Infotmaţii generale 

Sectorul agrar a fost şi rămîne a fi, tradiţional,  pilonul de bază al economiei naţionale, contribuţia lui în crearea  PIB-ului în ultimii 5 ani fiind de circa 15 la sută, iar, în ansamblu cu industria de prelucrare a ma- teriei prime agricole, contribuie cu peste 30 la sută la crearea  PIB-ului şi constituie aproximativ 50 la sută din volumul total al exporturilor. În sector sunt antrenate peste 33 la sută din forţa de muncă a ţării. 

Producţia agricolă, în anul 2008, a constituit la preţuri curente circa 16410 mil. MDL, înregistrînd o creştere cu 31,9 la sută la preţuri comparabile faţă de anul 2007. 

Suprafaţa totală a terenurilor agricole la data de 01.01.2009 constituia 2506,2 mii ha sau 74,0 la sută din suprafaţa totală a terenurilor Moldovei, inclusiv teren arabil – 1821,7 mii ha şi plantaţii multianuale – 302,8 mii ha. Aproximativ 75 la sută din întreaga suprafaţă a terenurilor agricole o constituie cerno- ziomul (solul negru). Cernoziomul raioanelor de nord ale Moldovei a fost declarat sol standard la Tîrgul Internaţional din Paris în anul 1893. 

Structura terenurilor destinate agriculturii,după formele organizatorico-juridice (% din suprafaţa totală)

  

  Din suprafaţa totală a terenurilor agricole, circa 40 la sută revin societăţilor cu răspundere limitată, 37 la sută - gospodăriilor ţărăneşti şi de fermieri, 10 la sută - altor forme de proprietate, 10 la sută - coopera- tivelor de producţie şi 3,0 la sută societăţilor pe acţiuni. 

Potrivit prevederilor legislaţiei  în vigoare (Legea nr.198-XV din 15 mai 2003, cu privire la arenda în agricultură), investitorii străini au posibilitatea să arendeze terenurile agricole pe o perioadă de pînă la 30 ani, aceasta fiind utilizată pe larg de către investitorii germani, bulgari şi alţii. Economia agrară a Moldovei are patru avantaje mari general recunoscute. 

Primul: datorită poziţiei geografice şi climei favorabile, pot fi crescute legume timpurii, oferind Moldovei un avantaj competitiv semnificativ. 

În al doilea rînd, Moldova dispune de terenuri bogate în humus şi resurse acvatice suficiente. 

În al treilea rînd, populaţia Moldovei a acumulat o bogată experienţă şi cunoştinţe în domenii cum sînt creşterea fructelor şi legumelor, tutunului, strugurilor şi producerea vinului. 

În al patrulea rînd, instituţiile de cercetări  ştiinţifice ale republicii  au acumulat cunoştinţe solide şi experienţă pentru a contribui la dezvoltarea agriculturii. 

Structura producţiei agricole poate fi catalogată drept una relativ stabilă, care în linii generale,  pentru Moldova reprezintă 70 la sută - cea de origine vegetală şi 30 la sută - de origine animală. În anul 2008, drept consecinţă a micşorării efectivului de animale, în urma secetei din vara anului 2007, au fost înreg- istrate unele devieri în coraportul producţiei vegetale şi animale, astfel înregistrându-se 74 la sută şi, respectiv, 26 la sută. 

Structura producţiei agricole, pe ramuri(toate categoriile de gospodării, la preţuri comparabile ale anului 2005, %)

   RamurilE principalE alE agriculturii şi industriei alimentare 

Fructele, legumele şi prelucrarealor 

Media anuală a volumului de producţie în perioada anilor 2001-2008 a constituit 400 mii tone de fructe, inclusiv, specii sămînţoase  – 310 mii tone, din care: mere – 305 mii tone, pere - 4 mii tone, gutui - 1 mii tone; specii sîmburoase – 90 mii tone, din care: prune – 50 mii tone, vişine şi cireşe – 20 mii tone, piersici – 15 mii tone, caise - 5 mii tone. 

Din volumul total al producţiei de fructe, 24,7 la sută sînt exportate în stare proaspătă, 44 la sută sînt utilizate în calitate de materie-primă pentru industria de procesare, iar 31,3 la sută sînt comercializate în stare proaspătă pe piaţa internă. Fructele se exportă în 33 de ţări ale lumii. 

Republica Moldova este unul dintre cei mai mari producători şi exportatori europeni de nuci în coajă şi decojite, atingînd un volum de maximum 9 mii tone pe an şi o valoare de circa 30 mil. euro. Baza de producţie a nucilor constituie circa 5000 ha. Nucile se exportă în circa 25 de ţări ale lumii, inclusiv în UE, Orientul Mijlociu şi unele ţări asiatice. 

legumele de cîmp ocupă circa 6 la sută din valoarea totală a producţiei agricole. Suprafaţa plantaţiilor legumicole, în anul 2008, a constituit 42 mii ha, fiind cultivate, în special, tomate,  varză, castraveţi, morcov, ceapă, ardei gras, vînătă, dovlecei, usturoi, sfeclă roşie etc. Anual se recoltează în medie circa 370 mii tone de legume. 

Din volumul total al producţiei de legume, 4,5-5 la sută se exportă în stare proaspătă, 8-10 la sută se utilizează în calitate de materie-primă pentru industria de procesare, iar 86-88 la sută se comercializează în stare proaspătă pe piaţa internă. Legumele se exportă în 23 de ţări ale lumii. 

Cartoful şi culturile bostănoase  se cultivă doar pentru consumul intern, recolta anuală constituind circa 340 mii tone şi, respectiv, 75 mii tone.  

Industria conservelor din fructe şi legume 

În anul 2008, în producerea conservelor au fost antrenate 25 întreprinderi, inclusiv 8 de mare capacitate: societăţile pe acţiuni “Natur-Bravo”, “Fabrica de conserve Orhei-Vit”, “Alfa-Nistru” şi “Fabrica  de conserve din Coşniţa” etc., capacitatea de producţie a cărora constituie circa 185 mii tone conserve. 

Sortimentul tradiţional al produselor fabricate la întreprinderile de procesare include: sucuri din fructe şi legume (mere, struguri, piersici, caise, vişine, coacăză neagră, tomate, morcov etc.), sucuri concentrate, în particular de măr, fructe prelucrate şi conservate (magiunuri, gemuri, dulceţuri, confituri etc.), legume conservate  (castraveţi, roşii, ardei dulci, etc). 

Producţia-marfă totală de conserve din fructe şi legume, fabricată în anul 2008, constituie peste 84,6 mii tone, fiind exportate aproximativ 63,6 mii tone de conserve în valoare de circa 59 mil. USD. Din exportul total al conservelor din fructe şi legume, 71 la sută sînt orientate spre piaţa C.S.I., 27,2 la sută - spre piaţa ţărilor - membre ale Uniunii Europene şi 1,8 la sută - spre alte pieţe . 

viticultura şi vinificaţia sînt subramurile de bază ale economiei moldoveneşti, generînd circa 15 la sută din bugetul anual al republicii. Suprafaţa totală a plantaţiilor viticole constituie 156 000 ha, inclusiv plantaţii marfă – 119 000 ha. Circa26 mii ha au fost plantate în anii 2002-2008. Peste 95 la sută se află în proprietate privată. Recolta anuală de struguri este de 400-500 mii tone. 

Viticultura moldovenească se caracterizează prin varietatea mare de soiuri, 90% din care sînt soiuri eu- ropene. Cele mai populare soiuri albe sînt: “Aligote”, “Muscat” (alb, Ottonel), “Pinot” (alb, gri), “Chardon- nay”,

“Sauvignon”, “Feteasca” (“Leanca”), “Traminer” (alb, roz), “Riesling” (Italian, de Rhine), şi “Silvaner”. Varietăţile roşii includ “Cabernet-Sauvignon”, “Merlot”, “Pinot-Noir” şi “Malbec”. 

Totodată, anual se cultivă circa 75-80 mii tone de struguri de masă, principalele soiuri fiind Moldova, Leana, Redgina, Muscat Iantarnîi etc. 

Capacitatea totală a vinăriilor este de aproximativ 1 milion tone pe sezon, ceea ce permite producerea maximă a circa 65 milioane dl de vin. La moment,  191 de fabrici deţin licenţă de activitate în domeniu. Moldova produce în prezent 20-25 milioane decalitri de vin brut, dispunînd de trei beciuri mari pentru depozitarea şi maturarea vinurilor de înaltă calitate - Cricova, Mileştii Mici şi Brăneşti, cu o capacitate totală de depozitare de 10 milioane dal. 

Industria vinicolă prelucrează anual circa 400 mii tone de struguri, lansînd pe piaţă o mare varietate de produse: vinuri naturale (de masă), seci, dulci, demiseci, demidulci, vinuri speciale  cu alcool de la 14 pînă la 20 la sută, vinuri spumante,  divin, obţinut din distilate. Moldova produce  anual 300-350 milioane de sticle de vin,  20 milioane de sticle de vin spumant şi 400 mii dal de divin. Circa 10 la sută din vinul produs este consumat în republică şi restul, 90 la sută, este exportat. 

Mîndria noastră naţională o constituie  divinurile, care, după termenele  de maturitate şi calitate sînt di- vizate în trei categorii: pentru consum curent (3-5 ani), matur (peste 5 ani) şi divinuri vechi. Divinul cu de- numiri speciale este înalt apreciat de cunoscători. Este vorba de “Belîi Aist”„Barza Albă”, “Aroma”, “Cezar”, “Orfeu”. Şi-au căpătat o reputaţie   aparte  divinurile “Nistru”, “Doina”, “Bucuria”, “Sărbătoare”, “Chişinău” (10 ani); “Codru”, “Noroc”, “Dacia”, “Ştefan-Vodă” (20 de ani), şi, în special, cele cu maturitate de peste 40 de ani, ca “Victoria”, “Prezident” şi “Ambasador”, cel mai vechi fiind de 50 ani (divinul „Prezident” produs de S.A. „Barza Albă” din or.Bălţi). 

Republica Moldova produce şi o gamă variată de vermuturi, printre acestea fiind “Buchetul Moldovei”, “Roua Dimineţii”, “Romaniţa” şi “Toamna”, produse la Dubăsari, în valea Nistrului şi exportate în Rusia, Ţările Baltice, Ucraina, Kazahstan, Belarus, Polonia şi Germania. În afară de vermuturi, Moldova mai pro- duce vinuri balsamice ca: “Stejar”, “Legenda Haiducului”, “Bucuria”, “Amar-Amar”, precum şi vinuri “Heres”. 

Graţie calităţii vinurilor, acestea se exportă în circa 50 de ţări (Germania, Canada, SUA, Irlanda, Olanda, Austria, Belgia, Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Slovacia şi ţările Baltice etc.). 

Mileştii Mici este declarată cea mai mare colecţie de vinuri din lume, cu 1,6 mil. sticle, fiind înregistrată în Cartea „Guiness”. 

În Registrul Oficial al Uniunii Europene, 11 vinuri sînt înregistrate conform regiunii de origine (Purcari, Romaneşti, Stăuceni, Şişcani, Cahul, Rezeni, Taraclia, Ungheni, Codru, Vulcăneşti, Comrat).  

Cerealele şi industria de panificaţie 

Principalele culturi cerealiere sînt grîul, orzul, porumbul etc. Suprafaţa însămînţată cu culturi cerealiere, în anul 2008, a constituit 985,6 mii ha, inclusiv grîu – 384 mii ha, porumb pentru boabe – 450 mii ha etc. 

În anul 2008 au fost recoltate 3160 mii tone de culturi cerealiere, inclusiv 1400 mii tone de grîu, 1500 mii tone de porumb pentru boabe. 

Consumul intern anual constituie circa 1500 mii tone, surplusul de cereale fiind exportate. Principalele pieţe de desfacere sînt: Ungaria, Marea Britanie, Elveţia, România etc. 

Industria de panificaţie include pîinea şi produsele de panificaţie, care, în anul 2008, au constituit circa 350 mii tone. În această ramură activează 5 societăţi pe acţiuni specializate și 232 brutării mici.  

Industria de cofetărie 

Republica Moldova produce o gamă largă de produse de cofetărie: caramelă, marmeladă, zefir, drajeuri, bomboane glasate cu glazură de cofetărie, ciocolată, napolitane, biscuiți, topte de ciocolată etc. Volumul lor anual de producţie, inclusiv al ciocolatei şi altor produse similare cu conţinut de cacao, în anul 2008, a constituit circa 31,8 mii tone.Industria de cofetărie este reprezentată de 4 fabrici:  S.A. „BUCURIA”, S.A. „FRANZELUŢA”, S.R.L. „NEFIS” şi S.R.L. „BOMFETTI”.  

Sfecla de zahăr. industria zahărului 

La momentul actual, sfecla de zahăr este prelucrată de către două companii, care asigură piaţa internă cu zahăr, iar surplusul se exportă peste hotarele ţării. Acestea sînt: Î.M. „Sudzucker Moldova” S.A., avînd în componenţa sa fabricile de zahăr din Drochia, Făleşti, Alexandreni şi Donduşeni şi ÎCS „Marr Sugar Moldova” S.R.l. - fabricile de zahăr din Cupcini, Glodeni şi Ghindeşti.

 În sezonul anului 2008, volumul de materie primă a fost de 950,6 mii tone, inclusiv procesate - 921 mii tone

şi produse – 132,6 mii tone zahăr. Potenţialul pentru export al ţării constituie anual circa 50-60 mii tone.  

Culturile şi industria oleaginoasă 

Principalele culturi oleaginoase  sînt floarea-soarelui, soia şi rapiţa. Volumul total de producţie al acestora, în anul 2008, a constituit 371 mii tone,  57 şi, respectiv, 114 mii tone, fiind exportate 52,3 mii tone de floarea-soarelui, 71,7 mii tone de rapiță şi 20,7 mii tone de soia. Principalele pieţe de export sînt: România, Ungaria, Marea Britanie, Ucraina, Turcia, Elveţia etc. 

În industria oleaginoasă activează circa 595 întreprinderi mici şi mijlocii (oloiniţe), care procesează anual circa 60 mii tone de floarea-soarelui şi produc circa 20 mii tone de ulei, acoperind necesităţile  pieţei interne şi exportul a circa 47 mii tone de ulei de floarea-soarelui, soia şi rapiţa. Principalele pieţe de des- facere a uleiului vegetal sînt: România, Ucraina, Polonia, Belarus, Kazahstan etc. 

În plus, în republică activează 5 întreprinderi de procesare a materiei prime de plante etero-oleagenoase şi obţinere a uleiurilor eterice: CPA „Aroma”, S.R.L. „Eurosalvia”, S.R.L. „Aromiplant”, S.R.L. „Cioara” şi ÎM „Re- sendjer” S.R.L.. Uleiurile eterice sînt utilizate în industria de parfumerie şi cosmetică  din ţară şi, parţial, se exportă în Franţa, Olanda, Rusia etc.  

Tutunul şi industria tutunului 

Tutunul a fost şi rămîne una din culturile tradiţionale ale Republicii Moldova. 

Industria tutunului în republică este reprezentată de S.A. „Tutun-CTC”, 7 fabrici de fermentare a tutunului, actualmente societăţi pe acţiuni, şi peste 10 întreprinderi de producţie şi comerţ (S.R.L.), care produc tutun fermentat, tutun strips şi ţigarete. 

Capacităţile de producţie ale acestei ramuri permit fermentarea  tutunului în volum de peste 81 mii tone şi producerea a 8 mlrd. ţigarete pe an. La întreprinderile de prelucrare şi fermentare a tutunului sînt instalate linii moderne de sortare, ambalare şi manipulare a tutunului, conform cerinţelor standardelor internaţionale.  

Producţia animalieră şi industria de prelucrare 

Conform volumului global, producţia animalieră are următoarea structură: bovine – 36 la sută, păsări – 29,2 la sută, porcine – 27,7 la sută, ovine şi caprine – 5,3 la sută şi 1,8 la sută revin altor producţii. 

Starea sectorului zootehnic continuă să fie determinată de situaţia în gospodăriile populaţiei şi ţărăneşti (de fermieri), cărora le revine cea mai mare parte a producţiei animaliere (producerea laptelui - 87 la sută, creşterea vitelor şi păsărilor - 80 la sută, producţia de ouă - 70 la sută). În sectorul individual s-a con- centrat 94 la sută din efectivul de bovine, inclusiv vaci - 96 la sută, porcine -77 la sută, ovine şi caprine -97 la sută. 

Creşterea bovinelor este principala ramură zootehnică din Republica Moldova, furnizînd cele mai mari cantităţi de producţie de origine animalieră, de lapte şi carne. Lа 01.01.09 în ţară, exista un efectiv total de 217,7 mii capete bovine, inclusiv 160,3 mii capete vaci. În anul 2008 producţia de carne de bovine (creşterea) în masă vie a constituit 20 mii tone, iar producţia de lapte circa 565 mii tone. Ramura de creştere a bovinelor este unica ramură zootehnică care este parțial subvenţionată din bugetul de stat. 

Creşterea porcinelor este o îndeletnicire tradiţională, practicată de majoritatea gospodarilor din spaţiul rural al ţării. Aici se produc cele mai mari cantităţi de carne (circa 48 la sută din volumul total de carne produs în ţară). În anul 2008 s-au produs 66 mii tone de carne de porc. Efectivul total de porcine la data de 1 ianuarie 2009 era de 283,5 mii capete,  inclusiv 36,9 mii scroafe. 

Ovicultura este una din cele mai vechi ocupaţii ale populaţiei autohtone rurale. Această  ramură furnizează o gamă largă de produse zootehnice cum sînt carnea, laptele, lîna, pieile şi pielicelele – care asigură securitatea alimentară a păturilor vulnerabile la sate şi materiile prime pentru industria uşoară. Efectivul total de ovine şi caprine este de 866 mii capete.  Anual se produc 5,5 mii tone de carne şi 30-40 mii tone de lapte. 

Din ramura avicolă se obţin anual circa 45 mii tone de carne şi 700 mil. de ouă. Ramura reprezintă un complex industrial intensiv ce include, peste 40 de întreprinderi industriale, cu o capacitate curentă de 1200 mii de găini şi 8 milioane de pui broiler, din care 6 întreprinderi au 150 de mii de capete de forme parentale. Efectivul total de păsări în ţară constituie 23 mil. capete. 

Cunicultura este ramura practicată în gospodăriile casnice. Efectivul total de iepuri alcătuieşte 248,5 mii capete,  inclusiv 117,1 mii capete efectiv de matcă. În această ramură se produc anual circa 1,7 mii tone de carne.

Piscicultura este o ramură zootehnică  în dezvoltare. Volumul producţiei de peşte constituie anual circa 7,0 mii tone. Acest volum de peşte este produs în cele 248 iazuri, cu o suprafaţă totală de 12,2 mii ha, deţinute de întreprinderile piscicole specializate şi gospodăriile de fermieri. 

Principalele specii de peşti, care se cresc pentru comercializare, sînt: fitofagii (sînger, novac, cosaş), cra- pul, şalăul, somnul european, pollyodonul, ştiuca etc. 

În Republica Moldova ramura apicolă se dezvoltă ascendent. Numărul familiilor de albine a crescut de la 98,3 mii în anul 2007 pînă la 119,1 mii în anul 2008. Producţia de miere variază de la 2000 la 2500 tone anual, din care circa 300-400 tone se exportă. Principalele pieţe de desfacere a mierii sînt: Germania, Federaţia Rusă, Ucraina, SUA, Canada, Uzbekistan etc. Moldova are capacitatea de a dezvolta producţia de miere biologică în zone ecologice ale ţării.  

Industria de prelucrare a cărnii şi a laptelui 

Pe parcursul anului 2008 întreprinderile de procesare a cărnii au achiziţionat şi procesat 21,5 mii tone de carne în carcase, inclusiv: de bovine – 6050 tone, de porcine – 8500, de pasăre – 4850 tone, subproduse de categoria I – 1780 tone, alte specii de carne – 1320 tone, din care s-au fabricat: -afumături  – 2066 tone,  mezeluri total – 15571 tone, conserve din carne – 637 tone, semi- fabricate – 1795 tone. 

Întreprinderile de prelucrare a laptelui au achiziţionat şi au procesat în anul 2008 circa 150 mii tone de lapte – materie primă, din care au fabricat: -  lapte pentru consum – 26,1 mii tone, produse acidolactice - 22,0 mii tone, unt – 4,3 mii tone, caşcavaluri şi brînză grasă – 2,6 mii tone, brînzeturi proaspete – 3,5 mii tone, alte brînzeturi – 1,3, lapte - praf degrasat – 3,0 mii tone, îngheţată – 7,4 mii tone.  

Producţia ecologică şi calitatea produselor 

Republica Moldova dispune de diverse premise pentru dezvoltarea producţiei agroalimentare ecologice. 

Printre acestea pot fi menţionate  următoarele: condiţiile favorabile pentru cultivarea unui spectru larg de culturi agricole cu valoare ecologică şi biologică adăugată (VEBA) (legumicole, pomiviticole, etero-oleaginoase etc.); starea ecologică a solurilor, preponderent  pe suprafeţe mari, satisfăcătoare, datorită reducerii esenţiale, în ultimii 10 ani, a aplicării mijloacelor  chimice în agricultură; protecţia culturilor agricole contra bolilor şi dăunătorilor, ce poate fi asigurată prin aplicarea sistemelor biologice integrate şi asolamentelor  etc. Recent a fost deja armonizată legislaţia în domeniu cu cerinţele UE, fiind, în particular, adoptate Regulamentele privind principiile ecologice şi metodele de procesare a producţiei agroalimentare ecologice; sistemul de inspecţie şi certificare în domeniu; importul şi exportul produselor agroalimentare ecologice. 

În ultimii ani, întreprinderile şi-au intensificat activitatea de implementare a sistemelor de calitate, ceea ce permite asigurarea sporirii securităţii alimentare şi menţinerea calităţii înalte a produselor. 

În prezent, la 71 întreprinderi sînt implementate  sistemele de calitate ISO 9000, HACCP şi GlobalGap. Un şir de alte întreprinderi sînt în proces de implementare a acestor sisteme. 

Priorităţi şi posibilităţi investiţionale în agricultură şi industria agroalimentară 

Printre principalele priorităţi pot fi menţionate: solul fertil şi condiţiile  climaterice  favorabile  – principalele  condiţii  pentru  dezvoltarea  unei agriculturi intensive de înalt randament, precum şi a industriei prelucrătoare, cu o bază stabilă de materie primă de cea mai înaltă calitate; nivelul înalt de rentabilitate al ramurii agroindustriale, ce depăşeşte cu mult nivelul de rentabili- tate al ţărilor vecine; popularitatea largă a brandurilor moldoveneşti pe pieţele CSI; calitatea înaltă a produselor  din Moldova şi-a creat o bună imagine în toate regiunile fostei URSS. De menţionat că, şi astăzi putem confirma cu toată responsabilitatea  puritatea ecologică şi calităţile gustative remarcabile ale produselor noastre în condiţiile unor preţuri exclusiv accesibile; capacităţile  de producţie  ale complexului agroindustrial  se află la o distanţă  mică de bazele de materie primă şi sînt amplasate uniform pe teritoriul ţării; costul redus al forţei de muncă şi disponibilitatea  de personal calificat; existenţa cadrului legal pentru activitatea economică a organizaţiilor internaţionale; 

numeroasele nişe de piaţă şi posibilităţi de obţinere a produselor agricole de calitate superioară etc. 

Există o serie de oportunităţi investiţionale în sectorul agricol: viticultură – crearea de plantaţii noi atît de struguri tehnici, cît şi de masă, prelucrarea strugurilor și producerea vinurilor; industria de creştere şi prelucrare a fructelor şi legumelor – crearea de plantaţii noi, întreprinderi de congelare şi uscare, conservare, precum şi sere. 

Sectorul zootehnic – potenţialul înalt de prelucrare a cărnii şi a laptelui, ce necesită asigurarea aprovizionării cu materie primă. În acest context, o altă posibilitate investiţională atractivă devine crearea unităţilor mixte de producţie pentru creşterea bovinelor şi porcinelor, prelucrarea şi producerea cărnii etc.;  

Sistemele de irigare – marele volum de producţie şi agricultura avansată necesită sisteme moderne de irigare, care să diminueze riscurile secetei şi să asigure o recoltă bogată; 

Agricultura ecologică – una dintre priorităţile de bază este dezvoltarea produselor (bio)ecologice, premisele pentru dezvoltarea producţiei agroalimentare ecologice  fiind menţionate  mai sus.  

Facilităţi fiscale 

Agenţii economici din complexul agroindustrial al ţării beneficiază de o serie de facilităţi fiscale, inclusiv: Achită un singur impozit (impozitul funciar – 1,5 bal/ha). Sînt scutiţi pe 5 ani (începînd cu anul 2006) de: taxa în fondul rutier; taxa pentru apă; impozitul pentru bunuri imobiliare. Rambursarea TVA la cheltuielile investiţionale în sectorul rural Restituirea TVA la realizarea produselor agroalimentare pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi la exportul acestora.

Agricultura — un sector strategic pentru Republica Moldova| | |

PPRM / 27 septembrie 2012

Pămîntul este cea mai mare bogăţie pe care o are Republica Moldova, iar agricultura este ramura primordială de activitate a întregii populaţii. Pornind de la aceste premise, menţionăm că anume acest sector trebuie să fie baza dezvoltării economice a ţării şi vectorul principal de orientare a politicilor Guvernului.

Cu toate acestea, la moment, un studiu realizat de Banca Mondială, arată că Agricultura din Moldova este ineficientă, anul trecut sectorul a înregistrat o productivitate scăzută, investiţiile în domeniu au fost mici iar costurile exagerate. Productivitatea sectorului este de 2–3 ori mai mică decît în Europa şi situaţia acestuia este comparabilă cu cea din Europa anilor 70. Producătorii agricoli autohtoni au devenit necompetitivi pe piaţa externă şi chiar internă, ritmul de majorare a importurilor de produse agroalimentare fiind în creştere. Republica Moldova e pe cale să devină un stat importator net de produse agroalimentare.

Agricultura este vulnerabilă şi expusă la un şir de riscuri cu impact negativ ca: eroziuni, alunecări, calamităţi natural. Însă pe lîngă aceste probleme de ordin natural, producătorii agricoli se confruntă şi cu alt gen de probleme cum ar fi comercializarea producţiei recoltate, cauzate de reducerea volumelor de achiziţii şi prelucrare a legumelor de către fabricile de conserve, precum şi slaba dezvoltare a serviciilor de colectare, depozitare, transport a produselor agricole pentru industria alimentară şi pentru comercializarea pe piaţă. Nivelul scăzut de competitivitate a produselor agricole autohtone şi lipsa de diversitate a produselor contribuie la cedarea producţiei locale în faţa celei de import. Toate acestea nu oferă siguranţă şi stimulare pentru o dezvoltare durabilă, ci dimpotrivă sporesc riscurile agricultorilor.

Seceta din anul acesta şi costurile ridicate vor face sectorul şi mai puţin productiv. Pe lîngă acestea, intenţiile autorităţilor de a majora cota TVA pentru producţia agricolă pînă la 20 % este o nouă lovitură pentru agricultori şi generează condradicţii în societate. În situaţia creată, agricultorii sînt presaţi de lipsa resurselor financiare şi nu au posibilitatea de a continua ciclul agrar. Aceasta din nou este o cerinţă a Fondului Monetar Internaţional şi o reformă propusă de Guvern, despre care nu s-a informat şi nu s-a dialogat cu agricultorii. Cea ma mare problemă la acest capitol nu este faptul că agricultorii sînt împotriva acestei taxe, ci este neîncrederea faţă de autorităţi că aceşti bani vor fi rambursaţi.

Un alt eveniment, care din nou încetineşte şi chiar stopează lucrările agricole preconizate pentru toamna acestui an este majorarea preţurilor la carburanţi, acţiune nejustificată în condiţiile în care în săptămîna precedentă preţul ţiţeiului la bursele internaţionale s-a micşorat, iar leul moldovenesc s-a apreciat uşor faţă de dolarul SUA. Situaţia, în care economia Moldovei este dependentă de acţiunile unui grup îngust de importatori ai produselor petroliere, este una insuportabilă. Cu atîtî mai mult, problema este şi mai gravă pentru agricultorii din ţara noastră, la care ponderea combustibilului în structura cheltuielilor depăşeşte 30 % şi care în anul curent sunt afectaţi de o secetă fără precedent.

În acest context se observă dialogul ineficient, sau în genere lipsa acestui dialog dintre putere şi agricultori. În această situaţie, Guvernul trebuie să promoveze discuţii eficiente cu agenţii ecnomci, deoarece doar prin acţiuni care apropie oamenii, se fac lucruri mari. Statul trebuie să fie în primul rînd un partener pentru agricultori.

La moment, la noi în ţară agricultra este o metodă de supravieţuire şi întreţinere şi nu un bussines cum ar trebui să fie.

Desigur că în orice domeniu este nevoie de impozite, dar de impozite reale, pe care agricultorii să le poată plăti şi să nu ajungă în situaţia cînd vor fi nevoiţi să ia un credit pentru a putea achita impozitile, acest lucru este inadmisibl.

Agricultura este un sector strategic pentru ţară, care dispune de potenţial de dezvoltare şi putem contribui la revenirea înceată a griculturii la poziţiile pierdute în ultimile decenii. Creşterea productivităţii necesită investiţii, de

aceea e necesară creşterea fondurilor de subvenţionare în agricultură; o şansă pentru creşterea veniturilor obţinute în sectorul agricol ar fi promovarea şi facilitarea exporturilor de produse agroalimentare; trebuie să delimităm cele mai competitive domenii din sectorul agrar şi să punem accent anume pe dezvoltarea acestora: un domeniu important care dispune de bază pentru dezvoltare este legumicultura şi pomicultura, care deţin o pondere crescîndă pe piaţa locală. O practică nouă în agricultura ţărilor dezvoltate, dar şi în curs de dezvoltare, este cultivarea şi promovarea produselor ecologice pure. Acestea ar fi o şansă reală pentru RM de penetrare a pieţelor externe unde există o cerere crescîndă pentru produsele ecologice.

Agricultura în RM dispune de un potenţial natural, uman, dar mai puţin economic de dezvoltare, existînd decalaje mari în înzestrarea tehnică, productivitatea muncii, utilizarea de îngrăşăminte, inovare în domeniu, cu toate acestea, prin politici coerente de modernizare, măsuri bine calculate şi eforturi comune ale autorităţilor, producătorilor şi exportatorilor putem contribui la reabilitarea şi dezvoltarea agriculturii, la dezvoltarea ţării noastre şi la bunăstarea poporului acestei ţări.

Etimologie, ramuri ale agriculturiiTermenul de agricultură provine din cuvintele

din latină agri desemnând câmp și cultura însemnând cultivare, în sensul de prelucrare mecanică și

chimică a solului pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor. În termenul generic deagricultură se

regăsesc științe și ocupații distincte, așa cum sunt:

Acvacultura, care se ocupă cu creșterea plantelor și a animalelor care trăiesc în apă, în special

în mări șioceane;

Agrofitotehnia, care se ocupă de cultura plantelor de câmp, a plantelor furajere și a plantelor

tehnice;

Apicultura, domeniu care se ocupă cu creșterea albinelor pentru obținerea de miere și ceară,

având și importantul rol de polenizare a plantelor aflate în zona de creștere a albinelor;

Avicultura, domeniu al agriculturii care se ocupă cu creșterea păsărilor;

Horticultura, care se ocupă cu selecționarea și creșterea legumelor, pomilor

fructiferi, viei, arbuștilor fructiferi și decorativi, florilor, plantelor ornamentale, plantelor tropicale și

a plantelor de seră;

Moluscocultura, care se ocupă de creșterea moluștelor, atât terestre, așa cum sunt melcii

comestibili, dar și a moluștelor acvatice, așa cum ar fi scoicile;

Piscicultura, care se ocupă de creșterea peștilor în diferite condiții, dar și în sistem industrial;

Sericicultura, care se ocupă de creșterea viermilor de mătase;

Silvicultura, care se ocupă cu studiul, creșterea, exploatarea și protejarea arborilor ce

formează pădurile, controlul și protecția faunei și florei din păduri;

Zootehnia, domeniu care se ocupă de creșterea animalelor domestice, mai exact

a mamiferelor de uscat domesticite, în scopul obținerii de lapte, carne, lână și piei saublănuri.

Agricultură modernă în Suedia

Există și o mulțime de ramuri strict specializate ale agriculturii care au ca scop esențial

producerea hranei și îmbrăcămințiisau petrecerea timpului liber al oamenilor și a viețuitoarelor de pe

lângă aceștia.

Întrucât agricultura este una dintre cele mai vechi ocupații ale omenirii, fiind intrinsec legată de viața

sedentară, de când oamenii, din nomazi (axându-se pe vânătoare, pescuit și culegerea produselor

vegetale), au devenit cultivatori de plante și crescători de animale, continua sa îmbunătățire și

rafinare a fost unul din factorii esențiali ai progresului generalizat. Astăzi există oameni de știință

îngust specializați, inventatori, biologi

moleculari, geneticieni, biochimiști, biofizicieni,ingineri mecanici, chimici, electrici și electroniști a

căror unică preocupare este îmbunătățirea productivității și eficiențeimetodelor de creștere a

plantelor și animalelor și a folosirii resurselor existente. Toți aceștia sunt "ocupați în agricultură".

Se consideră (conform unei estimări din anul 2002) că 42% din populația globului se ocupă cu

agricultura, făcând-o de departe cea mai răspândită ocupație umană. Din păcate, produsele agricole

contează doar ca 4.4% (estimare din 2005) din produsul brut mondial, care este calculat prin

adiționarea tuturor produselor brute interne ale tuturor țărilor.[1]

Istoric

Agricultura,este cultivarea pământului pentru a crește plante ea constituit ramura principală de la

începuturile civilizației. Această ocupație asigură cea mai mare parte a alimentelor; materiale

necesare pentru îmbrăcăminte și alte materii prime pentru industrii.

Domesticarea plantelor si animalelor a avut loc acum 14000-6500 de ani si este cea mai studiata

idee din preistorie.[1] Acesta a evidentiat faptului că hrana se obține nu doar prin strângerea plantelor

sălbatice și vânarea animalelor ci și prin cultivarea plantelor din semințe și prin creșterea în

captivitate a anumitor animale.

Jumătate din populația globului lucrează în agricultură. Există însă mari diferențe între rolul jucat de

agricultură în diferite zone ale planetei. În țările aflate în curs de dezvoltare, ca de exemplu Nepalul,

aproximativ 90% din populație lucrează pământul. Spre deosebire de acestea, doar aproximativ 2%

din populația activă se ocupă cu agricultura, în țări industrializate precum [[Regatul Unit|Regatul Unit

al Marii Britanii și Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, datorită înaltei eficiențe și tehnicilor

științifice utilizate, Statele Unite reprezintă cel mai mare exportator de produse agricole.

Studii economice pe țarăPentru a favoriza exporturile studiile pe țară, globale sau pe sectoare sunt propuse gratuit pe site-ul

lor internet, prin organisme guvernamentale. Printre acestea se gasesc : United States Departement

of Agriculture (USDA) și Agriculture and Agri-Food Canada (AAC), care reprezinta două din cele mai

importante țări exportatoare de produse agricole. Aceste două ministere, alături de alte asociații,

universități sau intreprinderi, le difuzeaza de asemenea pe site-ul Globaltrade.net.[2]

Globaltrade le claseaza în functie de două criterii de selectionare : de țară studiata și de industrie.