AGREGATE PENTRU BETOANE SI MORTARE 1 GENERALITATI Agregatele sunt materiale granulare provenite din sfaramarea naturala sau artificiala a rocilor sau obtinute prin alte procedee. Ele se utilizeaza la prepararea mortarelor si betoanelor precum si la alte lucrari de constructii. Principalul act normative referitor la aggregate este SR EN 13242-2003. La acesta se adauga normativele din seriile EN 932, EN 933, EN 1097, EN 1367 si EN 174 Agregatele trebuie sa provina din roci stabile, adica nealterabile la aer, apa, radiatie solara sau inghet. Nu se admit ca aggregate in mortare si betoane materialele provenite din roci feldspatice sau sistoase. Agregatele trebuie sa fie inerte si sa nu conduca la efecte daunatoare asupra liantului folosit la prepararea mortarelor si betoanelor. 2 CLASIFICAREA AGREGATELOR Exista mai multe criterii de clasificare: a) In functie de marimea granulelor: -provenite din sfaramarea naturala a rocilor (agregate de balastiera): Nisip 0-8 mm Pietris 8-63 mm Piatra mare 63-125 mm Ballast (amestec natural) 0-31,5 sau 0-63 mm - provenitedin sfaramarea artificiala a rocilor: Filer 0-0,125 mm si nisip de concasare 0-8 mm Piatra sparta 8-63 mm Piatra sparta mare 63-125 mm b) In functie de natura lor avem: - agregateminerale - agregateorganice c) In functie de provenienta exista: - agregatenaturale (cele de mai sus) - agregateartificiale (obtinute prin tehnologii industriale)

d) In functie de densitatea in gramada in stare afanata si uscata exista: - agregateusoare - g1200 kg/m3 e) In functie de forma granulelor: - agregate poliedrice (de balastiera, de concasare mai ales cele dublu concasate) - agregate lamelare (de balastiera si uneori de concasare) - agregate aciculare (de concasare; nu sunt utilizabile in mortare si betoane de ciment) f) In functie de compozitia granulometrica se pot utiliza doua tipuri de agregate: - cugranulozitate continua (comtin toate clasele de granulozitate sau sorturile - dupa denumirea mai veche) - cugranulozitate discontinua (nu contin toate clasele de granulozitate pana la granula maxima a agregatului folosit) 3 CARACTERISTICI GEOMETRICE Se numeste sortare trecerea agregatelor printr-un set de site (ciururi) standardizate (vezi si EN 9332/98). Se numeste clasa de granulozitate (sau granulara) agregatul care ramane intre doua site consecutive din seria standardizata. Se poate nota cu d/D (d cea mai mica dimensiune a ochiurilor sitei -inferioare; D cea mai mare dimensiune a ochiurilor sitei - superioare). Se numeste subdimensiune materialul care trece prin sita minima si supradimensiune materialul care ramane pe sita maxima dintre cele utilizate pentru descrierea granulozitatii agregatului. Exiata trei posibile combinatii de site (cu ochiuri patrate): seria de baza: 0; 1; 2; 4; 8; 16; 31,5 (32); 63 mm seria de baza + seria 1: 0; 1; 2; 4; 5,6 (5); 8; 11,2 (11); 16; 22,4; 31,5; 45; 56; 63; 90 mm seria de baza + seria 2: 0; 1; 2; 4; 6,3 (6); 8; 10; 12,5 (12); 14; 16; 20; 31,5; 40; 63; 80 mm. Determinarea granulozitptii (claselor de granulozitate d/D) se face conform EN 933-1/97. Granulometria trebuie sa respecte conditiile din tabelul 2 din SR EN 13242/2003. Conform acestui tabel se definesc categoriile de agregate (notate G): GG (agregat grosier), GF(agregat fin) si GA (agregat amestec). In tabelele 3 si 4 din acest normative sunt definite categoriile de tolerante pentru sortarea agregatelor grosiere (cu D/d > 2) GTG, a celor fine GTF si a agregatelor amestec GTA. Forma agregatelor Se studiaza prin indicele de aplatizare (conform EN 933-3/97). Agregatele se trec prin gratare standardizate si rezulta % de treceri. Se utilizeaza mai ales pentru aggregate grosiere. Indicele de aplatizare (intre 20% si >50%) este exprimat conform tabelului 5 din normative si este notat FL 20; FL 35; FL 50; FLDECLARAT sau FLNR(cand nu se solicita).

Se poate solicita si indicele de forma (conform EN 933-4/99). Se exprima conform tabelului 6 din normative si se noteaza SL (SL20, SL40, SL55, SLDECLARAT, SLNR). Procentul de particule sfaramate sau sparte din totalul particulelor rotunjite din agregatele grosiere se determina conform EN 933-5/98. Se noteaza conform tabelului 7 din normative cu litera C si exista urmatoarele categorii: C90/3, C50/10, C50/30, etc. Tabelul 7 SR EN 13242/2003 Fractiunea de masa de particule sfaramate sau zdrobite (%) 90-100 50-100 50-100 Valoarea declarata Nu se solicita Fractiunea de masa de particule total rotunjite (%) 0-3 0-10 0-30 0-50 0-70 Valoarea declarata Nu se solicita Categoria (C) C90/3 C50/10 C50/30 CNR/50 CNR/70 CDECLARAT CNR

Continutul de parti fine pentru agregatul grosier, fin sau mixt (categoria este notata cu f, conform tabelului 8 din normative; de exemplu: f2, f4, fDECLARAT, fNRcand nu se solicita. La cerere se pot studia eventualele efecte negative ale partilor fine (mai ales daca ele reprezinta peste 3% din masa). 4 CARACTERISTICI FIZICE Rezistenta la fragmentare a agregatului grosier se determina prin coeficientul LOS ANGELES (conform EN 1097-2/98). In functie de coeficientii L.A.agregatele se impart in categorii conform cu tabelul 9 din normative. De exemplu: LA20, LA25, LA30, LA35, LA40, LA50, LA60, LADECLARAT, LANR (nu se solicita). Proba LA se realizeaza prin uzura agregatelor intr-un tambur rotitor, in preyenta a 11 bile din otel. Urmeaza cernerea. Rezistenta la fragmentare se poate determina si cu metoda prin impact (un ciocan cade de la o inaltime de 370 mm de 10 ori asupra probei). Urmeaza cernerea. Categoriile in care se impart agregatele conform incercarii prin impact se noteaza SZ. De exemplu: SZ18, SZ22, SZ26, SZ32, SZ35, SZ38, SZDECLARAT, SZNR(cand nu se solicita incercarea). Rezistenta la uzura a agregatului grosier se determina cu aparatul micro-DEVAL, conform EN 1097-1/96. Aparatul consta in 1-4 cilindrii orizontali care se pot roti. In cilindrii se introduc agregatele si o cantitate de bile de otel cu diametrul de 10 mm. (Numarul de rotatii si viteza de rotire sunt standardizate). Urmeaza cernerea probei.Conform tabelului 11 din normative, agregatele se impart dupa coeficientul micro-DEVAL (MDE), in mai multe categorii: MDE 20, MDE 25, MDE 50, MDE DECLARAT si MDE NR (cand nu se solicita). Alte caracteristici fizice care se mai determina sunt: densitatea granulelorsi absorbtia de apa (conform EN 1097-6/200). 5 CARACTERISTICI CHIMICE Caracteristicile chimice care se studiaza pentru agregate sunt (conform EN 1744-1/98): cantitatea de sulfat solubil in acid (categorii notate cu AS),

cantitatea totala de sulf (categoriile fiind notate cu S), determinarea altor constituienti, care altereaza stabilitatea si intarirea betonului, stabilitatea volumului si compozitiei zgurilor de furnal sau de otelarie, componentii solubili in apa, impuritatile. 6 DETERMINARI PRIVIND DURABILITATEA Se executa urmatoarele tipuri de determinari: actiunea radiatiei solare asupra rocilor bazaltice (rezistenta SONNENBRAND, notata SB); EN 13673/01 si EN 1097-2/98, reyistent la inghet-dezghet (standarde EN 1367-1/99 si EN 1367-2/98); categoriile sunt notate cu F, absorbtia de apa (EN 1097-6/2000) ca proba legata si de rezistenta la inghet-dezghet; categoriile sunt notate cu WA. Standardul SR EN 13242/2003 prevede si metodologia de evaluare a conformitatii calitatii agregatelor, controlul productiei de aggregate, notarea si descrierea acestora, marcarea si etichetarea loturilor livrate catre consummator. 7 ALTE STANDARDE PENTRU AGREGATE Avand in vedere diversitatea domeniilor de utilizare aagregatelor s-a considerat necesara si realizarea unor standarde specifice domeniilor respective. Structura generala a acestor normative este asemanatoare cu SR EN 13242-2003. Apar mici diferente, de cele mai multe ori referitoare la valori numerice sau la anumite particularizari. Trebuie mentionate urmatoarele normative: EN 12620/2003 Agregate pentru betoane (este particularizat nisipul la domeniul 0-4 mm, max = 63 mm, filerul este definit de limitele 0-0,125 mm si intre determinari apare si continul de elemente cochiliere), EN 13139/2003 Agregate pentru mortare, EN 13043/2003 Agregate pentru amestecuri bituminoase (mortare si betoane asfaltice), EN 13383-1/2003 Anrocamente, EN 13055/2003 Agregate usoare. In aceste normative mai sunt cerute, de la caz al caz, si incercari ca: determinarea cantitatii de cloruri (la aggregate de origine marina!) sau de CaCO3, determinarea stabilitatii volumice ca diminuarea prin uscare (apropiata de determinarea anterioara a infoierii nisipului),

determinarearezistentelor la fragmentare, uzurp, slefuire sau abraziune datorita pneurilor cu crampoane. 8 AGREGATE MINERALE USOARE Se caracterizeaza prin: densitate in gramada in stare afanata