agrotehnica

5/11/2018 Agrotehnica - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/agrotehnica-55a236c67e4d7 1/19

FACTORII DE VEGETATIE

Viata plantelor este influentata de catre toti factorii mediului de viata-

ecologici.Factorii ecologici influenteaza viata plantelor intr-o masura diferita.Sunt

insa unii factori ai mediului inconjurator fata de care nu este posibila viata

plantelor numiti factori de vegetatie:lumina,caldura,aerul,apa.,hrana.

LUMINA CA FACTOR DE VEGETATIE.NECESITATEA LUMINII PTR

PLANTE

Lumina este un factor indispensabil ptr cresterea si dezvoltarea normala a

plantelor.Fara lumina nu se poate forma in frunze si alte organe ale plantelor

clorofila,iar in lipsa clorofilei si a luminii nu pot avea loc fotosinteza.Lumina slaba

aduce la alungirea internodiilor inferioare la fainoase,la etiolare si

cadere.Insuficienta luminii determina scaderea continutului de zahar in radacina de

sfecla,de amidon la tuberculii de cartofi,de substante proteice in boabele de

cereale,de zahar in struguri,de grasimi la plantele oleaginoase.Insa,inul de fuior sicanepa semanata mai des primesc lumina mai putina ,cresc mai inalte si formeaza

fibra mai subtire,apreciata ptr tesaturile fine dar mai rezistente la rupere.La

majoritatea culturilor agricole,semintele germineaza tot asa de bine la lumina ca si

la intuneric.

METODE AGROTEHNICE PENTRU DIRIJAREA REGIMULUI DE

LUMINA

Pentru a folosi cat mai multa energie luminoasa se poate recurge la cateva metode

agrotehnice.O metoda consta in repartizarea pe camp a unui numar suficient de plante,astfel incat fiecare planta si intreg lanul sa intercepteze si sa foloseasca cat

mai multa energie solara.Prin semanatul cerealelor in randuri

obisnuite(12.5cm),repartizarea boabelor si plantelor de camp este mai uniforma

decat la semanatul prin imprastiere,iar folosirea energiei solare este mai

buna.Folosirea luminii de catre plante depinde si de directia randurilor.Semanatul

in directie nord sud creeaza conditii de luminara mai buna si incalzire mai

convenabila ptr plante decat orientarea est vest.Combaterea buruienilor la timp in

lanuri inlatura umbrirea culturilor si permite luminarea mai buna a lor.

APA CA FACTOR DE VEGETATIEImportanta aper ptr viata plantelor

La plantele cultivate nivelul productiei vegetale totale este conditionat de urmatorii

factori:

-factorii ecologici(climatici,edafici,orografici) si zonarea ecologica a plantelor

-factorii biologici

-factorii tehnologici



-factorii social economici

Alaturi de ceilalti factori de vegetatie apa constituie unul din factorii de vegetatie

de cea mai mare importanta ptr viata plantelor.Ea este in acelasi timp factorul de

vegetatie cel mai variabil in cursul unui an,sezon sau perioada de

vegetatie.Continutul in apa al diferitelor organe este de 10-15%la seminte,pana la85-90%la unele organe verzi.Plantele au nevoie de apa incepand cu germinarea

semintelor si in tot cursul perioadei de vegetatie.Pentru a germina semintele de

cereale necesita 50%apa fata de greutatea lor,pe cand semintele din

in,canepa,soia,fasole,lucerna necesita 100%apa si chiar mai multa.In medie peste

99%din apa absorbita din sol este eliminata prin procesul de transpiratie.Cantitatea

de apa exprimata in g sau kg folosita de plante pentru a forma un gram sau kg de

substanta uscata in organele sale aeriene,se numeste COEFICIENT DE

TRANSPIRATIE SAU CONSUM SPECIFIC.

Consumul specific este variabil in functie de soi,perioada de

vegetatie,vant,temperatura,umiditatea aerului.Valorile medii ale coeficientului detranspiratie pe culturi se prezinta astfel:

grau:270-639

orez:395-811

porumb:240-495

lucerna:568-1068

Apa influenteaza si indirect viata plantelor avand rol decisiv de formare a solului.

Sursele de apa

Cea mai mare cantitate de apa folosita de planta este absorbita din sol prin

radacini.Sursele de apa sunt:precipitatiile,apa freatica,apa din condensareavaporilor,apa de irigatie.

Precipitatiile:in tara noastra prezinta principala sursa de aprovizionare a plantelor

cu apa.Cele 638 mm precipitatii,cazute in medie in Romania ar putea fi considerate

ca suficiente daca nu ar fi distribuite neuniform pe teritoriul tarii cat si de-a lungul

unui an.Sezonul cel mai ploios este in lunile mai,iunie,iulie in care cad 30-40%din

totalul precipitatiilor unui an.Urmeaza o perioada de seceta relativa lunile

august,septembrie,octombrie ;lunile noiembrie,decembrie si ianuarie formeaza

perioada precipitatiilor de iarna care reprezinta 15-20%din totalul precipitatiilor.

Seceta-este perioada de timp de cel putin 10 zile-vara si 14 zile iarna,in care nu cad

precipitatii.Anii secetosi sunt aceia in care cantitatea totala de precipitatii sunt submedie.Seceta este una din cele mai mari calamitati ale agriculturii tarii noastre mai

ales ptr zona de stepa.

Coeficientul de valorificare a apei din precipitatii-este cantitatea de recolta in kg

care se obtine cu 1mm de apa din perioada de vegetatie a plantei

respective.Aceasta variaza in functie de repartitia precipitatiilor de-a lungul

perioadei de vegetatie,de masurile agrofitotehnice etc.



Apa freatica.Devine utila atunci cand la adancime mai mica(4-7m)astfel incat

urcandu-se prin capilare sa ajunga in zona de raspandire a radacinilor..In

perioadele de seceta apa freatica se gaseste la o adancime de aprox 4m,ea va putea

aproviziona capilar plantele ale caror radacini patrund pana la 2 m-graul,porumbul

etc.textura si structura solului influenteaza inaltimea de urcare a apei.Inaltimea deurcare a apei este direct proportionala cu textura solului.

Apa provenita din condensarea vaporilor.Vapori de apa se condenseaza nu

numai la suprafata ci si in interiorul solului formand roua interioara.Apa provenita

prin condensare are o importanta redusa ca sursa de apa pentru plante,deoarece

fenomenul se repeta in fiecare noapte,importanta ei creste in perioada cand plantele

nu se pot aproviziona pe alta cale de apa.

Apa de irigatie.Prin irigatie se intelege aprovizionarea dirijata a solului cu

cantitati de apa suplimentara fata de cele primite in mod natural.Principalele surse

de apa pentru irigat pot fi:lacurile de acumulare,bazinele de retentie,raurile,apa din

panza freatica.Formele de apa din sol

Apa sub forma de vapori.Sursele acestei forme de apa pot fi:

-vaporii care patrund in sol din atmosfera

-vaporii care formeaza prin evaporarea apei lichide din sol

In perioadele mai reci,indeosebi iarna sau in noptile reci de vara,vaporii de apa

care vin din straturile de sol mai calde se condenseaza cand ajung in straturile de

sol mai reci,formandu-se astfel roua internacare in zonele secetoase poate echivala

cu aprox 10mm de apa anual.

Apa de sorbtie.Este apa absorbita la suprafata particulelor de sol.Nu esteaccesibila plantelor,se elibereaza sub forma de vaporipe masura ce solul se usuca.

Apa libera.Poate fi capilara si gravitationala.

Apa capilara-ca stare fizica este lichida si are cea mai mare importanta ptr

plante.Este usor mobila se poate deplasa in toate directiile spre radacini.

Apa gravitationala este apa lichida,libera care circula prin porii solului datorita

fortelor gravitationale.Ea se afla in afara fortelor de sorbtie si a celor capilare din

sol.Apare atunci cand apa care se acumuleaza in ol depaseste nivelul corespunzator

apei capilare.In perioada de vegetatie nevoia de apa este mai accentuata ,deoarece

plantele in timpul cresterii tranpira cantitati mai mari de apa.Ritmul de crestere al

plantelor este influentat de cantitatea de apa existenta in sol,de temperatura,gradulde aprovizionare cu substante nutritive.

Consumul de apa al plantelor.Este foarte mult influentat de cantitatea de

ingrasaminte aplicate,sistemul de lucrare al solului,densitatea plantelor la unitatea

de suprafata.Se poate spune ca coeficientul de transpiratie este 1.5-2 ori mai mare

la variantele neingrasate comparativ cu variantele ingrasate.Consumul de apa al

plantelor este influentat de nr plantelor la unitatea de suprafata,epoca de



semanat,gradul de infestare cu buruieni.

Influenta apei asupra activitatii microorganismelor si a proceselor biochimice

din sol

Activitatea mo.din sol precum si procesele biochimice sunt conditionate de un

anumit grad de aprovizionare cu apa.Procesele de amonificare au loc atat in mediulaerob cat si anaerob numai atunci cand solul are peste 70% apa din capacitatea

maxima de apa.

Masuri de dirijare a regimului de apa al solului

Lucrarile solului ce le executam cu plugul,cultivatorul,sau discul la timp si de buna

calitate permit acumularea si pastrarea unei cantitati mai mari de apa.

In primul rand trebuie ca solul sa fie afanat,ptr ca apa din precipitatii sa se

infiltreze repede.Un sol afanat are o porozitate mai mare si poate inmagazina o

cantitate mai mare de apa.Araturile de vara sau cele de toamna se executa cu

plugul in agregat cu grapa stelata,aceasta niveland si realizand o usoara asezare a

solului atat cat sa elimine spatiile largi de aer create la aratura,micsorand posibilitatile de pierdere a apei prin evaporare.

Pe terenurile in panta se practica masuri ptr reducerea scurgerilor apei la suprafata

si inmagazinarea acesteia in sol:araturile pe curbe de nivel,orientarea randurilor de

plante pe curbe de nivel,alegerea gamei de culturi care sa previna

eroziunea,folosirea benzilor infiebate,practicarea culturilor in fasii etc.

Distrugerea buruienilor,mecanic si chimic care consuma cantitati mari de apa si

hrana necesara plantelor cultivate.In conditiile excesului de umiditate se vor

efectua lucrari agroameliorative pentru evacuarea surplusului de apa cum si al

drenajului etc.

CALDURA CA FACTOR DE VEGETATIA

Caldura din aer si din sol in raport cu cerintele plantelor

Caldura este necesara pentru desfasurarea tuturor proceselor vitale ale

plantei:absorbita apei si a sarurilor

nutritive,fotosinteza,respiratia,transpiratia,cresterea etc.Plantele au cerinte diferite

fata de caldura in functie de specie si de fazele de vegetatie.Majoritatea plantelor

agricole si cele spontane din zona temperata sunt mezoterme,traiesc la temperaturi

cuprinse intre 10-40 grade celsius.Optimul termic in majoritatea cazurilor este in

jur de 20 grade celsius,iar temp minima si maxima difera in functie de specie.Viata plantei este nu numai in functie de temperatura aerului atmosferic dar si de

cea a solului.Regimul termic al solului influenteaza intreaga planta,dar in mod

direct organele si procesele subterane:sistemul radicular al tuberculilor de cartof,al

bulbilor de ceapa,etc.germinatia semintelor,activitatea m.o.,regimul de apa,de aer

si nutritiv al solului etc.Temperaturile optime ptr cresterea radacinilor difera de

cele ale tulpinilor si frunzelor.Temperatura optima pentru radacini este mai mica



decat ptr tulpini si frunze.Caldura influenteaza diferit inflorirea plantelor care

ierneaza.Temperaturile scazute din perioada de toamna-iarna provoaca la cerealele

de toamna schimbari biochimice in mugurii de crestere,se formeaza hormoni care

determina inflorirea.Cerealele de toamna fara acest proces cresc vegetativ fara sa

formeze flori,spice,seminte.Constanta termica- este suma temperaturilor din aer,medii zilnice mai mari de 5

grade C din perioada de vegetatie a fiecarei plante.Constanta termica este un

indicator important care variaza in intervale largi folosit in zonarea culturilor-

repartizarea pe teritoriu a speciilor,soiurilor si hibrizilor de plante.Principala sursa

de caldura a solului si atmosferei este energia solara.Plantele si solul absorb o parte

din energia solara dar cantitatea de caldura pe care o primeste solul depinde de mai

multi factori:prezenta vegetatiei,modul cum se prezinta suprafata,prezenta stratului

de zapada,latitudine etc.

Metode de folosire mai eficace a radiatiei solare

Cele mai importante metode de folosire a radiatiei solare sunt:Zonarea si amplasarea plantelor pe teritoriu in functie de cerintele lor fata de

temperatura.Astfel in zonele calde in perioadele mai lungi de vegetatie se pot

cultiva:orezul,arahidele,bumbacul,floarea soarelui,vita de

vie,sorgul,lucerna,hibrizii tardivi de porumb,iar in zonele mai racoroase

trifoiul,cartoful,hibrizii timpurii de porumb etc.

Stabilirea epocii optime de semanat astfel ca plantele sa parcurga intreaga

vegetatie.Semanatul trebuie executat cand in sol se realizeaza temperatura minima

de germinat,specifica fiecarei plante.

Corelarea adancimii de semanat in functie de mersul vremii.In cazul in care seintarzie semanatul si atmosfera s-a racit se seamana mai adanc,catre limita maxima

a adancimii de semanat pentru ca germinatia semintelor sa fie favorizata de caldura

solului.

Corectarea dozelor de ingrasaminte.Pentru obtinerea de productii mari se maresc

dozele de ingrasamant indeosebi cele cu azot.

Metode de reglare a regimului termic al solului

Caldura poate fi reglata numai pe suprafete reduse in sere,rasadnite,case de

vegetatie,adaposturi.Metodele agrotehnice de reglare:

Eliminarea excesului de apa,prin drenaj,santuri de scurgere a apei,araturi adanci

etc.Apa avand capacitate calorica mare face solurile umede sa fie solurireci,incalzindu-se greu primavara.

Folosirea ingrasamintelor organice .Prin descompunerea unei tone de gunoi de

grajd se elibereaza 2-4 milioane calorii mari.Acest fenomen este deosebit de

important in legumicultura,rasadnitele incalzindu-se cel mai adesea prin caldura

degajata in procesul de descompunere a gunoiului de grajd nefermentat.

Afanarea solului datorita permeabilitatii fac ca acesta sa devina mai cald.



Mulcirea solului(acoperirea)cu diferite materiale ca folii de material plastic,gunoi

de grajd etc.Mulciul de culoare inchisa contribuie la incalzirea solului.

Mulcirea cu materiale de culoare inchisa se practica pentru incalzirea solului

cultivat cu legume sau plante tehnice valoroase,culoarea deschisa reflecta radiatiile

solare si apara solul de supraincalzire.Retinerea zapezii cu ajutorul parazapezilor-ptr semanaturile de toamna.Stratul de

zapada are conductibilitate termica redusa si fereste plantele de inghet.

Semanatul sau plantatul pe coamene brazdelor -terenul se incalzeste mai repede

deoarece excesul de apa se scurge si semanatul se poate face ma repede.

Plantarea de perdele de protectie -fasii de arbori de 5-7m latime.Acestea,asezate in

calea vantului,micsoreaza oscilatiile diurne si nocturne ale aerului la suprafata

solului si din sol.

Folosirea surselor de caldura in anotimpul rece in sere si rasadnite ptr a obtine

legume si flori timpurii.Se foloseste ca surse de caldura apa calda de la unele

intreprinderi,apa din izvoare calde,incalzire cu carbuni,lemne etc.In zonele amenintate de inghet,primavara ptr a intarzia infloritul pomilor,solul este

mentinut rece prin adunarea zapezii in jurul pomilor si prin varuirea tulpinilor si a

ramurilor principale ale pomilor.Pentru a feri plantatiile pomicole si viticole de

actiunea ingheturilor tarzii de primavara se ard substante fumigene care formeaza

nori de fum oprind radiatia caldurii,in atmosfera in jurul pomilor mentinandu-se o

temperatura de ardere a substantelor fumigene care sa nu depaseasca normele de

protectie a mediului ambiant.

AERUL CA FACTOR DE VEGETATIE

Rolul componentelor aerului pentru viata plantelorAerul este un amestec format din mai multe gaze:azot,oxigen si dioxid de carbon

in ponderea cea mai mare,dar si argon,heliu,amoniac,vapori de apa etc.Pentru

plante prezinta importanta atat aerul atmosferic cat si cel din sol.Aerul din sol este

mai bogat in dioxid de carbon si mai sarac in oxigen ca urmare a diferitelor procese

biologice si fizico-chimice ce se petrec in sol.

Azotul-este necesar ptr sinteza materiei proteice.Azotul este un gaz inert.Plantele

nu asimileaza azotul elementar gazos,dar acesta este sursa principala de compusi

cu azot care ajung in sol si pot fi accesibili plantelor.

Oxigenul-este indispensabil organismului vegetal ca si a celui animal,in fenomenul

de respiratie.Oxigenul este necesar pentru germinatia semintelor si respiratiaradacinilor plantelor,activitatea m.o. aerobe,a celor care descompun materia

organica etc. Concentratia de oxigen de 15-20% din sol este cea mai favorabila ptr

majoritatea plantelor de cultura.Cresterea radacinilor inceteaza cand continutul de

oxigen scade sub 5%.Lipsa de oxigen determinata de baltirea apei provoaca

moartea plantelor.

Dioxidul de carbon-este folosit in fotosinteza fiind absorbit puternic prin toate



organele verzi ale plantei.Dioxidul de carbon poate fi absorbit si prin radacini.Cea

mai mare parte din dioxidul de carbon din atmosfera provine din sol prin

degajare.Concentratia de dioxid de carbon de peste 1% in aerul din sol este

daunatoare pentru majoritatea plantelor.Cresterea concentratiei de dioxid de carbon

in jurul plantelor este o metoda ce se practica pentru sporirea productiei culturilor fortate.

Amoniacul-se gaseste in aerul atmosferic in cantitati foarte mici,iar in aerul solului

intr-o proportie putin mai mare datorita descompunerii proteinelor.Amoniacul se

gaseste sub forma de azotiti si azotati.

Vaporii de apa-reprezinta una din starile apei.Vaporii de apa nu sunt absorbiti de

catre planta,circula in sol si contribuie la omogenizarea continutului de apa.

Dirijarea regimului de aer al solului este necesara pe majoritatea solurilor dar

mai ales pe cele grele,care se tasteaza repede si formeaza crusta cat si pe cele cu

exces de umiditate.Distrugerea crustei de la suprafata solului,afanarea precum si

toate masurile de imbunatatire a structurii solului contribuie la ameliorarearegimului de aer.Pe solurile cu exces de umiditate se executa santuri de scurgere

sau drenaj.Regimul de aer este ameliorat prin folosirea ingrasamintelor organice.In

cazul solurilor excesiv de aerate se intervine cu tavalugul pentru crearea unui

regim optim al porozitatii.

SUBSTANTELE NUTRITIVE CA FACTOR DE VEGETATIE

Rolul substantelor nutritive in viata plantelor

Elementele nutritive sunt absorbite de plante sub forma de ioni si cationi asigurand

hrana plantelor.

Elemente nutritive esentiale necesare in cantitati mari se numescmacroelemente,iar cele necesare in cantitati mici se numesc microelemente.

Din grupa macroelementelor fac parte:azotul,fosforul,potasiul,calciu,magneziu si

sulful iar din grupa microelementelor fac

parte:manganul,cuprul,zincul,molobdenul,borul,clorul,fierul.

Azotul:este unul dintre elementele esentiale care intra in componenta substantei

proteice.Azotul reprezinta elementul conducator al proceselor de crestere al

plantelor:frunze mari de culoare verde inchis.Insuficienta in acest element face ca

plantele sa creasca incet,raman pipernicite,frunzele lor se ingalbenesc si se

usuca,iar recoltele sunt mici.Excesul de azot intarzie maturitatea.

Fosforul:se gaseste in plante in compusi organici si anorganici.In sol se afla incompusi minerali cat si in materia organica.Are un rol important in transformarile

hidratilor de carbon din panta.Are influenta asupra dezvoltarii radacinilor

plantelor,sporeste energia germinativa a semintelor,infratirea la cereale,grabeste

maturitatea.Fosforul din sol Influenteaza favorabil dezvoltarea m.o..Continutul de

umiditate din sol influenteaza absorbtia fosforului.Cu cat solul are un continut de

umiditate aproape optim,cu atat plantele se aprovizioneaza cu mai mult fosfor.



Potasiul:are o importanta esentiala in cresterea,inflorirea si fructificarea

plantelor.In sol se gaseste in compusi minerali.In plante se gaseste in cantitati

foarte mari,se acumuleaza mai mult in tulpini si frunze si mai putin in

seminte.Micsoreaza transpiratia,mentine turgescenta celulelor,mareste taria fibrelor

la in,sporeste rezistenta la ger,sporeste activitatea fotosintetica.Este necesar pentrudiviziunea celulara si neutralizarea acizilor organici.Insuficienta potasiului

determina uscarea frunzelor pe margine si obtinerea de productii mici.

Calciul:are un rol important in cresterea tesaturilor tinere.Se gaseste in cantitati

mari in plante ocupand locul al doilea dupa potasiu.Neutralizeaza acizii care se

formeaza in planta a celorlalti cationi,formeaza cimentul de legatura dintre

celule.Cea mai mare cantitate de calciu se gaseste in nervurile frunzelor si in

petiol.Deficitul de calciu provoaca cresterea si dezvoltarea slaba a

plantelor,frunzele raman subtiri,mugurele terminal moare,radacinile raman scurte

si se deformeaza,varfurile se ofilesc si apoi treptat se usuca.

Magneziu: se gaseste in clorofila si participa direct la procesul de fotosinteza,segaseste in constitutia enzemelor avand un rol important in metabolismul plantei,in

asimilarea fosforului din compusii minerali,in formarea fructelor si semintelor.

Sulful-se gaseste sub forma de compusi organici si sub forma de saruri.Insuficienta

de sulf mareste procentul de azot nitric si de aminoacizi in planta si micsoreaza

procentul de proteine,provoaca unele boli la unele plante,frunze de culoare

galbena,nervuri mai deschise la culoare decat restul frunzei,tulpinile cresc mai

mult in grosime.Fuctele pomilor sunte de culoare galben deschis,deformate,cu

pielita groasa si miezul tare.

Microelementele-sunt elemente nutritive folosite de plante in cantitati mici dar cuun rol important in formarea enzimelo,vitaminelor ,hormonilor,provoaca oxidarea

sau reducerea altor compusi,asigura schimbul de gaze precipita in plante alte

elemente chimice,maresc rezistenta plantelor la boli si ger.

Manganul-are rol de catalizator in procesul de absorbtie si de sinteza in special in

perioada de germinatie.Insuficienta de mangan determina piticirea plantelor de

ovaz,tutun,fasole,tomate etc.De asemenea insuficienta pe soluri turboase produce o

boala fiziologica la cereale manifestata prin cresterea normala pana la inspicare

apoi aparitia de pete brune pe frunze,indoirea lor urmata de moartea plantei.

Cuprul-se gaseste intotdeauna in compozitia plantelor si joaca un rol in

metabolismul acestora.Cuprul mareste rezistenta plantelor la ger,laseceta.Insuficienta se manifesta prin aparitia pe frunzele plantelor a unor pete albe

si cresterea inceteaza.La cereale spicul nu se formeaza sau ramane mic si productia

scade.

Zincul-are un rol important in multe functiunu fiziologice ale plantelor.Intra in

compozitita fermentilor care determina procesele de respiratie din plante.Se

acumuleaza in cantitati mari la incheietura nervurilor principale si mareste



rezistenta plantelor la seceta si ger.

Molibdenul-are rol de catalizator in actiunea de transformare in planta a azotului

nitric in azot amoniacal,de asemenea in legarea azotului atmosferic cu

hidrogenul.Stimuleaza activitatea bacteriilor nesimbiotice care fixeaza azotul din

atmosfera.Borul-se gaseste in sol sub forme anorganice(borat de sodiu,calciu sau magneziu)

sau organice in resturile plantelor si m.o.din sol.Are o influenta asupra infloririi si

formarii fructelor,asupra cresterii radacinilor,stimuleaza formarea nodozitatilor pe

radacinile leguminoaselor.

Clorul-este un element nutritiv necesar plantelor in cantitati destul de mari.Este

esential pentru reactiile de fotosinteza ale cloroplastelor izolate,prin care se

elibereaza oxigenul.Cele mai sensibile plante la clor

sunt:sfecla,morcovii,orezul,varza si tomatele.

Fierul-are un rol important in fotosinteza,nu intra in compozitia clorofilei,dar este

un catalizator fara de care nu se poate forma clorofila,iar plantele pierd culoareaverde.

Metode agrotehnice de reglare a regimului de nutritie a plantelor

a)Folosirea ingrasamintelor chimice si organice care au rol de a completa si de a

corela necesarul de elemente nutritive din sol in scopul realizarii de productii mai

mari si de calitate mai buna

b)Rotatia culturilor cu scopul de a aranja culturile in succesiune incat fiecare sa

beneficieze de o buna planta premergatoare.Lucrarile solului favorizeaza

descompunerea substantelor organice,trecerea compusilor minerali in forme usor

asimilabile,favorizeaza dezvoltarea sistemului radicular,incorporareaingrasamintelor chimice si organice si stimuleaza activitatea m.o. fixatoare de azot.

c)Combaterea buruienilor,deoarece acestea consuma cantitati mari din elemente

nutritive din sol facand concurenta plantelor de cultura.

BIOLOGIA SOLULUI

VIETUITOARELE DIN SOL SI ACTIVITATEA LOR

In sol se afla numeroase si extrem de variate organisme vii.In fiecare gram de sol

din stratul arabil se gasesc la cateva sute de mii pana la miliarde de

vietuitoare.Fiecare mm2 de radacini are 200-400 peri radiculari.In aceasta

comunitate de functii vii se stabilesc relatii foarte diverse:de convietuire,de

succesiune,de simbioza,de parazitism,etc.Toate acestea au o influenta determinantaasupra fertilitatii solului si asupra productiei vegetale.

Sistemul radicular al plantelor.Radacinile prin masa,dimensiunile si procesele la

care participa exercita o mare influenta asupra micropopulatiei si macropopulatiei

solului.Substantele nutritive din sol sunt absorbite de radacini care elimina dioxidul

de carbon,acizi organici,zaharuri,fermenti,vitamine etc.care sporesc accesibilitatea

pentru plante a diferitilor compusi minerali din sol.Perii radiculari si o parte din



radacinile fine funcioneaza o perioada scurta de timp dupa care mor si se desprind

de pe radacinile vii.

M.o. sunt continuu aprovizionate cu substrat energic usor accesibil.La majoritatea

plantelor ierboase peste 50% din masa radiculara se dezvolta in primii 30 cm de la

suprafata solului.Bacteriile.La un gram de sol se afla circa circa un milion de bacterii.Cea mai mica

populatie se gaseste in solutiile nisipoase,pietroase,podzoluri,iar cea mai

numeroasa in solurile fertile.La un hectar in stratul superficial de 30 cm,.se afla

400-4000kg celule vii.Numarul bacteriilor in general descreste cu adancimea

solului si reflecta distributia materiei organice.

Bacteriile desfasoara in sol o activitate multipla.Ele participa la descompunerea

substantelor organice,la circuitul azotului,carbonului si a altor elemente chimice,la

o serie de reactii chimice,organice si anorganice,care influenteaza fertilitatea

solului si cresterea plantelor.

Actinomicetele sunt organisme heterotrofe care participa la desompunerea celor mai variate substante organice din sol.Numarul lor din sol variaza intre 10-70%

din numarul total al m.o.si este cea mai mare pe soluri

fertile(amendate,aerate,bogate in materie organica).

Ciupercile de sol .Numarul de ciuperci din sol variaza de la cateva mii pana la

circa 1 milion/g sol,iar biomasa intre 800-1400 kg/ha pe stratul arabil de 11

cm.Ciupercile din sol participa la descompunerea materiei organice de la

substantele usor degradabile(zaharurile),pana la cele mai

rezistente(celuloza,rasina).Ele pot fi parazite,saprofite sau simbiotice.Ciupercile

simbiotice traiesc pe radacinile unor plante din familiile orhidee,gramineeetc.arbori de padure si pomi roditori asociatie numita micoriza.Altele sunt

pradatoare si ataca nematozii,protozoarele,amoebele etc.,iar unele produc

antibiotice pentru unele bacterii,ciuperci sau animale care populeaza solul.

Algele .Se afla la suprafata solului deoarece dezvoltarea algelor depinde de

lumina.In conditii favorabile,algele albastre si cele verzi se gasesc fiecare in numar

de circa 100.000 g/sol.Cele mai numeroase populatii se formeaza in solurile umede

si aerate.Expuse la aer uscat,mor,raman insa vii daca sunt acoperite cu sol chiar la

un continut scazut de umiditate.

Protozoarele .Sunt animale unicelulare si se gasesc in sol de la circa 300 la circa

120.000 la 1g de sol umed.Sunt raspandite in stratul de la suprafata,gros de circa10cm.Biomasa lor este mica si anume pana la 5g/m2 patrati.Numarul de protozoare

si de bacterii din sol prezinta variatii temporare,deoarece cele doua populatii ajung

foarte repede la un nou echilibru.Protozoarele se hranesc selectiv cu

bacterii.Protozoarele influenteaza indirect circuitul materiei organice din sol,prin

ingerarea diferitelor vietuitoare.

Nematodele .Sunt specii care au ca habitat principal solul si populeaza mai ales



stratul superficial gros de 5-10cm bogat in humus si in radacini.Nematodele sunt

viermi filamentosi si se misca prin spatiile poroase ale solului.Unele nematode se

pot hrani cu resturi organice moarte,vegetale sau animale si nu sunt

daunatoare.Altele sunt pradatoare si se hranesc cu protozoare,bacterii,alge

mici,viermi etc.Ele gauresc peretele celular al radacinilor patrund in plante,uneoriajungand pana chiar pana la resuturile aeriene.Se hranesc cu sucul plantelor si

continutul celular si ca urmare diminueaza recolta.

Lumbricidele .Pentru zonele noastre cea mai raspandita este rama comuna.Corpul

ramenor este format din 80-90%apa la greutatea vie,dar sunt rezistente la

desicare,putand pierde in conditii de seceta pana la 70%din continutul lor de

apa.Cea mai numeroasa populatie se gaseste in solurile nelucrate,bogate in humus

si cu reactie neutra,iar cea mai mica in solurile arabile.Ramele se hranesc cu resturi

de plante pe care le trag de la suprafata in galeriile lor.Hrana trece prin intestinul

ramelor in decur de 20-24 ore,viteza zilnica de ingerare fiind de circa 100-120mg

sol uscat/g greutate vie.In sol se mai gasesc numeroase alte vietuitoare.Dintre insecte prezinta o importanta

mai mare cele din familiile:Colembola,Coleoptera,Lepidoptera,Diptera etc.Ele

consuma diverse resturi vegetale,participand astfel la maruntirea substantei

organice cu ocazia ingerarii hranei,creind in felul acesta conditii favorabile pentru

descompunerea microbiana.In sol traiesc in permanenta,sau numai o parte din

timp,soareci de camp,cartita,viezurele,dihorul si alte animale.Influenta asupra

solului este in deosebi de ordin mecanic:sapa galerii,amesteca si transporta solul si

favorizeaza aerisirea acestuia prin canalele create.

Anual solul primeste cantitati mari de material organic(radacini,alte resturi de plante,animale moarte etc.).Descompunerea acestora este un proces continuu si

foarte complex de care este responsabil in primul rand microflora solului.

FIXAREA AZOTULUI ATMOSFERIC

Aerul din atmosfera contine aproximativ 80%azot.In atmosfera deasupra fiecarui

hectar de teren se afla peste 300.000t de azot,ceea ce reprezinta o mare rezerva ptr

imbogatirea solului si aprovizionarea plantelor de cultura cu acest important

element nutritiv.Cateva grupe de m.o. au insusirea de a folosi azotul elementar din

aer,ptr construirea corpului lor celular sau de a-l pune la dispozitia plantelor

superioare.Procesul se numeste "fixarea azotului",iar aceste m.o.se numesc

"fixatoare deazot".Fixarea azotului pe cale biologica este un proces deosebit deimportant dar si foarte economic,de fapt azotul obtinut pe aceasta cale poate fi

considerat un dar al naturii.

Microorganismele fixatoare de azot se impart in 2 grupe:

-simbiotice si fixatoare libere

Fixarea azotului pe cale simbiotica .Bacteriile simbiotice sunt fixatoare de azot

cele mai energice.Din sol ele patrund in radacinile plantelor prin perii



radiculari,unde intalnesc din abundenta hrana accesibila si se inmultesc

repede.Infectia stimuleaza diviziunea celulelor in tesutul meristematic si ca urmare

se formeaza nodozitati.Marimea si forma nodozitatilor difera;cele mai mari se

formeaza pe radacinile de lupin,soia,fasole si sunt de forma rotunda.Cele mai mici

se intalnesc in lucerna si trifoi.Cantitatea de azot fixat anual difera mult,in functie de speciile plante,conditiile de

mediu,tipul de bacterii etc.Bacteriile simbiotice intalnesc cele mai favorabile

conditii in solurile fertile,cu reactii aproape de neutru.Folosirea nitraginului

.Tratarea semintelor plantelor leguminoase cu preparate care contin bacterii

simbiotice este o masura importanta pentru intensificarea procesului de fixare a

azotului.Metoda se foloseste atat in cazul in care semanatul urmeaza a se face pe

un sol in care anii precedenti nu au fost cultivate plante leguminoase,cat si pentru a

introduce tulpini in de bacterii mai active decat cele rezistente spontan in

sol.Preparatul folosit se numeste nitragin si se livreaza in sticle.Este un substrat

nutritiv solid pe suprafata caruia se afla o cultura bacteriana sub forma unui stratmucilaginos,de culoare albicioasa.

Inainte de semanat,stratul bacterian din flacoane se spala,se dilueaza cu putina apa

si se trateaza semintele,realizand astfel infectia sau inocularea lor cu bacterii.

Avantaje:-infectia se produce rapid,deoarece bacteriile vin in contact direct prin

perii radiculari

-este usor de practicat

-costul nitraginului este mic

RELATIILE DINTRE PLANTE SI MICROORGANISMELE DIN SOL

Microorganismele din rizosfera in special microflora,reprezinta o partecomponenta a mediului de viata al plantelor.Intre acestea se stabilesc interrelatii pe

toata durata de vegetatie.Legaturile sunt foarte complexe si conditionate atat de

insusirile plantelor si m.o.cat si de conditiile mediului inconjurator.

Influenta plantelor asupra m.o. .Resturile vegetale si toate secretiile organelor

subterane si aeriene ajunnse in sol constituie sursa de hrana si energie pentru

m.o.heterotrofe,care formeaza marea majoritate a populatiei solului.Situatia

favorabila de hrana detemina o inmultire rapida a m.o.

Rolul microflorei in viata plantelor. Sub actiunea microflorei,substantele

organice complexe sunt mineralizate,compusii minerali insolubili din sol si din

ingrasaminte sunt trecuti in forme usor solubile si accesibile plantelor.Altem.o.fixeaza azotul atmosferic,participa la formarea humusului in procesele de

amonificare si nitrificare,sintetizeaza substantele active din punct de vedere

fiziologic,secreta diferite antibiotice,absorb substantele nutritive,fixandu-le

temporar in corpul lor si evitand pierderea acestora.

In nutritia plantelor un mare rol revine bacteriilor amonificatoare si nitrificatoare

care elibereaza azotul sub forme usor asimilabile plantelor,care elibereaza azotul



sub forme usor asimilabile plantelor,celor care solubilizeaza fosfatii de calciu si

compusii organofosforic.In procesele vitale m.o.elibereaza un mare numar de

metaboliti,in compozitia carora intra stimulatorii de crestere,indeosebi vitamine.In

conditii nefavorabile ca de exemplu insuficienta umiditatii,temperaturii

scazute,influenta m.o.poate fi negativa.De exemplu cand solul este sarac in saruriminerale m.o. intra in concurenta cu plantele pentru hrana,are loc o imobilizare

temporara a azotului.

Cand solul este bogat in elemente nutritive dar sarac in substante organice necesare

ca material energetic ptr m.o.,acestea descompun o parte din humus pentru a-si

procura energia necesara desfasurarii proceselor metabolice.

Denitrificarea ,fenomen ce conduce la pierderi de azot din sol,este rezultatul

activitatii bacteriilor denitrificatoare.El poate di evitat prin diverse metode

agrotehnice:afanarea,curatirea,drenarea solului etc.

Oboseala solului ,fenomen frecvent in conditii de monocultura are ca una din

cauze acumularea de microorganisme fitopatogene.Alte cauze ale acestui fenomen pot fi:consumul unilateral al substantelor nutritive din sol,acumularea de ioni de

aluminiu,fier etc.Cauza principala este acumularea de substante toxice secetate de

catre unele m.o.precum si inmultirea bacteriilor si ciupercilor parazite.Substantele

toxice(metan,hidrogen,sulfurat etc.)se acumuleaza in conditii anaerobe ca rezultat

al descompunerii incomplete a materiei organice.In sol se inmultesc m.o.care

provoaca ofilirea tomatelor si a cartofilor,putregaiurile umede,patarile

frunzelor,hernia verzii etc.Dintre metodele de refacere a fertilitatii solului afectat

de oboseala fac parte:rotatia rationala a culturilor,aplicarea de

ingrasaminte,amendamente,lucrarile solului.etc.MICROFLORA SOLULUI SI PESTICIDELE

In multe tari suprafata solului este tratata cu pesticide din care indiferent de modul

de aplicare,o parte insemnata ,iar deseori intreaga cantitate ajunge in sol.Astfel

fiecare teren arabil primeste pesticide cu substanta activa.Folosite nerational ,unele

se pot acumula in sol,poluandu-l si amenintand existenta unor specii de

animale,plante,m.o.,precum si sanatatea omului.

a)Efectul pesticidelor asupra m.o. folositoare. Majoritatea erbicidelor,in cantitati

recomandate pentru o productie si aplicate corect nu sunt toxice ptr m.o.sau unele

au influenta redusa.In cantitati mari si repetate des,ele se comporta ca sterilizatori

ai solului.Daca se aplica rar efectul inhibator este temporar,deoarece masuradetoxificarii solului se restabileste biomasa m.o.

b)Actiunea m.o. asupra pesticidelor.Distrugerea erbicidelor se produce pe mai

multe cai.In primul rand ele sunt descompuse ca sursa de energie si hrana.In unele

situatii descompunerea este posibila numai prin oxidarea prealabila a altor

substante organice,care constituie sursa initiala de hrana si energie pentru m.o.

(fenomen numit cometabolism).Pentru descompunerea diverselor erbicide este



necesara nu numai prezenta anumitor grupe de m.o.,dar si a unui substrat care sa

creeze conditiile ptr procesele lor de metabolism.

CAILE DE SPORIRE A FERTILITATII SOLULUI

1)Ameliorarea solurilor slab productive si neproductive,prevenirea si

combaterea poluarii solului sunt masuri importante ale agriculturiimoderne,integrate.

2)Lucrarile solului consuma 25-50% din totalul de combustibil care revine pentru

toata tehnologia unei culturi.Dintre toate verigile tehnologice,lucrarile solului

ocupa primul loc.Rezervele de economie de combustibil sunt foarte mari,fara a

diminua productia ca de exemplu stabilirea in mod rational a adancimii

araturii,reducerea numarului de lucrari ale solului,formarea de agregate,etc.

3)Reducerea consumurilor de energie la executarea mecanizata a lucrarilor

agricole .

4)Optimizarea consumului de ingrasaminte si pesticide,perfectionarea

producerii si folosirii acestora,folosirea completa si rationala a ingrasamintelor organice naturale.

5)Perfectionarea si optimizarea tehnologiilor de irigare,Irigarea este un sector

mare consumator de energie(pomparea apei,transportul si distribuirea ei,materiale

ptr constructii etc.).Aici sunt de asemenea si mari rezerve de exonomii de

energie:elaborarea de metode eficiente si economice de udare,organizarea optima a

muncii,rationalizarea consumului de apa si cresterea gradului de conversie a

acesteia in productie agricola.

6)Perfectionarea procesului de bioconversie.In prezent plantele nu valorifica

decat 1-2%din energia solara.Daca acest randament de conversie ar fi marit decateva ori,productia agricola ar spori cel putin in aceeasi proportie.

7)Organizarea asolamentelor in cadrul consiliilor unice agroindustriale.

LUCRARILE SOLULUI

OBIECTIVELE ACTUALE ALE LUCRARILOR SOLULUI

Principalele lucrari ale solului

sunt:aratura,desfundarea,cultivatia,tavalugirea,lucrarea cu freza.Executare lor

produce urmatoarele procere

tehnologice:afanarea,maruntirea,intoarcerea,amestecarea,nivelarea,tasarea,modelar

ea.AFANAREA- Sub influenta masinilor,a precipitatiilor solul se taseaza.Solul prea

tasat are un regim de apa,caldura si hrana nefavorabil.De aceea periodic solul

trebuie afanat.Intensitatea si frecventa afanarii depind de conditiile din sol,de clima

si de plantele de cultura.De exemplu afanarea mai profunda si mai deasa este

necesara pe solurile argiloase,compacte,greu permeabile etc

MARUNTIREA- este un proces care intr-o masura mai mare sau mai mica are loc



concomitent cu afanarea.Pin maruntire se regleaza raporul dintre porozitatea

capilara si necapilara.In solul maruntit semintele plantelor de cultura pot fi

ingropate la adancime optima.

INTOARCEREA- este un proces cu insemnatate mai mare in zonele mai

umede.Apa care se infiltreaza,antreneaza sarurile minerale si coloizii de sol dinstraturile de la suprafata catre adancime.Prin intoarcerea solului acestea sunt

readuse la suprafata catre adancime.Aratura ingroapa stratul de la suprafata care

pana in anul urmator isi reface insusirile favorabile.

AMESTECAREA -este necesara pentru a obtine un strat de sol omogen cu

fertilitate.Pin amestecare se distribuie uniform in sol ingrasamintele

organice,amendamentele.

NIVELAREA- la solul nivelat se intalnesc urmatoarele

avantaje:semanatul,lucrarile de ingrijire si de recoltare,se executa mai usor si de

calitate.pierderile de apa prin evaporare sunt mai reduse,ceea ce are mare

importanta mai ales in zonele cu deficit de umiditate ,amplitudinea de variatiediurna a temperaturii este mai redusa ,distribuirea apei prin irigare este mai

uniforma etc.

TASAREA -constituie procesul opus afanarii.Prin tasare agregatele de sol se

apropie,creste poroziunea capilara,in detrimentul celei necapilare,se creeaza un pat

germinativ corespunzator;in zonele secetoase se diminueaza procesul de aerisire a

solului si ca urmare de evaporare a apei.

Alte procese care pot avea loc prin lucrari speciale ale solului sunt:formarea de

brazde pentru irigat sau pentru indepartarea excesului de apa,formarea decoame,modelarea terenului in legumicultura etc.

ARATURA

Aratura este cea mai importanta lucrare a solului;se mai numeste si lucrarea de

baza.Aproape in toate cazurile aratura se executa cu plugul cu cormana.Piesele

active ale plugului taie fasii de sol-brazde-de diferite latimi si adancimi,care sunt

expuse proceselor tehnologice de intoarcere,afanare si amestecare.Prin aratura se

realizeaza afanarea si sporirea capacitatii solului de inmagazinare a apei,ingroparea

la fundul brazdei a stratului superficial de sol cu insusiri deteriorate si aducerea la

suprafata a stratului cu insusiri fizice mai bune,ingroparea resturilor de plante,a buruienilor,ingrasamintelor etc.Prin aratura se regreaza regimul solului de

apa,aer,hrana si caldura.De regula pe acelasi teren aratura se executa o data pe an si

numai in rare cazuri de 2 ori(cand pe acelasi teren se realizeaza intr-un an 2 culturi

sau daca aratura,pana la semanat s-a tasat excesiv)

Aratura superficiala:se executa la adancimea de 12-17 cm in urmatoarele cazuri



principale:pe terenurile afanate si curate fara buruieni;cand intr-un an pe acelasi

teren se ara de 2 ori,una din araturi de obicei prima se face superficial:pe solurile

cu stratul de humus subtire;pentru culturi succesive,daca se executa primavara.

Aratura normala:se efectueaza la adancimea de 18-20 cm,pe solurile

fertile,pentru culturile care nu necesita aratura maiadanca(cerealele,paioase,mazarea,fasolea,soia,floarea soarelui etc)

Aratura adanca:se executa la 21-30 cm adancime,de regula toamna,pentru unele

semanaturi care urmeaza a se efectua primavara anului urmator.In intervalul 21-30

cm,adancimea se stabileste in functie de conditiile concrete;se ara mai adanc pe

solurile mai argiloase,pentru culturile de cartof,sfecla,legumicole,pe terenurile cu

multe buruieni.Se recomanda araturile mai adanci sa se execute periodic la 2-4 ani

odata,alterand cu plantele superficiale.Astfel intr-un an pentru unele culturi

prasitoare,pretentioase,aratura se face in intervalul de 21-30 cm iar in urmatorii 2-3

ani pentru culturile care urmeaza pe acelasi teren se executa araturi cuprinse intre

15-20 cm.Aratura foarte adanca se executa intre 31-40 cm,numai in cazuri speciale,si anume

periodic la 3-5 ani pe solurile argilose,care au nevoie de afanari profunde pentru

aerisire si patrunderea radacinilor plantelor;pe solurile cu exces de umiditate,foarte

bogate in materie organica etc.pentru a permite infiltrarea apei aerisirea si

ameliorarea de hrana.

AFANAREA ADANCA

Afanarea adanca sau scarificarea este o masura aagroameliorativa care se

recomanda a fi efectuata la 3-4 ani pe solurile podzolice grele,cu exces deumiditate,cu un strat puternica tasat in profunzime.In functie de textura si

umiditatea solului adancimea de lucru a scarificatorului variaza intre 50 si 80

cm,iar distanta dintre piesele active intre 100 si 140 cm.Lucrarea se executa de

calitate si cu un consum minim de energie in intervalul maturitatii fizice a

solului.In acest scop cele mai bune conditii se intalnesc vara,dupa recoltarea

culturilor timpurii.Terenul afanat in acest mod se ara obisnuit,in fiecare

an.Afanarea adanca are ca rezultat drenarea solului si micsorarea fenomenului de

baltire,inmagazinarea unei cantitati mai mari de apa,patrunderea aerului si a

radacinilor in profunzime si astfel cresterea volumului de sol din care plantele isi

procura apa si substantele nutritive.Ameliorarea fertilitatii solului determinaobtinerea de sporuri mari de productie.

DESFUNDAREA

Desfundarea este aratura cu intoarcerea brazdei la adancimi foarte mari si anume

40-80 cm,uneori chiar mai mult si are un efect ameliorator pronuntat asupra

solului.Ea se executa inainte de infiintarea pepinierelor si a plantatiilor



pomiviticole sau pentru ameliorarea crovurilor din zona solului brun roscat sau a

unor terenuri compacte,greu permeabile etc.Adancimea se stabileste pentru fiecare

caz in parte in functie de graduc de diferentiere a insusirilor solului pe profil,de

felul plantatiilor si alti factori.Lucrarea se executa cu pluguri speciale,avand trupita

foarte rezistenta.Stratul de sol asupra caruia se actioneaza prin desfundare,fiind foarte adanc poate

prezenta deseori diferentiei evidente de profil.Inainte de executarea lucrarii trebuie

sa se cerceteze detaliat aceste diferentiei evitand astfel pericolul aducerii catre

suprafata a unui strat cu insusiri deosebit de nefavorabile.Desfundarea se face vara

iar uneori toamna daca terenul este repartizat pentru plantatii sau culturi de

primavara.Consumul de energie pentru desfundare este foarte mare si de aceea se

impune executarea lucrarii intr-un sezon ploios.Este necesar ca dupa desfundare si

pana la plantat si semanat sa treaza o perioada de cateva luni in care sa se produca

oxidarea substantelor neasimilabile,uneori toxice.De aceea trebuie sa se

incorporeze ingrasaminte organice si chimice in cantitati mai mari decat in modobisnuit iar pe solurile podzolice sa se aplice amendamente ptr corectarea reactiei

solului.Fiind o lucrare foarte adanca,desfundarea curata solul de buruieni si de

organele vegetative de inmultire ale acestora.Efectul desfundarii se mentine un

numar mare de ani.Desfundarea ca metoda de ameliorare a fertilitatii scazute a

unor soluri este costisitoare si greu de realizat pe suprafete intinse si trebuie

adunate suficiente date privind profilul solului care urmeaza a se ameliora.

LUCRAREA CU GRAPA

Grapa niveleaza solul la suprafata,il afaneaza si il marunteste pe adancimi cuprinseintre 3 si 12 cm,iar in cazul grapelor grele cu discuri chiar pana la 18 cm.Sunt mai

multe tipuri de grape:(cu colti reglabili,stelara,rotativa cu discuri etc.),fiecare

folosindu-se in functie de starea terenului,plantele de cultura si alti factori.

Grapele se utilizeaza in urmatoarele cazuri principale:

-----------se grapeaza aratura concomitent cu executarea ei,cu scopul de a

marunti,nivela si intr-o oarecare masura a aseza stratul de sol la suprafata.In

intervalul de la arat si pana la semanat se grapeaza solul o data sau de 2 ori daca se

formeaza crusta sau rasar buruieni.Crusta se formeaza in urma ploilor si este

strabatuta de numeroase spatii capilare prin care se ridica apa sub forma lichida

pana la suprafata unde se pierde prin evaporare.Lucrarea se efectueaza cu grapa cucolti reglabili sau cu discuri sau cu ambele in agregat.Dintre toate grapele cea cu

discuri actioneaza mai energic asupra solului si se foloseste cand acesta este

inburuienat ,tasat sau bolovanos.

Pajistile,lucerna si trifoiul se grapeaza cu grapa cu colti reglabili primavara

devreme sau dupa coase,in scopul de a strange resturile organice si de a afana

solul.



In zonele secetoase,solul tavalugit se grapeaza cu o grapa usoara sau cu grapa cu

colti reglabili inclinati inapoi,pentru a afana solul pe o adancime de 2-3 cm,a

intrerupe astfel capilarele si a micsora pierderile de apa prin evaporare.

Se foloseste grapa cu discuri pentru dezmiristire daca se intarzie aratura de vara

sau inaintea araturii de toamna daca pe camp se afla multe resturi care trebuiemaruntite.

LUCRAREA CU CULTIVATORUL

Lucrarea cu cultivatorul sau cultivatia este intermediara intre aratura si grapare si

actioneaza asupra solului cel mai adesea pana la adancimea de 3-10 cm.Cazurile

cele mai importante de folosire a cultivatoarelor sunt urmatoarele:

-ptr prasit(cultivatia partiala)se foloseste cultivatorul de tip extirpator

-pentru pregatirea terenului in vederea semanatului(daca terenul nu este

imburuienat)cultivatorul se echipeaza cu cutite lungi,inguste si ascutite la

capete,iar lucrarea se numeste cultivatie totala.-deschiderea de rigole in vederea udarii pe brazde sau musuroitul se executa cu

cultivatoare echipate cu organe active de tip raritza;pasunile si fanetele tasate,se

lucreaza cu scarificatoare.Organele active ale acestora patrund si taie in telina

rigole adanci si inguste si ca urmare solul se aeriseste si vegetatia regenereaza.

-unele terenuri(podzoluri grele,terenuri in panta)se lucreaza cu cizelul sau

scormonitorul de subsol are carui piese active afaneaza solul la adancimi de 20-

50cm;in timpul culturilor prasitoare se folosesc cultivatoare,cu care concomitent se

realizeaza prasitul si ingrasarea suplimentara.

LUCRAREA CU TAVALUGUL

Tavalugirea este lucrarea de tasare a stratului superficial de sol,care se practica mai

frecvent in zonele secetoase.Suprafata tavalugilor poate fi neteda sau

neregulata(dintata,crestata,inelara).Tavalugii netezi executa indeosebi tasarea

solului,bolovanii nefiind maruntiti ci impinsi in sol.De aceea se folosesc cu mai

mult succes pe solurile usoare si mijlocii.

Tavalugirea se executa in urmatoarele cazuri principale:

-se tavalugesc solurile prea afanate,cu tavalugul neted in vederea semanatului

plantelor cu seminte mici(lucerna,trifoi).Astfel semintele vor avea prea putin

contact cu solul iar o parte vor fi ingropate prea adanc de unde nu vor rasari.-pentru maruntirea araturii bolovanoase se lucreaza solul cu tavalugul inelar sau

crestat.Lucrarea este mai eficace daca se asociaza cu lucrarea cu grapa cu discuri

-plantele folosite ca ingrasamant verde pentru a putea fi mai bine incorporate in sol

se tavalugesc neted,inainte de executarea araturii

LUCRAREA CU FREZA



Prin lucrarea cu freza se obtine un strat de sol maruntit,amestecat si bine pregatit

pentru semanat.Trebuie avut insa in vedere faptul ca daca este folosita prea des

freza provoaca maruntirea excesiva a solului ceea ce are ca urmare tasarea solurilor

cu structura degradata si continut scazut in humus.

Freza in functie de tipurile acesteia poate fi folosita la lucrarea in cultura a solurilor mlastinoase,de lunca si turboase,pentru refacerea pasunilor,pentru incorporarea

erbicidelor in sol si in alte cazuri.Ea este utilizata cu foarte bune rezultate in

horticultura,la pregatirea patului germinativ,pentru intretinerea culturilor prasitoare

etc.

agrotehnica

Documents