-o p[s[ruic[; =i prin a lui urmare
F[cu un r[u mai mare,C[ci puii ei r[mase s[rmani ]n cuibu=or!Abia ie=i\i din ou[, goli, cruzi, f[r[ putere,
De-a foamei grea durereEi casc din pliscu=oare, cer mil[ piscuind;Cer hran[ =-aripi calde, pe mum[ rechem`nd;
* Aceast[ fabul[ au fost compus[ la anul 1847 =i dedicat[ unui marev`n[tor de epitropii, care, ca =i vulpea noastr[, au smuls ades tiuleile orfa-nilor, c[zu\i sub epitropia lui.
CUPRINS
87
Dar muma nu-i!... C`nd, iat[,O prea cinstit[ vulpe pe-acolo se arat[+i de sub cuib ]ncepe a predica a=a:
— Ce inim[-mpietrit[ nu s-a ]nduio=aV[z`nd aste fiin\e at`t de neferice!
Voi, p[s[ri ce zbura\i}n preajm[-le pe-aice,Cum nu v[ ]ndura\iCa s[ le ajuta\i?..Tu, cucule\, vecine?
Tu schimbi acum la pene =i oare nu-i mai bineS[ le aduci pe toate ]n cuibul de orfani?Tu, cioc`rlie drag[, ce c`n\i a ta pl[cere}n leag[nu-\i de zefiri... au, doar, nu sim\i durereDe tic[loasa stare acestor s[r[imani?O! tu, mierlu=c[ dulce, tu trebui s[ fii bun[.
Zbur`nd pe jos adun[+i ad[ viermi=oriLa bie\ii pui=ori.Iar tu, privighetoare,Ce cu a ta c`ntare
Ai fermecat o lume... adoarme-i =i pre ei}n melodii pl[cute, ]n desf[t[ri de zei.Cu-a=a mijloace bune, cu-a voastr[ duio=ime,
Voi ve\i asiguraA lor viitorime,+i c`nd ei vor zbura...Atunci un v`nti=or
F[cu s[ aib[ vulpea tiulei pe boti=or!..
Acel ce-i bun ]n fapt[, la vorbe nu spore=te;T[c`nd el bine face! Iar cel ce te-asurze=teC[ de orfani i-e mil[, p`ndindu-i ne-ncetat,
88
Acela nu-i curat!+i oamenii, adese, ]n fapta generoas[
Sunt vulpea cea duioas[.
CAPRA +I IADA
|[ranul ]ntre viti=oareAvea =i o c[pri\[.El o numea leli\[,
}i da adese t[ricioare.+i bine o \inea.Ea ]ns[ un n[rav avea:
De c`te ori \[ranul intra pe zi ]n cas[,C[pri\a dup[ d`nsul pe-o lavi\[ s[rea,
Apoi =i peste mas[...St[p`nu-i suferea,C[ci a=tepta s[ vad[
Cur`nd, pe l`ng[ capr[, =i o frumoas[ iad[(Iar unde omul este pe cale de sporit
Oricare suferin\[O poart[, mul\umit,V`n`nd a lui dorin\[.)
Nu dup[ mult[ vreme iedu\a se n[scu.De ald[ma= \[ranul la cr`=m[ petrecu.
Dar c`nd napoi se-ntoarse,V[z`nd cum sare iada de pe bordei pe cas[,
El a bufnit de r`s,+i ]n proverb a zis:— C[pri\a sare masa,
Iedu\a — casa!
E prea adev[rat,C[ vi\iul din n[scareNu e vindecat,
CUPRINS
89
+i a naturii lege ]=i are-a ei lucrare,Iar mie-mi place c`nd
Aud pe-un fiu cu minte cam astfel rezon`nd:“P[rin\ilor via\a, respectul, ascultareaLe sunt dator; dar totu=i ]n fapte nu dorescA lor deprinderi rele ca fiu s[ mo=tenesc.”
NADA +I CHITICUL
De=i n-am darul de ghicit,V[z`nd ]ns[ pe flutur pe l`ng[ lum`nare,Prezicerea-mi ]ndat[ ]=i are-a ei urmare:
C[ el nu scap[ nep`rlit!Aceasta-i o asem[nare,
Din care cititorii pe sam[-=i vor opriC`t bunele lor sim\uri ]n parte vor dori.Iar eu aud adese iert`nd ]nt`i gre=al[Sub nume de o glum[, de cuget trec[tor;O! toate trec pe lume, dar fapta rea-i fatal[,De-a ei ademenire nu po\i sc[pa u=or.
Judec[torul careLa-nt`ia lunecare
Vrea cugetul s-adoarm[ cu pilda unor al\i...S[ =tii c[-n m`r=[vie va-ntrece pe ceilal\i.Un c[m[tar ce-odat[ lu[ pe an dob`nd[C`t capete e-n stare pe tat[l s[u s[ v`nd[.Un avocat ce crede s[ fac[ negrul albDup[ a mea p[rere are moral cam slab.
Un june crescut bine,Dar prea-nc`ntat de sine,
}n oarba-i ]ng`mfare pe loc e cap stricat.O jun[ frumu=ic[ ce curte nu prime=te,Mai mult ]ns[ cu unul prin unghiuri =opote=te
CUPRINS
90
+i e nep[s[toare c[tre al s[u b[rbat...Se afl[ pe un luciu oric`nd de-alunecat.Acela care-i place tot intrigi s[ adune,Umbl`nd din cas[-n cas[, le-nva\[ de minune,Dar mai t`rziu... V[d ]ns[ c[ sporul de vorbitM-ar da de gol la lume c[ am ]mb[tr`nit,C[ci vremea c[tre toamn[ se face mai ploioas[,Iar v`rsta naintat[ de vorb[ bucuroas[.S[ las dar alte pilde =i fabula s[-mi spun,A=a precum mi-au spus-o =i mie un om bun.
La hele=teu, nu mare, ]n unda-i acea lin[,De caracud[ plin[,
Cu undi\e b[ie\ii =i lene=ii din satChitici de toat[ m`na undea ne]ncetat.Unditul, ca =i p`nda, vrea mai ales r[bdare...De multe ori pescarul ]n lung[ a=teptareLa leg[n`nda plut[ se uit[ neclintit:
Ea piere; el smuce=te+i-n loc s[ trag[ pe=te,
Se-ncredin\eaz[ numai c[ nada i-a lipsit:Chiticul de sub m`n[ ]i =i f[cu r[pire.Astfel un chitic sprinten, sume\ din a lui fire,Cam ]n=ela adese =i pe pescarii mei.Dar nu-i trecu prea multe; c[ci ]ntr-o zi, c`nd eiUndeau ]ntru r[bdare, chiticul se-nc`ntase
+i caracude mii}n preajm[-i adunase:
— Uita\i-v[ — le zise — cum stau delaolalt[O nad[... dou[... trii...L-al patrulea... adio, prea fericita balt[
+i to\i chiticii vii!
A=a el adev[rul t`rziu l-au priceput:C[ de ademenire s[ fugi la ]nceput.
91
+TIUCA +I MOTANUL
Nu-i bine c`nd p`nzarul se-apuc[ de cusut,Iar croitorul de \esut.+i e desigur totdeaunaC[ cine multe ]ntreprindeNu scoate-n cap[t nici pe una,
Ba ]nc[ r`sul lumii adese ]=i aprinde!
O =tiuc[ prea col\at[, jaluz[, de soi r[u,V[z`nd odinioar[Motanul de la moar[
Cum =oarecii v`neaz[... c[zu la el mereuCu mult[ rug[minte, s-o ieie la v`nat.
— Dar spune-mi: cuno=ti oareTu ast[ v`n[toare?
O ]ntreb[ motanul. — Nu-i lucru minunat— R[spunse m`ndr[ =tiuca — de-a prinde =oricei,
C`nd prindem costr[=ei!
— Prea bine; hai la treab[! Tu, dar, vei lua samaAproape de l[ptoc,
Iar eu — zise motanul — m[ duc s[ p[zesc vamaPe l`ng[ poloboc.To\i =oarecii din moar[
Aice au s[-\i vie; v`neaz[ =i-i omoar[.Noroc! Noroc!
Merg`nd la loc, motanul s-a apucat de treab[+i, foarte-n grab[,Mul\ime de =oric[ritEl a v`nat, a omor`t.
Apoi =i la tovar[=a a mers, dar ce s[ vad[!Mai, mai, murinda =tiuc[, ciuntat[, f[r[ coad[,
CUPRINS
92
Pe care =oarecii i-a ros,Abia ruga, prin semne, s-o trag[ p`n’ la balt[.
Motanul, credincios,A tras-o, dar ]i zise: “Vecin[! de-alt[ dat[
P[ze=te-\i r`nduiala:Nu te-apuca de ce nu po\i}n capete s[ sco\i
+i nu-\i mai v`r] botul unde nu-\i fierbe oala.”
TURMA +I C~INELE
Am s[ v[ spun de-o turm[ =i cele ]nt`mplateLa st`n[; dar ]nt`i vreau s[ v[ amintescC[ binele =i r[ul, prin lupte ne-ncetate,
O lume c`rmuiesc.C[ element, om, fiar[, fiin\i nenum[rate,Prin lupte se nutresc,C[ oaia =i cu capra, de=i sunt o f[ptur[,
Nu sunt de o natur[.Oaia, precum o =ti\i,E bl`nd[-ascult[toare,
Iar capra-i =ugubea\[, =i nu v[ ]ndoi\iC[-i =i cam s[ritoare.
Deci la o turm[ bun[, unde era oi mii+i capre dou[, trii,S-au auzit odat[O ceart[ prea ciudat[,C[ci oile ziceauCam astfel ]ntre ele,Zbier`nd mereu:
— Voi, caprelor, ]n turm[ sunte\i ni=te lichele;De ce dar ne conduce\i =-adese ne purta\i?
CUPRINS
93
Prin cur[turi, ogoare, voi face\i stric[ciune,Voi despoia\i copacii, pe garduri v[-ag[\a\i,
Iar noi p[\im ru=ine;+i oare nu-i mai bine
S[ ave\i voi turma voastr[ =i singure s[ fi\i?— Nu — zise lor dul[ul — voi, oilor, nu =ti\iC[ lupul totdeauna din turm[ dijmuie=te+i turma f[r[ capre mai greu o risipe=te?Iar unde-s frunte ele, eu ]nc[ am un dar:P[zindu-v[ din urm[, nu latru ]n zadar.
Credin\a c`inelui pe oaie o p[ze=te;Dar ce va face omul cu-a lui societateC`nd ea va fi legat[ ca turma, din p[cate?
G[si-va c`ine credinciosS[ o asigureze de lup primejdios?..C[ci o societate ]n veci nu e ]ntreag[,C`t de un g`nd =i cuget nu sunt cei ce-o ]ncheag[.
VAPORUL +I CALUL
Locomotivul ca fiara muge,Din s`nu-i scoate de tartar fum,+i ca balaur =uier`nd fugePe ferecatul cu =ine drum.
O coad[ lung[ ]n urm[-i poart[:+ir de vagoane cu c[l[tori;Astfel vaporul fu de la soart[Menit s[ poarte pe muritori.
— Ce naiba duce oare at`ta greutate,+i cu o repegiune c`t nu e de crezut?
CUPRINS
94
Zicea, ]n spaim[, calul l-al s[u de hamuri frate,C`nd trenul a v[zut.
— Eu! — i-a r[spuns vaporul, c-un =uier de m`ndrie.— Tu, tu? ]ntreab[ calul; dar spune-ne ce e=ti?
+i-a noastr[ datorie,Cum po\i s[ \i-o ]nsu=e=ti?
Noi, caii, de c`nd lumea, pe om l-am tot purtat.Primbl[ri de gust, v`naturi, c[l[torii, r[zbeluri,Amoruri, fapte grele =i alte multe feluriDe ale lui capricii, noi i-am ]ngem[nat...
— Domnule cal, ascult[, —Vaporul ]ntrerupse, — s[-\i spun c`t stau pe loc,
C[ci, f[r[ vorb[ mult[,Tu e=ti ]n toat[ vremea un vrednic dobitoc,+i eu sunt o putere ce c`nd m[ g[sesc str`ns[
Atunci m[ ]nt[resc;}mpr[=tiat[ ]ns[}ndat’m[ nimicesc.
Cunoa=te dar secretul ce am de predomnire:Puterea prin unice.
PRESURA
}n ad`nc[ lini=tire,La rev[rsatul de zor,Presura, cu glas din fireDe abia r[sun[tor,C`nta plin[ de sim\ireC[tre bunul ziditor!
CUPRINS
95
Iar[ c`nd m[ritul soareCa un mire mult dorit,Bucur`nd toat[ suflareaS-a ivit la r[s[rit+i c`nd lumea salutare}i depunea prin c`ntare,Atunci presura t[cea.}ns[ o privighetoareCe mai de mult o =tia,I-a =i f[cut ]ntrebare:De ce tace?
— Nu cutez,Zise presura-n durere,Cu glasu-mi f[r[ putereSoarele s[ salutez.Dar cu nespus[ pl[cereEu v[ binecuv`ntez!
A=a =i eu m[ c[inezC[ n-am talentul poeziei:S[ c`nt unirea Rom`niei.
FRUNZELE +I R{D{CINA
}ntr-o zi de var[, lin[, c[lduroas[,R[sp`ndind ]n vale umbr[ r[coroas[,Frunzele pe arbor vesel d[n\uiau+i cu zefira=ii astfel se =opteau:— Dulce e via\a frunzelor, c`nd ele,De rou[ lucinde, m`ndre, tinerele,
Lumea ]nverzesc+i o r[coresc.
C[l[torul pacinic, obosit de cale,
CUPRINS
96
Oric`nd se arat[ ]n a noastr[ vale,Sub arbor el st[Repaos de-=i d[.
M`ndre feti=oare locul vin s[ prind[,Vr`nd la umbra noastr[ hora s[ ]ntind[;
+i cel p[stora=Le c`nt[ de jale-n al s[u fluiera=.Iar de prim[var[, chiar privighetoarea,C`nt[rea\a v[ii, cea fermec[toare,}n desimea noastr[ mult s-a r[sf[\at
+i ne-a tot c`ntat.Apoi c`nd rom`nul doina h[ule=te,El pe frunz[ verde ]nt`i o nume=te;}n=i=i zefira=ii, voi ne leg[na\i
+i ne dezmierda\i.— Dar spre neuitare,Nu se cade oare
— Frunzelor le zise un glas din p[m`nt —Despre r[d[cin[ vreun bun cuv`nt?— Cine-i r[d[cina? +i cum de cuteaz[Cu noi s[ se certe, c`nd nici se-nsemneaz[?Frunzele pe arbor zise v`j`ind,
De ciud[ plesnind.— R[d[cina face arborul s[ creasc[+i peste tot anul frunz[ s[ renasc[ —
Le r[spunse ea.}n alt chip fiin\[ voi nici a\i avea.S[ \ine\i dar minte
Aceste cuvinte:Via\a vegetal[,Via\a social[,Totului at`rn[De la r[d[cin[.
97
LUPUL B{TR~N
Un fabulist al nostru ne-au povestit c-odat[Se r`nduise-n \ar[ un lup naz`r pe oi,Dar cum oc`rmuise, el ]nc[ nu ne-arat[;+i ce ispr[vi f[cuse, ne las[-a ghici noi.
A=adar cercetar[m+i ne ]ncredin\ar[m
C[ turma-ncredin\at[ acestui naz`r mare,Pr[dat[, ovilit[,C[lcat[, sp`rcuit[,
Dup-o os`nd[ lung[ abia avu sc[pare.Luat fiind ]n dur[t, de-o laie de cotei,C-urechile plio=tite, cu coada ]ntre vine,Naz`rul lup cu fuga se duse-n \[ri str[ine,
Abia sc[p`nd de ei!Acum iar de-odat[ un vuiet se st`rne=te,C[ dup[ at`ta vreme b[tr`nul lup dore=teS[ vie iar ]n \ar[, unde-i f[g[duiseC`rlanii s[-l aleag[ naz`r ]mp[r[tesc.Se vede c[ Naz`rul trecutul a uitat,Nu =tie c[ coteii ce-atunci l-au alungat
Acum sunt dul[i+i nu i-ar =edea bine
La b[tr`ne\e tocmai, s[ pa\[ vro ru=ine!
JDERUL +I CACOMUL
— Da’ bun[ ziua, nene! }mi pare curiosCa s[ te v[z ast[zi ]n piele =i voios;Ieri am privit, eu singur, ciudata v`n[toareDup[ cacomi: trei oameni din ochi te urm[reau
CUPRINS
98
+i te-ndreptau mereuSpre mla=tina cea mare;
Apoi am v[zut ]nc[, cum to\i la ea au stat+i te-au ]nconjurat.Atunci... =i eu, vezi bine,Tem`ndu-m[ de mine,}n scorbur-am intrat
+i nu =tiu ce s-a mai urmat.Ian spune-mi, drag vecine,
Cum ai sc[pat din l[bi de om? —}ntreb[ jderul pe cacom.
— Cum am sc[pat? r[spunse cacomul moderat,Curat ca prin minune,Dar trebuie a-\i spuneUn lucru vederat:C[ omul din natur[ arePlec[ri destul de bune.
Tu ai v[zut cu ochii cum m-au ]nconjuratLa mla=tina cea mare
+i =tii c[ eu mai bine m[ dau prinsDec`t s[ fiu de glod atins. Ei bine!
V[z c[-un om s-apropie de mine,}mi pune pe cap m`na =i zice la ceilal\i:“Emblema cur[\iei, el trebui s[ tr[iasc[Ca ]n integritate pe om s[ pilduiasc[!
Aide\i mai bine, fra\i,S[ prindem pe murdari,
Pe jderi, pe vulpi, pe ang[rii mai mari.Ce port virtu\i pe gur[,Dar dau prin glod =i fur[“.
99
URSUL BUTNAR
Un urs v[z`nd pe-un p[durarDe meserie cam butnar
Cum cercuri ]ndoie=te+i ]n avut spore=te;
A socotit s[-ncerce =i el [st me=te=ug.La cercuri trebui strung+i alte cuviin\e,
Dar ursului ce-i pas[ de practice =tiin\e:El are l[bi, putere, el vrea neap[rat;Iar voia c`te fapte pe lume n-a lucrat.Acum r[sun[ codrul! Tot ce-i nuia mai groas[,
Din r[d[cin[-i scoas[;Tr[snesc, plesnesc copaci, ]n l[bi de urs mereu,
Dar lucrul mergea greu.V[z`nd a=a ursachi la p[durar alearg[,}nc`t sta gata omul asupra lui s[ mearg[.“Ascult[-m[, vecine! Ian nu te a\o=a, —I-a zis degrab[ ursul, c[ci vorba nu-i a=a.Eu am venit cu pace =i-\i fac o ]ntrebare:Tu-ndoi la cercuri bine, apoi de ce eu, careAcum de dou[ zile muncesc necontenit,Mul\ime de p[dure ]n lab[-mi se sf[rmar[,F[c`ndu-o ciurcele, s[-ncarci tu mii de car[,
+i nici un cerc n-am ]ndoit.Spune-mi de este oareVreun secret ascuns?”— A=a: el st[-n aceea, — lui omul i-a
r[spuns, —Ce tu n-ai din n[scare,+i-anume: ]n r[bdare!
CUPRINS
100
BROASCA +I ZEUL
— Bre-che-che-chex! coax! coax!C[ci f[r[ ap[ am r[mas! —
A=a striga o broasc[, ce de cu prim[var[Din valea cea slotoas[, pe deal s-a fost retras,+i ]ntr-o scursur[ tr[ia ca pe Parnas.
Dar seceta de var[Scursurile-au zbicit,
Iar broasca mea zv`ntat[ de-a glodului dar mare,Striga la zei a=a de tare,Precum mai sus v-a\i l[murit.
Ea prin acea strigare rugi grele ]n[l\a:S[ se ridice apa p`n’ la scursura sa.
C`nd iat[!Zeul se arat[.
+i-i zice: “Ce vrei oare,Ur`t[ gr[itoare?
(Era, se vede, Joe ]n bune dispozi\ii),Nu pot b[ga ]n seam[ a tale, eu, capri\ii,Ca s[ ]nec o vale =i un ]ntreg norod,C`nd tu po\i singur[ s[ te cobori la glod
De unde te-ai urcatPe deal, ce nu-\i e dat”.
Sunt unii dintre oameni, carei cu sete vorCa bine s[ le fie pe lume numai lor;V`n`nd pe orice chipuri m[riri, averi =i nume,
M[car s[ piar[ lumea.
CUPRINS
101
MU+TELE +I ALBINA
Dou[ mu=te sprintenele}n \[ri str[ine porneau+i pe albin[ cu eleCam astfel o ]mbiau:— Hai s[ mergem, surioar[!Papagalii to\i ne-au spusC[ pe-acolo-i numai var[,Soarele n-are apus.Libertatea predomne=te}n tot ce-i vie\uitori+i dreptatea nu scute=teNici de mu=ti-ucig[tori.Iar aice... oh! ce soart[!S[ tr[ie=ti ]n \ara ta,Aci vie, aci moart[,F[r[ a te desf[ta.P[iajenii pe la \ar[}n mreaj[ ne potopesc;Iar prin t`rguri, peste var[,Ca pe du=mani ne gonesc.Ap[r[tori, rea h`rtie,Toate s-au descoperit;Vii s[ gu=ti din farfurie+i pe loc te-ai otr[vit.La mezelicuri capaceS-au r[sp`ndit de ajuns;Apoi r[ul ce ne facePaharul cu miere uns!..— Cale bun[, mu=ti, de-aice!Le zise albina lor.Eu r[m`n, c[ci sunt ferice
CUPRINS
102
+i ]n \ar[-mi voi s[ mor.P[m]ntenii, mic =i mare,Ai mei faguri to\i iubesc;+i pentru-a mea bun[stare,Vara, iarna, ]ngrijesc.Iar voi, oriunde v[-\i duce,Dac[ =i-n acele \[riVreun bine nu-\i aduce,Nu ve\i afla desf[t[ri.
Acel ce pentru-a lui \ar[}n fapt[ face folos,Orice r[u ]l ]mpresoar[,Nu o las[ bucuros;Iar acel ce nu lucreaz[La edificiul comunSingur se expatriaz[,C[ci nimic nu face bun.
CARELE CU OALE
O tab[r[ de care mergea la t`rg cu oaleA unui negu\[tor.
El ]nsu=i cu-ngrijire le conducea ]n cale,Sper`nd de Mo=i s-adune folos ]nsemn[tor;Dar trebuia s[ treac[ o renumit[ vale,La care c[r[u=ii-ndat[ ce-au sosit,
A=a s-au sf[tuit:Ca s[ pogoare valea, pe r`nd, ]ncet, cu minte;Iar carul dup[ urm[ s[ fac[ ]nainte,
C[ci boii ce-l purtau,Deprin=i fiind =i maturi, mai vrednici s-ar[tau;
CUPRINS
103
+i ]n adev[r, carul mergea ]ncet, ca g`ndulCel ]ncercat de grije =i fr[m`ntat de ani.
Dar o pereche de juncaniA c[ror venea r`ndul,Pe boii bine ]nv[\a\i}i criticau de moarte:— Uita\i-v[, boi l[uda\i!
Vede\i — ziceau — neghiobii, un car nu =tiu s[ poarte,Ia uite la Bo\olan!
Se t`r`ie ca broasca... Ia vezi alde Prian}n jug cum tot se las[;Ar vrea din el s[ ias[.O, Doamne! +i ce boi!Cu ce renume mare!Mai bine ar c[ra gunoi,
Sau ar =edea la brag[, pe somn =i pe m`ncare...Ia s[ ne vad[ =i pe noi!..
Cu-a=a oc[ri, juncanii pornesc cu carul lor;Dar greutatea ]i apas[;Ei s[ opreasc[ vor,+i-n dreapta se cam las[;
Apoi, de la o culme, la st`nga-n loc c`rmesc,O culc[ drept pe fug[, c`t le lua piciorul,R[stoarn[ oalele... =i ]n r`p[ se opresc...
}nc`t negu\[torul,Cu m`inile cruci=e, la h`rburi se uita
+i foarte greu ofta.
Eu nu =tiu cum s-a ]nt`mplat,|iu mult cu viitorul,
C[ci de trecut m-am s[turat+i nu-i p[strez amorul;
104
Dar vreau s-ar[t la unii noi,Cum ei ]n timpuri grele
La al\ii v[d numai noroi+i numai fapte rele;
Iar c`nd s-apuc[ singuri eiDe trebi, ca oameni grei,
R[stoarn[ carul drept de r`p[+i tot ]nc[ mai \ip[.
ZMEUL
Un zmeu cu-o coad[ lung[ =i cu-o zb`rn`itoareDe tot r[sun[toare,
V[z`ndu-se odat[ sub nouri ridicat,La fluturul din vale, acestea au strigat:
— Zburdalnic[ fiin\[!Tu, care toat[ ziua cu-at`ta u=urin\[,
Te-alungi tot dup[ flori,De ce nu cutezi oare s[ te ridici ca mine,S[ r[sp`nde=ti ]n aer miroase =i fiori?
Mi-e mil[, z[u, de tine,C[ci ]n ]ntinsul spa\iu abia te mai z[resc.
— O, nu-\i mai fie mil[, lui fluturul ]i zice.Eu soarta-\i n-o doresc.
Tu zbori legat,Eu liber m[ desf[tez aice
De flori ]nconjurat.A ta zb`rn`itur[ e =[rl[t[nerie;Chiar starea ta at`rn[ de v`nt =i de copii;
}n fine, tu e=ti juc[rie,Iar eu sunt dintre vii.
CUPRINS
105
A=a =i ]ntre oameni sunt =arlatani, sunt zmei,Ce zb`rn`iesc, se-nal\[ c`t v`ntul lor le bate;Iar cum a lui suflare ori st[, ori se abate,
Ca v`ntul cad =i ei.
NEGU|{TORUL
— Ia vin-]ncoace, m[i nepoate!Dar ce te-ai cufundat acolo-n socotele;Vino de vezi aice un negustor c`t poate
La cazuri, =tii, mai grele.Cuno=ti tu cea bucat[ de-aba, de molii roas[,
+i putred[, =i groas[,Ei bine, DumnezeuTrimise-un n[t[r[u
+i iat[ b[ni=orii c[-mi sunt acuma-n palm[,Pe-un lucru f[r’ de seam[.
— A=a poate s[ fie, r[spunse cel chemat,Dar, unchiule, e=ti ]n=elat,
C[ tu moned[ fals[ pe marf[ ai luat.
A=a diploma\ia ]n=eal[ =i se-n=eal[,A=a mai mul\i din oameni, mic de la mare fur[;Cu osebire numai, c[ unii nu au gur[
S[ dea pe al\ii la iveal[.
ARICIUL +I C~RTI|A
— Sunt liber[, am dreptul,O c`rti\[ zicea,Pe sub p[m`nt cu-ncetul,S[ scurm c`t mi-ar pl[cea.
CUPRINS
106
+i cine poate oare de mine s[ se lege,C`nd eu m[ cred ]n lege?
Prefac ]n \[rn[ neagr[ p[m`ntul s[n[tos+i-l fac mo=inoios...
— Eu! i-a r[spuns ariciul, eu am de la natur[,Ne]mp[cat[ ur[
Asupra tuturor ca tine viet[\i,Ce zac ]n r[ut[\i.
C[ci v[d c`mpie verde, de m`ini de om ne-atins[,Cum tu o ai p[tat-o cu mult negre culori;V[d iar[=i o gr[din[ de frumuse\i cuprins[,Cum ai desfigurat-o, scurm`nd chiar pe sub flori.+i pentru ce tu oare nu scormole=ti gunoaie,Ca s[ lucrezi ]n ele c`t vrei la mo=inoaie,
Iar nu p[m`nt curat:Cunoa=te dar, c[ du=man ]\i sunt ne]mp[cat...Dup[ a=a cuvinte, ariciul iat[, vede
Un mo=inoi mi=c`nd;Cu armele-i ]ntinse la d`nsul se repede+i c`rti\a mi-o scoate abia, abia sufl`nd.
— A! }mi c[zu=i pe ace,Ariciul ei ]i zice, — socot c[ te-am p[truns? —— Iertare! rog iertare! de-acuma n-oi mai face.
Oft`nd ea a r[spuns.— Ei fie! ast[ dat[ te las ]n bun[ pace,Ariciul ]i roste=te, dar iat[-\i hot[r[scS[ spui la ale tale: ce-i bun s[ nu atace!
Sunt publici=ti pe lume ce purure c`rtesc.(+i fabula aceasta chiar lor o d[ruiesc).Ei cred c[ au dreptate pe orice om s-atace,
}nc`t lor nu le place:Dar totu=i c`teodat[ ariciul ]=i g[sesc.
107
P O E Z I I
108
Dlui GRIGORIE ALEXANDRESCU
La h[r[zirea fabulei “R`ul =i hele=teul”
Nici g`ndeam ca pentru versuri s[ iau ]n m`n[ condei,C`nd \intirea-mi aici este la un altfel de idei,Care nu cer epistole, nici fabule de glumit,Ci protesturi, reclama\ii dreptului de sprijinit.*Dar dorita ]nt`lnire-\i m[ f[cu s[ stau un ceas,+i din cuprinsul Temidei s[ m[ ca\[r pe Parnas.Rodul astei ]ntreprinderi e fabula ce-\i ]nchin,Scris[ cu o grab[ mare, ]ntr-un stil nu prea senin;Dar a mea dorin\[ este ca tu s[ fii vecinic r`uDe poezii curg[toare, de talentul cel mai viu;S[ scrii pentru-a noastr[ slav[, ca to\i s[ ne l[ud[m,C`\i o limb[ rom`neasc[ ast[zi ]ntrebuin\[m.+tii prea bine c[ talentul este de la ceruri dat+i oricare-=i va da sama cum ]n lume l-au tractat.Talentul t[u este mare =i sama-\i va fi mai grea,C`nd din orice ]nt`mplare a-l p[r[si tu vei vrea.To\i poe\ii cearc[-n lume feluri de nemul\umiri,Dar din ele sc`nteiaz[ cele mai vie sim\iri.A\`\a\i de-mpotrivire ei se lupt[ ne-ncetat,+i izb`nda le e slava cu care s-a-ncununat.**Scrie! scrie! iat[-\i legea ce trebuie s[ urmezi,Pentru ca s[ fii ca r`ul =i-n viitor s[ viezi.
* M[ aflam la Bucure=ti ]n pricini de judec[\i.* * Precum Tasso.
CUPRINS
109
EPIGRAM{
Un om be\iv odat[ se ispoveduia,Iar[ duhovnicul a=a ]l sf[tuia:
— Aproapele t[u s[-l iube=ti,+i pe vr[jma= s[ nu ur[=ti!De vin cu totul s[ te la=i
C[-\i este cel mai r[u =i ne-mp[cat pizma=.— O contrazicere ce nu-i de ]n\eles, —R[spunse be\iva=ul:
Mai ]nainte, cum? iar singur ]mi zice=iS[ nu-mi ur[sc vr[jma=ul+i iat[ prin urmare,
C[ la aceasta eu nu-\i pot da ascultare.
ZI }NT~I APRILI
Nu =tiu, z[u, pe ce temeiuriZi ]nt`i a lui ApriliS-au menit din obiceiuriA fi zi de am[giri.O zi numai ]n trei sute,F[r[ praznici, s[rb[tori,Pentru ni=te =[gi pl[cute,N-ar fi r[u ]ns[mn[tori.Dar a lumii am[gireNu are nici un hotar,Toate trec prin chibzuireVicle=ugului amar.Omul cel ]nt`i c[zur[Prin am[gire din rai,C`nd nu era ]n natur[
CUPRINS
110
Alt[ vreme dec`t Mai.Politica se-nv`rte=tePe ace=tii zile legi:Sfarm[, drege, hot[r[=teSoarta \[rilor ]ntregi.Diplomaticii ]n=eal[La Septemvrii, la Ghenari,Caut[, p`ndesc gre=eal[+i r[stoarn[ planuri mari.To\i supu=ii ]n tot loculPe =efii lor am[gesc,Prin aceasta-=i fac norocul,Cariera ]=i l[\esc.Femeile au prea multeZile-nt`i a lui Aprili,Chiar deviza lor pe fruntePare scris: ]nt`i Aprili.+i b[rba\ii iar pe elePurure le viclenesc,Jur[ lor pe cer =i stele,Dar credin\[ nu p[zesc.Cel ce cump[r[ sau vinde,G`nde=te la ]n=elat,}n rar om nu se aprindeCugetul acest de iad.Omul ]n sf`r=it cuteaz[A-n=ela pre DumnezeuC`nd prin ap[ se boteaz[,Iar ]n fapt[ st[ tot r[u.P`n[ c`nd ]nt`i ApriliiVa-mp[r[\i pre p[m`nt?C`nd va luci raza zileiNumai cinstei lumin`nd?
111
G~NDUL
Stau, m[ uit la ceruri, ]n a lor seninTrista mea vedere uimit r[t[ce=te.M[ uit =i la soare: de lumin[ plinEl ]nc[lzind lumea pururea luce=te.
Dar soarele, cerul nu sunt dep[rtate,Iar legea naturii pe om au opritCu \[rna-mpreun[ s[ poat[ str[bateMai sus dec`t este el ]nm[rginit.
Privesc m`ndrul vultur cum se-naripeaz[,Cum f`lf`ie-n aer zbur`nd peste nori;Cum falnic r[spic[ a soarelui raz[,Se urc[, se pierde din ochi muritori.
O! Atunci m`hnirea sufletu-mi apas[,Atunci ]mi plec capul =i ad`nc oftez:Omule! fiin\[ slab[, tic[loas[,De ce dup[ vultur nu po\i s[ urmezi!
Dar de-odat[ g`ndul ]n mine r[sareCa un fulger iute, ce e plin de foc,Se-nal\[ la ceruri, trece peste soare,+i cu neast`mp[r cat[ ]n alt loc.
Toate le cuprinde, toate le m[soar[,Afl[ a lor timpuri, regule =i curs,Plin de nemurire mai departe zboar[La poarta veciei, la cel nep[truns!
CUPRINS
112
LA BUCIUMUL
Buciume cu voce tare,La bun[ vreme r[suni:Eu salut a ta c`ntare,Ca vitejii mei str[buni.
A lor bucium suna semnulMi=c[rilor ost[=e=ti,Iar[ tu ne c`n\i ]ndemnulLa fapte ]n\elep\e=ti.
Patriotica sim\ireVrei s[ de=tep\i ]ntre fra\i,Ale c[ror desp[r\ireA stat ani ]ndelunga\i.
+i ce via\[ e mai bun[,Cum psalmistul a c`ntat:Dec`t fra\ii ]mpreun[S[ tr[iasc[ ne-ncetat?
Rom`nia s[ viezeSubt o lege, subt un scut,S[ tot binecuv`ntezePre cei ce-o au ren[scut!
C`nt[, c`nt[, bucium falnic,De str[bate la auz;C[ci pentru p[catul jalnicSunt ]ntre arca=i =i surzi.
CUPRINS
113
LA CEAHL{U*
Te mai z[rii odat[, te rev[zui, gigante,O, dragul meu Ceahl[u!
+-a tale suvenire ]n inima-mi s[pate,}mi zic c[-s june eu.
Subt ale tale poale sunt =i voi fi tot june,C[ci tu nu-mb[tr`ne=ti,
De mii de ani at`ta te-nal\i ca o minune,Subt boltele cere=ti.
Tu ai v[zut ]n juru-\i popoare felurite,}n lupte furnic`nd;
Rom`nul ]ns[ singur cu inim[ fierbinteSt[tu te admir`nd.
El poart[ a ta deviz[, el vrea s[ stea ca tine,Ca munte neclintit,
+i iat[-l c[ se-nal\[, =i iat[-l c[ devineA fi ]n veci unit.
Sunt sigur c[ acuma te ui\i cu bucurieLa fra\ii din Carpa\i,
Bucecii, Caraimanul**, ]nchin[ciune \ieTrimit ca ni=te fra\i.
Ei sper[ ca =i tine, c[ vreodineaoar[Tot va suna o oar[
Ca mun\ii Rom`niei de d`nsa r[zle\i\iS[ fie to\i uni\i.
* Anticul Pion, munte din Carpa\ii Moldovei.** Mun\ii cei mai ]nal\i din Rom`nia.
CUPRINS
114
Tu stai de cer aproape =i poate c`teodat[Pe Panaghia* ta,
Vin ]ngerii s[ vaz[ Moldova l[crimat[:Atunci nu ne uita.
Spune c-acele lacrimi sunt numai o m`nieDe Ia=i =i Bucure=ti,
C[ci nu-i rom`n s[ zic[, c[ nu e Rom`nia,C[ nu sunt c[i cere=ti.
Unirea Rom`niei a fost predestinat[De-al cerului decret,
Ea trebui s[ tr[iasc[, ea este ordonat[De-a prospera cu-ncet.
Vom trece poate faze de pl`ngeri =i de ur[,Dar cei adev[ra\i
Rom`ni cu b[rb[\ie, cu inimi de c[ldur[Vor r[m`nea tot fra\i.
}n secolul de fa\[ popoarele cu mintePe-aceast[ cale merg,
S[tule de via\[ ]n frac\ii umiliteLa uniuni alerg.
Na\ionalitatea azi are prec[dere,C[ci piere foarte greu.
M[ duc la Rom`nia =i p`n’ la revedereAdio, drag Ceahl[u.
* Pe v`rful Pionului este un turn ]nalt ce se nume=te Panaghia.
115
LA MORM~NTUL UNUI DOCTOR
Sub ast[ piatr[ zace un doctor ]nv[\at;Cu moartea lui de moarte pe mul\i el a sc[pat.
DORIN|A ROM~NULUI DIN 1862
S[ fie Rom`nia de-acum ]n veci unit[+i prop[=ind ]n toate s[ fie ea menit[,La r[s[rit s[-nal\e pavilionu-i sus,
Ca cele de apus.
S[ aib[ Rom`nia industrie =i arte,+coli bune, r[sp`ndite ]n ori=icare parte;}nc`t rom`nii to\i s[ fie lumina\i
Ca cei de stat b[rba\i.
S[ fie Rom`nia ]ntins[, mare, lung[,Ca cei ce o aspir[ la s`nu-i s[ n-ajung[,S[ turbe alung`nd-o =i r[t[cind ]n dar,
S[ piar[ la hotar.
S[ aib[ Rom`nia puternic[ armat[,}n numele lui +tefan =-al lui Mihai chemat[,Ca ori=ic`nd pruden\a o lupt[-ar r`ndui,
S[ =tie birui.
S[ fie Rom`nia tot binecuv`ntat[,Ca \ar[ mult m[noas[, ca \ar[-mbel=ugat[;Str[inul s[-i aduc[ a sale bog[\ii,
Pe-a ei producte vii.
CUPRINS
116
S[ aib[ Rom`nia comori asigurate,S[ aib[ naviga\ii, s[-=i fac[ c[i ferate;Comer\ul ei s[ fie activ =i r[sp`ndit,
Ca mijloc de-nflorit.
S[ fie Domnitorul de Dumnezeu l[sat,Ca s[ renasc[ astfel frumoasa Rom`nie,}ntru eternitate mult binecuv`ntat;
O fie, fie, fie!
117
D R A M A T U R G I E
118
[GURALEIUL]
}NF{|O+AREA I
CUCOANA ZAMFIRI|A +I ZOI|A
CUCOANA ZAMFIRI|A
Postelnicul de-aice acum numai s-au dus;De ast[zi diminea\[ un milion mi-au spus.V[z`nd c[ nu-i alt chip mai sigur spre sc[pareDe guralei a=a nesuferit de mare,Eu ]nadins cu trebi m-am =i ]ns[rcinat+i-a=a abia-abia de d`nsul am sc[pat.
ZOI|A
Cucoan[, cum de n-am =i eu ceva crezare,C`nd zic c[ dumnealui t[cere nici nu are,Spuind necontenit =i vrute =i nevruteLa cei ce au p[cat s[ stea ca s[-l asculte,De ranguri mari =i mici, de domnii ce au fost,Istorise=te mii, ca cum ar fi de rost+i intrigi mai ales adeseori lucreaz[:Le face mare haz, le =i adivereaz[.Iar c`nd ]l oblicesc cu vro minciun[ vie,Atunci se ap[r[ =i zice c[ nu =tie.
CUPRINS
119
CUCOANA ZAMFIRI|A
A=a cum este, drept.
ZOI|A
Eu judec ca o slug[,Dar pare-mi-se, z[u, c[ vorba acea lung[,Precum postelnicul necontenit o are,Mult scade la boieri din chipul lor cel mare.+i eu adev[rat acum m[rturisesc,C[ la postelnicul nimica nu g[sescDin cele ce-ar putea ceva f[g[duiCa pe vre o femeie s[ poat[ birui.M[car c[ dumnealui c[tre mata arat[C[ mult[ dragoste ]n inima sa poart[Iar totului apoi, o mare neunireLa a dumilorvoastre deprinderi =i la fire.Mata e=ti prea t[cut[, iar dumnealui limbut;Mata e=ti nostim[, iar dumnealui cam slut;+i mai ]n scurt zic`nd: nepotrivi\i sunte\i.O, ce deosebire la aga Noule\!El de familie, adev[rat, nu-i mare,Pentru aceasta nici avere nu prea are;Dar ce om priimit =i foarte delicat,La minte ]n\elept, la vorb[ m[surat.+i dintre to\i acei ce pe mata te vor,Eu socotesc c[ el ar fi mai buni=or.
CUCOANA ZAMFIRI|A
Adev[rat, a=a-i, eu m[ unesc cu tine,Dar dup[ ]nt`mpl[ri, acela-i pentru minePe care ti\a mea a vrea s[-l hot[rasc[.
120
ZOI|A
Doar n-are dumneaei cu d`nsul s[ tr[iasc[.
CUCOANA ZAMFERI|A
Eu trebuie s[ n-am nici chic de cuno=tin\[C`nd nu voi pre\ui plecarea cea de ti\[Cu care dumneaei de-a purure s-arat[L[s`ndu-mi starea sa acum =i prin diiat[,+i cu postelnicul nu-i vorba ]n zadar,Fiindc[ ti\a mea ]l are la nazar.
ZOI|A
Doar numai pentru vist =i pentru vorba mult[Cu care dumnealui neobosit se lupt[,R[pind de la femei, cu str`mb[tate mare,O clironomiceasc-a lor numai plecare.Apoi, st[p`na mea, m[ rog de iert[ciune,Dar eu de pe acum adev[rat voi spune;C[ la mata atunci, z[u, nu pot s[ slujesc,Pentru c[ trebuie cur`nd s[ z[luzesc!
CUCOANA ZAMFIRI|A
Da ce pot face eu?
ZOI|A
Cum, ce? S[ hot[r[=tiC[ dup[ dumnealui a merge nu vroie=ti.
CUCOANA ZAMFIRI|A
Ia uit[-te de vezi, cu butca cine vine?
121
ZOI|A
}ntocmai nimerit: cucoanele b[tr`ne.
}NF{|O+AREA II
Tot acele =i CUCOANA M{RIOARAcu CUCOANA NASTAS~ICA
CUCOANA M{RIOARA
Zic`nd ]nt`i bonjur, te =i heretisesc.Noroc, ]ntru mul\i ani =i ceas bun ]\i doresc!
CUCOANA NASTAS~ICA
+i eu asemene.
CUCOANA ZAMFIRI|A
Da pentru ce, =i cum?
CUCOANA M{RIOARA
P`n’nu se face foc nici nu mai iese fum.+i, dar, la ce de noi a=a t[gad[ mare,C`nd Ie=ul tot acum aceast[ vorb[ are.Doar nu-i ceva de r[u, g[sind o v[duvi\[Pe un adev[rat prieten de credin\[;+i cu postelnicul, z[u, nu \i-a fi ur`t.
CUCOANA ZAMFIRI|A
Eu foarte mult m[ mir de unde-a\i auzit.
122
CUCOANA NASTAS~ICA
Postelnicul ne-au spus =i ne-au ]ncredin\atC[ el ar fi acum ca =i un ]nsurat.
CUCOANA ZAMFIRI|A
Pe cinstea mea v[ spun c[ eu nu =tiu nimic[.T[gad[ nu-i aici, c[ci nu am vre o fric[.Iar c[ postelnicul la ti\a merge des,Aceasta eu v-o spun din toate mai ales,+i poate dumneaei ceva s[ fi vorbit,Dar eu m[rturisesc c[ nu mi-i priimit.
CUCOANA M{RIOARA
O, Doamne! +i ce vrei, s[ ai b[rbat pl[cut,S[ te mai ]ngrije=ti de a-l p[zi din scurt+i de a purure s[ fii ]nm[rginit[Cu o statornicie de lume p[r[sit[!Atunci c`nd dumneta e=ti t`n[r[, nurlie,+i po\i ]nchin[tori avea ]nc[ o mie.
CUCOANA ZAMFIRI|A
V[ mul\umesc de sfat, iar eu a=a nu sunt;Mai bine s[ m[-ngrop de vie ]n morm`nt!Pentru aceasta eu v[ fac =i rug[minteS[ spune\i ti\[-me acum, mai ]nainte:C[ cu postelnicul eu nu m[ pot uni.
ZOI|A
(]ntr-o parte)
Un guralei a=a din cas[ ne-a goni.
123
CUCOANA M{RIOARA
Apoi la mine las’; eu toate le prefac:Pe unii ]i despart, pe al\ii ]i ]mpac.
ZOI|A
Fugi\i, cucoanelor, postelnicul ne vine;Dar asculta\i-l cum vorbe=te el cu sine.
POSTELNICUL
(dup[ scen[)
Cucoana trebuie s[ fie tot acas[;Nici vremea nu-i acum la vizite s[ ias[,+i ceasul au sosit ]n care eu g`ndescCu dumneaei prea larg de toate s[ vorbesc.
CUCOANA NASTAS~ICA
Haidem mai repede ]n alt[ od[i\[,Ca s[ sc[p[m de d`nsul.
ZOI|A
Cu alt chip nu-i putin\[.
124
}NF{|O+AREA III
ZOI|A +I POSTELNICUL GURIIANU
POSTELNICUL
(nev[z`nd pe Zoi\a)
Da z[u c[-i curios pe to\i s[-i ocole=ti+i pentru dou[ graiuri pe nime s[ g[se=ti.Am fost la hatmanul =i nu era acas[;Iar visternicul, atunce vr`nd s[ ias[,Nici nu m-au priimit...
ZOI|A
M[ rog s[ aib iertare,Cu cine dumneta gr[ie=ti a=a de tare?
POSTELNICUL
A, Zoi\ico, tu! Da ce mai faci, fetic[?Eu la st[p`n[-ta am vorb[ mititic[:Pe mine dumneaei m-au fost ]ns[rcinatS[ fac c`te ceva; dar nu am apucatA ispr[vi nimica. }nchipuie=te-\i, z[u,De ast[zi diminea\[ de c`nd alerg mereuPe bie\ii c[i=ori i-am obosit de tot+i butca mi-au stricat potcitul cel de pod,La Trisvetitele am fost la liturghie;De-aici m-am repezit un ceas pe la agie;Apoi la Podu-Ro=, apoi prin P[curari —Ia judec[, m[ rog, ce s[rituri tot mari.De-aice am vroit s[ m[ ar[t la Curte;Dar acolo v[z`nd c[ sunt tr[suri prea multe,
125
Nici nu m-am pogor`t. M-am dus la vistierie;Am fost pe la Divan, am fost prin S[r[rie,Am fost prin T[t[ra=i...
ZOI|A
Asemene =i eu,De ast[zi diminea\[ de c`nd alerg mereu;Pe jos pe la feciori, pe la g[in[rie,De-aici la cuhnii, de-aici la chel[rie,Apoi pe la c[m[ri, apoi la garderob,Ba scoate rochia, ba scutur[ salop,Alearg[-n sus, ]n jos =i ia la toate seam[,M[ pog[r[sc pe sc[ri, cucoana iar m[ cheam[!Norocul meu au fost c[ un boier limbut,Nem[surat de=ert, =i guralei =tiut,Fiind la dumneaei, au tot istorisit,}nc`t duduca mea curat au ame\it+-a=a de r[ul lui s-au dus =i de acas[.
POSTELNICUL
Apoi ascult[-m[, s[-\i spun eu, jup`neas[;A=a obr[znicie de-acum s[ nu mai faci,C[ te voi ]nv[\a cu gura s[ m[ taci.
ZOI|A
Asemene =tiin\[ nici dumneata n-o ai.
POSTELNICUL
Pricini de sup[r[ri poftesc s[ nu-mi mai dai.+i cum de ]ndr[zne=ti s[-\i ba\i de mine joc?At`ta numai, z[u, tu ai acum noroc,
126
C[ pe st[p`na ta eu foarte o sl[vesc,N[d[jduind cur`nd so\ie s-o numesc.+i ]ntru adev[r, boier a=a ca mine,Pereche ori=icui la socotin\[ vine.Dar eu am auzit ceva de Noule\!}mi pare ]ns[ greu s[ m[ al[turezC-un om a=a de mic =i foarte ne=tiut,Ce nu-i prin cas[ mare la nume cunoscut.De d`nsul nu m[ tem nici c`t de pu\intel.
(Se uit[ spre u=[).
Dar cum s-au nimerit de vine singur el!
ZOI|A
Apoi fiindc[ eu acum sunt de prisos,M[ duc, l[s`ndu-te la gur[ s[n[tos.
(Se duce.)
}NF{|O+AREA IV
POSTELNICUL +I AGA NOULE|
NOULE|(]ntr-o parte)
Se vede cum c[ nu-i acas[ cuconi\a.
POSTELNICUL
M[ rog, ce treab[ ai la coana Zamfiri\a?Aceast[ eu doresc s[ =tiu mai l[murit,Av`nd cu dumneata ceva =i de vorbit:Eu, domnul meu, aud c[ dumneata voie=ti
127
La ]nsurarea mea de-aici s[ m[ sminte=ti?C[ dumneata te pui cu mine de un rang?A=adar te poftesc s[-mi t[lm[ce=ti pre largAceste ce aud.
NOULE|
M[ rog de iert[ciune,Dar dumitale eu nimica n-am a-\i spune,C[ci rangurile sunt de c[tre to\i =tiute,Iar slujbele apoi a mele sunt mai multe.
POSTELNICUL
Cum? Cum? Cu dumneata s[ fac potriv[ eu?Nicicum nu m[ unesc, fereasc[ Dumnezeu!La Su\u am luat caftan de boierieC`nd dumneata erai diac de vistierie;Titulul meu =-acum r[sun[: “Biv vel-post.”!La Putna staroste de-at`tea ori am fost;Ispr[vniciile mai toate le-am avut,C`te o lun[-dou[, a=a cum s-au putut;+i same= te-am avut la Neam\, mi-aduc aminte,Pe c`nd ]nc[ eram tovar[= cu Arvinte.El ]nc[ au r[mas, iar eu m-am dep[rtat:Vistiernicu-mi era un du=man ne-mp[cat.A=a sunt to\i la noi: cum cap[t[ vrun loc,Se pierd, se nebunesc...
NOULE|
Ba s[ m[ ier\i, m[ rog!C[ nu sunt to\i a=a: =i mul\i boieri cinsti\i}n slujba patriei i-avem noi ispiti\i,Cu minte vrednic[ de orice cabinet.
128
POSTELNICUL
Dar dumneata erai atuncea un b[iet+i eu ]nc[ acum mi-aduc aminte bineC[ v[rul Necolai intrase dup[ mine,Cu toate c[ nu-i bun de slujbe Necolai:La d`nsul nici s[ iei, nici po\i ceva s[-i dai.Un prea pozna= rom`n, nu-=i cat[ de folos,Atunci c`nd este chip, la slujb[ mai v`rtos!M[car c[ are el avere de ajuns+i banul purure ]l \ine cam ascuns.Vro dou[-trei mo=ii de zestre au luat,Apoi vro =ase mii de g[lbena=i ]n aht!Asemene un loc =i eu de mult doresc,N[d[jduiesc acum cur`nd s[-l dob`ndesc.
NOULE|
Nu cred c[ dumneata cu banii te ]nsori?
POSTELNICUL
S[ =tii, boierule, c-ai mei mijlocitoriAu bun[ trecere oriunde voi dori:Prin coana Safta eu pot totul ispr[vi.Dar mai v`rtos fiind =i om cam greu=or!..
NOULE|(]ntr-o parte)
Ba dimpotriv[, z[u, e=ti ]nc[ prea u=or!
POSTELNICUL
... C[ci pot s[ m[ numesc din fa=[ tot boieri.(Noule\ arat[ chip de mirare).
129
Po\i dumneata c`t vrei de-aceasta s[ te meri.Zavistia la voi ]i boal[ din n[scare,Ce, dup[ cum s-au zis, ]n lume leac nu are.A=a, doar au cei mul\i a mea ]nv[\[tur[,Sau sunt asemene ca mine buni la gur[?!De mine dasc[lul grecesc se tot mira:Nici altul mai iste\ la d`nsul nu era.|inerea mea de minte =i duhul cu sim\ireSunt rari ]mpodobiri v[rsate de la fire.Odat[ ]mi spunea m[tu=a mea Zoi\aC[ maic[-mea m-au dus la Curte, la Domni\a,C`nd eu ]nc[ eram ]n v`rst[ de un an.(Atunci =i tat[-meu intrase la Divan).A=a Domni\a, spun, c[ m-au luat ]n bra\e+i c[tre maic[-mea au cuv`ntat de fa\[C[ eu sunt rarit[, o pozn[ de b[iet...Mir`ndu-se a=a, m-au fost =i diochet...
NOULE|
Vai, ce primejdii!
POSTELNICUL
Dar nu mi-au fost nimica.
NOULE|
Pe mine, z[u, acum m[ cuprinsese frica!
POSTELNICUL
Degeaba dumneata te sparii a=a tare,C`nd trebui mai ales s[ fii la suflet mare,Fiindc[ am s[-\i dau cur`nd un p[i=or!
130
Acesta-i pentru mine un lucru prea u=or+i, dar, ca s[ nu scap o vreme priincioas[,M[ duc un ceas de-aici, aproape, la o cas[.
(Se duce.)
}NF{|O+AREA V
NOULE| +I ZOI|A
NOULE|
Zoi\o! Spune-mi drept: ce veste pe la noi?
ZOI|A
Merg bine trebile. +i, ]n sf`r=it, apoi,Zoi\a s[ tr[iasc[!
NOULE|
Dar s-au vorbit ceva?
ZOI|A
Cum nu! Duduc[i eu am spus vro c`tevaLa care dumneaei au zis c[ se une=te.
NOULE|
Eu ]nc[ am aflat prin cine mijloce=teBoierul guralei.
ZOI|A
Prin ti\a cuconi\ei.
131
NOULE|
+i pare-mi-se mie c[ coanei Zamfiri\eiB[tr`na p`n’acum nici nu au vorovit.A=a, postelnicul pu\in au ispr[vit!
ZOI|A
N[dejde dumneata ai bun[ despre mine.Haidem ]ns[ de-aici, c[ guraleiul vine.
}NF{|O+AREA VI
POSTELNICUL,CUCOANA SAFTA,
CUCOANA M{RIOARA,CUCOANA NASTAS~ICA
POSTELNICUL(Intr`nd, vorbe=te, a=eaz[ scaune de r`nd
=i se pune l`ng[ cucoana Safta.)
Ce lucru minunat! Pe toate la un locV-am =i ]nt`mpinat. Poftim, =ede\i, m[ rog.}mi pare tare bine. +i am un chef acumS[ v[ istorisesc... Dar ce spuneam pe drum?
CUCOANA M{RIOARA
De o persoan[, cum...
CUCOANA SAFTA(cu chip sup[rat)
Poftesc s[-i da\i ei pace:Femeia t`n[r[, cum vrea a=a =i face.
132
CUCOANA NASTAS~ICA
Eu, z[u, c[ n-am =tiut p`n[ acum nimica.
CUCOANA SAFTA(c[tre cucoana Nastas`ica)
}mi pare tare r[u de d`nsa, s[rm[nica.
POSTELNICUL
Fereasc[ Dumnezeu s[ cazi ]n gura lumii!La ea mai nimene nu are vre un nume.
CUCOANA M{RIOARA
Da =ti\i o novi\[?
CUCOANA SAFTA
Eu mare haz le fac.
POSTELNICUL
O, novitalele =i mie mult ]mi plac.Pentru aceasta =tiu acum vro zece eu,A=a de proaspete, ]nc`t...
CUCOANA NASTAS~ICA
Ce Dumnezeu!Doar cu corabia venite la Gala\i!
POSTELNICUL
Ba f[r[ =ag[, z[u, m[ rog s[ asculta\i.
133
CUCOANA M{RIOARA
Apoi dar las’ ]nt`i la mine s[ sf`r=esc.
POSTELNICUL
Da eu ]ntr-un minunt le =i istorisesc.
CUCOANA SAFTA
Noi ]ns[ socotim s[ dai la dame r`nd.
CUCOANA NASTAS~ICA
A=a se cade drept, adev[rat gr[ind.
POSTELNICUL
Nici ]ndoial[ nu-i, =i ce se potrive=te,Eu sunt unit...
CUCOANA M{RIOARA(c[tre cucoana Safta)
Unit, dar ]ns[ tot vorbe=te.
CUCOANA SAFTA(c[tre postelnic)
Noi te rug[m s[ taci.
POSTELNICUL
Keramo, am t[cut.
134
CUCOANA SAFTA(c[tre cucoana M[rioara)
Ce novi\[, m[ rog, s[ spui ai ]nceput?
CUCOANA M{RIOARA
Desar[ noi avem theatr moldovenesc.
POSTELNICUL
Ba z[u?! Dar trebuie o loj[ s[ n[imesc.+i ce comedie?
CUCOANA M{RIOARA
Subt nume “Guralei”.
CUCOANA NASTAS~ICA(c[tre postelnic)
Puteai =i dumneata o rol[ ca s[ iei.
POSTELNICUL
Cum adic[, s[ fiu =i eu ]ntre actiori?
CUCOANA M{RIOAR{
Ba nu, c[ gioac[ to\i curat din amatiori.
POSTELNICUL
Apoi adev[rat c[ eu puteam s[ giocMai bine dec`t to\i.
135
CUCOANA M{RIOARA
+i n-ai avut noroc!
POSTELNICUL
}mi pare foarte r[u: dar este de mirareCum nu mi s-au f[cut =i mie ]ntrebare!A c[ruia au fost a=a ]nchipuire,+i, ]n sf`r=it, apoi, a cui alc[tuire?
CUCOANA M{RIOARA
Nu trebuie dumneata aceasta s[ mai =tii;Destul c[ la theatr desar[ ai s[ fii.
POSTELNICUL
+i dumneavoastr[ cred c[-\i fi neap[rat?
CUCOANA NASTAS~ICA(]ntr-o parte)
Da eu de guralei =-a=a m-am s[turat!
CUCOANA SAFTA
Eu, ]ns[, cum a vrea nepoata Zamfiri\a.
POSTELNICUL
Se cade negre=it s[ mearg[ cuconi\a.
136
CUCOANA M{RIOARA(]ntr-o parte)
El singur ]nadins p[catul, z[u, ]=i cere,Precum =i pas[rea pe limba sa iar piere.
CUCOANA SAFTA
M[ rog, a\i auzit un lucru de mirat:Zmaranda lui Fifi...
POSTELNICUL
A=a, s-au m[ritat.
CUCOANA SAFTA
Da ea de dou[zeci de ani ]i m[ritat[!
POSTELNICUL
Prea, prea adev[rat: dar vrea s[ se despart[,Ea ]ns[ singur[, cum zic, ar fi pricina.
CUCOANA SAFTA
Ce treab[ noi avem: a cui urmeaz[ vina?Iar el...
POSTELNICUL
Neap[rat c[ este cam gre=it.
CUCOANA SAFTA
Oh, frate, las[-m[ s[ spun p`n[-n sf`r=it!
137
POSTELNICUL
Pardon!
CUCOANA SAFTA
De ce pardon, c`nd n-ai l[sat pe nimeO vorb[ p`n’ acum s[ ispr[veasc[ bine.
CUCOANA NASTAS~ICA
Noi, z[u, c[ trebuie s[ facem o tocmeal[,Ca s[ vorbim pe r`nd.
POSTELNICUL
Aceasta nu-i gre=eal[.
CUCOANA M{RIOARA
+i cine va avea a=a fel de n[rav,De stric[ vorbele, s[ deie mare =traf.
POSTELNICUL
Cum? +traf?
CUCOANA NASTAS~ICA
Mai l[murit zic`nd, un r[m[=ag.
POSTELNICUL
Din partea mea, eu zic: pre legea mea c[ tac.
138
CUCOANA SAFTA
A=adar, s[ v[ spun: Zmaranda lui Fifi,Precum am auzit, ]n v`rst[ mai a fiDe patruzeci de ani — =i vrea s[ se despart[.
POSTELNICUL
Se ]n\elege, dar, c[ este vinovat[.
CUCOANA NASTAS~ICA
Apoi pl[te=te =traf.
POSTELNICUL
Da pentru ce, m[ rog?
CUCOANA SAFTA
Arhon postelnice, da taci, a=a-= te rog!
CUCOANA M{RIOARA(]ntr-o parte)
C[ nu-i de =ag[, z[u.
POSTELNICUL
Eu nici n-am zis nimica,Iar vorba au stricat cucoana Nastas`ica.
CUCOANA NASTAS~ICA
A=a! Ba s[ m[ ier\i!
139
POSTELNICUL
Ba dumneata!
CUCOANA NASTAS~ICA
Ba nu!Eu numai am vorbit...
POSTELNICUL
La ce mai zici c[ nu!
CUCOANA SAFTA
Apoi s-au ]n\eles, postelnice, c[ vrei,Ca sup[r`ndu-ne, ]n r`s s[ ne =i iei.
POSTELNICUL
Nu r`d, ci mai v`rtos zic, z[u, c[-i un p[catCum de adeseori la noi se tot despart.|i-i mil[ s[ prive=ti trei r`nduri de copiiPrin cas[ pe la mul\i.
CUCOANA M{RIOARA
C[ mul\i sunt v[duvoi, cu v[duve lua\i?Pentru aceasta au copii a=a v`rsta\i.
POSTELNICUL
Prea bine. Dar apoi, acei ce se despart+i ]ntre dumnealor copiii s[i ]mpart?
140
CUCOANA SAFTA
}n lume ]nt`mpl[ri, precum =i pe la noi,Sunt multe.
POSTELNICUL
Iar eu zic: c[-i veacul de apoi.Prin Agathangheton a=a se hot[r[=te.
CUCOANA NASTAS~ICA(]ntr-o parte)
De toate =tie el, =i toate le vorbe=te.
POSTELNICUL
Eu ]nc[ c`nd eram la dasc[lul grecescAveam odat[ g`nd pe tot s[-l t[lm[cesc.
CUCOANA M{RIOARA
A\i auzit, m[ rog, c[ starea lui Bandat,Acum de creditori se vinde prin mezat?
CUCOANA SAFTA
A=a am auzit.
CUCOANA NASTAS~ICA
+i eu.
POSTELNICUL
Iar eu nu cred,M[car cu ochii mei aceasta s[ o v[d.
141
+i nici ]i de crezut: a=a avere mareCa pentru datorii s[ intre la v`nzare.
CUCOANA SAFTA
A=a-i c`nd cineva se prea ]ndatore=te.
CUCOANA NASTAS~ICA
M[ rog, acest Bandat cu cine se rude=te?
POSTELNICUL
Cu mine =i cu al\ii; c[ci el se trage dreptDin neamul lui Ona=, ce-au fost vel-logofetLa Drago= voievod, ]nt`i la noi venit.Eu spi\a neamului o =tiu prea l[murit:Feciorul lui Ona=, z[u, nu-mi aduc aminte,}mi pare c[ au fost... (tu=e=te) a=a, a=a: p[rinteLui hatmanul Lupa=. Acesta au f[cutPe Iane vornicul, din care s-au n[scutPetric[ biv vel-post. — Iar hatmanul Matei,A lui Petric[ fiu, au r[posat holtei.
CUCOANA NASTAS~ICA
+i spi\a neamului apoi s-au ispr[vit.
CUCOANA SAFTA
A=a.
POSTELNICUL
Ba nu!
142
CUCOANA M{RIOARA
Da cum? C[ singur ai vorbit...
POSTELNICUL
Ce fel?..
CUCOANA SAFTA
Da z[u, a=a...
POSTELNICUL
Ferit-au Dumnezeu!
(Trage tabac.)
CUCOANA M{RIOARA(]ntr-o parte.)
Eu nu pot s[ mai =ed: m[ doare capul r[u.
(Se duce.)
}NF{|O+AREA VII
Tot aceia, afar[ de CUCOANA M{RIOARA
POSTELNICUL
Gre=eala mea era aice din gr[bire,Fiindc[ eu vorbesc cam iute de la fire.
143
CUCOANA NASTAS~ICA(]ntr-o parte)
Ba iute! Ba prea mult =i prea nesuferit!
POSTELNICUL
Eu ]ns[ p`n’acum nici nu am ispr[vit:Petric[ au avut un frate — pe Matei,Iar fiu al lui au fost paharnicul Andrei.Acesta au n[scut pe stolnicul Stoian.Acesta, pe Gavril. Acesta, pe V`rlan.V`rlan...
CUCOANA SAFTA
Cu to\i ai lui... Mai las[-i, z[u, acum,La dracul s[-i mai ia.
POSTELNICUL
}n scurt, dar, s[ v[ spun:C[ de pe maic[-mea eu sunt un str[nepotSp[tarului V`rlan.
(Sufl[ nasul.)
CUCOANA SAFTA(]ntr-o parte)
S[-l mai ascult nu pot.
(Se duce.)
144
}NF{|O+AREA VIII
POSTELNICUL+I CUCOANA NASTAS~ICA
POSTELNICUL
Acel sp[tar V`rlan era un om pozna=,Limbut c`t vrei s[ zici, ba ]nc[ h[r\[ga=.
(Tu=e=te.)
CUCOANA NASTAS~ICA(]ntr-o parte)
+i str[nepotul lui ]i seam[n[ prea mult,}nc`t nici eu de-acum nu pot s[-l mai ascult.
(Se duce.)
}NF{|O+AREA IX
POSTELNICUL
(Ne]nsemn`nd c[ au r[mas singur, spune ]nainte.)El ]ns[ au tr[it, cum spun, mai mult la \ar[,Umbl`nd necontenit, =i iarn[, mai =i var[,Prin codri la v`nat; dar da cu pu=ca bine —O pu=c[ de a lui se afl[ =i la mine.
}NF{|O+AREA X
POSTELNICUL +I ZOI|A
(}n v`rful degetelor vine =i st[ dup[ scaunul lui.)
145
POSTELNICUL(Ne]nsemn`nd, spune ]nainte.)
+i zic c[ ar fi fost un om de tot voinic:Sp[tos, la um[r lat, de trup ]ns[ cam mic.T[tarii se temea de numele lui mult,Fiindc-adeseori vr[jma= i-au mai b[tut.O vorb[, m[ ierta\i, de d`nsul au r[mas,Zic`nd c[ de femei el nu f[ce vrun haz.
ZOI|A(de dup[ scaun)
Din partea mea zic: Z[u c[ nu m-am sup[rat!
POSTELNICUL(s[rind de pe scaun)
M[ rog! Da tu ai fost? Ce lucru de mirat!Cucoanele s-au dus =i m-au l[sat cu tine?}mi pare foarte r[u =i nici le =ade bine,C[ vorba dumnealor m-au ame\it de tot.Apoi adev[rat acum a zice pot:C[ cel mai fericit la o femeie dar,S[ nu vorbeasc[ mult.
ZOI|A
Aceasta ]n zadar!+i tocmai dumneata o zici a=a de tare?C`nd singur ai =i scos cu vorba din r[bdare...
146
POSTELNICUL
Fereasc[ Dumnezeu! }\i spun prea ]nadins,C[ eu ca oamenii nici gura n-am deschis.Dar, ]n sf`r=it, m[ duc.
ZOI|A(Oprindu-l.)
}ng[duie, m[ rog.Poftim un r[v[=el.
POSTELNICUL(Uit`ndu-se deasupra r[va=ului.)
La mine! Din ce loc?(Dispecetluind, cite=te r[va=ul tare =i repede.)“Cu fr[\easc[ dragoste m[ ]nchin dumitale, arhon pos-
telnice!Persoana =tiut[ dumitale m-au ]ns[rcinat pe mine s[-\i
scriu c[ dumneata foarte necuvenit ai ]mpr[=tiet ]n lumeveste pentru ]nso\irea dumilorvoastre, acea ce poate aveafiin\[ numai ]n singur[ p[rerea dumitale. A=adar, te pofte=tepe dumneata ca s[ p[r[se=ti o asemene zadarnic[ vorb[ =i s[-idai de acum ]nainte bun[ pace, fiindc[ dumneaei nici odinioar[nu este hot[r`t[ a merge dup[ un a=a om, carele nu-=i poatep[zi gura sa. Iar eu sunt a dumitale ca o sor’; M[rioara Sp[-t[reas[“.
ZOI|A
Eu cred c[ dumneata nu e=ti prea bucurosDe un asemenea r[va= nepriincios.Dar ce s[ facem, z[u, a=a se nimere=te,Cum soarta omului ]n lume hot[r[=te.
147
POSTELNICUL
Da eu am ]n\eles a cui =i fapte s`nt+i peste nas apoi frumos s[-i dau am g`nd,Fiind ]ncredin\at c[ toate le prefac+-asupr[-mi dragoste ]n sil[ pot s[ fac,C`nd coanei Saftei eu voi pune ]nainteDin cele ce-am vorbit vro c`teva cuvinte.
ZOI|A
Z[u, nu =tiu ce va fi, iar eu n[d[jduiescPe aga Noule\ st[p`n ca s[-l numesc.
148
T R A D U C E R I
149
|IGANII
de A. PU+KIN
Cu =atrele din loc ]n loc|iganii prin Bugeac se poart[,Neprih[nind al lor norocSau nestatornica lor soart[.Ei ast[zi, iat[, au r[masLa mal de ap[ pentru mas.Cu \oluri rupte, afumateC[ru\ele le ]nvelescPe deasupra p`n’ la roate,Apoi femeile g[tescM`ncare proast[ =i se punBuluci l`ng[ ceaun.}n dep[rtare se privescCum caii pasc la iarb[ verde,Iar dup[ =atre dezlega\i+ed ur=ii bine ]nv[\a\i,G`lcevi =i vorbe, =i strigare,Amestecate cu c`ntare,+i sunetul de fier[riiAsurd[ locul ]n c`mpii,De drum ei iar[=i fac g[tire.Dar s-a trecut ]n vetre focul,To\i s-au culcat; ]n lini=tireR[sun[ de departe locul,
CUPRINS
150
Numai cu glas de c`ini l[tr`nd,+i uneori cai nechez`nd.Pe ceru-albastru =i curatCu stele multe-mpresurat.O lun[ de lumin[ plin[,Trecea cu o mi=care lin[,Sub =atr[ unul din \iganiCu capul ]n[lbit de ani,Pe l`ng[ foc ]nc[ =edea+i dem`ncatul preg[tea.El a=tepta cu ner[bdarePe preaiubita lui fetic[,Ce ]ndesear[, singuric[,S-a dus la c`mp pentru plimbare.Dar ea nu vine! luna trece!Mo=neagul ]ngrijat petrece.Zamfira nu se vede! Nu-i!+i s-a r[cit m`ncarea lui.Dar iat[ e. }n urma iiUn t`n[r vine din c`mpii.|iganului necunoscut— T[tuc[! fata i-a vorbit,Un om din lume ne=tiutAfl`nd, la noi eu am poftit,Str[in fiind, dintru alt neamEl vrea s[ fie =i \igan;Pe d`ns’ dreptatea-l prigone=te+i el Alecu se nume=te.
Mo=neagul
Prea bucuros! la noi r[m`i}n ast[ noapte tu de m`i;Sau =i mai mult, n[d[jduiesc,
151
Eu gata sunt s[ ]nlesnescA ta petrecere aici,Cu parte dup[ roduri mici,A ostenelilor lenoase.Deprinde-te =i tu cu noi,Cu s[r[cia cea voioas[,+i m`ine dez-de-m`necate}ntr-o c[ru\[ am`ndoiNe vom porni noi mai departe.Vrun me=te=ug trebui s[ =tii;Fierar bun, sau scripcar s[ fii,Sau poart[ ursul tu prin sate.
Alecu
Prea bine.
Zamfira
Vom petrece noiTot ]mpreun[, am`ndoi;Dar e t`rziu =i nu-i nici lun[,S[ ne culc[m cu sear[ bun[.
Lumina cea de zi r[sare;Mo=neagul s-a sculat ]ndat[.Trezind =i pe iubita fat[:— Zamfiro, scoal[! Ziua mare!Scula\i voi de acum, scula\i!+i de g[tit v[ apuca\i.Odat[ to\i au n[v[lit,+i =atrele au ridicat;Au str`ns degrab’, au ]nh[mat+i iar ]n cale s-au pornit.M[garii ]n spinare duc
152
Copiii mici; iar ceialal\i,Femei =i fete =i b[rba\i,Dup[ c[ru\i pe jos se ducTo\i petici\i =i dezbr[ca\i.Ce veselie! Ce c`ntare!Ce vorbe, =i ce vuiet mare!R[cne=te ursul, c`inii latr[,+i sc`r\ie neunsa roat[;}ntr-un cuv`nt, a lor pornireE de=[n\at[ la privire.M`hnitul t`n[r se uitaLa v[i, la dealuri, la c`mpii+i lucruri nou[ c[uta}ntre \igani =i ]n pustii.A lui Zamfir[ preaiubit[,Cu negri ochi ]mpodobit[,}l m`ng`ia cu dezmierdare,M[rturisind a sa plecare.Dar el ]n sine tot purtaO m`hniciune t[inuit[,}n inim[ pecetluit[;+i-adeseori nevr`nd ofta:
P[s[ruic[ mic[,Tu nu =tii de r[u,Nimenea nu-\i stric[Cuibu=orul t[u.Pe crengu\[ cre=ti,Soarele r[sare,+i tu cu c`ntareLumea vesele=ti.Prim[vara treceVine toamna rece,Oamenii ur[sc,
153
Oamenii j[lesc.P[s[ruica dulceLa loc cald se duce,+ade-n alt[ \ar[P`n’ de prim[var[.
Asemenea cu p[s[rica,+i t`n[rul nu avea loc,Deprinde nu putea nimicaNici nu credea el ]n noroc.A lui era mai lumea toat[,Pentru de grij[-a sa purtareL[sa la pronia ]nalt[,De mul\umiri, de desf[tareMai ]nainte el =tia,C[ci sl[biciunile ardeau}n pieptul lui nepotolit.Vie\uind ]n lume mare,De slav[ el s-a m[gulit,}n toate a f[cut cercare,+i cunosc`ndu-le de=arteAcum el s-a ascuns departe.Dar focul nu mult va fi stins,Cur`nd ]l vom vedea aprins.
Zamfira
Iubite! spune ce g`nde=ti,Sau iar[=i tu acum dore=tiDe lume mare =i de t`rguri?
Alecu
Ce s[ doresc! tu nu po\i =ti,Tu nici nu-\i po\i ]nchipuiA t`rgurilor grele juguri,
154
Unde n-ai gustul de via\[,Nici sufl[ ei de diminea\[Ca noi un aer r[corosCu miros de c`mpii frumos.Ei a iubi se ru=ineaz[,De fire prea se dep[rteaz[,+i voia lor o t`rguiesc,Metalului ei se jertfesc;}n aur cred, lui se ]nchin[,+i lumea lor de r[u e plin[.Ce s[ doresc, a lor m`ndrie?Z`mbire cu f[\[rnicie?A lor nebun[ pizmuire?A lor de=art[ str[lucire?
Zamfira
Dar acolo sunt cur\i frumoase,Petrecere ]n adun[ri,Sunt multe lucruri ar[toase;+i feti=oare de boieri.
Alecu
Cu mul\umire cump[rat[Petrecerile nu sunt bune,Unde nu-i dragostea cea dreapt[,+i veselia-i m`hniciune.Iar fetele? tu-mi e=ti primit[,F[r’ de a lor ]mpodobiri,+-a pietrei scumpe str[luciri;S[ nu te schimbi, a mea iubit[,Eu ]ns[ ]ntr-un g`nd curat
155
Voiesc cu tine s[ ]mpartA mea din lume izgonire+i voie bun[ =i m`hnire.
Mo=neagul
M[car c[ tu ai petrecut}ntre norodul cel bogat+i cu =tiin\[ luminat,Tot ne iube=ti pre noi prea mult,}ns[ nu-i pururea pl[cut+i traiul nostru, la aceiCe-n desf[tare au crescut.Eu =tiu de la p[rin\ii meiO din vechime povestire:Pentru un om ce a tr[itAici de Roma surghiunit;Dar am uitat a lui numire;}mpodobit[ ]ns[ fireAvea acel b[tr`n vioi,Vie\uind el ]ntre noiPe l`ng[ Dun[re, spuneaDe ale lui nenorociri+i alte multe povestiriCu mintea sa ]nchipuia.Dar al\ii pentru d`n=’ prindeaPrin mreaj[ pe=tii =i v`nat+i pentru iarn[-i preg[teaDin blane, straie de-mbr[cat,Iar el nici c-a putut deprindeNevoii ]ngrij[luiri,+i blestem`nd cu mari cuvinte,A soartei lui ]nv[luiri,
156
Zicea c[ dumnezeii greaCertare lui au r`nduit+i moarte, drept bun dar, cerea.Din s`nul patriei r[pit,Ca un copil pl`ngea cumplitEl la aducerea aminteDe zilele de mai nainte,Murind, a fost l[sat cuvinteA lui ]nstr[inate oaseS[ se mute la a lor p[m`nt.
Alecu
O! iat[ soart[ tic[loas[A unui scriitor vestit!A unui patriot sl[vit!Poetule! Tu mie spune:Ce se nume=te slav[-n lume?A laudelor gl[suire!Din neam, la dep[rtatul neam!Ori dup[ moarte t`nguire!Sau ]n sf`r=it istorisireSub =atra a unui \igan?!!Uit`nd cu ur[ lumea mare,Acum Alecu de doi aniPetrece tot ]ntre \igani}ntr-o fireasc[ desf[tare.Cu d`n=ii bine s-a deprins+i rareori el, ca prin vis,Abia mai aducea amintePetrecerea de mai nainte.Vie\ii lui so\ie bun[Cu d`ns’ Zamfira dimpreun[Se duc cu ursul pe la sate,
157
Alecu prea frumos mi-l joac[,Mo=neagul daireaua bate,To\i pentru bun bac=i= se roag[;+i-a=a petrec a lor via\[.}ntr-o zi de diminea\[Zamfira vesel[ c`nta+i la Alecu se uita.
C`ntecul I*
Arde-m[, frige-m[}n foc v`nat pune-m[.De m-ai frige pe c[rbune,Ibovnicul nu-\i voi spune.C[ el este tinerel,Dr[g[la= =i frumu=el;Iar pe tine, b[rbat r[u,Eu de-acum nu te mai vreu.+i tu m[car p`n’ la moarteDe m-ai bate, de m-ai arde,+i buc[\i de m-ai t[iaTot voi face cum voi vrea.
Alecu
Ce nu mai taci, c[ am ur`tA voastre c`ntece \ig[ne=ti.
Zamfira
Dreptate ai s[ le ur[=ti,C[ tocmai pentru tine c`nt.
* Anume acest c`ntec Pu=kin ]n a sa alc[tuire l-a pref[cut ]n limbarosieneasc[.
158
Alecu
Da’ eu =i f[r[ de c`ntarePricep ceva a ta plecare.+i visul meu de ast[-noapte}mi preveste=te grele fapte.
Zamfira
}n visuri crezi, om luminat?Un lucru foarte de mirat!
Alecu
Nu cred ]n visuri, nici nu vreuS[ cred ]ntru nimica eu,+i tu de-acum nu ai crezare;Iar visul meu fiind cumplit}n suflet a ]ntip[ritO prea ur`t[ a=teptare,Dar mai ales sim\irea me}mi preveste=te oarece.
Mo=neagul
La ce at`ta sup[rare,Tu \i-ai f[cut f[r’ de cuv`nt?
Alecu
O! nu, eu foarte bine simt,Eu ]n\eleg a ei schimbare.
159
Mo=neagul
A ta m`hnire temei n-are!Ea ]i femeie! Tu iube=ti;Tu por\i o dragoste cumplit[,Statornic[, nem[rginit[.Iar inimile femeie=tiPrea ]nfocat ne ]ndr[gesc+i iar degrab[ ne ur[sc.De-aceasta tu s[ nu te miri,C[ uit[-te-n albastrul cerPrin nouri luna cum plute=teEa tuturor ]mp[rt[=e=teA sa lumin[ m`ng`ioas[,Dintr-un ora= intr[ ]n alt,+i din acela vrea s[ ias[L[s`ndu-l iar ]ntunecat;+i cine poate zice lunei:St[i ]ntr-un loc f[r[ mi=care,Sau cine stavil[ va puneFemeii la a ei plecare?
AlecuDar cum mai ]nainte eaPe mine tare m[ iubea?
Mo=neagul
Ascult[, eu s[-\i spun de mine:+i eu ]n lume am iubitMai mult pot zice dec`t tine,Nem[surat fiind robit,Cunosc aceast[ p[timire}nt`i \in minte eu abia.
160
Pe Dun[re c`nd nu aveaMoscalii ]nc[ st[p`nire.Pe c`nd =tiam noi de sultan,Iar pa=a de la AkermanOc`rmuia Bugeacul tot,Atuncea t`n[r eu eram+i s[-\i ]nchipuiesc nu potCel dint`i foc ce s-au aprins}ntru sim\irea mea nestins.}n scurt, ceea ce-am doritCu mare chef am dob`ndit,Dar un minut de fericire,A fost un vis, o n[lucire.Nevasta mea numai un anMi-a ar[tat ceva pl[cere,Apoi fugind cu alt \iganM-a fost l[sat ]n sup[rare+i cu Zamfira mititic[.
Alecu
Dar tu n-ai mai f[cut nimic[?
Mo=neagul
Ce s[ mai fac! +i cine poate}n sil[ dragoste a scoate?Iar oamenii petrec ]n lumeMai multe rele ]ntre bune.
Alecu
Eu nu-s a=a! eu p`n’ la moarteVoi r[zbuna a mea dreptateG[sindu-mi du=manul dormind,
161
Pe malul m[rii, ne=tiind,C[ eu aproape sunt de d`ns’,+-atunci l-a= arunca ]n mare+i moartea cea f[r’ de sc[pareO a= privi cu haz =i r`s.Ocrotitoarea acea bun[A ]nfocatului amor.O noapte lin[ f[r[ lun[S-au pus p`n’ la ai zilei zori.Pe ceriu stele sc`nteiaz[Cu str[lucitele lor raze.|iganii to\i au adormit;Alecu vis prea greu viseaz[+i se treze=te mult uimit:Zamfira l`ng[ d`nsul nu-i!Dar unde e?!.. }n pieptul luiSe bate inima zuliar[}ntru m`nia ]nfocat[.El iese ]narmat afar[,Pe iarba cea ]nrourat[O t[inuit[ urmu=oar[Se vede... El ]n ner[bdareNu merge, ci, pot zice, zboar[.Dar ce amarnic[ mirare!Dup[ movili se v[d ]n zareCa dou[ umbre =opotind...El se opre=te ascult`nd:
Zamfira
M[ duc de-acum.
162
|iganul t`n[r
Mai stai, puicu\[!
Zamfira
Z[u c[ m[ tem, m[ tem, dr[gu\[.
|iganul t`n[r
Da’ pentru ce at`ta fric[,Stai, nu te teme de nimic[,Alecul t[u va fi dormind...— Aici voi ve\i muri iubind!..Alecu groaznic a strigat,S-a repezit =i a =i dat}n inim[ cu iataganul.Mort a c[zut atunci \iganul.Zamfira ]n a=a uimireA zis cu dezn[d[jduire:— Uciga=ule! mi-i fric[De v[rv[reasca ta pornire.
Alecu
+i tu dar l`ng[ d`nsul pic[!(o love=te ]n inim[)
Zamfira
Ah! am iubit! Iubind =i mor...Se rev[rsa de ziu[ zori:Alecu dup[ deal =edeaCu iataganul plin de s`nge+i dou[ trupuri reci privea,
163
Iar c`nd s-au ]nceput a str`nge|iganii to\i pe l`ng[ d`ns’,Atunci mo=neagul cu m`hnire,Nevr`nd a face r[spl[tire,Apropiindu-se a zis:— Fugi, varvar om, tu de la noi,Te du la lumea ta cea mare+i las[-ne ]ntru uitare:Tu e=ti n[scut pentru r[zboi,+i te f[le=ti cu de=teptare,Iar noi ]n r`nduirea soarteiSuntem s[lbatici, dar fire=ti,+tiin\i n-avem pravilice=ti,Nici s`nge nu v[rs[m cu moarte,La suflet ne numim noi mici+i n-am ucis ]nc[ pe nime,Iar tu e=ti varvar! fugi de-aici!Te du, =i Dumnezeu cu tine.Zic`nd aceste, au luat|iganii trupurile moarte,Pl`ng`ndu-le le-au ]ngropat+i s-au pornit ]n alt[ parte.Numai o =atr[ ]n c]mpieR[mase singur[, pustie.A=a c`nd toamna diminea\[Cucoarele se ]narmeaz[+i se pornesc cu strig[t mareLa locuri calde p`n’ la var[,Iar una ce putere n-are,Fiind r[nit[-n aripioare,R[m`ne singur[, p[truns[De m`hniciunea cea nespus[.
164
SATIRE +I ALTE POETICE COMPUNERIDE PRIN|UL ANTIOH CANTEMIR
(Traduceri realizate ]n colaborare cu C. Negruzzi)
PREFA|A AUTORULUI
Satir[ se poate numi acea compunere care prin un stil ve-sel, lu`nd ]n r`s demoraliza\ia, st[ruie=te a ]ndrepta n[ravurileomene=ti; pentru aceasta ea ]n scopul s[u e potrivit[ cu oricealt[ alc[tuire moral[, dar stilul ei fiind mai simplu =i vesel, secite=te cu pl[cere, =i dezv[lirile ei sunt mai nimerite pentru c[de luarea ]n r`s noi ne temem mai mult dec`t de orice pedeaps[.
Satira =i-a luat ]nceputul s[u ]n priveli=tile populare unde]ntre actele tragediilor se v`ra, pentru ]nveselirea privito-rilor, reprezenta\ii comice, ]n care fe\ele ]n chip de satiriprin glume grosiere =i cu totul populare, prih[neau n[ravurile=i relele deprinderi ale cet[\enilor. Aceste ]nf[\o=eri, roma-nii urm`nd grecilor le introduser[ ]n priveli=tile lor, iar apoiafar[ de priveli=ti ]ncepur[ a face verse satirice. Un oarecareLu\ilie deschise drumul lui Ora\ie, Pers =i Iuvenal, =i ace=tiasatiricilor italieni, fran\ezi =i de alte na\ii.
Eu ]n compunerile mele am urmat mai ales pre Ora\ie =ipre fran\ezul Boileau de la carii multe am ]mprumutat]nsu=indu-le cu obiceiurile noastre. Las pre cititorii mei ajudeca de izbutirea ce am f[cut ]ntr-o asemenea nou[ cercarepentru limba noastr[. Noutatea ]ntreprinderii poate c[-mi va
CUPRINS
165
ierta gre=alele stilului; iar acea ferit[ dezvelire a demoraliza\iei]n fa\[, nu o vor critica iubitorii de virtute. De la demoraliza\inu a=tept nimic, c[ci =i lauda =i ocara, dragostea =i ura lor,deopotriv[ le dispre\uiesc.
SATIRA I
C[tre mintea sa
O, minte crud[ ]nc[, a ne=tiin\ei rod,Ast`mp[r[-\i ]ndemnul ce-mi faci c[tre condei!C[ci r[pidele zile pot trece lini=tite,+i slava se c`=tig[ =i f[r[ de a scrie;Iar c[i se afl[ multe ce c[tre ea ne duc,Pe care-un picior vrednic nu poate poticni.Acea mai nepl[cut[ e calea blestemat[De cele nou[ fete, ce umbl[ tot descul\e.Pierdur[ mul\i puterea =i-n cap[t n-au ajuns!}n trud[ =i sudoare ]\i trebui s[ te scalzi,+i care-i r[spl[tirea? Ocara =i dispre\ul!Acela ce la mas[ pe c[r\i se g`rbove=te,|intind la slove ochii, nu locuie=te-n cur\i,Nu are gr[dini m`ndre de marmuri str[lucind,Nici oile-nmul\e=te la turma p[rinteasc[.
Dar adev[rul este c[ muzele n[dejdeAu mare ]n al nostru monarhul tinerel,*De d`nsul ignorantul se-ascunde ru=inat;}n el Apollon afl[ a slavei sale reazem;El foarte mult cinste=te pre muzele-fecioare,Silind s[ ]nmul\easc[ poporul din Parnas,Iar r[ul e acesta c[ mul\i ]n domni f[lesc,
* Petru II n[scut la 12 octombrie 1715.
CUPRINS
166
Sfiindu-se, acele ce ]n supu=i defaim[!Eresul, dezbinarea sunt fiicele =tiin\ei.
Mai mult min\e=te-acela ce e mai ]nv[\at,+i care tot cite=te cur`nd se face-ateu.Criton tr[g`nd metanii ofteaz[ =i c`rte=te,Rug`ndu-=i sf`ntul suflet cu lacrimi umiliteS[ vad[ c`te rele de la =tiin\[ vin,Cum oamenii printr-]nsa ades se r[t[cesc.Copiii no=tri care erau mai ]nainteSupu=i =i bl`nzi la toate pe calea m`ntuiriiP[=eau ca =i str[mo=ii, cu fric[ ascult`ndIdei =i lucruri care nicicum ]n\elegeau;Acuma prin biserici scot scandal din Scriptur[,R[st[lm[cesc =i cat[ s[ afle ]nceputul,Pricina =i sf`r=itul; pu\in[ cinste d`ndLa tagma preo\easc[. N[ravul acel bunCu totul ]l pierdur[. Ei cvas nu vor s[ beie,+i n-ar m`nca p[stram[ m[car orice le-ai face.Ei nu mai =tiu ce-i postul, =i lum`n[ri nu ducLa sfintele biserici, cum fac cre=tinii buni.Socot c[ popii trebui s[-=i caute de slujb[,Iar nu s[ se ]ndese ]n trebi politicale;+i zic cum c[ aceia ce lume-au p[r[sit,Nu trebuie s[ aib[ oriunde =i mo=ii.
Silvan o alt[ vin[ g[se=te-nv[\[turii;+tiin\a, zice, este a foametei pricin[.Noi am tr[it ]n lume, latina ne=tiind,}n mai ]mbel=ugare dec`t tr[im acum.M`ncam mai mult[ p`ine ]n starea ignorant[,+i hrana o pierdur[m de c`nd =tim limbi str[ine.Cuv`ntul meu de n-are putere =i temeiEl ]ns[ nu jigne=te pre nobilii b[rba\i.Prostimea numai cere ]n toate r`nduial[,
167
Iar disputa-nv[\at[ pre un boier nu prinde.A nebunit aceia ce umbl[ ispitindPuterea sufleteasc[ =i marginile ei;+i cel ce ]n sudoare petrece ]ntregi zile,Dorind s[ afle cursul =-a lumii armonie,A lucrurilor reguli din latul univers,Nu face dec`t nuca azv`rle pe pere\i.+i oare prin aceasta o zi c[tre via\[,Sau o para ]n pung[ va mai spori la mine?Pot s[ pricep mai bine c`t fur[ ]ntr-un anV[taful =i chelarul? Putea-voi s[ sporescMai multe bu\i la velni\i, mai mult[ ap[-n iazuri?Nu este mai cuminte =i cel ce-=i frige ochii,Sufl`nd cu ne-ncetare c[rbuni ]nfl[c[ra\i,Ca s[ priceap[ soiul =i firea de metal;C[ci noi cunoa=tem bine ce-i buche =i ce-i vede,+i osebim argintul din aur, din aram[.+tiin\a pentru boale =i cea de buruieniSunt iar minciuni. De pild[, te doare capul r[u,Un doctor ]\i ia m`na, te pip[ie la v`n[,+i de-i vei da crezare pricina e din s`nge.Dac[ sl[bim, ne zice c[ s`ngele-a st[tut;La fierbin\eal[ iar[=i pe loc ]\i d[ r[spuns;C`nd trup viu ]n`untru nu a v[zut niciunul.+i-n vreme ce ne spune pove=ti de-aceste multe,Gr[simea pungii noastre se scurge ]ntr-a lui.S[ nu dormim noi noaptea la stele c[ut`nd,Ca s[ afl[m cursul, s[ le g[sim vro pat[?Schimb`ndu-ne odihna pe curiozitate,S[ =tim oare p[m`ntul se mi=c[ ne-ncetat,Sau luminosul soare? C`nd noi dintr-un ceaslovPutem =ti ziua lunii =i ceasul c`nd se pi=c[!Noi n-avem vro nevoie de-a lui Euclid =tiin\[,
168
Ca s[-mp[r\im p[m`ntul ]n firte =i buc[\i,+i =tim f[r-de algebr[ c`\i bani sunt ]ntr-un leu.Silvan iube=te numai =tiin\a aceea careVenitul ]nmul\e=te =i scade cheltuiala;De nu se-ngroa=[ punga nu vede vrun folos,Ci numai nebunie pentru societ[\i.
La fa\[ ro=ul Luca, ce hojma r`g`ie=te,Ne spune c[ =tiin\a prietenia curm[;C[ noi suntem pe lume crea\i de Dumnezeu,Cu darul cuget[rii ob=te=te s[ tr[im;C[ci ce folos au al\ii, c`nd eu ]nchis ]n cas[Pe mor\i schimb adunarea acelor vii prieteni?C`nd nu mai este alta societatea mea,Dec`t o c[limar[, h`rtie =i condei?Via\a este dat[ spre r`s =i bucurie;De ce dar s[ o facem din c`t e =i mai scurt[?S[ ne l[s[m pl[cerea, =i ochii s[ stric[m,+ez`nd cu ne-ncetare ]n c[r\i acufunda\i?Mai bine cu paharul s[ trecem nop\i =i zile;C[ci rodul vi\ei este l[sat spre veselie,El vorba ]nvio=eaz[, pre oameni ]nvoind,A g`ndurilor grele ]mpr[=tie-orice nor;El m`ng`ie s[racii, pre slabi ]i ]nt[re=te,+i inimile moaie gonind melancolia;Mai lesne amorezul prin mijlocirea luiDe la a sa iubit[ c`=tig[ orice favor.C`nd se vor trage brazde pe-a cerului l[\ime,+i-n loc de flori prin iarb[ vor r[s[ri tot stele,C`nd r`u-=i va ]ntoarce al s[u curs ]nd[r[t,+i vremile trecute din nou vor reveni,C`nd va m`nca monahul ]n post numai scrumbie,Atunci l[s`nd paharul m-oi apuca de carte.
169
Medor se jeluie=te h`rtia c[ stric[mCu scrisul =i tiparul ce nu sunt de folos,}nc`t ]i este team[ c[ n-a s[ mai r[m`ieCu ce s[-=i ]ncre\easc[ zulufii s[i cei m`ndri.El nu d[ pe Seneca un funt de pudr[ bun,Virgil un ban nu face mai mult dec`t Egor,*+i Reks** e mai de treab[ dec`t Ciceron foarte.
De-acest fel de cuvinte urechile-mi sunt pline.Ascult[ deci, o, minte, cum eu te sf[tuiesc:Fii mut[ ca un pe=te, =i nu mai tot vui.Un scriitor se-ndeamn[ prin laud[ a scrie,Iar f[r[ ea t`nje=te, c`nd alt folos nu are.+i p`n[ c`nd tot hul[ drept laud[ s[ r[bd?S[ suf[r ca be\ivul ce n-are vin de-ajuns,Ca popa ce nu poate ]n praznice petrece,Ca t`rgove\ul c[rui lipse=te buna bere?
Eu =tiu c[ tu po\i, minte, a-mi ar[ta curat,C-un desfr`nat nu poate virtutea a sl[vi,C[ scumpul, ipocritul, acel crescut ]n mode,+i care alt[ grij[ pe lume nu mai are,Nu pot s[ nu huleasc[ =tiin\a; dar r[u fac,C[ci vorba lor n-ascult[ b[rba\ii ]n\elep\i.Frumos tu judeci, minte, a=a s[ fie trebui!}n veacul nostru ]ns[, a r[ilor pove\e|in duhul ]n str`nsoare, ]mpiedic`nd =tiin\aCe n-are at`ta numai protivnici =i vr[jma=i,C`\i eu ]n scurt aice acum am ar[tat,Sau care puteam ]nc[ =i mai f[\i= s[-i num[r.Azi cump[na-aurit[ a Temidei se afl[}n m`inile acelor ce raiul ]l deschid,
* Vestit ciubotar pe atunci la Moscova. ** Croitor neam\.
170
+i care adev[rul nu vor a-l auzi.De vrei s[ fii episcop, c-o mantie v[rgat[}nf[=ur[-\i trufia, ]\i pune-un lan\ de aur,Sub mitr[ str[lucit[ ascunde-\i capul sec,+i subt o barb[ lung[ stomacul ]mbuibat.Diaconul s[ mearg[ cu c`rja ]nainte;Te-ntinde ]ntr-o caret[, =i tot blagoslove=te}n dreapta =i ]n st`nga, c`nd e=ti plin de venin.Din aste te-i cunoa=te c[ e=ti arhip[stor,+i to\i cu umilin\[ \i-or zice preasfin\ite.Ce iese din =tiin\[, =i ce folos aduceBisericii? Aceia care sermonuri facA sfintelor loca=e averea nu sporesc,C`nd numai din venituri m[rirea lor se vede.De vrei s[ te faci iar[=i judec[tor drept[\ii}\i pune o peruc[, =i nu ]ng[duiPre cel cu m`na goal[ s[rman j[luitor,Nu crede-ale lui lacrimi, el e deprins a pl`nge.C`nd ]\i citesc docladuri tu dormi pe jil\ ]n ticn[,+i de-\i aduc aminte de vreun paragrafDin legile civile, din dreptul natural,Nu-i asculta; le spune c-aceste toate-s fleacuri,+i pentru cei ]n slujb[ zadarnic[ povar[.Diecilor se cade a r[scoli h`rtii,Judec[torul numai s[ =tie ]nt[ri.La noi n-a sosit vremea, ]n care-n\elepciuneaPreziduia ]n toate ]ncunun`nd =tiin\a+i meritul oric[rui, c`nd to\i se s`rguiauC[tre ]naintare prin mijlocirea ei.Departe suntem ]nc[ de veacul cel de aur!Trufia, lenea, banii opresc ]n\elepciunea;+i ignoran\a \ine a-nv[\[turii loc!Ea-n haine aurite, sub mitr[ se f[le=te.
171
Ea judec[ norodul =i o=tile comand[;Iar biata-nv[\[tur[ ]n strem\e ]mbr[cat[,Din orice cas[ este gonit[ cu oc[ri;De-a ei prietenie cu to\ii se feresc;Ca cei care pre mare au suferit furtun[+i nu vor s[ mai intre ]n slujb[ marinar[To\i strig[: rod nu mai iese de la ad`nci =tiin\i;De=i-i de duh plin capul acelor ]nv[\a\i,Dar punga li-i de=art[ =i m`inile lor goale.Acela care =tie a fluiera ]n flautTrei, patru c`ntece =i a d[n\a u=or,Care cunoa=te soiul de orice fel de vin,Se-mbrac[ dup[ mod[ =i mestec[ c[r\i bine,De-i =i cu din\i de lapte, oricare treapt[ nalt[}i pare foarte mic[ la vrednicia lui;Nu pot s[-l cump[neasc[ nici =apte ]n\elep\i.La oameni nu-i dreptate! Un cleric sec r[cne=te:Eu ]nc[ nu-s episcop dar =tiu de rost ceaslovul,Apostolul, psaltirea ca apa le citesc,Pre hrisostom trec lesne de=i nu-l ]n\eleg;O=teanul care poate abia numele a-=i scrie,Pretinde ca s[ aib[ a polcului comand[.Copistul b[nuie=te c[ nu-i judec[tor,Boierul se-nciudeaz[ c[ nu-i ]n slujb[ pus,C`nd =apte boieri are trecu\i ]ntr-a lui spi\[+i dou[ mii de oameni hr[ne=te pe mo=ie,M[car de=i nu =tie nici scrie, nici citi.
Asemenea cuvinte =i pilde auzind,Ast`mp[r[-te, minte, =i nu fii sup[rat[C[ e=ti necunoscut[, c[ci pa=nica via\[La cel care petrece ]n lini=tit loca=,De=i ur`t[ pare, dar n-are-nv[luiri.
172
Dac[ ]n\elepciunea a vrut s[ te-nzestrezeCu darurile sale, te bucur[ ]n sine,+i cuget[ ]n ticn[ la rodurile ei.Nu te-ncerc[ zadarnic la oameni s[ ar[\iAcele care lumea le sufere, le vede,+i care-n loc de slav[, ocar[-\i vor aduce.
SATIRA II
Filaret — Eugenie
FILARET:
Prietenul meu, spune-mi de ce e=ti ]ntristat?Te v[d la fa\[ galben, iar ochii ]\i sunt ro=i,Pare c[ noaptea-ntreag[ nu ai dormit? Pe g`nduriStai tocmai ca acela, ce vr`nd a fi episcop}=i d[rui zadarnic a sale herghelii.*Tu po\i ca s[ te primbli cu patru cai ]n =ir,S[ por\i bogate haine, =i slugile s[-\i fie}nf[=urate-n aur. Au doar vina\e scumpe,Sau c[r\i pe la dughene n-au mai r[mas de joc?Rudeniile, maica-\i se afl[ s[n[to=i,Norocul te adap[ din cornu-mbel=ug[rii,Nimic nu te opre=te de-a vie\ui-n odihn[.De ce dar taci ca mu\ii =i nu zici un cuv`nt?Nu =tii c`t pre\uie=te un sfat prietenesc,+i c`t[ m`ng`iere ne-aduce-n m`hniciuneC`nd neopri\i de patimi p[zim a lui urmare?
* To\i cunosc pe fostul Arhiepiscop R... carele dorind a se face capbisericii ruse=ti, d[ruia cai din hergheliile sale la to\i acei ce puteau s[-lajute.
CUPRINS
173
A! ]n\eleg pricina de ce e=ti sup[rat.Damon ]n aste zile se-naint[ ]n rang,Trifon primi cordonul, =i Tulie o mo=ie;Iar falnicul t[u nume =i slava str[mo=easc[R`vnirea-\i acea mult[ spre binele ob=tesc,Oricare vrednicie, uitate au r[mas;Zavistnic nu e=ti ]ns[ ca popii la soboare.
EUGENIE:
Ai cam ghicit ]n parte. De=i n-am gelozie,Dar simt c`t[ ru=ine, c`t de cumplit afrontE pentru noi boierii, c`nd v[d un prost \[ranCe poart[ semnul muncii pe m`inile-i asprite,C`nd v[d pre altul care mergea la t`rg cu sacul,Sau cela ce deun[zi vindea la lum`n[ri,Ori pl[cintarul care striga ieri: La covrigi!Cum au ajuns s[ fie ]n cele mai mari trepte,Iar vechea mea noble\e t`nje=te am[r`t[,+i nu pot s-aduc \[rii nici cel mai mic folos!Din vremea Olg[i* ]nc[ avem str[mo=i magna\i;De-atunce p`n[ ast[zi ei fur[ tot ]n slujbe,|iind cele-nt`i posturi ale ]mp[r[\iei.Vezi diplomele mele, urice, spi\e lungi;Mai jos dec`t namesnic** nici un str[bun nu am.Erau iste\i ]n pace =i vrednici la r[zboaie,Cu armele =i duhul odat[ str[lucind.Prive=te sala noastr[ =i vezi-i pe pere\i
* Olga, so\ia lui Igor, fiul lui Riurik, ]nt`iul \ar rusesc. Ea fu cea]nt`i care, primind credin\a cre=tineasc[, se botez[ sub nume de Elena.}ncepu a domni de la anul 950 d.H.
** Namesnic, vi\e-rig[. Acest titlu se da mai ]nainte guvernatorilor deprovincii.
174
T[rii, cet[\i cum sfarm[ =i pre vr[jma=i alung[.}n judec[\i ei iar[=i cu m`inele curateOcrotitori drept[\ii, pe-asupritori goneau,+i azi jeluitorii nu uit[ mila lor,Iar v`rful tuturora a fost al meu p[rinte:De c`nd el nu mai este, r[mase-mp[r[\iaChiar f[r[ m`na dreapt[. El c`nd se ar[ta,Oricare se da-n l[turi, i se-nchina plecat,Mul\ime de-ale=i oameni se t[v[leau pe urm[-i.Cum se ivea de ziu[, la u=a lui gr[mad[Sta cei pre care-acuma norodul ]i cinstesc,+-a c[rora favoruri noi ast[zi a=tept[m!Pre slugi rugau cu daruri mijlocitori s[ fie;Iar dac[-al meu p[rinte cuv`nt le adresa,Uimi\i de bucurie ce-or face nu =tia;}n lacrimi tuturora spuneau de norocireaCe-avur[ s[ vorbeasc[ cu omul acel mare;}n casa lor atunce se bucurau cu to\i,P[rea c[ vro comoar[ ascuns[ au g[sit.Deci judec[ tu ]nsu\i cum trebuie s[-mi par[,C`nd sunt din a=a neamuri sl[vite =i ]nalte,S[ v[d c-am ajuns ast[zi nec[utat s[ fiu,+i neb[gat ]n seam[ ca cel mai ne-nsemnat?
FILARET:
A sup[r[rii tale am ]n\eles pricina.Acuma s[-mi dai voie s[-\i spun a mea p[rere,Vestindu-\i mai-nainte c[ eu dispre\uiescMinciuna, lingu=irea, viclene ]nsu=iri,+i ruga mea roste=te ce inima ]mi spune.
Noble\ea cum c[ este a slujbelor r[splat[
175
Nu este ]ndoial[; folosul ei cunosc.Asemenea cinstire ]ndeamn[ pre cei mul\iSpre fapte l[udate; c[ci oamenii averea,Pl[cerile vie\ii =i traiu-n desf[tare,}n vremile de ast[zi at`ta nu doresc,Ca numele de=erte =-al slavei pustiu fum.Dar ]n zadar sunt toate, c`nd cel ce le pretindeNu se va face ]nsu=i la merite str[buneDestoinic cum se cade, prin osteneala sa.Urice de viermi roase nu sunt m[rturisiriDe vrednicia noastr[; virtutea este numaiDovad[ de noble\ea acea adev[rat[.
Spune-mi, l[s`ndu-\i lenea, povara de o=teanPurtat-ai vreodat[? Gonit-ai pre vr[jma=i?Asigurat-ai \ara l[\ind a ei putere?La masa judec[\ii uitat-ai p[rtinirea?Norodul u=urat-ai de d[ri, de asupriri?Sporit-ai cu-al t[u merit al statului venit?Cu pilda ta-ndemnat-ai pre oameni la virtuteSt`rpind prin sfaturi bune n[ravurile rele?+tii a-\i p[stra curate =i cugetul =i m`na?Nu-\i sunt sup[r[toarea celor s[raci lacrimi?De e=ti drept, nezavistnic, ]ndur[tor =i bl`nd,De crezi c[ e ca tine fie=tecare om,Atunci cu bun[ seam[ po\i zice c[ e=ti nobil,Po\i crede c[ cu Ector =i cu Ahil e=ti rud[;Cezar =i Alexandu =i to\i b[rba\ii mariC[-\i sunt str[mo=i socoate-i de-\i plac =i de-i voie=ti.Dar nu te folose=te de-ai fi chiar fiu de rege,C`nd n-ai ]ntru n[ravuri de-un c`ine osebire.Pe Neibu=* ]l ]ntreab[ =i-\i va m[rturisi
* General-maior Neibu=, prieten autorului, mare iubitor de bere.
176
C[-i place berea foarte, iar drojdiile nu;Cunoa=te el prea bine c[ nu este ]n drojdii,Nici gustul, nici dulcea\a care era ]n bere.E mare osebire din nobili s[ te tragi+i ]nsu\i s[ fii nobil. }n slobozi =i ]n robiAcela=i s`nge curge; =i to\i au trup =i oase.Cuvinte ]n=irate pe l`ng-un falnic numeNu pot s[ t[inuiasc[ a noastre r[ut[\i.Iar relele n[ravuri la cei ]n\elep\i =tergAducerea aminte de ]nvechita slav[;+i cioara l[udat[ cu penele str[ine,R[m`ne f[r[ ele de jale =i de r`s.
Nu este cu dreptate nici trebui-a uita+i slujba str[mo=easc[ la str[nepot de merit;}ntunecat e ]ns[ al nostru duh atunceC`nd toat[ temelia pe spi\[ r[zem[m.}mpov[ra\i de vreme se darm[ st`lpii vechi,De nu le vom da sprijin c`nd cere trebuin\a.Str[mo=ii ]\i l[sar[ f`nt`ni de ap[ limpezi,Dar ca s[ bei din ele-\i trebui vas curat,+i s[ te pleci, c[ci apa ]n gur[-\i n-a veni.
Tu ]nsu\i zici c[ slav[ au c`=tigat str[buniiPrin fapte l[udate =i prin n[ravuri bune:}ntru r[zboaie unul a tras nevoi =i r[ni,Pe m[ri s-a luptat altul cu valuri, cu vr[jma=i,Iar cel[lalt dreptatea a cump[nit-o bine,+i to\i deosebite au ar[tat talente.De imitai acelor, cuv`nt tu ai aveaS[ strigi de ce ca al\ii nu e=ti recunoscut.
Ca aurul pre piatr[, te cearc[ tu pre sineS[-\i vezi a t`nguirii =-a s`ngelui dreptate.Pe c`nd cuco=ul c`nt[ la rev[rsat de zori,C`nd soarele pe dealuri ]ncepe-a str[luci,
177
Str[mo=ii t[i cu oastea ie=eau la c`mpul slavei,Iar tu subt adamasc[ cu sufletul, cu trupul,Acufundat ]n pufuri s[lbatic hor[ie=ti,+i tocmai dup-amiaz[ deschizi umfla\ii ochi,Tragi o c[scare lung[, mai dormi ]nc-o bucat[,Te scoli, te-ntinzi, trei ciferturi; a=tep\i ca s[-\i aduc[Cafeaua, ciocolata, sau ceaiul chinezesc.Din a=ternut ]ndat[ drept la oglind-alergi;Aici apoi e grija =i truda cea mai mare.Spinarea ]\i acoperi c-o hain[ femeiasc[,Zulufii dup[ reguli ]n r`nduial[-i pui,}i ]ncre\e=ti pe frunte, pe rumenii obraji,+-o parte dup[ ceaf[ ]n s[culte\ s-ascunde.De ast[ iscusin\[ se mir[ cei ca tine,Iar tu te-nc`n\i de sine precum un nou Narcis.}n str`mt pantof piciorul cu sila gr[m[dind,De b[t[turi durerea te face-olog s[ umbli.|i-ai pus o hain[ care pl[te=te o mo=ie,+i slugile asud[ p`n[ ce te g[tesc.C`nd statul lor romanii au vrut s[-ntemeieze,At`ta osteneal[ eu cred c[ n-au avut,C`t cei ce au s-aleag[ colorul hainei tale,Caftanul cum s[ fie cu moda potrivit,Cu v`rsta =i cu locul, cu timpul ce va fi.}n t`rg nu suferi verde, nici vara catifeaua,Nici iarna s[ luceasc[ nu vrei m[t[s[ria,Ci toate s[-=i p[zeasc[ a sale legi =i r`nd.Precum p[ze=te popa a toacei ceas =tiut.
C[l[toria-\i lung[ prin \[rile str[ine,Cu-at`tea cheltuiele =i trud[ ne-ncetat[,Se-ncheie ]ntr-acestea, c[ banii cheltuindAi ]nv[\at cum straiul pentru a fi frumosTrebuie s-aib[ falduri =i late =i v`rtoase;
178
De buzun[ri, de m`neci, =tiin\[ ai deplin[,+i dec`t Reks mai bine tu =tii s[ potrive=tiCroiala dup[ mod[, colorul dup[ timp.Iube=ti acele mese s[tule =i be\ive,Unde o ceat[ mare de mincino=i prieteni,Cu-ademeniri viclene auzu-\i m[gulesc;Iar tu ]n ]ng`mfare, cu capul ame\itTe umfli ca be=ica, crez`nd c[ nici subt um[rNu-i vrednic s[-\i ajung[ oricare om pre lume.Dar uit[-te, o vi\[ de-at`\ia mari boieri!Cum to\i ace=ti prieteni ce-n fa\[ te sl[vesc}ndat[ ce-s afar[, te r`d =i te defaim[.Cur`nd va sosi vremea s[-=i bat[ joc de tine+i-n fa\[, c`nd tu banii din pung[ vei sf`r=i.De buzele viclene =i vorbe dulci m[ tem!Iar tu gr[be=ti sosirea acestei vremi fatale,C[ci c[r\ile pestri\e nu-\i mai lipsesc din m`n[Cu ambe m`ini ]mpr[=tii un bine-agonisit,Cu munc[ =i sudoare, de vechii t[i str[mo=i.Nu-i cea ]nt`i mo=ie =i cea ]nt`i giread[Trecute de la tine la m`na econoam[,Ce se hr[nea-nainte cu foi =i cu ciocan.Infierb`ntat de patimi, de-a lor dureri cuprinsAdeseori obrajii puind pe bra\e albe,Petreci =i zi =i noapte ]n moal[ ver=unie;+i numele acelor ce stau pe-ai t[i pere\i}n cadre aurite abia le po\i citi.}\i trebui ]nlesnire de ochi str[ini =i minteS[ po\i numi tu =an\ul acel de ap[rareCe sap[ la cetate osta=ul iscusit,S[ po\i cunoa=te unde e zidul zdruncinatDe stra=nica izbire a boambelor aprinse+i unde spart de min[ s-a pr[bu=it p[m`ntul;
179
De ce aici o parte de oaste ]n carréS-a=eaz[, iar dincolo se cere ajutor.La cetele r[rite de plumburi uciga=e,+i-n ce putere ]nc[ se bizuie vr[jma=ul.O mare iscusin\[ =i multe ]nsu=iriS[ aib[ se cuvine un vrednic comandir.C-o singur[ ochire el trebui s[ str[bat[A du=manului planuri =i c`mpul b[t[liei.(Un ceas de ne-ngrijire e primejduitor!)S[-nt`mpine oricare viclene uneltiri;Osta=ii lui s[ fie ]ntru ]ndestulare,+i c[tre el s[ aib[ iubire iar nu fric[.P[truns de-a sa bl`nde\e, norodul mul\umitP[rinte s[-l numeasc[, de binef[c[tor;De el s[ se-ngrozeasc[ ai \[rii numai du=mani.}mpodobit cu minte, =tiin\[, vitejie,S[ fie cu r[bdare un lucru ]ncep`ndPre care s[-l sf`r=easc[ cu grab[ =i curaj,Precum din fulger cade ]nfl[c[ratul tr[snet.Smerit ]n norocire, statornic ]n nevoie,N[dejdea s[ nu-=i piard[ c`nd soarta-l va l[sa.At`te =tiin\i nalte, at`te mari virtu\iA c[rora nici nume n-ai auzit vrodat[,Soco\i c[-i greu s[-ncap[ ]n tidv[ muritoare,Precum e greu v[taful s[ nu fie t`lhar,S[ nu m[n`nce bine un gros judec[tor.
Cum s[-\i ]ncredin\eze corabie, c`nd barc[N-ai c`rmit vrodat[? Pe iezu=or la \ar[Abia te sui ]n luntre =i te ]ntorci la mal,C[ci apa lui cea lin[ te umple de fiori.Acel ce-nt`ia dat[ c[l[tori pe mare,Statornic avu suflet =i inim[ de-aram[!}mprejurat de moarte de pretutindeni e=ti!
180
C-o sc`ndur[ sub\ire de d`nsa osebitC`nd sufletul t[u cere mai mare desp[r\ire;Ideea mor\ii numai ]n tremur te aduce.Iar martori vitejiei nu ai dec`t pre robi,Ce nu-\i ]ntorc cuv`ntul =i cred orice le spui.Mai multe daruri trebui un bun c`rmaci s[ aib[,Deprins din crud[ v`rst[ cu unda-n=el[toare,Cu-at`t mai mult se cade s[ fie ]ndr[zne\,Cu c`t talazul m[rii e mai primejdios.C`nd Creatorul vecinic a sa ]n\elepciuneAu insuflat-o lumii, =i toate-n armonieAu r`nduit s[ fie, el cerul pres[r[Cu stele luminoase spre a c[l[uziPre c[l[tori pe ape cu acul cel magnetic,Prin care sigur calc[ a m[rilor ad`ncuri,Lu`nd c[l[uzire din cerul ]nstelat.C`nd spaima ]ngroze=te pre prostul marinar,C`rmaciul vrednic =tie de st`nci s[ se fereasc[,De \[rmurile-acele ce sunt primejdioase,+i scap[ de furtun[ ]n portul cel dorit.A urm[ri pre du=man =i v`ntul a-i lua,A se lupta cu d`nsul la vreme priincioas[E iar[=i vrednicie a celui ce comand[Corabia pe mare ca oastea pe uscat.Tu n-ai visat ]n via\[ ochian[ =i compas,Precum nu =tii ce este atacul =i asaltul.
A lui Adam urma=ii s[ judece e vrednicAcel ce are suflet =i cugetul curat,Ce nu se c`rmuie=te de m`r=av interes,+i nu socoate banii dovezi neprih[nite.De fric[ sau n[dejde el nu se st[p`ne=te,Nu face osebire ]ntre frumos =i slut,Bogatul =i s[racul, cel ]n\elept sau prost,
181
|[ranul =i boierul la el sunt deopotriv[;Dreptatea-i este numai iubit[ =i aleas[.+icana veninoas[ =i bunul ei prietenDiacul viclean, lacom, nu-l pot ademeni,De=i ei cu-am[gire orbesc pre orice om.Judec[torul vrednic trebui s[ priveghezeCa v[duva s[rac[ s[ nu se asupreasc[,Nemernicul, orfanul, s[ afle ajutor,Iar cel ce-i ]mpileaz[ s[ fie pedepsit.De legile naturii =tiin\[ are bun[,A=ez[m`ntul \[rii des[v`r=it cunoa=te;Ucazele lui Petru care ne-au re-nnoitDin m`n[ nu le las[; drept prav[\ ]i slujesc.Asemene plecare ]n tine nu se afl[:S[racul vars[ lacrimi, tu r`zi de-a lui durere,Ba\i robul f[r[ mil[ cu suflet ]mpietrit,Pentru gre=eal[ mic[: Au nu-i ca tine om?Au nu =tii c[ cruzimea la fiare este dat[?De=i tu nu str`ngi banii, dar c[tre ei e=ti lacom;Risipitorul are iubire de argint,+i chipuri legiuite dup[ a lui p[reriSunt care pot s[-i umple cu aur seaca pung[:El are trebuin\[ de bani ]n toat[ vremea,C[ci f[r[ ei degrab[ pl[cerile-i se sting;Cuvintele drept, lege, ]i par arabice=ti.
Ei bine, zici, destoinic nu sunt de-acele locuri,Dar nu pot purta oare ca Clit cheia de aur?Ce merite el are? Ce slujbe a f[cut?+i dintre sfera noastr[ cu ce s-a osebit?
Pe Clit lumina zilei ]n a=ternut nu-l afl[;El casc[ cu r[bdare =ez`nd prin anticameri;Spinarea nu ]=i cru\[ f[c`nd ]nchin[ciuniChiar mu=telor ce zboar[ la nasul celor mari.
182
Clit are iste\ie =i vorbele-=i m[soar[;Pre to\i ]i m[gule=te, pre nimene nu crede,}n trebi numai =-arat[ adev[ratu-i g`nd.El nu se t`nguie=te oric`t de-ar osteni;Neobosit, statornic, la \elul lui alearg[.Norocul ]i ajut[, =-acesta-i singur merit,Pre care el ]l cere de la iubi\ii lui.Clit ]ns[ are-n sine ceva de imitat,Pentru acela care dore=te s[ petreac[Via\a lui la curte, c[ci altfel l`ng[ foc,Aripile de cear[ ]n grab[ se topesc.O gur[ mai p[zit[, o fa\[ ce u=orSe poate din triste\e schimba ]n bucurie,A=a precum prilejul sau trebuin\a cere;Priete=ug oric[rui ]n fa\[ ar[t`nd,Smerenie, agerime, =i duh p[trunz[tor,Aceste-s atributuri ce trebuie la curte.Iar cea mai l[udat[ a celuia e cale,Ce f[r[ de sfial[ vorbe=te adev[r,M[car c-adese trebui s[-l \ie mistuit,S[ nu-l ]mbrace ]ns[ cu hainele minciunii.Ferice cine \ine m[sura cea de mijloc!Cu minte cump[tat[, la vorba lui pl[cut,Purtare delicat[, de-a pururea av`nd;Nu sf[tuiesc pre nime ca s[ se lingu=easc[Dar mi-e ur`t[ foarte de=arta fudulie.La tine ]ns-aceste s[ caut nu cutez,Am bun[-ncredin\are c[ n-oi s[ le g[sesc.
}n scurt, zadarnic este a ]n=ira mai multeC`nd tu nu ai nici unul din darurile-aceste.}ndreapt[-te, dr[gu\[, de vrei a fi =tiut,Iar p`n[-atunce rabd[ =i nu te sup[ra.Defecturile tale subt str[mo=easca umbr[,
183
De-ai fi ]n orice treapt[, nu pot s[ se doseasc[.Curat trebui s[ fie acel ce s-a suitLa locul unde lumea se uit[ ne-ncetat.
S[ zicem c-ale tale purt[ri =i vrednicieDestoinic te arat[ de-naint[ri, de slav[;Deci carii cu nedreptul de ele te lipsescSunt de jelit c[-n tine folosul nu pricep,Dar nu trebui s[ judeci, a lor gre=eal[-i oare,Sau tu te crezi pe sine mai mult dec`t ai merit?
Nu prinde gelozia pre un boier de neam,Precum nu prinde =eaua =i fr`ul pe m[gar.Ar fi mai de iertare la unul de acelaAtunce s[ se pl`ng[ c`nd vede pe-un nevrednicT`mpit ]ntru n[ravuri, precum =i ]ntru neam,Ce n-are vrun alt merit dec`t un orb noroc,Ce nu-i iubit de nime, nici \[rii de vro treab[.Dar c`nd din ]mpotriv[ pre un b[rbat g[sescCare prin fapte bune ]nal\[ neamul s[u,Atunci s[-i par[ bine de vrednicia lui.De ce dar s[ te superi c`nd vezi ]naintareaLui Tulie, lui Trifon? De ce s[ te m`hne=ti?Ei prin purt[ri cinstite =i prin credin\a lor,+tiur[ s[ aduc[ la patrie folos.
Str[mo=ii lor, ce-i dreptul, nu sunt din vre mea Olg[i,
Senatori =i namesnici puternici nu st[tur[;A lor cu-a ta noble\e nu pot asem[na.Dar asta nu-i nimic[, c[ci ei =i-au ]nceputNoble\ea de la sine, precum ]n vremea vecheStr[bunii t[i, c`nd ru=ii de greci se cre=tinar[.Ei nu erau atunce cum mai apoi au fost;+i cel ]nt`i dintr-]n=ii ce nobil s-a numitAvea mai mic[ slav[ =i nume dec`t Trifon.
184
Adam boieri pre lume nu a n[scut nici unul;Doi fii avu, din care unul era p[stor,Iar altul ]n sudoare cu sapa se hr[nea;+i Noe c`nd potopul a ]necat p[m`ntulSc[p[ plugari ca d`nsul ce-aveau n[ravuri bune;Dintr-]n=ii to\i ne tragem. +i unul mai cur`ndL[s[ cimpoiul, sapa, iar altul mai t`rziu.
SATIRA III
C[tre Teofan arhiepiscopul Novgorodului
Arhip[stor sl[vite! Tu, c[ruia puterea}n\elepciunii nalte a spus a sale taine,+i toate de pe lume pre larg \i-a ar[tat,O, Teofan! Tu care pricepi =i ]n\elegiOri c`te-o minte-ntreag[ a le cuprinde poate!R[spunde-mi: c`nd natura a ]nzestrat pre oameniCu trup =i judecat[, tot ea le-a ]mp[r\it+i patimile care ]i \in ]n jugul lor,Sau r[ului acestui un alt izvor se afl[?
Tu la Hrisip arunc[ acea ]nt`i privire:De este zi sau noapte, de-i glodul la genunchi,El Moscva-n toat[ vremea colind[ de trei ori,+i masa de cu sear[ mai grabnic o sf`r=e=te,Dec`t ]n zi de praznic un pop[ liturghia,Nici somnul, nici odihna nu-l prinde ca pre al\ii.Pe c`nd coco=ul c`nt[, el este-acum ]n t`rg,Chiar via\a nu ]=i cru\[, unde c`=tig prive=te,+-abia sosind din China ]n alt[ parte pleac[.El nu se ]ngrije=te de v`rsta sa, de timp,De valurile m[rii nu-i pas[ nicidecum.
CUPRINS
185
Cu p[rul alb =i g`rbov, cu nici un dinte-n gur[,La marfa lui g`nde=te, iar alt[ grij[ n-are;C`nd cump[r[ se roag[, se-nchin[ pentru-n ban,C`nd vinde este ieftin numai la jur[m`nt.S[ cau\i toat[ Moscva nu afli alt ca d`nsulS[ =tie cum s[-mpart[ un rup ]n patru grefuri,Un cifert din cot s[ fure =i litrele din ochi.Nu arde lum`nare, nu face iarna foc,El tremur[ mai bine dec`t s[ cheltuiasc[,+-adeseori ]n cas[ tr[ie=te f[r[ slug[.C[me=a nu ]=i schimb[ cu s[pt[m`ni ]ntregi;Prostirile-i ]n patu-i de negre putrezesc;Un singur caftan are r[mas numai urzeala.De vede la o mas[ trei feluri de bucateSe mir[ zic`nd: Doamne! Ce cheltuiele mari!
G`ndi\i c[ Hrisip poate munce=te ]ntr-at`tPentru ca s[ adune cu ce s[-=i \ie via\a,+i se str[d[nuie=te ca-n urm[-i s[ nu laseFemeia lui s[rac[ c-o cas[ de copii?O nu! De bani ticsite sunt sipetele lui,Din care-acum o parte rugina o m[n`nc[,+i singura lui rud[ e un nepot cu stare.Zg`rcenia! nu alt[ munce=te pre Hrisip;El str`nge =i adun[ movilele de bani,Av`nd pl[cere numai s[-i vad[ mul\i gr[mad[;Iar dac[ mie-o sum[ mai mic[ ]mi ajunge,Apoi la l[comie de ce s[ fiu supus?}mi pare c[ se poate Hrisip asem[naCu unul care merge la r`u s[ beie ap[,De=i e mai departe, pentru c[ este mult[,Iar nu la izvora=ul ce curge l`ng[ el.Dar oare-atunci mul\imea cu ce-l va folosi,C`nd unda s[p`nd malul de subt a lui picioare,Va ]nghi\i pre lacom ]n valurile sale?
186
Clearh dispre\uie=te iubirea de argint.Din cap p`n-]n c[lc`ie ]n aur str[lucind,Palate m`ndre are ]n Moscva =i afar[,}mpodobite toate cu mare bog[\ie.El \ine mas[-ntins[; tac`murile luiNu au vro osebire din cele-mp[r[te=ti,Din cas[ p`n-la scar[ stau slugile-n=irate}n haine aurite, l[s`nd prin mijloc caleS[ treac[ c[rturarii =i cei lingu=itori,Ce patimile-a\`\[ cu sfaturile lor.Cu fete desfr`nate averea-=i risipe=te;De-a pururea pl[cerii deschide drumuri nou[.De=i ]n lume pare ca Crezus de bogat,A lui venituri ]ns[ pe-a mele nu ]ntrec;C[ci el le cheltuie=te ]n patru zile numai+i toat[ a lui pomp[ e de ]mprumutare,F[cut[ cu-njosite mijloace =-am[giri.Spore=te datoria, dob`nzile sporesc,P`n-ce Clearh al nostru ]nchis se pomene=te,S[rac ca vai de d`nsul, l[s`ndu-=i creditorii}n dezn[d[jduire cu lacrimi pe obraz.Pe doi, trei s[r[cindu-i, pre al\ii mai mul\i =ire\i,Care-au p`ndit prilejul i-a pus ]n bun[ stare.Din zori de zi Menandru alearg[, urm[re=te,Ascult[ ce se face prin case =i prin t`rg,+i ce porunci ie=ir[ acum mai de cur`nd.De orice schimb[ri nou[, de orice-naintareEl afl[ mai nainte, =i tot ce se lucreaz[Ca tat[l nostru =tie. El e mai mul\umitTrei zile s[ posteasc[, dec`t a nu aflaCe veste curierul din Persia aduce,Ce fat[ se m[rit[, ce t`n[r se ]nsoar[,Care cui face curte, cine s-a g`lcevit,Cine ]n c[r\i asear[ mai mult a c`=tigat,
187
Cine-a venit, =i care ie=i din t`rg afar[,Cui se n[scu prunc, cine s-a dus ]n ceea lume?
O, c`nd boierii no=tri =i-ar =ti trebile lorCum =tie el pe-a altor, nu i-ai vedea umbl`ndC-o gloat[ numeroas[ de creditori pe urm[!Nu i-ar fura vatajii =i ar tr[i mai bine!
Apoi c`nd novitale destule-a adunat,}ntocmai ca o bute umplut[ cu vin nouCe fierbe, sf`r`ie=te =i d`nd afar[ dopulSpumosul vin cu vuiet pe vran[ n[bu=e=te,Asemene Menandru nu poate mistuiNimic din c`te =tie; =i de-ai avut p[cat,S[ te-nt`lne=ti cu d`nsul, ]ndat[-ncepe-a-\i spune}n tain[ la ureche o sut[ de ve=ti nou[,Ce zice c[ le =tie din foarte sigur loc,+i \i le spune numai pentru priete=ug.El le alc[tuie=te dup[ a lui p[rere,+i rareori se-nt`mpl[ la doi s[ spuie una.Minciuna lui o crede adese ]nsu=i el,C`nd la auz ]i vine din cas[ de magnat.Sf`r=ind, din ochii-\i piere, precum judec[torulDe-mpricinat s-ascunde c`nd =tie c[ bani n-are;Se duce s[ mai umple pre al\ii cu minciuni.
Longhin te ame\e=te, de=i nu =tie ve=ti,Fere=te-te de d`nsul, =i nu-l pofti la mas[De n-ai f[cut gustare, c-apoi cu bun[ seam[R[m`i pe toat[ ziua fl[m`nd =i nem`ncat.}nt`i el ]\i ]n=ir[ solii de complimenteDe la copii, nevast[, apoi ]\i b[nuie=teC[ n-ai fost pe la d`nsul de-at`t amar de vreme,C`nd =tii c[ iese din\ii copilei lui acum,C-a fost ]n fierbin\eal[ =-a pl`ns ne]ncetat.Pe fata cea mai mare e gata s-o m[rite;O d[ dup[ un t`n[r frumos, bogat =i nobil,
188
C-un an mai mare numai dec`t copila lui.Izvodul ]\i cite=te de zestrea care-i d[,+i toat[ garderoba p`n-la un fir de a\[.Nu-i mult de c`nd b[ietul =i-a pus la azbucoavna+-acum e de mirare cum poate sloveni.S-a apucat la \ar[ s[-=i fac[-un mare iazA c[ruia plan iute din buzunar ]l scoate;De l-a uitat acas[ ]ncepe a \i-l face,Cu\ite, furculi\e pe mas[ ]n=ir`nd.Mo=ia-\i o descrie cu tot venitul ei,Productele anume ]n ce timp au fost str`nse;Pre to\i proprietarii de la potop \i-i spune+i cum acea mo=ie la el a ]nc[putCurm`ndu-se procesul ce-avea c-un unchi al s[u.Vei fi ferice ]nc[ dac[ pe l`ng[-acesteN-a vrea s[-\i povesteasc[ de la Azof asaltul;}\i trebui o zi ]ntreag[ bravurile s-ascul\i,Minuni de vitejie ce el a ar[tat,+i c`t[ iscusin\[ de ager comandirA dezvelit acolo ]nfrico=`nd pre du=mani.Aici apoi pe-ntregul croie=te la minciuni,+i nu g[se=ti pe urm[-i o umbr[ de-adev[r.
Dar unde se pot toate descrie cu-am[runtul?Nu sunt at`te fire ]n snopuri de gr[un\e,Nu jur[ precupe\ul mai multe ori pe an,Nu fur[ de la oc[ mai dese un cr`cimarSc[p`nd de judecat[ =i de globiri prin mit[,Dec`t limbutul nostru ]n=ir[ la o mas[.El nici se mai r[sufl[, asud[ povestind,Se teme s[ tu=easc[, =i crede-n g`ndul s[uC[ limb[ n-ai ]n gur[, e=ti totul o ureche,Nu-\i las[ pic de vreme s[ zici =i tu o vorb[.
189
Acufundat ]n g`nduri smeritul Varlaam,C`nd intr[ ]ntr-o cas[ se-nchin[ p`n[ jos,Pre to\i ]i saluteaz[ =i-ntr-un ungher se pune,Plec`ndu-=i ]n jos ochii, gr[ind din v`rful limbiiMetaniile trage, p[=e=te-ncetinel.}nfrico=atul nume al Domnului HristosLa toat[ vorba-l pune. Plecare mult-arat[S[ fac[ paraclise, =i lum`n[ri s[ duc[,Ne]ncetat f[le=te pe-ale=ii credincio=iCe-a sfintelor loca=e m[rire o l[\esc,+i ridic`nd biserici cu-averi le ]nzestreaz[.Ferice de-al lor suflet! Cereasca desf[tarePre d`n=ii ]i a=teapt[; lor raiul e deschis.Nu fi\i la ]ndoial[ c[ vorbele-i privesc,Spre a spori — de poate — a clerului venituri;Acei ce la biserici au d[nuit avereaDin care el se-ngra=[, sunt foarte l[uda\i.Nimic alt nu place at`t lui Dumnezeu,+i numai prin aceasta la rai deschidem cale.El carne nu ia-n gur[ la mesele str[ine,Nici vin nu vrea s[ guste, dar nu e de mirat;Un gras clapon acas[ ]ntreg ]l osp[t[Sp[l`ndu-l c-o butelc[ de vin unguresc dulce.Pre cei supu=i la pofte trupe=ti ]i t`nguie=te,De=i el pe sub gene cu ochi sc`nteietoriLa s`nul alb =i ginga= se uit[ pe furi=;Eu ]ns-]mi spun p[catul, nu mi-a= l[sa nevastaC-un cuvios ca d`nsul s[ fac[ cuno=tin\[.El zice: de m`nie s[ fugi, s[ te fere=ti,S[ nu \ii minte r[ul, dar singur este r[u.Pe-al s[u vr[jma= ]n sine ar vrea s[-l pr[p[deasc[,+i cu necontenire de moarte-l prigone=te.G`nde=te tic[losul c[ poate ]n=elaPre Cela ce cunoa=te pe-ai lumii r[i =i buni!
190
Din faptul zilei Foca la cei mari prin antreturiA=teapt[ cu prezenturi; ca cel mai de pre urm[Ciocoi se ]njose=te spre a intra-n favor,Dorind s[ zic[ lumea: vede\i cum ]l cinstescPre Foca to\i boierii? Cum ]l poftesc s[ =ad[+optindu-i la ureche interesante lucruri?}n t`rg zidi o cas[, mari sume cheltuind,Prin care-o s[-i r[m`ie copiii cer=etori,Dar numele-i cu slav[ s-a pomeni ]n veacuri.Cu genealogi=tii el are cuno=tin\[,+i cu-autorii c[ror le d[ bani de ajunsCa s[-i l[\easc[ slava prin scrierile lor.Deun[zi — cine =tie? — ce-a dat pe o bro=ur[Ca s[ se tip[reasc[ c[ e de d`nsul scris[.V[z`nd c[ sunt la cinste cei ]n r[zboi r[ni\iR[bd[ s[-i ciunte nasul =i pieptul ]=i dung[.Alearg[ ca besmetic ]n lume dup[ slav[,C`nd slava o dau numai n[ravurile bune.
Glicon la al\ii merit nu afl[ nicidecum.De este oarecine pl[cut =i priimit,Un altul de petrece via\[ l[udat[,Ori cineva prin arte al s[u neam ]=i m[re=te,Sau are b[rb[\ie pe ap[ =i ]n foc,Ori cel ce ]n r[zboaie pre du=mani a ]nvins,+-acel la ce legi bune a introdus ]n \ar[, —To\i n-au f[cut nimic[, Glicon din ]mpotriv[,Pre el numai se crede de om des[v`r=it.Rostirea-i o minune; purtarea-i un model,Ce poate s[ slujeasc[ de pild[ tuturora.De-=i face o idee, din ea nu-l po\i abate;Se mir[ cum de \arul nu a ]ncredin\atP`n[ acuma \ara la c`rmuirea lui,+-]n mintea lui nu-ncape cum dup[ el n-ofteaz[,
191
Orice copil[ ce simte amorului v[paie.Pre el se stim[ numai, de d`nsul este plin,Crez`nd c[ neamul nostru de-atunci e fericitDe c`nd el ca luceaf[r a r[s[rit pe lume;G`nde=te c[ vederea, auzul sunt l[sateLa oameni, ca s[ vad[, s-asculte ale luiM[re\e ]ntreprinderi, c[ci spre acest sf`r=it,Aceste dou[ sim\uri avem de la natur[.Clites dispre\uie=te de=ert[ciunea lumiiMai mult dec`t monahul ce lumea a l[sat;Via\a ]=i petrece de-a pururea voios.Umflat, la fa\[ buged, cu ochii ro=i =i tulburi,}n =ase luni de zile bea tot p`n-la c[ma=[.}i tremur[ tot trupul, picioarele =i m`]ni,Cum tremur[ pe pietre c[ru\ul h`rbuit.Dispre\uit de oameni, s[rac ca vai de d`nsul,O soart[ mai ferice ]n lume nu dore=te,C`nd are dinainte paharul plin de vin.Cu-at`ta e mai vesel, cu-at`t mai mul\umit,Cu c`t e mai aproape de starea animal[.
}n adun[ri c`nd intr[ Ircan cote=te-mpinge,Ca barca printre valuri prin to\i ]=i face locS[ treac[ ]nainte, s[ fie cel ]nt`i.La mese c`nd se afl[ tot schimb[, porunce=te,S-aduc[ alte blide, s[-i dea alt soi de vin;El mai ]nt`i ]ncepe s[-nchine s[n[t[\ii;To\i trebui s[ at`rne de la a lui pove\e.C`nd te ]nchini la d`nsul, sprinceana de ridic[,+-abia din ochi de-\i face un semn mul\umitor,S[ =tii c[-n mare cinste atunci la d`nsul e=ti,C[ci foarte rar se-nt`mpl[ s[ zic[ =i vro vorb[.Materia din care el a ie=it pe lumeN-a fost precum a noastr[ ci mult mai de bun soi;A noastr[-i lut de tin[, a lui de por\elan.
192
Sozim la el se uit[ c-o aprig[ z`mbire+i-mi spune la ureche cu limb[ veninoas[:“Ircan mai bine-ar face s[ nu uite-al s[u bunCe sta pe la r[spinteni cu traista-n =old,+i pre a sa bunic[ ce-a fost sp[l[tori\[;S[-=i m[sure purtarea precum i-a fost =i neamul,S[-=i mai ]nchid[ gura, c-atunci prin boiul s[uTot ar putea s[-n=ele vrun n[t[r[u, vrun prost,+i marea-i nerozie n-ar fi a=a v[zut[.”Sozim are dreptate, ar fi mai bine ]ns[Chiar lui Ircan s[-i deie acest sfat priincios,Dec`t de el s[ r`d[ cu al\ii ]n zadar;(Acest fel hulitorii defaim[ totdeauna;Nici cinstea, nici virtutea de gura lor nu scap[.)Sozim cu-a=a asprime ]i judec[ pre to\i:“C-o undi\[ de aur mult ginga=ul SilvanA prins pre virtuoasa vecina sa prea lesne.La masa lui Procopi n-avu ce s[ m[n`nce.A Nastei frumuse\e e-n =ipuri =i cutii,Albea\a, rumeneala o cump[r[ din t`rg.Clement judec[torul nimic nu face singur,Numai prin ochelarii diacului cite=te.”Nici v`rst[, nici prieteni, nici rudele, nici rang,}nveninata-i limb[ nu pot ast`mp[ra.+i eu ziua aceea numesc nenorocit[,}n care mi se-nt`mpl[ s[ m[-nt`lnesc cu d`nsul,C[ci =tiu c[ este gata a m[ gr[i de r[u,}ndat[ ce din ochii-mi, se face nev[zut.
El este-adev[rat[ societ[\ii cium[,Dar mult e mai de groaz[ Trofim cu limba dulce,C[ci vorba rea adese defectele hulind,Pe nesim\ite-ndreapt[ pre omul ]n\elept,Cu laudele ]ns[ Trofim nu face alt[,
193
Dec`t mai mult spore=te pre n[t[r[i la num[r.Noi lauda a crede plecare mare-avem:Ea-n inim[ se v`r[, =i de g[se=te-n ea,Sc`nteie de virtute, o stinge =i o seac[.Tot omul pe-ast[ lume e iubitor de sine,+i o ]ncredin\are de laud[-i de-ajunsCa s[ ne r[t[ceasc[ din drumul acel drept.C`nd Tit deschide gura, Trofim se minuneaz[De vorba-i iscusit[; ascult[ =i ]ndeamn[Pre to\i s[ ieie seama, s[ nu zic[ nimic;Nici sufl[, nici str[nut[ p`n-nu sf`r=e=te TitO vorb[ ce m[ face s[ casc cu ne-ncetare.La mas[ de-l pofte=te, el degetele-=i linge,+i zice c[ sunt toate bucatele cere=ti.At`ta r`nduial[ la nime n-a v[zut,+-at`ta cur[\ie ce e la Tit ]n cas[,Se pare o minune =i seam[n[ cu raiul.P[storul Paris dac[ ar fi avut norocS[ aib[ cuno=tin\[ cu nev[stuica lui,Menelau tr[ia-n pace, =i m`ndra sa Elen[Ar fi r[mas acas[ s[ toarc[ =i s[ \ese.Oricare-a lui Tit fapt[ o-nal\[ p`n la noriChiar str`mbul nas ]=i sufl[ mai bine dec`t al\ii;+i nu numai pe-acesta cu laude-l m[re=te,F[le=te pre oricine; lui toate-i par minune,Crez`nd c[ dob`nde=te iubirea tuturor;P`n’ =i ce pute zice c[ are miros bun.
Descul\, numa-n c[ma=[, de zece ori pe noapteDin pat se scoal[ Nevus, =i cu luare-aminteLa u=i =i la ferestre el cat[ ne-ncetatS[ vad[ de-s ]nchise, de sunt la locul lorL[di\a, portofoliul =i sipetele toate.De multe ori trimite pe tain[ ca s[ afle
194
La \ar[, de nu-l fur[ vatavul ]n ceva;Adese dup[ stolnic se ia pe urm[-n t`rg.Pe slug[ l`ng[ d`nsul nu sufer[ s[ fieCa nu cumva s[-l vad[ unde ]=i pune banii.S-a ]nt`mplat vecinul s[-l roage ]ntr-un r`ndS[-i dea-mprumut c[ldarea. El nu i-a refuzat,Dar a intrat ]n grij[ ca nu cumva trimisulS[ fug[ cu c[ldarea, =i-ndat[ dup[ d`nsulA repezit o slug[; pe urm[-i veni-n g`nd,C[ poate megie=ul o va t[g[dui;Pe loc trimise altul c[ldarea s[-i aduc[.Dac[ la oarecine nevasta lui se uit[,Socoate c[ e gata orice a-i ]mplini,+i cu acea idee se nec[je=te r[u.Prepune cum c[ mama copiii ]=i ]nva\[S[ se-mprumute-n tain[ =i-n datorii s[ cad[.De vede pe doi oameni =optindu-=i ]ntre ei,G`nde=te c[ pe d`nsul ei r`d =i-l clevetesc.C`nd are s[ r[spund[ ]=i cump[ne=te vorba,C[ci crede c[ tot omul voie=te s[-l ]n=ele.Ca d`nsul prepuielnic alt om ]n lume nu-i;El vede pretutindeni tot curse =-am[giri,+i-n ast[ neodihn[ via\a ]=i m[n`nc[.Eu cu a=a tocmeal[ n-a= priimi nici tronul;De-mp[r[tescul titlu cur`nd m-a= s[tura.O goal[ s[r[cie cu-a ei tic[lo=iiA= prefera mai lesne ]n lini=te =i pace,Dec`t o necurmat[ a min\ii v[lm[=ire;Nici slava, nici averea n-a= vrea cu acest pre\.Mai bine ]n via\[ s[ fiu tot am[git,Dec`t s[ m[ munceasc[ ne-ncrederi =i prepusuri.
Nu mai pu\in pre sine Zoil se chinuie=te;Oricare lucru vede ]i na=te un nou g`nd,
195
O nou[ ]ntristare, ce somnul ]i gonesc.Deun[zi arunc`ndu-=i zavistnica ochireV[zu c[ megie=ul ]=i face o c[su\[,Ce-abia o sut[ ruble se poate pre\ui;}ng[lbenit de pizm[ se boln[vi cumplitDe-o stra=nic[ l`ngoare de care =-acum zace.Pe-un biet soldat de-l =tie c[ are-n s`n o rubl[Agonisit[ ]n slujba de dou[zeci de ani,+i de aceea ]nc[ t`nje=te am[r`t.De-a c[p[ta vreunul un rang, o slujb[ mic[,Vro laud[ de-aude, c`rte=te =i se mir[Cum oamenii orbe=te un merit a=a micAt`ta ]l ]nal\[ =-at`ta-l pre\uiesc.La al\ii f[rm[tura ]i pare p`ine-ntreag[La un s[rac desag[, la un c[lug[r barb[De vede... Dar nu-i vreme, o muz[, s[ sf`r=im?De=i ni-i drag a scrie, ne-nva\[ bunul sim\,S[ punem m[rginire la limbu\ia noastr[;C[ci vorba lung[ este adese nepl[cut[.+i trebui s[ \ii minte cu cine vorbim noi.Soco\i c[ alt[ treab[ nu are TeofanDec`t s[ osp[teze, s[ doarm[ =i s-asculteCu m`ini ]ncruci=ate, a mele proaste versuri?Cuv`nt[toarei turme p[stor neadormit,De d`nsa ]ngrije=te s[dind ne]ncetatS[m`n\a m`ntuirii, prin fapte =i cuvinte.Bisericii cei sfinte el cap fiind, aproapeSe afl[ de monarhul, =i este-ap[r[torDuhovnice=tii slave, urm`nd cere=tii c[i.N[ravurile-ndreapt[ ]n preo\i ]ncuibate,}ntemeind ]ntr-]n=ii cucernic[ purtare,Voin\a providen\ei ne spune gura lui,Pov[\uind cre=tinii pe drumul acel drept;
196
Ne-adap[ din izvorul ]n\elepciunii nalte.+i multe sunt la num[r a sale ostenele.
Mai bine dec`t tine cunoa=te ]n idei+i fapte felurite, plec[rile-omene=ti.De am cerca a scrie defecturile toate+i orice-n g`nd ne vine, via\a n-ar ajunge;Mul\i oameni sunt pe lume =i multe patimi au.Castor iube=te caii, iar frate-s[u r[zboiul,Diacul se sile=te pre gol s[-l mai despoaie;Tot capul are g`nduri =i voi deosebite.A mea plecare este n[ravul prih[nit+i graiurile rele prin versuri s[-nfruntez;Iar cel ce =i pre mine va vrea s[ m[-ndrepteze,Va merita cinstirea =-a mea recuno=tin\[.
SATIRA IV
C[tre muza sa
O, muz[, este vreme s[-\i schimbi ghimposul stil,S[ nu mai scrii tot satiri, c[ci mul\i nu te iubesc,C`rtind c[ m[ amestec tot unde nu am treab[+i m[ ar[t ]n lume cu mult[ sume\ie.
V[zui eu mul\i de-aceia ce nu au scris nimicAsupra nim[ruia, ba ]nc-au m[gulit,Nu c[p[tar[ ]ns[ vro soart[ mai ferice;Dar mie ce-mi r[m`ne s-a=tept de l-a ta mil[?N[ravurile rele tu nu ]ng[duie=ti,C-o mare cutezare le r`zi, le ]nfruntezi,Nu vrei s-ascunzi nimic[, zici lucruri prea pe fa\[;A ta pl[cere este pre vicio=i s[ superi,+i pentru-a tale fapte os`nda eu o trag.
CUPRINS
197
Nu vezi cum se g[te=te Condrat =i cu ai s[i,Cum furio=i adun[ =ireata diecime,Cum slimuiesc asupr[-mi o jalob[ ]ntins[Voind ca s[ m[ trag[ pe loc la tribunal,C[ci oc[r`nd pre Clites am vrut s[-mpu\inezBe\ivii, =i prin asta s[ scad venitul v[mii?Iar Nicon ce iube=te tot lucrul cu dovad[O biblie ]ntreag[ aud c[ a citit,Din care trei tetrade-a scos de m[rturiiZic`nd c[ necuratul prin tine oc[r[=teCucernicele barbe; c[ ]mpotriva legiiNoi mantie v[rgat[ ve=m`ntul sf`nt numim.+i to\i judec[torii aceste rele p`riLe vor lua de bune, c[ci lor am scos o vorb[C[ numai c`nd iau mit[ obicinuiesc dreptate.}n scurt, cu orice cuget nevinovat =i bunO, satir[ e scris[, ea tot ]mpunge-n ochiPre cei carii ]ntr-]nsa se v[d ca ]n oglind[,+-a=a se =tiu pre sine precum ]n ea s-arat[.
O, muz[, a mea lumin[! Al t[u stil veninosV[t[m[tor e foarte s[rmanului poet!E r[u lovind pre altul s[ nimere=ti ]n sine,C[ci versurile, care ]n cititor nasc r`sul,Adese aduc lacrimi la bietul autor.Ar[t eu adev[rul, pre nime nu numesc,}n versuri r`d =i-n suflet pl`ng relele n[ravuri.La oameni adev[rul nu place totdeauna.Cine vrodinioar[ de el te-a ]ntrebat?Spuindu-l chiar pe fa\[ pre mul\i nemul\ume=te.Acel care dore=te a fi cu lumea bine,+i a tr[i ]n pace, lingu=ituri s[ scrie.
C`nd nu-i moral ]n oameni, de ce s[ ne m`hnim?De-am merge tot cu dreptul, cur`nd am s[r[ci;C[ci relele deprinderi acum s-au f[cut fire,
198
+i nu se trec din lume, ca moda de capele.Aceast[ ]ns[rcinare p[storii suflete=tiS-ar cuveni s[ aib[, =i datoria lorNeap[rat[ este n[ravuri s[-ndep[rteze,Dar ei p[zesc t[cere, nu vor s[-=i bat[ capul;De ce dar noi cu lumea s[ batem tot r[zboi?C`nd prin a=a urmare nu po\i a c[p[taNici lemne de ars iarna, nici ghia\[-n timp de var[. De-i vrea s[-mi ar[\i ]ns[ c-acei vesti\i satirici —
Pers, Juvenal, Ora\iu, francezul Boalo —Nu numai nu avur[ din scrieri nepl[ceri,Ci c`=tigar[ ]nc[ nemuritoare slav[;+-asemene pre mine ce calc pe a lor urm[M-a=teapt-aceea=i soart[, \i-oi spune c[ gre=e=ti;C[ci ]ns[=i fiica Joei purta condeiul lor.Tu nu e=ti a lui fiic[; pre tine MnemosinaTe-a z[mislit ]n s`nu-i, cu cine =tie cine.}n ei pl[cute glume cuminte ]nfloresc,Iar versele curg limpezi ca r`ul lin pe =es;+-acei ce-n a lor ziceri g[sesc vro ]nfruntare,Nu pot s[ se ating[ v[z`nd c[-i bine zis[.C`nd singurul t[u merit nu e dec`t s[ spuiC[ rasa =i potcapul c[lug[rul nu fac.A=a vorbesc acuma; a=a tr[iesc ]n lume?Pe buze poart[ miere =i fierea-n piept ascunde;Arat[-te prieten la cel ce e=ti vr[jma=,De vrei ca ]ntre oameni s[ ]nsemnezi ceva. O, muz[! s[ ]ncepem a mai t`mpi condeiul,
S-a=ternem pe h`rtie tot laude pompoase.Chiar Tulie, spre pild[, de=i e un viclean,Iste\, la minte ager, putem s[-l renumim;+i nespuind cum este, s[ ne silim a-l faceA=a precum ]n lume ar trebui s[ fie.
199
La f[litori f[\arnici acest drum nu e nou;Ei laud[ ]n fa\[ pe care-n sine-i r`d.Dar Tulie nu-\i place: pe altul po\i alege.Silvan o zi ]ntreag[ nu zice nici o vorb[;De=i =tii c[ prostia ]l face-a fi t[cut,Tu lumii dovede=te c[ e b[rbat minteos+i c[ ]n\elepciunea ]i \ine limba str`ns[.
+i Cvintie bun este. O carte c`t de groas[Pre lesne po\i s[ umpli cu laudele lui.Vezi ce priimire bun[! Vezi cum e de pl[cut!Cu to\i vorbe=te dulce, dezmiard[ pre oricare;Voind s[ se arate de f[c[tor de bine,Pre Dumnezeu ia martor l-a lui f[g[duin\i.De ce el caracterul ]=i schimb[-n acest fel?Pu\ini o =tiu aceasta. Nici noi s[ nu mai spunemC[ el s-arat[ astfel cu to\ii bl`nd =i dulce,C[ci nu este ]n stare s[ poat[ face r[u.Ca s[ stric[m h`rtie ca d`nsul mul\i afl[m;Se pot u=or cunoa=te de=i n-au semn ]n frunte.
Iar dac[ pentru tine nu sunt nici aste versuri,Apuc[-te de c`nt[ pl[cerea lui Titir}n bra\ele-Amarilei, sau tristului FilenAmor c[tre Irisa. Titir via\a-i dulceNu schimb[ pe coroan[ =i slav[-mp[r[teasc[.Filen cu fa\a trist[ =i dezn[d[jduit,C`nd turma ]=i adap[ sau o p[ze=te-n c`mp,Nem`ng`iet se afl[; ai s[i ochi lacrimi vars[.P`n’ ce Irisa vine =i cu un ginga= z`mbet,Ea m`ndr[ ]i a\`\[ v[paia de amor.
De nu g[se=ti pl[cere ]n versuri de-acest fel,Arunc[ o privire =i vezi trecuta-mi via\[.De=i ]nt`i norocul mi-a fost mai cu priin\[,Dar p`n-]n sf`r=it aspru el tot m-a p[r[sit,+i ]nc[ nu-nceteaz[ de a m[ prigoni.
200
Cu-acest nou soi de versuri ce nasc melancolie,Noi poate vom aduce la cititori pl[cere.Triste\ea este dat[ la omul muritor,C[ci el pe tot minutul p[=e=te spre morm`nt!S[ aibi numai plecare, materie destul[G[se=ti pentru a scrie. De ce dar s[ faci satiri,+i ura tuturora s[ tragi asupra mea?
Dar v[d c[ tu, o, muz[, te tulburi, te ro=e=ti,Nu ]ndr[zne=ti s[ lauzi pre cei care sunt vrednici,+i nu vrei s[-\i pierzi vremea cu m[guliri de=erte.Noi nu suntem ]n stare a l[uda de-ajunsPre oamenii de merit; povara este grea,C[ci omul ]n via\[ adese se preface.Abia vrei s-ar[\i lumii o fapt[ l[udat[,C`nd vezi c-acea virtute era numai un fum,+i cel ce ca om[tul ni se p[rea de albCu totul ni s-arat[ p[tat de m`r=[vii.Atunci a mea lucrare zadarnic[ r[m`ne,+i trebui altui idol s-aducem t[m`iere,Sau de g[sesc schimbare ]n caracter, s[ tac+i s[-mi c`=tig prin asta ru=ine =i dispre\;C[ci oamenii mai lesne vederea lor vor crede,Dec`t a unor versuri f[loasa buiguire:Nu judec[ virtutea dup[ lingu=ituri.Po\i rupe-acele versuri, va zice cineva,+i altele compuse, pref[-le =i le-ntoarce.Pare c[ nici o trud[ nu d[ acea lucrare;Dar cerce-se el singur de-i pare c[-i u=or.Eu ]ns[ =tiu c[ dac[ m-apuc de l[udat,+-al t[u n[rav, o, muz[, voiesc de a-l preface,Oric`t m[ lupt cu g`ndul, asud, m[ frec pe frunte,Abia scot dou[ versuri, =-acele ]nc[ suntNeroase, =chiop[t`nde =i aspre la auz,
201
Asemene cu cele ce-a scris un oarecare,Pe sfin\ii to\i puindu-i ]n =irul alfavitei*.Al t[u duh este tr`ndav, produce foarte greu;A scri ce nu sim\e=te, nu poate nicidecum!Iar c`nd n[ravuri rele g[sesc spre ]nfruntare,}ndat[ te faci alta, te iste\e=ti la minte,Din pan[ versul curge mai iute, mai u=or,Eu ]nsumi ]ntru sine c[ sunt poet m[ simt,+i nu fac cititorii at`t de mult s[ ca=te.Gr[besc voios =i ager ca un viteaz la lupt[,Sau ca un pop[ care c`nd mortul =i-a-ngropat,Alearg[ s[ nu scape osp[\ul preg[tit.
C`nt[rile-amoroase sunt numai pentru-aceia,Ce au o minte crud[ =i trupul slab din fire.C`nd v[d pe rumeni buze un suflet sc`nteind,C`nd s`nul alb ]mi cere un dulce dezmierdat,+i ochii cu v[paie privirea mea a=teapt[,Nu pot a nu le-aduce =i eu ]nchin[ciune.Destule c`ntecele f[cui eu mai demultCe fetele le c`nt[ =i junii c`nd sim\esc}n t`n[rul lor suflet a dragostei s[geat[.Acelor =egi naive trecu frumoasa vreme,+i nu-mi r[mase alt[ dec`t a m[ c[i,C[ zilele de aur acest fel le-am pierdut.Acei ce-n floarea v`rstei amorului slujir[,Lega\i ]n a lui lan\e, c[iasc[-se acuma,C[ci singuri sunt unealta nenorocirii lor;Eu nu voi s[ m[ ferec cu ]ns[=i m`na mea.
* Un oarecare Maximovici a scris ]n versuri =i a a=ezat dup[ alfabitapre to\i sfin\ii Pecersc[i. Aceast[ carte, tip[rit[ la Kiev, nu are nimic maide-nsemnat dec`t numele sfin\ilor.
202
Copilul orb tot poate pl[cere s[-mi aduc[,Iar nu s[ m[ m`hneasc[, c-apoi f[r[ z[bav[De-a lui prietenie m[ lep[d, m[ despart;}i pot h[r[zi ceasuri, dar rob nu vreau s[ fiu.
Ce s[ c[t[m aiure pricin[ de-ntristare,Au nu pe neg`ndite asupr[-ne ea vine?Dac[ ]n ast[ vr`st[ nu am putut sc[paDe cursa du=m[niei, =i dac-al meu norocMi-a fost pu\in statornic, eu numai sunt o pild[?O lume-ntreag[ cearc[ a lui capricii grele.Atunci ar fi mirare c`nd numai vasul meuTot pe acele valuri ]n lini=te-ar pluti;Iar ast[zi c`nd ]n pace plutesc pe-a lumii unde,At`ta ]mi ajunge, =i uit cele trecute,+-a=a cum viitorul nu pot a-mi hot[r],Pu\in[ ]ngrijire eu pentru d`nsul am.Din m`na prea]nalt[ a priimi sunt gataOricare-mi va fi soarta =-a anilor meu num[r.Vie\uind cu cinste =i f[r[-nv[luiri,Voi trece spre sf`r=itul acel neap[rat;Pe poarta veciniciei eu voi intra acoloUnde dorita pace de-a purure domne=te.
}n scurt, a scrie satiri suntem numai deprin=i,Nu izbutim ]n alt[; iar dup[ firea mea,Cu tine f[r-a scrie nu pot tr[i ]n lene.C`rteasc[ cui nu place; cu m`n[ ]ndr[znea\[Noi s[-nfrunt[m ]n fa\[ n[ravul prih[nit.}n adev[r greu este de a ne st[p`ni,C`nd cel ce cu latina abia s-a uns pe buzePretinde s[ ne-ar[te ]nv[\[tur[ mult[,Cu min[ r`z[toare vorbe=te ne-ncetat,Vis`nd c[-n\elepciunea ]ndreapt[ graiul s[u.
203
Sau c`nd v[d pl[cintarul ]n aur =i-n caret[,C`nd ]ng`mfat diacul se leap[d[ de mum[,+i numai cu boierii voie=te a fi neam;C`nd un morar f[ina abia a scuturat+-acum din ochi ]nchide, se sup[r[, c`rte=teC[ mu=tele ce zboar[ ridic[ colb prin cas[.
Lor satira s[ plac[ nu poate nicidecum,Dar nou[ ce ne pas[; iubirea lor nu vrem+i de a lor m`nie am prea pu\in[ grij[.La oamenii ace=ti nimic nu am a cere,+i a avea rela\ii cu d`n=ii m[ feresc;Funinginea negre=te c`nd te atingi de ea.Nimic nu pot a-mi face c[ci sunt subt ap[rareaA unei patrii mume ce este foarte dreapt[.Iar cei ce mintea, duhul de sus au priimitCa ni=te buni, ei bunul vor =ti a pre\ui+i versurile noastre le vor citi-n pl[cere,N[d[jduind c[ poate stricatele n[ravuriVor mai sc[dea la num[r. O, c`t atunci folos+i laud[ sl[vit[ cu drept vor dob`ndi!
SATIRA V
Satir =i Perierg
SATIR:
Orice-a vrea Pan s[-mi fac[, m[car s[ m[ omoare,Cu oamenii prin t`rguri nu-i chip de vie\uire!N[ravurile-n lume prea mult s-au felurit.Apoi =i cu-a lor haine nu pot s[ m[-nvoiesc;Frumo=i vr`nd s[ s-ar[te, cu aur se-nf[=oar[,}ntocmai ca m[garii cu scumpele har=ele;
CUPRINS
204
De g`t, de m`ini, picioare ]n ele fereca\i,Vr[jma=i odihnei, iarna ei tremur[ de frig,Iar vara de c[ldur[ nu pot s[ se scuteasc[.Departe de la mine podoabe auriteNerozilor pl[cute! +i voi, peruci, lipsi\i!Cu-a voastr[ am[gire destul m-a\i nec[jit.
PERIERG:
Bre, ce v[d eu! Un Satir cu scump caftan ]n spate,Cu pantaloni, ciubote ce-a lui picioare str`mbeLe-arat[ mai ciudate, iar coarne nu se v[d!A, ce caric[tur[! Ce lucru minunat!De unde oare? Cine-i? +i unde se mai duce?— D[-mi voie, fr[\ioare, s[ te ]ntreb ce cau\iPe locurile-aceste? }mi pari a fi str[in?De pot s[-\i fac vro slujb[, m[ rog s[-mi porunce=ti.
SATIR:
Lipse=te, piei din ochi-mi! Nu-mi trebui a ta slujb[.E=ti om: Destul at`ta. Aceast[ am[gireLa voi nu este nou[; sunte\i obicinui\iA m[guli cu vorbe, =i pe a limbii v`rfPurt`nd prietenie, s-ave\i venin ]n suflet.Deci las[-m[, d[-mi pace.
PERIERG:
Nu ai nici o dreptateAcest fel s[ m[ judeci, c[ci ]nc[ nu m[ =tii.C`nd m[-i cunoa=te bine, c`nd g`ndu-mi vei afla,Atunci nu vei mai zice c[ oamenii sunt una.
205
Al nostru neam de are defecte ]ndestule,Eu ]ns[ sunt prieten cu buni, =i fug de r[i.La curiozitatea-mi f[ bine s[-mi r[spunzi,+i vei vedea ]n fapt[ c[ nu-s vreun f[\arnic.
SATIR:
Nimic nu-mi trebuie=te; m[-ntorc ]n codrii no=tri,Dar pot =edea la vorb[ p`n-ce m-oi dezbr[ca.Un ceas din mila Modei la care v[-nchina\i,Abia ]mi va ajunge s[ scap de-aceste fleacuri.C`nd cineva ia seama cu ce nimicuri omul}=i pierde a lui vreme, ]i vine a g`ndi,C[ via\a omeneasc[ e f[r[ de sf`r=it;Voi toat[ diminea\a =ede\i la toalet[,Pe urm[ cu-mbr[catul mai pierde\i mult[ vreme,+ede\i la mas[ ceasuri c`nd e destul un sfert,Ca s[ se umple bine un p`ntece de om;Iar r[m[=i\a zilei o trece\i ]n vorbireSau ]n petreceri care voi le numi\i pl[cute,+i c`nd v[ g[si\i singuri ]n somn v[ cufunda\i.S[ m[ ]ntorc acuma la ]ntrebarea ta.C[ Satir sunt ]\i spune a mea ]nf[\o=are.Pan fiul Penelopei ce codrii st[p`ne=te,+i turmele-ocrote=te subt ad[postul s[u,Ce face fericite oricare ]nso\iri,El pre p[stori ]n fluier a ]nv[\at s[ c`nte,+i to\i noi ]l cunoa=tem de ]mp[rat al nostru,Din fire fiind vesel acest =[galnic zeu,El nu dore=te alt[ dec`t pricini de r`s.Vie\uirea noastr[ fiind prin codri ]ns[,Nu poate s[ r[spund[ la ast-a lui dorin\[.Al nostru trai e simplu; nu caut[m mai mult
206
Dec`t acele care natura ne-a l[sat,F[r-a goni prisosuri =i trebuin\i de=erte.Deci Pan obicinuie=te la trei ani a trimiteC`\iva din noi ]n lume prin t`rguri =i prin \[riCa s[ tr[im cu oameni, =-aminte s[ lu[mL-a lor deprinderi, fapte, mi=c[ri deosebite;+i c`nd la el ne-ntoarcem, spuindu-i ce v[zur[m}l facem totdeauna de le=in[ de r`s.Doi ani acum trecur[ de c`nd sunt eu la r`nd,+i ]mplinesc voin\a lui Pan ]mp[rat mare.Acest ora= ]n parte-mi c[zu, dar chip nu esteS[ mai petrec aice cel de pre urm[ an.
PERIERG:
Deprinderea te face a-\i fi de codri dor.
SATIR:
Ba nu; ci traiul vostru m[ scoase din r[bdare.
PERIERG:
Apoi putut-ai oare ]n vreme a=a scurt[S[ ]mpline=ti porunca ciudatului st[p`n?+tiin\i de-ajuns cules-ai s[-i spui, s[-l vesele=ti?C[ci mie mi se pare c[ sute de ani trebuiS[ po\i pre om cunoa=te; at`te sunt de multeN[ravuri, caractere =i patimile lui.
SATIR:
Pre voi a v[ p[trunde nici g`nd nu am avut.S-adun pricini de glum[ mi-a fost ]ns[rcinare,
207
Isprav[ pentru care ajunge =i o lun[;Orice urm[ri a voastre, ori]ncotro te ui\i,Nu vezi nimic[ alt[ dec`t sujet de r`s.Eu =tiu c[ nu-\i d[ m`na s[ te une=ti cu mine,C[ci cel ce p[time=te de boala g[lbn[rei,Tot felul de colore lui galbene ]i par.Gre=ita-v[ p[rere pe care o a\i suptCu \`\a din n[scare =i reaua n[r[vireV[-ntunec[ cu totul cunoa=terea de sine,C`nd =i f[r-de ochean[ pute\i a v[ vedea.
Acel ce se fere=te de sfezi, de g`lceviri,+i la-nt`mpl[ri de-aceste sc[parea-i este fuga,De=i de-n\elepciune pov[\uit se pare,La voi, la oameni, trece cu nume de fricos;Iar altul ce e gata de sfad[-n orice ceas,+i pentru o ochire sau pentru-o vorb[ numai,Adese nu ]=i cru\[ chiar ]ns[=i a sa via\[,Voind a face r[ul ]n cel mai mare grad,De=i-i nebun de frunte, viteaz ]l socoti\i.
Stenon ce-n adunare ]n=ir[ cum ]i vine+i vrute =i nevrute ca moara cea stricat[,Cu hohotele sale pere\ii zguduind;Ce r`de singur numai de-a sale sec[turi,Din m`ini b[l[b[ne=te ]ntocmai ca din limb[,+i n-are nici ru=ine, nici chip de polite\e,Cu mare bucurie de to\i e priimit,De to\i cu s`rguin\[ chemat =-]mbr[\o=at.O zi dac[ lipse=te, oricine ]l ]ntreab[,Trimit de-l cerceteaz[ =i zic c[ este vesel,M[car c[ e obraznic =i prea nesuferit.
Criton lucr[ o carte ]n dou[zeci de aniPrin care dovede=te c[ din vechime ]nc[Se dau pe ghia\[ iarna cu hacuri la ciubote;
208
Apoi leg`nd-o-n aur, ]n toc de marochinA dedicat-o falnic nerodului Damet;Ce petrec`nd-o-ndat[ din scoar\[ p`n-]n scoar\[Nimic n-a v[zut alt[ dec`t a ei gravure,Pl[tind pre autorul c-un: Foarte mul\umesc!De toat[ osteneala =i truda ce-a avut.Acest om ce-n fiin\[ f[cu nimica toat[,Pierz`nd at`ta vreme c-un lucru chiar netrebnic,+i d`nd de prost dovad[ cu dedica\a lui,La voi se socote=te de foarte ]nv[\at;Iar pe Damet ]l crede\i =tiin\elor protector.
Noi fra\ii satiri altfel de lucrurile voastreG`ndim =i ]n\elegem. Orice ]mprejur[riDe voi sunt ]nsemnate, p[trunse-n adev[r.Prilej de r`s mai mare ne-aduce o pricin[Spre care \intind ochii voi laude cu saculTurna\i, =i ]nc[ zice\i c[ nu sunt de ajuns.Eu numai pre aceia la care am slujitC`nd cu de-am[runtul lui Pan ]i voi descrie,Un an ]ntreg l-oi face s[ aib[ de ce r`de.Umbl`nd din cas[-n cas[ ]n traiul meu la voi,Eu mai pe toat[ luna st[p`nul ]mi schimbam,+i mai v`rtos la asta dou[-nsu=iri a mele,Au fost mai mult pricina: glumea\a mea vorbire,+i boiul meu ce-\i pare at`ta de ciudat.La-nt`ia ]nt`lnire oricui eram pl[cut,+i prea cu mul\umire m[ priimea de slug[;La voi ]n toat[ vremea au trecere bufonii.Eu ]ns[ ce minciuna nu pot a suferi,Nu sunt deprins s[ laud ce este de hulit;Nu =tiu s[-mi prefac chipul, =i din pricina asta,Mult nu =edeam ]n slujb[ la cei ce-mi aflau g`ndul:Prieteni cu-adev[rul voi nu pute\i a fi.
209
PERIERG:
De-\i sunt a=a dragi codrii =i traiul f[r[ griji,M[car un ceas de vreme c-a= fi eu Pan socoate,+i nu-i avea c[in\[. Eu sunt poet, iubite!}n cinstea-\i voi compune un c`ntec minunat,Iar graiul t[u ce-ndeamn[ pre oameni la virtu\iS-a pomeni cu slav[ ]n veacuri viitoare.
SATIR:
P[streaz[-a tale versuri; eu voi s-aduc pl[cere+i f[r[ r[spl[tire. La voi numai e dat,Nimic[ s[ nu face\i f[r[ de interes.Voi numai pentru-o vorb[, pentru-o c[ut[tur[Sau pentru o z`mbire, de-a purure pretinde\i}nchin[ciuni, prezenturi, r[spl[\i =i mul\umiri.Istoria mea toat[ n-am c`nd a-\i povesti,Dar ce-oi putea dintr-]nsa din fug[ ]\i voi spune.
C`nd Pan cu ]ngrijire ne-a preg[tit de cale,Cu haine felurite pre to\i ne-a ]mbr[cat;Ne-a dat la to\i ciubote, sub bucle a ascunsA noastre m`ndre coarne, precum la voi e moda.Cu ochii plini de lacrimi, cu inim-am[r`t[Ie=ind din codrii no=tri, plecai pe mun\i, pe v[i,+i ]n ora=ul vostru degrab[ am ajuns.Era o s[rb[toare. C`nd am intrat pe poart[V[zui un mujic care culcat l`ng[-o s`nea\[Dormea ca-n somnul mor\ii. Pe urm[ am aflatC[ el era acolo de straj[ r`nduit.De pr`nz aproape vreme =i ]nc[ nu amiaz[,Iar uli\a ticsit[ de trupuri z[c[toare.V[z`nd ]nt`ia dat[ aceasta am g`ndit,
210
C[ vro epidemie domne=te ]n ora=;Dar nu pu\ea a hoituri, =i nici ceilal\i oameniCe mai treceau pe uli\i nu se fereau de ele.Pe urm[ lu[i seama c[ mul\i din cei culca\i,Mi=cau c`te o m`n[ sau capul ridicau}ngreuiat cu totul de stra=nica be\ie;Iar c`t s[ stea-n picioare nici c[ era putin\[.}ntr-un cuv`nt, =-aceia ce mai puteau umbla,+i cei c[zu\i pe uli\i cu to\ii erau be\i.Unii ame\i\i numai se-mpiedica-n picioare,Merg`nd f[r[ s[ =tie ]n care parte-alearg[;}n dan\uri desfr`nate al\i spulber[ gunoi,Pre trec[tori m`njindu-i, ]n glod se t[v[lesc.Uit`nd ru=inea toat[ =i buna cuviin\[,Se dezgolesc de haine =i cu obr[znicie,Nu dau m[car cinstire la sexul ru=inos.Ici unul plin de drojdii p[=e=te =ov[ind,Picioarele lui slabe nu pot s[-l sprijineasc[.Cu capul se izbe=te de-un zid ce-i st[ nainte,De s`nge umple locul =i to\i de d`nsul r`d.Iar dincolo un sfadnic se-ncaier[ la pumniCu cine se-nt`lne=te; ]n lupt[-=i scuip[ din\ii,Cu vinul de-mpreun[, din gura-i puturoas[.Mul\i pl`ng p[rin\i =i rude ce via\a au pierdut.De-a spirtului otrav[ =i-n sfezi =i g`lceviri.C`nt[rile cu chiot, strig[rile =i zgomot,P`n-=i pre surd ]l face s[-i \iuie urechea.}n scurt aceast[ larm[ =i vuiet ]n norodM[ ]ndemna a crede c[ to\i au nebunit.
C`nd m[ luptam cu g`ndul s[ pot afla pricinaTurb[rii tuturora, s-apropie de mineUn om cu barba alb[, un p`ntecos b[tr`n,La fa\[ gras =i rumen, cu ochii ]nfunda\i,
211
+i cu un glas molatic! — Ce stai pe g`nd, ]mi zice,Aice f[r[ treab[? Dup[ ]mbr[c[minte+i dup[-nf[\i=are ]mi pari de munc[ bun?De ai cumva plecare la mine s[ sluje=ti,Nu vei avea mult lucru; c[ci eu am trebuin\[De-o slug[ credincioas[ =i cu purt[ri cinstite.M[ crede c[ de mine vei fi prea mul\umit;S[-mi spui ]ns[ de unde =-anume cine e=ti?
— Eu, r[spunsei, loc caut, deci, dac[-\i plac sunt gata
Cu inim[ curat[ s[ fiu la tine slug[.Ca bunii s[i =i tata vindea ]n t`rg piper+i c[p[tase nume de negu\itor bogat,Fiind pl[cut oric[rui =i-n stima tuturora.Ca d`nsul poate ast[zi =i eu piper a= vinde,Din l[comia altor =i eu m-a= ]ngr[=a,De nu-i intra ]n minte, v`n`nd al meu noroc,S[-=i piard[ toat[ starea. La b[tr`ne\e tocmaiA vrut ca s[ m[ fac[ cu-a lui avere nobil.Z[d[rnicia slavei s[-mi lase-l ]ndemn[Nobilitate seac[. Nego\ul p[r[sindSe dete-n adunarea boierilor, cu care}=i risipi averea ]n daruri =i ospe\e,}nc`t pentru un abur friptura pr[p[di,*Murind ]n s[r[cie, el mie a l[satAceast[ mo=tenire ]n care m[ vezi ast[zi;C[ci sunt silit cu munca s[ m[ hr[nesc pe lume,S[ m[ ro=esc eu ]nsumi de s[r[cia mea!Cum m-ascult[ b[tr`nul, ]mi zise s[-i urmezF[g[duindu-mi mil[ =i u=urarea soartei.Merg`nd acum spre cas[ f[cui eu ]ntrebare:
* Proverb rusesc
212
Ce-i pricina be\iei ce este ]n ora=?Iar el oft`nd cu lacrimi r[spunse: F[tul meu!Nu-\i par[ de mirare a=a ner`nduial[.}mb[tr`nita lume p[=ind c[tre sf`r=itu-i}ncepe s[ sl[beasc[. N[ravul acel r[uPlec[ri fire=te bune din oameni a st`rpit,+i lor le pare dulce, ]nvin=i fiind de patimi,Paharul dintru care s-adap[ cu otrav[.Dar nu le-ajunge numai a fi ]n fapt[ r[i,Ci vor s-ascund[ r[ul subt a virtu\ii v[l,Slujindu-se de d`nsa a=a precum pescariiUndesc cu p`inea pe=tii pentru ca s[-i omoare.
Cu-a lor purt[ri cinstite, cu traiul lor cel sf`nt,Voind str[mo=ii no=tri a ne pov[\uiPe calea m`ntuirii, au pus a=ez[m`nturiCa oarecare zile a anului s[ fieSpre lauda =i slava acelui prea]nalt;}n care l[s`nd grija =i trebile lume=tiCe-aproapelui =i nou[ ne sunt de folosin\[,S[ ne ferim de rele, s[ fim ]ntr-o unire+i-n alte ocupa\ii s[ nu petreac[-un om,Dec`t s[-nal\e numai c`nt[ri lui Dumnezeu,F[r[ vro osebire de sex, de rang, de stare,Dar vezi la ce ajunge aceast[ sf`nt[ lege!Cu-adev[rat o parte din ea o ]mplinesc;C[ci din ajunul zilei vreunei s[rb[tori}=i p[r[sesc tot lucrul cu to\ii mic =i mare+i chiar s[racul c[rui copiii mor de foame;Bisericile ]ns[ sunt pururea pustii,Se v[d aceia numai ce vor a s-ar[ta,Sau care-=i dau parol[ s[ se-nt`lneasc[ acolo.Molitfele ce-un pop[ boscorode=te iute,F[r[ a =ti ce spune, nici c[ le mai aud;
213
Pe urm[ ziua toat[ petrec ]n desf[t[ri.+ederea-n tr`nd[vie le n[scoce=te-n minteIdei ce n-are omul c`nd este ]ndeletnic+i care cu un pinten pre cal ]l ]mboldesc.Ast[zi e zi de-acele, e sf`ntul Nicolai;De asta-i beat tot t`rgul din cap[t p`n[-n cap[t.
}n vreme ce b[tr`nul vorbea cu umilin\[,}l ascultam =i-n g`ndu-mi pre zei ]i mul\umeam}nt`i de norocirea ce-avui s[ ]nt`lnescUn om a=a de treab[ cum ]mi p[rea acesta,}ntr-un ora= ]n care foiesc at`te rele;+-al doile c-aflasem ce nu-mi trecea prin g`nd.Oric`t ]mi b[team capul =i mintea-mi fr[m`ntam,Nu mai g`ndeam vrodat[ c[ vr`nd s[-ndestulezeGre\oasele lui pofte, acest norod socoateC[-=i face datoria cinstind pre Dumnezeu,C`nd p`ntecele-=i umple de multe b[uturi+i zace-n lenevire. De va veni-n auzulLui Pan aceast[ veste, sunt sigur c-a s[ r`z[Afar[ de m[sur[; c[ci eu eram silitS[-mi suflu ades nasul =i buzele s[-mi mu=c,V[z`nd cum c[ b[tr`nul se cam posomor[=te.
Acest om bun la care intrasem eu ]n slijb[,Era cr`cimar de breasl[ =i fiu de croitor,Crescut ]n casa unui judec[tor =iret.Din pilda p[rinteasc[, din cre=tere =i breasl[,Deplin se ]nzestrase cu darul vicleniei.}ns[rcinarea-mi pus[ =i toat[ treaba meaEra ca s[ car ap[ =i s[ o torn ]n vin.}ndat[ ce o bute sc[dea pe jum[tateEu trebuia s-o umplu cu ap[ din f`nt`n[;Cu toate-aceste, ]ns[, b[tr`nul nu sc[pa,Nici utrene, nici ceasuri, nici liturghia-n veci;
214
Nu se-mb[ta ca al\ii ]n zi de s[rb[toare,Ce-n zilele de lucru la cr`cim[ vindea apa,Pre care o turnase duminicile-n vin.}ns[rcinarea asta plinind de multe oriSpinarea-mi g`rbovisem. Dar nu puteam pricepeDe ce pricin[ oare to\i cump[r[ la ap[?— Ce prost e=ti tu, ]mi zise, mai =tie cinevaC[ pun eu ]n vin ap[ c`nd capu-i ame\it?Tot mu=teriul crede c[ d[ pe vin parale;Plecarea animal[ ]i trage la be\ie,Altmintrele aice nici c`ine n-ai vedea.C`nd auzii aceasta am =i pufnit de r`s,Iar el c[t`ndu-mi aspru: De ce r`zi? m[ ]ntreab[.Eu i-am r[spuns atunce: Au nu-\i aduci aminteCum ]mi spuneai cu lacrimi, =i cum te t`nguiai,C[ legea aceea sf`nt[ e aplicat[ r[u,C[ relele n[ravuri menesc sf`r=itul lumii.+i oc[r`nd be\ia cum ar[tai c[ esteV[t[m[toare foarte pentru societ[\i,C`nd ]nsu\i tu ]n fapt[ acest r[u ]l spore=ti?
Pe foc arunc`nd lemne v[paia se a\`\[:C[in\a, l[crimarea pre om nu pot s[-ndrepte;Energice mijloace nicicum ele nu sunt.La r[u a sta-mpotriv[, a nu-i l[sa prilejS[ poat[ a se-ntinde, e chipul cel mai sigurDe a-l st`rpi cu totul; c[ci f[r[ de aceastaZadarnic[ e truda. Acela care vreaS[ nu fie be\ie, nu v`nd[ b[uturi;Tu ]ns[ v`nz`nd vinul ]ndatore=ti be\ivii;Apoi ]n toat[ ziua ademene=ti norodulCe crede al t[u cuget =i cump[r[ cu pre\Chiar apa ce-o g[se=te oriunde f[r[ bani;+i tu b[rbat cucernic ]n zi de s[rb[toare
215
Te-nchini cu umilin\[ plinind a legii form[!La cer sunt priimite acele numai rugi
Ce vin din buzi curate; iar ]nc[ =i mai multCe cere fapta bun[. Oric`t de mult te-nchin[,El viclenia-\i vede =i ]\i va da r[splat[.
— Se vede, a zis b[tr`nul, c[ duhul ]\i e prost+i nu te-ai ros ]n lume, de nu =tii c[ gr[ie=ti.L[s`nd c[-i scump[ marfa, eu sunt silit a face}nsemn[toare daruri la to\i judec[torii,Diecii =i copi=tii, acei care ]mi scriu+i-mi ]nt[resc ucaze. C`te ciubote rupEu p`n[ ce le cap[t! C`t bea Ivan =i Senca,Vechilii mei ]n pricini, =i slugile lor ]nc[Ce beau =i zi =i noapte, f[r-a-mi pl[ti un ban!Au Dumnezeu voie=te ca eu s[ p[gubesc?Zic`nd aceste-ndat[ m-a dat pe poart-afar[,F[g[duind s[ deie o liturghie popii,C[ doar ]mi va da cerul un duh mai s[n[tos,+i-mi va scurta =i limba m[car de un palmac.
Vecinul ce-avusesem slujea pe-un boier mare;La d`ns intr[i ]ndat[ eu ]n acea zi slug[.V[taf era, =i-n suflet nu mai pu\in viclean,B[tea metanii multe ca vechiul meu st[p`n.Boierul de neam mare vr`nd pompa s[ p[zeasc[+i legile noble\ii, ]n veci nu-=i b[tea capulS[ afle =i s[ =tie ce fac ]n casa lui;Vie\uia-n petreceri el zile, luni =i ani,Iar regularisirea de cheltuieli, venituri,Cu totul o l[sase pe seama v[t[jeasc[;Av`nd robi mul\i la num[r, av`nd de-ajuns mo=ii,Cu droaie creditorii de d`nsul se \ineau.}nt`i am r`s de-aceast[ prostie boiereasc[,Dar dezvelii ]n slug[ mai mare neghiobie.
216
Nu numai c[ to\i banii prin m`n[-i se treceau+i chiar odoare scumpe fura adeseori;(Nu-i treaba unui nobil a cerceta izvoade)Nu numai c[ nevasta-i, copiii =i nepo\iiEra-mbr[ca\i ]n stofe; c-avea o cas[-n t`rg,Iar alta pentru var[ afar[ din ora=,+i am`ndou[ bune, c[ci nu erau f[cutePe credit ca acele ce-avea boierul; mult[Str`nsese-n l[zi avere. Provizii cump[r`ndLa masa st[p`neasc[, el le lua sau scump,Sau tot pe datorie; =i cea mai mare parteLe trimitea acas[, duc`ndu-le de-acoloIar la acea dughean[ de unde le-a fost luat.El carnea de la cuhnie, =i p`inea din ambar,Butelcile din pivni\i le gr[m[dea la d`nsul;}ntocmai ca un abur ce de pe m[ri se-nal\[+i-n pic[turi de ploaie se vars[ pre p[m`nt.La asta eu cu al\ii eram de ajutor;T`lh[r[=ugul ]ns[ ]n veci nu se ascunde.(Nu-nconjur[ pedeapsa pre f[c[tori de rele)Fu prins ]n furti=aguri, =i tot i se lu[}nc`t v[zui copiii pe uli\i calicind;Iar dintre slugi pre mine boierul m[ alese,C[ci eu fusei pricina de se v[di v[taful.
N-avea copii, femeie, Hiron, st[p`nul meu,+i curtea lui cea mare tot str`mt[ ]i p[rea.De=i c[m[ri trei pline avea de haine scumpe,Pe toat[ ziua ]ns[ croia la straie nou[;De=i la a lui mas[ era obicinuitTreizeci de blide pline cu feluri de m`nc[ri,}nc`t de la un pop[ =i dasc[li =i tot neamulPutea s[ mai r[m`ie, lui nu-i p[rea destule.+tiind c`t[ putere =i trecere avea
217
El la ]mp[r[\ie, norodul se ticseaGr[mezi ]n anticameri de cum se f[cea ziu[.+i greu p`n[ la d`nsul pe r`nd puteai str[bate.}nchin[ciuni =i jalobi ca Joe priimea,+i spre r[spuns oric[rui pleca abia din cap,G`ndind c[ prin aceasta puterea ]=i arat[,Iar mie mi se pare c[ nu =tia ce-a zice,C[ci ]ng`mfarea este a neroziei rod.Ce-i drept, Hiron adese spunea la sec[turi,+i nu putea s[ lege nici dou[ vorbe bine;Lingu=itorii ]ns[ acei deprin=i a smulgeDin m`n[-i buc[\i grase, favoruri a=tept`nd,Cum deschidea el gura se ar[tau uimi\i,Cuprin=i de admirare, p[trun=i de-a sale graiuri,De laude pompoase de=ertelor lui vorbe,St`nd gata ca s[ zic[ cum el ar fi voitC[ leb[da e neagr[ =i corbul este alb.*
Deci judec[ tu ]nsu\i, n-aveam cuv`nt a r`deDe gazd[ =i de oaspe\i? Iar mai ales st[p`nulMi-a dat pricin[ mult[ de r`s nem[rginit,Atunce c`nd norocul de el se dep[rt[.Hiron care-=i gonise v[taful c[ci ]l fur[Dorind a tr[i-n slav[ =i necunosc`nd chipulS[-=i cump[neasc[ starea, cu binele str[inVoia s[-ndeplineasc[ a sale cheltuieli.Din visteria \[rii cea lui ]ncredin\at[Pr[da plin de n[dejde c[ nu-l pricepe nime,C[ el cu duh e numai, iar to\i ceilal\i sunt pro=ti+i nu-l pot ]n\elege sau se sfiesc de el.
Un c[l[tor ce umbl[ prin locuri ne=tiute,De ]nt`lne=te-n cale-i mun\i, r`uri, st`nci =i codri,Din drumul s[u s-abate, sc[pare c[ut`nd
* Proverb rusesc.
218
P`n-ce se r[t[ce=te, =i piere ]n sf`r=it.A=a ]n cursul vie\ii unde ]nt`mpini multeNenorociri =i curse, se pierde care ieseDin calea ce anume virtutea-i a-nsemnat,}nl[tur`nd oricare primejdii =i nevoi.
Hiron dispre\uindu-l gr[bi a sa pedeaps[,Cu-averea ]mpreun[ pierdu =i toat[ slava.+i cum mai ]nainte dispre\uia pre to\i,A=a cu ]njosire acum ]mbr[\i=aPicioarele acelor ce-nt`i nu-i b[ga-n seam[,Cer`nd la d`n=ii mil[ cu def[imate chipuri.Cu greu un mic la suflet se poate cump[ni;C`nd e senin[ vremea el este ]ng`mfat,Iar dac[ noureaz[ pe loc mi=el s-arat[.
Din to\i ai s[i prieteni iubea el pe Menandru,Nu doar c[ dec`t al\ii era mai ]n\elept+i sfaturi priincioase s[-i deie ar fi putut.+tia ]ns[ s[ poarte galante r[v[=ele,+-a nop\ilor petreceri frumos s-]nchipuiasc[.El se tr[gea din nobili, dar, chiar neru=inat,Lua de la to\i mit[ pentru a mijlociC[tre Hiron la care ei c[utau favoruri.A=a se calc[ cinstea, atunci c`nd se-ncuibeaz[}n piepturi l[comia iubirii de argint!Cu c`t era de lacom, era =i necinstit:Un r[u n[rav nu poate s[ n-aib[ =i pereche.}n vreme ce norocul slujea lui Hiron ]nc[I s-ar[ta prieten, folosul s[u v`n`nd,Iar cum se-ntoarse roata, pe loc ]l p[r[si.Uit`nd priete=ugul =i facerea de bineFugea acum de d`nsul ca de-un lovit de cium[.Dec`t oricare altul mai mult el ]l huleaNumindu-l prost =i m`ndru, zg`rcit cum nu era.
219
Dest[inuind ]n lume a lui secreturi toateCe i le-ncredin\ase ca unui bun prieten,Cu-aceasta ]i aduse acel mai mare r[u;Purtare mi=eleasc[ =i fapt[ de dispre\!
Nu-mpiedic[ nimic[ isprava bunei faptePrecum nemul\umirea; c[ci necunosc[torulE r[u =i pentru sine, e r[u =i pentru al\ii.De-a face bine omul se satur[ cur`nd,M[car s[ =i a=tepte vro r[spl[tire mare,Dar ]nc[ de g[se=te un om precum Menandru,Ce seam[n[ cu vi\a pre care r[s[dind,O vezi cum c[ produce ]n loc de struguri, spini.Acelui de bani lacom urechea e ]nchis[,El nu aude pl`nsul s[racului nemernic.Ca slug[ la Menandru, s[ nu-i spun n-am putut,C`t r[u poate s-aduc[ acea purtare-a lui.Dispre\uindu-mi vorba: tu nu cuno=ti, ]mi zise,C[rarea care duce pre om la norocire.Nu e acuma vreme s[ laud pre Hiron,Pot da ]n sup[rare, sau trebui s[ m[ stric,S[ m[-nvr[jbesc cu-aceia ce ast[zi ]i \in locul.Seninele lui zile acum se-ntunecar[,Nimic[ de la d`nsul n-aveam de a=teptat;Se leap[d-al[m`ia ce zama i s-a stors.
El judeca cuminte. Cu-asemene purtare+i astfel de cuvinte, cu bra\ele deschiseFu priimit de-acela ce lui Hiron urm[+i care da crezare acestor def[im[ri,F[r[ s[ socoteasc[ c[ poate c[dea singur,+i iar[=i de Menandru va fi hulit atunce;Dar omul plecat este a se ademeni!Acest din nou prieten cu numele XenonAjunse ]n m[rire, putere =i rang mare
220
}n v`rsta aceea jun[ ce trebuie strunit[.Deci c`nd zei\a oarb[ din fr`u ]l slobozi,Po\i judeca tu ]nsu\i, cum ne-nfr`nat s[reaPrin r`pi =i prin ponoare, l[s`nd c[rarea dreapt[.Privind a sale fapte, ades m[ lovea r`sul,M[car c[ el pre mine m-avea ca un bufon.Necump[tat la pofte, de sine ]nc`ntat,Nerod f[r[ =tiin\[ =i rob de=ertei slave,Crescut din crud[ v`rst[ cu-ogarii ]mpreun[,Neav`nd nici o idee, el toate critica,Cu proast[ ]ng`mfare =i cu obraz sume\.(+tiin\a =i puterea pot fi =i desp[r\ite.)A sale sfaturi numai el prefer`nd din toate,Cinstite c[runte\e s[ tac[ le f[cea,De=i ispita cere cu truda, =i ani mul\i.
PERIERG:
Destul mi-ai spus de d`nsul. V[z c[ era acelaUn n[t[r[u de frunte; c[ci cine se socoateMai mult dec`t oricare, ]n capul s[u e sec.Dar unde ai slujit ]nc[, =i ce ai mai v[zut?
SATIR:
De la Xenon ie=isem, c`nd iat[ m[-nt`lne=teUn t`rgove\ cu stare, Milon, ce m[ v[zuse,}n vreme c`nd eu vinul cu ap[ mestecam.Mi se ur`se-acuma s[ fiu tot la boieri;La ei norocul este ]ntemeiat pe paie,+i trebui s[ fii matur, s[ vezi ce asuprire,}nt`mpin[ pe omul oric`t de virtuos;F[r-de minciuni =i zgomot nu po\i s[ fii un ceas.De-aceea-mi p[rea bine ca la Milon s[ intru,
221
C[ci to\i spuneau c[ este om sf`nt =i om de pace;C[zui ]ns[ ]n curs[. Cinci s[pt[m`ni am fost}n cas[ singur slug[, =-o fat[ mai eraCe le f[cea bucate. M[ odihneam pe paieFl[m`nd ca vai de mine; din ziu[ p`n-]n noapteEu oboseam cu totul slujind la cinci st[p`ni,Dar toat[ osteneala a= fi nesocotit,De-a= fi putut s[ suf[r n[ravul lor cel iute.Copiii to\i de-a r`ndul, femeia =i b[rbatul,Un ceas f[r[ g`lceav[ petrece nu puteau;De s-ar fi sf[dit ]nc[ oric`t ei ]ntre ei+i mie ]mi dau pace s[-mi cat de lucrul meu,Tot poate-a= fi mai dus-o; dar toat[ g`lcevirea,Ca norii de furtun[ c[dea-n sf`r=it pe mine;Erau smeri\i ]n lume, =i-n cas[ foarte r[i,O vorb[, o bagatel[ le da prilej de sfad[,}nc`t de-a lor strigare se zguduiau pere\ii.P[rea c[ eu se cade s[ fiu r[spunz[tor,+i pentru a lor fapte pedepsele s[ trag.
Intr`nd odat[-n cas[, familia v[d str`ns[,+i lum`n[ri aprinse, un pop[ ]n vestminte;Atunci am zis ]n sine: cu bun[ sam[ aziAu g`nd s[ se ]nchine; de sfad[ fric[ nu-i;C`nd iat[ vr`nd s[ treac[ un copila= prin cas[A dat jos de pe mas[ basmaua mumei sale.Pe loc st`rni furtuna; =i tat[l mai ]nt`iIar mama dup[ d`nsul de tot s-a tulburat.Uit`nd metanii, cruce, =i orice rug[ciune}=i oc[rau copilul cu feluri de cuvinte.De-o parte strig`nd fra\ii, de alta cel gre=it,Cu vorbe =i cu vuiet g`lceava ]nte\esc.Se face zgomot mare c`t nu se mai audeNici popa ce cite=te, nici dasc[lul ce c`nt[.
222
V[z`nd c[ nu-i de glum[ =i vr`nd a-i lini=tiIntr[ la mijloc popa; eu iar[=i dup[ el}i rog s[ conteneasc[, c[ci nu-i vro vin[ mare,+i mai ales aice la sf`nta rug[ciune,O dragoste se cere, iar nu b[t[i =i sfezi.V[d ]ns[ c[ deodat[ =i c[r\i =i lum`n[riCad toate peste pop[, =i barba i s-aprinde,Din plete iese par[. Sting`ndu-le el strig[,+i d[ pe u=[ busna cu p[trahilu-n g`t;Iar mie pentru sfaturi, st[p`nu-mi r[spl[tiLovindu-m[ din fug[ cu analogu-n spateC`t p`n[ jos pe scar[ m-am dus de-a t[v[lugul,+i nu m[ pricep ]nc[ cum m-am sculat ]ntreg.Str`ng`nd din colb peruca =i coarnele-nvelind,Plecai ]n fuga mare pe uli\[ la vale.
Sosind la casa popii, ]ntr[i la d`nsul slug[...Dar ce s[-\i lungesc vorba? E vorba de prisos,S[-\i spun cu de-am[runtul la c`\i st[p`ni am fost.Destul c[-n orice parte ]mi aruncam privirea,G[seam necontenite sujete de a r`de.Acesta nebune=te averea risipindCe tat[l s[u cu trud[ str`nsese pentru el,C`nd vine-n s[r[cie se vaiet[ =i pl`nge;Iar altul ce adun[ gr[mezi de aur multePe ele rabd[ foame, =i moare ]n sf`r=it,La toat[ buc[\ica ce-nghite puind pre\.}namorat de slav[ ca de o amorez[Dispre\uie=te unul =i frica =i odihna,}n lupte s`ngeroase alearg[, =i-nd[r[t,Se-ntoarce f[r-o m`n[ sau f[r[ un picior.Slu\it =i =chiop se mi=c[ abia pe-a mor\ii caleCu inim[ voioas[ c[ este ]n gazete,+i are nemurire pe dou[ sute ani.
223
De laud[-i acela ce datoria luiCu r`vn[-=i ]mpline=te =i pentru a sa \ar[Via\a nu ]=i cru\[; numele lui e vrednic}n veacuri viitoare s[ fie neuitat.Dar eu vorbesc de unul ce merge la r[zboi}mpins de nebunie =i de o slav[ goal[,Precum un cal c`nd scap[ pe c`mp f[r[ c[p[stru.
B[tr]nul care este ple=uv =i f[r[ din\i,O fat[-n floarea v`rstei plin[ de foc lu`nd,Pre care mai nainte vecinul o ochise,D[ pricin[ ur`t[ de-a fi de r`s ]n lume,C[ci au s[-i zic[ tat[ ni=te copii str[ini.Un altul se fere=te de-a ]nso\irii jug,Dar ]ncurcat ]n la\ul amorului suspin[+i nop\i ]ntregi nu doarme, nici alt[ mai g`nde=te;C`nd ]ntristat, c`nd vesel, dup-a iubitei chip,Odihna lui at`rn[ de-un z`mbet, de-un cuv`nt;C[runtul p[r vopsindu-=i, se unge cu pomad[+i se ]mpodobe=te cu feluri de cordele,Compune versuri, c`nt[ =i dan\[ greb[nos,F[c`nd prezente scumpe =i cheltuind bani mul\i.Irisa ca pre d`nsul iube=te pre o sut[,Pre care-i m[gule=te cu z`mbete viclene+i tuturor arunc[ c`te un semn din ochi.To\i fug de am[girea-i, iar el r[m`ne prins,Ca =oarecul de m`\[, ]n ghiarele cochetei;+i ]ns[ se f[le=te, =i-i mul\umit de sine.
Macrin la fa\[ galben, umflat, idropicos,Petrece diminea\a cu doctorii ]nchis;Se-ndoap[ toat[ ziua cu ierburi de tot soiul,De aer, de m`ncare, de orice se p[ze=te;+-apoi ]n toat[ seara Macrin se culc[ beat.Un t`n[r ia o bab[ de patruzeci de ani
224
Cu zestre ]nsemnat[ — c`nd singur are stare. —Ea-n cas[ porunce=te cu aspr[ tiranie,+i-l face ]nainte-i s[ tac[ tremur`nd.Un fiiu la p[rin\i singur ce-a=teapt-a mo=teniO mare avu\ie, odihna sa ]=i las[,Alearg[, lingu=e=te cer=itorind un titluDorind ca s[-l cinsteasc[ norodul acel prost,Dar numai cu n[dejdea r[m`ne-adeseori!Un altul ce iube=te a str[luci ]n haine,Cu aur se ]ncarc[, crez`nd c[ n[t[r[ul}n straie aurite nu este n[t[r[u.
Cu patru cai se plimbl[ un t`rgove\ bogat,+i poart[ dup[ d`nsul un num[r de slugi multe,To\i ]n livrea cusut[ cu arm[turi luateDe pre ]nsemnul care pe u=a lui vesteaCe fel de meserie avea el mai demult,+i unde mult mai bine s-ar cuveni s[ steie.Pere\ii casei sale acopere cu aur;Bani vars[ ca s[-=i fac[ o spi\[ de neam vechi.+i poveste=te fapte de mincino=i str[buni.Ca broasca se tot umfl[, se umfl[ p`n[ crap[.
Macari p`n’ asear[ era ]n ochii lumiiBun numai de-adus ap[ =i lemne de t[iet;A lui n[t[r[ie s-a fost f[cut proverb;Purtarea lui cu negru se ]nsemna de oameni.Dar iat[ lui Macari norocul se z`mbe=te,+i ast[zi e puternic, st[-n r`nd cu cei cinsti\i,Cu cei mai sl[vi\i oameni, cu cei mai ]nv[\a\i.To\i laud-a lui minte =i zic c[-mp[r[\ieiMacari a s-aduc[ folosuri ]nsemnate,+i c-o c[ut[tur[ s[-ndrepte orice r[u.Acel ce-n starea proast[ era batjocorit,De sus e trimis ast[zi spre fericirea \`rii.Cu toate-aceste ]ns[, zavistia munce=te
225
Pre cei ce r`vnind locu-i, voiesc a-l r[sturnaDin postul acel ginga= ce nu e pentru el.Urechea domnitoare mireas[ e dorit[;Favorul ei to\i mirii ca pre a PenelopeiCu suflet, cu via\[ sunt gat-a-l cump[ra.Pe luciui politic Macari lunec[+i iar ]n ]ntuneric c[z`nd ca mai nainte,Se duce s[-=i petreac[ via\a cu samurii}n stare def[imat[ =i trai nenorocit,De=i aceast[ soart[ a=teapt[ =i pre al\ii,To\i ]ns[ c[tre d`nsa se-mping =i se ]ndeas[.
V[zui un b[tr`n care o sut[ de ani tr[ise,Pe patul s[u cum zace de b[tr`ne\e ros,}nc`t pe barb[ scuip[ =i seam[n[ schelet,+i ]ns[ el desin[ c-o m`n[ tremur`nd[.Dar ce desin[ oare? Morm`ntul ce-l a=teapt[? —Ba nu. — Palat de var[ s[-i fie de plimbat.
De coasa mor\ii altul v[z`ndu-se-ngrozit,+-abia z[rind h`rtia cu slaba lui vedere,}n loc s[ se-ngrijeasc[ a-=i c[uta de suflet,}nchipuie=te pompa ]nmorm`nt[rii lui,C`\i preo\i, clerici, dasc[li =i c`\i arhierei,C`t num[r de rudenii s[ mearg[ dup[ racl[Bocindu-l ]n glas mare, c`te f[clii de cear[,+i c`t de mari s[ fie, =i ce fel de sicriu?Ce candel[ s[-i puie, de aur sau de-argint?Ce epitaf s[-nscrie ca lumii s[ ar[teC[ praful din cea groap[ a fost un boier mare?
Din fa=[ p`n’ la groap[ de patimi st[p`ni\i,M`ndriei, l[comiei, zavistiei supu=i,V[ m`n[ egoismul pe calea piericiunii.+i liberali ]n cuget, voi robi sunte\i ]n fapt[.Precum u=oara pan[ purtat[ de zefir,A=a de nestatornic e =i al vostru g`nd.
226
C`nd cere\i bog[\ia, c`nd banii v[ ]ncurc[,Ur`\i singur[tatea, =-apoi vi-e greu de oameni;Ce vre\i adese ]n=i=i a spune n-a\i putea.Azi l[uda\i un lucru, m`ini altul, =i a=aA voastr[ socotin\[ din loc ]n loc se mut[;C[ci ce e de mirare, ave\i dorin\i contrarii.
Furnica-n timpul verii asud[ ostenind+i c`te un gr[unte adun[-n mo=inoi;Iar c`nd e trist[ lumea de-a iernii vifor receDe-acas[ nu se mi=c[, se bucur[ ]n ticn[De rodurile care ]n var[-a adunat.Voi ]ns[ cu a min\ii lumin[ ]nzestra\iNemernicind ca orbii, v[ osteni\i zadarnicNu-n lucruri de nevoie, la care sunte\i lene=i.Via\a v[ e scurt[, proiecturile lungi,Vr[jma=i sunte\i odihnei =i-n veci nemul\[mi\i.
Un negu\itor ce are ambare =i l[zi plineDe toat[ bog[\ia, =i poate s[ tr[iasc[}ntru ]mbel=ugare, ]n pace mul\umit,Deodat[ ]i abate a fi judec[tor.Pe loc ]i piere somnul, =i-n cugetul s[u zice:“C`t e de bine-n lume s[ porunce=ti la al\ii!To\i cinste ]\i arat[, prezenturi ]\i aduc,Soldat nu \ii ]n cas[, =i mult-pu\in ce-aduniE numai pentru tine”. Judec[tor se face,Dar punga-i se de=art[; atunce se c[ie=te+i ar dori s[ vie la starea cea dint`i.Aude-mpricina\ii la u=a lui oft`nd,+i trebui s[ se scoale, s[ lase somnul dulce.“O doamne! jalnic strig[: De ce-mi p[r[sii breasla?La dracu s[ se duc[ oricare cinste, rang,Ce-mi fac acum via\a mai rea dec`t ]n iad!”
227
|[ranul m`ind plugul sau num[r`nd adetulCu ochii plini de lacrimi, se t`nguie=te-n sine:“De ce pre mine soarta nu m-a f[cut soldat!A= fi ]mbr[cat bine, nu a= purta sucman,+i grija mi-ar fi numai de caporal =i pu=c[,Iar nu tot ]n picioare pe l`ng[ car s[ umblu.Purceii scroafei mele ar fi atunci ai mei,+i vaca mi-ar da lapte, g[ina oul s[u,Nu pentru a cneghinei =i a v[t[ji\ei mas[.Acum du tot la curte, =i tu t[r`\e roade!”
Conscrip\ia sose=te, ]l iau, ]l fac o=tean,+i iat[-n g`nd ]i vine bordeiul afumat;}=i blestem[ via\a ]n straiul s[u cel verde,Dup[ sucman ofteaz[ =i toat[ ziua pl`nge.“O! c`t tr[iam de bine c`nd m[ aflam ]n sat!Adev[rat atunce r[u ]mbr[cat eram,Dar vara la r[coare =i iarna l`ng[ vatr[Dormeam, =-un pas din cas[ eu nu f[ceam pe ploaie.Iar dac[-mi pl[team birul =-adetul la st[p`n,Nu mai aveam pricin[ de a m[ t`ngui.C-o oal[ de bor= numai m[ mul\umeam; =i-n cas[Eram st[p`n eu singur. Aveam pe un an p`ine+i paie pentru vite. Cel mai departe drumF[ceam la iarmaroace c`nd sare-mi cump[ramSau c`nd mergeam la praznic ]n sat de bun[ voie.Via\[ ]ndr[cit[! acum colind[ lumea,C[ma=[ poart[ alb[ c`nd n-ai cu ce-o sp[la,Cu pu=ca te-nv`rte=te ]n ni=te str`m\i nadragi,+i c`nd ]n ochi vezi moartea, curajul s[ nu-\i piar[.Nu-\i ]mplini-n veci somnul, r[m`i fl[m`nd adese,+i-\i caut[ de toate, pe-o sut[ ascult`nd!”
Monahul ce deun[zi at`t de mult doreaS[ poarte potcap, ras[, acum alta c`nt[;
228
S-ar ]ncuscri cu dracul numai mirean s[ fie.(Nu-i chip de a fi ]nger ]n trup neputincios).
De mult vorbesc, =i ]ns[ abia \i-am ]n=iratO parte foarte mic[ din patimile voastre,Voin\a ]mplinindu-\i; c[ci pentru a descrieC`t e de nerod omul =i c`t de de=[n\atPrivit f[r[ de masc[, un an n-ar fi de-ajuns.M[ crede c[-ndestule am adunat sujeteCu ce s[ fac s[ r`d[ pre Pan =-a lui urdie.
Dar soarele pe-ncetul s-ascunde dup[ deal,M-am dezbr[cat; de acuma ]\i las un r[mas bun.P[streaz-a mele vorbe de crezi c[-\i vor aduceVreun folos; iar altor zadarnic nu le spune.Noi s[-ndrept[m pre oameni ]n stare nu suntem;Morm`ntul poate numai s[-ndrepte pre ghebo=i.
SATIRA VI
Acela este numai ferice ]n via\[,Ce =tie a petrece ]n lini=te =i pace,+i cu pu\in ce are se afl[ mul\umit.De cugete de=erte ce tulbur[ pre mul\iFerit ]n toat[ vremea, p[=e=te cu pas sigurPe calea faptei bune p`n-la sf`r=itul vie\ii.S[ =ed ]ntr-o c[su\[ la mo=ioara mea,Din care s[-mi pot scoate tot ce ]mi trebuie=te,S[ aib-o mas[ bun[, prielnice z[b[vi;Ca un cinstit prieten cu mine potrivitS[ dep[rtez ur`tul ]n prisoselnici ceasuri;S[-mi pot petrece vremea, departe de-orice zgomot,Cu grecii =i latinii din timpurile vechi;S[ cercetez efectul lucr[rilor; s[-nv[\
CUPRINS
229
A =ti =i a cunoa=te din pildele str[ine,Ce au ur`t ]n ele =i ce au de pl[cut,}n traiul meu pe lume eu nu doresc mai mult.
Averi, ]nalte ranguri ce str[lucesc ]n ochiiProstimei ne-ncercate, aduc sup[r[ri multe+i celor ce le cat[, =i celor ce le au.
Cine n-a r`de oare de-un om ce asud`ndSe ca\[r[ pe-un munte st`ncos, ]nalt =i aprigA c[rui culme este at`t de ascu\it[,}nc`t oric`t voie=te a se \inea pe ea,Nu poate sta-n odihn[, =i v`ntul cel mai mic}ndat[-l ]mbr`nce=te ]n groaznice pr[p[stii?Asemene acestui ambi\iosul este.
Prea rareori norocul ridic[ pre un omPe aripile sale suindu-l la grad nalt;+i dac[ favoreaz[ mai mult pre oarecare,Nu st[-ndelung statornic; cur`nd ]l =i azv`rleDeparte cu piciorul =i-l sfar`m[ de tot,C[ci f[r[ ajutoru-i silin\a-i un necaz,O trudnic[ r[bdare pentru un rod vremelnic.
Din zori de zi te scoal[, ]mbrac[-te, porne=teLa cas[ de la cas[, spre a te curteni;A=teapt[-n anticameri cu slugile vorbind,+i st[ tot ]n picioare. S[ nu tu=e=ti; nici nasulS[ nu cutezi s[-\i sufli. Asemene via\[Urmeaz[ dup[ mas[ p`n-ce va ]nsera.Apoi ]n grij[ noaptea petrece g`ndind undeSe cade s-alergi iar[=i cum s-a ivi de ziu[,+i ]naintea c[rui spinarea s[-\i ]ndoi;Ce dar s[ dai la slug[, ce oare la st[p`n?S[ spui minciuni adese, s[ crezi orice himer[,Precum acea c[ marea po\i m[sura c-o scoic[*
* Proverb rusesc.
230
Trufia unui mare s[ suferi =i s[ rabzi,S-adevere=ti c[ neamu-i e vechi =i cunoscut,}ncepe c-un an numai ]ncoace de Vladimir*De=i-\i aduci aminte c[ tat[l s[u ]n via\[Purta o hain[ sur[**; iar pre nevasta luiOric`t de slut[ este Vener[ s-o nume=ti;Copiii lui obraznici s[ zici c-au iste\ie;S[ nu ca=ti c`nd ]n=ir[ cuvinte nes[rate,+i s[ nume=ti adese de binef[c[torPre cela de la care vrun bine n-ai v[zut.Cu cu=ma-n m`n[ iarna s[ umbli dup[ d`nsulS[ faci c[ nu bagi seam[ a slugilor ocar[.Pe l`ng-aceste-\i trebui s[ po\i a dep[rtaZavistia =i ura ce ]mpotriv[-\i stau.Aceste trude-n urm[ te las[ cu n[dejdea,Sau poate-\i vor aduce o slujb[ ne-nsemnat[.
Atunce datoria te duce sau pe c`mpS[ fii r[nit ]n lupte, s[ stai cu pieptu-n foc;Sau cu o pan[-n m`n[ s[ suferi a =icaneiNecaze zgomotoase; dorind cu ]ngrijireS[ nu cumva scapi ceasul de slujb[ hot[r`t,De-a purure cu fric[ sentin\ele s[-nchei,S[ nu jigne=ti prin ele vreo persoan[ mare.Ori st`nd pe l`ng[ curte din ziu[ p`n-]n sear[,S[ \ii balan\ierul cu ochii neadormi\i.
De fric[ s[ nu scape\i de pe fr`nghie jos.Ambi\ia-n ureche atunce ]\i =opte=teC[ cine cat[ slav[ nu trebui s[ s-opreasc[.Cine a c[lcat odat[ pe treapta cea de-nt`i,A=a ]ndoind trud[, treizeci de ani umbl`nd
* Vladimir ]ncepu a domni pe la anul 952 d.H.** Adic[ era un prost locuitor.
231
+i petrec`nd o via\[ s[rac[, tic[loas[,Al\ii treizeci ani ]\i trebui s[-\i po\i ajunge scopul;C`nd e=ti acum cu totul de v`rst[ g`rbovit.
}n cea mai nalt[ treapt[ s[ zicem c-ai ajuns+i numai \arul este mai mare dec`t tine;Ca viermii la picioare-\i norodul se t`r[=te;Cu o c[ut[tur[ ]mpr[=tii ]ntrist[ri,Cu alta fericire =i bucurii rever=i,+i to\i ca pre un idol te roag[, te t[m`ie,Se tem precum se teme un corb de-o matahal[.Un gust =-o iscusin\[ palatul ]\i zidi,}n care se adun[ acele rarit[\iCe pot produce China, Italia =i Fran\a,+i care-aduc mirare la oricine le vede;Tot trupu-\i e ]n aur =i pietre-nf[=urat.Ce India le scoate =i vin de la Peru,}nc`t nu poate ochiul delung s[ te priveasc[.Pe aur dormi, ]n aur cu to\ii ]mbr[ca\i.Chiar ]nsu=i blondul Febus c`nd te-ar putea vede|i-ar pizmui suita, caleasca str[lucit[.Dar e=ti lini=tit oare? Nicicum. O cas[ mare}\i ia odihna toat[; nu gust[ dulce somnAcela ce se culc[ ]n aurit crivat.}n inim[ bogatul ]n veci repaos n-are;Nici marea r[scolit[ din ale sale-ad`ncuriDe cel mai stra=nic vifor nu se izbe=te-at`t.
Zavistia asupr[-\i c`rte=te ne-ncetat,M[car c[ nu cuteaz[ a s-ar[ta ]n fa\[;De=i ai vrednicie =i merite ]nalte,Ea tot te ]mbr`nce=te, te-oboar[ ]n sf`r=it,F[r[ s[ po\i =ti ]nsu\i de ce e=ti vinovat.
Ambi\ia ]n tine cresc`nd tot cu puterea,Nu =tii ce m[rginire s[ pui dorin\ei tale;O dulce melodie nu bucur[ pre surd;
232
Pe-un bolnav de podagr[ b[i nu ]l folosesc;Cinstirea =i averea nu lini=tesc pe-acelaCe se munce=te vecinic de fric[ =i n[dejde.
C`nd dou[ sau trei veacuri via\a noastr[-ar fi,Nu ne-ar p[rea at`ta oamenii de neroziV[z`ndu-i cum urmeaz[ nebunele lor pofte.O mic[ parte-a vremii vr`nd s[-ntrebuin\eze}n lucru =i ]n munc[, ar fi prea folosi\i;+i zile ]ndestule atunci le-ar r[m`nea,}n care s[-=i ]ndrepte purtarea cea trecut[.Dar cum se na=te omul, abia g[se=te vremeA se uita-mprejur =i intr[ ]n morm`nt!+i din acest trai ]nc[ scurteaz[ de ajunsCopil[ria, boale =i triste b[tr`ne\e,Iar timpul care zboar[ ]n veci nu se ]ntoarce!Deci pentr-o mic[ plat[ de ce at`t necaz?De ce-a=a scumpe zile s[ pierdem ]n zadar?S[ nu cerc[m mai bine ca s[ st`rpim s[m`n\aN[ravurilor rele din inimile noastre?S-umbl[m dup[ zadarnici m[riri =i bog[\ii,Ca c`inele povestei ce carnea lep[d[Voind s[ se arunce dup-o de=art[ umbr[?
A noastr[ cea mai mare podoab[ e virtutea.Apoi o lini=tire a duhului doresc,Dar ]ns[ libertatea o pre\uiesc mai mult.Acela ce petrece ]n slav[ =i avereDe aste trei mari bunuri lipsit purure este,De=i c[ le va pierde el grij[ n-ar avea.
Noi ]nc[ din pruncie suntem obicinui\i,A crede s[r[cia ca r[ul cel mai mare;Aceasta ne ]ndeamn[ a c[uta avere,L[s`nd m[sura dreapt[ ce trebui s[ p[zim.Dar orice trebuin\[ ]=i are-al s[u hotar:
233
Gre=e=te cine-l trece =i cine nu-l ajunge.+i dasc[lul lui Neron ce-avere gr[m[diseTr[ind ]n s[r[cie, fu numai un nebun;+i cel ce ]ntr-o bute vie\uia fl[m`ndVoind a-=i da un nume de filosof cu fal[,La =asezeci ani tocmai era un prunc la minte+i trebuia s[-l bat[ un pedagog cu vergi,De m`r=ave deprinderi s[-l poat[ dezb[ra.
Silven c`nd vindea untul ]ntr-un paner pe pia\[Era mult mai ferice =i se hr[nea mai bine;De frica s[r[ciei nu se-ngrijea at`t,Pre c`t se ]ngrije=te acuma c`nd adun[Averi =i stare mare, umbl`nd din \ar[-n \ar[Prin foc, prin ger, prin ap[, cu-at`te ostenele,+i-n vecinic neast`mp[r tot traiul petrec`nd,S[ str`ng-at`ta aur, comori =i avu\iiDe nu-ncap ]n palatul =i sipetele sale.Se poate tr[i bine =i f[r[ bog[\ie,+i po\i c[p[ta slav[ ]ntr-un ungher smerit}mb[tr`nind ]n pace, de=i pe urma taNu t`r`i gloat[ mult[; de=i nu-=i ia c[ciulaNorodul ]nainte-\i, =i nu umbli-n c[leasc[Sau haine aurite, =-o slug[ numai ai.Fireasca-n\elepciune ne-nva\[ a tr[i}ntru ]ndestulare =i f[r[ averi multe,C`nd ]ns[ l[comia nu ne munce=te g`ndul.
Greu nu e s[-\i po\i face un m[surat venitCu starea ta, dar trebui atunci s[ te opre=ti,S[ lepezi l[comia, zavistia de-o parte.S[ nu te miri de ranguri, de titluri str[lucite+i de averi ]nalte; tr[ie=te lini=tit,De prav[\ av`nd cinstea, sile=te ne-ncetatS[ ]ndreptezi n[ravul din al\ii =i din tine.
234
Atunce a ta slav[ va fi ]n veci ne=tears[}n oamenii de bine. Iar dac[ vei muriNeav`nd un nume mare, =i lumea te-a uitaC[ci n-ai putut ]nvinge zavistia gre\oas[,R[splata muncii tale nu este pr[p[dit[Urm`nd virtu\ii calea, l[s`nd un nume bun,E cea-nt`i r[spl[tire ce poate-un om dori.
SATIRA VII
C[tre cneazul Nikita Iurievici Trube\koi
C`nd v[d pre unul care ceaslovul nu mai las[,Biserica p[ze=te, se-nchin[, \ine postul,Nu doarme cu nevasta, =i duce lum`n[ri,Dar ia chiar =i c[ma=a de pe un biet s[rac,De-i zic: ascult[ frate, te r[t[ce=ti cu mintea,Merg`nd pe ast[ cale ]n rai nu po\i s[ intri;Iar dac[ ai dorin\[ ca s[ te m`ntuie=ti,D[ ]napoi aceea ce ai luat nedrept.Atunce l-a mea r`vn[ el m`nios r[spunde:Nu-i treaba ta, b[iete, s[ dai b[tr`ne sfaturi!
+i bine zice omul; eu ]nc[ n-am ajunsA iernii ]nturnare s[ v[d de treizeci ori,+i nici un p[r din capu-mi nu =i-a schimbat colorul,Cum dar ]n a=a v`rst[ s[-ndrept eu barbe albe+i c[z[turi cinstite ce poart[ ochelari?Pre cei ce n-au ]n gur[ mai mult dec`t trei din\i,|iu minte ciuma Moscvei, =i spun ca de deun[zi,Campania =i lupta la Cighirin* urmat[?
* Cighirin – capitala cazacilor zaporojeni asediat[ de turci =i sc[pat[ deo=tile ruse=ti la anul 1676.
CUPRINS
235
A= r[gu=i zadarnic vr`nd s[ le dovedescC[ mintea-n om nu cre=te cu lunile =i ani,Cu toate c[ cercarea pre minte sprijine=te,+i ce c`=tig[ numai cu anii; ]ns[ vremeaNu d[ esperien\[ la cei ce nu pricepA lucrurilor reguli; iar omul silitorLa ea s-ajung[ poate =i-n v`rsta tinere\ii;A mele vorbe ]ns[ vor fi dispre\uite,+i mul\i n[t`ngi ]n lume vor crede ne-ncetat,C[ un b[tr`n cu mintea ]ntrece pe trei juni.
Asemene opinii f[r[ de judecat[,+i altele mai rele, s-au ]nt`lnit ]n oameni;Unii se \in de-acele ce bune le socot,Le cred c[-s legiuite, =i nu =tiu c[ gre=esc;Iar al\ii cunosc r[ul, dar nu au ]ndr[zneal[S[ se ]mpotriveasc[ plec[rii cei n[t`ngeCe-i trage c[tre fapte lipsite de bun sim\.De-ai ]ntreba pricina acestei r[t[ciri,Ob=tescul glas r[spunde: C[ nou[ din n[scareNe-a dat natura suflet plecat spre am[gire+i st[p`nit de patimi, iar astei legi fire=tiNoi nu suntem ]n stare a ne ]mpotrivi.
Acest adev[r ]ns[ de e ispitit bine,Nu =tiu. Nikito drag[, dar =tiu cu-ncredin\are,C[ dac[ eu din lene ogoru-mi voi l[saF[r-a-l lucra cum trebui, va r[s[ri dud[u;Iar ]ngr[=`ndu-l bine =-ar`ndu-l cumsecade,Voi aduna o road[ ce-mi va r[spl[ti munca.
Oricum ar fi plecarea ce firea ne-a l[sat,Dar este, este-o vreme ]n care s[ putemA-i potoli iu\eala, de nu de tot s-o stingem,+i s[-nt[rim ]n bine pre cei cu plec[ri bune;Aceast[ vreme este c`nd omul e copil.
236
Atunci e ochiul ager, auzul sim\itor,C[ci nou fiind pe lume, p[trunde cu-nfocare,+-obiectele ce vede se ]nr[d[cineaz[}n inima-i setoas[ de orice lucru nou.Deprinderea adesea se face fire-n om;Ea chiar =i pe fr`nghie a d[n\ui ne-nva\[,+i multe din acele pre care noi le credemC[ vin de la natur[, mai bine cercet`nd,Descoperim c[-s numai a cre=terii efect.Aceasta a p[truns-o neobositul PETRU,Monarhul =i p[rinte, cu-a lui ]n\elepciune.Cu multe ostenele, el =coale-a a=ezat,A c[ror ]ngrijire =i scop folositorEra ca s[ aduc[ pe juni la fapta bun[.Odihna, p`n-=i tronul a hot[r`t s[-=i lase+i s[ c[l[toreasc[ ]n dep[rtate \[riCa patria prin pild[-i s[ poat[ ]nv[\aDe la str[ini acele n[ravuri, me=te=uguriLa om trebuitoare, =i ne=tiute-n Moscva.Cu slav[ a lui trud[ pre noi ne-a-ncoronat;B[rba\i au ie=it vrednici ]n pace =i r[zboi,Pre care-n pomenire ]i vor p[stra urma=ii,Dar lucrurile bune r[m`n dispre\uite,Sim\irea l[comiei c`nd nu ne m[gulesc.
S[ adun[m avere, palate s[ zidim,S[ facem gr[dini, fabrici, s[-mbun[t[\im codri,Ca s[ l[s[m copiii mo=teni de averi multe,Cu ast[ ]ngrijire noi numai ne muncim;Cum ]ns[ se petrece copil[ria lor,La doi sau trei ]n minte abia le trece poate;+i care pe nimicuri mari sume cheltuie=te,}i pare r[u s[ deie un ban pentru-ai s[i fii,Ca-nv[\[tur[ bun[ s[ poat[ dob`ndi.
237
Iar c`nd copilu-n urm[ se d[ ]n desfr`nare,Atunci m`hnitul tat[ de el se ru=ineaz[,+i ]n zadar arat[ c[ nu e vinovat.Ai adunat avere =i nu te-ai ]ngrijit,}n inim[ s[-i sameni n[ravurile bune;Bogat ]\i va fi fiul, dar va tr[i ]n lumeUr`t =i f[r[ slav[, de to\i dispre\uit,+i cine =tie dac[, prin relele purt[ri,Nu-i va sf`r=i via\a ]ntr-o sp`nzur[toare.
Isprava bunei cre=teri ]n asta se cuprinde,Ca patima din inimi de timpuriu st`rpind,}n calea faptei bune pre t`n[r s[ ]ndrep\i;C[ci numai prin aceasta el poate s[ ajung[A fi de folos \[rii =i l[udat de oameni.Iar pentru a produce un rod a=a dorit,+tiin\ele =i arte sunt numai ajutor;}n judec[\i s[ aib[ p[trundere-n\eleapt[,+i ale-mp[r[\iei venituri, cheltuiele,C-o singur[ ochire s[ poat[ l[muri.Pe valurile m[rii s-aleag[ sigur drum.Pe cer s[ ]n\eleag[ a stelelor rotire+-atrac\ia ce trebui s[ aib[ ]ntre ele.Efectul s[ cunoasc[ a oric[rei f[pturi.Aceste-i vor da nume de ]nv[\at b[rbat,+i la-nsemnate ranguri pot ]nc[ s[-l ]nal\e;Mul\imea ]l va crede un vrednic cap de oaste,V[z`nd l[\it[ \ara =i du=manii ]nvin=i.De nu va putea, ]ns[, pe sine-a fi st[p`n,De nu va =ti a trage cu chip pl[cut pre oameni,+i nu se-nduio=eaz[ v[z`nd pl`ng`nd s[racul,De-o dreapt[ judecat[ nu e pov[\uit;}n scurt, dac[ n[ravul ]i este vicios,Se vor mira de d`nsul f[r[ s[ ]l iubeasc[,
238
+i lauda silit[ le va ie=i din gur[,C[ci numai interesul la asta-i va-ndemna,St`nd gata ]n tot ceasul din spate a-l zv`rli.A sa u=oar[ slav[ s-a ve=tezi ]n grab[:Un om nepl[cut lumii cur`nd se d[ uit[rii.C`nd soarta-i se preface =i zile negre vin,Uitat e de oricine ca =i c`nd n-ar fi fost.Virtutea poate numai a lini=ti pre cuget,+i stavil[ a pune l-a poftelor capricii;Ea numai ne deprinde ]n pace a privi,Tot felul de prefaceri a orbului noroc,+i f[r[ nici o fric[ a a=tepta sf`r=itul.
S[ ne silim, deci, trebui de a s[di virtutea}n tinerele inimi p`n-s-a-nr[d[cina.S[ le deprindem mintea cu-acele-nv[\[turi,Ce lor sunt potrivite =i pot s[-i foloseasc[;Atunci prin fiii no=tri de orice treapt[ vrednici,La patrie aducem un dar de mare pre\.
De-ar fi ]n a mea voie ca singur s[ alegDin dou[ min\i pre una, atunci cu bun[ seam[A= prefera ]ndat[ pre care-ar fi mai simpl[,Dec`t pre cea istea\[ =i ager[, dar rea,Oricare fapt[ bun[ a= crede bucuros,La cel ce nu se-ngra=[ din binele altora.De=i pe r[bu= numai el =tie s[ ]nsemneTot ]ns[ nu se-ncrede unui risipitorCe num[rul cunoa=te ca-n turnul SuharevDar f[r[ socoteal[ ]=i cheltuie=te starea.
Copiii se dezgust[ de asprele pove\e;Nu trebuie-ntre oameni ades a-i dojeni,C[ci stingi pe nesim\ite ambi\ia din ei.Le las[ de joc vreme; folos n-aduce graba,+i c`nd cu ei e=ti singur atunci ]i sf[tuie=te.
239
Pre un copil bl`nde\ea ]ndreapt[ ]ntr-un ceas;Mai mult dec`t asprimea =i frica ]ntr-un an;Purtarea aspr[ seac[ curajul de la tineri.Ferice de acela ce =tie s[ de=tepteA laudei dorin\[ ]n ginga=ul copil!Mai greu str[bate-n inimi urechea dec`t ochiul,De-aceea prin exemple pova\a e mai bun[;Ea face =i pre vite s-urmeze pre p[rin\i.Deprinde vulturelul s[ zboare ]n v[zduh,Pre c[poie= s-alerge \`hnind dup[ g[in[,Pre \[pu=ori s[-=i cerce puterea lor ]n coarne,R[\u=ca s[ ]noate abia ie=ind din ou.Aceste nu se-nva\[ de cuget sau de sfat;Nimic[ nu =tiu alt[ dec`t s[ imiteze.Doi fra\i sunt ]ntr-o cas[ crescu\i to\i ]mpreun[,+i tot de-acela=i dasc[l certa\i =i ]nv[\a\i,Din ei alege unul al faptei bune drum,Din care nu-l abate nici frica nici n[dejdea;A sa ]ndatorire cu r`vn[ ]mpline=te;Pl[cut =i cu bl`nde\e, la vorb[ m[surat,Comp[time=te ]nsu=i c`nd vede pre s[rac,+i mila ]mp[r\e=te cu inima curat[.Iar altul crud =i trufa= pre tat[l s[u ar vindeCa s[-=i ]ndestuleze iubirea de argint;El prad[ visteria =i moare ]ntr-un =treang,A=a precum se cade la f[c[tori de rele.Pre unul pilda bun[ ]l ]nt[ri-n virtute,Pre altul la pieire tot pilda l-a adus. De-a= vrea s[ sting din vreme scumpetea-n fiul meu
I-a= dezveli n[ravul ]n toat-a lui slu\ie,+i pre Ignat de pild[ l-a= scoate ]nainte:Prive=te-l, eu i-a= zice, c`t este de s[rac,Av`nd gr[mezi de aur, e ve=ted =i m`hnit;
240
Un ceas odihn[ n-are; apoi a=a via\[Cu mult[ avu\ie, o socote=ti ferice?De mi s-ar p[rea iar[=i c[ e risipitor,I-a= face cuno=tin\[ via\a lui Clearh,Pre care creditorii ]l \in la ]nchisoare.C`nd ar v[di plecare c[tre trupeasc[ poft[,I-a= ar[ta pre Melit de bube rele plin.
Slugi, manc[, guvernant[ m-a= ]ngriji s-alegTot oameni de isprav[ =i cu purt[ri cinstite.Dar cre=terea n-at`rn[ de la aceia numai,La care ]n pruncie am fost ]ncredin\a\i;C[ci patima g[se=te prin multe p[r\i prilejDe-a se v`r] ]n inimi; =i tot ce pre un t`n[r}nconjur[, formeaz[ a lui fire=ti plec[ri.Nu e de-ajuns s[m`n\a s-aduc[ rodul bun;}i trebuie =i timpul s[ fie cald, statornic,P[m`ntul lucrat bine, udat c`nd trebuie=te;+i gunoiat ]n vreme, c[ci altfel ]n zadarN[d[jduie=ti ]n rodul pre care-ai sem[nat.
Be\iv s-alese Filip; el fu crescut de-o rud[Supus[ la be\ie. Mirtil curvar se face,C[ci a avut un mentor curvar =i veriga=.}n veci din gura Savii nu iese adev[r,Tot ce viseaz[ noaptea, ce-i vine-n minte spune;Ne-aducem ]ns-aminte =i de a lui bunic[,Ce cu ne]ncetare hodorogea minciuni.Silvia-=i dezv[luie=te rotundul frumos s`n,La to\i z`mbe=te dulce, din ochi le face semne,}=i pune alunele =i se sulimene=te.De la Silvia lesne po\i orice c[p[ta,C[ci nu vrea s[ jigneasc[ pre nime cu refuz.A=a a fost =i m[-sa pe c`nd era ca d`nsa.
241
Prunciei noastre floarea cur`nd se ve=teze=teC`nd e ]ncredin\at[ pe-a unei roabe m`ini.Copilul fur, t[gadnic, de slugi e ]nv[\at;Ei sunt adev[rata nevr`stniciei cium[,Dar pilda p[rinteasc[ e mai v[t[m[toare.De multe ori copiii ar fi mult mai cinsti\i,C`nd tat[l lor =i mama pre sine-ar fi st[p`ni,+i fr`u =i-ar pune limbii c`nd fiii lor sunt fa\[.
Adun avere mult[ =i dreapt[ =i nedreapt[,M[ s`rguiesc s[ cap[t un rang ]nsemn[tor,}n somn =i ]n ospe\e via\a ]mi petrec,+i p`n-]n urechi intru ]n tina desfr`n[rii.Crez`nd c[ fericirea st[ numai ]n avere,Acelor mari puterea ]n sine pizmuiesc,Dar caut cu tot chipul a lor priete=ug;Privesc cu nep[sare =i r`d de s[r[cie.Voiesc cu toate-acestea, ca fiul meu ]n lume+i cu pu\in s[ =tie a fi ]ndestulat,St[p`n pe-a sale pofte, smerit =i ]n\elept;S[ aib[ adunarea persoanelor cinstite,+i s[ imite numai a lor purtare bun[.Zadarnic[ mi-e truda! pe ap[ slove scriu*C[ci casnicele pilde puternice r[m`n.+i fiul meu va merge tot pe acea c[rare,Pe care va cunoa=te a tat[lui s[u urm[!
Cu ce obraz putea-vei pre fiul t[u s[-nfrun\iC`nd tu prin buna pild[ nu ]l pov[\uie=ti?C`nd el la tine vede de ]nfruntare fapte,+i nu g[se=te-acele pre care i le lauzi?
* }n turnul Suharev la Moscova se ]ntemeiase o =coal[ de aritmetic[,geometrie =i alte p[r\i din matematic[.
242
Un rac pre fiu defaim[ c[ merge ]nd[r[t,Iar el r[spunde: tat[! arat[-mi cum s[ merg.Nu po\i fi bun cum trebui, dar nu-\i sminti copiii;Mai bine ar fi ]ns[ s[ te fere=ti de patimi,Sau cel pu\in de ochiul prunciei s[ le-ascunzi.C`nd te g[te=ti de oaspe\i, ]ndat[ porunce=tiLa slugi ca s[ grijeasc[, s[ m[ture prin cas[,S[ cur[\e ograda =i vasele s[ spele,Tu ]nsu\i por\i de grij[, ]n sus, ]n jos alergi,Faci vuiet, pui la cale, te temi ca nu cumvaVrun oaspe s[-nsemneze acea mai mic[ lips[,Ori ochiul lor s[ vad[ vreo necur[\ie.Aceste le faci toate, dar nu te s`rguie=tiS[ dep[rtezi vederea copilului de r[u+i s[ ascunzi de d`nsul ur`tele-\i defecte.Nu-\i este mai scump fiul dec`t oricare oaspe?
Pare c[ v[d pe-un critic cum clatin[ din cap,Cum str`nge din spr`ncene c-un z`mbet s[t[nesc,+-a=a m[re\ vorbe=te: “Ian vezi b[iatul nostruC`t de sume\ ne-n=ir[ pove=ti din ceea lume!Ne face pierz`nd vremea ur`tul s[ sim\im;Ca nuca pe perete pove\ele-i se prind.Neav`nd ce spune alt[, n[ravuri cerceteaz[+i zice c[ plecarea e rodul educ[rii,Voie=te s[ ne-nve\e a cre=te pre copii;}n scurt, ne d[ dovad[ de creieri zdruncina\i.Prietene Nikita! Aceste ziceri poateVor fi pl[cute-acelor ce zic c[ via\a-i scurt[,+i critic[-o idee ce nu e ca a lor,Nevr`nd a da crezare nici chiar la adev[r.Eu nu voi s[ ]nduplec pe-un soi a=a de oameni,Dar nu-i oricare slobod opinia s[-=i deie,C`nd ea ]n sine poart[ a legilor respect,
243
+i poate s[ aduc[ oric`t de mic folos?Tu ]ns[-mi d[ iertare, c[ci r`ndul nu p[zesc,Dintr-una sar ]ntr-alta. Mi-e greu s[ m[ supunLa reguli ce adese pricinuiesc ur`tul.C`nd mintea este slab[, amestecul ei place;C[ci dac[ ni s-ar cere tot reguli s[ urm[m+i dintr-o socotin\[ s[ nu putem ie=iF[r[ a-i da sf`r=itul, atunci ca s[ vorbeasc[Abia ]ntr-o gr[mad[ doi oameni po\i s[ afli.
SATIRA VIII
Ferice de acela ce st`nd pe un piciorCompune dou[ sute de versuri ]ntr-un ceas,M`njind o jum[tate de con\ pe toat[ ziua;Ce scrie cum ]i vine, f[r[ s[-=i bat[ capulS[ afle din ce parte afar[ sufl[ v`nt.Pre mine, ]ns[, soarta cumplit m[ os`ndiS[ scriu cu ]ngrijire, cu trud[ =i cu num[r.
C`nd voi s-apuc condeiul, m[-ntreb ]nt`i pre sine:De nu silit de patimi doresc a fi autor?Nu oare fala slavei la care a= privi,Sau pizma ori m`nia, dorin\a clevetirii,}mi predomnesc ]n minte? C[ci oric`t de cinstit[O fapt[ e ]n sine, dar poate fi prea rea,C`nd scopul ei se trage din vicios izvor.De v[d c[ al meu cuget nimic[ nu-mi imput[,Atunci ]ntorc privirea =i cercetez n[ravuri,M[ s`rguiesc din rele s-aleg ce-i de folos;Eu laud ce e bine =i r`d de ce e r[u.
G[sind un sujet vrednic de mica mea putere,Slobod la scris condeiul, dar f[r-a-i l[sa fr`u
CUPRINS
244
Nu m[ lenesc a =terge de scriu pu\in sau mult.Nu m[ aprind, ci caut s[ fie cu bun-sim\Orice voiesc a zice, =i versurile meleS[ aib[ o m[sur[, st`nd unde se cuvine;S[ nu sl[besc ideea, nici de prisos s[-n=ir,}n sunete de=erte, un grai ne]n\eles.Iar mai v`rtos iau sama s[ nu jignesc pre nimeCu vrun cuv`nt obraznic ie=it din a mea pan[,Ca nu def[im`nd aspru n[ravul acel r[u,S[ dezvelesc c[ ]nsumi sunt r[u =i p[tima=.
V[zut-a\i vreodat[ un chirurg c`nd s`ngeSloboade unui bolnav? Cu ce luare-aminteLa m`na cea legat[ tot pip[ie cerc`ndS[ afle unde-i v`na; apoi love=te-ncetP[zind cu scump[tate ca rana s[ nu fieMai mare dec`t trebui? Aceast[ ]ngrijire+i eu c`nd scriu la versuri ]ntocmai imitez;}mi pare c[ iau s`nge la demoraliza\i.Cum am sf`r=it lucrarea, o str`ng, o dau uit[rii;Apoi o cioplesc iar[=i, =-av`nd mai mult[ trud[Dec`t mai ]nainte pre sine nu m[ cru\;Dar versurile mele tot nu cutez s-ar[t.Ne-ncrederea de sine, ru=inea, ne-ndr[zneala,}n mine sunt s[dite sau de-a naturii m`n[,Sau din copil[rie de sfatul p[rintesc;Iar dreapta judecat[ c`nd vream a fi sume\M-amenin\a ]ndat[ cu chinuri, ostenele:De-atunce p`n[ ast[zi urmez a ei pova\[.
Cred ori=ic`nd c[ fa\a ce priime=te-adesColorul ru=in[rii, se face ]ndoitMai vie, mai frumoas[, d`nd semne vederateDe nevinov[\ie; c[ limba cea u=oar[C`nd slobod[ alearg[, se-mpiedic[ cur`nd;
245
C[ ]ndr[zneala este atunci de l[udat,C`nd ne sluje=te-n lupta cu relele n[ravuri;C`nd smulgem de la du=man cu dreptul biruin\a;C`nd clevetiri ur`te v[z`nd le ]nfrunt[m,Sau ap[r[m dreptatea unui nevinovat.Cred iar[=i c[ acela ce se socoate-n sineMai mult dec`t oricare, de laud[ nu-i vrednic;V[d ]ns[ cu-ntristare c-asemene plec[ri}mi sunt v[t[m[toare, dar nu pot s[ le las.
+i nu m[ stric[ numai c[-mi fac ]mpiedicareS[ scriu sume\ la versuri, =i singur s[ m[ laud,Ades prilejuri bune din m`n[ am sc[pat,C[ci mi-a lipsit curajul de-a le putea \inea.Ades =i a minciunii am suferit ur`tul;M-am chinuit ]n sine, =i ca o clo=c[ mut[N-am zis m[car: iubite, mai cru\[-al meu auz!C`nd dimpotriv[ altul ce-a zeilor favorI-a dat obraz de-aram[ ca orice legi s[ calce,Ru=inea, sentimentul s[ le dispre\uiasc[,S[ nu-=i mai schimbe fa\a ]n galben sau ]n ro=La toat[ u=a bate, se-nchin[ tuturor,Spinarea ]=i ]ndoaie, =i de refuz nu-i pas[;Sup[r[cios, obraznic, din cas[ dat afar[,De-o sut[ de ori iar[=i se-ntoarce ]napoi,Uit`nd c[ =i st[p`nul =i slugile-l ur[sc.A=a din treapt[-n treapt[ norocul ]l ridic[,C[ci vr`nd de el s[ scape ]i ]mplinesc ce cere.
C`nd eu oft`nd zadarnic pierd vreme de cinci aniPe l`ng[ frumu=ele, un altul ]ndr[zne\}ntru o zi ]=i vede n[dejdea-ncununat[;Neam, minte, vrednicie din gur[ nu-i mai iese;Ispr[vile str[ine le d[ de ale lui;Defaim[ orice lucru, =i vrea prin adun[ri
246
El numai s[ vorbeasc[, iar ceilal\i s[ tac[,F[c`ndu-i f[r[ voie de d`nsul s[ se mire.
Sunt rari aceia care =tiu cumpeni pre omDin greutate vorbei, =i bine ]n\elegCe creieri pot produce cuvintele rostite.Mul\i mintea ne m[soar[ chiar dup[ limbu\ie,+i cred c[ nerozia e dat[ la t[cu\i.Ades aud aceste: Arist e om cinstit,E delicat, =i poate s[ fie bun prieten,Dar ]ntr-un ceas o vorb[ nu po\i de la el scoate.Cuv`ntul de pe buze-i se trage lin =i scurt;Cu d`nsul totdeauna ]mi vine a c[sca,+i iat[ ce m[ face s[ cred c[ duh nu are.
Virtutea din vechie sta purure ]n mijloc}ntre acele margini ce patimile nasc;}n vremea noastr[ ]ns[ aceasta s-a schimbat.+i cine av`nd oare venituri m[surate,Nu se sile=te ]nc[ s[-=i mai m[reasc[ starea?Cu dreptul sau cu str`mbul s-adune aur mult?E lene= acel care se poate m[rgini;E nepl[cut acela ce-=i cump[ne=te vorba,+i este mic de suflet acel ce-=i chibzuie=te —A sale interese cu cugetul curat.Neru=ina\i, obraznici, noi slava alung[m,Pe-o cale unde-a slavei nu este nici o urm[,+i ne-am[gim pre sine cu m[guliri de=erte.C`nd oare ochii no=tri se vor mai cur[\iDe p`cla r[t[cirii ]n care ne afl[m?Mai str[luci-va oare de ad[v[r vro raz[?Zadarnic[ n[dejde! Iubim a noastre viciiCe numai def[imare =-ocar[ ne aduc,De=i a lor pl[cere nu \ine ]ndelung!Mustrarea con=tiin\ei, ur`tul, ]ngrijirea,
247
Pe urma lor urmeaz[, =i chinul este mare!De-a pune ]n mirare pre oameni, ce folos?C`nd ei sunt nestatornici ]n socotin\a lor,+i ce-au l[udat ast[zi, m`ni iar[=i ei def[im[?Privind a noastre rele =i necinstite fapte,Ades se ru=ineaz[ b[rbatul ]n\elept.}ntr-un cuv`nt, acela ce nu e virtuosNu poate sta aproape de tronul unde ANNA,Prietena virtu\ii oc`rmuie=te ast[zi.Cu d`nsa ]n unire ea =tie osebi+i r[spl[ti cum trebui pe-ai binelui urma=i;Iar demoraliza\ii =i r[u cuget[toriiNu pot s[-ng[duiasc[ a ochilor ei raze,Cum nu pot agarenii =i schi\ii suferi}nfrico=atul tr[snet de bra\u-i repezit.
ODA I
Plutind ]n ]ntuneric pe cale r[t[cit[,C[ci nu v[-ntoarce\i ochii spre cel ce este-n cer?Atei f[r[ de minte! P[rerea am[git[L[sa\i, =i m`na\i vasul spre \[rm de adev[r.
Pre Dumnezeu cunoa=te\i acel ce c`rmuie=teF[ptura pl[smuit[ cu ]ns[=i m`na sa.El cerurile-ntinse ]n care str[luce=te}nfl[c[ratul soare pre to\i a lumina.
Planetelor =i lunii El zice s[-mprumuteLumina lor din soare; =i el a poruncitA se aprinde noaptea f[clii de stele sute}n aer s[ luceasc[ c`nd soarele au sfin\it.
CUPRINS
248
Cu nalt[-n\elepciune a timpului m[sur[A cump[nit, =i toate p[zesc regula lor,El zice ca s[ cad[ a rou[i pic[tur[P[m`ntul s[ adape spre hrana tuturor.
+i toate sunt l[sate spre vecinica Lui slav[+i cerul =i p[m`ntul pre D`nsul ]l m[resc,C`mpia, =esul, floarea =i vesela dumbrav[,Ici valea, colo dealul natura-mpodobesc.
C`nd marea se r[scoal[ mugind cu-nfuriere,}n slab nisip o \ine ]n marginile ei.El v`nturilor zice s[ sufle cu putere,V[zduhul s[-nnoiasc[ gonind nourii grei.
El este creatorul a orice vietate.Jivina ce tr[ie=te ]n ape, pe p[m`nt,+i pas[rea ce-n aer cu aripa str[bate;Tot ce viaz[-n lume a Lui f[ptur[ sunt.
Apoi ca un puternic =i milostiv p[rintePre om cu ]ns[=i m`na-i din lut a pl[smuitL-a d[ruit cu semnu-i, l-a ]nzestrat cu minte,Cu d`nsa dintre alte f[pturi l-au osebit.
El nourul cel negru despic[ cu-al s[u tunet,S[geata arz[toare r[zbate-n orice loc;Se tulbur[ tot omul de acel puternic sunet}nfrico=at =i iute, ce poart[-n sine foc.
Pre cei smeri\i ]nal\[, pre cei ]nal\i smere=te.De mun\i de se atinge ei fumeg[-ngrozi\i,De-a lui privire lumea se mi=c[, se cl[te=te,Noroadelor =i neamuri, c`nta\i-l =i-l m[ri\i.
249
ODA II
Vezi, dragul meu Nekita, cum neamul zbur[torNici seam[n[, nici ar[, nici secer[ vrodat[,La vreme ]i ]mparte o hran[-mbel=ugat[Cu darnica Sa m`n[ }naltul Creator!
Prive=te pre c`mpie aceste mii de flori,Ace=ti crini nal\i =i m`ndri, aceste viorele,Nici Solomon ]n slav[-i nu se-mbr[ca ca ele,De=i ]nt`i ]n minte el fu-ntre muritori.
Ascult[ glasul legii ce Dumnezeu \i-au datPrin fiul S[u cel dulce, care pre to\i ne-nva\[S[ fim cu fapte bune urm`nd a Lui pova\[,Ferindu-ne de rele, de m`r=avul p[cat.
N[dejdea s[ o punem ]n Domnul DumnezeuAcela care-n nouri cu fulgerul tr[sne=te,Ce sufl[ =i furtuna ]ndat[ risipe=te,Ce-ncinge orizontul cu m`ndrul curcubeu.
Ce va s[ fie m`ine nu te-ngriji a =ti.De ziua cea de ast[zi ]l binecuv`nteaz[.De traiul t[u, de hran[ El singur privegheaz[;Urmeaz[ a sa cale =i nu te vei c[i.
St[p`nitorul lumii ]\i =tie de nevoi.A fi de folos \ie =i altora g`nde=te,A lui voin\[ sf`nt[ smerit o ]mpline=te+i nu uita jude\ul =i ceasul de apoi!
CUPRINS
250
ODA III
Nu crede\i pre b[rbatul cu fa\a z`mbitoare,Care pre cer v[ jur[ al s[u priete=ug,Fugi\i de-a lui cuvinte c[ci sunt otr[vitoare,
+i v[ menesc un jug.
C`nd inima n[untru i s-ar putea str[bate,Atunce s-ar cunoa=te ipocritismul s[u,De=i s-arat[-n fa\[ av`nd sim\iri curate,
Dar sufletu-i e r[u.
El nu se c`rmuie=te dec`t de a sa voie,Cu orice-ndatorire nu-i intri ]n favor.Nu a=tepta\i la d`nsul vrun sprijin la nevoie,
Sau vreun ajutor.
De va vedea la altul un lucru ca s[-i plac[}nfierb`ntat de pizm[ e-n stare a cr[pa,}n vecinic neast`mp[r nu =tie cum s[ fac[,
S[-l poat[ c[p[ta.
C`nd poate r[u s[ fac[ prilejul el p`nde=te,+i f[r[ de pricin[ s[racul asuprind,}n grea tic[lo=ie pre oameni ]mbr`nce=te,
Spre a-i vedea pierind.
Cucernici b[tr`ne\e, nici cinstea cuvioas[,Nici sexul acela ginga= pre el nu m[rginesc,De-a limbii lui viclene iu\eal[ veninoas[,
Cu to\ii p[timesc.
CUPRINS
251
Acela numai care norocul ]l p[ze=teDe n-are cuno=tin\a-i nu e \inut de r[u;Dumnezeiescul nume acel om nu hule=te
C[ci n-are Dumnezeu.
Cerescule p[rinte! Tu c`rmuie=ti zidireAcea alc[tuit[ cu ]ns[=i m`na ta;De a ipocriziei viclean[ pl[smuire
Gr[be=te-a ne sc[pa!
Repede dintre nouri s[geata acea iuteCe este hot[r`t[ pentru nelegiui\i,+i scap[ omenirea de fiare nepl[cute
De r[ii ipocri\i!
ODA IV
Ab[tu\i cu totul din calea cea dreapt[,+i de-ale lor patimi oamenii orbi\i,F[r[ osebire de loc sau de treapt[,To\i ]n ]ntuneric umblau r[t[ci\i.
Picioarele multor au alunecat}n ad`nci pr[p[stii, =i rari au sc[pat.
La unii Norocul bra\ul s[u puternicTinz`nd spre sc[pare de munci i-a ferit,I-a scos din ispite; dar omul nemernicDe adev[r ]nc[ nepov[\uit,
F[r[ a lui sprijin, slab, neputincios,Nu putea s[ afle drumul priincios.
CUPRINS
252
Ins-Acela c[rui firea se supune,Primejdia noastr[ a ]nl[turat,Trimi\`nd ]n lume pre }n\elepciuneCa de-a ei pova\[ omul luminat,
De la fapte rele s[ fie retras,S[-nfrunte-orice patimi, s[-ndrepte al s[u pas.
O! c`t de pl[cut[ =i ]mpodobit[E fiica Acelui de sus ]mp[rat}n fa\[-i bl`nde\ea este zugr[vit[,Cuv`ntul ei dulce, lin =i m[surat!
Virtutea =i cinstea pre ea o sl[vesc,C[ci fiii drept[\ii dreptatea iubesc.
S-ascunde de d`nsa ur`ta minciun[,Ce este izvorul relelor voin\i,Triumf[ printr-]nsa numai fapta bun[,+i-n m`inile sale poart[ biruin\i.
A=a c`nd r[sare soarele lucind,Revars[ lumin[ pre noapte gonind.
Noroadele acele a c[ror hotareSpre r[s[rit m`ndru departe se-ntind,Vecine cu negrii, =i alte popoareCare se adap[ din Ganges =i Ind,
Se cobor la glasu-i de pe elefan\i,+i-nt`i indienii se v[d lumina\i;
Apoi etiopii cu negrele fe\e+i Nilul ce vars[ bogatul s[u harPe \[rmuri sl[vite, prin fapte m[re\ePrin legi ]n\elepte ce sunt al ei dar
Din a ne=tiin\ei noianuri sc[p`nd,Se-nal\[ la cer cu agerul g`nd.
253
A lui ]ntuneric =-a ei str[lucireV[zu Babilonul cel cu zidul lat,Noroadele acele f[r[ c`rmuireDe ea ]mbl`nzite, la ea s-au plecat.
Schi\ii cei s[lbatici =i tracii cumpli\i,Sunt puterii sale marturi neclinti\i.
Dup-o ]ndelung[ =i grea pre]mblareLa =epte prieteni ai s[i s-a oprit,Grecia ferice cu-a sa vizitare,}n mult[ putere =i slav[-a sporit.
Prin a ei pova\[ romanii dau legi,Ca st[p`ni puternici a lumii ]ntregi.
Dar c`nd lenevirea — muma r[ut[\ii —De a ta lumin[ i-a ]nstr[inat,Atunci spre pedeaps[ urgia drept[\iiPe-ai Nordului barbari la ei a chemat,
Ce sf[r`m`nd tronul ]nt`i la Apus,Apoi =-Orientul cur`nd au supus.
}nt`mplarea asta este norocit[,C[ci cei sl[vi\i doctori =i vrednici b[rba\iPre care Zei\a acum urgisit[,Mai avea prieteni ei adev[ra\i
O nou[ lumin[ Europei au dat,+i-n veci al lor nume va fi neuitat.
Din \ar[ ]n \ar[ purta-n\elepciuneCu ea ]mpreun[ pe-ai s[i urm[tori,}n totul urmeaz[ schimb[ri de minune,+i cad ereticii u=or crez[tori.
Noi ]ns[ cu inimi =i cuget curat,Slujim unui singur ceresc ]mp[rat.
254
Iubim judecata acea cu dreptate,Iar p`ra ur`t[ nu o suferim,La r[zboaie mergem ]n o=ti regulate;Prin agere sfaturi mai mult biruim,
Pere\i de aram[ cu pumnul sf[rm[m,+i dup[ voin\[ focul prelucr[m.
M`inile lui Joe nu-s mai de minuneDec`t ale noastre. Cu fulger de focNoi facem pre tr[snet grozav s[ r[sune,S[ darme p[m`ntul, =i st`ncele-n loc.
Furtune =i vifor nu ne pot opriPe undele m[rii sume\i a pluti.
Peste oceanuri afl[m lumi ascunse,Planetele toate pe ceruri ochim,Mi=carea lor, cursul, de noi sunt p[trunse+-a soarelui raze ]n flori ]mp[r\im.
F[ptura ]ntreag[ simte ne-ncetat,A duhului nostru efect minunat.
FABULA IFocul =i statuia de cear[
Un v[rs[tor de cear[ ca me=ter iscusitA nimerit odat[ un chip des[v`r=it.Delicate\ea, p[rul =i z`mbitoarea fa\[}i d[ ]nf[\o=[rei un aer de via\[,Dar din nenorocire el chipul a l[satPe l`ng[ foc la care a fost =i prelucrat.Nu este de mirare c[ statuia de cear[,S-a risipit ]ndat[ aproape st`nd de par[.
De ai f[cut un lucru =i vrei ca s[-l p[strezi
CUPRINS
255
Pentru viitorie, apoi s[ dep[rteziTot r[ul de-nainte-i =i orice-mpiedicare,C[ci altfel este numai zadarnic[ lucrare.
FABULA II+erpele =i matca de albine
Otr[vitorul =erpe v[z`nd pe-un tei=orO matc[ de albine, ca un lingu=itor}ncepe s[ ]i spuie: c[ este preafrumoas[,C[ are multe daruri, c[-i lumii pre\ioas[.}i laud[ puterea, a=ez[m`ntul bl`nd,Cu care chibzuie=te albinele la r`nd;Apoi folosul mare ce lumii se aducePrin grele ostenele din fagurul cel dulce.Ad[og`nd a zice: Tu foarte vrednic e=tiA ta ]mp[r[\ie c[ o ]nvecine=ti;Dar ]\i lipse=te arma acea de ap[rare,Cu care s[-\i \ii slava la orice ]nt`mplare.Pre r[i mai mult a\`\[ un bun dec`t un r[u.Deci roag[ s[-\i dea ghimpe pre bunul Dumnezeu;Cruzia foarte prinde la fe\e domnitoare.Albina la aceste cuvinte-n=el[toareR[spunde cu bl`nde\e c[tre acel viclean:— Nu-mi plac a tale sfaturi. Eu trebuin\[ n-amDe veninosul ghimpe, c[ci sunt ]ncredin\at[,C[ du=mani ]n[untru nu pot avea vrodat[;De cei pe dinafar[ copiii m[ p[zesc,+i eu prea mul\[mit[ pre Dumnezeu sl[vescC[-n chipul meu arat[ cum trebuie s[ fieUn ]mp[rat pe lume: el r[ul s[ nu =tie,De sfaturi viclene s[ fug[ ne-ncetat,C[ci binele nu r[ul lui Cel de sus i-a dat.
CUPRINS
256
FABULA III
C[mila =i vulpea
C[mila mult geloas[ v[z`nd un \ap odat[Cu coarnele cum bate de c`ini ]nconjurat,A ]nceput ]n sine a blestema pre soart[Zic`nd: ce tic[loas[ eu parte am luat!Un trup frumos =i mare s[ fie f[r[ coarne,S[ nu aib eu o arm[ ca slava s[-mi l[\esc,Ca du=manii mei lesne ]n praf s[ se r[stoarne!(Gelo=ii felurite de pricini n[scocescC`nd vor s[ tot c`rteasc[). A=a se t`nguie=teC[mila merg`nd trist[ cu capu-n jos plecat,Dar o viclean[ vulpe ce-n drum o ]nt`lne=te,}mp[rt[=ire mult[ la soart[-i a luat.C[mila de-am[runtul ]=i spune sc`rba toat[.— Cunosc, r[spunde vulpea, c[ mare ai cuv`nt,Dar eu am mijloc sigur ca s[ te fac cornat[.Colo-n p[durea ceea un loc e ]n p[m`nt,De drum nu prea departe; ]l vei afla sub zare;Se cheam[ vizunie: la ea oricine-a mers+i capul s[u plec`ndu-=i a stat p[zind r[bdare,F[r[ de prelungire cu coarne s-a ales,Precum berbecii, boii =i \apii dau dovad[.Aceast[ sf[tuire c[milei a pl[cut;Ea nici g`ndea c[ leul ]n vizunii s[ =ead[,Dar cine cat[ coarne, la minte e cam scurt.C[mila iute-alearg[, cu mare bucurieG[se=te acea bort[ sub ni=te frasini vechi,+i capul ]=i afund[ ]ndat[-n vizunie,Iar leul cu cruzie o prinde de urechi.Ea trage, el nu las[, p`n-ce-n sf`r=it sc[p`nd.Acas[ se ]ntoarce urechile l[s`nd.
CUPRINS
257
O, iubitori de slav[! Pre voi v-am ar[tat,Fiin\a de c[mil[ spre laud[ v-am dat.Cunoa=te\i c[ acela ce fala tot gone=teCu r`sul =i ocara ades se pomene=te.
FABULA IVUliul, p[unul =i cioful
Ne povestesc c-odat[ al p[s[rilor prin\A fost pierit. }n locu-i trei p[s[ri zbur[toareLa ]mp[ratul vultur cerea locul deschis,P[unul, uliul, cioful. Tustrei l[muritoareCuvinte de dreptate au fost ]nf[\o=at.Cu vitezia uliul f[lindu-se, d[ multeDovezi despre r[zboaie ]n care s-a luptat,Se laud[ p[unul cu penele-i pl[cute,Iar cioful juruie=te c[ noaptea f[r[ somn}n veci o va petrece, f[c`nd =i jur[m`nt.Deci vulturul aleas[, pre care g`ndi\i, domn?Pe ciof! — +i la aceasta a=a ]=i d[ cuv`nt;C[ uliul de=i este viteaz =-a fost o=tean,Nu are ]ndurare, e aprig =i avan.El nu a dat dovad[ de vreo fapt[ bun[.Nici pe viitorie la d`nsul nu e har,C[ci dac[ tinere\ea cu slav[ nu r[sun[,Apoi a vr`stei iarn[ se trece ]n zadar.P[unul este m`ndru cu lungile lui pene,Dar cioful este pacinic, nu caut[ pricini,Se ap[r[ cum poate, =i noaptea f[r[ leneNu doarme, privegheaz[.
St[p`nitorii lini+i trezi pe c`nd supu=ii ]n pace dormiteaz[Mai mult[ fericire la ei asigureaz[.
CUPRINS
258
FABULA V
+oarecul de \ar[ =i cel de ora=
Un =oarec de la \ar[, pre altul t`rgov[\Ca pre un vechi prieten, ]l cheam[ la osp[\.}n str`mta lui c[su\[ pe oaspe-l priime=te.}i pune ]nainte tot ce mai bun avea,Orz, maz[re =i hri=c[; ]l roag[, ]l pofte=te,Dar t`rgov[\ul m`ndru nimic nu vra s[ ia,
+-a=a-n sf`r=it ]i zice:— Eu mult m[ mir, fr[\ico! cum po\i tr[i aice,}ntr-o pustietate, =i cum nu \i-e ur`t?}n via\a ast[ scurt[ de ceasul hot[r`t
Nu po\i sc[pa oriunde+-oricum te vei ascunde!
Mai bine murind vesel, s[ zici c[ ai tr[itDec`t mort ]n via\[,
S[ nu cuno=ti a lumii pl[cere =i dulcea\[.Asemene cuvinte au fost pre de ajuns;C[ci =oarecul de \ar[, de vorba lui p[truns,Cu oaspele-mpreun[, ie=i din borticic[,+i preste noapte merse cu paz[ =i cu fric[
}n t`rg la un palatTot ]n m[t[s[rie =i aur ]mbr[cat.Din masa de cu sear[ sta co=ni\ele plineCu f[rm[turi gustoase de pre la \[ri str[ine;Deci t`rgov[\ul falnic pre =oarecul \[ran}ndat[ ]l cinste=te cu ni=te parmezan,}l pune pe covoare... c`nd iat[ zgomot mareLa u=[ se aude, =i preste a=teptareC-un om ]n cas[ intr[ un c`ine medelean;Iar =oarecii alearg[, s-ascund pe sub divan,
CUPRINS
259
Nu sufl[, p`n-]n sear[.Atunci s[rmanul =oarec, ce-n lini=te la \ar[Tr[ia f[r[ de grij[, v[zu c[ s-a-n=elat,+i cum a sosit noaptea, el drumul =i-a luatZic`nd c[tre prieten: via\a-n ticn[ are
La mine mai mult pre\Dec`t o-mbel=ugare
De griji amenin\at[ a unui t`rgov[\.
FABULA VI
Stigletul =i canarul
O fa\[ schimb[toare =-un grai me=te=ugitSunt chipuri lesnicioase pre om de am[git;
Dar prin a=a mijloaceNu-n=eli pre dobitoace
Ce nu =tiu vorb[ dulce, nici z`mbet iscusit.Cu un stigle\ canarul ]mbl`nd dup[ m`ncare,
Sosi-ntr-un loc, pe careSta la\uri coperite cu c`nep[ de-ajuns
+-un om p`ndea-n ascuns.Canarul de ]ndat[,Av`nd ispita-n fapt[,
C[ci nu de mult sc[pase din temni\a v[rgat[.A zis l-al s[u tovar[=: noi trebui s[ fugimDe ast loc unde lesne putem s[ ne robim;Acea s[m`n\[ bun[ scop r[u ]n sine are.
Nu este nici un omAt`t de galantom
S[ lase pe c`mp roduri cu bun[ cugetare;Haide\i ]n alt[ parte!..
— A=a! ]\i vine bine s[ dai pove\i de=arte,R[spunse lui stigle\ul. — Cu gu=a plin[, vrei
CUPRINS
260
+i hrana s[ mi-o iei!Zic`nd aceste, zboar[, la c`nep[ se las[,Ciupe=te dou[ fire, le afl[ prea gustoase;Dar vai! ]ndat[ simte c-a lui picior e str`ns.P`nda=ul sosind iute din tufe, l-a =i prins,+i pentru juc[rie l-a dat unor b[ie\i.
Din fabul[ vede\i:C[ sfaturile bune ne sunt de trebuin\[La relele ce-adese ne vin pe ne=tiin\[.
EPIGRAME
ILA UN EGOIST
Critic[ =i sf[tuie=te Cleandru pe-oricine vede,Unu-i lene=, altu-i grabnic, cel[lalt drept nu mai =ede;
Cesta reguli nu p[ze=te,Cela nu se ]ngrije=te
De nimic; =-a lui purtare a s[-l duc[ la pieire.Dar c`nd ar vrea s[ se vad[ =i el f[r[ p[rtinire,Ar vedea, cum vede lumea, c[ nu-i =i el f[r[ pat[,
Ci egoismu-l ]mbat[.Pesemne ]n lumea asta a=a e dat s[ fim noi;Un orb c`nd duce pre altul, cad ]n groap[ am`ndoi.
II
LA ICOANA SF~NTULUI PETRU
Ce stai cu cheia, Petre? — }n rai voi s[ slobodR[s[riteana ceat[. — Dar cel[lalt norodCe-n lan\urile Papei s-au prins a=a u=or?— Eu n-am cu d`n=ii treab[; ei au chelarul lor.
CUPRINS
261
III
LA BRUT
C[ e=ti cuminte, Brute, to\i oamenii g`ndesc,C[ e=ti un nerod ]ns[ eu nu m[ ]ndoiesc;De-or ]ntreba pricina, o pot spune de rost:C`nd taci tu e=ti cuminte, iar c`nd gr[ie=ti, un prost.
IV
LA LIDA
Pentru ce Druz ia pre Lida, o b[tr`n[ h`rc[, sur[,Ce ]n gingini molf[ie=te neav`nd nici un dinte-n gur[?— Pentru c[ pl[cerea-i este s[ adune-anticit[\i,Vrea s[ aib[ =i pre Lida printre alte rarit[\i.
V
LA ERAZDU
Prietene Erazde, e=ti prea capricios,Privesc c[ nici o fat[ nu poate s[-\i mai plac[;Cu toate-ai fost ]n vorb[ =i f[r[ vrun folos.Una nu e frumoas[, alta e prea s[rac[,Aceasta n-are zestre sau nu-i de m[ritat,Tot aleg`nd nevast[, ai r[mas ne-nsurat.
VII
LA CITITORII SATIRELOR
N-am voit cu-a mele satiri eu pre nime a jigni,Ci defecte ur`cioase m-am silit a prih[ni;De ave\i ]ns[ dorin\[ a nu v[ cunoa=te-n ele,V[-ndrepta\i, dac[ se poate, de n[ravurile rele.
262
VIII
LA LEANDRU
Cinci ceasornici de perete, =i vro cincisprece de mas[+i de buzunar Leandru are ]ntru a sa cas[;Toat[ ziua el nu face dec`t tot le reguleaz[}napoi sau ]nainte, le ]ntoarce =i le-a=eaz[.Din aceast[ osteneal[ ce folos poate s[-i vie?Nici un om ca d`nsul bine c`te ceasuri sunt nu =tie.
IX
LA UN NOU BOIERIT
}ntre num[rul cel mare de boieri ce-avem, SilvanEste cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman.Oare pentru ce la oameni nu voie=te s[ se-nchine?— De c`nd vindea lapte-n pia\[, el ]nc[ n-a uitat bine;Cof[ie=ul de pe capu-i s[-ngrije=te-a nu sc[pa,Pentru-aceea el la nime nu-ndr[zne=te-a se pleca.
EPISTOLA II
C{TRE VERSURILE MELE
V[d c[ vi s-a ur`t, versuri, de-a mai sta ]n ]nchisoare+i ]n umbr[ de ani zece; v[d c[ vr`nd s[ vede\i soareSlobozenie ]mi cere\i, ]n=el`ndu-v-a g`ndiC[ la cititorii veseli primire ve\i g[si,C-aduc`ndu-le pl[cere, folosin\[ =i z[bav[,Vou[ v[ va face cinste, mie laud[ =i slav[.De=i =tiu c[ prin aceasta ]n idee ne-am[gimV[ slobod ]n pace, merge\i; a\i vrut s[ ne desp[r\im!
CUPRINS
263
C`nd din m`n[-mi m`n[-\i trece, ve\i vedea c-aveam dreptate
S[ v[ \in ]n ]ntuneric p[r[site =i uitate;Ve\i vedea c-a noastre g`nduri foarte lesne s-am[gesc;Mul\i pentru dorin\a slavei nasurile ]=i julesc!}nc`t floarea nout[\ii ve\i p[stra neve=tezit[,Oamenii ce iubesc noul vor citi cu mul\umit[,C[ci de-i =i gol adev[rul la-n\elep\i tot e pl[cut;Iar ]ndat[ ce-acea floare ve=tezit[ a c[zut,To\i vor judeca c[ mintea mi-a venit ]n r[t[cire+-ale mele bune sfaturi le vor numi clevetire.De=i ni=te versuri care n[r[virea prih[nesc,Cu gre\oasa clevetire nicidecum nu se-nvoiesc,Dobitoc ce voi a-mpunge m[ vor socoti pre mine;Pu\ini se g[sesc de-aceia ce v[d lucrurile bine!Unii m[ vor huli iar[=i pentru c[ m-am ocupatDe un lucru ce la vr`sta =i la postul meu nu-i dat,Al\ii n-or vrea s[ m[ cru\e, c[ci am avut ]ndr[zneal[,Defecturile str[ine s[ descop[r la iveal[.}n zadar voi le ve\i spune c[ trebile mi-am c[tat.+i rodul anilor tineri nicidecum nu am =tirbat;C[ a mea ]ndatorire am urmat cu s`rguin\[+i c[ versul pentru oameni poate fi =i de priin\[,Vor r[spunde c[ ]n via\[ nu sunt ceasuri de prisos+i c[ din scris =i din versuri nu iese nici un folos.
Zavistea veninoas[ va mai g[si pentru mine,C[ pe vechi =i noi autorii am pr[dat f[r[ ru=ine+i c[ ]n limba ruseasc[ tot acele am b`rfit,Ce latinii =i francezii mult mai bine le-au rostit,C[ a face dou[ r`nduri ]n armonie s[ sune,Pre care le-am g[sit gata n-a fost lucru de minune.
Aceste sunt pentru mine, iar pre voi v[ vor uita,
264
+i cu Bova sau cu Er=a* la un loc vor arunca,Unde-n pulbere zv`rlite ve\i sluji la cari de hran[,Ori ve\i fi de ]nv[litul icrelor din vro dughean[.Dea cerul s[ nu s[-nt`mple aste care v[ prezic,T`rziu pl`nge dac[-n mreaj[ a c[zut bietul pitic!La copiii f[r[ minte slobozenia e drag[,Dar gre=esc c`nd ei ]n seam[ sfatul p[rintesc nu bag[,
Din aceste de pre urm[ sf[tuiri ce v[-nsemnez,Voi pute\i s[ ]n\elege\i ce iubire v[ p[strez.
TORENTELE +I OAMENII
de M. Lermontov
Cu vuiet =i zgomot torentele trec,+i unul pe altul ca-n lupt[ se-ntrec;Le place mi=carea =-a undei l[\ime,Le place r[ceala, ce d[ prospe\ime;+i oamenii astfel ]n =ir necurmat,Pe calea vie\ii se scurg ne-ncetat;+i cred c[ au inimi, dar a lor c[ldur[,Ca torentul rece-i egoism =i ur[.
TUNSUL
}nt`mplare adev[rat[ din Valahia de A.Veltman
Fost-a\i Dvoastr[ la Bucure=ti? Nu! }mi pare foarte r[u.Nici n-ave\i g`nd s[ merge\i? }nc[ =i mai mult ]mi pare r[u.Ce ora=, ce case, ce mai femei sunt ]n Bucure=ti! Acolo ve\i
* Dou[ netrebnice pove=ti ce se vindea manuscrise pe podul Spaski de laMoscova.
CUPRINS
265
g[si ochi de Italia, profile de Grecia =i s[lbatic[ frumuse\e deegiptean[. De ve\i intra ]n t`rg despre Colentina sau Heres-tr[u, pe uli\a Podu-Mogu=oaei, seara pe la opt sau nou[ceasuri, o s[ v[ umple de mirare =irul cale=telor de Viena,hamurile str[lucinde, caii de Magdeburg, arn[u\ii ]n ]mbr[-c[minte ce bat la ochi, boierii ]n bogate costumuri asiatice =icucoanele ]mpopo\onate dup[ jurnalul de Paris. Fug`nda ve-dere vi s-a ]mpr[=tia ]n o a=a pestre\ire, =i ve\i socoti c[Bucure=tii serbeaz[ vreo mare ]nt`mplare. Dar nu e nimic[,aceasta e zilnica ]ndeletnicire a rom`nilor, carii ]n toat[ searavie\uiesc la una din asemene primbl[ri. Ce m[rea\[ uli\[ ePodu-Mogu=oaei. C`te case de piatr[ cu dou[ r`nduri, aco-perite cu fier sau cu drani\[. Aceast[ uli\[, prospectul Neveide Bucure=ti, taie prin tot t`rgul; =i ce nu ve\i vedea pe ea:biserici, palaturi boiere=ti, teatru, vipt, toate potincioaselefeluri de magazii =i de pr[v[lioare, ]ncep`nd de la spi\[riep`n[ la buc[t[ria, la care pe o tarab[ stau ]ntinse ]ntr-un felademenitor buc[\ile de friptur[ de miel. Dar vin! at`ta vin,]nc`t pute\i s[ v[ sc[lda\i ]n el. Apoi expozi\ie de =ipuri =i debutelce cu vutce de multe colore; =i apoi =erbeturi, dar ce=erbeturi! de o mie de soiuri: pe roz[, pe ciocolat[, pe vanilie,f[r[ vanilie, unul dec`t altul mai gustos =i mai aromatic, pre-cum de pild[ la cofet[ria dinaintea c[reia sunt scoase la uli\[vro dou[zeci de scaune. V[ ve\i mira de asemene neobicinuin-\[. S[ =ti\i ]ns[ c[ aice dup[ primblare vin aburitele cucoanede se r[coresc cu ]nghe\ata dat[ de c[tre amabilii cavaleri.Minune de ]nghe\at[! +i nu e scump[, c`te un leu, iar leul aremult mai pu\in dec`t drept credincioasa noastr[ rubl[. }n elabia sunt 40 copeice.
Sui\i-v[ ]n foi=orul de foc, ]naltul turn durat la mijloculora=ului pe patru st`lpi de lemn pentru privegherea focurilor,=i ve\i vedea ca ]n palm[ 80 mii popula\ie, 16 mii case,Mitropolie, 26 m[n[stiri, 89 biserici de piatr[ =i 26 de lemn,
266
capela catolic[, bisericile luteran[ =i armean[, sinagoga evre-iasc[, 35 birturi, 4 b[i grece=ti, 22 ci=mele, 4 spitaluri, 3=coli din care una pentru limba rom`neasc[ =i alta pentruvechea slavon[, casa teatral[, clubul =i r[diul magaziilor delipsca ticsite cu feluri de m[rfuri: toate aceste pe un ]ncungiurde trei mile.
Dar ce via\[, ce activitate e ]n Bucure=ti! Iat[ leg[n`ndu-se merge un boier cu barba neted[, care ]nsemneaz[ m[rita luitreapt[; preste albastrul antereu e ]ncins cu br`u ro=u, beni=ule ro=u =i =licul sur. Iat[ mi=c`nda l[comie de bani, factoriievreie=ti. Iat[ \iganii pe jum[tate goli =i descul\i. Iat[ moldo-veanul ce =i-a muls turma de oi, care se pa=te ]n preajmaora=ului, v[ strig[ la ureche: “Lapte dulce!” Iat[ calesce, c[ru\e,cai, boi, bivoli, oi; tot se mi=c[, alearg[, fierbe. Pe la unghiu-rile ora=ului =i prin mahalale e =i mai vie mi=carea; v[ sf[tuiesc]ns[ pe acolo s[ nu v[ ]ntinde\i privirea, c[ci pe unelocuri =icel mai sprinten dr[cu=or poate adeseori s[-=i fr`ng[ piciorul.Uneori pe podul de lemn lipsesc dou[-trei podele, noroi, str`m-toare, ]nc`t dou[ tr[suri nu pot trece al[turea. +i ce s[ c[uta\iDvoastr[ prin mahalale? Uita\i-v[ mai bine la D`mbovi\a cecurge prin mijlocul Bucure=tilor. Ea nu e lat[ nici ad`nc[, =iapa-i are asem[nare cu zoile, dar are =i nisip de aur, =i pentrud`nsa e compus simtimentalul c`ntec:
D`mbovi\[ ap[ dulce =.c.l.
Iar apoi ce este mai interesant =i mai de luare-aminte ]nBucure=ti, acesta e aga Bucure=tilor. Niciodat[ nu m[ puteams[tura de privirea-i. Ce b[rbat frumos! Ce fa\[ bl`nd[, m[rea\[=i ]n\eleapt[! Ce barb[ gra\ioas[, unde =i unde cu fire de p[ralb, cu toate c[ Satan a cam ]mb[tr`nit ]n coapsa vredniculuide respect ag[. La Bucure=ti ]ns[ nu pricep adev[rul acestuiproverb rusesc. Aga e de=tept =i cu inima =i cu mintea. De-a\ifi v[zut Dumneavoastr[ ce pl[cut[ expresie priimea fa\a lui,
267
c`nd vizita vreo dam[ frumu=ic[ =i o ]ntreba: “Ce mai faci,cuconi\[?” sau cu c`t[ delicate\e r[spundea la asemenea salu-ta\ii: “S[n[tos!”. Cu silaba din urm[ el z`mbe=te pl[cut =iprelungind glasul sf`r=e=te lin =i ]ncet. }ns[ ce are mai neimi-tat, aceasta e atunce, c`nd, ar[t`ndu-v[ tablaua cu dulce\i =iap[, v[ zice: “Poftim, m[ rog!” O asemene armonie eu dec`nd sunt nu am v[zut. Aceste dou[ cuvinte ]nc[ p`n[ ast[zi]mi r[sun[ la auz pline de dulcea\[ =i de farmec.
Cu toate c[ aga nu are loc ]n divan =i st[ dup[ postelnic,dar dup[ leg[turile familiare =i nem[rginita ]ncredere adomnului el nu d[ un ban nici pe logofe\ii mari, nici pe hatma-nul divanului, nici pe marii vornici. Locul lui e p`n[ ]ntr-at`ta de ]nsemn[tor, ]nc`t dac[ soarta m-ar fi ]ntrebat c`ndm-am n[scut, ce doresc eu s[ fiu pe p[m`nt, ]i ziceam: nimicalt[ dec`t ag[ de Bucure=ti! Aga are p`n[ la una mie de leivenit; el e inspector oborului, comandant =i cap poli\iei, areosebit[ temni\[ =i ]nsu=i cu doi boieri cerceteaz[ =i hot[r[=tepricinile ating[toare de obor. A= fi dorit s[ vede\i Dvoastr[cu c`t[ m[rire preziduie=te aga meu la judecat[, c`t de ]ncetmi=c[ din buze, rostind nestr[mutatele sale hot[r`ri, =i cu cerespect ]l privesc supu=ii lui. Sau s[ ie=i\i la obor, adun[turam[runtului nego\ al Valahiei, unde pentru o leg[tur[ de ceap[,pentru o bucat[ de carne de miel, strig[ o sut[ de glasuri;panerele =i co=ni\ele se primbl[ printre r`nduri ochind provi-zia; arn[u\ii cearc[ iasc[ =i amnare, jidovii taie titiun, b[ie\iifur[ poame, c`inii mai ]n dep[rtare adulmec[ carne; strig[ri,oc[ri, sfezi... Dar s-a ivit c[ciula ag[i, dup[ el o numeroas[suit[: c[pitanul de darabani, polcovnicul de t`rg, logof[tul deagie cu zapciii, ceau=ii =i slujitorii cu smocuri de vergi, =i iat[c[ s-a f[cut t[cere. Negu\itorii schimb[ fe\e, caut[ m[rfurile,coboar[ pre\urile; to\i ]=i iau cu=mele =i cu fric[ se ]nchin[; iaraga merge m[re\, cerceteaz[ taxa, caut[ cumpenele =i doamnefere=te s[ le g[seasc[ la cineva nedrepte; pe loc f[r[ mai mult[
268
cercetare, ]n mijlocul pie\ei, se num[r[ vinovatului vro dou[sute lovituri. Aga merge mai departe =i fie=tecare ]nal\[ la cerrugi de mul\[mire pentru neprelungitoarea =i dreapta judecat[.
Aga nu iese din ora=. El e st`lp de observa\ie a Bucure=tilor.Pentru ]nt`mpl[ri de foc are zi =i noapte un cal ]n=euat.Noaptea el cerceteaz[ straja ]n toate p[r\ile ora=ului, prindefurii ca pe mu=te. Zapciii =i slujitorii n-au cunoscut alt capmai aspru =i mai activ; furti=agurile or[=ene s-au precurmat,din pricin[ c[ el cu asprime pedepsea pre acei prin=i. Bunar`nduial[ s-a restatornicit ]n ora=, ]nc`t =i pe la mahalale aucontenit a arunca gunoaiele pe uli\[. Aga era hot[r`tor, aspru=i drept, favoriza numai pe acei carii cu r`vn[ ]mplinea a lordatorii =i ]ngrijea pentru binele ob=tesc. Nime nu avea trece-re, sau cum se zice hat`r; pe toat[ ziua el b[tea la falang[p`n[ la cincizeci de demoraliza\i, ]n num[rul c[rora adeseerau =i oameni de prin cur\ile marilor bani =i marilor vornici.
Aga se bucura de favorul =i cinstirea domnului; cucoanele]l iubeau ca pre un b[rbat frumos =i delicat; cet[\enii nuputeau s[ nu-l respecte ca pe un geniu p[zitor al lini=tiiob=te=ti. Mul\ime de anecdote se povesteau prin ora= desprecurajul lui la focuri =i la prinderea furilor ]n vreme de noapte.De aceea, s[ v[ fi luat de vorb[ ori cu cine pentru aga, nimenu v[ zicea nici un cuv`nt, ci v[ ar[ta numai o min[ m[rea\[,v[ f[cea un semn cu ochiul st`ng =i pocnea din limb[; iaraceast[ mut[ fraz[ ]n p[r\ile r[s[ritene cuprinde ]n sine oelocven\[ mai energic[ dec`t toate putincioasele laude =i]nsemneaz[ ruse=te: cap! mare cap!
Se vede ]ns[ c[ p[m`ntul nostru e a=a, ca pe el nic[ire, nicim[car ]n postul ag[i de Bucure=ti s[ nu po\i sc[pa de ceasulr[u. De la o vreme aga s-a f[cut posomor`t =i g`nditor. Elrareori se primbla pe la Herestr[u =i Colentin[; a contenit avizita cucoanele, pare c[ ele nu mai aveau ochi ]nfoca\i, nicispr`ncene negre; ciubucciul arn[ut ]nsemna, c[ cu toat[ fru-
269
muse\ea chihlimbarului, cur[\enia ciubucului =i bunul mirosal diubecului, ciubucul ag[i se stingea nefumat. El nu maicerea nici cafe, nici dulce\i. Se ]nchidea ]n cabinetul s[u =i stape g`nduri nop\i ]ntregi. Necontenit da poronci la zapciii =ipandurii ce i se ]nf[\o=au cu raporturi, =i din zi ]n zi se f[ceamai t[cut =i mai serios; ]n a=a stare nu l-a v[zut nime ]n cursde zece ani de c`nd el oc`rmuie=te Bucure=tii.
Oare ce e pricina unei a=a prefaceri?Iat[ ]nt`mplarea:}n acea vreme s-a ivit ]n Valahia ho\ul Tunsul, care a ]ntors
asupr[-=i luarea-aminte nu numai a ag[i, ci a Principatului]ntreg. El se purta ca un v`rtej, ca o n[luc[, ca o fantazie ajunilor poe\i, de care ]nc[ p`n[ acum nu sunt ]n Valahia, darnu e ]ndoial[ c[ vor fi cur`nd. Tot ]ntr-o vreme se ivea pel`ng[ R`mnic, subt Mih[ile=ti =i ]n preajma Craiovei, =i cuaceasta a ]mpleticit toate urm[rile poli\iei. Dar asta e pu\in;adeseori se afla chiar ]n Bucure=ti cu nep[sarea unui pacinic =istatornic or[=an, =i iat[ ce a adus o spaim[ ob=teasc[ ]n toat[popula\ia de optzeci mii a capitaliei Valahiei; a str[b[tut p`n[]n divan; a tulburat cele mai puternice capete =i cele mai lungibarbe. }nt`iul ap[r[tor al \[rii, marele sp[tar, care numai a]nt[rtat pre Tunsu cu ale sale zadarnice urm[riri, tremura ]ntot minutul chiar pentru persoana sa, =i ]n sf`r=it cu hot[r`res-au lep[dat de a z[d[r] ]n de=ert pe ho\. Atunce to\i, domnul,boierii =i poporul au aruncat cea de pe urm[ n[dejde asupraag[i =i l-au rugat s[ restatorniceasc[ ob=teasca lini=te.
De zece ani cet[\enii s-au deprins necondi\ionat a crede ]ncurajul, mintea =i activitatea ag[i, =i tocmai acum un sp`n-zurat ca Tunsu s[-=i bat[ joc de-a lui barb[ neagr[ cu firealbe! Trecu un an de c`nd aga urm[re=te ho\ul cu neadormi-rea unui vrednic cap de poli\ie, a obosit toat[ agia, =i ]nsu=inu era o zi s[ nu mearg[ cu potera prin cele mai dep[rtatemahalale; iar ho\ul, r`z`nd de neobositul ag[, se primblaziua miaza mare prin Bucure=ti.
270
Necrezut[, nesuferit[ obr[znicie!}ntr-o duminic[ a venit la obor pe un cal sur un arn[ut
nalt, bine f[cut. El s-a pre]mblat printre r`nduri, a cump[ratsc[p[r[tori =i titiun, a pr`nzit =i ]nc[lec`nd pe cal a aruncatla s[raci c`teva jum[t[\i mahmudiele, poroncindu-le s[ spueag[i c[ Tunsul e foarte mul\[mit de r`nduiala ce se p[ze=tela obor. Cuvintele: Tunsul! Tunsul! se repetar[ ]n norod;gloata se feri ]n l[turi; ceau=ii =i pandurii se luar[ cu pu=tiledup[ el; zgomotul ob=tesc se l[\i; dar Tunsul nu mai era! }ndep[rtare se ridica pulberea =i argintea coada calului.
Aga ]=i smulgea barba.Alt[ dat[ o c[l[toare trup[ italian[ reprezenta la Antona-
chi “B[rbierul de Sevilla”. Public numeros era adunat laasemene raritate. Un gros baron din Transilvania, cu muste\imari, cu ]mbr[c[minte ungureasc[ =edea l`ng[ aga. Entuzi-ast =i cunosc[tor de muzic[, el cu toat[ luarea-aminte obser-va fie=tecare not[. Fa\a-i se ]nro=ise de pl[cere =i m`inile deaplaude. }n antracturi, care erau ]ndestul de lungi, el istori-sea ag[i cu pronun\ie neam\o-rom`n[ despre operele de laMilan =i Viena, despre toate nout[\ile muzicale; =i ]n cursul]ntrevorbirii, care pe c`t se vedea era pl[cut[ ag[i, ce pel`ng[ alte merite avea =i iubirea frumoaselor arte, baronulde c`teva ori a luat tabac din tabacherea lui. Dup[ sf`r=itulpiesei, ei se desp[r\ir[ prea mul\[mi\i unul de altul. A douazi aga deschiz`nd tabacherea g[se=te un bilet ]n cuprindereaurm[toare: “Tunsul mul\ume=te respectabilului ag[ pentrupl[cerea ce i-a f[cut la spectacolul de asear[. El va avea deneap[rat[ datorie a se folosi de amabila-i propunere ce-i f[cude a lua dulce\i la dumnealui”.
Aga ]=i smulgea barba.}ntr-un r`nd Tunsul ]ncuno=tin\eaz[ pre un mazil din sa-
tul Pripone=tii c[ are s[-i vie oaspe, poroncind s[-i preg[teasc[un fel de bucate de gium[t[\i mahmudiele. Zapciii =i pandu-
271
rii ]n hot[r`ta zi ]ncunjurar[ satul =i se tupilar[ cu pu=tileprin gr[dini =e pe la case. Pe la miezul nop\ii se st`rni vijeliecu ploaie mare. Pandurii ]n zadarnica a=teptare, uda\i p`n[la oase, se duser[ la o cr`cim[ ca s[ se-nc[lzeasc[, l[s`nd pela potice c`te unul de paz[. }n vremea c`nd ei se l[udau c[vor prinde pe Tunsul, numai s[ le pice ]n m`n[, =i de ur`tbeau la rachiu, ]nc`t despre zi to\i be\i se cufundar[ ]n ad`nculsomn, iat[ =i Tunsul cu voinica lui band[ ca din cer c[zupreste ei =i leg`ndu-i pe to\i, poronci s[ le numere c`te dou[bice =i a=a-i mustra: “Asta e pentru ca pe viitor s[ fi\i mai cuminte =i mai de isprav[! C`nd v[ trimite cineva dup[ ho\i s[nu v[ abate\i prin cr`cime la b[utur[! }mi pare r[u de bunulmei prieten ag[; el e om cu minte, dar cu ni=te mi=ei ca voin-are ce face. Mai iat[-v[ ]nc[ c`te o sut[ de lovituri. Sunt]ncredin\at c[ prietenul meu nu-mi va b[nui”. Dup[ aceastamerse la mazil, ]=i lu[ tributul, b[u cafea =i se f[cu nev[zut.
Aga nemaiput`nd mistui m`nia nici ]n barb[, ]n dezn[dejdel[s[ m`inile ]n jos.
}n Valahia Mic[, Tunsul a cerut de la boierul ce tr[ia ]nsatul Cozia aproape de mun\i ca s[-i numere dou[ sute degalbeni, ]ns[ nu austrieni, ci olandezi noi, pe care s[-i puie ]nborta unui plop b[tr`n din poiana de l`ng[ sat. Termenul erascurt. Boierul num[r[ g[lbena=ii =i cu tremur`nd[ m`n[ ]islobozi ]n fatala gaur[. Cu toate aceste ]n satul Cozia =i prinmun\ii vecini era a=ezat[ potera. Singur ispravnicul sosise dela C`mpu-Lung =i se jura boierului c[ va prinde pre sume\ulho\. Toate poticele erau prinse de c[l[re\i, ca s[ dea =tire c`ndse va apropia banda. Pedestrimea sta ascuns[ la o oierie.
Pe la amiaz[ un pandur veni ]n fuga mare cu =tire, c[ho\ii au poposit cale de un ceas. To\i s[rir[. Ispravnicul str`nsepandurii c[l[ri =i le dete poronc[ s[ taie drumul bandei des-pre mun\i =i apoi pe-ascuns s[ se trag[ dup[ ea spre sat; iar
272
el singur se duse cu pedestra=ii ca s[ ]ncungiure testamenta-lul plop. }n st`nga mergea drumul la Cozia, ]n dreapta era unmunte nalt, Tunsul n-avea sc[pare, =i nici c[ se putea alegemai bun loc pentru de a-i da =ah-mat. Ispravnicul ]l va prindeviu cu toat[ banda lui; ]l va duce singur la domn, =i ]n[l\imeasa spre r[spl[tirea bravurii, nu e ]ndoial[ c[-l va face arma=mare sau polcovnic de agie.
}n acel r[stimp mergea prin sat un \igan descul\, ]n curtc[strem\uroas[, cu pieptul gol. Ne]ntorc`nd luarea-aminte asu-pra mi=c[rilor ost[=e=ti =i zgomotul ce era prin sat, el cutoat[ simplitatea unui \igan c`nta:
Spune, spune moldoveneCare-i drumul la Foc=eni,Unde-i casa mititic[+i feti\a frumu=ic[?
Pentru de a masca mai bine pozi\ia armat[, ispravniculporonci cl[ca=ilor s[-=i caute de lucrul c`mpului ca s[ nu deaprepus c[ e poter[.
Alt pandur aduse iar grabnic[ =tire c[ Tunsul a mi=catspre sat.
— C`t de nimerit merge cel \igan c`nt`nd, — a zis isprav-nicul c[tre boier. Tunsului nici prin cuget nu-i va trece, c[noi ]l a=tept[m aice ca pe un dorit oaspe.
|iganul ]ns[, merg`nd =i c`nt`nd, veni drept la plop, sepurt[ ]mpregiuru-i =i apoi se puse jos la r[d[cin[; galbeniierau ]n m`n[-i.
— Pare c[ \iganul a luat banii, — ]nsemn[ vechiul lorst[p`n.
Al treilea pandur sosi cu =tire c[ Tunsul e l`ng[ sat.— Ce faci tu acolo? — a strigat ispravnicul la \igan.
Lipse=ti, boala dracului! Pune gios ce-ai luat!Dar \iganul num[ra galbenii =i nici b[ga seam[ la ocar[.— Cucona=ule! — zise un pandur c[tre ispravnic, el o s[
ne sminteasc[ toat[ treaba. De orice ]nt`mplare noi avem
273
lega\i =ase c`ini r[i. Oare s[ nu le d[m drumul? Tot suntfl[m`nzi, ]ncalte s[ apuce c`te o buc[\ic[ din cel \igan.
Zapciul dezleg[ c`inii sumu\`ndu-i =i iat[ =ase dul[i maride pe la oierii cu l[tret se rep[d la \igan. El ]ns[ nu conteneaa num[ra gologanii; dar ]n clipa c`nd a v[zut c`inii aproapes[-l rup[ buc[\i, puse galbenii ]n s`n =i sco\`nd dou[ baltage defier legate la capete cu fr`nghiu\e, f[cu dou[ agere mi=c[ri =ipatru c`ini nu mai erau. Ceilal\i doi cu cozile str`nse o luar[ lafug[ spre sat.
|iganul r`z`nd tare =i-a ascuns baltagele; apoi cu pasm[surat, c`nt`ndu-=i c`ntecul, =i-a ]naintat drumul.
Ispravnicul =i oastea lui r[maser[ uimi\i.— Ce dracu! — zise boierul. Oare nu e Tunsul? El a scris
c[ are s[ vie dup[ bani la amiaz[ zi. Acuma sunt dou[sprezececeasuri.
— }n adev[r, — r[spunse ispravnicul, c[ut`nd la ceasor-nic, tocmai dou[sprezece. Ce nerod sunt eu c[ nu luai seamamai bine r[va=ului.
Numele: Tunsul! cu putere magic[ a r[sunat ]n auzulosta=ilor. Pe l`ng[ ispravnic erau numai pedestra=ii. El sin-gur a plecat fuga dup[ ho\, strig`nd: s[ dea de tot! s[-l]mpu=te pe loc! Dar la panduri tremura m`inile =i de gr[bire=i de numele Tunsului. El fugea f[r[ spor, ]mpu=ca f[r[ a\inti; iar \iganul descul\ ac[\`ndu-se iute pe deal, se f[cunev[zut din ochii lor =i apoi se z[ri pe alt deal ]n dep[rtare,]n luminoasa atmosfer[ a mun\ilor, ]n acela= costum de \igan,]ns[ pe un cal negru cu o =ea frumoas[. El se uita pe vale,unde ispravnicul =i o mul\ime de oameni sta ]mpregiurulplopului, slobozi un pistol =i banda ho\ilor, ]mpr[=tiat[ depanduri ]n toate p[r\ile, se adun[ ]ndat[ pe l`ng[ a eic[petenie.
Ascult`nd ast[ veste, aga ridic[ ochii spre cer, c[ci credin\a]n singura sa putere ]l p[r[si cu totul.
Ei bine, cine a fost acest Tunsul?
274
}n toat[ Valahia nime nu =tia de unde se trage. Crescutprin mun\i, deodat[ a str`ns o disperat[ band[, cu care sepre]mbla prin principat. Cu toate aceste, el mai mult c[utaaventure dec`t pr[d[ciuni. Lua adet numai de pe la boierii]nst[ri\i =i de pe la mazili, ]ns[ agiuta pe s[r[imanii locuitori=i pe nenoroci\ii amorezi, =i v[rsare de s`nge nu f[cea. Ded`nsul se vorbea felurite =i necrezute lucruri. Unii ]ncredin\auc[ el e un prin\ unguresc ce =i-a p[r[sit patria pentru o]nsemn[toare intrig[ politic[. Al\ii ziceau c[ e simplu \igan,ai treile spuneau, c[ e un boier cu stare, ce s-a dedat la ho\iedup[ un nenorocit amor; ai patrule socoteau c[ e femeie; aicincile ]nt[reau c[ e evreu; ai =esele prepuneau c[ este Napo-leon. Nime ]ns[ nu cuno=tea nici adev[rata lui fizionomie,nici obicinuitul costum. El se ]nf[\i=a june =i b[tr`n, smolit=i b[lan, ]n aur =i ]n strem\e, boier =i arn[ut, neam\ elegant=i jidov, c[lug[r =i femeie, ]nc`t doi companioni ai s[i,prinz`ndu-se, au ]ncredin\at subt jur[m`nt, c[ nici odinioa-r[ n-au v[zut fa\a fireasc[ a Tunsului. Asemene nedumerire=i mister era pricina, c[ de d`nsul se povesteau ]n norod omul\ime de ]nt`mpl[ri de=[n\ate, de care el ]nsu=i nu =tianimic[. R[t[cinda ]nchipuire a norodului supersti\ios ]i dani=te ]nsu=iri mai presus de natur[. Se zicea c[ are buruiananev[zut[, covorul zbur[tor sau ciubotele ce umbl[ singure.Pe a=a temei el se socotea n[luc[, =i muma vr`nd s[ curmepl`nsul ]nd[r[tnicului prunc, ]l speria cu Tunsul.
Vara ]n Valahia e foarte c[lduroas[. De la nou[ diminea\ap`n[ la =epte ceasuri sara obloanele erau ]nchise =i l[cuitorii=ed tologi\i pe divanuri late, iau dulce\i, trag ciubuce =ig`ndesc la amoruri. Cu bun[ seam[ zilele verii at`t de fierbin\isunt bune numai pentru chef. Ocupa\iile fizice sau morale nupot avea loc. +i a=a cum pozi\ia locului =i climatului formeaz[caracterul unei na\ii, apoi nu e de mirare c[ rom`nii suntmai mult pleca\i c[tre italianul farniente dec`t c[tre oste-
275
neal[; c[ subt umbra castanilor, zarz[rilor =i nucilor la eis`ngele circuleaz[ mai iute dec`t la noi subt tri=tii brazi; c[ei sunt mai tr`ndavi =i mai supu=i poftelor, care ]i fac a nupricepe cur[\enia asprului moral. Fetele acolo se coc =i setrec ca capelele de mod[. O singur[ sc`nteie e de ajuns ca s[a\`\e v[paie. La treisprezece sau patrusprezece ani cuconi\ase m[rit[, dup[ ce avu c`teva amoruri; la cincisprezece seface mum[, iar la =eptesprezece se desparte =i tr[ie=te-n voiaei. Lipsa cre=terei morale, climatul, interesul =i nep[sarea p[rin-\ilor despre soarta copiilor, nep[sarea b[rba\ilor c[tre credin\ac[s[toreasc[ — iat[ pricinile c[ cea mai mare parte, ca s[ nuzic toate femeile ]n Bucure=ti, tr[iesc desp[r\ite. Lucrului aces-tuia nu se pune nici o greutate. }ntr-o s[pt[m`n[ se poatecineva ]nsura =i desp[r\i. De aceea uita\i-v[ la o cucoan[ detreizeci ani; oric`t s[ fi fost de frumoas[ ]n tinere\e =i oricums[ se ]mbrace de bine, nes[b[duitele pofte i-au ve=tezit frun-tea; ]n ochi i se vede obosirea unei vachante: toat[ fiin\a-id[r[p[nat[ =i ars[. La v`rsta de treizeci ani ea este ruin[, ]ns[tot cu nepotolite dorin\e asupra vie\ii =i asupra amorului.
Dac[ o fat[ vorbe=te grece=te =i fran\uze=te, =tie a d[n\a,apoi e bine crescut[. Altele se m[rit[ numai cu limba greceasc[,care e ]ntrebuin\at[ la cele mai multe case de boieri. Via\aunei cucoane se ]ncepe de la opt ceasuri sara; ziua ele nutr[iesc; ziua se ocup[ u=or cu casnica tualet[, beau cafe, ]n-dreapt[ spr`ncenele. Arn[u\ii le aduc r[v[=ele, ele fac r[s-punsuri, oc[r[sc \igancele, iau socotele vatavului, uneori mergpe la magazii; dar mai de multe ori =ed acas[, ascult[ =icane-le vecinelor cunoscute =i cu ner[bdare a=teapt[ sara. Mas[\in ]ndestul de rea, dup[ mas[ dorm =i scul`ndu-se se g[tescde primblare. Cucoana tr[ie=te numai la primblare: aceasta ea ei menire, iluzie, slav[. Aice ]=i arat[ luxul echipajului,galantomia tualetei =i ademenitoarea frumuse\e. A se ]namo-ra cineva de o cucoan[ poate numai la primblare, care \ine
276
p`n’la unsprezece ceasuri. De aice b[rba\ii se str`ng la joculbancului, f[r[ crid[, pe aur curat. Iar cucoanele?..
Unele se ]ntorc acas[, altele merg la cofet[ria de pe Po-dul-Mogu=oaei ca s[ ieie ]nghe\at[, iar altele mult[ vreme nuse pot desp[r\i de pl[cerea serii. }n misterioasa lumin[ alunii, ]n aerul ]mprosp[tat de r[coarea nop\ii se aude p`n[t`rziu vuietul calescelor ]nchise =i l[sate la bun[voin\a vi-zitiilor...
Pe pragul u=ii a unei sale de=erte, care mai totdeaunacuprinde mijlocul caselor Bucure=ti =i e singura sc[pare ]nzile c[lduroase, =edea o \iganc[ trist rezemat[ pe cotul m`inii.Asprul p[r negru, necunoscut cu din\ii pieptenului, se ]mple-ticea ]n neor`nduial[ pe capu-i. A ei fa\[ palid[ de un colormasliniu, a ei tr[suri =i boi f[r[ nici o expresie ]nf[\o=a lu[rii-aminte o s[lbatic[ fiin\[ a naturii, o buruian[ ghimpoas[. }nacele minute ochii ei mari =i negri erau a\inti\i f[r[ g`nd,f[r[ sim\ire la peretele ce ]nf[\o=a ]n vopsele proaste pre Icarcu aripile topite ]n vreme c`nd a vrut s[ ajung[ la soare. Eanu cunoa=te adev[rul acestei ]nf[\o=eri, de=i r[u vopsite, =is-a deprins a privi ca la un gol perete.
Dar iat[ u=a s[lii se deschide. Uit`ndu-se ]mprejuru-i ofeti\[ cu rochie alb[, cu ca\aveic[ de catifea albastr[ bl[nit[cu samur, a intrat ]n sal[. Ea abia ]nflorea. Voioasa copil[rieera zugr[vit[ ]n alba=trii ei ochi. P[rul blond lucind ca m[tasease ]mpr[=tia ]n bucle pe umerele-i albe ca crinul. C`t[interesate\e, naivitate =i ]ncredere se vedea ]n fa\a ei jun[,delicat[, de o albea\[ p[trunz[toare. Ea era luminoas[ =i cu-rat[ ca p[m`ntul ]n cea dint`i zi a crea\iei sale. Ca un geniual luminii se opri denaintea duhului ]ntunericului:
— S[r[imano Stesi, — zice cuconi\a c[tre \iganc[, — petine iar te-au ferecat ]n lan\. Cu ce-ai sup[rat pre tat[l meu?
P[truns[ de bun[tatea st[p`nei, \iganca ]ncepu a pl`nge=i a-i s[ruta m`inile.
— Nu cred c[ ai furat ceva sau c[ ai vrut s[ fugi de la noi?
277
— Nu, cuconi\[.— Apoi ce-ai f[cut?— Boierul ]mi poronce=te s[ nu iubesc; dar cum voi putea
eu tr[i f[r[ amor! O \iganc[ poate s[ tr[iasc[ f[r[ soare,f[r[ p`ine =i ap[, ]ns[ f[r[ amor niciodat[.
— E bine s[ fii amorezat?— M[ ]ntrebi de e bine, — r[spunse \iganca cu ]nvio=are,
=i ce poate fi mai bun pe lume? Uit[-te, cuconi\[ Anic[. }ntoat[ lumea nu e neam mai nenorocit dec`t al nostru. Soartane-a os`ndit s[ fim ]n tic[lo=ie, s[ ]mplinim cele mai grelemunci. Cu firul de nisip v[ str`ngem noi aur, m`nc[m p`ineseac[ =i bem ap[. Suntem drept ocar[ =i nu avem parte nicide copiii no=tri. Pentru noi nu e nimic[; nu e nici ast[zi, nicim`ine; dar noi iubim a=a, precum nime nu iube=te. C`ndinima \igancei se aprinde de amor, c`nd amorezul t`n[r =idr[g[la= o str`nge ]nt`ia dat[ la al s[u piept tremur`nd =iuit`ndu-se ]n ochi ]i zice: “Te iubesc!” O, ce dulce! ce fru-mos! Atunce strem\ele aceste se prefac ]n scumpe m[t[s[rii,bordeiul afumat ]n palaturi domne=ti, iar ochii amorezuluisc`nteiaz[ o deplin[ desf[tare, o fericire f[r[ margini; atuncenime nu e mai fericit dec`t \iganca.
Cuconi\a s-a ]nro=it; ea asculta cu mare luare-aminte.— }nt`lnirile noastre sunt rari, — urm[ \iganca. — Oame-
nii nu ne las[ s[ iubim ]n pace; dar asta nu e nimic[, el numais[ fie credincios. Un an ]ntreg eu am adunat nisip de aur, =iniciodat[ n-am v[zut pe Alecu. Vara a fost at`t de c[lduroas[,munca at`t de grea, iar eu c`nd eram mai ostenit[ m[ pu-neam pe mal, ]nchideam ochii =i, g`ndind la amorezul meu,]mi ]mprosp[tam ]n aducere aminte dulcele lui glas, dez-mierd[rile lui dup[ care mi se renoiau puterile. }mi c`ntamc`ntecul =i voioas[ scoteam iar[=i la nisip.
— Dar de mult nu ai v[zut pe Alecul t[u?— De mult! O, nu. Asear[...|iganca ]ncepu a pl`nge.
278
Cu c`t[ ner[bdare am a=teptat eu seara de ieri. }n sf`r=it,sosi dorita noapte, at`t de luminoas[, lin[ =i frumoas[, ]nc`tasemine nici c[ am v[zut ]n via\[. To\i se culcaser[. Eu m-ampus la fereastr[ ]n odaia noastr[ de sus =i am privegheatmult[ vreme. O ad`nc[ t[cere domnea ]n ora=. Z[rii deodat[o umbr[ clipind prin gr[din[; acesta era el, scumpul meuAlecu. Inima-mi ]ncepu a bate a=a de tare, ]nc`t m[ temeams[ nu de=tepte toat[ casa. El cu mare paz[ veni subt fereas-tr[: “Alecu!” “Stesi, sufletul meu!”. Arunc[i degrab[ fr`nghiace aveam preg[tit[; Alecu se apuc[ de ea, iar eu cu toat[puterea tr[geam nepre\uitul meu odor. M`na iubitului eraacum aproape s[ m[ ]mbr[\o=eze, ]nc[ o clip[...
— Ce faci, Stesi? — auzii nea=teptat la spinarea mea.Acesta era tat[l t[u cu o c[ut[tur[ ]nsp[im`nt[toare =i cu unbici ]n m`n[. De fric[ eu am l[sat fr`nghia din m`n[ =i amauzit pe Alecu gem`nd. Loviturile de bice curgeau asupr[-mica ploaia; eu ]ns[ nu m[ clintii de la fereastr[ p`n[ ce nuv[zui pe Alecu c[ s-a ridicat =i =chiop[t`nd s-a ascuns dinvedere. Atunci =i boierul osteni de a m[ mai bate =i poruncis[ m[ pue ]n lan\ =i s[ m[ ]nchid[ ]n beci.
B[taie ]n palme, semnalul chem[tor de slug[, r[sun[ ]n oodaie din l[untrul casei. Cuconi\a =i Stesi se desp[r\ir[.
* * *
}n anul c`nd Alexandru Su\u s-a or`nduit pentru a douaoar[ domn Valahiei, Neculachi B[rbucic[ ocupa ]n Principatlocul marelui ceau=. Av`nd subt a sa comand[ patruzeci delefecii =i paz[ prin cvartalurile ora=ului, judeca pricinim[runte =i punea pe vinova\i la arest. Dar a=a precum cuschimbarea domnului =i dreg[toriile \[rii se renoiesc cu altefe\e, Su\u or`ndui mare sp[tar pe un nepot al s[u, om foartelacom de bani. Noul sp[tar de]ndat[ ad[og[ tributul pos-turilor at`rnate de el, care pe tot anul se vindeau cu pre\
279
hot[r`t, ]n num[rul c[rora era =i marele ceau=. }n loc deor`nduitele pentru acest post dou[ mii, el a cerut trei mii lei.B[rbucic[ n-a vrut s[ dea =i locul lui l-a prins o alt[ lipitoaresetoas[, cu n[dejde c[ va stoarce vreo mie lei mai mult de lanenoroci\ii s[i supu=i.
Sup[rat de l[comia =i nedreptatea sp[tarului, marele ceau=s-a tras ]n Valahia Mic[ la mo=ia sa aproape de Craiova. C`\ivaani de-a r`ndul el cump[ra vite, le ]ngr[=a =i le m`na ]nTransilvania, adun`nd prin acest mijloc o ]nsemn[toare stare.Dar c`nd singura lui fiic[ Anica a venit la v`rsta de treispre-zece ani, el s-a mutat iar[=i ]n Bucure=ti, f[r[ ]ns[ a p[r[sifolositorul s[u nego\, care mai ales ]nflorea subt priveghereaunui t`n[r grec Costachi ce-l tocmise v[taf. Acesta ]i ]ngr[=aboii de minune =i ]n c`teva r`nduri pe an se ducea cu ei pestehotar. B[tr`nul B[rbucic[ num[ra la galbeni, se uita cu bucu-rie la fiic[-sa Anica =i demonul ambi\iei n-a ]nt`rziat a i se]nf[\i=a cu ispita de a ie=i iar[=i pe scena politic[.
Blondinelor care doresc s[-=i fac[ partide str[lucite le dausfatul meu s[ plece ]ndat[ la Bucure=ti. Nu vor apuca a intra]n ora=, de pe la barier[ ]nc[, sau, pot zice, de la cea din urm[po=t[, se vor arunca la picioarele lor marii vornici, logofe\i,sp[tari, vistieri, hatmani, postelnici =i, ]ntr-un cuv`nt, toat[aristocra\ia Valahiei. Blondina e acolo z[rit[, ]ntocmai ca laPetersburg Rinocero, Tallioni =i trupa Bartoletti.
Blondin[ =i frumoas[, unic[ fiic[ =i mo=tenitoare de oavere ]nsemnat[ a p[rintelui s[u, la cine oare nu va ame\icapul? }n scurt[ vreme Anica se f[cu obiectul vorbelor ]nBucure=ti, mul\i ]ncepur[ a-i repeta numele, a-i dori ]nt`lnirea=i a m[guli pe fostul ceau=, ]ns[ B[rbucic[ nu-=i pierdu min-tea. El nic[ierea nu se ar[ta cu fata, o \inea ]nchis[, iarcopilei Anic[i nici ]i trecea prin cuget, c[ de ea se ocup[ to\iBucure=tii, c[ uli\ele ]ntregi g`ndesc la d`nsa =i cucoanele ovorbesc de r[u f[r[ s[ o cunoasc[.
280
Un singur boier adese vizita pe B[rbucic[ — acesta eramarele vornic a cutiei milelor. B[rbucic[ cu osebit[ cinsteprimea pe m[re\ul s[u oaspe, ]nsu=i ]i da cafeaua =i ciubucul=i-l petrecea p`n[ la scar[.
De=i gradul marelui vornic de cutie se socote=te de starea]nt`e, precum spre dovad[ el poart[ barb[ =i e boier de divan,dar leafa-i e foarte m[rginit[. El prime=te =ase mii lei pe an,nu are alte folosuri, afar[ numai de singura ]nt`mplare c`ndcineva murind f[r[ mo=tenitori, i se ia averea la cutia mile-lor, =i ]n urm[, ivindu-se mo=tenitorii, cu ]ntoarcerea uneiasemene averi ]=i trage din ea zeciuiala. Pare c[ ]nadins, sprer[ul marelui vornic, rom`nii se pricepur[ de-a muri f[r[ avere,sau cu avere =i cu o droaie de creditori. Cu a=a chip, ]ntrua=teptarea cazurilor de zeciuial[, marele vornic ]=i cheltuitoat[ starea. Trebuia dar o ]ndreptare m[car prin o c[s[torieb[noas[, care ]n dou[ r`nduri l-a mai scos din grea pozi\ie.Adev[rat c[ barba marelui vornic de cutie era bine alb[; cutoate aceste, ea era tot barb[ =i una din acele ce au dreptates[ poarte ]n Principat numai =aptesprezece capete mari. Caredar din cucoane nu ar fi dorit s[ fie vorniceas[ mare?
Vornicul cutiei se folosea de favorul domnului =i aveaputernice leg[turi cu boierii de clasul ]nt`i. El putea cu ]nles-nire s[ ]nainteze pe cineva la rangul clucerului de arie saumare arma=. B[rbucic[ iar[=i putea foarte bine s[-=i m[ritefata dup[ marele vornic, d`ndu-i zestre c`teva s[cule\e deaur. Aristocra\ia m[rimei mai adese =i mai lesne se ]ntrune=tecu aristocra\ia bog[\iei.
Multe seri a petrecut B[rbucic[ cu marele vornic ]n con-versa\ii pl[cute, c[ci am`ndoi fiind oameni =ire\i, cu minte =iexperien\[, ]ncheier[ leg[turi prietenoase pe calcule bine chib-zuite =i numai lor cunoscute. }n vreme c`nd magnatul vorbeadespre m[ritele sale ]nsu=iri, despre rang, putere =i buna petre-cere a unui om ales, B[rbucic[ asculta cu supunere =i se minu-
281
na cum poate cineva s[ ajung[ la at`ta slav[. Atunci marelevornic ]ncepea a-i m[guli agitata ambi\ie, f[g[duia s[-i mijlo-ceasc[ la domn un post de starea a treia, pe urm[ de starea adoua =i c`nd B[rbucic[ plin de nedejdi cu lacr[mi de recuno=-tin\[ str`ngea m`na ]naltului s[u ocrotitor, marele vornicpentru des[v`r=itul efect ]i ar[ta peste un an, peste doi, dedeparte, din unghiul casei, barba cu rangul marelui clucer.
}n urmarea unor a=a conversa\ii, B[rbucic[ ]=i m[rit[ fatadup[ marele vornic de cutie, pentru care ]ncepu a-=i adunabanii spre a p[=i cu tot luxul c[tre solenela ceremonie a nun\ii,p[zit[ c`t[va vreme subt secret.
— Ce face Costachi? Cum ]i mai este? — ]ntreb[ Anica pe\iganca Stesi, a=tept`nd cu ner[bdare r[spuns.
|iganca trist[ cl[tin[ din cap.— Fost-a doftorul? I-a dat doftorii?— Ce-i trebuie lui leacuri? Doftorul nu-l va lecui, s[r[i-
manul Costachi!— +i ce are el?— }i arde inima; el singur arde ca ]n foc. Ochii i s-au dus
]n fundul capului, fa\a i s-a uscat, vorbe=te ]ntr-aiurea.Anica oft[ greu.— Nu viseaz[ alt[ dec`t pe cuconi\[, =i de nu v[ vedea, nu
venea ]n ast[ stare.— Ei bine, ce poate s[ i se ]nt`mple?— El o s[ moar[...Anica i-a pus m`na la gur[ =i n-a l[sat-o s[ sf`r=easc[.
Lacr[mile i se ar[tar[ ]n ochi.— De vei poronci, el va tr[i, dar numai dumneata singur[
po\i s[-l ]nvii.— Eu! Eu pot s[ ]nviez pe Costachi? Alearg[ repede la el,
roag[-l din partea mea s[ tr[iasc[, spune-i c[ eu nu voi puteasuferi amara durere dac[... nu cutez a g`ndi! O, nu! el vatr[i; a=a e, Stesi?
282
Vestea ]nsur[rii marelui vornic de cutie cu fata lui B[r-bucic[ se l[\i ]n Bucure=ti. To\i se minunau de aceast[ ]nso\ire,numai Anic[i i-a venit ame\eal[ c`nd tat[l s[u ]i f[cu cun-oscut c[ ea se m[rit[.
Un =ir lung de calesce de Viena se tr[gea la Herestr[uprin cea\a de pulbere ce r[dicase. Boierii =edeau m[re\i cuc[ciulele brum[rii ]n cap, cucoanele z`mbeau nurliu la c[l[re\iice cu agerime se purtau pe l`ng[ echipajuri. Vorbele, ho-hotele =i strig[rile biruiau vuietul ro\ilor, vremea sta fru-moas[ f[g[duind o pl[cut[ primblare.
}ntr-o alee deas[ a gr[dinii, subt un faimos plop =edeaAnica m`hnit[ =i dezn[d[jduit[. }n c`teva luni ea a tr[itvecinicia... a cunoscut amorul! }n fa\a ei ]n loc de voioasane]ngrijire =i naivitatea copil[riei, acuma se vedea un r`ndap[sat de greutate. Mi=c[rile-i erau silite; ]n alba=trii ochisc`nteia patima amorului; ea se uita la lumea lui Dumnezeucu nepl[cere =i adese greu ofta.
Doi pa=i dinaintea ei sta Costachi ]n ca\aveic[ albastr[bl[nit[ cu vulpe =i cu fes ro=u ]n cap, ce avea un canaf v`n[t,lung. Nici o frumuse\e osebit[ nu era ]n fizionomia bietuluigrec: singuri numai ochii ]nf[\i=au ]n el minte, bun[tate,curaj =i t[rie de caracter. Dac[ Anica l-ar fi ]nt`lnit ]n socie-tate, ea nu ar fi ]ntors asupra lui nici o luare-aminte; daracesta a fost ]nt`iul b[rbat, t`n[r, cu suflet bun =i supus,carele, cu tot farmecul ]nv[p[ierii, i-a vorbit inimii ]n aceltimp c`nd ea cerea amor. Anica =i-a pironit vederile la Costa-chi, s-a ademenit de a lui cuvinte, ea nu vrea s[ se mai uite]mprejur, supun`ndu-se plec[rii. Era ferice =i p[timea, trec`ndcu r[pegiune procesul amorului. O oftare, o c[ut[tur[ a aman-tului pentru d`nsa era de ajuns. }n acea vreme ea nu judecanimic[, c[ci se n[scu ]n c[lduroasa clim[ a Valahiei.
}n lume nu e femeie frumoas[, pe care s[ o sl[veasc[ totuniversul, nici caricatur[ care s[ nu-=i g[seasc[ pereche.Gustul oamenilor e organizat at`t de variatic =i minunat,
283
]nc`t s[ nu v[ teme\i, domnilor, c[ nu ve\i afla femeie dup[gustul fiec[ruia, cu inima ]nfl[c[rat[ de amor: trebuie nu-mai s[ o c[uta\i ]ntre oameni. Nu v[ mira\i pentru ce cutareplace cut[reia =i celalalt alteia. Aceasta eu v[ pot dezlegafoarte u=or, c`nd dumneavoastr[ ]mi ve\i l[muri: pentru cecolorul albastru prinde la galben =i ponso la verde, =i pentruce nu e nici o vopsea care s[ nu fac[ armonie cu alta?
Dac[ caracterul =i mintea, c[ru\a cu doi cai =i c`teva sutede galbeni nu fac bog[\ie, apoi Costachi era s[rac. Neobosit ]nactivitate, el nu contenea a umbla prin Principat negu\itorindcu vite =i f[r[ s[ goneasc[ mari folosuri, g[sea pl[cere ]ntraiul s[u cel variatic =i neat`rnat. Mai adese el petrecea laB[rbucic[, carele nu putea ]ndestul s[ se laude cu a lui iscu-sin\[ ]n ]ntorsuri negu\itore=ti =i dare de socoteli cinstite.Acesta ]l tracta ca pe un oaspe dorit; ]l punea drept pild[ la ais[i casnici, =i to\i f[r[ excep\ie ziceau c[ Costachi e om deisprav[, c[ci el era modest, bun =i galantom la daruri.
Trist, cu ochii ]n jos sta el acum dinaintea idolului s[u, caun os`ndit dinaintea pedepsei, tem`ndu-se a precurma]nv[luitoarele g`nduri ale Anic[i. De c`nd barba mareluivornic s-a pus ]ntre norocul lor, ei pentru ]nt`ia oar[ acumse ]nt`lnir[.
— C`nd pleci, Costachi?— Ast[zi, acum ]ndat[, drept din ast[ gr[din[. Tat[l t[u
m-a ]ns[rcinat s[-i v`nd multe c`rduri de vite; ]i trebuiescbani =i eu ]i voi aduna pentru cucoana marelui vornic.
Anica oft[ greu.— Dar ei nu m-au ]ntrebat ]nc[ de vreu s[ fiu a lui femeie.— Ce le pas[ despre a ta voin\[? Marele vornic are nevoie
de banii t[i; tat[l t[u dore=te s[ se fac[ mare clucer: oare nue destul at`ta? Pre\ioasele tale haruri =i bun[tatea inimiisunt uitate. R[m`i s[n[toas[! M[ duc pentru totdeauna, nupot s[ te v[d ]n bra\ele unui veriga= b[tr`n. Mai nainte de a
284
te face vorniceas[ mare, ]\i voi aduce din parte-mi prezent denunt[ o m`n[ de \[rn[ de pe morm`ntul meu.
Un \ip[t dureros ie=i din pieptul feti\ei.— Via\[ sau moarte! — prelungi Costachi cu un glas pu-
ternic =i hot[r`tor. O singur[ minut[ pentru senten\ie!Cu ochii plini de lacr[mi =i acoperind fa\a cu m`inile,
Anica se arunc[ ]n bra\ele lui Costachi.}nfior[toare jur[minte, lacr[mi de pl[cere =i dezmierd[ri
au fost ]ncheierea scenei.
|iganca Stesi de departe se uita la noroci\ii amorezi. Eavenea acum s[ spue lui Costachi c[ tr[sura-i gata, dar s-aoprit v[z`nd ]mbr[\o=erile tinerei perechi. Dup[ toare acestes-a pus la cale a=a: ca peste zece zile, pe la patru ceasuridup[-mas[, c`nd se mai lini=tesc Bucure=tii, s[ vie \igancacu Anica ]n una din mahalele de pe malul D`mbovi\ei, undeel le va a=tepta cu tr[sura gata spre a pleca ]ndat[ la Carpa\i,=i de acolo vor trece peste hotar =i se vor a=eza pentru totdea-una ]n Transilvania.
}n vreme c`nd Bucure=tii cu mult[ dorin\[ a=tepta str[-lucita serbare a nun\ii marelui vornic de cutie, dou[ fiin\enumai nu lua ]mp[rt[=ire ]n ob=teasca bucurie, =i sufereacele mai grele suflete=ti ]nv[luiri: Anica, a=tept`nd ziuahot[r`t[ de Costachi, =i aga, urm[rind pe Tunsul. Acesta]ns[ ]n c`teva r`nduri d[duse de urmele sume\ului ho\, ]lmreje cu poli\ieneasc[ mrej[, =i c`nd nu-i r[m`nea alt[ dec`ts[-l prind[ ]n c[pcan[, Tunsul ]i sc[pa de subt m`n[.
— Nu vreu s[ mai fiu ag[ dac[ nu-l voi prinde. }nc[ os[pt[m`n[, dou[, =i apoi m[ duc la M[ria sa Vod[ s[-l rog cas[ or`nduiasc[ ]n locul meu pe altul. A=a era g`ndul ag[i.
Necurmata urm[rire a bandei =i ]n\eleptele m[suri l-audeprins la oarecare semne de a =ti unde se afl[ Tunsul. De lao vreme el ]ndr[gise Odobe=tii, un sat ca la dou[ ceasuri
285
departare de Foc=eni. Ni=te oameni ]narma\i veniser[ la ocr`cim[ dup[ rachiu; un arn[ut c[lare cump[r[ doi berbeci=i-i m`n[ la munte; apoi ]ntr-o dep[rtare se v[zur[ c`\iva caicu =elele pe ei, care zi =i noapte p[=teau la iarb[. Un om]ndr[zne\ str[b[t`nd mai departe ]nsemn[ subt un deal ope=ter[ acoperit[ cu butuci =i ]n ea ni=te figuri de oameni]narma\i. Despre aceste viind =tire la Bucure=ti, aga prinsela suflet =i cu ]ncredin\are g`ndi ]n sine: “De-acum e al meu!”
Poate c[, cunosc`nd bine pozi\ia locului, Tunsul pentru]nt`ia oar[ s-a z[bovit la Odobe=ti, =i prin aceasta a dat ag[ivreme s[ adune o numeroas[ potir[. Urmele Tunsului erauat`t de v[zute, dispozi\iile ag[i at`t de sigure, m`nia pandu-rilor asupra ho\ului at`t de mare, ]nc`t fie Tunsul de =aptepalmace ]n frunte, fie el singur satan sau n[luc[, dar pestec`teva zile trebuia s[ pice ]n m`inile poli\iei.
O noapte ]ntunecoas[ cu furtun[ se ]ntinse asupra Bucu-re=tilor. Ploaie cu piatr[ zuruia pe acoperemintele caselor =ipe la ferestre; ]n dep[rtare r[suna tunetul, =i fulgerele =er-puiau cerul ]nv[luit de gro=i nori. Uli\ele se pustiiser[, unde=i unde se z[rea lumin[ =i l[trau neadormi\ii c`ini.
Pe un divan frumos =edea aga r[zemat de perini; lum`n[rileabia arz`nde ]i ]nf[\i=au fa\a posomor`t[. El cerea dulce\i,bea ciubuc =i cafe, ]ns[ f[r[ gust. Toat[ g`ndirea-i era pironit[la trimisul spre Odobe=ti, pe care-l a=tepta din ceas ]n ceas.
Deodat[ v`ntul r[zb[tu ]n odaie; aga se ]ntoarse spre fereas-tr[ =i v[zu dinainte-i un boier cu barba sur[, care tinz`ndu-im`na ]l salut[ cu ]ntrebare: “Ce mai faci, cucona=ule?” Neo-bicinuita venire a oaspelui c[zut ca din pod f[cu pe aga nicis[-i r[spund[ la saluta\ie.
— De mult n-am avut norocire a v[ vedea, Domnule ag[:Dumneavoastr[ cu ocupa\iile slujbei, eu cu trebile... Dar cevreme-i afar[! Trebuie foarte mult s[ v[ iubeasc[ cineva,pentru ca s[ ias[ din cas[ pe ast[ vreme...
286
— M[ rog s[ =tiu cu cine am cinste?..— Nu m[ cuno=ti... rog iertare! am ale mele deprinderi.Oaspele s-a dus la u=[ =i s-a uitat ]n odaia vecin[.— Nu e nime, dar ce-i bine nu-i r[u; s[ ]nchid eu u=a ca s[
nu ne asculte cineva. Mi se pare c[ nici fereastra nu am]nchis-o bine, m[ tem s[ nu r[ceasc[ scumpul meu prieten,respectuitul aga.
Aga ]=i f[cea cruce, ne]n\eleg`nd ce s[ fie aceasta, darc`nd oaspele cu pas lin s-a apropiat de el, atunci ]n loc deboier el v[zu dinainte-i un c[lug[r nalt, usc[cios =i cu barbaro=ie.
C[lug[rul se l[s[ pe divan.— Te pune ]n mirare schimbarea mea, dar fii lini=tit. S-a
schimbat ]nf[\i=area-mi, iar nu sim\irea. Eu ]\i sunt tot ace-la= prieten c[tre care tu nu e=ti prea drept. Aveam de multtrebuin\[ s[-\i vorbesc ceva. A=a! }\i sunt prieten adev[ratla care tu g`nde=ti =i zi =i noapte. Eu sunt Tunsul...
Aga s[lt[ din loc.— Cu aceasta ]ns[ te ]nt`mpin, mult iubite =i cinstite
prietene, c[ dac[ vei striga sau vei vorbi mai tare dec`t obici-nuit, apoi ]\i voi pune ]n gur[ aceast[ juc[rie.
Tunsul scoase din m`nec[ un baltag legat de m`n[-i cu=far[. Aga se ]n[du=ea de m`nie, dar se puse cu ]n\elepciunel`ng[ ho\.
— Eu am venit s[-\i m[rturisesc adev[rul. E=ti iste\, cuminte, neadormit =i brav. Tunsul de mult ar fi sp`nzurat,dac[ supu=ii \i-ar fi sem[nat c`t de pu\in. Multe planurifrumoase mi le-a desfiin\at chibzuin\a ta. E=ti singurul meudu=man, dar eu sunt drept =i numai \ie voi p[stra ]n inim[cel mai sincer respect.
Aga =edea ]ncremenit.— Nu demult ]ns[ am aflat c[ vrei s[ dai pe cr`cime oci
nou[, nu-\i e destul o sut[ mii lei ce-\i aduce postul t[u. E=tiun om m[surat =i bun econom. Zece mii lei ce ai putea stoarce
287
din aceast[ ]ng[duit[ nedreptate nu \i-ar face vreun folos]nsemn[tor; atunci c`nd aceast[ ]nc[rcare are s[ cad[ pe bie\iibirnici =i \igani, care ]n tot chipul sunt asupri\i. Fii m[rinimos=i ]ndur[tor, schimb`nd acea poronc[.
Ag[ t[cea.— Asear[ f[r[ vin[ s-au ]nchis la grosul agiei doi bulgari
de la Catargi. Logof[tul de agie vrea s[ dovedeasc[ c[ ei ar fiadus la obor boi de furat, numai pentru ca s[ le ia mit[. La ces[ se asupreasc[ norodul; poronce=te s[-i sloboad[.
Aga f[cu din cap semn de unire.— Foarte-\i mul\[mesc; trebile mele s-au ispr[vit. S[ mai
vorbim despre nout[\ile =i intrigile or[=enilor.Cu aceasta Tunsul ]ncepu a-i spune ni=te anecdote de cu-
coane =i cuconi\e at`t de glume\e =i ni=te scene familiare at`tde comice, ]nc`t aga pe nesim\ite lu[ parte la pl[cuta ]ntrevor-bire cu ho\ul.
}n mijlocul unei istorisiri aga s-a sculat s[-=i aprind[ ciubu-cul, dar c`nd s-a ]ntors la locu-i a v[zut dinaintea sa nuc[lug[r, ci un \igan strem\os, cu toate ]ntorsurile =i mi=c[rileunui \igan.
— Tunsule, — zise aga, — e=ti drac nu om. Mult ]mi parer[u c[-\i pierzi bunele ]nsu=iri ]n fapte rele.
O amar[ z`mbire se ivi ]n fa\a \iganului. El t[cu pu\in =iapoi cu mult[ sim\ire str`nse m`na ag[i.
— M[ duc. Trebuie ]ns[ s[-\i las un suvenir.Atunci pe perete se r`dica un paing. Tunsul f[cu o mi=care
din baltag =i paingul r[mase turtit.— De-acum ]\i dau voie s[ chemi toat[ agia.Fereastra se deschise... =i Tunsul ]n ]ntunecimea nop\ii se
f[cu nev[zut.
A doua zi aga s-a sculat foarte sup[rat. El se lupta s[-=i fac[o idee c[ a visat ]nt`lnirea cu Tunsul, dar uit`ndu-se la perete ise p[rea c[ =i paingul din morm`ntu-i ]=i bate joc de el.
288
C[tre sear[ a sosit trimisul de la Odobe=ti cu =tire c[ pan-durii cu potira ]ncongiurar[ ]n faptul zilei pe=tera pe de-parte, lu`nd toate m[surile ca s[ nu simt[ ho\ii, =i c`nd asocotit c[ e bine s[ fac[ lovire, atunci ]n loc de ho\i aflar[c`\iva berbeci ]mbr[ca\i ]n ca\aveice =i cu fesuri pe coarne.
Aga se uit[ cu coada ochiului la peretele cel cu paingul.Dou[ sb`rcituri ad`nci i se ar[tar[ pe frunte.
}n zadar limbile rele c[utau pe aga ca s[-l ]ntrebe desprecea de pe urm[ prindere a Tunsului, de care se l[\ise vestea.Dou[ zile el nu s-a v[zut ]n Bucure=ti, ]ns[ =i acas[ paingulturtit nu-i da pace. Trebuiau luate m[suri hot[r`toare pen-tru prinderea Tunsului. Aga deschise lada =i scoase un s[culte\cu galbeni.
— De-acum e=ti al meu! — zise el cu un z`mbet ]nr[ut[\it.Nu este obiect sau lucru, nu este sim\ire sau virtute pe
care ]n veacul nostru s[ nu le po\i cump[ra cu bani. Dinaceast[ regul[ sunt pu\ine excep\ii. Aga sun[ aurul =ir[sunarea se repet[ ]n credinciosul tovar[= al Tunsului, Ior-dachi Bula=, carele hot[r] s[-=i v`nd[ c[petenia.
Spre Sf`ntul Ilie podul D`mbovi\ei era ]mp[nat de oameni]narma\i. Dup[ ]ncredin\area v`nz[torului, Tunsul avea s[intre ]n Bucure=ti pe la patru ceasuri, ]ntr-o c[ru\[ verde, cu=ese cai de pocit[.
Aga =i Bula= se uitau pe drum de la o cas[ de-aproape. Lahot[r`tul ceas c[ru\a fugea pe podul Mogu=oaei.
— Tunsul! — zise Bula=.C[ru\[i s-a strigat s[ stee, dar surugiul c[lare pe un cal
de la roate m`na c`t se putea, f[r[ s[ ]ntoarc[ luarea-aminteasupra zgomotului; ]ns[ c`nd c[ru\a a intrat pe pod, agaporonci s[ ]mpu=te. Doi cai c[zur[ pe loc =i pandurii ]ncongiu-rar[ pe drume\ul trezit din somnu-i prin stra=nicele ]mpu=c[ri.}n nedumerire el se uita la norodul ce-l ]mpresurase =i nu-=iputea ]nchipui unde este =i ce face.
289
Acesta era polcovnicul rusesc G...At`t aga c`t =i Bula= au ]nm[rmurit de mirare. Polcov-
nicul se c[uta de nu e r[nit; sluga-i s-a trimis la spital s[-ifac[ opera\ia scoaterii glontelui.
— Pentru Dumnezeu, poronci\i mai cur`nd s[ cur[\e po-dul,— strig[ Bula=, —nu e cu putin\[ ca el s[-mi fi min\it,trebuie s[ vie numaidec`t.
— Iar de nu va veni, — r[spunse aga cu glas hot[r`tor, —apoi capul t[u se va expoza m`ine ]n pia\[.
Lini=tea de mai nainte s-a restatornicit pe pod. Panduriiabia ]=i ]nc[rcar[ pu=tile =i iat[ alt[ c[ru\[ cu =ese cai veneade afar[.
— El! — zise Bula=, acoperindu-=i fa\a cu m`inile, parec[ se temea s[ se uite la Tunsul.
Caii se oprir[.Acela ]n adev[r era Tunsul, singur-singurel. Dar ]n
despera\ie el s-a luptat mult =i v[z`nd c[ nu e chip de sc[pares-a aruncat ]n D`mbovi\[, unde ca un leu ]nt[rtat de r[ni seap[ra de panduri cu credinciosul s[u baltag; ]ns[ p`n-]n sf`r=itfu prins =i ferecat ]n lan\.
}n acel zgomot nime n-a luat sama nici la \ipetul dureros,nici la Anica c[zut[ ]n ame\eal[ pe m`inile \ig`ncei Stesi.Aceasta era ziua ]n care f[g[duise Costachi s[ vie dup[ Ani-ca. Ea l-a cunoscut ]n Tunsul.
Peste c`teva zile Tunsul a fost pedepsit ]n privirea a totnorodul; dup[ aceea =i banda lui s-a ]mpr[=tiat de la sine.
290
REFERIN|E CRITICE
... Donici, cuib de-n\elepciune,Care, cum rar se ]nt`mpl[, ca s[ mediteze puneUrechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomat[?S-au dus to\i, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnat[.
Mihai EMINESCU, Epigonii, 1870.
A. Donici a preg[tit spre publicare traducerea ]n moldovene=te afabulelor lui Kr`lov care se remarc[ prin toate splendorile originalului,c[ci a reu=it s[ sesizeze cu m[iestrie ideea fabulistului rus =i fiecarefabul[ a ]mbr[cat-o ]n pitorescul caracter popular moldovenesc.
Alexandru H~JDEU, Litera\i basarabeni, “Telescop”, 1835, nr. 4,p. 611.
Alexandru Donici, ini\iat ]n literatura rus[, ne-a ajutat cel dint`is[ cunoa=tem fabulele lui Kr`lov. Talentul s[u de fabulist e denet[g[duit. De=i Asachi, Heliade, Alexandrescu au cultivat =i ei genul,Donici i-a dep[=it prin bonomie =i naivitate; el este, nu m[ tem s-oafirm, La Fontaine-ul nostru.
Mihail KOG{LNICEANU, Dintr-un discurs, 1839.
Nu e destul de a vrea, trebuie =i a putea, precum ne ]nva\[ fabulaParnasului a preaiubitului Donici, care f[r[ a se deosebi ]n nici un chipde urm[rile, de obiceiurile =i de limba p[m`nteasc[ este poet, pentru c[a=a l-au f[cut maica lui, este poet pentru c[ au sim\it poate p`n[ a nu
CUPRINS
291
vorbi, =i c[ un cuv`nt picat din condeiul lui se duce pe aripele timpuluicu numele lui nedezlipit de numele Moldovei...
Mihail CORRADINI, Hai la vorb[, ]n “Calendar pentru poporulrom`nesc pe anul 1845”, p. 147.
Dup[ Cichindeal, carele a scris primele fabule rom`ne, ]ns[ ]n proz[,Donici a dat adev[ratul stil =i adev[ratul caracter fabulei. Se poate zicec[, ca La Fontaine al francezilor, el a creat fabula rom`n[. Mai toatebuc[\ile lui, imitate sau originale, sunt de o corec\iune =i de o frumuse\eadmirabile. Afar[ de aceasta ele au marele merit c[ au exercitat adesemare influen\[ asupra moralit[\ii publice din Moldova.
Gheorghe SION, ]n “Revista Carpa\ilor”, 1861, septembrie, p. 342.
Fran\a avu mul\i fabuli=ti, nici unul ]ns[ nu ajunse pe La Fontaine,=i s[ v[ spun eu pentru ce? Pentru c[ fabula nu sufer[ sec[tur[ =iumplutur[; ea cere pe l`ng[ talent o armonie, un stil simplu; ea edatoare s[ spun[ numai ce trebuie, nici o silab[ mai mult. +i cine aveamai mult[ armonie dec`t Donici! }n bordei ca =i ]n palat fabulele luisunt citite =i ]n\elese.
Constantin NEGRUZZI, Alexandru Donici, 1867.
... S-a zis c[ fabula trebuie s[ fie simpl[, familiar[, vesel[, gra\ioas[,natural[ =i mai cu seam[ naiv[. Nu vom dezvolta acum toate acestecondi\iuni care se cer de la fabul[, astfel dup[ cum se g[sesc observatecu cea mai mare perfec\iune ]n La Fontaine, care cu dreptate esteprivit ca cel mai perfect fabulist =i ca unul din cei mari poe\i ai Fran\ei.Vom avea ocaziunea s[ cercet[m =i s[ ar[t[m toate acestea ]n fabuleledlui Donici, care cuprind frumuse\i de ]nt`ia ordine =i din care unele sepot compara cu cele mai frumoase ale lui La Fontaine.
Radu IONESCU, Alexandru Donici. Studii asupra vie\ii =i poeziilorsale, 1863.
Un umor, o fantezie u=oar[, un stil simplu, un vers care sugereaz[,o leg[tur[ mai dreapt[ cu realit[\ile sociale ]nconjur[toare au asigurat
292
popularitatea fabulelor lui Donici, prin lumea de pove=ti pe care el o]ntrupase ]n ele =i cu care at`tea genera\ii =i-au hr[nit anii copil[riei.
Ion NEGRESCU, Influen\ele slave asupra fabulei rom`ne=ti ]n lite-ratura popular[ scris[, Chi=in[u, 1925, p. 191.
Donici traduce, d[ruind ]ns[ textului o noutate, o vioiciune cu to-tul aparte, cre`nd astfel, ]n foarte multe privin\e, o oper[ nou[; alteoriimit[, prelucreaz[, adaug[ elemente de moral[ care sunt numai ale lui=i creeaz[ uneori personajelor sale necuv`nt[toare chiar situa\ii noi, pecare nu le v[zuse ochiul spiritual al lui Kr`lov. Localiz`nd, aproape]ntotdeauna, prin raportarea alegoriei la mediul rom`nesc precum =iprin folosirea de proverbe =i zic[tori populare rom`ne=ti, Donici searat[ mereu preocupat de tendin\a de adaptare a originalului pe care-lare ]n vedere, transform`ndu-i con\inutul ]n haina culorii locale, ceeace d[ operei lui valoarea unei lucr[ri pe de-a-ntregul original[.
Emil BOLDAN, Prefa\[ la Al.Donici. Fabule, Bucure=ti, 1958, p. 18.
... Donici r[m`ne ]n literatura noastr[ un fabulist original, deoareceel a =tiut s[ introduc[ ]n fabulele localizate sufletul vie\ii na\ionale,tipuri din societatea moldoveneasc[. Fabula lui Donici este adeseori oreflectare, foarte fidel[, a realit[\ilor din Moldova.
Vasile COROBAN, Studii =i articole de critic[ literar[, Chi=in[u,1959, p. 68.
Prin prisma subiectelor kr`loviene A. Donici reflecteaz[ asupra st[riide lucruri din Moldova, asupra fenomenelor sociale =i politice, asupramoravurilor din societate. Originalitatea sa rezid[ nu at`t ]n privin\amotivelor de inspira\ie =i a diversit[\ii personajelor, c`t, mai ales, ]nlarga viziune artistic[, ]n for\a expresiv[ a talentului s[u, care a =tiuts[ evoce o atmosfer[ nou[, ]mprejur[ri de via\[ specifice moldovene=ti,
]nzestr`nd personajele cu vioiciune ]n expresie =i ac\iune, cu o gam[variat[ de sentimente, intervenind cu propriul comentariu, cu unelereplici memorabile.
Laz[r CIOBANU, Crea\ia lui A. Donici ]n =coal[, Chi=in[u, 1981,p.31.