aici pe malu stang de pe criṣul repede

TRADIŢIE MOṢTENIRE ṢI SIMŢIRE ROMÂNEASCÃ PE MELEAGURI

HOTÃRENE

NUME:Ungureanu Claudia

ṢCOALA:Grădiniṭa cu Program

Normal

Localitatea: Hotar

Judeṭul: Bihor

Aici, pe malul stâng de pe Criṣul Repede, la poalele dealului Tăṣadului în zona centrală a

judeṭului Bihor se află aṣezat un sat minunat.Un sat ce urcă încet spre deal acolo unde vârful

culmii atinge parcă bolta cerească.Satul Hotar,este unul din cele mai concludente exemple

de ,,tragere la linie,, a unui sat din zona Bihorului.Aici îṣi duc viaṭa în liniṣte ṣi pace hotărenii,

oameni simpli, bătuṭi de vânt ṣi soare doar cu o bogăṭie sufletească mare.Ei din strabuni au

învăṭat că sudoarea de pe faṭa ṣi palmele bătătorite de muncă sunt mândrii ale neamului

românesc.

Chiar dacă vremurile moderne s-au aṣternut ṣi peste sat iar casele cu ,,târnaṭ,, (prispă) de

pe vremuri s-au transformat în vile frumos aranjate , dacă ,, poalele,, , ,,zadia,, ṣi ,,opincile,, sunt

înlocuite azi de straie moderne, se mai păstrează totuṣi în sat tradiṭiile moṣtenite de la stramoṣii

noṣtri.

Aceste tradiṭii ṣi obiceiuri specific zonei Hotar sunt păstrate cu mândrie în ,,zadia

satului,,atât de cei bătrâni cât ṣi de cei tineri, care învaṭă cu bucurie ,,danṭurile,,(dansuri)

populare încă de la vârste fragede ,trei, patru ani,că aici în sat,, îi dă ruṣine a nu ṣti juca,, .

Obiceiurile ṣi tradiṭiile prilejuite de Sărbătorile de Iarnă (Crăciunul,Anul Nou,

Boboteaza), ca în întregul Bihor, oferă un spectacol de propoṭii, având ca principali actorii,fiii

1

satului,care joacă aceleaṣi scenete scrise de sute de ani,da care reuṣesc de fiecare data să-ṭi

patrundă în suflet ṣi pentru o clipă să te opreṣti ,să faci o închinăciune mulṭumind Bunului D-zeu

că te-ai născut tăran.

Pentru Praznicul Crăciunului fiecare familie de aici se pregăteṣte în mod special: se face

curăṭenie generală, se taie porcul, se cerne făina ṣi se adună ouale pentru cozonac ṣi prăjituri, iar

dacă veṭi trece prin sat în ziua ajunului, la toată casa veṭi găsi carnaṭi, caldaboṣ, jumări ṣi miros

de ṣuncă afumată ,pălincă (ṭuică) cu multe mărgele ṣi vinul cu scorṭisioară ṣi piper pe sobă.

Mirosul de cozonaci, pită coaptă pe vatră ṣi ,,piṣtire’’ (piftie) cu ,,cocioane’’ de porc vă invită să

luaṭi loc la masă.

Printre bucatele alese tradiṭionale gătite cu mare măiestrie, satul Hotar este renumit

pentru autenticitatea colindelor în graiul stravechi românesc. „Corindatu” este unul din

obiceiurile creṣtine care se pastrează viu ṣi astăzi.

Colindătorii care poposesc la casele hotărenilor în Ajunul Crăciunului sunt stelarii,

viflaemaṣii ṣi dubaṣii .

Stelarii sunt reprezentaṭi de către trei copii (cum se aleg ei , întruchipând pe cei trei

magi) cu vârste mici până în 14 ani, ,,gătiṭi,, (îmbracaṭi) în costume populare (unii poarta doar

cămaṣa), cu primă tricoloră peste brâu ṣi cu cuṣmă neagră pe cap . Obiceiul are o puternică

semnificaţie religioasă, steaua simbolizând astrul care i-a călăuzit în plină noapte pe cei trei Crai

de la Răsărit către locul în care s-a născut Iisus Hristos.Stelarii prezintă o mică ,,scenetă”cu

versuri ce sunt păstrate de sute de ani, urmată să fie cântată apoi colinda ,,Steaua Sus Răsare’’.

Ei au cu ei o stea cu cinci colṭuri ṣi două săbii confecṭionate din lemn ṣi împodobite cu staniol

multicolor. Ȋn centrul stelei este lipită o iconiṭă ce simbolizează Naṣterea Domnului.Copii care

merg cu Steaua se adună o dată cu începerea Postului Naşterii Domnului la repetiṭie, pentru ca

fiecare să-ṣi ṣtie rolu cât mai bine, ca să fie astfel bine răsplătiṭi de gazdă.E concurenţă mare

între trupele de Stelari, care are steaua mai frumoasă, mai împodobită.

Răsplata colindei constă în colaci, fructe, prăjituri, bucate etc, dar ṣi în bani pe care îi

adună într-un săculeṭ ,,popa,, (unul dintre copii, cel mai mare de obicei) iar la final se împart în

mod egal. Steuaṣi încep a corinda de la preot de unde primesc binecuvantarea lui ṣi-a lui D-zeu,

apoi trec pe la poarta gospodarilor ṣi întreabă: „Primiţi cu colinda? Primiṭi cu steaua?”. Dacă

2

gazda le răspunde afirmativ, încep a colinda: „Slobozi-ne gazdă-n casă//C-afară plouă de

varsă //Ṣi ne picuri, picureale//Pă la tăti străṣinele//,ajunṣi în casă vor intona Naṣtera,apoi vor

prezenta rolurile ,urmând apoi să cânte:

Steaua sus răsare

Ca o taină mare

Steaua străluceṣte

Ṣi lumii vesteṣte

Ṣi lumii vesteṣte

Că astăzi Curata

Prea nevinovata

Fecioara Maria

Naṣte pe Mesia

Naṣte pe Mesia

Magii cum zăriră

Steaua ṣi porniră

Mergând după rază

Pe Hristos să-l vază

Pe Hristos să-l vază

Ṣi dacă porniră

Ȋndată-L găsiră

La Dânsul intrară

Ṣi se închinară

Ṣi se închinara

Cu daruri gătite

Lui Hristos menite

Luând fiecare

Bucurie mare

Bucurie mare

Care bucurie

Ṣi aici să fie

3

De la tinereṭe

Pân-la bătrâneṭe

Pân-la bătrâneṭe

După ce gazda i-a ,,omenit” ei vor ieṣi din casă mulṭumindu-le pentru dar ,,Si-aṣti fusă

oameni buni, hoi florile dalbe, //Ca bine n-or omeniră ,hoi florile dalbe// Ṣi la anul ce-om veni

hoi florile dalbe// Sănătoṣi să vă găsim, hoi florile dalbe….

Din străbuni s-a moştenit datina ca Stelarii să fie cei mai mici colindători, pentru a

reprezenta puritatea şi noul, de aceea ei trebuie obligatoriu să poarte costume tradiţionale cu

cămaşă albă.

„Viflaimul” este o mică piesă de teatru jucată de copiii mai mari, cu costume ṣi cântări

religioase. Astfel ei interpretează căutarea lui Isus de către cei trei Crai (Gaṣpar, Voltezar,

Melchior) ṣi Irod.Ȋn scenă vor mai aparea ṣi ciobanul tânăr,ciobanul bătrân ṣi îngerul. Versurile

sunt încărcate de semnificaṭii religioase, dar nu sunt lipsite versurile populare care sunt pline de

haz ṣi de umor.

Costumaṭia este una specifică datinei: cămaṣi albe cu brâie roṣii sau tricolore, pe cap au

coifuri mari rotunde confecṭionate din carton ṣi pictate, ciobanii poartă bituṣe din lână de oaie ,

mască pe faṭă iar în mână duc o bâtă,cu zurgălăi la mâner, iar în partea de jos sunt prinse

capace metalice pentru a accentua sunetul.

Viflaemaṣi poarta cu ei un chivot (o ladă) din lemn care este înalt de 80 cm ṣi lung cam de

1 m.Chivotul înfăṭiṣează o biserică cu trei tunuri(cel din mijloc este mai înalt),două gemuleṭe

mici ṣi-o uṣă care se poate deschide.Bisericuṭa este împodobită de viflaemaṣi în fiecare an cu

staniol albastru,steluṭe galbene ṣi imagini reprezetând ṣcene ale Naṣterii lui Isus, el este luminat

înăuntru cu lumânări puse în tuburi de metal. La fel ca ṣi steoaṣii ei se pregătesc odată cu

începerea Postului.

Piesa , si-a păstrat autenticitatea de sute de ani, din moṣi strămoṣi, fiind o mândrie pentru

locuitorii satului dar mai ales pentru cei care joacă aceste roluri.

Rolurile viflaimului.

4

Irod:Eu sunt Irod Impărat

Pe cal am încălecat

Sabia în mâna am luat

14.000 de copii mici am tăiat

De frica mea tot pământul s-a cutremurat

Cutremură cutremurare să ṣtie că sunt împărat mare

Dar tu nu te-nvredniceşi

Să spui ce crai mare eşti?

Voltezar

O, Iroade, împărate,

Să trăieşti, cu sănătate,

Dar ,dacă vrei să ştii,

Noi suntem Craii cei trei,

Eu, (arătându-se cu sabia)

Astronom Voltezar,

Melchior şi Gaşpar,

Am pornit să cercetăm,

Pe Mesia ca să-L aflăm,

Frumoase daruri să-I dăm,

Ca un semn de bucurie,

Aur, smirnă şi tămâie.

Irod :(arătând cu sabia spre a- II-lea mag)

Dar tu cine eşti,

Şi cum te numeşti ?

Melchior :

Împărate, să trăieşti,

5

Sănătos, să-mpărăteşti,

Dar ,dacă vrei să ştii mai bine,

Noi nu te căutăm pe tine,

Ci, noi umblăm întrebând

De cel născut de curând,

De Împăratul Împăraţilor,

Şi Domnul domnilor

(arătând spre steaua pe care o poartă îngerul)

Această stea strălucită,

Prea frumoasă şi vestită,

Noi am văzut-o la Răsărit,

Şi după dânsa am pornit,

Cunoscând noi, ce folos,

Ne va aduce Hristos,

Eu, Melchior mă numesc,

Şi cu smirnă-L dăruiesc

Irod :(către al III lea mag)

Dar ,tu, cine eşti ?

Şi ,cum te numeşti ?

Gaşpar :

Noi împărate am venit,

Tocmai de la Răsărit,

Şi căutăm cu adevărat,

Pe Măritul Împărat,

Ca să ne închinăm,

Frumoase daruri să-i dăm.

Al meu nume este Gaşpar,

Şi tămâie –i aduc în dar

6

(se cântă colinda "O ce veste minunată")

Gaṣpar

Dar tu ce împărat eṣti

Ṣi cum te numeṣti?

Irod

Văd că sunteţi crai vestiṭi,

Şi-acum ştiu cum vă numiṭi,

Dar ,mă mir ce-aţi cuvântat,

Şi despre ce împărat,

Ce-mpărat poate să fie,

Să-mi ia, a mea împărăţie

Eu sunt imparatul tare

Peste toată lumea mare

Ṣi de fac o lovitură

Toat Pământul se cutremură

Cutremură cutremurare

Să ṣtie că-s împărat mare.

Îngerul :(către crai)

Crailor ,eu sunt îngerul lui Dumnezeu,

Ascultaţi ce vă spun eu,

Să nu mai treceţi prin cetate,

Ci mergeţi prin altă parte,

Ca nimic Irod să ştie ,

De dulcele nostru,Mesie,

7

Căci ,el şi-a pus gând rău,

Să ucidă pe fiul lui Dumnezeu.

Păstoru 1(bate la uṣă):Bună sara lui Crăciun

Irod:-Sănătos câine bătrân.Cine eṣti de unde eṣti?

Pastoru1:-Sunt din câpul Ierusalim, din cetatea Viflaim, ,,io “ṣi cu ortacul meu,intră-n casă tatăl

meu.

Păstoru 2-Ma uit către gura podului ṣi văzui flitu(nasul)porcului?// Ṣi-o rudă de cârnaṭi//Tăt de-a

hirlea-n îcârlibaṭi//Pă la ortacul meu pă,, ju’’grumazi.

Irod: Da voi bătrânilor ce daruri v-aṭi adus?

Păstoru 1:Eu mi-am adus un miel ṣi un berbecuṭ,da tu tată ce ṭi-ai adus?

Păstoru 2: Mi-am adus caṣul meu cel frumos, tu ṭi-ai adus mielu tău cel ,,flocos”

Păstoru 1: Taci tată că ṭ-oi rade o palmă. Ce-ṭi umblă gura, ca la pupăză vara prin iarbă fără nici

o treaba?

Păstoru 2: Da bine mai zice cine zice că tăt la bătrânul… pă dracu cum n-ai zice.

Cât îi ora Irode împarate?

Irod: ṣapte ṣi jumătate…

Păstoru: Numa bine, ora-i de culcare(se aruncă jos).

Sculaṭi îngeri ṣi cântaṭi ṣi vă bucuraṭi

Cu păstorii împreună

Sa ne facem voie bună.

Că el astăzi s-a născut,

8

Fiul cel mai dedemult.

S-a născut într-o poiată

Unde cântau îngerii

Ṣi pe domnul lăudau (cântare, cântată împreună de cei trei crai ).

(se ridică ciobanul de jos)

Păstorii:Doarătă ce-om cânta că gazda colac ne-o da,

Coldobeṭ cât mai gros,să meargă pe gât în jos,

Ṣi-un pahar dă băutură ,sa ne stâmpere la gură

Că dacă ne-o stâmpăra, tăt mai tare ,,om” cânta.

Păstorii :Daiṣti tăt cântară ṣi nimic nu capătară, ṣi cântăm ṣi noi una ṣi vedem ce-om căpătară:

Noi păstori oameni săraci

De frig ṣi nevoi mâncaṭi

Fluierăm cu fluierile

Neaparăm ṣi noi oile

Pe la munṭi pe la pădure

Neapărăm de lupi de gâṭi (cântă împreună):

Pastor 1

Mă rugai către jupâna căṣi

Ṣi-mi daie 2, 3 grităraṣi

Ṣi-mi iau un ac ṣi-mi cosăsc

9

Un ciornovac.

Că ciornovacul de 99 de ani în pod îi ṭâpat

Ṣi de cloṣte îi câcat

De către Luna cu gaură bună

De catre Stele cele mânănṭele

Ca în ṭara românească nu este om, al dracu ṣi-l cârpească.

Pastor 2 :

Mă rugai către jupâna căṣi

Ṣi-mi daie două trei groṣiṭă

Ṣi-mi ascuṭesc ṣi eu briciu

Că de când nu l-am ascuṭit

Asta barbă mi-o crescut

Dacă nu crezi pleaca ṣi vezi.

Dubaṣii sunt colindătorii mari, feciorii, barbaṭii ṣi moṣii din sat.Ei colindă din Ajun de

Crăciun până aproape a doua zi la amiază pe la casele care îi asteaptă cu poarta deschisă.Ei sunt

însoṭiṭi de,, hididiṣ” ṣi dobă.Inainte de a începe să colinde ei trec întâi pe la biserică unde preotul

îi aṣteaptă pentru a le da binecuvântarea Dumnezeiască apoi pornesc la corindat.

Ajunṣi la gazdă ei intrepretează una sau două colinde dintr-un repertoriu

consacrat,,Colinda Craciunului” ,,Colinda fetii cei mari’’ ‘’Colinda feti cei mici’’ ,,Colinda

pruncului” ,,Grăieṣi Zazăl” ,,Colinda oii’’ ,,Ce-a seara,,.

10

Colinda este urmată de plata colindătorilor, care constă într-un colac ṣi un păhar de ,,pălincă,,

ṣi care înainte de a fi gustate trebuie ,,aldite” de către birău.Alduitu constă în rostirea unor oraṭii

prin care se elogiază munca, averea,priceperea gospodarului,, rădăcinile gazdei’’ funcṭia precum

ṣi belṣugul dăruit acestuia de către D-zeu. Ṣi pentru că după seara de colind urmează trei seri de

bal la Căminul Cultural din sat, gazda răsplăteṣte corindatul ṣi cu bani, pentru care sunt aduse

multumiri urându-le ca,, D-zeu să le sporească bani”.

Vreme bună, oameni buni! // Moştenim de la străbuni, // Să umblăm la colindat // Pe la

gospodari prin sat.Să vestim în sus şi-n jos // Astăzi s-a născut Hristos! //Mulţumim lui

Dumnezeu, // Că ne-a mântuit de rău,Prin naşterea fiului său. // Noi umblăm şi colindăm, // Şi pe

Domnul lăudăm, // Din seara Ajunului,//Până-ntr-a Crăciunului , Lerui ler, Domnului ler!Intrăm

în casă, // În casă, masă. // Pe lângă masă // Grâu revarsă. Pe lângă grâu // Colac de grâu. // Un

colac frumos Ca şi faţa lui Hristos! Leru-i ler, Domnului ler!Stă la masă // Onorată gazdă, // Cu

plosca străbună // Şi-un pahar în mână. // La buza paharului Pusă-i raza soarelui // Prinsă-n spicul

grâului // Şi-n aroma vinului! Leru-i ler, Domnului ler!...(versuri din alduitu colacului)

La final highidiṣu ,,zâce’’ un ,,danṭ” iar colindătorii iau pe găzdoaie ṣi pe fetele din casă la o

polcă sau o învârtită.

Corinda fetei cei mari

Dastai fiică gazdoiele

Luminioară toate-s negri

Dimineaṭă s-o sculat

Si pe cap s-o pieptănat

Tot mai mandru s-o gătat

Trei cusută-n ṣapte viṭă

Printre păr cu calopar

Printre ele cărăjele

11

Dacă fiica s-o gătat

Coafa ei mână o apucat

La fântâna o alergat

La fântâna la luncet

Unde-ṣi bate apa-ncet

Vine-acasă cursă masa

Daleli maica mele

Ciută mare ce văzui

Pă pârul fântâni

Totuṣi cai imprepănaṭi

Ṣi ficiori împintenaṭi

Cu pinteni galbeni rânzaṭi

Dale leli fiica mele

Ludă eṣti bolondă esti

Că aceia nus căluṣei

Ca aceia îs cuscuṭi mei

Vin la mine,cer pe tine

Ceruṭi multe către tine

Ceruti boi ṣi ceruṭi vaci

Ceruṭi buṭi cu bani mărunṭi

Coată-n pod că te slobod

12

Coată-n ladă că-s grămadă

Tu fiică te căzăreṣte

Ṣi colinda ne-o plăteṣte

Cu hursuzi de bani mărunṭi

Ṣi ne potcovim caieli

Ṣi putem fugi cu ieli.

Corinda Vânătorului

Vânători d’a lui Craciun

Ṣi-a meu domnul Dumnezeu

Mult umblară si vânară

Zi de vară pânăn seară

Ṣi-a meu domnul Dumnezeu

Mâdrui-i cerbul surioru

Ṣi-al meu domnul Dumnezeu

Surior ca un porunbel

Ṣi la păr dăspicăṭălu


La cornuṭă-i răvăṣel

La buzut-i d’arginṭălu


13

Ṣi cerbuṭu-ṣi cuvântă

Măi Ioane d’arcaṣ mare


Traje d’arcul p’aṣezare

Dă mie la ṣezătoare


Că eu nustiu ce-ṭi pare ṭie

Că’s Ionu îs Sântion


Ṣi m-o maica blăstămat

Dântr-o sâmbată sarale


Ṣi fiu fiară sfântă-n codru

Noua d’ani ṣi nouă luni


Si,atâtea săptămâni

Dacă d’ale-mplinile-oi


Jos la ṭară lăsam-oi

Chei la mână pringhele-oi


14

Biserici deschidele-oi

Clopote-nclintinale-oi

Ṣi-al meu domnul Dumneze

Slujbă mândră faci-oi

Slujbă mândră d’înjerească


Dân cer să pominească

Pă pămant să rogoiască

Ṣi-al meu Domnul Dumnezeu

Dă cu sară vecernii

Miază noapte vanghelii


Zuări d’albe-lăturghii

Ṣi-ai fi gazdăvesel bun


Ca ṣi ziua lui Crăciu.

Corinda Crăciunului

Mândră steaua-si răsăli

Filostrofi d-arandueli

Corindenea-i Doamne

15

După stegu stele iele

Până steaua mejderale

Corindenea-i Doamne

Padurea curtea lui Crăciun

Stau ostasii sus altare

Filostrofi-n curṭi întrale

Ṣi Crăciunu-i dantrebale

Corindenea-i Doamne

Ce cercaṭi voi filostrofii

Noi Crăciun te-am d’auzatu

Corindenea-i Doamne

Că so născut domn fiu sfântu

Milion p-aist pămantu

Corindenea-i Doamne

Ba zo aice n-o nascutu-mi

Ce voi cercaṭi ṣi-l aflaṭi

Corindenea-i Doamne

Ṣi veniṭi ṣi-mi spune-ṭi mie

C-oi meri ṣi io cu voi

Corindenea-i Doamne

Ṣi ni-onchina tatălui

16

Tatălui ṣi fiului

Corindenea-i Doamne

Mândra steaua-ṣi răsărele

Filostrofi dă rânduială

Corindenea-i Doamne

După steagu stele iele

Pânăsteaua mejderale

Corindenea-i Doamne

Pădure curtea lui D’Irodu

Steau ostaṣii sus altare

Corindenea-i Doamne

Filostrofi-n curti intrale

Ṣi d-Irodu-i dă-ntrebale

Corindenea-i Doamne

Ce cercaṭi voi filostrofii

Noi Irod te-am d’auzatu

Corindenea-i Doamne

Că s-a născut domn fiu sfântu

Million p-aist pământu

Corindenea-i Doamne

Ba zo aice n-o născutu-mi

17

Ce voi cercaṭi ṣi-l d-aflaṭi

Corindenea-i Doamne

Ṣi veniṭi ṣi-mi spune-ṭi mie

C-oi merje ṣi io cu voi

Ṣi ni-onchina tatălui

Corindenea-i Doamne

Mândra steau-ṣi răsărele

Filostrofi dă rânduieli

Corindenea-i Doamne

După steagu stele iele

Pâna steaua mejderale

Corindenea-i Doamne

Padre curtea lui Pilat

Stau ostaṣi sus altare

Filostrofii-n curṭi intrale

Ṣi Pilatu-i dă-ntrebare

Corindenea-I Doamne

Ce-ncercaṭi voi filostrofii

Noi Pilate am d’auzatu

Că s-o născut domn fiu sfântu

Corindenea-i Doamne

18

Ba zo aicea n-o născutu

Ce voi cercaṭi ṣi-l d’aflati

Corindenea-i Doamne

Si veniṭi ṣi-mi spuneṭi mie

C-oi mere ṣi io cu voii

Corindenea-i Doamne

Ṣi ne-onchina tatălui

Tatălui ṣi fiului

Corindenea-i Doamne

Mândra steaua-ṣi răsărele

Filostrofi dă rânduiele

Corindenea-i Doamne

După steagu steli iele

Până-n steaua mejderale

Corindenea-i Doamne

Pădre graju boilor

Stau ostaṣii sus altare

Corindenea-I Doamne

Filostrofii-n grajd intrale

Ṣi pe fiu îl d’aflale

Corindenea-i Doamne

19

Faṣii d’albe dă mătase

Ṣi scutece de bumbace

Corindenea-I Doamne

Ṣi-ai fi gazdă vesel bun

Ca ṣi ziua lui Crăciun

Ajunul de Anul Nou aduce cu el din nou pe la casele oamenilor copiii care vin a colinda

cu ,,Pluguṣoru’’,deṣi în zona de pe Criṣul Repede se ,,umblă”(merge) cel mai mult

cu ,,Sorcova’’aici în Hotar nu se practică acest obicei. Pluguşorul copiilor este un obicei

stăvechi, agrar, legat de manifestările augurale ocazionate de întâmpinarea noului an.

Aho,aho,copii ṣi fraṭi

Staṭi puṭin ṣi nu mânaṭi

Lâga boi v-alaturaṭi

Ṣi cuvântul mi-ascultaṭi:

S-a sculat mai an

Bădica Trăian

Ṣi-a încălecat

Pe-un cal învăṭat

Cu nume de Graur,

Cu ṣaua de aur,

Cu frâie de mătasă

Cât viṭa de groasă.

Ṣi-n scări el s-a ridicat

20

Peste câmpuri s-a uitat

Ca s-aleagă-un loc curat

De arat ṣi sămănat.

Ṣi curâd s-a apucat

Câmpul neted de arat,

Ȋn lungiṣ

Ṣi-n curmeziṣ

S-a apucat într-o joi

Cu-n plug cu doisprăzece boi,

Boi bourei,

Ȋn coadă cudăbei

Ȋn frunte ṭinṭăṭei.

Mânaṭi, copii,hăi, hăi!

Ziua toată a lucrat,

Brazdă neagră-a răsturnat

Ṣi prin brazde-a semănat

Grâu mărunt ṣi grâu de vară

Deie Domnul să răsară!

Mânaṭi,măi, hăi, hăi!

Obiceiuri ṣi tradiṭii întâlnim ṣi la sărbatoarea Ȋnvierii Dommnului sau cum este cunoscută de

români sărbătoarea Paṣtelui,doar că acestea sunt mai puṭine ṣi au legătură în profuzime cu religia

ortodoxă.

21

Hotărenii care fac parte din cultul ortodox încep pregătirea pentru această sărbătoare cu

patruzeci de zile înainte odată cu începerea Postului Mare care înseamnă pentru ei curăṭarea

sufletului ṣi iertarea păcatelor.Vom întâlni astfel în sâmbetele ce urmează sau în zilele de

sărbătoare la biseică, credincioṣii veniṭi pentru a se spovedii ṣi ,,cuminica,, (împărtăṣi) cu Sâgele

ṣi trupul lui D-zeu.Iar dacă în multe locuri prescura ṣi vinul sunt procurate din magazine aici se

mai păstrează datina străbună ca prescura să fie făcută acasă la femeile bătrâne ṣi văduve din

făină de grâu curat, iar vinul roṣu să fie facut acasă fără a se adauga alte substanṭe.

Un alt obicei întâlnit este vopsirea ouălor în coji de ceapă în Vinerea Mare pentru că aṣa ele

vor putea fi păstrate ṣi peste an fara ca ele să se strice.

Stropitul fetelor de către băieṭii din sat, se practică de către cei de etnie romă, care vor trece

însa ṣi pe la casele românilor care îi primesc.Ei vor primi în schimb ouă rosii ṣi prăjituri.

NUNTA

Nunta constituie unul din cele mai importante momente ale vieţii comunităţilor tradiţionale,

însemnând pragul de trecere existenţială de la tinereţe (junie) la un nou statut social, acela de om

căsătorit. Nunta este probabil evenimentul cel mai presarat cu numeroase ritualuri şi rituri.Este a

ṣasea taină a bisericii, prin care, după fagăduinṭa mirelui ṣi a miresei oferită deliberat în faṭa

preotului, li se împartăseṣte acestora harul dumnezeiesc, care sfinṭeṣte uniunea lor, transformând-

o într-o curată legătură duhovnicească. Nunta ortodoxa are loc, de obicei, sâmbăta seara, iar

slujba unirii mirelui cu mireasa este urmată de o masă festivă ṣi de o distracṭie pe cinste. Nici o

nuntă nu are loc în posturile mari, în cele 40 de zile dinaintea Craciunului ṣi a Paṣtelui ṣi a altor

sărbători din calendarul creṣtin care interzice să se facă nuntă.

Ȋnṣtiinṭarea despre viitoarea nuntă se dă cu mult timp înainte, tot satul ṣtie că se însoară sau

se marită a lui ,,cutare,, de îndată ce mirii ṣi-au pus data nunṭii. Deṣi până acum patru, cinci ani

nunta se ṭinea acasă în cort la mire sau la mireasă, azi rar se mai practicaă acest obicei,cortul

fiind înlocuit cu localurile selecte din apropierea mirilor.

Un alt obicei care se păstrează aici în sat este acela ca înainte de nuntă cu două săptămâni

prin sat să ,,umble,, ,,chemătorii,, care vor invita pe cei apropiaṭi ṣi neamurile mirilor la nuntă,

22

cu ei duc ṣi-o ploscă umplută cu pălincă,pentru ai putea să-i cinstească pe invitaṭi .Ei sunt gătiṭi

de către mireasă, ṣi au ca semne distinctive peste haină,, de la umăr la brâu “ prinse fire de

asparagus ,flori ṣi panglică albă, iar în mână ṭin ṣi o ,,bâtă” împodobită .Ȋn cursul săptămânii ce

urmează atât la casa mirelui cât ṣi la casa miresei se duce ,,cinste,, (faină,ulei,orez,ouă si-o

găină)de către cei care vor merge la nuntă.Numărul de ,,cinste” adus orientează mirii asupra

numărului de invitaṭi prezenṭi la ceremonie.

Sâmbăta după masă la casele celor doi miri se aduna invitaṭii gătiṭi în haine de sărbătoare.La

casa mirelui vor fi prezenṭi ṣi hididiṣii care va însoṭi alaiu de nuntă pentru ca aici nu-i nuntă

făra ,,hidede’’ .După ,,gătirea,, mirelui de către naṣi mirele îṣi va cere iertare prin

intermediul ,,grăitorului,,.Grăitorul este nelipsit de la nunṭile din Bihor. Ajunṣi apoi la casa

miresei el va vorbi în numele mirelui ṣi a familiei sale,iar în locul miresei va vorbi un al doilea

grăitor numit,,grăitorul miresei”.Cei doi vor face aṣa numita ,,târguială”prin versuri tipice,culese

ṣi învăṭate de la strămoṣii noṣtri. Urmează apoi cerutul miresei de la părinṭi ṣi aṣa

numita ,,iertaciune’’ a miresei.

Tot nelipsit de la nunta bihoreană este ṣi ,,laslăul” care este gătit de fete nemăritate cu

baticuri, steag tricolor ,batiste, zurgălăi, ṣi prime.El este jucat de către un ficior din sat în fruntea

alaiului nunṭial. Spre casa miresei, mirele este dus de domniṣioarele de onoare,care sunt prietene

bune cu el, naṣi mirelui vin în spatele acestuia purtând în mână lumânările de nuntă.

Legarea drumului de către doi, trei săteni cu o funie(sfoara groasă) înaintea mirelui ṣi a

alaiului pentru a întârzia împlinirea ritualului luării miresei şi pentru a fi răsplătiţi de către mire,

cu bani sau băutură este un alt obicei pe care îl întâlnim la nunṭile hotărene.

Un alt obicei ce se practică în Hotar este scoatera ,,miresei bătrâne,, ea este îmbrăcată cu

cearceaf alb,voal din perdea iar în mână are un buchet de urzici.După refuzul mirelui ea este dată

la grăitorul mirelui să o joace.

Pe tot parcursul deplasări alaiului, grăitorul dar ṣi din nuntaṣi vor descânta.Aceste

descântece se mai numesc ,,zâituri”care în străbuni erau rostite pe un ton cântat numai de femei,

azi sunt rostite în general de grăitor,ṣi au drept rol de a bine dispune lumea.Dintre cele mai

cunoscute sunt cele adresate mirelui, miresei, naṣilor ṣi părinṭilor:

23

La plecarea de la mireasă:

Frunză verde iasomie

Noi mergem la cununie

Cununia cea de piatră

Nu se uită niciodată

Cununia cea de flori

Nu se uită până mori.

Frunză vrede bărăboi

Haideţi gospodari cu noi

Care vreţi , care puteţi

Care nu mai rămâneţi

De trei ori pe după masă

Să scoatem răul din casă

Să ramână binili , să se-mpace tinerii .

Mire

Supărat e mirele

I s-o-nchis cărările

Pe la toate mandrele.

Domnul mire, domnul mire

Să ţii la mireasă bine

24

Să-i dai lapte şi cafea

Şi guriţă cât o vrea

Să-i dai lapte cu păsat

Ca să-ţi facă un baiat.

Mireasa

Frumoasă-i mireasa noastră

Parcă-i floare de pe coastă

Mai frumoasă cum să fie

Parcă-i scoasă din cutie

Numai mirele-i buzat

C-o umblat noaptea prin sat

Si prea multe-o sărutat.

Rozmarin în colţul mesei

Frumos plâng ochii miresei

Dar nu plâng de supărare

I-a ieşit norocu-n cale .

Mireasă al tău bărbat

Când ţi-o cere de mâncat

Să-i dai blidul nespălat

Să ştie că s-o-nsurat

Soacră mică,

25

Soacră mică să trăieşti

Altă fată să mai creşti

Asta ai crescut-o bine

Nu te-a făcut de ruşine

Ai crescut la tinereţe

Ca să ai la batrâneţe

Soacra mare,

Soacra mare-i bucuroasă

C-a crescut băiat frumos

L-a crescut , l-a educat

Şi astăzi l-a însurat

Naşi

Cum e nuca de miezoasă

Aşa-i naşa de frumoasă

Cum e nucul de frumos

Aşa-i naşul de frumos

Fericiţi aiştea nănaṣ

Căci cunună , nu-s fuduli

De trei ori pe săptămâna

Tot cu lumânarea-n mână

26

Asta-I nuntă nu opăṭ

Ṣi-ṣi petrec oamenii tăṭi

Asta-i nuntă nu-i minciună

Tăt omu-i cu voie bună

Toate aceste descântece se vor finalize printr-o repetiṭie onomatopeică ,,U, iu,iu,iu,iu,iu.

La intrarea în sală a nuntaṣilor, soacra mare îṣi întâmpină nora întrebând Ce mi-ai adus nora

mea? Răspuzând comic mireasa: Pită ṣi sare, eu să fiu mai mare, ṣi-o sărută apoi iar maestrul de

ceremonie, grăitorul va rosti:

Ți-am adus, azi, soacră mare

O noră privighetoare

Nici prea mare, nici prea mică

După un timp să-i știi de frică

Când a-ncepe a ciripi

Nu știu pe unde îi fugi

Iar de-a-ncepe a cânta

Nu știu cum îi scăpa

Soacră mare te-aș ruga

Cu nora să nu fi rea

Că-i tânără și frumoasă

Nu știe rânduiala-n casă

De- greși, să îi arâți

Nu sări iute s-o cerți

27

Și așa să te porți cu ea

Ca și cum ar fi a ta

Că-n tinerețe, de demult

Nici tu multe n-ai știut

Ai fost tânără ca ea

Ai știut doar dragostea

Dacă vrei să fii iubită

Să n-ai limba ascuțită

Și de vrei să-ți fie bine

Ascultă-mă tu pe mine

Că dacă mii asculta

Nora te va respecta

Și cu drag va aștepta

Să vină în casa ta

Iar băiatul tău iubit

Va fi foarte fericit

Va duce o viață senină

În fericire deplină

Și dragostea dintre ei

Va înflori cu nepoței

Să poți legăna la ei

28

Soacră mare te-aș ruga

Să ne saruți mireasa

Toată lumea ca să vadă

Că ai vrut-o și ție dragă

Iar de-acum poți fi făloasă

Cu o noră așa frumoasă

Și vă spun cum scrie-n carte

De bucurii să aveți parte

Să trăiți cu sănătate

Că-i mai bună decât toate.

(PREZENTAREA MIRESEI LA SOACRĂ)

Tot la intrare este aṣezată o masă mică cu grâu, busuioc, aghiasmă ṣi un colac rotund

pe ea.Mireasa va trebui să arunce cu grâu apoi cu aghiasmă peste nuntaṣi,apoi să dea colacul de

trei ori peste cap,ultima oară arucându-l la nuntaṣi.Se închină apoi un pahar de ṣampanie cu

nasii, pahare ce urmează a fi sparte pentru a aduce noroc tinerilor căsătoriṭi. Nunta ṭine pâna

dimineaṭa când nuntaṣi va trebui să cinstească tânăra familie cu bani-rareori cadouri.Grăitorul

adevărat moderator de spectacol nunṭial va trece pe la masa nuntaṣilor ṣi va da strigare cu cât

ajută fiecare.

Oraṭii de nuntă rostite de grăitor

Cererea mirelui

Stimată adunare

De la mic până la mare

Vă cer puțină ascultare

29

La vreo două trei cuvinte

Care nu sunt în cărți scrise

Dar trebuiesc astăzi zise.

Tânărul nostrum împărat

Dimineață s-a sculat

Și pe față s-a spălat

Lui Hristos I s-a închinat

Și mi-a dat poruncă mie

La nănași să duc solie.

Eu sunt sol împărătesc

La curtea lui vă poftesc

Și dacă mi-ți asculta

Cușma din cap mi-oi lua

Până la pământ m-oi apleca

Nașule, v-aduc de știre

De la preacinstitul mire

Că el se căsătorește

Și de nănași vă poftește

Căci datina strămoșească

Trebuie să se-nplinească

Iar nașii aleși anume

30

Vor veni ca să-l cunune.

Nașilor, eu v-aș ruga,

Faceți bine, osteniți,

Că bine-o sa nimeriți

Nimeriți la mese-ntinse

Cu fripturi și băuturi

Muzicanțiicei vestiți

O să cânte ce doriți

Cu Mitică la vioara

Și Felicia spre seara

O să aven nuntă frumoasă

Până zorile se varsă

Și apoi multă voie bună

Cu noi toții împreună.

Acuma v-aș întreba

Acceptați ori ba,

Dar oricum așa am crezut și noi

Că nu o să dați înapoi

Pentru ce-o să cheltuiască

Domnul să le mulțumească

De opt ori de s-ar putea

31

Să mai poată cununa

Să aibă un sat de fini și fine,

Iar în sat, primar, pe mine.

Mirele -o mulțumi

Toată viața v-o cinsti,

Iar eu ce să vă spun

Să fie într-un ceas bun.

De fini buni să aveți parte

La mulți ani cu sănătate

Tot așa frumoși să fiți

La mulți ani să ne trăiți

Osteniți, nășiți, veniți,

Mândru fin o să aveți.

Și acum cinstite mire

După trecutele zile

Iată nașii au venit

Așa cum ți-au făgăduit

Astăzi mâna îți vor da

Ș-apoi te vor cununa

Dar ‘nainte de plecare

Mirele cere binecuvîntare de la părinți

32

Care stau înlăcrimați

Să-și petreacă al lor băiat

Ce de azi va fi bărbat

Cu nevastă din alt sat

Și zice așa prin gura mea:

Înainte de-a pleca

Sarut maică mâna ta

Dumnezeu să-ți răsplătească

Pentru grija părintească.

Multe nopți albe ai făcut

Până mare m-ai crescut

De-am greșit, m-ai dojenit

Numai bine mi-ai dorit.

Dumneata tăt mai iubit,

Pentru mine ai trudit

Ți-ai dorit să ai fecior

Ca să-ṭi fie de ajutor

M-ai ferit de rău în lume

Și mi-ai spus doar lucruri bune,

M-ai crescut, m-ai educat

Să fiu om de cinste-n sat,

33

Și cu mama la un loc

Ziceți-mi să am noroc,

Ceasul de căsătorie

Să-mi fie cu bucurie.

Și acum îmi iau rămas bun

De la frați, de la surori

De la gradina cu flori,

De la veri și verișoare,

De la vecini, de la vecine,

De la unchi, de la mătuși

Care stați pe lângă uși

Și de la scumpi bunici

Care stați cu mine aici

Vă dau caldă-mbrățișare

Și câte-o sărutare

Și sunt bucuros ṣi eu

Că v-a ținut Dumnezeu

Că trăiți și-ați apucat

Ziua când m-am cununat

Pentru a voastra bunatate

Domnul să vă dea sănătate,

34

Și vă dorește nepotul

Să vedeți și strănepotul.

Să trăiască nașul mare

Cu soția dumisale

Să trăiți toți aștialalți

Dumneavoastră, iubiți frați

Care sunteți adunați

Și cu dragoste aleasă

Ați venit la astă casă

Cu drag și cu bucurie

Să luăm parte la această căsătorie

Să zicem cu toții la un loc

Dumnezeu sa-i dea noroc.

Ce mai zice tânărul nostru împărat

Că mai are câteva moment de feciorie

Și intră în rândul bărbaților

Iar el zice asa prin gura mea:

Frunză verde de bujor

Bine mi-a fost mie fecior

Tăt am vru să nu mă-nsor.

Puneam clopu pe ureche

35

Și mergeam seara la fete

Tăt cântând și fluierând

Și din degete pocnind

Iar mandrel când mauzeau

Toate la poartă ieșeau

Focu-n vatră ațâțau

Cina pe mas-o puneau

Și pe mine m-așteptau.

Aveam cal de încălecat

Haine mândre de purtat

O căciulă brumărie

Și la guler argintie

Și-un cojoc cusut cu roituri

Și cioareci legați cu boituri

Dar uita-te maicuță bine

Că merg singur de la tine

Iar când oi veni napoi

N-oi fi singur, ce-om fi doi

Să fie noroc în casă

La mine și la mireasă

Și-n casele dumneavoastre

36

Dumnezeu pe toți v-alduiască

Iar la gazdele de joc

Dumnezeu de-iei noroc.

Iară zic prin gura mea

Să mergem cu oaste aleasă

La iubita lui mireasă

Să mergem cu toți voioși

Și să ne întâlnim sănătoși

Și cu flori de busuioc

Domnul să vă dea noroc

Dar înainte de plecare

Să facem o scurtă închinare

Ca și vara când mergi la fân

Zici un Doamne ajută-n gand,

Dar când mergi pe-o așa cale

Care capăt nu mai are.

Iar acuma socru mare

Pune palincă-n pahare

Și ne dă la fiecare

Pune pălincă aleasă

Și ne poftește la masă

37

Pune pălincă de prună

Să fim toți cu voie buna

CEREREA MIRESEI

Cinstită și onorată adunare

Vă rog puțină ascultare

Și la a mele cuvinte

Care în carte nu sunt scrise

Dar trebuiesc astăzi zise:

Iubiți părinți, iată vremea a sosit

Ca la un pom mândru, înflorit,

Care primăvara înflorește

Pana toamna ofilește

Așa a sosit rândul și la fiica dumneavoastră

Ca să plece de la casa părintească

Cu al ei soț să se unească.

S-a rugat crăiasa mere de mine

Să grăiesc mireasă pentru tine

Și zice așa prin gura mea:

Bate ceasu, bate ceasu

38

Vino maică și mă iartă

Caci trăind cu tine laolaltă

Poate ți-am greșit vreodată,

Dar dacă te-am supărat

N-a fost maică vina mea

C-a fost minte copilăroasă,

Îmi stătea gându la joacă.

Dumneata m-ai ferit

Ca-n foc să nu mă frig

În apă să nu pic

În foc să nu mă ard

În apă să nu cad,

Mi-ai dat tot îndulcitoare

Și m-ai legănat la soare

Din somn noaptea te-am sculat

Tu cu drag m-ai legănat

Dar azi când plec pe astă cale

Eu te rog Să-mi dai iertare

Și o binecuvântare

Ca fericită să-mi fie

A mea căsătorie.

39

Și cu fața înlăcrimată

Mă întorc spre tine tată

Mi-ai fot tata crescător

Și-un părinte iubitor

M-ai ferit de rău în lume

Și mi-ai spus doar lucruri bune.

Mulțumescu-ți cu mult bine

Că m-ai crescut și pe mine

Dar azi când plec pe această cale

Eu te rog sa-mi dai iertare

Pentru vreo suparare.

Și cu maica la un loc

Spuneți-mi să am noroc

Al meu ceas de căsătorie

Să-mi aducă bucurie,

Iubite surori, dragi frați

Verișoare, mătuși, unchi și cumnați

Și voi dragii mei bunici

Care stați cu mine aici

Astăzi să veniți

Mâna ca să-mi dați

40

Cu drag să mă sărutați

Să nu vă mai întristați

Că nu este fiică pe lume

Să nu greșească odată

Numa frunza codrului

Iarba pamântului

Și nisipul crișului.

Voi feciori ce m-ați jucat

Pe la sărbători în sat

Și cu mine în vorbă ați stat

Azi la nuntă v-am chemat

Va cer și vouă iertare

Fiind gata de plecare.

Ie-ți mireasă ziua bună

De la prietena ta bună

De la strugurii din vie

De la scumpa ta fetie

Că binele din fetie,

Nu-i popă să-l poată scrie

Dar binele nevestesc

Ți-l scrie și-un popă sătesc.

41

Iar acum să zicem cu toții

Mândru-i cerul și pământul

Și câte mai sunt într-însul

Mirii noștri să-nflorească

Amândoi să se iubească

Noi mergen la cununie,

Dumnezeu cu noi să fie,

Noi mergem după mireasă,

Dumnezeu cu noi la masă.

Dragii mei, acuma se cuvine

Să facem o scurtă rugăciune

Domnului să ne rugam și noi

Pe drumul ce-l pornim în doi,

Să fie împreună cu noi.

Se rosteṣte rugăciunea Tatăl Nostru.

CERERE DE IERTĂCIUNE A MIRELUI

Onorată adunare și cinstiți nuntași

42

Cu stimă și cu dragoste să ascultăm

Și cu plecăciune să luăm iertaciune

Feciorului acestuia, care i-a venit vremea de căsătorie

Se va lăsa de tatăl său și de mama sa

Și se va lipi de a lui soție, care pe viață să-i fie

Și va fi un singur trup că așa Dumnezeu a vrut

Iar dumneavoastră cinstiți părinți

Cu stimă și cu dragoste să-l ascultați

Că nu-i nimeni pe lumea asta

Ca fii și fiice mari să nu fi greșit

Numai Unul Dumnezeu Sfant nu a greșit

Și bine în lumea asta pe toate le-a rânduit.

Luni a făcut Dumnezeu semn cu mâna

Și s-a făcut lumină

Marți a făcut Dumnezeu Pământul numai cu vântul

Miercuri a făcut Dumnezeu Soarele, Luna

Și stelele pe care le vedem întotdeauna

Joi a făcut Dumnezeu păsările cerului și verdeața câmpului

Vineri a făcut Dumnezeu mările și oceanele

Și toate care sunt într-însele

Sâmbătă a făcut Dumnezeu raiul

43

Și l-a împodobit cu izvoare și ape curgătoare

Iar duminica, a șaptea zi, Dumnezeu se odihni.

Eva cu Adam au greșit

Pentru c-au mâncat dein pomul oprit

Iar Dumnezeu s-a supărat

Pe Diavol L-a blestemat

Și pe șarpe să se târască

Cu pământ să se hrănească

Iară Eva, prin dureri să naști copii

Soața lui Adam să fii.

Iară tu Adame, pământul să-l stăpânești

Hrana să-ți agonistești

Și mergând Adam din viță în viță

Până la a noua sămânță

Și a ajuns la aceste două mladițe

Care acum stau cu capul plecat

Și vă roagă să-i iertați

Căci binecuvântarea părinților

Întărește căsătoria copiilor

Sș trăiască mulți ani fericiți

Binecuvântași de părinți.

44

ORAȚIE ROSTITE DE GRÃITOR LA POARTA MIRESEI

Bună ziua și bine v-am găsit

La acest lucru vestit

Domni, doamne și domnișoare

Bună ziua la toți și la fiecare.

Suntem tare bucuroși

Că v-am găsit așa voioși

Dar vă întreb eu așa

Așteptați pe cineva ?

Că poarta era încuiată

Și pe trei locuri legată

Poate că ne-am rătăcit

Sau drumul n-am nimerit

Că nici mirele nu știe

Unde trebuia să vie

De ma luam după el

Ajungeam la Borozel

Cât o umblat la mireasă

45

Nu l-a prins ziua prin casă

Dară eu am mai umblat

La dumneavoastră prin sat

Și am aflat că la astă casă

Tre să fie a lui mireasă.

M-am uitat de socrii mici

Dar nu i-am văzut p-aici

Cred că-s undeva prin casă

Și ne pregătesc vreo masă

Cu ceva mâncare aleasă

Și un vin de tămâioasă.

Hai afară socru mic

Ca să vezi câți am venit

Nu știu câți mai sunt prin casă

Care-or sta lângă mireasă,

Adă pălinca de pruni

Și un vin de ultuani

Pune totul în pahare

Și ne dă la fiecare

Și-apoi după ce-am ciocnit

Î-ți spunem noi de ce am venit.

46

Mirele m-a pus pe mine

Că eu îl cunosc mai bine:

Dragii mei și scumpii mei

În Scriptură, la Matei

La capitolul 5 cu 3

Scrie clar, cât va fi soare

Bărbatul să se însoare

Și să-și ieie o soție

Care numa a lui să fie.

Frunză verde foaie creață

De la patru azi-dimineață

S-a trezit mirele drag

Și-a ieșit până în prag,

Cu apă rece de izvor

S-a spălat pe obrăjor

S-a uitat în jurul lui

Și s-a rugat Domnului:

Doamne, astăzi eu ma duc

Pe mireasă s-o aduc

Fă să nu îmi fie greu

Să fie pe placul meu

47

Chiar dac-o fi mai săracă

Dar să fie așa să-mi placă,

Nu-mi trebuie bogăție

Doar să-mi fie a mea soție.

Acuma te las un pic

Și mă iau de socru mic

Văd că nu ne-ai mai adus

Toate câte ți-am fost spus

Acuma ori nu vrei să dai

Sau poate că nu mai ai

Dară noi oricum nu bem

Numa am vrut ca să vedem

Dar după cum merge treaba

Cred că am venit degeaba

Dar mirele mi-a zis mie

Că i-ai promis bogăție

Că-i dai vacă, că-i dai boi

Douăzecișicinci de oi

Ceva bani și-un loc de casă

Și-i mai dai iarbă de coasă.

Acuma nu știu, ai nu ai

48

Dar ceva trebuie să-i dai

Era bine ce-ai promis

Undeva să fie scris

Cu martori și cu dreptate

Că dacă nu , sănătate.

Dar la mire nu îi pasă

Îi trebuie a lui mireasă

Nu-i trebuie bogăție

Ci să fie a lui soție.

Mireasă, dragă mireasă

Să te gheți că pleci din casă

Că noi am venit după tine

Cu dacii, cu mașini straine

Și la mașini cu panglici

Toți să știe că te ducem de aici

Te-om duce în casă străină

Nu știu cine ți-a da milă

Că mila de la bărbat

Îi ca umbta de nuc uscat

Apoi mireasă, măria ta

Să-mi răspunzi cu da ori ba

49

Albul ce l-ai îmbrăcat

Cununa ce-ai pus pe cap

Le-ai pus tu cu dragostea

Ori te-a silit cineva?

Știi ce faci, a bună seamă

Dai cununa pe năframă ?

Mireasă din doi părinți

Ce gândești de te măriți

De-ai știi cum îi măritată

Șidea-oai la mă-ta fată,

De-ai știi cum îi cu bărbat

N-ai grăbi la măritat

Că bărbatu nu ții frate

Să gândești că nu te-a bate

Și nici mă-sa nu ții soră

Să gândești că nu-l îndeamnă

Să-ți mai tragă câte-o palmă

La mama ai dormit pe țol

Și te-ai trezit târzior

La bărbat îi dormi pe brață

Și te-i trezii dimineață

50

Că bărbatu-i mare câine

Orice faci, nimic nu-i bine

La bărbat greșești o dată

Nici te uită, nici te iartă

La părinți greșești o mie

Tăt ești prunc de ominie

Apoi fie Domnul lăudat

Ce-am cotat, noi am aflat

Drumu nostru îi smălțit

Ce-am gândit, am dobândit

Dar acum dragă mireasă

Cheamă-ne pe toți în casă

Că mirele îi fericit

Pentru că te-o întâlnit

O așa fată frumoasă

Nu găsești la orice casă

Și frumoasă și cu zestre

Că-n puține locuri este

Harnică și gospodină

Și în casă și-n grădină

Mulțumim celor din casă

51

C-au ascultat urarea noastră

Mulțumim celor din sat

Pentru că ne-au ascultat.

Acestea ne sunt tradiṭiile, acestea ne sunt obiceiurile lăsate de moṣii noṣtri, de aceea

trebuie să mulṭumim că ne-am născut ,,pe un picior de plai, pe-o gură de rai’’, cu o ,, ladă de

zestre’’ plină de comori inestimabile, ce ne definesc ca popor unic, statornic şi nemuritor.

Românii au parte de tradiţii şi obiceiuri deosebite care prin originalitate şi caracteristici specifice,

leagă vechile timpuri de cele noi. Cultura populară reprezintă astfel o uriaşă punte de legătură

între noi, cei de azi şi, toţi cei care ne-au precedat. Ea, cultura populară, e cel mai simplu şi mai

impresionant cult al strămoşilor, e dialogul perpetuu între generaţiile noastre şi toate generaţiile

care dorm în pulberea pământului. Să nu ne vindem glia stramoṣească, vatra pe care au născut

toate mamele noastre, să nu uităm că veṣnicia s-a născut la sat acolo unde ne întoarcem din ce în

ce mai rar, vinovaṭi parcă ṣi înstrăinaṭi...Să nu uităm că neamul, datina ṣi portul ne sunt lumina

ṣi întunericul, bogăṭia ṣi sărăcia noastră de spirit,cărarea spre piscuri însorite ṣi drumul spre

beznele adâncurilor.

52

aici pe malu stang de pe criṣul repede

Documents