FILIERA ŞI PIAŢA PRODUSELOR APICOLE

Producţia apicolă, costurile de producţie şi distribuţie

Ca principale produse apicole sunt considerate mierea, ceara, lăptişorul de matcă etc. Valorificarea acestora poate fi făcută direct în starea în care se obţin sau prelucrate. Mierea, ca principal produs apicol, se prezintă sub mai multe forme: miere florală, miere de mană, miere de fagure, miere extrasă, miere presată şi miere artificială. Funcţiile alimentare ale mierii sunt în principal energetice, de imprimare a unor însuşiri senzoriale, dar contribuie şi la influenţarea unor însuşiri tehnologice a unor semifabricate (aluat, masa zemoasă etc.). Conform definiţiei normale europene F.A.O., mierea este substanţa produsă de albinele melifere din nectarul florilor sau din secreţii de pe plantele vii, care albinele le culeg, le prelucrează şi le depozitează în faguri. În valorificarea producţiei de miere, un rol important îl are cantitatea de miere extrasă în timpul şi după sezonul activ (m), această cantitate fiind în dependenţă cu zahărul cu care pot fi hrănite albine în alte perioade (h) şi consumul de miere al coloniei de albine de-a lungul anului (c). Producţia totală de miere (l) este reprezentată deci, prin relaţia: l = m + c - h , în care, cu cât producţia valorificată extrasă (m) va fi mai mare cu atât consumul de miere al coloniei de albine va fi mai mic.

Piaţa mierii, caracteristici ale acesteia.

Ca principale sortimente existente în filiera de valorificare a mierei sunt considerate următoarele: - mierea monofloră, care provine integral sau în cea mai mare măsură din nectarul unei singure specii de plante (de salcâm, de tei etc.); - miere polifloră, considerată un amestec natural de nectar de la mai multe plante; - miere de mană, rezultând din sucurile provenite de la părţile dulci ale plantelor, altele decât florile;- miere artificială, ca produs de sinteză cu aceeaşi structură alimentară. În UE, piaţa mierii se caracterizează prin existenţa a două produse bine delimitate :

- mierea pentru masă ( consumată ca atare ), care este utilizarea aceasteia prin consumarea de către om. Cea mai mare parte din consumul de miere corespunde acestui acestui tip şi s epoate estima la cca 85% din totalul mierii comercializate; - mierea industrială ( pentru consumuri tehnologice ), are destinaţia de utilizare pentru industria alimentară ( panificaţie, cofetărie, băuturi ) ca îndulcitor, aromatizant sau pentru asigurarea prospeţimii produselor şi în industria farmaceutică şi cosmetică, de asemenea în industria tutunului. Partea pieţei privind mierea industrială este estimată la 15% din totalul mierii consumate în UE. Acest nivel procentual variază de la un stat membru al UE la altul. De exemplu Italia are un procent foarte mare de 40% miere industrială din totalul miereii comercializate pe teritoriul acestui stat. Cu toate că apariţia înlocuitorilor la preţ scăzut, comerţul cu miere a continuat să fie la un nivel ridicat, datorită utilizării în unele produse alimentare atât pentru savoarea particulară pe care o conferă alimentul, cât şi pentru plusul de valoare pe care îl asigură menţionarea pe etichetă a mierii ca ingredient. În cadrul pieţei mierea este concurată de alte produse ca siropul de zahăr invertit, zahărul lichid ( hidrolizat enzimatic ) pe bază de porumb.Calitatea mierii, piaţa de destinaţie şi situaţia economică a ţărilor exportatoare au condiţionat importurile de miere. Unele din ţările exportatoare practică o ofertă de miere la preţuri scăzute pentru nevoia de devize.

Structura costurilor de producţie pentru miere.

Delimitează elemente de cheltuieli fixe ( legate de cheltuielile cu echipamentul de lucru şi de transport, cotele de amortizare , impozite şi prime de asigurare etc ) şi elemente variabile ( cheltuieli cu manopera, contravaloarea hranei de iarnă a familiilor de albine, chiriile pentru amplasarea stupinelor, cheltuieli legate de stupăritul pastoral etc ).

Pentru statele membre UE nivelul costurilor pentru obţinerea mierii sunt structurate pe grupe de ţări astfel:

- state cu costuri ridicate între 92-133 euro pe familie ( Germania, Anglia, Suedia ); - state cu costuri medii între 48-80 euro pe familie ( Austria, Belgia, Danemarca ); - state cu costuri scăzute între 21-46 euro pe familie ( Grecia, Franţa, Spania ). Aceste state deţin cca 76% din totalul stupilor, produc cca 75% din cantitatea totală de miere a UE şi cumulează 92,6% din toalul numărului apicultorii profesionişti din întreaga lume.

Referitor la cheltuielile de condiţionare a mierii din sectorul apicol de producţie, se poate spune că acestea nu pot fi întotdeauna evaluate în România. Acesta deoarece apicultorul român nu are secţii specializate şi instalaţii pentru a procesa mierea din producţia proprie. Privind echivalarea cheltuielilor prin raportare la mierea livrată, respectiv câte kg de mirere sunt necesare pentru a se acoperi costurile pe o familie de albine rezultă că:

- pentru statele UE asemenea costuri sunt între 7,5 kg ( Grecia ), 18,3 kg ( Spania ), 21,8 kg ( Franţa ) şi 29,7 kg ( Finlanda );

- în cazul României se poate accepta 14-15 kg miere cost pe familia de albine.

Pentru statele UE acoperirea costurilor de producţie la miere se face la un preţ de vânzare superior ceea ce determină o rentabilitate a acestui sector apicol. Preţurile medii ponderate de vânzare în UE sunt de 5,1 euro/kg pentru mierea vândută direct consumatorilor de către producători şi de 2,05 euro/kg vândută de apicultorii producătorti la centrele de achiziţie şi condiţionare.

Preţurile din sectorul de producţie sunt invers proporţionale cu cu volumul producţiei de miere.

Filiera mierii

Mierea ajunge la consumator fie prin cumpărarea directă de la producător, fie prin filierele normale de distribuţie a alimentelor. În cadrul pieţii europeane a mierii sunt prezenţi producători, condiţionatori , importatori şi reprezentanţi ai sectoarelor de industrializare. Un număr crescând de condiţionatori preferă să importe

direct o parte din cantităţile de miere. În ce priveşte condiţionatorii aceştia pot fi încadraţi în următoarele categorii: - condiţionatori-producători, care sunt reprezentaţi prin apicultorii care dispun de instalaţii pentru condiţionarea mierii. Aceştia vând mierea direct consumatorilor şi agenţilor economice detailişti. Condiţionatorii-producători aparţin în general artizanilor şi nu comercializează miere importată; - cooperativele de condiţionare, sunt constituite din grupe de apicultori asociaţi care produc dar şi cumpărămiere, pe care o condiţionează şi apoi o comercializează adesea sub marcă proprie. Sunt situaţii în care aceşti agenţi economici achiziţionează miere importată. - condiţionatorii, care cumpără miere atât de la producători cât şi de la importatori. Condiţionatorii posedă o marcă proprie, dar condiţionează miere şi pentru alte firme. Livrarea mierii se face atât prin comerţul en-detail, cât şi industriei. Pentru arealul teritorial al UE se poate spune că în majoritatea statelor membre a UE, cu excepţia Spaniei, jumătate sau mai mult din mierea produsă este vândută de către apicultorii producători, direct consumatorilor. Fluxul etapelor din filiera producţiei de miere cuprinde linii şi faze care încep de la recoltare, condiţionare, ambalare până la vânzarea cu amănuntul. În logistica de filieră sunt utilizate dispozitive şi utilaje necesare unei valorificări de tip industrial Ambalajele pentru miere variază în funcţie de cantitatea şi destinaţia acestora. Astfel, la transportul cantităţilor mari în vrac se folosesc containere mari, din tablă inoxidabilă, cu o capacitate de 300 kg. Pentru comerţul en detail majoritatea confecţionate din metal, sticlă, carton, orientarea actuală fiind către materialele plastice (opace şi transparente) şi sticlă. Există forme în fluxul de valorificare a mierii de fagure în care sunt ambalate bucăţi sau secţiuni din fagure în pungi de polietilenă sau borcane cu gura largă. Ca destinaţii principale în vânzarea cu amănuntul a mierii se poate distinge consumul ca atare, în patiserie, cofetărie etc., iar ca utilizări secundare: în paste, conserve, în farmacie, produse de fermentaţie, produse de tutun, produse cosmetice.