Agatha ChristieCrima din Orient Expres

PARTEA ÎNTÂIFAPTELE

CAPITOLUL IUN PASAGER DE SEAM C L TOREŞTE CU TAURUS EXPRESĂ Ă Ă

O diminea de iarn , neobişnuit de friguroas pe aceste meleaguriţă ă ă siriene. Ora cinci. De-a lungul peronului g rii Alep, aştepta semnalul deă plecare trenul consemnat cu litere de-o şchioap în ghidul c ilor ferate:ă ă Taurus Expres.

Garnitura era alc tuit dintr-un vagon restaurant cu buc t rie, unulă ă ă ă de dormit şi dou vagoane de curs .ă ă

Pe peron, în dreptul uşii vagonului de dormit, doi b rba i st teau deă ţ ă vorb : un tân r locotenent francez în uniform str lucitoare, şi ună ă ă ă omule , încotoşm nat pân la urechi, din care nu se vedeau decât vârfulţ ă ă roşu al nasului şi musta a r sucit în sus.ţ ă ă

În ciuda gerului n praznic, locotenentul Dubosc îşi f cea cuă ă b rb ie datoria de gazd . Îl înso ise la gar pe distinsul oaspete şiă ăţ ă ţ ă acum se între iţ nea cu el. Fraze amabile, într-o francez aleas , îşi luauă ă zborul de pe buzele sale. Nu, nu ştiuse despre ce era vorba. Auzise numai nişte zvonuri, cu totul obişnuite în astfel de cazuri. Generalul, generalul s u, îşi pierdea pe zi ce trecea r bdarea. Şi, deodat , a picată ă ă acest belgian, venind din Anglia dup cât se pare. A mai trecut oă s pt mân , o s pt mân de înă ă ă ă ă ă cordare ciudat . Apoi s-au întâmplată anumite lucruri: un eminent ofi er s-a sinuţ cis, un altul a demisionat, figurile îngrijorate s-au destins ca prin farmec, iar cele câteva m suriă militare de precau ie au fost anulate. Şi generaţ lul, generalul locotenentului Dubosc, a întinerit parc cu zece ani.ă

Dubosc surprinsese frânturi din convorbirea generalului cu str inul.ă "Ne-ai salvat, mon cher", îi spunea generalul, şi musta a-i mare şi albţ ă tremura de emo ie, "Ai salţ vat onoarea armatei franceze şi ai înl turată v rs riă ă le de sânge. Cum s - i mul umesc c ai acceptat s vii? S viiă ţ ţ ă ă ă atât de departe ...".

La care str inul (pe nume Hercule Poirot), dup ce resă ă pinsese politi-cos aceste laude, spusese: "Nu pot s nu amintesc c şi dumneata mi-aiă ă salvat odat via a". Acum, fusese rândul generalului s fac peă ţ ă ă modestul şi, dup ce mai pomeniser de Fran a, de Belgia, de glorie şiă ă ţ onoare şi alte lucruri asem n toare, se îmbr işaser c lduros şi seă ă ăţ ă ă desp r ir .ă ţ ă

Deşi nu fusese înc pus la curent cu cele întâmplate, locotenentulă Dubosc primise totuşi îns rcinarea s -l conă ă duc pe domnul Poirot laă gar , şi o îndeplinea cu tot zelul şi entuziasmul care-i stau bine unuiă tân r ofi er destinat unei cariere promi toare.ă ţ ţă

— Azi e duminic , spuse locotenentul. Mâine sear ve i fi laă ă ţ Istanbul.

Nu era prima oar c f cea aceast remarc . Toate conă ă ă ă ă versa iile deţ pe peron, în aşteptarea plec rii trenului, suă fer parc de boalaă ă monotoniei şi a repet rilor.ă

— Într-adev r, recunoscu Poirot.ă— B nuiesc c inten iona i s r mâne i acolo câteva zile?ă ă ţ ţ ă ă ţ— Fireşte. N-am mai fost niciodat la Istanbul. Ar fi p cat s nu-lă ă ă

vizitez, m car în treac t... comme ça. Şi pocni din degete sugestiv. Deă ă altfel, nu-s deloc gr bit. Voi r mâne câteva zile ca turist.ă ă

— Sfânta Sofia e minunat , spuse Dubosc, care de altfel n-o v zuseă ă niciodat .ă

O rafal de vânt m tur peronul. Amândoi se zgribulir . Duboscă ă ă ă reuşi s se uite pe furiş la ceas: Cinci f r cinci — înc cinci minute doar!ă ă ă ă

B nuind c cel lalt l-a observat, se avânt din nou în discu ie.ă ă ă ă ţ— Sunt pu ini c l tori pe o vreme ca asta, zise, uitându-se spreţ ă ă

ferestrele vagonului.— Da, aşa e, încuviin Poirot.ţă— S sper m c nu ve i r mâne înz pezit în Taurus!ă ă ă ţ ă ă— S-a mai întâmplat?— Da, dar nu anul acesta.— S sper m atunci, spuse Poirot. Buletinele meteorologice dină ă

Europa anun vreme proast .ţă ă— Foarte, proast . În Balcani a nins mult.ă— Am auzit c şi în Germania.ă— Eh bien! exclam Dubosc, gr bit parc s preînă ă ă ă tâmpine o altă

pauz , mâine sear la şapte şi patruzeci ve i fi la Constantinopol.ă ă ţ— Da, spuse Poirot, şi continu exasperat: am auzit c Sfânta Sofiaă ă

e minunat .ă— Magnific , îmi închipui.ăDeasupra capetelor lor perdeaua de la un geam fu dat de o parteă

şi ap ru chipul unei tinere femei.ăMary Debenham nu prea dormise de când plecase din Bagdad, joia

trecut . Nu dormise cum trebuie nici în treă nul spre Kirkuk, nici la vila din Mosul, şi nici noaptea trecut în tren. Acum, s tul s tot stea treaz înă ă ă ă ă aerul îmbâcsit al compartimentului supraânc lzit, se ridic în picioare şiă ă privi afar .ă

Trebuie s fie Alep. Nimic de v zut, bineîn eles. Nuă ă ţ mai un peron slab luminat şi, din când în când, nişte strig te în arab . Sub fereastra eiă ă doi b rba i vorbeau fran uzeşte. Un ofi er francez şi un b rbat m runt,ă ţ ţ ţ ă ă cu nişte must i enorme. Zâmbi pu in. Nu mai v zuse un b rbat atât deăţ ţ ă ă încotoşm nat. Trebuie s fie foarte frig afar . De asta şi înc lzeau,ă ă ă ă

probabil, atât de tare trenul. Încerc s deschid mai mult fereastra, dară ă ă nu reuşi.

Conductorul se apropie de cei doi b rba i. Trenul va pleca înă ţ curând, le spuse. Domnul ar face mai bine s urce. B rbatul cel scund îşiă ă scoase p l ria. Ce cap ca un ou! În ciuda grijilor care nu-i d deau pace,ă ă ă Mary Debenham zâmbi. Un omule caraghios, genul de om pe care nuţ po i s -l iei niciodat în serios.ţ ă ă

Locotenentul Dubosc debit alocu iunea de adio. O conă ţ cepuse înainte şi o rezervase pentru clipa desp r irii. Suna foarte frumos şiă ţ manierat.

Nel sându-se mai prejos, Poirot îi d du replica cuă ă venit .ă— Urca i în vagon, domnule, i se adres conductorul.ţ ăCu aerul unei ne rmurite p reri de r u, Poirot urc în vagon. Conţă ă ă ă -

ductorul se urc dup el. Poirot îşi agit bra ul. Locotenentul Dubosc îiă ă ă ţ r spunse la salut. Cu o smucitur puternic , trenul se puse încet în mişă ă ă -care.

— În sfârşit, murmur Poirot.ă— Brrr, f cu Dubosc, dându-şi seama cât de frig era într-adev r...ă ă— Voilà, Monsieur, îi spuse conductorul invitându-l cu un gest

teatral s admire frumuse ea compartimentului şi felul în care-i fuseseră ţ ă aranjate lucrurile. Valiza domnului am pus-o aici.

Mâna îi r mase întins spre Poirot, într-un gest dintre cele maiă ă sugestive. Poirot îi vârî în palm o hârtie împă ăturit .ă

— Merci, Monsieur. Conductorul se învior şi începu s umbleă ă aferat, de colo-colo. Tichetul domnului îl am, aş mai vrea şi paşaportul, dac domnul e atât de amabil. Domnul se opreşte la Istanbul, dup câteă ă îmi dau seama?

Poirot încuviin din cap.ţă— Nu sunt prea mul i c l tori, îmi închipui? întreb .ţ ă ă ă— Nu, domnule. Mai am înc doi pasageri, amândoi englezi. Ună

colonel din India şi o tân r doamn din Bagdad. Domnul mai doreşteă ă ă ceva?

Domnul ceru o sticl de Perrier.ăCinci diminea a era o or cam nepotrivit pentru a c l tori cuţ ă ă ă ă

trenul. Mai erau dou ceasuri pân -n zori. V zând c nu e rost de ună ă ă ă somn bun şi sim indu-se mulţ umit c dusese la bun sfârşit o misiuneţ ă delicat , Poirot se ghemui într-un col şi a ipi.ă ţ ţ

Se trezi pe la nou şi jum tate şi o lu înspre vagoă ă ă nul restaurant, dornic de o cafea fierbinte.

În untru se afla numai o singur persoan , evident tân ra doamnă ă ă ă ă de care amintise conductorul. Era o femeie înalt , sub ire, oacheş laă ţ ă fa , de vreo dou zeci şi opt de ani. Se sim ea un fel de cump tareţă ă ţ ă calculat în feă lul cum mânca sau îi cerea chelnerului înc o ceaşc deă ă cafea, ceea ce denota o deplin familiarizare cu oamenii şi c l toriile.ă ă ă Purta o rochie de voiaj de culoare închis , dintr-un material sub ire,ă ţ tocmai potrivit pentru atmosfera în buşitoare din tren.ă

Neavând ceva mai bun de f cut, Hercule Poirot se distra studiind-oă discret.

Era genul de femeie tân r , aprecie el, care ştie s -şi poarteă ă ă perfect de grij oriunde s-ar afla. Era echilibrat şi matur . Nu-iă ă ă displ cea regulariă tatea sever a tr s tuă ă ă rilor şi nici paloarea delicat aă pielii. Îi pl cea şi pă ărul ei negru, lucios, bine piept nat, şi ochii cenuşii,ă reci şi impersonali. Dar, hot rî Poirot în cele din urm , e un pic preaă ă calculat pentru a fi ceea ce numea el "o femeie dr gu ".ă ă ţă

În acel moment îşi f cu apari ia un alt personaj. Un b rbat înalt,ă ţ ă între patruzeci şi cincizeci de ani, cu o fa uscat , smead , şi cu p rulţă ă ă ă pu in alţ bit la tâmple.

"Colonelul din India", îşi spuse Poirot.Noul venit se înclin în fa a femeii.ă ţ— 'Nea a, domnişoar Debenham.ţ ă— Bun diminea a, colonele Arbuthnot.ă ţColonelul puse mâna pe sp tarul scaunului din fa a ei.ă ţ— Ai ceva împotriv ?ă— Nu, bineîn eles. Ia loc.ţ— Ştii, micul dejun nu e întotdeauna o mas prea animat .ă ă— Sper s nu fie aşa. În orice caz, nu m intereseaz .ă ă ăColonelul se aşez .ă— B iete! Glasul îi era foarte autoritar.ăComand ou şi cafea.ă ăOchii îi r maser o clip asupra lui Poirot, apoi trecur mai departe,ă ă ă ă

indiferen i. Poirot, care cunoştea bine spiritul britanic, ştia ce-şi spuseseţ colonelul în sinea lui: "Vreun str in afurisit".ă

Fideli obiceiului insularilor, cei doi englezi nu se ar tar prea vorbă ă ă-re i. Schimbar câteva cuvinte dup care femeia se ridic şi p r si vagoţ ă ă ă ă ă -nul.

În timpul prânzului, cei doi se aşezar la aceeaşi mas şi, ca şi maiă ă înainte, îl ignorar complet pe cei de al treilea pasager. De data aceasta,ă îns , conversa ia lor fu mai animat . Colonelul Arbuthnot povesteaă ţ ă despre Punjab, iar din când în când se întrerupea pentru a o întreba câte ceva despre Bagdad, unde ea, pare-se, fusese guvernant . Tot stândă aşa de vorb , descoperir c au câ iva prieteni comuni, drept careă ă ă ţ devenir pe dat mai pu in scor oşi, mai amicali. Dep nar tot soiul deă ă ţ ţ ă ă amintiri despre un oarecare Tommy şi despre nu mai ştiu care Jerry. Colonelul o întreb dac se întoarce acas , sau dac are de gând s seă ă ă ă ă opreasc la Istanbul.ă

— Nu, merg direct acas .ă— Nu-i oare p cat?ă— Acum doi ani m-am întors tot pe acest drum, şi atunci am stat

trei zile la Istanbul.— Aha, în eleg. Ei bine, îndr znesc s spun c m bucur foarte multţ ă ă ă ă

c merge i direct în ar , pentru c şi eu fac acelaşi lucru.ă ţ ţ ă ăZicând acestea, colonelul se înclin cam stângaci, îmbujorându-seă

la fa .ţă"E sensibil, colonelul nostru", îşi spuse Poirot, pu in amuzat. "Oţ

c lă ătorie cu trenul e la fel de periculoas ca şi una cu vaporul".ăCu o voce calm , domnişoara Debenham îi r spunse c îi pareă ă ă

foarte bine. În atitudinea ei se strecur o und de r ceal .ă ă ă ăColonelul, observ Poirot, o conduse pân în dreptulă ă

compartimentului ei. Peste pu in vreme, în dep rtare ap ru privelişteaţ ă ă ă splendid a masiă vului Taurus. Cei doi st teau pe coridor, unul lângă ă altul, contemplând Por ile Ciliciene. Deodat , domnişoara Debenhamţ ă suspin . Poirot, aflat prin apropiere, o auzi şoptind:ă

— E atât de minunat! Aş vrea... aş vrea...— Ce anume?— Aş vrea s m pot bucura de toate astea!ă ăArbuthnot nu r spunse. Linia col uroas a fe ei sale p ru şi maiă ţ ă ţ ă

sever , şi mai întunecat .ă ă— Dumnezeule, cât aş fi vrut s n-ai nimic de-a face cu toate astea.ă— Taci, te rog, taci.— Oh, e-n regul .ăArunc o privire pu in plictisit spre Poirot. Apoi continu :ă ţ ă ă— Dar nu m pot împ ca cu ideea s te ştiu guveră ă ă nant ... la chereă -

mul unor mame tiranice şi al odraslelor lor plicticoase.Ea râse, parc mai pu in re inut ca de obicei.ă ţ ţ ă— Oh, n-are importan . Imaginea guvernantei batjocorite e un mitţă

perimat. Te asigur c p rin ii sunt cei teă ă ţ roriza i de mine.ţT cur . Se vedea c Arbuthnot era cam ruşinat de ieşirea lui. "Asistă ă ă

la o ciudat şi nostim comedioar ", îşi spuse Poirot, dus pe gânduri. Deă ă ă gândul acesta avea s -şi aminteasc mai târziu.ă ă

Ajunser la Konia în aceeaşi noapte, pe la unsprezece şi jum tate.ă ă Cei doi englezi coborâr din tren s -şi mai dezmor easc picioarele;ă ă ţ ă începur s se plimbe încoace şi-ncolo pe peronul înz pezit.ă ă ă

Poirot se mul umi s urm reasc de la fereastr forfota g rii. Dupţ ă ă ă ă ă ă vreo zece minute ajunse la concluzia c , în fond, o gur de aer proasp tă ă ă n-ar avea ce s -i strice. Aşa c se înfofoli bine, punându-şi câteva haine,ă ă jerseie şi fulare, iar peste pantofi o pereche de galoşi. Astfel echipat, coborî cu aten ie pe peron şi începu s se plimbe. O lu prin spateleţ ă ă trenului.

Dup voci, recunoscu cele dou siluete nedesluşite care st teau înă ă ă umbra vagonului poştal. Auzi întâi vocea lui Arbuthnot:

— Mary...Femeia îl întrerupse.— Nu acum, nu acum. Când totul se va termina, şi va r mâneă

departe, în urma noastr ... atunci...ăDiscret, Poirot se îndep rt . Era surprins. Cu greu reă ă cunoscuse

vocea rece, m surat a domnişoarei Debenham. "Ciudat", îşi spuse.ă ăA doua zi se întreb dac nu cumva cei doi se certaser .ă ă ăÎşi vorbeau foarte pu in. Femeia îi p rea neliniştit . Avea cearc neţ ă ă ă

la ochi.Pe la dou şi jum tate dup -amiaza, trenul se opri. La ferestreă ă ă

ap ruă r capete curioase. Câ iva oameni, îngr mă ţ ă ădi i lâng linia ferat ,ţ ă ă priveau şi ar tau cu mâna spre ceva de sub vagonul restaurant. Poirotă se aplec în afar şi se adres conductorului vagonului de dormit, careă ă ă tocmai trecea în fug prin dreptul ferestrei. Omul îi r spunse, dup careă ă ă Poirot îşi trase capul în untru şi, întorcându-se, fu cât p-aci s-o izbească ă pe Mary Debenham, care st tea exact în spatele lui.ă

— Ce s-a întâmplat? întreb ea, aproape pe ner suflate, înă ă fran uzeşţ te. De ce ne-am oprit?

— Nu-i nimic, domnişoar . S-a aprins ceva sub vaă gonul restaurant. Nimic grav. De altfel, au stins focul şi acum repar stric ciunile. Nu eă ă nici un pericol, v asigur.ă

Ea f cu un gest brusc, de parc ar fi alungat ideea pericolului, caă ă total lipsit de importan .ă ţă

— Da, da, în eleg. Dar timpul?ţ— Ce timp?— P i, vom avea o întârziere.ă— Da, e posibil, recunoscu Poirot.— Dar nu putem întârzia! Trenul trebuie s soseasc la Istanbul laă ă

6.55 şi trebuie s travers m Bosforul ca s prindem Simplon Orientă ă ă Expresul de ora 9. Dac avem o or sau dou întârziere, pierdemă ă ă leg tura.ă

— Se prea poate, admise Poirot.O privi întreb tor. V zu c mâna îi tremura pe peră ă ă vazul ferestrei şi

buzele îi tremurau.— E atât de important pentru dumneavoastr , domniă şoar ? oă

întreb .ă— Da. Da, este. Trebuie... trebuie s prind leg tura.ă ăSpunând acestea, se întoarse şi o lu de-a lungul coridorului spreă

colonelul Arbuthnot.Neliniştea ei, totuşi, se dovedi neîntemeiat . Zece miă nute mai

târziu, trenul se urni din loc. Sosi la Haydapassar doar cu cinci minute întârziere, câştigând pe drum din timpul pierdut.

Apele Bosforului erau agitate, astfel c lui Poirot nu prea-i f cuă ă pl ceă re traversarea. Pe vapor nu-i mai v zu pe tovar şii s i de c l torie.ă ă ă ă ă Ajuns la podul Galata, o lu direct spre hotelul Tokotlian.ă

CAPITOLUL IIHOTELUL TOKOTLIAN

La hotel, Hercule Poirot ceru o camer cu baie. Apoi se îndreptă ă spre biroul de recep ie s se intereseze dac nu-i sosiser scrisori.ţ ă ă ă

G si trei scrisori şi o telegram . La aceasta din urm se uită ă ă ă oarecum surprins. Nu se aşteptase la aşa ceva.

O desf cu calm şi cu grij , ca de obicei. Cuvintele tiă ă p rite seă înl n uă ţ iau distinct, reliefat.

"Evolu ia prezis cazului Kassner luat întors tur neţ ă ă ă aşteptat rogă reveni i urgent".ţ

"Asta mai lipsea", murmur Poirot înciudat. Se uit la ceas.ă ă— Trebuie s plec la noapte, îi spuse portarului. La ce or pleacă ă ă

Simplon Orientul?— La nou , domnule.ă— Po i s -mi iei un bilet la vagonul de dormit?ţ ă— Bineîn eles, domnule. Nu-i nici o greutate. În acest sezon,ţ

trenurile sunt aproape goale. Dori i la clasa întâi, sau la a doua?ţ— La întâi.— Très bien, Monsieur. Pân unde merge i?ă ţ— La Londra.— Bien, Monsieur. V voi lua un bilet pân la Londra şi v voiă ă ă

rezerva o cuşet la vagonul de dormit Istanbul-Calais.ăPoirot se uit din nou la ceas. Era opt f r zece.ă ă ă— Mai am timp s m nânc ceva?ă ă— Bineîn eles, domnule.ţPoirot îl salut cu oă mişcare a capului. Se duse la biroul de recep ieţ

pentru a anun a c renun la camer , dup care, traversând holul, intrţ ă ţă ă ă ă în restaurant.

În timp ce d dea chelnerului comanda, sim i o mân pe um r.ă ţ ă ă— Oh, b trâne, iat o surpriz pl cut , auzi o voce în spatele lui.ă ă ă ă ăCel care rostise cuvintele era un b rbat între dou vârste, scund şiă ă

corpolent, cu p rul tuns perie. Zâmbea încântat.ăPoirot s ri în picioareă— Domnule Bouc.— Domnule Poirot.Bouc era belgian, director la "Compagnie Internationale des

Wagons Lits", şi cunoştin a sa cu Poirot, fosta stea a poli iei belgiene,ţ ţ dura de ani de zile.

— Departe de cas , mon cher, spuse Bouc.ă— O mic afacere în Siria.ă— Aha! Şi când te întorci acas ?ă— La noapte.— Splendid! Şi eu la fel. Mai precis, vom c l tori împreun pân laă ă ă ă

Lausanne, unde am nişte treburi. Bănuiesc c iei Simplon Orientul?ă— Da, tocmai am cerut un loc la vagonul de dormit. De fapt, aş fi

vrut s r mân câteva zile aici, dar am primit o telegram care mă ă ă ă cheam ură gent în Anglia într-o problem important .ă ă

— Aha! Ei, afacerile-s afaceri! Iar dumneata eşti, cum s-ar spune, în vârful piramidei acum, b trâne!ă

— Ei, pu in succes poate c am avut.ţ ă

Poirot încerc s par modest, dar nu prea-i reuşi. Bouc izbucni înă ă ă râs.

— Ne vedem mai târziu, îi spuse el.Aplecat acum deasupra farfuriei, Poirot se str duia s nu-şi moaieă ă

must ile în sup . Ducând la bun sfârşit aceast treab , privi în jur, înăţ ă ă ă aşteptarea felului urm tor.ă

La mese se aflau vreo şase b rba i, dintre care numai doi îi atraseră ţ ă aten ia.ţ

Aceştia st teau împreun la o mas , nu prea departe de el. Cel maiă ă ă tân r, de vreo treizeci de ani, cu o figur agreabil , era f r îndoială ă ă ă ă ă american. Totuşi nu el, ci cel lalt trezi interesul detectivului nostru.ă

Acesta era un om între şaizeci şi şaptezeci de ani. Văzut de la distan , avea aerul binevoitor al unui filantrop: frunte boltit , care seţă ă continua într-un uşor început de chelie, şi gur surâz toare, l sând s seă ă ă ă vad dană tura fals , foarte alb . Totul p rea s - i spun c ai în fa oă ă ă ă ţ ă ă ţă persoan cumsecade. Numai ochii dezmin eau aceast imă ţ ă presie: mici, foarte reci, şi vicleni. Şi nu numai atât. Spunându-i ceva tovar şului s uă ă mai tân r, se uit împrejur, şi atunci privirea i se opri oă ă clip asupra luiă Poirot, suficient pentru ca acesta s remarce o r utate ciudat , oă ă ă încordare neobişnuit în c ut tura lui. Apoi se ridic .ă ă ă ă

— Pl teşte nota, Hector, spuse.ăVocea îi era pu in r guşit . Avea un timbru straniu, melodios, oareţ ă ă -

cum amenin tor.ţăÎntorcându-se în hol pentru a-şi reg si prietenul, Poiă rot îi z ri pe ceiă

doi preg tindu-se s p r seasc hotelul. B rbatul cel tânar supravegheaă ă ă ă ă ă transportarea bagajelor. Dup pu in vreme împinse uşa de sticl de laă ţ ă ă intrare şi spuse:

— Totul e gata, domnule Ratchett.În loc de r spuns, b trânul morm i ceva şi ieşi.ă ă ă— Eh bien, spuse Poirot, ce p rere ai de aceştia doi?ă— Americani, rosti Bouc.— Fireşte c -s americani, dar ce crezi despre ei?ă— Tân rul pare foarte simpatic.ă— Şi cel lalt?ă— S - i spun drept, nu-mi place. Mi-a f cut o impresie proast . Dară ţ ă ă

dumitale?Poirot st tu o clip pe gânduri.ă ă— Când a trecut pe lâng mine, în restaurant, am avut o senza ieă ţ

curioas . Era ca şi cum m-aş fi aflat o clip lâng un animal s lbatic, dară ă ă ă s lbatic, în elegi!ă ţ

— Şi totuşi, arat foarte onorabil.ă— Întocmai! Corpul, adic cuşca, e foarte onorabil, dar printre gratiiă

se observ figura fiarei.ă— Ai mult imagina ie, b trâne, spuse Bouc.ă ţ ă— S-ar putea. Totuşi nu-mi iese din cap c m-am aflat pentru o clipă ă

în preajma r ului.ă

— Vorbeşti de acel respectabil gentleman american?— Da, de acel respectabil gentleman american.— Fie, spuse Bouc binevoitor. S-ar putea. E mult r u pe lumea asta.ăÎn clipa aceea se deschise uşa şi portarul intr şi se îndrept spreă ă

ei. P rea fr mântat şi cam jenat.ă ă— E nemaipomenit, domnule, îi spuse lui Poirot. N-am mai g sit niciă

o cuşet liber la clasa întâi.ă ă— Cum? strig Bouc. În acest sezon? Ah, atunci, f r îndoial , o fiă ă ă ă

un grup de ziarişti sau politicieni...— Nu ştiu, domnule, vorbi portarul, întorcându-se spre el

respectuos, dar aşa stau lucrurile.— Bine, bine, îi spuse Bouc şi i se adres apoi lui Poirot. Fii f ră ă ă

grij , prietene. Aranj m noi ceva. Întotdeauna exist un compartiment,ă ă ă num rul 16, care e liă ber. Conductorul are grij de asta!ă

Zâmbi, apoi se uit la ceas.ă— Hai, e timpul s mergem.ăLa gar , Bouc fu salutat cu mult respect de conductorul în uniformă ă

cafenie al vagonului de dormit.— Bun seara, domnule. Ave i compartimentul nuă ţ m rul 1.ăStrig dup nişte hamali, care înc rcar bagajele domă ă ă ă nilor şi le

purtar de-a lungul vagonului pe care sta scris:ă

ISTANBUL-TRIESTE-CALAIS

— Am auzit c e plin ast -noapte?ă ă— E de necrezut, domnule. Toat lumea şi-a g sit s c l torească ă ă ă ă ă

în noaptea asta.— Oricum, trebuie s -i g sim un loc aici acestui domn. E un prietenă ă

al meu. Po i s -i dai num rul 16.ţ ă ă— E dat, domnule.— Ce? Num rul 16?ăSe uitar unul la altul, cu tâlc. Conductorul zâmbi. Era un b rbată ă

înalt, între dou vârste, cu o figur palid .ă ă ă— Cum v spun, domnule, e absolut plin.ă— Dar ce se întâmpl ? întreb Bouc, înfuriindu-se. E vreo conferină ă ţă

undeva, vreo întrunire?— Nu, domnule, o simpl coinciden . S-a întâmplat c mai mul iă ţă ă ţ

oameni au preferat s c l toreasc în noapă ă ă ă tea asta.Bouc â âi de sup rare.ţ ţ ă— La Belgrad, spuse el, va fi ataşat un vagon de la Atena, ca şi

vagonul Bucureşti-Paris, de altfel. Dar la Belgrad ajungem de-abia mâine sear . Problema e ce faă cem în noaptea asta. Nu e vreo cuşet liber laă ă clasa a doua?

— La clasa a doua este una, domnule...— Bun, atunci...— Dar e în compartimentul unei doamne. Se şi afl o nem oaică ţ ă

acolo, e camerist .ă— Oh, asta-i penibil! exclam Bouc.ă— Nu te nec ji, prietene, spuse Poirot. O s c l toresc într-un comă ă ă ă -

partiment obişnuit.— Nici nu m gândesc. Şi, întorcându-se iar spre conductor: A sosită

toat lumea?ă— E drept, unul din pasageri n-a sosit înc .ăConductorul vorbea încet, ezitând.— Vorbeşte, omule!— Cuşeta num rul 7, la clasa a doua. Domnul n-a venit înc şi e noă ă -

u f r patru minute.ă ă ă— Cine e?Conductorul îşi consult lista.ă— Un englez. A. M. Harris.— Un nume norocos, spuse Poirot. Am eu semnele mele: domnul

Harris nu va veni.— Pune bagajul domnului la num rul 7, zise Bouc. Dac acestă ă

Harris soseşte între timp, o s -i spunem c e prea târziu, că ă ă un loc nu poate fi re inut atâta vreme, în fine, aranj m noi într-un fel. Ce, o s -miţ ă ă fac acum griji pentru un oarecare domn Harris?

— Cum doreşte domnul, spuse conductorul, şi f cu semn hamaluluiă lui Poirot încotro s-o ia.

Apoi se d du deoparte, ca s -l lase pe Poirot s urce în tren.ă ă ă— Tocmai la cap t, domnule, strig el. Ultimul compartiment.ă ăPoirot parcurse culoarul cu destul greutate, întrucât majoritateaă

căl torilor ieşiser din compartimentele lor. Scuzele sale politicoaseă ă sunau cu regularitatea unui ceasornic. În sfârşit, ajunse la compartimentul indicat. În ună tru, aranjând valizele — tân rul americană de la hotel...

Acesta se încrunt când îl v zu pe Poirot intrând.ă ă— Scuza i-m , îi spuse, cred c-a i greşit. Relu apoi, cu un efortţ ă ţ ă

considerabil, în francez : Je crois que vous avez une erreur.ăPoirot îi r spunse în englezeşte:ă— Sunte i domnul Harris?ţ— Nu, numele meu este MacQueen. Eu...În acel moment, peste um rul lui Poirot, r sun voceaă ă ă

conductorului. O voce gâfâit , cu un ton implorator.ă— Nu mai e nici un alt pat liber, Monsieur. Domnul a fost nevoit să

vin aici.ăÎn timp ce vorbea, închise fereastra de pe coridor şi începu să

instaleze bagajele lui Poirot.Amuzat, Poirot remarc tonul de scuz din vocea conă ă ductorului. I se

promisese, f r doar şi poate, un bacşiş bun dac reuşea s p strezeă ă ă ă ă compartimentul numai pentru cel lalt pasager. Totuşi, chiar şi cel maiă generos bacşiş îşi pierde efectul în fa a dispozi iilor unui director al comţ ţ -paniei.

Dup ce puse geamantanele în portbagaj, conductorul ieşi.ă— Gata, domnule. Totul e în regul . Patul dumneavoastr e cel deă ă

deasupra, num rul 7. Plec m peste un minut.ă ăPoirot intr în compartiment.ă— Un fenomen rar, observ el, bine dispus. Conductorul unui vagonă

de dormit care s - i instaleze bagajele. Nemaipomenit!ă ţCel lalt zâmbi. Se vedea c -i trecuse sup rarea — probabil seă ă ă

hot râă se s ia lucrurile filozofic.ă— Trenul e ticsit, spuse el.Se auzi şuieratul locomotivei, prelungit, melancolic. Ieşir amândoiă

pe culoar.Afar o voce striga:ă— Pofti i în vagoane!ţ— Am pornit, zise MacQueen.Dar nu porniser . Şuieratul se auzi din nou.ă— Vreau s spun, domnule, începu tân rul deodat , c dac dori iă ă ă ă ă ţ

mai degrab patul de jos, cum s spun, dac v vine mai uşor, v stau laă ă ă ă ă dispozi ie.ţ

Un b iat simpatic.ă— Nu, nu, se împotrivi Poirot, n-aş vrea s v lipsesc de...ă ă— Dar deloc...— Sunte i prea amabil...ţRefuzuri politicoase de ambele p r i.ă ţ— Numai pentru o noapte, explic Poirot. La Belgrad...ă— Aha, în eleg. La Belgrad coborâ i...ţ ţ— Nu tocmai. Şti i...ţTrenul se smuci brusc. Amândoi se repezir la fereasă tr , privind înă -

spre peronul lung, luminat, care aluneca încet înapoi.Orient Expresul pornise în c l toria sa de trei zile prin Europa.ă ă

CAPITOLUL IIIPOIROT REFUZ UN CAZĂ

A doua zi, Poirot îşi f cu apari ia destul de târziu în vagonul restauă ţ -rant. Se sculase devreme, dejunase singur şi-şi petrecuse restul dimine ii frunz rind însemn rile despre cazul care-l rechema la Londra.ţ ă ă În tot acest r stimp nu-l prea v zuse pe tân rul s u vecin. Bouc îl salută ă ă ă ă de la masa la care st tea şi-l pofti s ia loc lâng el. Poirot se aşez şi nuă ă ă ă avu decât de profitat de avantajele unei mese servite printre primele, ca şi de aperitivele cele mai alese. Mâncarea, de asemenea, era neobişnuit de bun .ă

De-abia când ajunse la delicioasa brânz cu smântân , Bouc se înă ă -drept din şale şi-şi permise s atace şi alte domenii decât celeă ă gastronomice. Era în acel moment sfânt de dup un prânz bun, când totă omul devine filozof.

— Ah! oft el. Dac aş fi avut pana unui Balzac! Ce-aş mai descrieă ă aceast scen .ă ă

F cu un gest larg cu mâna.ă— Da, e o idee, rosti Poirot.— Va s zic , eşti de aceeaşi p rere? Cred c ar fi ceva inedit, nu-iă ă ă ă

aşa? Şi totuşi, parc nu-i aievea, prieă tene. Împrejurul nostru sunt oameni din toate clasele, de toate na ionalit ile şi vârstele. Timp de trei zile,ţ ăţ aceşti oameni, str ini unii de al ii, vor sta împreun . Vor dormi şi voră ţ ă mânca sub acelaşi acoperiş. Iar la cap tul acestor trei zile, se voră împr ştia care încoă tro, fiecare la treaba lui, f r s se mai revad ,ă ă ă ă poate, niciodat .ă

— Şi totuşi, spuse Poirot, s presupunem c se întâmpl un acciă ă ă -dent...

— Ah, nu, prietene...— În eleg c din punctul dumitale de vedere ar fi reţ ă gretabil. Dar

hai, totuşi, pentru o clip , s facem aceast presupunere. Atunci,ă ă ă probabil, to i cei de fa ar fi lega i unul de altul... cu trup şi suflet.ţ ţă ţ

— Ce zici de pu in vin? zise Bouc, gr bindu-se s toarne în pahare.ţ ă ă Eşti morbid, mon cher. Poate din cauza digestiei.

— E adev rat, recunoscu Poirot, mâncarea oriental nu-i tocmai poă ă -trivit pentru stomacul meu.ă

Sorbi din vin. Apoi, l sându-se pe spate, cuprinse cu privirea întregă vagonul. Avea în fa a lui treisprezece oaţ meni care, dup cum observaseă Bouc, apar ineau tuturor claselor şi na ionalit ilor. Începu s -i studieze.ţ ţ ăţ ă

La masa din fa st teau trei b rba i. Poirot îşi spuse c , v zându-iţă ă ă ţ ă ă singuri, chelnerii, cu flerul lor infailibil, îi aşezaser la aceeaşi mas . Unulă ă din ei, un italian solid, negricios, se scobea în din i, satisf cut. În fa a luiţ ă ţ st tea un englez usc iv, îngrijit îmbr cat, cu acea figur lipsit deă ăţ ă ă ă expresie, dezaprobatoare a valetului de meserie. La dreapta englezului, un american vânjos, într-un costum ipţ ător — vreun comis-voiajor.

— Ai dat lovitura, spunea acesta cu o voce puternic , nazal .ă ăItalianul scoase scobitoarea din gur şi gesticul larg.ă ă— P i sigur. Asta ziceam şi eu mereu.ăEnglezul se uit pe fereastr şi tuşi. Poirot îşi mut privirea în altă ă ă ă

parte.L-a o m su st tea, foarte eap n , una dintre cele mai urâteă ţă ă ţ ă ă

b trâă ne pe care le v zuse vreodat . O urâ enie disă ă ţ tins , mai curândă fascinant decât resping toare. St tea foarte dreapt . În jurul gâtuluiă ă ă ă purta un colier de perle foarte mari care, oricât de ciudat ar p rea, erauă veritabile. Mâinile îi erau acoperite cu inele. Pe umeri îi atârna un mantou de blan . O toc neagr îi acoperea creştetul caă ă ă pului, reliefând, prin contrast, fa a galben , ca de broasc .ţ ă ă

Tocmai îi vorbea chelnerului, cu o voce limpede, politicoas , dar exă -trem de autoritar .ă

— Fii aşa de bun şi du în compartimentul meu o sticl de ap mineă ă -ral şi un pahar mare cu suc de portocale. Ai grij ca la masa de seară ă ă

s am pui g tit f r sos şi peşte fiert.ă ă ă ăChelnerul îi d du, respectuos, asigur rile cuvenite.ă ăB trâna îi mul umi discret din cap şi se ridic . Se uit o clip la Poiă ţ ă ă ă -

rot, apoi trecu mai departe, cu o nep sare tipic aristocratic .ă ă— E prin esa Dragomiroff, îi şopti Bouc. Rusoaic . B rbatul ei aţ ă ă

f cut avere înainte de revolu ie şi a invesă ţ tit-o în str in tate. E foarteă ă bogat . O cosmopolit .ă ă

Poirot încuviin din cap. De altfel, auzise de prin esa Dragomiroff.ţă ţ— E o personalitate, continu Bouc. Urât foc, dar impune. Eşti deă ă

acord?Poirot era de acord.La o alt mas din cele mari, Mary Debenham se afla în compania aă ă

dou femei. Una din ele, de vârst mijlocie, înalt , purta o bluz înă ă ă ă carouri şi fust de stof . P rul deă ă ă colorat era strâns într-un coc imens, aranjat f r gust; avea ochelari şi o fa lung şi blajin , ca de oaie. Asă ă ţă ă ă -culta cu aten ie ce spunea a treia femeie, o b trân vânţ ă ă joas , cu oă figur simpatic , care vorbea limpede, monoă ă ton, f r s dea nici cel maiă ă ă mic semn c s-ar gândi s resă ă pire sau s termine ce avea de spus.ă

— ...Şi cum spunea fiic -mea, de-aia — zice — nu po i s apliciă ţ ă metodele americane în ara asta. Şi e şi norţ mal ca oamenii de pe-aici să fie indolen i — zicea ea. Doar nu-i zoreşte nimeni. Dar oricum, a i fiţ ţ mirate s afla i ce se face la colegiul nostru. Au pus mâna pe nişteă ţ profesori minuna i. Cred c nimic nu valoreaz mai mult decât educa ia.ţ ă ă ţ Trebuie s apliă c m idealurile noastre ocă cidentale şi s -i înv m pe ceiă ăţă din Orient s le adopte. Fiic -mea mai zicea c ...ă ă ă

Trenul intr într-un tunel. Vocea, calm , monoton , se auzi mai înă ă ă ă-buşit.

La masa urm toare, de fapt o m su , colonelul Arbuthnot st teaă ă ţă ă singur. Privea fix în creştetul domnişoarei Debenham. Nu mai st teauă împreun , deşi ar fi putut foarte uşor s-o fac . De ce?ă ă

Probabil, se gândi Poirot, Mary Debenham o fi avut ceva împotriv .ă O guvernant ştie s fie prudent . Apaă ă ă ren ele conteaz . O femeie careţ ă trebuie s -şi câştige exisă ten a trebuie s fie discret .ţ ă ă

Privirea îi alunec spre cealalt parte a vagonului. În col ul cel maiă ă ţ îndep rtat, lâng perete, şedea o femeie trecut de prima tinere e,ă ă ă ţ îmbr cat în negru. Avea o fa lat , lipsit de expresie. Nem oaic sauă ă ţă ă ă ţ ă scandinav , opin Poirot. Probabil camerist .ă ă ă

Mai departe, o pereche prins într o discu ie animat . B rbatulă ţ ă ă purta haine englezeşti dintr-o stof uşoar , dar se vedea bine c nu eraă ă ă englez. Deşi Poirot nu-i z rea deă cât ceafa, forma capului şi linia umerilor îl tr dau. Un b rbat bine f cut. Îşi întoarse brusc capul, astfel c Poirotă ă ă ă putu s -l vad din profil. Într-adev r, un b rbat foarte frumos, de vreoă ă ă ă treizeci de ani, cu o musta mare, înţă grijit .ă

Femeia din fa a lui era foarte tân r , o fetişcan aproaţ ă ă ă pe — dacă avea dou zeci de, ani. Purta un taior negru, strâns pe corp, o bluz albă ă ă de satin, iar p rul îi era aduă nat într-un coc mic, dup ultima mod . Aveaă ă

o figur fruă moas , stranie, cu pielea foarte alb , ochii mari, c prui, iară ă ă p rul, negru ca t ciunele; mâinile îi erau îngrijite, iar unghiile date cu lacă ă roşu. Pe unul din degete purta un inel cu un smarald mare montat în platin . În clipa aceea fuma dintr-un port igaret lung. Se v dea oă ţ ă oarecare cochet rie în vocea şi în privirea ei.ă

— E dr gu ... şi cochet , murmur Poirot. So şi so ie, nu-i aşa?ă ţă ă ă ţ ţBouc d du din cap.ă— Ambasada ungar , cred, spuse el. O pereche reuşit .ă ăŞi, în sfârşit, ultimii doi meseni — vecinul de compartiment al lui

Poirot, MacQueen, şi patronul lui, domnul Ratchett. Acesta din urmă st tea cu fa a spre Poirot, şi pentru a doua oar Poirot remarc expresiaă ţ ă ă respingătoare şi falsa bun voin din ochii-i mici, întuneca i şi cruzi.ă ţă ţ

Bouc observ , f r îndoial , o schimbare pe chipul prietenului s u.ă ă ă ă ă— Te ui i la animalul t u s lbatic? îl întreb el.ţ ă ă ăPoirot d du din cap.ăChelnerul servi cafeaua. Bouc, care terminase masa mai devreme,

se ridic în picioare.ă— M duc în compartimentul meu, spuse. Când termini, vino s maiă ă

st m de vorb .ă ă— Cu pl cere.ăPoirot sorbi din cafea şi mai ceru chelnerului un lichior. Acesta toc-

mai trecea de la o mas la alta, pentru a încasa notele de plat . Se auziă ă din nou glasul strident, pi ig iat al b trânei americane:ţ ă ă

— Fiic -mea zicea: ia o cartel cu bonuri de mas , şi nu mai ai niciă ă ă un fel de b taie de cap. Acum nu mai e aşa. Se pare c ştia oprescă ă ă zece la sut remiz . Şi mai e şi apa asta mineral , care are un gustă ă ă ciudat. Şi ce m sură prinde e c n-au nici Evian şi nici Vichy.ă

— Cum s spun... sunt nevoi i s serveasc ap local , îi explică ţ ă ă ă ă ă vecina ei cu chip de oaie.

— Oricum, mi se pare ciudat. Privi cu dispre , la grţ ămada de m rună -iş de pe masa din fa a ei: Uit -te la chestiile astea pe care mi le-a dat,ţ ţ ă

dinari, sau mai ştiu eu ce. Un adev rat gunoi. Vorba fiicei mele...ăMary Debenham se ridic şi, salutându-şi comesenele, se îndreptă ă

spre uş . Colonelul Arbuthnot porni în urma ei. Adunându-şi m run işulă ă ţ atât de dispre uit, b trâna american se ridic şi ea, urmat de femeiaţ ă ă ă ă cu chip de oaie. Perechea de unguri plecase. În vagon mai r m seseră ă ă doar Poirot, Ratchett şi MacQueen.

Ratchett îi spuse ceva lui MacQueen, dup care acesta se scul deă ă la mas şi p r si vagonul. Apoi Ratchett se ridic şi el, dar în loc s -lă ă ă ă ă urmeze pe MacQueen, se aşez pe neaşteptate pe scaunul din fa a luiă ţ Poirot.

— Ave i cumva un foc? întreb el. Vocea îi era melodioas , pu inţ ă ă ţ nazal . Numele meu e Ratchett.ă

Poirot înclin uşor capul. B g mâna în buzunar, de unde scoase oă ă ă cutie de chibrituri pe care i-o întinse celuilalt. Ratchett o lu dar nuă aprinse nici un chibrit.

— Cred c am pl cerea s vorbesc cu domnul Hercule Poirot, nu-iă ă ă aşa?

Poirot d du din nou din cap.ă— A i fost corect informat, domnule.ţDetectivul sim i a intit asupra lui privirea aceea ciudat ,ţ ţ ă ă

sfredelitoare, care-l iscodea şi-l cânt rea meticulos.ă— Aşa cum se obişnuieşte la noi, continu americanul, o s mergă ă

direct la int . Domnule Poirot, aş vrea s v angajez.ţ ă ă ăPoirot se încrunt .ă— Clientela mea, domnule, este limitat în ziua de azi. M ocup deă ă

foarte pu ine cazuri.ţ— Dar, fireşte, în eleg perfect. Propunerea mea îns , domnuleţ ă

Poirot, înseamn o groaz de bani. Şi repet cu vocea lui melodioas ,ă ă ă ă convingătoare: O groaz de bani.ă

Poirot t cu câteva clipe, apoi spuse:ă— În ce const propunerea dumneavoastr , domnule... Ratchett?ă ă— Domnule Poirot, sunt un om bogat, foarte bogat. Iar oamenii în

situa ia mea au duşmani. Ei bine, am un duşman.ţ— Numai unul?— Ce vre i s spune i? se r sti Ratchett.ţ ă ţ ă— Domnule, ştiu din experien c atunci când un om ca dumneaţă ă -

voastr are, cum a i spus, duşmani, asta înă ţ seamn c are mai mul i, nuă ă ţ unul.

Ratchett se mai linişti în urma acestui r spuns. Spuse gr bit:ă ă— Da, în eleg. Un duşman sau mai mul i — nu conţ ţ teaz . Ceea ceă

conteaz e securitatea mea.ă— Securitatea?— Am fost amenin at cu moartea, domnule Poirot. Acum îmi portţ

singur de grij . Şi scoase, o clip , din buzunarul hainei un mic pistolă ă automat. Apoi urm cu o voce dur : Nu cred c sunt genul de om careă ă ă poate fi luat prin surprindere. Dar dac m gândesc mai bine, nu strică ă ă s m asiă ă gur de dou ori. Cred c a i fi omul potrivit pentru banii mei,ă ă ţ domnule Poirot. Şi nu uita i, e vorba de o groaz de bani.ţ ă

Poirot îl cercet gânditor câteva clipe. Figura îi era absolut impeneă -trabil .ă

— Regret, domnule, rosti în cele din urm , dar nu pot accepta.ăCel lalt îl scrut atent.ă ă— Cât? întreb .ăPoirot cl tin din cap.ă ă— Nu m-a i în eles, domnule. Am avut mult noroc în profesiuneaţ ţ

mea. Am destui bani pentru a-mi satisface atât necesit ile cât şiăţ capriciile. Acum m ocup doar de cazuri care... m intereseaz .ă ă ă

— Juca i tare, spuse Ratchett. Dou zeci de mii de doţ ă lari v spun ceă -va?

— Nu.— Mai mult nu dau. Ştiu cât îmi valoreaz pielea.ă

— Şi eu, domnule Ratchett.— Ce v deranjeaz în propunerea mea?ă ăPoirot se ridic în picioare.ă— Dac -mi ve i scuza franche ea, v voi spune. Nu-mi place mutraă ţ ţ ă

dumneavoastr , domnule Ratchett.ăŞi zicând acestea, p r si vagonul.ă ă

CAPITOLUL IVUN STRIG T ÎN NOAPTEĂ

Chiar în aceeaşi sear , la nou f r un sfert, Simplon Orientă ă ă ă Expresul sosi la Belgrad. Cum plecarea era prev zut abia pentru nouă ă ă şi un sfert, Poirot se hot rî s coboare pe peron. Totuşi, nu z bovi preaă ă ă mult. Se l saă se un frig p trunz tor şi, deşi peronul era acoperit, vântulă ă ridica vârtejuri de z pad . Se îndrept spre vagon. Conă ă ă ductorul, care trop ia pe peron şiă -şi agita bra ele ca s se mai înc lzeasc , v zându-l,ţ ă ă ă ă îi spuse:

— Bagajele domnului au fost duse în compartimentul num rul 1, înă compartimentul domnului Bouc.

— Şi domnul Bouc unde s-a dus?— În vagonul de la Atena, care tocmai a fost ataşat.Poirot plec s -şi caute prietenul. Bouc nici nu vru s asculteă ă ă

protestele sale.— Nu face nimic. E mai bine aşa. Dumneata mergi în Anglia, şi e

mai bine s stai în vagonul care te duce direct pân la Calais. Eu mă ă ă simt foarte bine aici. Vagonul e liniştit. În afar de mine, mai e doar ună doctor grec. Ah, ce noapte! Localnicii zic c de ani de zile n-a mai c zută ă atâta z pad . S sper m c nu ne vom înz pezi. Nu prea mi-ar place,ă ă ă ă ă ă drept s - i spun.ă ţ

La nou şi un sfert precis, trenul p r si gara. Curând dup aceeaă ă ă ă Poirot se ridic , îi ur noapte bun prietenuă ă ă lui s u şi se îndrept spreă ă vagonul lui, aflat în fa , lâng vagonul restaurant.ţă ă

Cum erau în a doua zi de c l torie, reticen ele disp ruser .ă ă ţ ă ăColonelul Arbuthnot st tea în uşa compartimentului s u şi discutaă ă

cu MacQueen. V zându-l pe Poirot, MacQueen se întrerupse brusc. P ruă ă foarte surprins.

— Oh, exclam el, credeam c ne-a i p r sit. Spunea i c o să ă ţ ă ă ţ ă ă coborâ i la Belgrad.ţ

— M-a i în eles greşit, zise Poirot, zâmbind. Am încercat s v explicţ ţ ă ă tocmai când plecam din Istanbul.

— Dar bagajul dumneavoastr ... s-a topit.ă— A fost dus într-un alt compartiment, asta-i tot.— Aha, în eleg.ţŞi îşi relu conversa ia cu Arbuthnot, în timp ce Poirot trecu mai deă ţ -

parte. La numai dou compartimente de al s u, o z ri pe b trânaă ă ă ă

american , doamna Hubbard, stând de vorb cu femeia cu fa a de oaie,ă ă ţ care se dovedi a fi suedez . Doamna Hubbard tocmai îi d dea nişteă ă reviste.

— Ia, draga mea, spuse ea. Eu am o sumedenie de lucruri de citit. E îngrozitor cu frigul sta, nu-i aşa?ă

R spunse prietenos la salutul lui Poirot.ă— Sunte i foarte amabil , îi spuse suedeza.ţ ă— Ba deloc. Sper c o s dorm bine şi c diminea n-o s te maiă ă ă ţă ă

doar capul.ă— Cred c de frig. O s -mi fac o ceaşc de ceai.ă ă ă— Ai aspirin ? Eşti sigur ? Eu am cât vrei. Bine, noapte bun ,ă ă ă ă

draga mea.Se întoarse spre Poirot, p rând s aib chef de vorb .ă ă ă ă— Biata de ea, e suedez . Dup cât îmi dau seama, e un fel deă ă

misionar ... o educatoare. Foarte cumsecade, doar c nu prea vorbeşteă ă englezeşte. S-a ar tat foarte interesat de ce i-am povestit despre fiic -ă ă ămea.

Poirot ştia şi el tot ce se putea şti despre fiica doamnei Hubbard. Ca de altfel to i cei din tren care în eleţ ţ geau englezeşte! Aflaser c ea şi cuă ă so ul ei f ceau parte din corpul didactic al unui mare colegiu americanţ ă din Smirna şi c aceasta era prima c l torie a doamnei Hubă ă ă bard în Orient; şi mai aflaser ce gândea doamna Hubă bard despre turci, despre lenea lor şi despre felul cum îşi între ineau drumurile.ţ

Uşa celuilalt compartiment se deschise, şi valetul cel slab şi palid ieşi pe coridor. Poirot reuşi s arunce o priă vire în untru. Îl z ri peă ă Ratchett întins în pat. Acesta, la rândul lui, îl z ri şi el, şi fa a i seă ţ schimonosi de furie. Apoi uşa se închise.

Doamna Hubbard îl trase pe Poirot deoparte.— Ştii, mi-e groaznic de fric de omul sta. Oh, nu, nu de valet... deă ă

cel lalt... st pânul lui. St pân, într-adev r! E ceva în neregul cu acestă ă ă ă ă om. Ştii, fiic -mea zicea întotă deauna c am intui ie. Când mami are oă ţ presim ire, apoi chiar aşa se întâmpl , zice fiic -mea. Şi am o presim ireţ ă ă ţ cu omul sta. Compartimentul lui e lâng al meu, şi asta nu-mi place.ă ă Astă-noapte am pus şi lan ul la uşa de acces dintre compartimente. Mi s-ţa părut c l-am auzit încercând clan a. Ştii, nu m-aş mira deloc dac aşă ţ ă afla c , de fapt, e un criminal... unul din acei tâlhari de trenuri despreă care tot scriu ziarele. Oi fi eu caraghioas , dar asta e. Tare mi-e fric deă ă el! Fiică-mea spunea c o s am o c l torie pl cut , dar simt c n-o să ă ă ă ă ă ă ă fie chiar aşa. Poate-i absurd, dar am impresia c se poate întâmplaă orice. Orice. Şi nu în eleg cum poate b iatul la simpatic s -i fieţ ă ă ă secretar.

Colonelul Arbuthnot şi MacQueen tocmai veneau înspre ei. — Intra i în compartimentul meu, îi spunea MacQueen. Patul înc n-ţ ă

a fost f cut pentru noapte. În ce priveşte poă litica voastr în India, aşă vrea s m l muresc asupra...ă ă ă

Cei doi trecur mai departe, spre compartimentul lui MacQueen.ă

Doamna Hubbard îi ur noapte bun lui Poirot.ă ă— Cred c-o s m bag direct în pat şi o s citesc, spuse ea. Noapteă ă ă

bun .ă— Noapte bun , doamn .ă ăPoirot intr în compartimentul lui, lipit de al lui Ratchett. Seă

dezbr c şi se b g în pat, citi vreo jum tate de or , apoi stinse lumina.ă ă ă ă ă ăCâteva ore mai târziu, se trezi brusc. Ştia ce-l trezise — un geam tă

ascu it, aproape un strig t, undeva, foarte aproape. În aceeaşi clip seţ ă ă auzi ârâitul strident a unei sonerii.ţ

Poirot s ri în sus şi aprinse lumina. Sim i c trenul era oprit.ă ţ ă Probabil o sta ie, îşi spuse.ţ

Strig tul îl înfiorase. Îşi aminti c în compartimentul de al turi seă ă ă afla Ratchett. Coborî din pat şi deschise uşa, chiar în momentul în care conductorul, venit în grab , bă ătea la uşa lui Ratchett. Poirot inu uşaţ întredeschis şi urm ri ce se întâmpl . Conductorul b tu a doua oar . Seă ă ă ă ă auzi o sonerie, apoi se aprinse o lumin cu câteva uşi mai departe.ă Conductorul privi peste um r.ă

În aceeaşi clip se auzi o voce din compartimentul ală ăturat:— Ce n'est rien. Je me suis trompé.— Bien, Monsieur.Conductorul se gr bi s bat la cealalt uş , unde fuă ă ă ă ă sese chemat.Poirot se b g din nou în pat, liniştit acum, şi stinse lumina. Era eă ă -

xact unu f r dou zeci şi trei de minute.ă ă ă

CAPITOLUL VCRIMA

Nu reuşi s adoarm de îndat . Poate pentru c trenul st tea peă ă ă ă ă loc. Era ciudat de liniştit pentru o gar . Dimpoă triv , zgomotele din trenă p reau neobişnuit de puternice. Îl auzi pe Ratchett mişcându-se, apoi ună plesc it de parc s-ar fi r sturnat lavoarul cu ap , robinetul curgând,ă ă ă ă lip it de paşi şi din nou un plesc it. Pe coridor, r sunar nişte paşi,ă ă ă ă târşâi i, ai cuiva cu papuci de cas în picioare.ţ ă

Hercule Poirot st tea întins, cu mâinile sub cap, cu ochii a inti i înă ţ ţ tavan. De ce o fi gara asta atât de liniştit ? Îşi sim i gâtul uscat. Uitaseă ţ s cear sticla cu ap mineral . Privi din nou la ceas. Trecuse de unu şiă ă ă ă un sfert. S sune dup conductor şl s -i cear nişte ap miă ă ă ă ă neral ?ă Întinse degetul spre sonerie, când auzi deodat un zbârnâit. Îşi traseă degetul înapoi. Evident, nu putea nici omul sta s r spund la toateă ă ă ă apelurile.

Zbrr... Zbrrr... Zbrrr...Zbârnâitul soneriei nu mai contenea. Dar unde o fi conductorul? Cel

care chema îşi pierduse r bdarea.ăZbrrr...În orice caz, îşi înfipsese bine degetul în buton. În sfârşit, se auziră

paşi gr bi i. Conductorul. B tu la o uş , nu prea departe de Poirot. Apoiă ţ ă ă se auzir voci — cea a conductorului, politicoas , cerându-şi scuze, şi aă ă unei femei, vehement , guraliv . Doamna Hubbard!ă ă

Poirot zâmbi.Cearta — dac se putea vorbi de aşa ceva, c ci doamna Hubbardă ă

cu debitu-i neîntrerupt îl copleşise pe bietul om, care abia mai putea strecura câteva cuvinte — mai dur o vreme. În cele din urm , se p reaă ă ă c lucrurile se mai liniştiser . Poirot auzi clar de ast dat : "Noapteă ă ă ă bun , doamn ", şi o uş închizându-se.ă ă ă

Apoi ap s şi el pe buton. Conductorul sosi de îndat . Era asudat şiă ă ă neliniştit.

— Ap mineral , te rog.ă ă— Bien, Monsieur.Probabil c o lic rire din ochii lui Poirot îl îmboldi s se descarce.ă ă ă— Doamna american ...ă— Ei, ce-i cu ea?Omul îşi şterse fruntea— Închipui i-v ce mi-a f cut! O ine una şi bun c e un b rbat înţ ă ă ţ ă ă ă

compartimentul ei! Spune i şi dumneaţ voastr , domnule. Într-un spa iuă ţ atât de mic. (Şi ar t cu mâna cât.) Unde s se ascund ? Am încercată ă ă ă s -i explic, s -i ar t c e imposibil. Nimic. Nu se las deloc. C s-a trezită ă ă ă ă ă deodat şi a sim it c e un b rbat în untru. Atunci, cum se face, amă ţ ă ă ă întrebat-o eu, c a ieşit afar şi a l sat uşa z vorât dup el? Dar ea nuă ă ă ă ă ă vrea s ştie de nimic. Parc n-am avea şi alte griji pe cap. Z pada asta...ă ă ă

— Ce-i cu z pada?ă— Domnul n-a observat? Trenul s-a oprit. Suntem înz pezi i.ă ţ

Dumnezeu ştie cât o s st m aici. Îmi amintesc c o dat am stată ă ă ă înz pezi i vreo şapte zile.ă ţ

— Unde suntem?— Între Vincovici şi Brod.— Oh, f cu Poirot nec jit.ă ăConductorul plec şi se reîntoarse cu apa mineral .ă ă— Noapte bun , domnule.ăPoirot b u un pahar şi se culc la loc.ă ăTocmai a ipise, când ceva îl trezi din nou. De ast dat era unţ ă ă

zgomot surd. Ceva greu care se lovise de uş . Se riă dic în picioare,ă deschise uşa şi privi afar . Nimic. Doar pe coridor, în dreapta, observ oă ă femeie, într-un chimono roşu, îndep rtându-se gr bit . La cel lalt cap tă ă ă ă ă îl z ri pe conducă tor, aşezat pe sc unelul s u. Scria ceva pe nişte foi mariă ă de hârtie. Era o linişte des vârşit .ă ă

"Hot rât lucru, suf r de nervi", îşi spuse Poirot şi se vârî sub pled.ă ăDe ast dat dormi pân diminea .ă ă ă ţăCând se trezi, trenul era tot nemişcat. D du la o parte perdeaua şiă

privi afar . N me i mari de z pad peste tot.ă ă ţ ă ăLu ceasul de pe noptier : era trecut de nou .ă ă ăLa zece f r un sfert, pus la punct şi spilcuit ca întotdeauna, îşi f cuă ă ă

apari ia în vagonul restaurant. Din toate p r ile se auzeau v ic reli şiţ ă ţ ă ă oftaturi.

Orice barier între pasageri disp ruse. Erau to i trup şi suflet în fa aă ă ţ ţ nenorocirii comune. Lament rile doamnei Hubbard le acopereau pe aleă celorlal i.ţ

— Fiic -mea zicea c o s fie cea mai pl cut c l torie din lume.ă ă ă ă ă ă ă Nici nu te aşezi bine, c ai şi ajuns la Paris. Şi-acum, uite, putem s st mă ă ă aici nu ştiu câte zile. Iar vaporul meu pleac poimâine. Cum o s -l maiă ă prind acum? Nici m car nu pot s telegrafiez s -mi anuleze traversarea.ă ă ă Simt c înnebunesc.ă

Italianul, la rândul lui, declar c fi aşteapt treburi urgente la Milaă ă ă -no. Americanul cel solid nu g si altceva de spus decât c "st m camă ă ă prost, doamn " şi încerc s-o linişteasc pe doamna Hubbard,ă ă ă exprimându-şi părerea c trenul ar putea reface din întârziere.ă

— Sora mea... copiii ei. to i m aşteapt , spuse suedeţ ă ă za, şi izbucni în plâns. Şi nu pot nici s -i anun . Ce-or s cread ? Or s -şi spun c miă ţ ă ă ă ă ă s-a întâmplat vreo nenorocire.

— Cât vreme o s r mânem aici? se interes Mary Debenham. Ştieă ă ă ă cineva?

Vocea îi tr da neliniştea. Poirot observ îns c era mult mai calmă ă ă ă ă decât în timpul opririi neaşteptate pe care-o avuseser în Taurus Expres.ă

Vocea doamnei Hubbard le acoperi din nou pe celelalte.— Nimeni nu ştie nimic în trenul sta. Şi nimeni nu încearc s facă ă ă ă

ceva. O adun tur de str ini, care habar n-au de nimic. Dac s-ar fi înă ă ă ă -tâmplat aşa ceva acas , s-ar fi g sit cineva s încerce cel pu in s facă ă ă ţ ă ă ceva.

Arbuthnot se întoarse spre Poirot şi îi vorbi într-o aleas franceză ă anglicanizat :ă

— Vous êtes un directeur de la ligne, je crois, Monsieur. Vous pouvez nous dire...

Poirot îl corect , surâzând.ă— Nu, nu, vorbi el englezeşte, nu sunt eu acela. M confunda i cuă ţ

prietenul meu, cu domnul Bouc.— Oh, m scuza i.ă ţ— Nu face nimic. E foarte firesc. Stau în compartimentul pe care-l o-

cupase dânsul înainte.Bouc nu se afla în acel moment în vagonul restaurant. Poirot se uită

împrejur s vad cine mai lipseşte: prin esa Dragomiroff şi perechea deă ă ţ unguri. De asemenea Ratchett, valetul acestuia, şi camerista.

Suedeza se şterse la ochi.— Ce caraghioas sunt! spuse ea. S plâng astfel. Totul o s seă ă ă

termine cu bine.Aceast în elepciune creştin nu era îns împ rt şit şi de ceilal i.ă ţ ă ă ă ă ă ţ— Dumitale î i d mâna s vorbeşti aşa, spuse MacQueen îngrijorat.ţ ă ă

Putem s st m aici nu ştiu cât.ă ă— În ce ar suntem? întreb doamna Hubbard, printre lacrimi.ţ ă ă

Aflând c e vorba de Iugoslavia, spuse:ă— Oh, una din chestiile alea balcanice. P i, la ce altceva te po iă ţ

aştepta?— Dumneavoastr sunte i singura mai calm , i se adres Poirotă ţ ă ă

domnişoarei Debenham.Ea ridic uşor din umeri.ă— Ce po i s faci?ţ ă— Sunte i o filozoaf , domnişoar .ţ ă ă— Oh, asta implic o atitudine detaşat . Cred c sunt numai indifeă ă ă -

rent . Am înv at s evit emo iile inutile.ă ăţ ă ţVorbea f r s -l priveasc . Se uita undeva, pe fereastr , la n me iiă ă ă ă ă ă ţ

mari de z pad .ă ă— Ave i o voin puternic , domnişoar , continu Poirot, binevoitor.ţ ţă ă ă ă

Cred c sunte i cea mai tare dintre noi.ă ţ— Oh, nu, nicidecum. Cunosc pe cineva mult mai tare decât mine.— Pe cine anume?Ea p ru s -şi revin brusc, s -şi dea seama c , în fond, vorbeşte cuă ă ă ă ă

un str in, un necunoscut, cu care pân în aceast diminea dacă ă ă ţă ă schimbase câteva cuvinte.

Începu s râd . Un râs politicos, dar straniu.ă ă— Ei bine, s zicem doamna în vârst . A i observat-o probabil. O bă ă ţ ă-

trân foarte urât , dar fascinant . Ajunge s ridice un deget şi s ceară ă ă ă ă ă ceva cu vocea ei politicoas , şi to i se pun imediat în mişcare.ă ţ

— Se pun în mişcare şi pentru prietenul meu, domnul Bouc, spuse Poirot. Şi asta pentru c e un director al liniei, şi nu pentru c ar fi un omă ă care impune.

Mary Debenham zâmbi.Diminea a se scurgea pe nesim ite. Câ iva dintre c l tori, printreţ ţ ţ ă ă

care şi Poirot, r maser în vagonul restauă ă rant. Împreun , timpul treceaă parc mai repede. Poirot mai afl şi alte am nunte despre fata doamneiă ă ă Hubbard, despre statornicele obiceiuri ale r posatului domn Hubă bard, de când se scula diminea şi îşi începea micul dejun cu o por ie bun deţă ţ ă fulgi de ov z şi pân la odihna de noapte când, b gându-se în pat, îşiă ă ă tr gea în piă cioare şosetele croşetate de prea buna doamn Hubbard.ă

Tocmai când asculta o relatare cam încurcat a suedezei despreă eluţ rile ei de misionar , unul dintre conductori intr în vagon şi seă ă

îndrept spre el.ă— M scuza i, domnule.ă ţ— Poftim?— Domnul Bouc v transmite omagiile sale şi ar fi bucuros dac a iă ă ţ

fi atât de amabil s veni i pân la el pentru câteva clipe.ă ţ ăPoirot se ridic , ceru scuze suedezei şi o lu în urma conductorului.ă ă

Nu era conductorul pe care-l ştia el; acesta era un b rbat voinic, chipeş.ăMerser de-a lungul coridorului pân la cap tul vaă ă ă gonului s u, apoiă

trecur în cel lalt vagon.ă ăConductorul b tu la o uş , apoi se d du deoparte şi-i f cu loc luiă ă ă ă

Poirot s intre.ăNu era compartimentul lui Bouc, ci unul de clasa a doua, ceva mai

mare. În orice caz, p rea ticsit.ăBouc şedea în col , lâng fereastr . În fa a lui st tea un b rbatţ ă ă ţ ă ă

scund, negricios, care se uita afar . În mijlocul compartimentului, înă picioare, se aflau un b rbat solid, îmbr cat într-o uniform albastră ă ă ă (şeful trenului) şi conductorul vagonului s u de dormit.ă

— Ah, bunul meu prieten! exclam Bouc. Intr . Avem nevoie deă ă dumneata.

B rbatul cel scund, de la fereastr , se mut cu un loc mai încolo şiă ă ă Poirot, strecurându-se printre cei doi slujbaşi, se aşez în fa a lui Bouc.ă ţ

Expresia de pe fa a lui Bouc îi aprinse imagina ia — cum obişnuiaţ ţ Poirot s spun . Era limpede c se întâmă ă ă plase ceva neobişnuit.

— Ce s-a întâmplat? întreb el.ă— E nimerit întrebarea. Mai întâi, înz pezirea asta. Iar acum...ă ăF cu o pauz . Conductorul vagonului de dormit suspin în buşit.ă ă ă ă— Iar acum ce?— Iar acum un pasager zace mort în patul lui... înjunghiat.Vocea lui Bouc exprima o resemnare disperat .ă— Un pasager? Care?— Un american cu numele de... — c ut în nişte hârtii — Ratchett,ă ă

da, da, Ratchett.— Într-adev r, domnule, îng im conductorul.ă ă ăPoirot se întoarse spre el. Omul era alb ca varul.— Ar fi mai bine s iei loc, spuse Poirot. Nu te prea in picioarele.ă ţŞeful trenului se d du la o parte şi conductorul se pr v li într-ună ă ă

col , ascunzându-şi fa a în mâini.ţ ţ— Brrr! f cu Poirot. V d c nu-i de glum .ă ă ă ă— Bineîn eles. În primul rând, pentru c o crim e o nenorocire prinţ ă ă

ea îns şi. Apoi, de ast dat , şi împrejuă ă ă r rile sunt neobişnuite. Aici undeă ne afl m nu putem face nici o mişcare. Putem r mâne aici ore întregi,ă ă ba chiar zile întregi. Şi înc ceva. În aproape toate rile prin care amă ţă trecut, am avut poli ie local pe tren. Dar în Iugoslavia, nu. În elegi?ţ ă ţ

— Da, asta o s ne dea mult b taie de cap, spuse Poirot.ă ă ă— Şi nu-i decât începutul. Doctorul Constantine... oh, am uitat s vă ă

prezint. Doctorul Constantine, domnul Poirot.Cei doi se salutar .ă— Doctorul Constantine e de p rere c moartea a survenit în jurulă ă

orei unu noaptea.— E greu s te pronun i cu precizie în astfel de situaă ţ ii, spuse doctoţ -

rul, dar cred c pot afirma cu siguran c omul a murit între miezulă ţă ă nop ii şi ora dou .ţ ă

— Când a fost v zut domnul Ratchett ultima oar în via ? întrebă ă ţă ă Poirot.

— Se ştie c era înc în via pe la ora unu f r dou zeci, când aă ă ţă ă ă ă vorbit cu conductorul, îl l muri Bouc.ă

— Într-adev r, spuse Poirot. Am auzit şi eu. Asta a fost ultima oar ?ă ă— Da.Poirot se întoarse c tre doctor, care continu :ă ă— Fereastra compartimentului domnului Ratchett a fost g sit largă ă

deschis , l sând s se presupun c criă ă ă ă ă minalul a fugit pe acolo. După părerea mea, îns , aceast fereastr deschis nu-i decât o curs . Oricineă ă ă ă ă ar fi ieşit pe acolo ar fi l sat urme clare în z pad . Or, nu exist nici ună ă ă ă fel de urme.

— Când a fost descoperit crima? întreb Poirot.ă ă— Michel!Conductorul se ridic . Fa a îi era înc palid şi r v şit .ă ţ ă ă ă ă ă— Spune acestui domn exact ce s-a întâmplat, îi ceru Bouc.Conductorul începu s vorbeasc tulburat, întrerupându-se din cândă ă

în când.— Valetul domnului Ratchett... a b tut de câteva ori în uş , aziă ă

diminea . Nici un r spuns. Apoi, acum vreo jum tate de or , a venit şiţă ă ă ă chelnerul. Voia s ştie dac domnul ia micul dejun. Era unsprezece,ă ă şti i... am deschis uşa cu cheia mea. Dar mai era şi lan ul pus. Din nou,ţ ţ nici un r să puns. De altfel, era foarte linişte în untru şi frig, foarte frig.ă Fereastra ora deschis şi z pada c dea în ună ă ă ă tru. M-am gândit, că domnul o fi avut o criz . M-am dus dup şeful de tren şi împreun amă ă ă rupt lan ul şi am inţ trat. Era... Ah, era îngrozitor!

Îşi acoperi din nou fa a cu mâinile.ţ— Aşadar, uşa era încuiat şi lan ul pus pe din untru, spuse Poirot,ă ţ ă

dus pe gânduri. Nu e sinucidere, ce zice i?ţDoctorul râse ironic.— Se înjunghie oare un sinucigaş în dou sprezece... cincisprezeceă

locuri?Poirot c sc ochii mari.ă ă— Dar asta e o adev rat s lb ticie, spuse el.ă ă ă ă— Aici e mâna unei femei, se auzi pentru prima oar glasul şefuluiă

de tren. Pute i fi siguri c e mâna unei femei. Numai o femeie poateţ ă înjunghia aşa.

Doctorul Constantine lu o min meditativ .ă ă ă— Trebuie s fi fost o femeie foarte voinic , spuse el. N-aş vrea să ă ă

vorbesc în termeni tehnici, care mai mult ne-ar încurca, dar pot s vă ă încredin ez c una sau dou dintre lovituri au fost atât de puternice,ţ ă ă încât au str puns câteva zone compacte de oase şi muşchi.ă

— Nu e, dup cum se vede, o crim ştiin ific , spuse Poirot.ă ă ţ ă— E cu totul neştiin ific , continu doctorul. Loviturile par dateţ ă ă

absolut la întâmplare. Unele au nimerit al turi, neproducând aproapeă nici o ran . E ca şi cum f ptaşul ar fi închis ochii şi, cuprins de o furieă ă oarb , ar fi izbit f r s se uite.ă ă ă ă

— E o femeie, vorbi iar şeful de tren. Femeile sunt aşa. Când le apuc furia, devin foarte puternice.ă

Şi d du din cap, atât de convins încât ceilal i b nuir c omulă ţ ă ă ă

vorbeşte din propria-i experien .ţă— Cred c pot şi eu s adaug ceva la ceea ce ştim pân în prezent,ă ă ă

spuse Poirot. Domnul Ratchett a stat de vorb ieri cu mine. Mi-a spus,ă dup câte am în eles, c via a îi era în pericol.ă ţ ă ţ

— Suprimat, sta-i cuvântul american, nu-i aşa? spuse Bouc. Aiciă nu-i o femeie, ci un gangster.

Şeful de tren p rea mâhnit de eşecul teoriei sale,ă— Dac e aşa, spuse Poirot, atunci a f cut-o un amator.ă ăTonul vocii sale exprima o dezaprobare profesional .ă— E printre c l tori un american solid, îşi continu ideea Bouc, ună ă ă

om cu o figur oarecare, îmbr cat cam fistichiu. Mestec tot timpulă ă ă gum , ceea ce cred c nu se prea obişnuieşte în lumea bun . Ştii la cineă ă ă m reă fer?

Conductorul, c ruia îi era adresat întrebarea, înă ă cuviin din cap.ţă— Da, domnule, num rul 16. Dar nu se poate s fi fost el. L-aş fi vă ă ă-

zut intrând sau ieşind din compartiment.— N-ai fi putut. N-ai fi putut. Dar ajungem şi la asta numaidecât.

Problema e — ce facem?Privi înspre Poirot. Acesta îi întoarse privirea.— Hai, prietene, spuse Bouc. Pricepi ce-aş vrea s - i cer. Ştiu ceă ţ

po i. Te rog, preia acest caz. Nu, nu, nu refuza. Î i dai seama, pentruţ ţ noi... vreau s spun pentru "Comă pagnie Internationale des Wagons Lits", e o chestiune serioas . Ce bine ar fi, când va sosi poli ia iugoslav , s leă ţ ă ă putem comunica rezultatul! Dac nu, amân ri, nepl ceri şi câte şi maiă ă ă câte. Apoi, dup cum ştii, tot felul de încurc turi pricinuite unoră ă persoane nevinovate. Şi, în loc de toate acestea, dumneata rezolvi misterul! Vom spune: "A avut loc o crim ... şi iat criminalul!".ă ă

— Şi dac nu-l rezolv?ă— Ah, mon cher. Vocea domnului Bouc deveni afectuoas : Doar î iă ţ

cunosc reputa ia. Am auzit despre unele din metodele dumitale. E cazulţ ideal pentru dumneata. S începi s cercetezi antecedentele tuturoră ă acestor oameni, s le verifici buna-credin — toate astea iau timp şi potă ţă isca nenum rate nepl ceri. Dar nu te-am auzit oare zicând c pentru aă ă ă rezolva un caz, e suficient s te aşezi într-un fotoliu şi s cuge i? Ei bine,ă ă ţ f asta. Interogheaz -i pe to i pasagerii, cerceteaz cadavrul,ă ă ţ ă examineaz indiciile care apar ici şi colo, şi pe urm ... ce s - i mai spun,ă ă ă ţ am încredere în dumneata! Sunt sigur c faima dumitale nu-i vorbă ă goal . Aşaz -te în fotoliu şi cuget . Pune la treab — cum te-am auzit deă ă ă ă atâtea ori spunând — micile celule cenuşii, şi vei afla!

Se aplec înainte, înv luindu-şi prietenul cu o privire plin deă ă ă afec iuţ ne.

— Încrederea dumitale m emo ioneaz , spuse Poirot mişcat. După ţ ă ă cum bine spui, nu poate fi vorba de un caz dificil. Eu însumi, ast -noapă -te... dar mai bine s nu vorbim de asta acum. Ca s fiu sincer,ă ă întâmplarea m intrig . Tocmai m gândeam, acum vreo jum tate deă ă ă ă or , c ne aşteapă ă t multe ore de plictiseal , în epeni i aici. Şi acumă ă ţ ţ

iat ... am în fa o proă ţă blem care nu cere decât s fie rezolvat .ă ă ă— Accep i deci? întreb Bouc, ner bd tor.ţ ă ă ă— Fireşte. Preiau acest caz.— Bravo! Vom fi cu to i la dispozi ia dumitale.ţ ţ— Pentru început, aş dori un plan al vagonului "Istanbul-Calais" şi o

list cu numele c l torilor care ocup diferitele compartimente. Aş maiă ă ă ă vrea, de asemenea, s v d paşapoartele şi biletele lor de drum.ă ă

— Michel o s aib grij de toate astea.ă ă ăConductorul ieşi.— Ce al i pasageri mai avem? întreb Poirot.ţ ă— În acest vagon, doctorul Constantine şi cu mine suntem singurii.

În vagonul de Bucureşti e un domn în vârst , pu in şchiop. Conductorul îlă ţ cunoaşte bine. Apoi vin vagoanele obişnuite, dar ele nu prezint nici ună interes pentru noi, întrucât au fost încuiate ast -noapte, dup ce s-aă ă servit cina. Înaintea vagonului "Istanbul-Calais" se afl numai vagonulă restaurant.

— Se pare, deci, spuse Poirot, c asasinul ar trebui c utat înă ă vagonul "Istanbul-Calais". Se întoarse c tre doctor: Asta voia i să ţ ă spune i, mi se paţ re.

Doctorul încuviin .ţă— La o jum tate de or dup miezul nop ii, ne-am înz pezit. De aă ă ă ţ ă -

tunci nimeni n-a mai p r sit trenul.ă ăBouc ad ug solemn:ă ă— Asasinul e printre noi... în tren...

CAPITOLUL VIO FEMEIE?

— Mai întâi de toate, spuse Poirot, aş vrea s schimb câteva cuvinteă cu tân rul MacQueen. El ar putea s ne dea unele informa ii pre ioase.ă ă ţ ţ

— Desigur, aprob Bouc, întorcându-se c tre şeful de tren.ă ă Pofteşte-l pe domnul MacQueen.

Şeful de tren plec s execute ordinul. Între timp, conductorul se înă ă -toarse cu un teanc de paşapoarte şi bilete de tren. Bouc le lu înă primire.

— Mul umesc. Michel. Cred c ar fi mai bine dac te-ai întoarce laţ ă ă postul dumitale. M rturia dumitale o vom primi oficial, mai târziu.ă

— Prea bine, domnule, spuse acesta şi ieşi.— Dup ce-l vom auzi pe tân rul MacQueen, spuse Poirot, poate că ă ă

domnul doctor va avea amabilitatea s mearg împreun cu mine înă ă ă compartimentul domnului Ratchett.

— Desigur.— Dup ce vom termina acolo...ăÎn acel moment, îns , uşa se deschise şi ap ru şeful de tren înso ită ă ţ

de MacQueen. Bouc se ridic .ă

— St m cam înghesui i aici, spuse el amabil. Poftim în locul meu,ă ţ domnule MacQueen. Domnul Poirot se va aşeza în fa a dumitale... aşa...ţ

Apoi se întoarse c tre şeful de tren.ă— Evacueaz pe toat lumea din vagonul restaurant. Vagonul va fiă ă

la dispozi ia domnului Poirot. Vei conduce ancheta acolo, mon cher, nu-iţ aşa?

— Da, cred c e mult mai bine aşa.ăMacQueen se uita când la unul când la altul, nereuşind s în eleagă ţ ă

franceza lor cam iute.— Qu'est ca qu'il y a? articul el chinuit. Pourquoi... ăCu un gest hot rât, Poirot îi f cu semn s se aşeze.ă ă ăMacQueen lu loc şi începu din nou:ă— Pourqoui...? apoi revenindu-şi, o lu pe limba lui: Despre ce eă

vorba? S-a întâmplat ceva?Poirot d du din cap.ă— Întocmai. S-a întâmplat ceva. Fii preg tit pentru o lovitur . Patroă ă -

nul dumitale, domnul Ratchett, a murit.MacQueen scoase un şuierat. Ochii i se aprinser puă in. În rest, nuţ

manifest nici un semn de uimire sau durere.ă— Deci, pân la urm , tot nu s-au l sat, spuse el.ă ă ă— Ce vrei s spui cu asta, domnule MacQueen?ăMacQueen ezit .ă— Crezi c domnul Ratchett, relu Poirot, a fost asasinat?ă ă— P i n-a fost? De ast dat MacQueen era acela care se ar taă ă ă ă

mirat. Bineîn eles, ad ug el încet, bineînţ ă ă eles c asta cred. Sau vre i sţ ă ţ ă spune i c a murit în somn? Nu, b trânul era tare ca un... ca un...ţ ă ă

Se opri, zâmbind încurcat.— Nu, nu, spuse Poirot, presupunerea dumitale e întru totul

adev raă t . Domnul Ratchett a fost asasinat. Înjună ghiat. Dar aş vrea să ştiu de ce erai atât de sigur c a fost omorât, şi c n-a murit aşa, deă ă moarte bun .ă

MacQueen şov i.ă— Aş vrea s m l muresc, spuse el. Cine sunte i, exact, dumneaă ă ă ţ -

voastr ? Şi de unde sunte i?ă ţ— Reprezint "La Compagnie Internationale des Wagons Lits". F cu oă

pauz , apoi ad ug : Sunt detectiv. Nuă ă ă mele meu este Hercule Poirot.MacQueen nu se ar t deloc surprins. Spuse doar:ă ă— Oh, da?Şi aştept ca cel lalt s continue.ă ă ă— Poate c numele v spune ceva?ă ă— Da, mi se pare oarecum cunoscut... numai c întotă deauna am

fost convins c trebuie s fie numele unui croiă ă tor de dame.Poirot îl privi cu dezgust.— Nemaipomenit! exclam el.ă— Ce e nemaipomenit?— Nimic, nimic. S continu m. Aş vrea s -mi relatezi, domnule Macă ă ă -

Queen, tot ce ştii despre mort. Îi erai cumva rud ?ă— Nu. Sunt... am fost... secretarul lui.— De când?— Cam de un an.— Fii bun şi spune-mi tot ce ştii.— Ei bine, l-am întâlnit pe domnul Ratchett în urm cu un an, înă

Persia...Poirot îl întrerupse.— Ce c utai acolo?ă— Venisem de la New York s v d o concesiune petrolier . Nu credă ă ă

s v intereseze. În orice caz, o cam fă ă ăcusem de oaie, eu şi prietenii mei. Domnul Ratchett tr sese la acelaşi hotel. Tocmai se certase cuă secretarul s u. Mi-a oferit mie postul, şi am acceptat. N-aveam nimic deă f cut, aşa c am fost bucuros s g sesc pe loc o slujb bine pl tit .ă ă ă ă ă ă ă

— Şi de atunci?— Am tot c l torit. Domnul Ratchett voia s vad luă ă ă ă mea. Numai c -ă

l împiedica faptul c nu ştia nici o limb str in . Eu eram mai mult ghidă ă ă ă decât secretar. A fost o via pl cut .ţă ă ă

— Acum, spune-mi tot ce ştii despre patronul dumitale.MacQueen ridic , încurcat, din umeri.ă— Nu-i chiar atât de uşor.— Care era numele lui întreg?— Samuel Edward Ratchett.— Era cet ean american?ăţ— Da.— Din ce parte a Americii?— Nu ştiu.— Bine, spune mi atunci ce ştii.— Domnule Poirot, adev rul-adev rat o c nu ştiu absolut nimic!ă ă ă

Domnul Ratchett nu vorbea niciodat despre sine sau despre via a peă ţ care a dus-o în America.

— Care crezi c era motivul?ă— Nu ştiu. Mi-am închipuit c i-o fi fost ruşine de originile sale. Aşaă

sunt unii oameni.— Te satisface aceast explica ie?ă ţ— Ca s fiu sincer, nu.ă— Avea rude?— Nu mi-a pomenit niciodat .ăPoirot insist .ă— Trebuie s - i fi formulat vreo ipotez , domnule MacQueen.ă ţ ă— Da, într-adev r. În primul rând, nu cred c Ratchett eă ă numele lui

real. Cred c a p r sit America tocmai ca s scape de cineva, sau deă ă ă ă ceva. Cred c a reuşit... pân în urm cu câteva s pt mâni.ă ă ă ă ă

— Când ce s-a întâmplat?— Când a început s primeasc scrisori... scrisori de amenin are.ă ă ţ— Dumneata le-ai v zut?ă

— Da. Eu m ocupam de coresponden . Prima scrisoare a sosit aă ţă -cum vreo dou s pt mâni,ă ă ă

— Aceste scrisori au fost distruse?— Nu. Cred c mai am vreo dou printre hârtiile mele. Una dintreă ă

ele, ştiu c a rupt-o Ratchett într-un moment de furie. S vi le aduc?ă ă— Dac eşti atât de bun.ăMacQueen plec şi se întoarse dup câteva minute. Îi întinse lui Poiă ă -

rot dou foi de hârtie, cam mototolite.ăPrima scrisoare avea urm torul con inut:ă ţ

Crezi c ne-ai tras pe sfoar , nu-l aşa? Şi c ai scă ă ă ăpat? Nici nu te gândi. Suntem pe cale s punem mâna pe tine, Ratchett. Şi vom pune!ă

Nici o semn tur . F r s scoat o vorb , doar cu sprâncenele înă ă ă ă ă ă ă -cruntate, Poirot lu şi a doua scrisoare.ă

O s te înh m Ratchett! Destul de curând. Punem noi mâna peă ăţă tine, pricepi?

Poirot aşez scrisoarea deoparte.ă— Stilul e acelaşi, zise el. Nu îns şi scrisul.ăMacQueen se holb la el.ă— Dumneata n-ai observat, spuse Poirot binevoitor. E nevoie de un

ochi experimentat. Aceast scrisoare n-a fost scris de o singură ă ă persoan , domnule MacQueen, ci de dou sau mai multe persoane,ă ă dintre care fiecare a scris, pe rând, câte o liter sau un cuvânt. Apoi suntă scrise cu litere de tipar, ceea ce îngreuiaz identificarea autorilor.ă

Se întrerupse o clip , apoi relu :ă ă— Ştii c domnul Ratchett mi-a solicitat ajutorul?ă— Dumneavoastr ?ăUimirea lui MacQueen îl convinse pe Poirot c tân rul nu ştia, într-aă ă -

dev r, nimic.ă— Da, mie. Era alarmat. Spune-mi, cum a reac ionat când a primitţ

prima scrisoare?MacQueen ezit câteva clipe.ă— E greu de spus. Furia i-a trecut foarte repede... A început să

râd , liniştit, ca de obicei. Dar într-un fel — şi tân rul se înfior pu in —ă ă ă ţ am sim it c sub calmul lui se ascunde ceva.ţ ă

Poirot d du din cap. Apoi îl întreb pe neaşteptate:ă ă— Domnule MacQueen, vrei s -mi spui, dar absolut sincer, ceă

p rere aveai despre patronul dumitale? ineai la el?ă ŢHector MacQueen r mase t cut câteva clipe.ă ă— Nu, spuse el, într-un târziu, nu ineam la el.ţ— De ce?— Nu pot s v spun exact. Era întotdeauna, în felul s u, foarteă ă ă

amabil. Se întrerupse un moment, apoi urm : O s v spun adev rul,ă ă ă ă

domnule Poirot. Îmi era antipatic. Îl dispre uiam şi nu aveam încredere înţ el. Era, sunt sigur, un om crud şi periculos. Trebuie, totuşi, s recunoscă c nu am nici un fel de temeiuri în sprijinul acestei p reri.ă ă

— Î i mul umesc, domnule MacQueen. Înc o întreţ ţ ă bare: când l-ai vă-zut ultima dat pe domnul Ratchett în via ?ă ţă

— Ast -noapte, pe la... se gândi o clip — pe la zece. M-am dus înă ă compartimentul lui s -mi dicteze ceva.ă

— În leg tur cu ce?ă ă— Nişte pl cu e de faian şi vase antice pe care le-a cump rat înă ţ ţă ă

Persia. Nu-i trimiseser ceea ce cump rase. A urmat o corespondenă ă ţă lung şi enervant .ă ă

— Şi asta a fost ultima dat când Ratchett a mai fost v zut în via ?ă ă ţă— Da, cred c da.ă— Ştii cumva când a primit Ratchett ultima scrisoare de

amenin are?ţ— În diminea a zilei în care am plecat din Constantinopol.ţ— Aş mai vrea s te întreb ceva, domnule MacQueen. Erai înă

termeni buni cu patronul dumitale?Ochii tân rului sclipir brusc.ă ă— A i putea crede c întrebarea asta o s m ia cu furnic turi pe laţ ă ă ă ă

spate. Dar, cum se spune, "nu m pute i prinde cu nimic". Eram în ceiă ţ mai buni termeni.

— Aş vrea numele dumitale întreg şi adresa dumitale din America.MacQueen îşi spuse numele — Hector Willard MacQueen — şi

adresa din New York.Poirot se l s pe spate şi-şi sprijini capul pe speteaz .ă ă ă— Asta-i tot, deocamdat , domnule MacQueen, spuse. i-aş fi recuă Ţ -

nosc tor dac ai ine pentru dumneata, cât va vreme, ştirea mor iiă ă ţ ă ţ domnului Ratchett.

— Ar trebui înştiin at şi valetul lui, Masterman.ţ— Probabil c ştie, îi r spunse Poirot, sec. Dac -i aşa, încearc s -lă ă ă ă ă

convingi s -şi in gura.ă ţ ă— N-o s fie prea greu. E un englez care respect zicala "fereşte-teă ă

de cei dimprejur". Are o p rere proast despre americani şi nici un fel deă ă părere despre celelalte na ionalit i.ţ ăţ

— Mul umesc, domnule MacQueen.ţAmericanul se ridic şi ieşi.ă— Ei? spuse Bouc. Crezi c a spus adev rul?ă ă— Pare cinstit şi dintr-o bucat . N-a simulat nici un fel de afec iuneă ţ

pentru st pânul s u, cum ar fi f cut-o dac ar fi fost amestecat într-ună ă ă ă fel. E drept, Ratchett nu i-a spus c a încercat s m angajeze şi c nu aă ă ă ă reuşit, dar nu cred c asta e împotriva lui. Îmi închipui c domnulă ă Ratchett era un gentleman care nu prea flec rea la înă tâmplare.

— Eşti de p rere, deci, c cel pu in e persoan e neă ă ţ ă vinovat , rostiă Bouc, jovial.

Poirot îi arunc o privire plin de reproş.ă ă

— Eu? Eu suspectez pe toat lumea, pân în ultima clip . Totuşi,ă ă ă trebuie s recunosc c nu prea îl v d pe acest sobru şi perspicace Macă ă ă -Queen pierzându-şi cump tul şi înă junghiindu-şi victima de dou sprezeceă sau paisprezece ori. Nu se potriveşte cu felul lui de a fi... nu se potriveşte deloc.

— Aşa e, spuse Bouc, dus pe gânduri. Asta e fapta unui om aproape înnebunit de ur . Te gândeşti mai deă grab la un temperament latin, sau,ă vorba amicului nostru, şeful de tren, la o femeie.

CAPITOLUL VIICADAVRUL

Urmat de doctorul Constantine. Poirot o lu spre comă partimentul celui ucis, în cel lalt vagon. Conductorul le deschise uşa cu cheia lui. Ceiă doi intrar . Poirot se înă toarse întreb tor c tre doctor.ă ă

— A fost deranjat ceva aici?— Nimic. N-a fost atins nimic. Am avut grij s nu mişc cadavrul înă ă

timp ce-l examinam.Poirot d du satisf cut din cap. Privi împrejur. Primul lucru pe care-lă ă

sim i fu frigul. Un frig t ios. Fereastra era larg deschis , iar perdeauaţ ă ă tras .ă

— Brr, f cu el.ăDoctorul zâmbi.— N-am vrut s-o închid, spuse el.Poirot examin fereastra cu aten ie.ă ţ— Ai avut dreptate, spuse el. Nimeni n-a ieşit pe-aici. Probabil c feă -

reastra a fost l sat deschis tocmai pentru a ne sugera asta, dar dacă ă ă ă aşa stau lucrurile, atunci zăpada a dejucat planurile asasinului.

Cercet am nun it rama ferestrei. Scoase din buzunar o cutiu şiă ă ţ ţă sufl pu in praf din ea.ă ţ

— Nici o amprent . Înseamn c au fost şterse. Dar chiar dac ar fiă ă ă ă r mas amprente, ne-ar fi dat prea pu ine indicii. Ar fi fost, probabil, fieă ţ cele ale lui Ratchett, fie ale valetului, fie ale conductorului. În ziua de azi criminalii nu mai fac asemenea greşeli. Astfel stând lucrurile, ad ug elă ă voios, cred c-am putea închide fereastra. Altfel, o s înghe m înă ţă r citorul sta!ă ă

Dup ce închise fereastra, se întoarse în sfârşit spre trupul imobilă care z cea întins pe pat, cu fa a în sus. Bluza pijamalei, plin de peteă ţ ă ruginii, fusese descheiat şi st tea mototolit .ă ă ă

— Am vrut s v d natura r nilor, explic doctorul.ă ă ă ăPoirot îi f cu semn c în elege. Se aplec deasupra cadavrului. Înă ă ţ ă -

tr-un târziu, se îndrept de mijloc. Fa a i se strâmb pu in.ă ţ ă ţ— Nu-i prea pl cut, spuse. Cineva trebuie s fi stat în locul acesta şiă ă

s fi lovit întruna. Câte r ni sunt exact?ă ă— Am num rat dou sprezece. Una sau dou sunt suă ă ă perficiale...

practic nişte zgârieturi. Pe de alt parte, cel pu in trei dintre ele puteauă ţ provoca moartea.

Ceva în glasul doctorului îi atrase aten ia lui Poirot. Îl privi scrut tor.ţ ă Doctorul se uita deconcertat la cadavru.

— Ceva i se pare ciudat, nu-i aşa? îl întreb Poirot cu blânde e.ţ ă ţ Spune, prietene. Te intrig ceva?ă

— Da.— Ce anume?— Vezi aceste dou r ni... aici şi aici... şi i le ar t cu degetul. Suntă ă ă ă

adânci; fiecare lovitur trebuie s fi tă ă ăiat mai multe vase de sânge şi, cu toate acestea, n-au sângerat aşa cum te-ai fi aşteptat.

— Asta înseamn c ?ă ă— C omul era deja mort... adic mort de cât va vreme cândă ă ă

aceste r ni au fost f cute. Dar asta e, fireşte, absurd.ă ă— Aşa s-ar p rea, spuse Poirot. Dac nu cumva asaă ă sinul nostru şi-o

fi închipuit c nu şi-a f cut cum trebuie treaba, şi s-a întors înapoi să ă ă mail loveasc de câteva ori — ca s fie sigur! dar asta nu prea are sens!ă ă Altceva?

— Ei bine, mai e înc ceva. Vezi aceast ran , de aici, la bra ulă ă ă ţ drept... lâng um r. Ia creionul meu. Po i s loveşti aşa?ă ă ţ ă

Poirot ridic mâna.ă— Aha, spuse el. În eleg. Cu mâna dreapt e extrem de greu...ţ ă

aproape imposibil. Ar fi trebuit s loveasc cu mâna r sucit . Dar dac aă ă ă ă ă lovit cu stânga...

— Exact, domnule Poirot. Lovitura a fost dat aproape sigur cuă mâna stâng .ă

— Deci, asasinul nostru e stângaci? Nu, nu poate fi atât de simplu.— Precum spui, domnule Poirot. Alte lovituri sunt date, în mod evi-

dent, cu dreapta.— Deci, doi oameni. Ne întoarcem din nou la ipoteza a doi asasini,

murmur detectivul. Se întoarse brusc spre doctor: Lumina era aprins ?ă ă— E greu de ştiut. Conductorul o stinge în fiecare diminea pe laţă

zece.— Comutatoarele ne-o vor spune, zise Poirot.Examin comutatorul l mpii din tavan, ca şi al l mpii de la cap tulă ă ă ă

patului. Primul fusese stins, cel lalt era închis.ă— Eh bien, spuse el gânditor. Avem în fa ipoteza Primului şi aţă

Celui de al Doilea Asasin — cum ar fi spus marele Shakespeare. Primul Asasin şi-a înjunghiat victima şi a p r sit compartimentul, stingândă ă lumina. Al Doilea Asasin a intrat pe întuneric, n-a v zut c cel lalt, sauă ă ă cealalt , îşi f cuse treaba, şi a mai lovit de cel pu in dou ori în corpul şiă ă ţ ă aşa lipsit de via . Ce p rere ai?ţă ă

— Straşnic! exclam doctorul, entuziasmat.ăPoirot jubila.— Crezi? M bucur. Numai c mi se pare cam absurd.ă ă— Ce alt explica ie ar putea exista?ă ţ

— Tocmai asta m întreb. O fi o coinciden , sau ce altceva? Or maiă ţă fi şi alte contradic ii care ar pleda penţ tru teoria Celor Doi Asasini?

— Cred c aş putea r spunde afirmativ. Câteva loviă ă turi, cum am mai spus, indic sl biciune, lips de puă ă ă tere sau de hot râre. Sunt nişteă lovituri slabe, pe al turi. Dar asta de aici... şi asta, — şi le ar t cuă ă ă degetul — au fost date cu o deosebit for . Au str b tut muşchiul.ă ţă ă ă

— Dup p rerea dumitale, aceste lovituri sunt date de un b rbat?ă ă ă— Aproape sigur.— N-ar putea fi vorba de o femeie?— O femeie tân r , viguroas , da, mai ales dac ar fi fost cuprinsă ă ă ă ă

de o emo ie puternic , dar dup p rerea mea e pu in probabil.ţ ă ă ă ţPoirot r mase câteva clipe t cut.ă ăDoctorul îl întreb ner bd tor:ă ă ă— În elegi punctul meu de vedere?ţ— Perfect, r spunse Poirot. Totul începe s se l muă ă ă reasc de laă

sine! Asasinul era un b rbat de o mare for , era slab, era femeie, a lovită ţă cu mâna dreapt , ba nu, cu stânga... Ah, e într-adev r nostim!ă ă

Vocea îi deveni deodat mânioas .ă ă— Şi victima... cum a reac ionat? A strigat? S-a lupţ tat? S-a împotri-

vit?B g mâna sub pern şi scoase pistolul automat pe care Ratchett i-lă ă ă

ar tase cu o zi înainte.ă— Nu lipseşte nici un glonte, spuse el.Privir împrejur. Hainele lui Ratchett atârnau în cuă ierul din perete.

Pe o m su , de fapt capacul lavoarului, erau diferite obiecte: o dantură ţă ă fals într-un pahar cu ap , un alt pahar gol, o sticl cu ap mineral , oă ă ă ă ă alt stiă cl , şi o scrumier în care se aflaă ă un muc de igar , câteva buc iţ ă ăţ de hârtie ars şi dou chibrituri consumate.ă ă

Doctorul ridic paharul gol şi-l mirosi.ă— Iat şi explica ia iner iei victimei, spuse al, liniştit.ă ţ ţ— A fost adormit?— Da.Poirot lu cele dou chibrituri din scrumier şi le cercet atent.ă ă ă ă— Ai g sit ceva? îl întreb doctorul.ă ă— Aceste dou chibrituri au forme diferite, spuse Poirot. Unul e maiă

plat. Vezi?— Din astea i se dau în tren, spuse doctorul.ţPoirot pip i buzunarele hainelor lui Ratchett. Dină tr-unul scoase o cu-

tie de chibrituri. Lu cele dou chiă ă brituri şi le compar cu cele din cutie.ă— Acela mai rotund a fost aprins de Ratchett, spuse el. S vedemă

dac avea şi din cele plate.ăScotoci cu grij , dar nu mai g si nimic Cercet cu privirea întregă ă ă

compartimentul. P rea c nimic nu poate sc pa ochilor lui sfredelitori.ă ă ăDeodat scoase o exclama ie. Se aplec şi ridic ceva de pe podea.ă ţ ă ă

Era o batist mic , foarte fin . Într-unul din col uri avea brodat oă ă ă ţ ă ini ial : H.ţ ă

— Batista unei femei, spuse doctorul. Amicul nostru, şeful de tren, a avut dreptate. E o femeie la mijloc.

— Şi ca lucrurile s se potriveasc de minune, a l sat batista laă ă ă locul crimei! spuse Poirot. Exact ca-n filme. Şi ca totul s mearg maiă ă lesne, batista mai are şi ini iala brodat pe ea.ţ ă

— Ce noroc pe noi! exclam doctorul.ă— Nu-i aşa?Tonul lui Poirot îl surprinse pe doctor. Dar înainte s -i poat cereă ă

vreo l murire, Poirot era din nou întins pe podea. Se ridic , inând deă ă ţ ast dat în mân un cuă ă ă r itor de pip .ăţ ă

— O fi al lui Ratchett, opin doctorul.ă— N-am g sit în buzunarele lui nici o pip şi nici fire de tutun sauă ă

vreo pung .ă— Avem deci un indiciu serios.— Ah, bineîn eles. Şi pic iar şi cum nu se poate mai bine. De astţ ă ă ă

dat , un indiciu masculin, dac bagi de seam ! Oricum, nu ne putemă ă ă plânge de lips de indicii în toat povestea asta. Ba dimpotriv , avemă ă ă berechet. Apropo, ce-ai f cut cu arma?ă

— Nici urm de vreo arm . Înseamn c asasinul a luat-o cu el.ă ă ă ă— M întreb de ce, cuget Poirot cu voce tare.ă ă— Ah!De ast dat doctorul Constantine fu acela care descoperise ceva,ă ă

cercetând buzunarele hainei de la pijama.— Am uitat de asta, spuse el. Am descheiat haina pijamalei şi am

lăsat-o aşa.Şi scoase din buzunarul de la piept un ceas de aur. Era aproape

zdrobit. Limbile indicau unu şi un sfert.— Vezi, strig Constantine entuziasmat, acum ştim ora crimei. Deă

altfel, se potriveşte şi cu calculele mele. Ce spuneam eu, între miezul nop ii şi dou şi, mai preţ ă cis, în jurul orei unu, deşi e greu s te pronun iă ţ cu exactitate în astfel de situa ii! Eh bien, iat confirmarea. Unu şi unţ ă sfert, ora crimei.

— E posibil, da. E foarte posibil.Doctorul îl privi mirat.— Scuz -m , domnule Poirot, dar nu prea te în eleg.ă ă ţ— Nici eu nu în eleg. Nu mai în eleg nimic, şi asta, dup cum vezi,ţ ţ ă

m nelinişteşte.ăZicând acestea, se aplec deasupra m su ei, cercetând buc ele deă ă ţ ăţ

hârtie ars . Murmur ca pentru sine:ă ă— Ceea ce mi-ar trebui acum ar fi o cutie de p l rii de dam de peă ă ă

vremuri.Doctorul Constantine nu reuşi s în eleag sensul acestei frazeă ţ ă

ciudate, iar Poirot nu-i d du nici m car ră ă ăgazul de a pune întreb ri.ă Deschise uşa, ieşi pe coridor şi-l strig pe conductor. Acesta sosi în fug .ă ă

— Câte femei sunt în acest vagon?Conductorul socoti pe degete.

— Una, dou , trei... şase, domnule. B trâna ameriă ă can , o doamnă ă suedez , tân ra englezoaic , contesa Andrenyi şi prin esa Dragomiroffă ă ă ţ cu camerista ei.

Poirot r mase o clip gânditor.ă ă— Au toate cutii de p l rii?ă ă— Da, domnule.— Atunci, adu-mi-le... stai s vedem... da, numai pe a suedezei şi aă

cameristei. În ele mi-e toat speran a. Le spui c e un control vamal...ă ţ ă ceva... orice î i vine...ţ

— E-n regul , domnule. Nici una dintre doamne nu e în compartiă -ment acum.

— Atunci, gr beşte-te.ăConductorul plec şi se întoarse cu dou cutii de pă ă ăl rii. Poirot oă

deschise pe cea a cameristei, se uit repede prin ea şi o puse deoparte.ă Apoi o lu pe cea a suedezei. Dup câteva minute, şuier satisf cut.ă ă ă ă Sco ând pţ ălăriile cu grij , lu de pe fund o plas de sârm , strânsă ă ă ă ă ghem.

— Ah, iat ce-mi trebuia. Cutii din astea se fabricau acum cincispreă -zece ani. Vezi, p l riile se prind cu o caps de plasa asta de sârm .ă ă ă ă

În timp ce vorbea, scoase cu îndemânare dou capse. Apoi puseă totul la loc şi-l rug pe conductor s le duc înapoi.ă ă ă

Când uşa se închise, se întoarse c tre doctor.ă— În elegi, doctore, eu unul n-am încredere în proţ cedeele tehnice.

Pe mine m intereseaz psihologia, şi nu amprentele de pe o scrumier .ă ă ă Dar în cazul de fa aş primi bucuros un mic ajutor ştiin ific.ţă ţ Compartimentul e plin de indicii, dar pot s fiu sigur c sunt într-adev ră ă ă ceea ce par a fi?

— Nu te în eleg deloc. domnule Poirot.ţ— Bine, s - i dau un exemplu. G sim batista unei femei. O fi l sat-oă ţ ă ă

o femeie? Sau b rbatul care a comis crima şi-o fi spus: "S dau impresiaă ă c e o crim f cut de o femeie. Îl înjunghii de mai multe ori decât eă ă ă ă nevoie, lovesc în câteva locuri slab, inutil, şi arunc apoi batista într-un loc unde sigur va fi observat ." Asta e o posibiliă tate. Dar mai e şi alta. L-a omorât, într-adev r, o femeie şi a l sat acest cur itor de pip , pentruă ă ăţ ă a acuza un b ră bat. Sau trebuie s presupunem c au fost, de fapt, doi —ă ă un b rbat şi o femeie — c fiecare a lucrat separat şi c fiecare a fostă ă ă într-atât de neglijent încât a l sat în urm un indiciu asupra identit iiă ă ăţ sale? Sunt cam prea multe coinciden e aici!ţ

— Dar ce leg tur au toate astea cu cutia de p l rii? întrebă ă ă ă ă doctorul, înc nedumerit.ă

— Ajung şi aici. Deci, dup cum spuneam, aceste indicii — ceasulă care s-a oprit la unu şi un sfert, batista, cur itorul de pip — toate pot fiăţ ă indicii autentice, sau pot fi un truc. Deocamdat nu m pot pronun a.ă ă ţ Dar exist un indiciu care cred — deşi, repet, m pot înşela — c nu esteă ă ă un truc. M refer la acest b de chibrit plat, domnule doctor. Cred că ăţ ă acest b a fost folosit de asasin, şi nu de Ratchett. A fost folosit pentruăţ

a da foc la o hârtie compromi toare. Probabil un bilet. Iar dac -i aşa,ţă ă înseamn c exist ceva în acest bilet, vreo greşeal , vreo eroare, careă ă ă ă ar putea s ne puă n pe urmele asasinului. Şi m voi str dui s aflu ceă ă ă ă anume era acel ceva.

Zicând acestea, ieşi din compartiment, ca s se întoarc pesteă ă câteva clipe cu o mic lamp de spirt şi cu un fier de frizat p rul.ă ă ă

— Îl folosesc pentru must i, spuse el, ar tând spre cleşte.ăţ ăDoctorul îl urm rea cu mult curiozitate. Poirot înă ă tinse cele două

ghemuri de sârm şi, cu mare grij , puse bucata carbonizat de hârtieă ă ă pe unul din ele. Puse a doua plas de sârm deasupra şi, inându-le peă ă ţ amândou cu cleştii, le ridic deasupra fl c rii l mpii de spirt.ă ă ă ă ă

— E ceva improvizat, i se adres el doctorului, peste um r. Să ă ă sper m îns c -şi va face datoria.ă ă ă

Doctorul era captivat de aceast opera ie. Metalul începu s seă ţ ă înroşeasc . Deodat , v zu urme slabe de litere. Încet, încet, din acesteaă ă ă se formau cuvinte, cuvinte de foc.

Buc ica de hârtie era foarte mic . Con inea numai trei cuvinte şi oăţ ă ţ parte dintr-un al patrulea.

"...INTEŞTI MICU A DAISY ARMSTRONG".Ţ— Ah! strig Poirot.ă— Î i spune ceva? îl întreb doctorul.ţ ăOchii lui Poirot str luceau. Puse jos, cu grij , cleştele.ă ă— Da, spuse. Acum ştiu care-i adev ratul nume al mortului. Şi ştiuă

şi de ce a trebuit s p r seasc America.ă ă ă ă— Cum îl chema?— Cassetti.— Cassetti... Doctorul Constantine se încrunt ! Parc -mi spuneă ă

ceva. Cu mul i ani în urm , dar nu-mi pot aminti... Un caz în America,ţ ă nu-i aşa?

— Da, r spunse Poirot, un caz în America.ăPoirot nu vru s spun mai mult. Continu privind împrejur:ă ă ă— O s intr m numaidecât în miezul acestei întâmă ă pl ri. Dar maiă

înainte de asta, s verific m dac am vă ă ă ăzut tot ce era de v zut aici.ăMai control o dat , repede dar cu toat aten ia, prin buzunareleă ă ă ţ

hainelor lui Ratchett, dar nu mai g si nimic interesant. Încerc uşa deă ă acces ce d dea în cel lalt comă ă partiment, dar constat c era z vorâtă ă ă ă de cealalt parte.ă

— Un lucru nu pot s în eleg, spuse doctorul Constantine. Dac asaă ţ ă -sinul nu a ieşit pe fereastr , iar uşa de acces era închis de parteaă ă cealalt , uşa care d pe coridor fiind nu numai încuiat pe din untru, dară ă ă ă şi blocat cu lan ul, atunci, cum Dumnezeu a ieşit din compartiment?ă ţ

— Aşa se spune când cineva e legat la mâini şi la picioare, încuiat într-o camer , şi totuşi... dispare.ă

— Ce vrei s spui?ă— Vreau s spun, îi explic Poirot, c dac ucigaşul voia s ne facă ă ă ă ă ă

s credem c a ieşit pe fereastr , ar fi fă ă ă ăcut-o demonstrându-ne,

bineîn eles, c celelalte dou ieşiri erau blocate. Ca şi în cazul persoaneiţ ă ă care dispare, la mijloc e un truc. Sarcina noastr e tocmai de a afla careă e acest truc.

Se duse spre uşa de acces şi o încuie.— Pentru eventualitatea în care simpaticei doamne Hubbard i-ar

veni ideea s fac o investiga ie la fa a loă ă ţ ţ cului, pentru a-i scrie fiicei sale.

Mai arunc o privire împrejur.ă— Cred c nu mai avem ce face aici. S ne înapoiem la prietenulă ă

nostru Bouc.

CAPITOLUL VIIICAZUL ARMSTRONG

Îl g sir pe Bouc terminându-şi por ia de omlet .ă ă ţ ă— M-am gândit c el e cel mai nimerit s prânzim de îndat , spuseă ă ă

el, dup care se va face cur enie în vagoă ăţ nul restaurant şi domnul Poirot îşi va putea începe ancheta.

— Excelent idee, spuse Poirot.ăNu-i era nici unuia foame. Mâncar cu to ii repede. Abia la cafeaă ţ

revenir la subiectul care-i preocupa.ă— Eh bien? întreb Boue.ă— Eh bien, am descoperit identitatea victimei. Ştiu de ce a trebuit

s p r seasc neap rat America.ă ă ă ă ă— Cine era?— Î i aminteşti de cazul feti ei Armstrong? Acesta e omul care aţ ţ

ucis o pe micu a Daisy Armstrong... Cassetti.ţ— Da, acum îmi aduc aminte. O dram teribil ... deşi am uitat amă ă ă-

nuntele.— Colonelul Armstrong era englez, decorat cu Crucea Victoria. De

fapt, era pe jum tate american, maic -sa fiind fiica lui W.K. Van der Halt,ă ă milionarul din Wall Street. S-a c s torit cu fiica Lindei Arden, cea mai ceă ă -lebr actri de dram din vremea ei. Tr iau în America şi aveau ună ţă ă ă copil, o feti , pe care pur şi simplu o idolatrizau. La vârsta de trei aniţă feti a a fost r pit , iar pentru r scump rarea ei ho ul a cerut o sumţ ă ă ă ă ţ ă enorm . N-o s v plictisesc cu toate complica iile care au urmat. După ă ă ţ ă ce uriaşa sum de dou sute de mii de dolari a fost pl tit , copilul a fostă ă ă ă g sit totuşi mort. Fusese omorât cu cel pu in dou s ptă ţ ă ă ămâni înainte. Indignarea opiniei publice n-a cunoscut margini. Mai sfâşietor îns eă ceea ce a urmat. Doamna Armstrong aştepta un alt copil. Din cauza şocului, a n să cut prematur un copil mort, dup care a murit şi ea. So ul,ă ţ cu inima zdrobit , s-a împuşcat.ă

— Doamne, ce tragedie. Acum îmi amintesc, spuse Bouc. Mi se pare c a mai murit cineva, dac nu m înşel?ă ă ă

— Da... nefericita doic , o fran uzoaic , sau elve ian . Poli ia eraă ţ ă ţ ă ţ

convins c ştie ceva în leg tur cu crima. Deşi ea a t g duit, ca scoasă ă ă ă ă ă ă din min i, au refuzat s-o cread . În cele din urm , într-un moment deţ ă ă disperare, biata fat s-a aruncat de la fereastr şi a murit. Mai târă ă ziu, a ieşit la iveal c era absolut nevinovat .ă ă ă

— E îngrozitor s te gândeşti la cele petrecute, spuse Bouc.ă— Şase luni mai târziu, Cassetti a fost arestat ca fiind şeful bandei

care a r pit copilul. Folosise şi înainte aceleaşi metode: dac i se p reaă ă ă c poă li ia e pe urmele lui, omora copilul r pit, ascundea cadavrul şiţ ă continua s estorcheze de bani cât mai mult, pân când crima era desă ă -coperit . Deci, acesta era Cassetti. Datorit averii enorme pe care oă ă adunase şi leg turilor cu diferite persoane, a fost achitat pe baza unuiă viciu de procedur . Oriă cum, ar fi fost linşat de popula ie dac nu ar fiţ ă fost atât de deştept ca s-o ştearg . Acum îmi dau seama ce s-aă întâmplat. Şi-a schimbat numele şi a p r sit America. De atunci tot c lă ă ă ă-toreşte, într-un cuvânt tr ieşte ca un gentleman onoraă bil de pe urma rentelor sale.

— Ah! Ah! ce animal! Vocea lui Bouc exprima un dezgust profund. Nu regret deloc c a murit.ă

— Sunt de acord cu dumneata.— Oricum, nu era necesar s fie omorât tocmai în Orient Expres.ă

Mai sunt şi alte locuri pe lumea asta, slav Domnului.ăPoirot zâmbi. Îşi d dea seama c Bouc era subiectiv în leg tur cuă ă ă ă

acest caz.— Întrebarea pe care trebuie s ne-o punem este: a fost oare crimaă

opera unei bande rivale, pe care Cassetti a tras-o pe sfoar în trecut,ă sau un act de r zbunare cu caracter strict personal?ă

Şi îi povesti despre cele câteva cuvinte descifrate pe buc ica deăţ hârtie ars .ă

— Dac ipoteza mea e just , scrisoarea a fost ars de criminal. Deă ă ă ce? Deoarece în scrisoare apare cuvântul Armstrong, care e cheia misterului.

— Mai sunt în via membri ai familiei Armstrong?ţă— Din p cate, nu ştiu. Mi se pare c am citit undeva despre o soră ă ă

mai tân r a doamnei Armstrong.ă ăPoirot expuse în continuare concluziile la care ajunsese împreună

cu doctorul Constantine. Bouc se lumin la fa când afl despre ceasulă ţă ă spart.

— Se pare c asta ne indic foarte exact ora crimei.ă ă— Da, spuse Poirot, s-ar potrivi de minune.Ceva aproape indescriptibil în vocea lui Poirot îi intrig pe ceilal iă ţ

doi.— Zici c l-ai auzit pe Ratchett vorbind conductorului la unu f ră ă ă

dou zeci?ăPoirot le povesti ce auzise.— Bine, spuse Bouc, asta dovedeşte, cel pu in, c Ratchett... sauţ ă

Cassetti, era cu siguran în via la unu f r dou zeci.ţă ţă ă ă ă

— Ca s fiu mai precis, la unu f r dou zeci şi trei de minute.ă ă ă ă— Aşadar, putem înregistra oficial c la dou sprezece şi treizeci şiă ă

şapte de minute domnul Ratchett era în via . Acesta este primul fapt.ţăPoirot r mase t cut, cu privirea a intit undeva în fa . Se auzi ună ă ţ ă ţă

cioc nit la uş . Intr chelnerul.ă ă ă— Vagonul restaurant e liber, domnule.— Atunci s mergem, spuse Bouc ridicându-se.ă— Pot s v înso esc? întreb Constantine.ă ă ţ ă— Desigur, doctore. Dac nu cumva domnul Poirot are cevaă

împotriv ?ă— Absolut deloc, r spunse acesta.ăDup obişnuitul schimb de polite uri: "Dup dumă ţ ă neata, domnule",

"Ba nu, dup dumneata!" — p r sir compartimentul.ă ă ă ă

PARTEA A DOUAM RTURIILEĂ

CAPITOLUL IM RTURIA CONDUCTORULUI VAGONULUI DE DORMITĂ

În vagonul restaurant, totul fusese preg tit cu grij . Poirot şi Boucă ă se aşezar la o mas , iar doctorul îşi trase un scaun ceva mai departe.ă ă Pe mas , în fa a lui Poirot, se întindea planul vagonului "Istanbul-Calais".ă ţ Numele pasagerilor erau trecute cu cerneal roşie. Într-un col al meseiă ţ fuseser puse paşapoartele şi biletele de tren. Pe mas se mai g seaă ă ă hârtie de scris, cerneal , tocuri şi peă ni e.ţ

— Excelent, spuse Poirot, putem începe ancheta f r alteă ă formalit i. Cred c , întâi, ar trebui s înregistr m m rturiaăţ ă ă ă ă conductorului. Probabil c ştii ceva despre el. Ce fel de om e? Putemă avea încredere în el?

— Sunt sigur de el. Pierre Michel lucreaz pentru compania noastră ă de mai bine de cincisprezece ani. E francez, de pe lâng Calais. Foarteă conştiincios şi cinstit. Poate nu cine ştie ce inteligent.

Poirot d du din cap, în eleg tor.ă ţ ă— Bine, spuse el. S -l chem m.ă ăPierre Michel îşi mai revenise, deşi era înc extrem de nervos.ă— Sper c domnul nu va crede c a fost o neglijen din parteaă ă ţă

mea, începu el îngrijorat, uitându-se când la Poirot, când la Bouc. E groaznic ce s-a întâmplat. Sper c domnul nu crede c am vreună ă amestec.

Dup ce-l linişti, Poirot începu ancheta propriu-zis . Not mai întâiă ă ă numele şi adresa lui Michel, de când e în serviciu şi vechimea pe linia Is-

tanbul-Calais. Poirot ştia de mai înainte aceste am nunte, dar mai ştiaă c întrebă ările de rutin îl pun pe om mai în largul lui.ă

— Şi acum, continu Poirot, s ne întoarcem la eveă ă nimentele de ast -noapte. Când anume s-a dus domnul Ratchett s se culce?ă ă

— Aproape imediat dup cin , domnule. De fapt, cu pu in înainte deă ă ţ a p r si Belgradul. La fel a f cut şi cu o noapte înainte. Mi-a cerut s -iă ă ă ă fac patul în timp ce se afla înc la mas .ă ă

— A mai intrat cineva dup aceea în compartimentul lui?ă— Valetul s u, domnule, şi tân rul american, secreă ă tarul.— Altcineva?— Nu, domnule, cel pu in dup câte ştiu eu.ţ ă— Bine. Şi asta a fost ultima oar când l-ai v zut sau auzit?ă ă— Nu, domnule. A i uitat c m-a sunat pe la unu f r dou zeci, laţ ă ă ă ă

pu in vreme dup ce ne-am înz pezit?ţ ă ă ă— Spune-mi exact cum s-au petrecut lucrurile.— Am b tut la uş , dar mi-a r spuns c n-are nevoie de nimic, c s-ă ă ă ă ă

a înşelat.— i-a vorbit englezeşte sau fran uzeşte?Ţ ţ— Fran uzeşte.ţ— Care au fost exact cuvintele lui?

— Ce n'est rien. Je me suis trompé.— Într-adev r, spuse Poirot, acelaşi lucru l-am auzit şi eu. Şi apoi aiă

plecat?— Da, domnule.— Te-ai reîntors la locul dumitale?— Nu, domnule. Tocmai sunase o alt sonerie şi m-am dus s r să ă ă -

pund.— Acum, Michel, aş vrea s - i pun o întrebare important . Unde teă ţ ă

aflai la ora unu şi un sfert?— Eu, domnule? St team pe sc unelul meu de la cap tulă ă ă

coridorului.— Eşti sigur?— Bineîn eles... dac nu cumva...ţ ă

— Ei?— M-am dus în cel lalt vagon, cel de la Atena, s stau de vorb cuă ă ă

colegul meu. Am vorbit despre z pad . Asta s-a întâmplat la pu ină ă ţ ă vreme dup unu, dar n-aş putea s v spun cu precizie ora.ă ă ă

— Şi te-ai înapoiat când?— Ştiu c am auzit una din soneriile din vagonul meu... îmiă

amintesc c v-am mai spus. Era doamna ameă rican , care a sunat deă vreo câteva ori.

— in minte, spuse Poirot. Şi dup aceea?Ţ ă— Dup aceea, domnule? Da, m-a i sunat dumneaă ţ voastr , v-amă

mai adus nişte ap mineral , apoi la vreo jum tate de or dup aceeaă ă ă ă ă am f cut patul în compartiă mentul tân rului american, secretarulă domnului Ratchett.

— Domnul MacQueen era singur în compartiment când i-ai f cut paă -tul?

— Colonelul englez de la num rul 15 era cu el. St teau de vorb .ă ă ă— Ce-a f cut colonelul dup ce l-a p r sit pe domnul MacQueen?ă ă ă ă— S-a dus în compartimentul lui.— Num rul 15 e foarte aproape de locul dumitale, nu-i aşa?ă— Întocmai, domnule. E al doilea compartiment de la cap t.ă— Avea patul aranjat?— Da, domnule. I-l preg tisem când se afla la mas .ă ă— Pe la ce or se întâmplau toate astea?ă— N-aş putea spune precis, domnule. Dar, în orice caz, nu trecuse

de dou .ă— Şi apoi?— Am r mas la locul meu pân diminea a.ă ă ţ— Te-ai mai dus în vagonul de la Atena?— Nu, domnule.— Poate ai adormit?— Nu cred, domnule. Din cauz c trenul st tea pe loc, n-amă ă ă

mo it, cum fac de obicei.ţă— Ai v zut vreun pasager trecând pe coridor?ăOmul se gândi câteva clipe.— Una dintre doamne s-a dus la toaleta din cel lalt cap t ală ă

vagonului.— Care doamn ?ă— Nu ştiu. Era departe pe coridor, şi era cu spatele la mine. Purta

un chimono roşu-închis, cu nişte balauri desena i pe el.ţPoirot d du din cap.ă— Şi dup aceea?ă— Nu s-a mai întâmplat nimic pân diminea .ă ţă— Eşti sigur?— Ah, pardon, domnule. Dumneavoastr a i deschis uşa şi v-a iă ţ ţ

uitat o clip afar .ă ă— Bine, prietene, spuse Poirot. Tocmai m întrebam dac o s - i aă ă ă ţ -

minteşti de asta. Dar fiindc veni vorba, m-a trezit la un moment dat ună zgomot, o bufnitur , de parc cineva greu s-ar fi lovit de uşa mea. Aiă ă vreo idee ce ar fi putut s fie?ă

Conductorul f cu ochii mari.ă— N-a fost nimic, domnule, absolut nimic, sunt sigur.— Atunci, înseamn c oi fi avut un coşmar, filozof Poirot.ă ă ă— Dac nu cumva, interveni Bouc, zgomotul venea dină

compartimentat vecin.Poirot nu lu în seam aceast observa ie. Sau poate nu dorea s-oă ă ă ţ

fac fa de conductor.ă ţă— S trecem la un alt punct, spuse el. S presupuă ă nem c înă

noaptea trecut un ucigaş s-a urcat în tren. E absolut sigur c n-ar fiă ă putut s -l pă ăr seasc dup comiă ă ă terea crimei?

Pierre Michel cl tin hot rât din cap.ă ă ă— Nici nu s-ar fi putut ascunde pe undeva?— Au fost scotocite toate ungherele, spuse Bouc. Renun la oţă

asemenea idee, prietene.— În afar de asta, observ Michel, nimeni nu poate intra înă ă

vagonul de dormit f r s -l v d eu.ă ă ă ă— Care a fost ultima gar ?ă— Vincovici.— Ce or era?ă— Ar fi trebuit s plec m din Vincovici la 11.58. Din cauza vremii,ă ă

îns , am avut o întârziere de dou zeci de minute.ă ă— Ar fi putut s vin cineva dinspre celelalte vagoane?ă ă— Nu, domnule. Dup ce masa de sear e servit , uşa spreă ă ă

celelalte vagoane se încuie.— Dumneata ai coborât din tren la Vincovici?— Da, domnule. Am coborât pe peron, ca de obicei, şi am r masă

lâng scar . Ceilal i conductori au f cut la fel.ă ă ţ ă— Dar uşa din fa , de lâng vagonul restaurant?ţă ă— R mâne întotdeauna încuiat pe din untru.ă ă ă— Acum nu-i chiar atât de încuiat .ăMichel p ru o clip surprins, apoi se lumin la fa .ă ă ă ţă— O fi deschis-o vreun pasager, ca s priveasc z pada de afar .ă ă ă ă— Probabil, spuse Poirot.St tu câteva clipe pe gânduri, b tând cu degetele în mas .ă ă ă— Domnul îmi g seşte vreo vin ? întreb Michel cu sfial .ă ă ă ăPoirot îi zâmbi încurajator.— N-ai prea avut noroc, prietene, îi spuse. Ah, mai e înc ceva. Aiă

spus c ai auzit o alt sonerie tocmai când b teai la uşa domnului Rată ă ă -chett. De altfel, am auzit-o şi eu. A cui era?

— A prin esei Dragomiroff. Dorea s-o chem pe camerist .ţ ă— Şi ai chemat-o?— Da, domnule.Poirot se aplec asupra planului din fa a lui. Îiă ţ f cu semn din cap luiă

Michel.— Asta-i tot, deocamdat .ă— Mul umesc, domnule.ţMichel se ridic . Se uit înspre Bouc.ă ă— Nu te nec ji, îi spuse acesta amabil. Nu v d s fi greşit cu ceva.ă ă ăMul umit, Pierre Michel ieşi.ţ

CAPITOLUL IIM RTURIA SECRETARULUIĂ

Câteva clipe, Poirot p ru pierdut în gânduri.ă— Cred, spuse el într-un târziu, c-ar fi bine s mai st m o dat deă ă ă

vorb cu domnul MacQueen, având în veă dere datele pe care le avem la dispozi ie.ţ

Tân rul american îşi f cu de îndat apari ia.ă ă ă ţ— Cum mai merg treburile?— Nu prea r u. De la ultima noastr discu ie am mai aflat câteă ă ţ

ceva... şi anume identitatea domnului Ratchett.— Da? Hector MacQueen se aplec înainte, v dit mirat.ă ă— Ratchett, dup cum b nuiai şi dumneata, era doar un numeă ă

fictiv. Adev ratul lui nume era Cassetti. Ştii, Cassetti, cel care a înf ptuită ă celebrele r piri de copii... printre care şi pe cea a micu ei Daisyă ţ Armstrong.

MacQueen p ru cu totul uluit; apoi brusc, se întunec la fa .ă ă ţă— Tic losul naibii! izbucni el.ă— Nu ştiai nimic în aceast privin , domnule MacQueen?ă ţă— Nu, domnule, spuse americanul, r spicat. Dac-aş fi ştiut, mi-aş fiă

retezat mâna dreapt , mai degrab decât s fi lucrat pentru el!ă ă ă— V d c eşti foarte pornit, domnule MacQueen.ă ă— Am şi de ce. Tat l meu a fost procurorul care s-a ocupat de acestă

caz, domnule Poirot. Am v zut-o pe doamă na Armstrong de câteva ori... era o femeie admirabil . Atât de nobil ... era distins . Fa a i se strâmbă ă ă ţ ă de furie: Dac un om şi-a meritat vreodat soarta, atunci acesta eă ă Ratchett... sau Cassetti. M bucur c a sfârşit-o astfel. Unul ca sta nuă ă ă merit s tră ă ăiasc !ă

— Dai impresia c ai fi fost în stare s aplici chiar dumneataă ă aceast pedeaps bine meritat .ă ă ă

— Aşa e. Eu... se opri brusc. Roşea a îi n v li în obraji. Mi se pare cţ ă ă ă m acuz pe mine însumi...ă

— Te-aş fi b nuit mai degrab , domnule MacQueen, dac ai fi afişată ă ă o triste e f r margini aflând de moartea patronului dumitale.ţ ă ă

— Nu cred c-aş fi fost în stere de aşa ceva, chiar de-ar fi trebuit să m salvez de la scaunul electric..., spuse Macă Queen, aspru.

Apoi ad ug :ă ă— Dac nu sunt prea curios, cum a i reuşit s afla i? M refer laă ţ ă ţ ă

identitatea lui Cassetti.— Am g sit în compartimentul lui resturi dintr-o scrisoare.ă— Desigur... vreau s zic... cam imprudent din partea b trânului.ă ă— Depinde, remarc Poirot, din ce punct de vedere priveştiă

lucrurile.MacQueen p ru cam n ucit de aceast remarc . Se holb la Poirot,ă ă ă ă ă

încercând parc s -i ghiceasc gândurile.ă ă ă— Datoria mea, spuse Poirot, este de a afla ce a f cut fiecareă

pasager. Nimeni nu trebuie s se supere, în elegi? E o chestiune deă ţ procedur , şi atâta tot.ă

— Fireşte. Da i-i drumul, iar eu voi face tot ce pot pentru a v ajuta.ţ ă— Nu mai e nevoie s te întreb de num rul compartimentului,ă ă

spuse Poirot zâmbind, întrucât l-am împ r it cu dumneata o noapte. Eă ţ vorba de cuşetele 6 şi 7, clasa a doua. Dup placarea mea ai r masă ă singur?

— Întocmai.— Şi acum, domnule MacQueen, aş vrea s -mi spui tot ce ai f cută ă

ast -noapte, de când ai p r sit vagonul resă ă ă taurant.— Nimic mai simplu. M-am întors în compartiment, am citit pu in, aţ -

poi la Belgrad am coborât pe peron, dar cum era prea frig, m-am întors în tren. Am stat o vreme de vorb cu o tân r doamn , o englezoaic —ă ă ă ă ă st în comă partimentul de al turi. Apoi am intrat în discu ie cu coă ţ lonelul Arbuthnot... şi de fapt, mi se pare c a i trecut pe lâng noi tocmaiă ţ ă atunci. Pe urm m-am dus la domnul Ratchett, unde, cum v-am maiă spus, am luat câteva note privind scrisorile pe care inten iona s leţ ă expedieze. Dup ce am terminat, i-am spus noapte bun şi am ieşit.ă ă Colonelul Arbuthnot mai era înc pe coridor. Cum compartimentul luiă fusese aranjat pentru noapte, i-am propus s vin la mine. Amă ă comandat nişte b utur , pe care am daă ă t-o repede gata. Am discutat politic , despre India, despre propriile noastre greut i financiare şiă ăţ despre criza din Wall Street. De obicei, nu m prea omor dup englezi —ă ă sunt nişte tipi în epa i — dar sta mi-a pl cut.ţ ţ ă ă

— Ştii la ce or a plecat de la dumneata?ă— Destul de târziu. Cam spre dou .ă— A i b gat de seam c trenul se oprise?ţ ă ă ă— Da. Ne-am cam mirat. Ne-am uitat afar şi am v zut c seă ă ă

depusese un strat gros de z pad , dar nu ne-am închipuit c -i ceva preaă ă ă grav.

— Dup ce v-a i desp r it, ce-a i f cut fiecare?ă ţ ă ţ ţ ă— Colonelul s-a dus spre compartimentul lui, iar eu l-am chemat pe

conductor s -mi fac patul pentru noapte.ă ă— Unde ai stat în timp ce conductorul era în compartimentul dumi-

tale?— Pe coridor, lâng uş ; am fumat o igar .ă ă ţ ă— Şi apoi?— Apoi m-am b gat în pat şi am dormit pân diminea a.ă ă ţ

— Ai coborât din tren în cursul serii?— Eram cu Arbuthnot. Ne-am gândit s coborâm la... cum seă

numea? aha... la Vincovici... ca s ne mai dezmoră im pu in picioarele.ţ ţ Dar era al naibii de frig şi viscolea, aşa c ne-am urcat curând înapoi.ă

— Pe ce uş a i coborât?ă ţ— Cea mai apropiat de compartimentul meu.ă— Cea de lâng vagonul restaurant?ă— Da.— Î i aminteşti dac era încuiat ?ţ ă ăMacQueen se concentr .ă— Da, da, mi se pare c era. În orice caz, era un fel de bar vârâtă ă ă

prin clan . La asta v gândea i?ţă ă ţ— Da. La întoarcere a i pus bara la loc?ţ— Ah, nu, nu cred. Eu am urcat ultimul, dar nu-mi amintesc s-o fi

pus la loc. E ceva Important? ad ug el brusc.ă ă— S-ar putea. B nuiesc c în vreme ce st teai de vorb cu colonelulă ă ă ă

Arbuthnot, uşa compartimentului dumitale era deschis ?ăMacQueen f cu semn c da.ă ă— Aş dori s -mi spui atunci dac , de la plecarea din Vincovici şiă ă

pân când te-ai culcat, ai remarcat pe cineva trecând pe coridor.ăMacQueen se încrunt .ă— Cred c a trecut o dat conductorul, spuse el, venind dinspreă ă

vagonul restaurant. Şi o femeie, care a trecut în sens invers.— Care dintre pasagere?— Nu ştiu. Nu mi-am dat seama. Tocmai încercam s -l conving peă

Arbuthnot în leg tur cu ceva, în elege i? Mi se pare c am z rit, înă ă ţ ţ ă ă treac t, ceva de m tase roşie. Nu m-am uitat şi, oricum, nu i-aş fi putută ă vedea fa a. Dup cum şti i, compartimentul meu e cu fa a la vagonulţ ă ţ ţ restaurant, astfel încât orice trece pe coridor în direc ia aceea, îmi apareţ de îndat cu spatele.ă

Poirot aprob .ă— B nuiesc c se ducea la toalet .ă ă ă— Şi eu cred.— La întoarcere ai v zut-o?ă— Ca s v spun drept, n-am v zut-o, dar fiindc mi-a i amintit, îmiă ă ă ă ţ

dau într-adev r seama, acum, c treă ă buie s se fi şi întors.ă— Înc o întrebare. Fumezi pip , domnule MacQueen?ă ă— Nu, domnule.Poirot medit câteva clipe.ă— Cred c pentru moment am terminat. Aş vrea acum s -l v d peă ă ă

valetul domnului Ratchett. Apropo, amândoi c l tori i de obicei cu clasaă ă ţ a doua?

— El, da. Eu îns , în mod normal, merg cu clasa întâi, iar dac e poă ă -sibil, chiar în compartimentul de lâng cel al domnului Ratchett. Îşi l saă ă bagajul la mine în compartiment şi, când avea nevoie de ceva, îi era foarte la îndemân . De ast dat , îns , toate cuşetele de la clasa întâiă ă ă ă

erau ocupate, în afar de una, pe care a luat-o el.ă— Pricep. Î i mul umesc, domnule MacQueen.ţ ţ

CAPITOLUL IIIM RTURIA VALETULUIĂ

Americanului îi urm palidul englez, cu fa a inexpresiv . Aştept înă ţ ă ă picioare, foarte politicos, pân când Poirot îl invit s ia loc.ă ă ă

— Dup câte ştiu, dumneata eşti valetul domnului Ratchett?ă— Da, domnule.— Numele dumitale?— Edward Henry Masterman.— Vârsta?— Treizeci şi nou de ani.ă— Adresa de acas ?ă— Friar Street, 21, Olerkenwell.— Ai auzit c st pânul dumitale a fost ucis?ă ă— Da, domnule. O întâmplare teribil .ă— Ai vrea s -mi spui, te rog, la ce or l-ai v zut ulă ă ă tima oar peă

domnul Ratchett?Valetul se gândi.— Trebuie s fi fost în jurul orei nou , domnule.ă ă— Spune-mi cu cuvintele dumitale cum au decurs lucrurile.— M-am prezentat ca de obicei la domnul Ratchett, ca s v d ceă ă

ordine are s -mi dea.ă— Care erau îndatoririle dumitale precise?— S -i strâng sau s -i aşez hainele, domnule. S -i pun protezaă ă ă

dentar într-un pahar cu ap şi s am grij s aib tot ce-i trebuieă ă ă ă ă ă pentru la noapte.

— St pânul dumitale s-a comportat ca de obicei?ă— Cred, domnule, c era indispus, spuse Masterman dup ce seă ă

gândi pu in.ţ— În ce sens, indispus?— În leg tur cu o scrisoare pe care tocmai o citise. M-a întrebată ă

dac eu am adus-o. I-am spus, fireşte, c nu eu, dar el a început s mă ă ă ă oc rasă c şi îmi g sea nod în papur în tot ce f ceam.ă ă ă ă

— Era ceva neobişnuit în asta?— Oh, nu, domnule. Îşi pierdea repede cump tul... deă pinde de moti-

vul sup r rii.ă ă— St pânul dumitale lua vreodat somnifere?ă ăDoctorul Constantine ciuli urechile.— Întotdeauna când c l torea cu trenul, domnule. Spunea c altfelă ă ă

nu poate dormi.— Ştii cumva ce somnifer obişnuia s ia?ă— Sunt sigur c n-aş putea s v spun, domnule. Pe sticl nu se aflaă ă ă ă

indicat ce somnifer era. Seria doar: "Pentru dormit. A se lua înainte de culcare".

— Ast -noapte a luat?ă— Da, domnule. I l-am turnat într-un pahar, pe care i l-am pus la în-

demân , pe noptier .ă ă— Erai de fa când l-a luat?ţă— Nu, domnule.— Ce s-a întâmplat în continuare?— L-am întrebat dac mai doreşte ceva şi când ar vrea s -l scol aă ă

doua zi diminea . Mi-a spus c nu vrea s fie deranjat pân nu sun el.ţă ă ă ă ă— Nimic deosebit în asta?— Nu, domnule. Când se trezea suna dup conductor, pe care-lă

trimitea s m cheme în momentul când voia s se dea jos din pat.ă ă ă— Se scula devreme, sau nu?— Depinde de starea de spirit în care se afla, domnule. Uneori se

scula s ia micul dejun, alteori dormea pân la prânz.ă ă— Deci, nu te alarmai dac trecea diminea a şi nu te chema?ă ţ— Nu, domnule.— Ştiai c st pânul dumitale avea duşmani?ă ă— Da, domnule.Vocea nu tr da nici cea mai mic emo ie.ă ă ţ— Cum ai aflat?— L-am auzit vorbind cu domnul MacQueen despre câteva scrisori,

domnule.— ineai la patronul dumitale, Masterman?ŢFa a valetului deveni — dac e cu putin — şi mai inexpresiv .ţ ă ţă ă— N-aş vrea s vorbesc despre asta, domnule. Era un st până ă

generos.— Dar nu ineai la el?ţ— S spunem mai curând c americanii nu prea îmi plac, domnule.ă ă— Ai fost vreodat în America?ă— Nu, domnule.— Î i aminteşti s fi citit în ziare despre afacerea Armstrong?ţ ăObrajii lui Masterman prinseser pu in culoare.ă ţ ă— Da, domnule, desigur. O feti nu-i aşa? Ceva revolt tor.ţă ă— Ştiai c st pânul dumitale, domnul Ratchett, fusese principalulă ă

instigator al r pirii feti ei?ă ţ— Nu, domnule, nici nu mi-ar fi trecut prin cap. Pentru prima oară

vocea valetului sun mai cald, pu in emoă ţ ionat : Nu prea îmi vine sţ ă ă cred, domnule.

— Totuşi, acesta e adev rul gol-golu . Şi-acum, s vedem ce-aiă ţ ă f cut dumneata în noaptea trecut . E o formaliă ă tate, în elegi? Dup ce aiţ ă ieşit de la domnul Ratchett...

— I-am comunicat domnului MacQueen c st pânul meu îl cheam .ă ă ă Apoi m-am întors în compartimentul meu şi am citit.

— Care e compartimentul dumitale?

— Ultimul de clasa a doua, domnule. Lâng vagonul restaurant.ăPoirot se uit pe plan.ă— Mda... şi care e cuşeta dumitale?— Cea de jos, domnule.— Num rul 4?ă— Întocmai, domnule.— Mai e cineva cu dumneata?— Da, domnule. Un italian.— Vorbeşte englezeşte?— Un fel de englez , domnule. Vocea lui Masterman exprima în acelă

moment dispre şi mâhnire: Am în eles c a fost în America... Laţ ţ ă Chicago...

— Sta i de vorb ?ţ ă— Nu, domnule. Prefer s citesc.ăPoirot zâmbi. Îşi putea imagina scena: solidul şi volubilul italian în-

cercând s str pung platoşa de dispre şi reprobare a celui mai gentleă ă ă ţ -man dintre gentlemeni...

— Dac nu sunt prea indiscret, ce anume citeai?ă— Acum, domnule, tocmai citesc "Prizoniera dragostei", de doamna

Arabella Richardson— E bun ?ă— O g sesc deosebit de agreabil , domnule.ă ă— Bine, s mergem mai departe. Deci te-ai întors înă

compartimentul dumitale şi ai citit "Prizoniera dragostei". Pân când?ă— Pe la vreo zece şi jum tate, domnule, italianul a vrut s se culce.ă ă

Aşa încât conductorul a venit şi a f cut paturile.ă— Iar dumneata te-ai b gat imediat în pat şi ai adormit?ă— M-am b gat în pat, domnule, dar n-am adormit.ă— De ce?— M durea m seaua, domnule.ă ă— Oh... e ceva cumplit.— Într-adev r cumplit, domnule.ă— Ai luat ceva?— Mi-am pus pu in ulei de cuişoare, domnule, care mi-a mai luatţ

din durere, totuşi n-am fost în stare s dorm. Am aprins lumina de laă capul patului şi am citit... s mai uit.ă

— Şi n-ai dormit deloc?— Ba da, domnule, am a ipit pe te patru diminea a.ţ ţ— Şi tovar şul dumitale?ă— Italianul? Oh, tot timpul a sfor it.ă— N-a ieşit deloc în timpul nop ii?ţ— Nu, domnule.— Dar dumneata?— Nici eu, domnule.— Ai auzit ceva în timpul nop ii?ţ— Nu cred, domnule. Nimic neobişnuit, vreau s spun. Trenul st teaă ă

pe loc, aşa c era linişte.ăPoirot r mase mut câteva secunde, apoi spuse:ă— Mda, cred c nu mai sunt multe de spus. N-ai puă tea s ne l muă ă -

reşti deloc asupra tragediei?— Din p cate, nu. Îmi pare r u, domnule.ă ă— Dup câte ştii dumneata, exista vreo neîn elegere sau chiară ţ

duşmănie între st pânul dumitale şi domnul MacQueen?ă— Oh, nu, domnule. Domnul MacQueen este un gentleman foarte

simpatic.— Unde ai lucrat înainte de a fi angajat de domnul Ratchett?— Am fost în serviciul lui sir Henry Tomlinson din Grosvenor Square.— De ce ai plecat de acolo?— Domnul Tomlinson pleca în Africa Oriental şi nu mai aveaă

nevoie de serviciile mele. Dar sunt sigur c v va vorbi de bine despreă ă mine.

— De când lucrezi pentru domnul Ratchett?— Exact de nou luni, domnule.ă— Mul umesc, Masterman. Apropo, fumezi pip ?ţ ă— Nu, domnule, numai ig ri, ig ri obişnuite.ţ ă ţ ă— Mul umesc. E suficient, spuse Poirot şi îi f cu semn c e liber.ţ ă ăValetul şov i.ă— V rog s m scuza i, domnule, dar b trâna doamn din Americaă ă ă ţ ă ă

este foarte agitat . Spune c ştie fotul despre ucigaş. E într-o stareă ă foarte nervoas , domnule.ă

— În acest caz, spuse Poirot zâmbind, s-o chem m.ă— Pot s -i comunic, domnule? Vrea neap rat s stea de vorb cu ciă ă ă ă -

neva autorizat. Conductorul a încercat s-o linişteasc .ă— Po i s-o trimi i, prietene, spuse Poirot. S auzim ce are s spun .ţ ţ ă ă ă

CAPITOLUL IVM RTURIA DOAMNEI HUBBARDĂ

Doamna Hubbard sosi gâfâind, aproape f r suflu, puternică ă surescitat ; de-abia reuşi s vorbeasc .ă ă ă

— Aş vrea s ştiu cine e persoana autorizat aici cu care aş puteaă ă s stau de vorb . Am nişte informa ii, ffoarte, ffoarte importante. Dacă ă ţ ă dumneavoastr , domnilor...ă

Privirea ei neîncrez toare trecu de la unul la celă ălalt, cânt rindu-i.ăPoirot înclin capul.ă— O s -mi comunica i mie, doamn , spuse el, dar mai înainte, vă ţ ă ă

rog s lua i loc.ă ţDoamna Hubbard se pr v li, extenuat , pe scaunul din fa a ei.ă ă ă ţ— Iat ce vreau sa v spun. Ast -noapte am avut un asasin în tren,ă ă ă

şi acest asasin s-a aflat tocmai în compartimentul meu!F cu o pauz pentru a da spuselor ei un accent dramatic.ă ă

— Sunte i sigur , doamn ?ţ ă ă— Fireşte c sunt sigur ! Auzi ce întrebare! Eu ştiu ce vorbesc. Vă ă ă

voi spune tot ce am de spus. M-am b gat în pat şi am adormit, cândă deodat m-am trezit — era comă plet întuneric — şi mi-am dat seama că în compartimentul meu se afla un b rbat. Eram atât de însp imântat ,ă ă ă încât n-am putut s strig, dac v pute i închipui aşa ceva. Stă ă ă ţ ăteam şi-mi spuneam: Dumnezeule, fie- i mil , o s m ucid . Nici nu v potţ ă ă ă ă ă descrie în ce stare eram. Trenurile astea dezgust toare, îmi spuneam, şiă toate nenorocirile despre care citisem. Şi m gândeam: Oricum,ă bijuteriile n-o s mi le poat lua, deoarece, şti i, le b gasem într-un cioă ă ţ ă -rap pe care-l vârâsem sub pern ... Nu era prea confortabil... po i s faciă ţ ă şi cucuie, în elegi? Unde r mţ ă ăsesem?

— V-a i dat seama,ţ doamn , c un b rbat se afla în compartimentulă ă ă dumneavoastr .ă

— Aşa, da. St team deci cu ochii închişi şi m gândeam ce-aş puteaă ă face şi-mi spuneam: Sunt foarte mul uţ mit c fiic -mea nu ştie în ceă ă ă situa ie m aflu. Apoi, nu ştiu cum, mi-am revenit şi am început s pip iţ ă ă ă cu mâna împrejur, pân am dat de sonerie. Am sunat dup conducă ă tor. Şi am sunat, şi am sunat, dar nu venea nimeni, şi v rog s m crede i că ă ă ţ ă am sim it c mi se opreşte inima-n loc. Dumnezeule — mi-am spus — teţ ă pomeneşti c i-au omorât pe to i. Trenul st tea pe loc, şi era o linişte deă ţ ă mormânt. Am tot ap sat pe sonerie pân când, oh, în sfârşit! am auzită ă paşi alergând pe coridor şi apoi o cioc nitur în uş . Intr , am strigat, şiă ă ă ă am aprins în acelaşi moment lumina. Şi, v rog s m crede i, nu eraă ă ă ţ nici picior de om în untru.ă

Asta i se p ru doamnei Hubbard apogeul dramatic al întregiiă peripe ii, în loc ca lucrurile s se petreac invers.ţ ă ă

— Şi ce s-a întâmplat apoi, doamn ?ă— I-am spus omului ce se întâmplase, dar p rea c nu m crede. Îşiă ă ă

închipuia c-am visat. L-am pus s se uite sub banchet , deşi el spune că ă ă e prea strâmt ca s intre un om. Era absolut clar c b rbatul o ştersese,ă ă ă dar sunt sigur c fusese în untru, aşa c felul cum a încercată ă ă ă conductorul s m potoleasc m-a scos din s rite! Eu nu sunt genul deă ă ă ă om care s viseze bazaconii, domnule... nici nu ştiu cum v cheam ...ă ă ă

— Poirot, Madame, iar dânşii sunt domnul Bouc, director al companiei, şi doctorul Constantine.

Doamna Hubbard murmur :ă— Încântat da cunoştin ... şi îşi continu istorisirea: N-o să ţă ă ă

pretind acum c am f cut ceea ce trebuia s fac. Mi-a intrat în cap că ă ă ă trebuie s fi fost b rbatul din comă ă partimentul vecin... bietul om care a fost ucis. I-am spus conductorului s se uite la uşa de acces, fiindă aproape convins c nu era încuiat . Şi, într-adev r, nu era. I-am spus s-ă ă ă ăo încuie şi, dup ce a plecat, am coborât din pat şi am proptit ună geamantan în ea, pentru mai mult siguran .ă ţă

— Ce or era, doamn Hubbard?ă ă— N-aş putea s v spun. Nu m-am uitat deloc la ceas. Eram atâtă ă

de îngrozit ...ă— Care e teoria dumneavoastr acum?ă— Oh, dar totul mi se pare cum nu se poate mai clar. Omul din

compartimentul meu era asasinul. Cine altul ar fi putut fi?— Şi crede i c s-a întors în compartimentul vecin?ţ ă— De unde s ştiu unde s-a dus? Doar ineam ochii închişi.ă ţ— Trebuie s se fi strecurat afar , pe coridor.ă ă— Ei bine, nu ştiu ce s v spun. În elege i odat c eram cu ochiiă ă ţ ţ ă ă

închişi.Doamna Hubbard suspin adânc.ă— Dumnezeule, cât eram de speriat ! Dac ar fi ştiut fata mea...ă ă— Nu crede i, cumva, doamn , c ceea ce a i auzit dumneavoastr ,ţ ă ă ţ ă

era, de fapt, zgomotul produs de cineva care se mişca în compartimentul de al turi, al mortului?ă

— Nu, nu cred, domnule... cum zicea i... aha, Poirot. Omul se afla înţ acelaşi compartiment cu mine. Şi, ce vre i mai mult, am şi o dovad .ţ ă

Şi triumf toare, scoase de sub mas o poşet volumiă ă ă noas prină care începu s cotrob ie. Scoase, rând pe rând, dou batiste mari,ă ă ă curate, o pereche de ochelari cu ram de os, un tub cu aspirin , ună ă pache el cu sare Glauber, un tub de celuloid cu bomboane de ment , oţ ă leg tur de chei, o foarfec , un carnet de cecuri, fotografia clar a unuiă ă ă ă copil, nişte scrisori, cinci şiraguri de m t nii pseudo-orienă ă tale şi un mic obiect metalic... un nasture.

— Vede i acest nasture? Ei bine, afla i c nu e al meu. Eu nu portţ ţ ă aşa ceva. L-am g sit azi diminea când m-am trezit.ă ţă

Şi puse pe mas . Bouc se aplec s -l vad şi scoase o exclama ie.ă ă ă ă ţ— Dar sta e un nasture de pe tunica conductorilor de la vagoaneleă

de dormit!— Ar putea exista o explica ie natural a acestui fapt, spuse Poirot,ţ ă

şi se întoarse prevenitor spre doamna Hubbard. E posibil, doamn , caă acest nasture s fi c zut de pe uniforma conductorului, fie când a c utată ă ă prin compartimentul dumneavoastr ... fie ast -noapte când v-a fă ă ăcut patul.

— Nu ştiu ce e cu dumneavoastr , domnii mei. Ca şi cum n-a i aveaă ţ nimic altceva mai bun de f cut decât s -mi g si i nod în papur .ă ă ă ţ ă Asculta i aici. Asear , înainte de a m culca, citeam o revist . Înainte sţ ă ă ă ă sting lumina am pus revista pe un geamant naş care se afla pe podea,ă lâng fereasă tr . A i priceput pân aici?ă ţ ă

Cei trei b rba i îi d dur toate asigur rile.ă ţ ă ă ă— Buun! S mergem mai departe, atunci. De lâng uş conductorulă ă ă

s-a uitat sub banchet , apoi a intrat în untru, dar nu s-a apropiat delocă ă de fereastr . Ei bine, azi dimiă nea acest nasture se afla exact peţă coperta revistei. Aş vrea s ştiu cum numi i dumneavoastr asta?ă ţ ă

— Eu o numesc dovad , doamn , spuse Poirot.ă ăR spunsul p ru s o mai domoleasc .ă ă ă ă— Îmi vine nu ştiu ce s fac când nu sunt crezut !ă ă

— Ne-a i spus lucruri foarte interesante şi pre ioase, rosti Poirot, aţ ţ -mabil. Acum, aş putea s v pun şi eu câteă ă va întreb ri?ă

— Bineîn eles.ţ— Cum se face c , deşi îngrijorat din cauza lui Ratchett, n-a i încuă ă ţ -

iat mai înainte uşa dintre compartimente?— Ba am încuiat-o, i-o întoarse doamna Hubbard, prompt.— Da?— De fapt, am întrebat-o pe suedez — e un suflet atât de bun —ă

dac era încuiat şi mi-a spus c da.ă ă ă— Dumneavoastr n-a i verificat?ă ţ— Eram în pat, iar poşeta mea atârna de clan a uşii, aşa c n-amţ ă

putut vedea.— Ce or era când a i întrebat-o?ă ţ— S m gândesc. S fi fost zece şi jum tate, sau unsprezece f ră ă ă ă ă ă

un sfert. Venise s -mi cear o aspirin . I-am spus s caute în geantaă ă ă ă mea.

— Era i în pat?ţ— Da.Deodat izbucni în râs.ă— S raca de ea... era într-un hal. Şti i, deschisese f r s vrea uşaă ţ ă ă ă

celuilalt compartiment.— Al lui Ratchett?— Da. Şti i cât de greu e când mergi pe coridor şi toate uşile suntţ

închise. O deschisese din greşeal . Era foarte neă norocit din cauza asta.ă Ratchett izbucnise în râs, se pare, şi îmi închipui c trebuie s -i fi spusă ă ceva nu tocmai drăgu . S raca, era foarte agitat : "Oh, am greşit uşa,ţ ă ă zicea, m simt atât de prost. Nu-i un om dr gu ; mi-a spus: Eşti preaă ă ţ b trân ".ă ă

Doctorul Constantine chicoti, şi doamna Hubbard îl intui cu oţ privire înfricoş toare.ă

— Nu era deloc un om amabil, relu ea. Auzi, s spui aşa ceva uneiă ă doamne. Şi nici nu-i frumos si râzi în asemenea cazuri.

— A i mai auzit, dup asta, vreun zgomot în compartimentul lui Ratţ ă -chett? întreb Poirot.ă

— Nu... nu tocmai.— Ce vre i s spune i, doamn ?ţ ă ţ ă— Ei bine — f cu o pauz — sfor ia...ă ă ă— Ah, sfor ia?ă— Îngrozitor. Cu o noapte înainte nici n-am putut s dorm.ă— L-a i mai auzit sfor ind dup ce-a i tras sperietura aceea cuţ ă ă ţ

b rbaă tul din compartimentul dumneavoastr ?ă— Dar cum, domnule Poirot, ce întrebare-i asta? Doar era mort!— Da, într-adev r, aşa e... Poirot p ru buim cit; dup o clipă ă ă ă ă

întreb : V aminti i de cazul Armstrong, doamn ?ă ă ţ ă— Da, desigur. Şi cum a sc pat teaf r netrebnicul la? S mi-l fi dată ă ă ă

pe mâna mea...

— N-a sc pat. E mort. A murit ast -noapte.ă ă— Vre i s spune i c ...?ţ ă ţ ăDe emo ie, doamna Hubbard se ridicase aproape de pe scaun.ţ— Da, da, era Ratchett.— Ei bine, ce s mai spun! Trebuie s -i scriu tot fiicei mele. Nu v-amă ă

spus eu noaptea trecut c omul sta are o fa fioroas ? Vede i, amă ă ă ţă ă ţ avut dreptate. Fiic -mea spunea întotdeauna: Când mami are oă presim ire, po i s pariezi pe ultimul dolar c aşa va fi.ţ ţ ă ă

— Cunoaşte i vreun membru al familiei Armstrong, doamn Hubţ ă -bard?

— Nu. Tr iau într-un cerc foarte restrâns.. Dar se spuă nea că doamna Armstrong e o femeie admirabil şi c soă ă ul ei o adora.ţ

— Bine, doamn Hubbard, ne-a i ajutat foarte mult... foarte mult,ă ţ într-adev r. Poate sunte i bun s -mi spune i numele dumneavoastr înă ţ ă ă ţ ă -treg?

— De ce nu? Caroline Martha Hubbard.— Vre i s nota i aici adresa dumneavoastr ?ţ ă ţ ăDoamna Hubbard se execut , f r s se întrerup îns din vorbit.ă ă ă ă ă ă— Dar nici nu-mi vine s cred. Cassetti... în trenul nostru. Şi amă

avut e presim ire în leg tur cu el, nu-i aşa, domnule Poirot?ţ ă ă— Într-adev r, doamn . S nu uit, doamn , ave i cumă ă ă ă ţ va un capot

de m tase, roşu-vişiniu?ă— Doamne, ce întrebare nelalocul ei! Bineîn eles c nu. Am douţ ă ă

capoate la mine, unul de flanel roz, din aceă la comod, pentru c l torii, şiă ă altul pe care mi l-a d ruit fiic -mea, f cut în cas , de m tase purpurie.ă ă ă ă ă Dar pentru Dumnezeu, de ce v intereseaz capoatele mele?ă ă

— Şti i, doamn , cineva într-un chimono vişiniu a inţ ă trat noaptea tre-cut în compartimentul dumneavoastr , şi al lui Ratchett. E foarte greu,ă ă cum a i spus şi dumţ neavoastr , când toate uşile sunt închise, s ştiiă ă care-i compartimentul t u.ă

— Afla i îns c nici o femeie într-un chimono vişiniu n-a intrat înţ ă ă compartimentul meu.

— Atunci trebuie s fi intrat la Ratchett.ăDoamna Hubbard îşi strânse buzele şi spuse cu severitate:— Nici nu m mir.ăPoirot se aplec spre ea, încordat.ă— Deci, a i auzit o voce de femeie al turi?ţ ă— Nu ştiu de unde a i mai scos-o şi pe-asta, domnule Poirot. N-amţ

auzit... Dar... de fapt... am auzit.— Dar când v-am întrebat adineauri dac a i auzit ceva în compartiă ţ -

mentul al turat, mi-a i spus c a i auzit doar sfor itul lui Ratchett.ă ţ ă ţ ă— Da, e destul de adev rat. A sfor it o vreme. Apoi... Doamna Hubă ă -

bard se cam înroşi. Nu e prea pl cut s vorbeşti despre lucrurile astea.ă ă— La ce or a i auzit o voce de femeie?ă ţ— Nu ştiu. M trezisem doar o clip şi am auzit o feă ă meie vorbind.

Nu mi-a fost deloc greu s -mi închipui unde era. Tocmai îmi spuneam:ă

"Iat ce fel de om e. Ei bine, nici nu m mir", — şi pe urm am adormită ă ă din nou. Sunt sigur c n-aş fi pomenit de asta unor domni str ini, dacă ă ă ă nu m-a i fi silit.ţ

— Asta se întâmpla înainte de povestea cu b rbatul dină compartimentul dumneavoastr , sau dup ?ă ă

— Asta-i bun . La fel m-a i întrebat şi adineauri! Cum i-ar fi vorbit oă ţ femeie dac era mort?ă

— Scuza i-m . Cred c v-a i f cut o impresie foarte proast despreţ ă ă ţ ă ă mine, doamn .ă

— Cred c vi se mai încurc mintea pu in aşa, din când în când. Dară ă ţ parc tot nu-mi vine s cred c era monstrul acela de Cassetti... Ce-o să ă ă ă spun fiic -mea...ă ă

Poirot o ajut s -şi pun lucrurile la loc, în geant , şi o conduse apoiă ă ă ă pân la uş .ă ă

În ultimul moment, îi spuse:— V-a c zut batista, doamn .ă ăDoamna Hubbard se uit la batista pe care el i-o înă tindea.— Nu-i a mea, domnule Poirot. A mea e aici...— Scuza i. V zusem ini iala H pe ea şi m-am gândit c ...ţ ă ţ ă— Da, e curios, dar sigur nu e a mea. Ale mele au ini ialele C.M.H.ţ

Şi apoi, sunt batiste serioase, nu bibelouri scumpe de la Paris. Ce po i sţ ă faci cu o batist ca asta?ă

Nici unul din b rba i nu reuşi s g seasc un r spuns satisf c tor,ă ţ ă ă ă ă ă ă aşa c doamna Hubbard p r si salonul triumă ă ă f toare.ă

CAPITOLUL VM RTURIA SUEDEZEIĂ

Bouc lu nasturele l sat de doamna Hubbard şi-l întoarse pe toateă ă fe ele.ţ

— Nasturele sta.... nu în eleg nimic. Înseamn c pân la urm , ară ţ ă ă ă ă putea s aib vreun amestec Pierre Michel? Se opri, dar v zând c Poirotă ă ă ă nu-i r spunde, îl întreb : Ce-ai de spus, prietene?ă ă

— Nasturele sta dovedeşte multe, zise Poirot pierdut în gânduri.ă Dar înainte de a comenta dovezile ce le avem pân în acest moment,ă cred c ar trebui s st m de vorb cu suedeza.ă ă ă ă

Caut în gr mada de paşapoarte din fa a lui.ă ă ţ— Aha, asta e. Greta Ohlsson, patruzeci şi nou de ani.ăBouc d du chelnerului instruc iunile cuvenite şi, în scurt vreme, înă ţ ă

vagonul restaurant intr doamna cu pă ărul sur-g lbui strâns într-un coc,ă şi cu fa a lung , blând , ca de oaie. Se uit cu ochii ei miopi, prinţ ă ă ă ochelari, la Poirot. P rea foarte calm .ă ă

Întrucât în elegea şi vorbea fran uzeşte, discutar în aceast limb .ţ ţ ă ă ă Poirot îi puse, pentru început, câteva întreb ri al c ror r spuns îlă ă ă cunoştea dinainte: numele, vârsta şi adresa. Apoi o întreb cu ce seă

ocup . Ea îi spuă se c fusese supraveghetoare într-o şcoal a misionariloră ă de lâng Isă tanbul.

— A i aflat, desigur, de cele petrecute azi noapte, domnişoar ?ţ ă— Bineîn eles. E îngrozitor. Iar doamna Hubbard mi-a spus c asasiţ ă -

nul a fost şi în compartimentul ei.— Am aflat, domnişoar , c a i fost cea din urm persoan care l-aă ă ţ ă ă

v zut în via pe Ratchett?ă ţă— Nu ştiu. Se poate. Am deschis din greşeal uşa compartimentuluiă

lui Ratchett. M-am sim it îngrozitor de prost. O greşeal copil reasc .ţ ă ă ă— L-a i v zut într-adev r?ţ ă ă— Da. Citea o carte. Mi-am cerut scuze şi am închis uşa.— V-a spus ceva?Obrajii respectabilei femei se îmbujorar uşor.ă— A râs şi mi-a spus nişte cuvinte. Nu... nu le mai in minte.ţ— Ce-a i f cut dup aceea, domnişoar ? întreb Poirot trecând, cuţ ă ă ă ă

tact, la alt subiect.— M-am dus la doamna Hubbard. I-am cerut nişte aspirin şi mi-aă

dat.— V-a întrebat cumva dac uşa ce d spre compartimentulă ă

domnului Ratchett era încuiat ?ă— Da.— Şi era?— Da.— Ce-a i f cut apoi?ţ ă— M-am întors în compartimentul meu, am luat aspirina şi m-am în-

tins.— Ce or era?ă— Când m-am b gat în pat, era unsprezece f r cinci. Ştiu, pentruă ă ă

c m-am uitat la ceas înainte de a-l întoarce.ă— A i adormit repede?ţ— Nu prea. Capul nu m mai durea atât de tare, totuşi am stată

treaz o vreme.ă— Trenul se oprise înainte ca dumneavoastr s fi adormit?ă ă— Nu cred. Ne-am oprit, mi se pare, într-o gar tocmai când eramă

gata s a ipesc.ă ţ— Trebuie s fi fost Vincovici. Compartimentul dumă neavoastr eă

acesta, domnişoar ? întreb Poirot şi îi ar t cu degetul pe plan.ă ă ă ă— Da.— Dumneavoastr ocupa i cuşeta de sus, sau de jos?ă ţ— Cea de jos, num rul 10.ă— Mai sta i cu cineva?ţ— Da, o tân r doamn din Anglia. E foarte dr gu şi amabil .ă ă ă ă ţă ă

Vine de la Bagdad.— Dup ce trenul a plecat din Vincovici, a p r sit compartimentul?ă ă ă— Nu, sunt sigur c nu.ă ă— Cum pute i fi sigur dac dormea i?ţ ă ă ţ

— Dorm foarte uşor. Sunt obişnuit s m trezesc la cel mai mică ă ă zgomot. Sunt sigur c dac ar fi coborât din cuşeta ei, m-ar fi trezit.ă ă ă

— Dar dumneavoastr a i mai ieşit din compartiment?ă ţ— Pân azi diminea , nu.ă ţă— Ave i un capot vişiniu, domnişoar ?ţ ă— Nu. Am unul foarte comod de lân cafenie.ă— Dar al doamnei care st cu dumneavoastr , miss Debenham?ă ă— Al ei e mov palid, din cele care se cump r în Orient.ă ăPoirot d du din cap. Apoi o întreb pe un ton prietenos:ă ă— De ce c l tori i? Sunte i în vacan ?ă ă ţ ţ ţă— Da, m duc acas s m odihnesc. Dar mai înainte, voi trece peă ă ă ă

la Lausanne, pe la sora mea, unde o s r mân cam o s pt mân .ă ă ă ă ă— Poate sunte i atât de bun s nota i aici numele şi adresa soreiţ ă ă ţ

dumneavoastr .ă— Cu pl cere.ăLu hârtia şi tocul şi scrise ceea ce i se ceruse.ă— A i fost în America, domnişoar ?ţ ă— Nu, dar o dat era cât p-aci s ajung acolo. Trebuia s înso esc oă ă ă ţ

doamn invalid , dar c l toria a fost contramandat în ultimul moment.ă ă ă ă ă Mi-a p rut foarte r u. Sunt nişte oameni foarte buni americanii. Dauă ă mul i bani pentru şcoli şi spitale. Sunt foarte practici.ţ

— V aminti i s fi auzit ceva despre cazul Armstrong?ă ţ ă— Nu. Despre ce e vorba?Poirot îi explic .ăGreta Ohlsson era indignat . Cocul ei g lbui tremura de emo ie.ă ă ţ— Cum pot fi pe lume oameni atât de r i! Nici nu- i vine s crezi.ă ţ ă

S ră mana mam . M doare inima pentru ea.ă ăInimoasa suedez plec , cu fa a ei cumsecade îmbujorat şi cu laă ă ţ ă -

crimi în ochi.Poirot scria de zor pe o foaie de hârtie.— Ce scrii acolo, prietene? se interes Bouc.ă— Mon cher, îmi st în obicei s fiu precis şi ordonat. Am întocmită ă

un mic tabel cronologic al evenimentelor.Dup ce sfârşi de scris, îi întinse lui Bouc hârtia.ă

9.15 Trenul pleac din Belgrad.ăpe la 9.40 Valetul îl p r seşte pe Ratchett, l sându-i preg tită ă ă ă

somniferul.pe la 10.00 MacQueen pleac din compartimentul lui Ratchett.ăpe la 10.40 Greta Ohlsson îl vede pe Ratchett (ultima dat v zut înă ă

via ).ţăN. B. Era treaz şi citea o carte.

0.10 Trenul pleac din Vincovici (cu întârziere).ă0.30 Trenul se înz pezeşte.ă0.37 Se aude soneria lui Ratchett. Conductorul r spunde.ă

Ratchett îi spune: "Ce n'est rien. Je me suis trompé".

pe la 1.17 Doamna Hubbard crede c e cineva în comă partimentul ei. Sun dup conductor.ă ă

Bouc d du satisf cut din cap.ă ă— E cât se poate de clar, spuse el.— Nu i se pare nimic ciudat?ţ— Nu, totul pare foarte limpede şi firesc. E absolut evident c crimaă

a fost comis la ora 1.15. Ceasul g sit ne dovedeşte acest lucru, iar celeă ă spuse de doamna Hubbard nu fac decât s confirme. În ce m priveşte,ă ă aş avea o b nuial asupra identit ii ucigaşului. P rerea mea e,ă ă ăţ ă prietene, c e vorba de italian. Vine din America — de la Chicago şi adu-ăi aminte c arţ ă ma italienilor e cu iţ tul şi c înjunghie nu o dat , ci de maiă ă

multe ori.— E adev rat.ă— F r nici o îndoial , asta e rezolvarea misterului. E evident c elă ă ă ă

şi cu acest Ratchett au lucrat împreun la r pirea feti ei. Cassetti e ună ă ţ nume italienesc. Probabil c , într-un fel sau altul, Ratchett i-a jucat oă fest , cum spun ei. Italianul l-a urm rit, i-a trimis mai întâi scrisori deă ă amenin are, pân când, în cele din urm , s-a r zbunat crunt. Totul eţ ă ă ă cam nu se poate mai simplu.

Poirot cl tin din cap, neîncrez tor.ă ă ă— Mi-e team c nu-i deloc atât de simplu, murmur el.ă ă ă— Sunt convins c acesta e adev rul, insist Bouc, tot mai încântată ă ă

de teoria sa.— Şi atunci, ce facem cu valetul (şi durerea sa de din i), care s-aţ

jurat c italianul n-a ieşit din compară timent?— Într-adev r, aici e buba.ăPoirot îi f cu cu ochiul.ă— Da, e o neşans pentru teoria dumitale, în schimb e o şansă ă

deosebit pentru amicul nostru, italianul, c valetul domnului Ratchett aă ă avut o durere de din i.ţ

— Totul se va l muri, spuse Bouc cu o siguran princiar .ă ţă ăPoirot cl tin din nou din cap.ă ă— Nu-i deloc aşa de simplu, murmur el.ă

CAPITOLUL VIM RTURIA PRIN ESEI DRAGOMIROFFĂ Ţ

— S auzim ce are de spus Pierre Michel despre acest nasture,ă spuse Poirot.

Conductorul fu rechemat. P rea îngrijorat.ăBouc îşi drese vocea.— Michel, începu el, avem aici un nasture de la tunica dumitale. A

fost g sit în compartimentul doamnei Hubbard. Ce ai de spus despreă asta?

Mâna conductorului se îndrept automat spre tunic .ă ă— Dar n-am pierdut nici un nasture, domnule. Trebuie s fie vreoă

greşeal .ă— Foarte ciudat.— Nu pot g si nici o explica ie, domnule.ă ţOmul p rea uimit, în nici un caz îns vinovat sau încurcat.ă ă— Datorit circumstan elor în care a fost g sit, deă ţ ă clar Bouc cuă

mult seriozitate, este absolut cert c acest nasture a fost l sat de c treă ă ă ă b rbatul care a fost ast -noapte în compartimentul doamnei Hubbard,ă ă când ea a sunat.

— Dar, domnule, nu era nimeni acolo. Doamna trebuie s fi visat.ă— N-a visat, Michel. Asasinul lui Ratchett a trecut pe acolo şi a pier-

dut acest nasture.Când în elesul cuvintelor lui Bouc îi deveni clar, Pierre Michel fu cuţ -

prins de o puternic agita ie.ă ţ— Nu-i adev rat, domnule, nu-i adev rat! strig el. M acuza i deă ă ă ă ţ

crim . Pe mine? Sunt nevinovat, absolut nevinovat. De ce s fi ucis ună ă domn pe care nu-l mai văzusem niciodat înainte?ă

— Unde ai fost când a sunat doamna Hubbard?— V-am mai spus, domnule, în cel lalt vagon, unde st team deă ă

vorb cu colegul meu.ă— S -l chem m.ă ă— Aşa s face i, domnule, v implor.ă ţ ăÎl chemar pe conductorul din cel lalt vagon şi el conă ă firm deă

îndat cele spuse de Pierre Michel. Ad ug c mai fusese cu el şiă ă ă ă conductorul din vagonul ataşat la Bucureşti. Au discutat despre situa iaţ creat de înz peziă ă re. St teau de vorb de vreo zece minute, când luiă ă Michel i s-a p rut c aă ă ude o sonerie. Deschizând uşile dintre vagoane, auzir cu to ii soneria. Suă ţ na repetat, insistent. Michel fugi în grab să ă r spund .ă ă

— Vede i, domnule, nu sunt vinovat, strig Michel cu glas îngrijorat.ţ ă— Dar prezen a acestui nasture, cum o explici?ţ— Nu pot s explic, domnule. E un mister pentru mine. To i nasturiiă ţ

mei sunt la locul lor.Şi ceilal i doi conductori declarar c nu au pierdut nici un nasture.ţ ă ă

De asemenea, c nu fuseser deloc în compartimentul doamneiă ă Hubbard.

— Linişteşte-te, Michel, îi spuse Bouc, şi gândeşte-te la momentul când ai fugit s -i r spunzi doamnei Hubbard. Te-ai întâlnit cu cineva peă ă coridor?

— Nu, domnule.— Ai v zut pe cineva îndep rtându-se de tine pe coridor?ă ă— Înc o dat , nu, domnule.ă ă— Ciudat, spuse Bouc.— Nu, tocmai, remarc Poirot. E o chestiune de timp. Doamna Hubă -

bard se trezeşte sim ind pe cineva în comţ partimentul ei. Câteva minute

rămâne paralizat , cu ochii închişi. Probabil c atunci s-a strecurată ă asasinul afar , pe coridor. Apoi ea începe s sune. Dar conductorul nuă ă vine de îndat . El aude abia al treilea sau al patrulea apel. Aş puteaă spune c a fost timp suficient pentru...ă

— Pentru ce? Pentru ce, mon cher? Nu uita c jur împrejurulă trenului sunt n me i uriaşi de z pad .ă ţ ă ă

— Dou c i îi erau accesibile misteriosului asasin, continu Poirotă ă ă calm. Ar fi putut intra în una din toalete, sau ar fi putut dispare într-unul din compartimente.

— Dar toate erau ocupate.— Da.— Vrei s spui c s-ar fi putut înapoia în propriul s u compartiment?ă ă ăPoirot d du afirmativ din cap.ă— Se potriveşte, se potriveşte, murmur Bouc. În timpul celor zeceă

minute cât a lipsit conductorul, asasinul iese din compartimentul s u, ină -tr în cel al lui Ratchett, îl ucide, încuie uşa şi îi pune lan ul pe din untru,ă ţ ă trece prin compartimentul doamnei Hubbard şi se înapoiaz liniştit şi înă siguran în compartimentul lui, în timp ce conductorul soseşte.ţă

Poirot murmur :ă— Nu-i deloc atât de simplu, prietene. Doctorul poate s - iă ţ

confirme.Bouc le f cu semn celor trei conductori c pot s plece.ă ă ă— Mai avem de vorbit cu înc opt pasageri, spuse Poirot. Cinci careă

c l toresc cu clasa întâi — prin esa Dragomiroff, contele şi contesaă ă ţ Andrenyi, colonelul Arbuthnot şi domnul Hardman — iar trei cu a doua — domnişoara Debenham, Antonia Foscarelli şi camerista prin esei,ţ Fräulein Schmidt.

— Pe cine vrei s vezi mai întâi... pe italian?ă— Ai ce ai dumneata cu italianul! Nu, vom porni din vârful

piramidei. Poate doamna prin es va fi atât de amabil s ne acordeţ ă ă ă câteva minute din timpul dumneaei. Transmite-i aceast rug minte,ă ă Michel.

— Da, domnule.— Spune-i c putem s o vizit m noi, dac dânsa nu vrea s se deă ă ă ă ă -

ranjeze, ad ug Bouc.ă ăPrin esa Dragomiroff refuz îns aceast din urm propunere şiţ ă ă ă ă

veni ea îns şi în vagonul restaurant. Îi saă lut pe cei prezen i cu o uşoară ţ ă înclinare a capului şi se aşez în fa a lui Poirot.ă ţ

Fa a ei mic , de broasc , p rea şi mai g lbejit decât în ajun. Era uţ ă ă ă ă ă -rât şi totuşi, aidoma broaştelor, avea ochii ca nişte nestemate, negri şiă scrut tori, l sând s se întrevad o energie ascuns şi o foră ă ă ă ă ţă intelectual ce imă presionau din primul moment.

Vocea îi era profund , bine articulat , pu in metalic .ă ă ţ ăBouc îng im câteva scuze, dar prin esa i-o t ie scurt.ă ă ţ ă— Nu trebuie s v cere i scuze, domnilor. Am aflat c s-a comis oă ă ţ ă

crim . Şi, fireşte, trebuie s -i interoga i pe to i pasagerii. Sunt gata s vă ă ţ ţ ă ă

pot ajuta pe cât îmi este cu putin .ţă— Sunte i foarte amabil , doamn , spuse Poirot.ţ ă ă— Deloc. Îmi fac datoria. Ce dori i s şti i?ţ ă ţ— Numele dumneavoastr de botez şi adresa, doamn . Poateă ă

prefera i s le scrie i chiar dumneavoastr ?ţ ă ţ ăPoirot îi întinse o foaie de hârtie şi un creion, dar prin esa le d duţ ă

deoparte.— Pute i s scrie i, spuse ea, nu-i greu — Natalia Dragomiroff,ţ ă ţ

Avenue Kleber, 17, Paris.— A i fost la Constantinopol şi acum v înapoia i acas , doamn ?ţ ă ţ ă ă— Da, am stat la ambasada austriac . Împreun cu mineă ă

c l toreşte şi camerista mea.ă ă— Sunte i bun s -mi relata i, pe scurt, ce-a i f cut ast -noapte,ţ ă ă ţ ţ ă ă

dup ce a i luat masa de sear ?ă ţ ă— Cu pl cere. I-am cerut conductorului s -mi fac patul în timp ceă ă ă

mâncam, Dup aceea, m-am retras de îndat în compartimentul meu.ă ă Am citit pân la ora unsprezece, când am stins lumina.. Dar n-am reuşită s aă dorm din cauza unor dureri reumatice. Pe la unu f r un sfert amă ă sunat dup camerista mea. Mi-a f cut un masaj şi apoi mi-a citit până ă ă când am a ipit. Nu pot s v spun precis când a plecat. S fi fost unu şiţ ă ă ă jum tate, sau chiar mai târziu.ă

— Trenul se oprise?— Da.— N-a i auzit nimic, vreau s zic nimic neobişnuit, în acest timp,ţ ă

doamn ?ă— Nu.— Care e numele cameristei dumneavoastr ?ă— Hildegarde Schmidt.— De când timp e în serviciul dumneavoastr ?ă— De cincisprezece ani.— Ave i încredere în ea?ţ— O încredere absolut . Familia ei e de pe o moşie din Germania aă

răposatului meu so .ţ— A i fost vreodat în America, doamn ?ţ ă ăPrin esa ridic mirat din sprâncene la aceast subit schimbare deţ ă ă ă ă

subiect.— De mai multe ori.— A i cunoscut la un moment dat o familie cu numele deţ

Armstrong? O familie care a avut o soart tragic ?ă ă— Îmi vorbi i de nişte prieteni, domnule.ţ— Îl cunoaşte i bine pe colonelul Armstrong?ţ— Pe el mai pu in; dar so ia lui, Sonia Armstrong, era fina mea.ţ ţ

Eram prieten cu mama ei, actri a Linda Arden. Linda Arden era un mareă ţ talent, una din cele mai mari tragediene ale lumii, Ca Lady Macbeth, sau ca Magda, era inegalabil . Nu eram numai o admiratoare a artei ei, dară şi o prieten apropiat .ă ă

— A murit?— Nu, nu, tr ieşte, dar într-o complet izolare. Să ă ăn tatea ei e foarteă

şubred , trebuie s stea întins aproape toat vremea.ă ă ă ă— Mi se pare c a avut şi o alt fiic ?ă ă ă— Da, mult mai tân r decât doamna Armstrong.ă ă— Tr ieşte?ă— Fireşte.— Unde e?B trâna femeie îl scurt încordat .ă ă ă— Aş vrea s ştiu motivul acestor întreb ri. Ce leg tur cu ele cuă ă ă ă

problema care intereseaz , cu crima din tren?ă— Au urm toarea leg tur , doamn : cel asasinat a fost r spunz toră ă ă ă ă ă

de r pirea şi uciderea feti ei doamnei Armstrong.ă ţ— Ah!Sprâncenele drepte i se arcuir . Capul îi deveni mai eap n.ă ţ ă— Dup p rerea mea, în cazul acesta ceea ce s-a întâmplat esteă ă

de-a dreptul admirabil. S m scuza i penă ă ţ tru acest punct de vedere pu in nelaţ locul lui.

— E foarte firesc, doamn . Şi acum, s ne întoarcem la întrebareaă ă la care nu ne-a i r spuns. Unde se afl fiica mai mic a Lindei Arden,ţ ă ă ă sora doamnei Armstrong?

— Sincer vorbind, n-aş putea s v spun, domnule. Am pierdut legă ă ă-tura cu genera ia mai tân r . Mi se pare c s-a m ritat acum câ iva aniţ ă ă ă ă ţ cu un englez şi s-a instalat în Anglia. În acest moment, îns , nu-miă amintesc numele lui.

Aştept o clip , apoi spuse:ă ă— Mai ave i ceva s m întreba i, domnilor?ţ ă ă ţ— Aş vrea s v pun o întrebare oarecum personal , doamn . Ceă ă ă ă

culoare are capotul dumneavoastr ?ăPrin esa se încrunt pu in.ţ ă ţ— Presupun c ave i un motiv întemeiat pentru a-mi pune o astfelă ţ

de întrebare. Capotul meu este de satin albastru.— Asta-i tot, doamn . V sunt foarte recunosc tor c a i r spunsă ă ă ă ţ ă

atât de prompt la întreb rile mele.ăEa f cut un gest de ner bdare, cu mâna. Apoi se ridic — şi ceilal iă ă ă ţ

o dat cu ea — şi spuse:ă— V rog s m scuza i, domnule, pot s v întreb care e numeleă ă ă ţ ă ă

dumneavoastr ? Figura dumneavoastr mi se pare oarecum cunoscut .ă ă ă— Numele meu, doamn , este Hercule Poirot.ăPrin esa r mase t cut cât va vreme.ţ ă ă ă ă— Hercule Poirot, spuse ea. Da, îmi amintesc acum. Mâna

destinului.Şi ieşi, foarte dreapt , pu in prea eap n .ă ţ ţ ă ă— Iat o adev rat doamn , spuse Bouc. Ce p rere ai despre ea,ă ă ă ă ă

prietene?Hercule Poirot cl tin numai din cap.ă ă

— M întreb, spuse el, ce o fi vrut s spun prin destin.ă ă ă

CAPITOLUL VIIM RTURIA CONTELUI ŞI A CONTESEI ANDRENYIĂ

În continuare fur chema i contele şi contesa Andrenyi. Cu toate aă ţ -cestea, numai contele r spunse invita iei.ă ţ

Era un b rbat chipeş, de peste 1,80 m, lat în umeri şi sub ire în şolă ţ -duri. Purta un costum bine croit de stof englezeasc şi putea fi luată ă drept englez, dac n-ar fi avut must ile prea lungi şi ceva neinsular înă ăţ linia pome ilor.ţ

— Ei bine, domnilor, spuse el, cu ce v pot fi de folos?ă— Cred c în elege i, domnule, începu Poirot, c dat fiind celeă ţ ţ ă

întâmplate, sunt nevoit s pun unele întreb ri tuturor pasagerilor.ă ă— Perfect, perfect, spuse contele, dezinvolt. În eleg perfect situa iaţ ţ

dumneavoastr . Mi-e team , îns , c soă ă ă ă ia mea şi cu mine n-o s vţ ă ă putem fi de prea mare folos. Am dormit şi n-am auzit nimic.

— Cunoaşte i identitatea decedatului, domnule?ţ— Am aflat c era americanul acela voinic... care avea o figură ă

r ută ăcioas . St tea la masa aceea.ă ăŞi ar t , cu capul, masa la care st tuser Ratchett şi MacQueen.ă ă ă ă— Da, exact, domnule, ave i perfect dreptate. V întrebasem însţ ă ă ă

dac şti i numele acestui om?ă ţ— Nu.Figura contelui exprima o mare nedumerire.— Dac vre i s -i afla i numele, spuse apoi contele, n-ave i decât să ţ ă ţ ţ ă

v uita i în paşaportul lui.ă ţ— Numele din paşaport e Ratchett, vorbi Poirot. Dar acesta,

domnule, nu este numele lui adev rat. De fapt, îl cheam Cassetti şi aă ă fost autorul celebrului furt de copii din America.

Vorbind, Poirot îl urm rea atent pe conte, dar acesta p ruă ă netulburat de nout i; doar privirea denota o oareăţ care curiozitate.

— Ah, spuse, asta clarific , fireşte, lucrurile. Extraordinar ar ,ă ă ţ ă America.

— A i fost acolo, domnule conte?ţ— Am stat un an la Washington.— A i cunoscut poate familia Armstrong?ţ— Armstrong... Armstrong... e greu s -mi aduc aminte... întâlneştiă

atâta lume...Zâmbi şi d du din umeri.ă— Dar s ne întoarcem la problema noastr , domnilor, spuse el. Cuă ă

ce v pot ajuta?ă— La ce or v-a i retras asear , domnule?ă ţ ăPoirot privi pe furiş la planul de pe mas : contele şi contesaă

Andrenyi ocupau compartimentele al turate, 12 şi 13.ă

— În timp ce eram la mas , unul din compartimente a fost preg tită ă pentru noapte. Când ne-am întors am stat o vreme în cel lalt.ă

— Ce num r avea acesta?ă— 13. Am jucat o partid de pichet. Pe la unsprezece, so ia mea s-aă ţ

dus s se culce. Conductorul mi-a f cut patul şi m-am culcat şi eu. Amă ă dormit zdrav n pân diă ă minea a.ţ

— A i remarcat oprirea trenului?ţ— Nu, nu mi-am dat seama pân azi diminea .ă ţă— Dar so ia dumneavoastr ?ţ ă— So ia mea ia întotdeauna un somnifer când c l toreşte cu trenul.ţ ă ă

Şi asear şi-a luat doza obişnuit de trional.ă ăSe opri.— Îmi pare r u c nu v pot ajuta în nici un fel.ă ă ăPoirot îi întinse o foaie de hârtie şi un creion.— V mul umesc, domnule conte. Numai o formalitate. Dac vre iă ţ ă ţ

s nota i aici numele şi adresa dumneaă ţ voastr .ăContele scrise încet, cu grij .ă— Scriu aşa, pentru dumneavoastr , spuse el. Denumirea moşieiă

mele creeaz unele dificult i celor nefamiă ăţ liariza i cu limba.ţÎi înapoie lui Poirot hârtia şi se ridic în picioare.ă— E cu totul inutil s mai vin şi so ia mea, spuse el. Nu v poateă ă ţ ă

spune nimic în plus.Ochii lui Poirot sclipir aproape imperceptibil.ă— Fireşte, fireşte, spuse el. Totuşi, mi-ar face pl cere s schimbă ă

câteva cuvinte cu doamna contes .ă— V asigur c nu e deloc necesar.ă ăVocea contelui devenise autoritar .ă— Va fi numai o formalitate, repet Poirot, îng duitor dar neclintit.ă ă

V rog s m în elege i, e necesar pentru raportul meu.ă ă ă ţ ţContele ced , înfuriat.ă— Cum dori i.ţSe înclin sec şi ieşi.ăPoirot întinse mâna dup paşaport. G si acolo, înregistrate înă ă

ordine, numele şi titlurile contelui. Trecu la o alt rubric : împreun cuă ă ă so ia. Nuţ mele ei de botez: Elena Maria; numele de fat , Goldenberg;ă vârsta: douăzeci de ani. Un func ionar neglijent f cuse, cândva, o patţ ă ă de gr sime pe paşaport.ă

— Are paşaport diplomatic, observ Bouc. Trebuie s fim aten i să ă ţ ă nu-l jignim cumva pe conte. Aceşti oameni nu pot avea nici o leg tur cuă ă crima.

— Fii liniştit, b trâne, voi fi plin de tact. O pur formalitate, doar.ă ăSe opri, întrucât contesa tocmai intra în vagon. Avea un aer timid,

dar era încânt toare.ă— M-a i chemat, domnilor?ţ— Numai o formalitate, doamn contes . Poirot se ridic curtenitoră ă ă

şi o invit s ia loc. Numai pentru a v întreba dac a i v zut sau auzită ă ă ă ţ ă

ceva în noaptea trecut , ceva care ar putea arunca o lumin asupraă ă acestei întâmpl ri.ă

— Nu ştiu nimic domnule. Dormeam.— N-a i auzit, de pild , vreo mişcare, sau forfot în compartimentulţ ă ă

vecin? Doamna Hubbard, care ocup acest compartiment, a avută aproape o criz de nervi şi a sunat dup conductor.ă ă

— N-am auzit nimic, domnule. Şti i, luasem un somnifer.ţ— Aha, în eleg... Bine, nu v mai re in — şi, în timp ce ea se ridica,ţ ă ţ

gr bit — o clip numai. Aceste date, numele dumneavoastr de fat ,ă ă ă ă ă vârsta şi celelalte sunt trecute exact?

— Foarte exact, domnule.— Sunte i bun atunci s semna i aici?ţ ă ă ţContesa Andrenyi semn gr bit : un scris gra ios, uşor înclinat — Eă ă ă ţ -

lena Andrenyi.— L-a i înso it pe b rbatul dumneavoastr în America, doamn ?ţ ţ ă ă ă— Nu, domnule. Zâmbi, roşindu-se uşor. Pe atunci nu eram c s toă ă -

ri i. Ne-am c s torit acum un an.ţ ă ă— Aha, da. Mul umesc, doamn . Fiindc veni vorba, so ul dumneaţ ă ă ţ -

voastr fumeaz ?ă ăEa îl privi uimit .ă— Da, desigur.— Pip ?ă— Nu, ig ri şi trabuc.ţ ă— Mul umesc.ţContesa şov i; privi curioas spre Poirot. Încânt tori ochi: negri,ă ă ă

migdala i, cu gene negre, foarte lungi, reliefate pe albul fin al obrajilor.ţ Buzele, de un roşu foarte închis, exotice, erau uşor întredeschise. Era minunat .ă

— De ce m întreba i?ă ţ— Doamn — şi Poirot f cu un gest larg cu mâna — detectiviiă ă

trebuie s pun tot felul de întreb ri. De pild , a i vrea s -mi spune i ceă ă ă ă ţ ă ţ culoare are capotul dumneavoastr ?ă

Contesa îl privi buim cit , apoi izbucni in râs.ă ă— Are culoarea spicului. E într-adev r important?ă— Foarte important, doamn .ă— Sunte i detectiv?ţVocea îi era naiv , copil roas .ă ă ă— Un detectiv care v st la dispozi ie, doamn .ă ă ţ ă— Credeam c atâta timp cât suntem în Iugoslavia, la grani a cuă ţ

Italia, n-o s fie nici un detectiv în tren.ă— Eu nu sunt un detectiv iugoslav, doamn . Sunt un detectiv interă -

na ional.ţ— Sunte i în serviciul Ligii Na iunilor?ţ ţ— Sunt în serviciul lumii, doamn , spuse Poirot, emfatic. Lucrez maiă

ales la Londra. Vorbi i englezeşte? o întreb el deodat în limba englez .ţ ă ă ă— Pu in, da.ţ

Avea un accent încânt tor.ăPoirot se înclin din nou.ă— Nu v mai re inem, doamn . Vede i, n-a fost atât de îngrozitor.ă ţ ă ţEa zâmbi. Îi salut din cap şi ieşi.ă— Ce femeie frumoas , spuse Bouc încântat, şi oft : N-am preaă ă

avansat.— Nu, spuse Poirot. Doi oameni care n-au v zut şi n-au auzit nimic.ă— Acum e rândul italianului, nu-i aşa?Poirot nu-i r spunse pentru moment; examina pata de gr sime deă ă

pe paşaportul diplomatic al contelui ungur.

CAPITOLUL VIIIM RTURIA COL0NELULUI ARBUTHNOTĂ

Poirot se dezmetici, tres rind uşor. Privi ştreng reşte spre Bouc.ă ă— Oh, bunul şi vechiul meu prieten, spuse el. Vezi, am devenit ceea

ce se numeşte un snob! Am socotit c e mai nimerit s termin mai întâiă ă cu clasa întâi, înainte de a trece la clasa a doua. Aşa c acuma urmează ă chipeşul colonel Arbuthnot.

Socotind c franceza colonelului era mult prea s rac , Poirot purtă ă ă ă discu ia în englezeşte. Dup ce numele, vârsta, adresa şi vechimea înţ ă armat a colonelului fur precis stabilite, Poirot îşi începu anchetaă ă propriu- zis :ă

— Veni i din India şi merge i acas , în concediu, sau cum spunemţ ţ ă noi, en permission, nu-i aşa?

Colonelul Arbuthnot, deloc interesat în r st lm cirile str inilor, r să ă ă ă ă -punse cu o autentic concizie britanic :ă ă

— Da.— Dar nu merge i acas cu vaporul?ţ ă— Nu.— De ce nu?— Am preferat s c l toresc pe uscat din motive personale. "Şi staă ă ă ă

— p rea s spun tonul vocii lui — e un argument pentru voi, puşlamaleă ă ă mici care v b ga i naă ă ţ sul unde nu v fierbe oala".ă

— Veni i direct din India?ţColonelul r spunse t ios:ă ă— M-am oprit o noapte la Ur, în Caldeea, s vizitez cetatea, şi apoiă

trei zile la Bagdad, în compania unui ofi er de avia ie, un prieten de-alţ ţ meu.

— V-a i oprit trei zile la Bagdad. Am aflat c şi domnişoaraţ ă Debenham vine de la Bagdad. Probabil c a i întâlnit-o acolo?ă ţ

— Nu, deloc. Pe domnişoara Debenham am întâlnit-o pentru prima oar în trenul Kirkuk-Nissibin.ă

Poirot se aplec pu in. Lu un aer complice, persuaă ţ ă siv, pu in camţ ne-potrivit pentru ceea ce avea de gând s spun .ă ă

— Monsieur, aş vrea s v rog ceva. Dumneavoastr şi domnişoaraă ă ă Debenham sunte i singurii englezi din tren. Aş vrea s ştiu ce p rereţ ă ă ave i unul despre cel lalt.ţ ă

— Mi se pare cu totul contrar uzan elor, replic colonelul rece.ţ ă— Nu tocmai. În elege i, aceast crim a fost comis , dup toateţ ţ ă ă ă ă

probabilit ile, de o femeie. Omul a fost înjunghiat de nu mai pu in deăţ ţ douăsprezece ori. Chiar şeful trenului s-a pronun at de îndat c e mânaţ ă ă unei femei. Ei bine, atunci ce trebuie s fac în primul rând? S le "iau laă ă bani m run i", cum spun americanii, pe toate femeile care c l toresc cuă ţ ă ă vagonul Istanbul-Calais. Dar cu o englezoaic e mai greu. Englezii suntă foarte re inu i. Ce fel de persoan e aceast domnişoar Debenham? Ceţ ţ ă ă ă şti i desţ pre ea?

— Domnişoara Debenham, spuse colonelul cu oarecare c ldur înă ă glas, e o lady.

— Ah, f cu Poirot şi p ru satisf cut de r spuns. Deci nu crede i că ă ă ă ţ ă ar putea fi implicat în acest asasinat.ă

— Dar e absurd, spuse Arbuthnot. Acest om îi era cu totul str in...ă nu-l mai v zuse niciodat înainte.ă ă

— V-a spus ea asta?— Da. De îndat ce l-a v zut, a f cut câteva obseră ă ă va ii asupraţ

figurii lui nu tocmai simpatice. Dac o feă meie este implicat în această ă crim , cum da i dumneaă ţ voastr a în elege (ceea ce, dup p rerea mea,ă ţ ă ă e o simpl presupunere, nefondat pe vreo dovad ), atunci pot s vă ă ă ă ă asigur c nu domnişoara Debenham este aceea.ă

— V d c pune i foarte mult suflet, spuse Poirot, zâmbind.ă ă ţColonelul îl privi cu mult r ceal .ă ă ă— Nu în eleg ce vre i s spune i.ţ ţ ă ţC ut tura colonelului îl cam descump ni pe Poirot. Se uit în jos, aă ă ă ă -

poi începu s frunz reasc hârtiile din fa a lui.ă ă ă ţ— Toate astea sunt doar am nunte, spuse el. S fim practici şi să ă ă

ne întoarcem la fapte. Avem temeiuri s credem c crima a avut loc laă ă ora unu şi un sfert noaptea trecut . Intr în procedura obligatorie să ă ă întreb m pe fiecare pasager ce f cea la acea or .ă ă ă

— Perfect. La unu şi un sfert, dup câte îmi amintesc, st team deă ă vorb cu tân rul american... secretarul celui asasinat.ă ă

— Aha! Era i în compartimentul lui, sau în al dumneavoastr ?ţ ă— Eram la el.— E vorba de tân rul cu numele de MacQueen, nu-i aşa?ă— Da.— V este prieten, sau cunoştin ?ă ţă— Nu, nu l-am mai v zut niciodat înainte de aceast c l torie. Ieriă ă ă ă ă

am schimbat întâmpl tor câteva cuvinte şi apoi amândoi am fostă interesa i s continu m discu ia. De obicei, nu-mi plac americanii... n-aiţ ă ă ţ ce discuta cu ei. — Poirot zâmbi, amintindu-şi de opiniile lui MacQueen despre britanici... — Dar tân rul acesta mi-a pl cut. Îi intraser în capă ă ă nişte idei stupide despre situa ia din India; asta-i cel mai r u laţ ă

americani... sunt foarte sentimentali şi cu capul în nori. În orice caz, p rea interesat de ceea ce îi spuneam. Cunosc aceast ar de aproapeă ă ţ ă treizeci de ani. Iar pe mine m interesa ce putea el s -mi spun desă ă ă pre situa ia financiar din America. Apoi am trecut la politica interna ional ,ţ ă ţ ă în general. Am fost cu totul surprins când m-am uitat la ceas şi am v zută c se f cuse dou f r un sfert.ă ă ă ă ă

— Atunci a i întrerupt discu ia?ţ ţ— Da.— Ce-a i f cut dup aceea?ţ ă ă— M-am dus la culcare.— Patul era aranjat?— Da.— Dumneavoastr ocupa i compartimentul... s vedem... num rulă ţ ă ă

15... penultimul din cap tul cel lalt al vagonului?ă ă— Da.— Unde se afla conductorul când a i luat-o spre compartimentulţ

dumneavoastr ?ă— St tea la o m su , la cap tul culoarului. De altfel, MacQueen l-aă ă ţă ă

chemat tocmai în momentul când intram la mine în compartiment.— Pentru ce l-a chemat?— S -i fac patul, b nuiesc. Compartimentul lui nu fusese aranjată ă ă

pentru noapte.— Acum, domnule colonel, v rog, s v gândi i bine. În timp ceă ă ă ţ

vorbea i cu domnul MacQueen, a trecut ciţ neva pe coridor prin dreptul uşii?

— Au trecut mul i, dac m gândesc bine. N-am fost atent.ţ ă ă— Da, dar eu m refer... hai s zicem, la ultima or şi jum tate dină ă ă ă

discu ia dumneavoastr . A i coborât la Vincovici, nu-i aşa?ţ ă ţ— Da, dar numai un minut, pentru c viscolea şi era un frigă

groaznic. M-am sim it chiar foarte mul umit când m-am întors înţ ţ z puşeala asta, deşi nu m pot ab ine s nu remarc c e cam scandalosă ă ţ ă ă modul cum sunt supraânc lzite aceste trenuri.ă

Bouc suspin .ă— E foarte greu s mul umeşti pe toat lumea, observ el. Engleziiă ţ ă ă

deschid tot ce le iese în fa , uşi, feresţă tre, dup care vin ceilal i şi leă ţ închid la loc. E tare greu în aceste condi ii...ţ

Nici Poirot, nici colonelul Arbuthnot nu-i d dur vreo aten ie.ă ă ţ— Acum, domnule, c uta i s v reaminti i cât mai exact, îl încurajă ţ ă ă ţ ă

Poirot. Afar era frig. V-a i reîntors în tren. V-a i aşezat din nou, a iă ţ ţ ţ fumat poate o igar , sau pip ...ţ ă ă

Se opri o frac iune de secund .ţ ă— Pip . MacQueen fuma ig ri.ă ţ ă— Trenul porneşte din nou. Dumneavoastr v fuă ă ma i pipa.ţ

Discuta i despre situa ia din Europa, din înţ ţ treaga lume. S-a f cut târziu.ă Cei mai mul i c l tori s-au dus s se culce. Gândi i-v , trece cineva prinţ ă ă ă ţ ă dreptul uşii?

Arbuthnot se încrunt , încercând s -şi reaminteasc .ă ă ă— Greu de spus. În elege i, n-am fost atent.ţ ţ— Dar ave i spiritul de observa ie al soldatului. Remarca i f r sţ ţ ţ ă ă ă

v da i seama, s-ar putea spune.ă ţColonelul se concentr din nou, apoi cl tin din cap.ă ă ă— Nu ştiu, nu-mi amintesc s fi trecut cineva, în afar de conductor.ă ă

Sta i o clip ... a mai trecut o femeie, mi se pare.ţ ă— A i v zut-o? Era tân r , b trân ?ţ ă ă ă ă ă— N-am v zut-o. Nu m uitam într-acolo. Doar un fâşâit şi o undă ă ă

de parfum.— Parfum? Un parfum bun?— Cum s v spun, mai degrab picant, dac în eă ă ă ă ţ lege i ce vreau sţ ă

spun. Îl sim i de la o poşt . Dar, sta i pu in, s-ar putea s fi fost ceva maiţ ă ţ ţ ă devreme. Exact cum spunea i, e genul acela de lucruri pe care le observiţ f r s - i dai seama. Ştiu c , la un moment dat, în seara aceea, mi-amă ă ă ţ ă spus: "Femeie... parfum... şi-a dat cam mult." Dar nu sunt sigur când s-a întâmplat asta... dac nu cumva... aha, ba da, trebuie s fi fost dup Vină ă ă -covici.

— De ce?— Pentru c -mi amintesc c am sim it parfumul tocmai pe cândă ă ţ

vorbeam despre Rusia. Îmi amintesc ra ionaţ mentul... femeie... ceea ce m-a f cut s m gândesc la siă ă ă tua ia femeilor din Rusia. Şi ştiu c n-amţ ă ajuns la Rusia decât spre sfârşitul discu iei noastre.ţ

— N-a i putea fi mai precis?ţ— Nu. Trebuie s fi fost cam în ultima jum tate de or .ă ă ă— Trenul se oprise?Colonelul încuviin din cap:ţă— Da, sunt sigur c da.ă— Bine, s trecem la alt subiect. A i fost vreodat în America,ă ţ ă

domnule colonel?— Niciodat , şi nici n-aş vrea s m duc.ă ă ă— A i cunoscut vreun colonel Armstrong?ţ— Armstrong, Armstrong... am cunoscut doi sau trei Armstrongi.

Tommy Armstrong din regimentul 60, nu la el v referi i, nu-i aşa? Apoi,ă ţ Selby Armstrong, care a fost ucis pe Somme.

— M refer la colonelul Armstrong, c s torit cu o americanc şi ală ă ă ă cărui singur copil a fost r pit şi ucis.ă

— Da, îmi aduc aminte c am citit despre asta... înă grozitoare poveste. Nu cred s -l fi întâlnit, deşi bineîn eă ţ les am auzit despre el. Toby Armstrong. Bun b iat, to i îl iubeau. A avut o ascensiune admirabil . Aă ţ ă primit şi Crucea Victoria.

— Omul asasinat ast -noapte este cel care i-a ucis feti a.ă ţFa a colonelului se în spri.ţ ă— Atunci, dup p rerea mea, porcul sta a meritat-o. Deşi aş fiă ă ă

preferat s -l v d spânzurat, cum se cuvine, sau electrocutat, cum seă ă obişnuieşte acolo la ei.

— Deci, prefera i legea şi ordinea în locul r zbun rii personale.ţ ă ă— Ce s mai vorbim, nu ne putem r zbuna şi înjună ă ghia aşa, cum fac

corsicanii sau cei din Mafia. Orice s-ar spune, procesul cu jura i e un sisţ -tem bun.

Poirot îl fix câteva clipe, chibzuind.ă— Mda, morm i apoi. Sunt convins de asta. Domnule colonel, credă

c v-am întrebat tot ce era de întrebat. Din ce v pute i reaminti dină ă ţ noaptea trecut , e ceva care v pare — mai ales acum, privind înapoi —ă ă suspect?

Colonelul reflect câteva momente.ă— Nu, spuse el, nimic. Dac nu cumva...ăŞov i.ă— Continua i, v rog.ţ ă— De fapt, nu conteaz , spuse colonelul încet. Dar a i men ionată ţ ţ

orice.— Întocmai. Spune i.ţ— Oh, dar e un nimic. Un am nunt. Când m întorceam în compartiă ă -

mentul meu, am observat c uşa de lână g mine, a compartimentului dină cap t, şti i...ă ţ

— Da, num rul 16.ă— Ei bine, uşa nu era bine închis , iar cel din untru se uita pe furişă ă

afar . Apoi a închis uşa repede. Ştiu c nu e ceva grav, dar mi s-a p rută ă ă pu in ciudat. Vreau s zic c e absolut normal s deschizi uşa şi s sco iţ ă ă ă ă ţ capul afar dac vrei s vezi ceva. Dar, aşa, pe furiş, mi-a atras aten ia.ă ă ă ţ

— Mda, f cu Poirot, neîncrez tor.ă ă— V-am spus c nu e nimic, important, încerc s se scuzeă ă ă

colonelul Arbuthnot. Dar şti i cum e: în primele ore dup miezul nop iiţ ă ţ totul e liniştit, şi atunci întâmplarea arat sinistru... ca într-un romană poli ist. E un fleac, într-adev r.ţ ă

Arbuthnot se ridic .ă— Dac nu mai ave i nevoie de mine...ă ţ— V mul umesc, domnule colonel.ă ţColonelul ezit un moment. Dispre ul s u natural, atât de vehementă ţ ă

la început, pentru aceşti "str ini" care-i puneau întreb ri, se evaporase.ă ă— E vorba de domnişoara Debenham, spuse el cam încurcat. Vă

asigur c nu are nici un amestec. E o pukka sahib.ăŞi, îmbujorat la fa , ieşi.ţă— Ce înseamn pukka sahib? întreb nedumerit doctorul Constană ă ti-

ne.— Înseamn , îi explic Poirot, c tat l şi fra ii domnişoareiă ă ă ă ţ

Debenham au avut acelaşi fel de educa ie ca şi colonelul Arbuthnot.ţ— Oh! exclam doctorul dezam git. Deci n-are nimic de-a face cuă ă

crima.— Întocmai, spuse Poirot.R mase pe gânduri, b tând darabana cu degetele în mas .ă ă ă— Colonelul Arbuthnot fumeaz pip , spuse, uitându-se la ceilal iă ă ţ

doi. În compartimentul lui Ratchett am g sit un cur itor de pip .ă ăţ ă Ratchett fu-ma numai trabuc.

— Crezi c ...?ă— El e deocamdat singurul care a recunoscut c fumeaz pip . Peă ă ă ă

de alt parte, a auzit de colonelul Armă strong... poate chiar l-a cunoscut, deşi nu vrea s m rtuă ă riseasc .ă

— Crezi deci c e posibil ca...?ăPoirot cl tin energic din cap.ă ă— Tocmai, e imposibil, cu totul imposibil, ca un englez onorabil,

cam prost nac şi cinstit, s -şi înjunghie un duşman de dou sprezece ori!ă ă ă Nu v da i seama cât de imposibil e?ă ţ

— Asta-i psihologie, remarc Bouc.ă— Şi trebuie s inem seam de psihologie. Aceast crim are oă ţ ă ă ă

semnătur şi e limpede c ea nu apar ine coă ă ţ lonelului Arbuthnot. Dar să trecem la urm torul pasager.ă

De data asta Bouc nu mai pomeni de italian, dar nu se putu împiedica s nu se gândeasc la el.ă ă

CAPITOLUL IXM RTURIA DOMNULUI HARDMANĂ

Ultimul dintre pasagerii de clasa întâi, domnul Hardman, era ameri-canul acela voinic, plin de via , care st tea la mas cu italianul şi cuţă ă ă valetul, Masterman.

Purta un costum cadrilat, pu in cam b t tor la ochi, c maş roz, unţ ă ă ă ă ac de cravat str lucitor şi mesteca tot timpul. Pe fa a lui lat , c rnoas ,ă ă ţ ă ă ă cam din topor, se citea buna dispozi ie.ţ

— 'Nea a, domnilor. V stau la dispozi ie.ţ ă ţ— A i aflat de crim , domnule... ... Hardman?ţ ă ăă— Fireşte.Îşi trecu, cu îndemânare, guma de mestecat pe alt m sea.ă ă— Suntem nevoi i s punem anumite întreb ri tuturor pasagerilor.ţ ă ă— Din partea mea, nici o obiec ie. Cred c e singurul mod de a desţ ă -

curca treaba.Poirot arunc o privire pe paşaportul din fa a lui.ă ţ— Sunte i Cyrus Bethman Hardman, cet ean al Statelor Unite, paţ ăţ -

truzeci şi unu de ani, comis-voiajor al unei firme de panglici pentru maşi-nile de scris?

— Chiar el în persoan .ă— C l tori i de la Istanbul spre Paris?ă ă ţ— Exact.— Motivul?— Afaceri.— Merge i întotdeauna cu clasa întâi?ţ— Da, domnule. Firma îmi pl teşte cheltuielile de deplasare. Şi leă

f cu cu ochiul.ă— S trecem, domnule Hardman, la evenimentele petrecute ast -ă ă

noapte.Americanul d du din cap.ă— Ce-a i putea s ne spune i?ţ ă ţ— Exact nimic.— Oh, asta-i p cat. Poate vre i s ne spune i, domă ţ ă ţ nule Hardman,

ce-a i f cut dup ce a i terminat masa de sear ?ţ ă ă ţ ăPentru prima oar americanul p ru c nu are un r spuns gata. Seă ă ă ă

hot rî totuşi:ă— Scuza i-m , domnilor, dar cu cine am onoarea? L muri i-m ,ţ ă ă ţ ă

dac sunte i buni.ă ţ— Dânsul e domnul Bouc, director al companiei vagoanelor de

dormit, dânsul e doctorul care a examinat cadavrul...— Iar dumneavoastr ?ă— Iar eu sunt Hercule Poirot. La propunerea companiei, anchetez a-

cest caz.— Am auzit de dumneavoastr , spuse Hardman. Chibzui câteva seă -

cunde. Cred c e mai bine s joc cinstit.ă ă— E, într-adev r, recomandabil s ne spune i tot ce şti i, remarcă ă ţ ţ ă

Poirot sec.— V-aş spune dac aş şti. Dar nu ştiu. Nu ştiu nimic, v-am mai spus.ă

Deşi ar fi trebuit s ştiu ceva. Asta m scoate din s rite, pentru c ar fiă ă ă ă trebuit.

— Fi i bun şi l muri i-ne, domnule Hardman.ţ ă ţHardman oft , scoase din gur , calm, guma de mesteă ă cat şi o puse

într-un buzunar. Instantaneu, întreaga sa personalitate se metamorfoză parc . Dintr-un personaj de teatru deveni un om în carne şi oase. Tonulă nazal al vocii disp ru.ă

— Paşaportul sta e oleac m sluit, spuse. Iat , de fapt, cine sunt.ă ă ă ăPoirot cercet cartea de vizit pe care acesta i-o întinse. Bouc seă ă

uit peste um rul lui:ă ă

DL. CYRUS B. HARDMANAGEN IA DE DETECTIVI McNEILŢ

NEW YORK

Poirot cunoştea firma. Era una dintre cele mai cunoscute şi mai reputate agen ii particulare de detectivi din New York.ţ

— Acum, domnule Hardman, spuse el, s auzim ce înseamn asta.ă ă— Desigur. Se mai întâmpl şi astfel de lucruri. Ajung pân în Euroă ă -

pa, tot urm rind un cuplu de escroci... f r nici o leg tur cu cazul de faă ă ă ă ă -. Termin cu ei la Istanbul. Telegrafiez şefului, care îmi cere s m reînţă ă ă -

torc. Aş fi luat-o binişor înapoi spre micu ul New York, când primescţ asta.

Scoase din buzunar o scrisoare. Purta antetul hotelului Tokatlian.

Drag domnule, sunt informat c lucra i pentru Agen ia de detectiviă ă ţ ţ McNeil. Fi i bun şi prezenta i-v la mine la ora patru, azi dup -amiaz .ţ ţ ă ă ă

Semnat: S. E. Ratchett.

— Eh bien?— M-am dus la ora anun at , şi domnul Ratchett m-a pus în tem .ţ ă ă

Mi-a ar tat dou scrisori pe care le primise.ă ă— Era alarmat?— Zicea c nu, dar îşi pierduse cump tul. Mi-a f cut propunere: să ă ă ă

iau acelaşi tren cu el, spre Paris, şi s am grij s nu-i fac cineva de peă ă ă ă -trecanie. Ei bine, domnilor, am c l torit cu acelaşi tren şi cu toate astea,ă ă cineva i-a f cut de petrecanie. Sunt, bineîn eles, foarte mâhnit. N-amă ţ prea fost la în l ime.ă ţ

— i-a spus ce anume s faci?Ţ ă— Fireşte. A pus singur totul la punct. Mi-a spus s m instalez înă ă

compartimentul de lâng el, dar era ocuă pat. Singura cuşet liber eraă ă num rul 16, şi a trebuit s m lupt pu in ca s-o ob in. Cred că ă ă ţ ţ ă conductorul ine comţ partimentul acela în rezerv — dar nu conteaz .ă ă Dup ce-am ină spectat câmpul de b taie, mi-am dat seama c num rulă ă ă 16 era o pozi ie strategic ideal . În fa mai era doar vagonulţ ă ă ţă restaurant, iar uşa lateral de acces se încuie noaptea. Asasinul puteaă deci fie s p trund pe uşa de acces din spatele vagonului, fie s vină ă ă ă ă din alt vagon. În ambele cazuri tre-buia s treac prin dreptulă ă compartimentului meu.

— N-avea i nici cea mai mic idee, îmi închipui, în ce priveşteţ ă identitatea eventualului asasin?

— Ba nu, ştiam cum arat . Domnul Ratchett mi-l descrisese.ă— Ce?Ceilal i trei mai c nu s riser în picioare. Hardman continu :ţ ă ă ă ă— Un omule negricios, cu voce de femeie, cam aşa mi l-a descrisţ

bătrânul. Mai zicea c nu crede s se întâmă ă ple ceva în prima noapte, ci mai degrab în a doua sau a treia.ă

— Ştia el ceva, murmur Bouc.ă— Ştia în orice caz mai mult decât i-a spus secretarului, vorbi

Poirot, cl tinând din cap. V-a mai dat amă ănunte despre el? De pild , deă ce îl amenin ase cu moarţ tea?

— Nu, în privin a asta s-a ar tat mai re inut. Mi-a spus doar c tipulţ ă ţ ă e fioros şi c are de gând s -l lichideze.ă ă

— Un omule negricios, cu voce de femeie, repet Poirot,ţ ă preocupat.

Apoi uitându-se fix la Hardman:— Şti i, desigur, cine era în realitate?ţ— Cine, domnule?— Ratchett, fireşte. L-a i recunoscut?ţ— Nu v în eleg.ă ţ

— Numele adev rat al lui Ratchett era Cassetti. El a fost acela careă a ucis-o pe feti a colonelului Armstrong.ţ

Domnul Hardman scoase un şuierat prelung.— Asta e o surpriz ! Ei bine, domnule, nu-l recunoscusem. Când s-aă

întâmplat nenorocirea, eram undeva, prin vest. Cred c i-am v zut nişteă ă fotografii în ziare, dar pot s v spun c nu mi-aş recunoaşte nici propriaă ă ă mea mam din ele. Acum nu m mai mir c au vrut s -i vin de hac.ă ă ă ă ă

— Cunoaşte i pe cineva care s fi avut vreo leg tur cu cazul Armţ ă ă ă -strong şi care s corespund acestei desă ă crieri?

Hardman chibzui câteva clipe.— Dificil de dat un r spuns. Aproape to i care au avut de-a face cuă ţ

acest caz au murit.— Mai era şi fata care s-a aruncat de la fereastr ...ă— Da, aşa e. Asta ar fi o posibilitate. Fata era de undeva din

str ină ătate. O fi având nişte rude pe-acolo. Dar nu trebuie s uita i că ţ ă acest Cassetti a mai fost implicat şi în alte cazuri. S-a ocupat doar un timp de povestea asta murdar cu r pirile. Nu trebuie s v concentra iă ă ă ă ţ numai asupra cazului cu r pirea.ă

— Avem îns motive s credem c aceast crim e legat deă ă ă ă ă ă tragedia familiei Armstrong.

Hardman îl privi întreb tor. Poirot t cu îns . Americanul cl tin dână ă ă ă ă cap.

— Nu in minte pe cineva cu înf işarea asta, care s fie implicat înţ ăţ ă cazul Armstrong. Dar, s nu uit m, n-am fost la fa a locului şi, ca atare,ă ă ţ nu ştiu prea multe.

— Bine, s relu m discu ia noastr , domnule Hardman.ă ă ţ ă— Nu prea mai am ce s v spun. Am dormit în timpul zilei, iară ă

noaptea am stat la pând . În prima noapă te, nimic deosebit. În noaptea asta, la fel, cel pu in atât cât am observat eu. ineam uşa pu inţ Ţ ţ întredeschis şi pândeam. N-a trecut nici un str in.ă ă

— Sunte i sigur, domnule Hardman?ţ— Mai mult ca sigur. Nu s-a urcat nimeni în tren şi n-a venit nimeni

dinspre celelalte vagoane. Pot s jur.ă— De la postul dumneavoastr de observa ie îl vedea i peă ţ ţ

conductor?— Bineîn eles. St tea pe sc unelul lui exact în raza privirilor mele.ţ ă ă— Şi-a p r sit locul dup oprirea de la Vincovici?ă ă ă— Asta a fost ultima gar ? Da, cum s nu, a r spuns la vreo dou aă ă ă ă -

peluri... asta cam imediat dup ce trenul se oprise definitiv. Dup aceeaă ă a trecut prin dreptul meu spre vagonul din spate... s fi fost cam unu şiă un sfert atunci. Nu dup mult vreme s-a auzit zbârnâitul prelung,ă ă nebunesc, al unei sonerii, şi conductorul s-a întors în fug . Am ieşit peă coridor s v d ce se întâmplase — eram pu in nervos, v da i seama.ă ă ţ ă ţ Era americanca bătrân . O apucaser pandaliile, nu ştiu din ce pricin .ă ă ă Mai s m pufneasc râsul. Apoi s-a dus la un alt compartiment, s-aă ă ă întors şi a luat nişte ap mineral . Dup ce a terminat şi cu asta, s-aă ă ă

aşezat din nou la locul lui, pân când a fost rugat s fac patul cuiva dină ă ă cel lalt cap t al vagonului. Pe urm , cred c nu s-a mai mişcat pân laă ă ă ă ă cinci diminea a.ţ

— A mo it?ţă— Nu ştiu. Se prea poate.Poirot d du din cap. Involuntar, mâinile sale orânduiau hârtiile deă

pe mas . Scoase din nou fişa de înregisă trare.— Fi i bun şi semna i aici.ţ ţHardman se supuse.— Spune i-mi, domnule Hardman, e cineva în tren care ar putea sţ ă

confirme cine sunte i?ţ— În tren? Nu, nu tocmai. Dac nu cumva tân rul MacQueen. Îl cuă ă -

nosc destul de bine, l-am v zut la biroul tat lui s u, la New York, dar nuă ă ă cred s -şi aminteasc de mine. Nu, domnule Poirot, trebuie s aştepta iă ă ă ţ s ajungem undeva şi s telegrafia i la New York. Dar crede i-m , nu vă ă ţ ţ ă ă spun poveşti. Ei bine, salutare, domnilor. Mi-a f cut pl cere s vă ă ă ă cunosc, domnule Poirot.

Poirot îi oferi o igar .ţ ă— Sau poate prefera i pip ?ţ ă— Eu? Nu.Se servi singur, apoi ieşi.Cei trei se uitar unul la altul.ă— Crezi c a spus adev rul? întreb doctorul Constantine.ă ă ă— Da. Cunosc genul. Şi-apoi, e o poveste care poate fi foarte uşor

verificat .ă— Ne-a dat o informa ie foarte interesant , spuse Bouc.ţ ă— Da, într-adev r.ă— Un b rbat mic, negricios, cu o voce pi ig iat .ă ţ ă ă— O descriere care nu se potriveşte nim nui din tren, observă ă

Poirot.

CAPITOLUL XM RTURIA ITALIANULUIĂ

— Şi acum, spuse Poirot, clipind şiret din ochi, spre încântarea prie-tenului nostru Bouc, o s -l chem m pe itaă ă lian.

Antonio Foscarelli se strecur în vagon, iute şi elastic ca o pisic .ă ă Fa a îi radia de bun voin ; o fa autenţ ă ţă ţă tic de italian, surâz toare,ă ă oacheş .ă

Vorbea o francez curg toare, curat , cu un uşor accent.ă ă ă— Numele dumitale e Antonio Foscarelli?— Da, domnule.— Eşti naturalizat în America?Foscarelli zâmbi.— Da, domnule. E mai bine pentru afaceri.

— Lucrezi ca reprezentant al firmei de automobile Ford?— Da, s vede i...ă ţUrm o relatare plin de via şi culoare, înso it de gesturi şiă ă ţă ţ ă

exclama ii. La sfârşitul ei, cei trei ascult tori docili se puteau socotiţ ă aproape pe de-a-ntregul informa i asupra modului cum îşi conduceţ Foscarelli afacerile, asupra c l toriilor sale, a venitului şi a p rerilor saleă ă ă despre Statele Unite şi despre majoritatea rilor europene. Foscarelli nuţă era omul de la care s sco i cu cleştele ină ţ forma ii şi am nunte;ţ ă dimpotriv , te sufoca cu ele.ă

Figura lui blând , copil roas , radia de pl cere când, cu un ultimă ă ă ă gest elocvent, f cu o pauz , scoase batista şi îşi şterse fruntea asudat .ă ă ă

— Aşa c vede i, încheie el, fac afaceri pe picior mare. Sunt în pasă ţ cu vremea. M refer la vânz ri!ă ă

— Deci, în ultimii zece ani ai mai fost din când în când în Statele Unite?

— Da, domnule. Ah, îmi amintesc şi acum prima zi când am luat va-porul spre America! Maic -mea, surioara mea...ă

Poirot îl întrerupse, brusc, din reverie:— În timpul şederii dumitale în Statele Unite, te-ai întâlnit vreodată

cu r posatul?ă— Niciodat . Dar cunosc genul sta de oameni — şi pocni degetele,ă ă

cu în eles. Foarte respectabil, foarte bine îmbr cat, dar dedesubt e totulţ ă putred. Pot s v spun, din experien , c era un mare escroc. Asta eă ă ţă ă p reă rea mea.

— P rerea dumitale e întru totul corect , spuse Poirot sec. Ratchettă ă este numele fictiv al lui Cassetti, ho ul de copii.ţ

— Ce v-am spus eu? Via a m-a înv at s fiu perspicace, s cunoscţ ăţ ă ă omul dup figur . Nici nu se poate altă ă fel. Numai în America înve i, într-ţadev r, cum s vinzi o marf .ă ă ă

— Î i aminteşti de cazul Armstrong?ţ— Deloc. Vre i s zice i de numele sta? Mi se pare c era o fetiţ ă ţ ă ă ţă

mic , nu-i aşa?ă— Da, o întâmplare foarte tragic .ăItalianul fu prima persoan care nu împ rt şi aceast p rere.ă ă ă ă ă— Ei, ce s -i faci, astfel de lucruri se mai întâmpl , coment elă ă ă

filozofic, într-o ar atât de mare ca America.ţ ăPoirot i-o t ie scurt.ă— Ai întâlnit vreodat vreun membru al familiei Armstrong?ă— Nu, nu cred. De altfel, nici nu po i s ştii. S v dau, de pild ,ţ ă ă ă ă

câteva cifre. Numai anul trecut am vândut...— Domnule, fii bun şi r mâi la subiect.ăMâinile italianului se agitar .ă— De o mie de ori iertare.— Spune-mi, te rog, întocmai — ce ai f cut ast -noapte dup cin ?ă ă ă ă— Cu pl cere. Am r mas în vagonul restaurant cât am putut maiă ă

mult. E mai amuzant. T if suisem cu ameă ă ricanul de la masa mea. El

vinde panglici pentru maşinile de scris. Apoi m-am dus în compartimentul meu. Era pustiu. Mizerabilul John Bull care ocupă cealalt cuşet era la st pâă ă ă nul s u. În cele din urm , s-a întors,ă ă moroc nos, ca de obicei. Nu vorbeşte deloc... r spunde doar cu da şi nu.ă ă P c toas ras , englezii ştia, deloc simpatici. St tea într-un col ,ă ă ă ă ă ă ţ eap n şi citea oţ ă carte. Apoi a venit conductorul şi ne-a f cut paturile.ă

— Numerele 4 şi 5, murmur Poirot.ă— Întocmai, ultimul compartiment. Eu am cuşeta de sus. M-am

b gat sub pled, am fumat şi am citit. Englezul cel mititel avea, mi seă pare, o durere de din i. Tot bea dintr-un pahar umplut cu ceva careţ mirosea de te tr snea. St tea în pat şi gemea. Eu am adormit numaideă ă -cât. De câte ori m trezeam, îl auzeam gemând.ă

— Ştii dac a ieşit în timpul nop ii din compartiment?ă ţ— Nu cred s-o fi f cut; aş fi auzit. Şti i... lumina de pe coridor te treă ţ -

zeşte automat, crezi c -s vameşii la frontier .ă ă— Vorbea despre st pânul s u? Manifesta vreo aversiune fa deă ă ţă

el?— V-am spus c nu deschidea gura. Nu era deloc simpatic. Ună

peşte.— Ziceai c fumezi... pip , trabuc?ă ă— Numai ig ri.ţ ăPoirot îi oferi una. Italianul o lu .ă— Ai fost vreodat la Chicago? îl întreb Bouc.ă ă— Oh, da, frumos oraş, dar cunosc mai bine New Yorkul, Washingto-

nul, Detroitul. A i fost în Statele Unite? Nu? Ar trebui s v duce i, e...ţ ă ă ţPoirot îi întinse o foaie de hârtie.— Dac eşti bun s semnezi şi s scrii adresa dumitaleă ă ă

permanent .ăItalianul scrise cu înflorituri. Apoi se ridic , surâzând caă

întotdeauna, fermec tor.ă— Asta-i totul? Nu mai ave i nevoie de mine? Bun ziua, domnilor.ţ ă

Aş vrea s sc p m de înz pezire. Am o întâlnire la Milan... D du din cap,ă ă ă ă ă trist: O s pierd afacerea.ă

Şi ieşi.Poirot se întoarse spre prietenul s u.ă— A stat mult vreme în America, observ Bouc, e italian, iară ă

italienii folosesc cu itul! Şi mai sunt şi mari mincinoşi! Nu-mi placţ italienii.

— Se vede, zâmbi Poirot. Şi poate c s ai dreptate, dar î i atragă ă ţ aten ia, prietene, c nu avem absolut nici o dovad împotriva lui.ţ ă ă

— Şi cum r mâne cu psihologia? Italienii nu înjunghie?ă— Fireşte, spuse Poirot, mai ales în focul unei dispute. Dar aici

avem de-a face cu un alt fel de crim . Ceva îmi spune c aceast crimă ă ă ă a fost pus la cale şi realizat cu mult cap. E o crim lucid , bineă ă ă ă gândit . Nu e, cum s spun, o crim latin . E o crim pus la cale de oă ă ă ă ă ă minte calculat , inteligent , prudent ... o minte anglo-saxon , cred.ă ă ă ă

Lu ultimele dou paşapoarte.ă ă— S-o chem m acum pe domnişoara Debenham.ă

CAPITOLUL XIM RTURIA DOMNIŞOAREI DEBENHAMĂ

Când o v zu ap rând în pragul uşii, Poirot sim i c i se confirm pă ă ţ ă ă ă-rerea ce şi-o f cuse despre ea.ă

Era foarte îngrijit îmbr cat , într-o jachet neagr şi o fust gri,ă ă ă ă ă dup moda fran uzeasc . P rul negru, ondulat era strâns la spate.ă ţ ă ă

Atitudinea ei era calm şi netulburat . Se aşez în fa a lui Poirot şiă ă ă ţ a lui Bouc şi îi privi întreb toare.ă

— Numele dumneavoastr este Mary Hermione Debenham şi ave iă ţ dou zeci şi şase de ani, nu-i aşa? înă cepu Poirot.

— Da.— Englezoaic ?ă— Da.— Sunte i atât de amabil , domnişoar , s scrie i aici adresa dumţ ă ă ă ţ -

neavoastr de acas ?ă ăEa consim i. Avea un scris clar şi lizibil.ţ— Ce ne pute i spune, domnişoar , despre evenimentele dinţ ă

noaptea trecut ?ă— Din p cate, nu v pot spune nimic. M-am b gat în pat şi amă ă ă

adormit.— Spune i-mi, domnişoar , v afecteaz foarte mult faptul c s-aţ ă ă ă ă

comis o crim în acest tren?ăÎntrebarea era, evident, surprinz toare, Mary Debenham f cu ochiiă ă

mari.— Nu în eleg ce vre i s spune i.ţ ţ ă ţ— E o întrebare foarte simpl , domnişoar . O s v-o repet. Sunte iă ă ă ţ

foarte afectat c s-a comis o crim în trenul acesta?ă ă ă— Nu m-am gândit, într-adev r, din punctul sta de vedere. Nu, n-ă ă

aş putea spune c m afecteaz .ă ă ă— O crim vi se pare ceva normal?ă— E, bineîn eles, un lucru nepl cut, spuse Mary Debenham cu oţ ă

voce calm .ă— Sunte i foarte anglo-saxon , domnişoar . Nu v ar ta i preaţ ă ă ă ă ţ

emotiv .ăEa zâmbi.— Îmi pare r u c nu m pot manifesta isteric pentru a ar ta c amă ă ă ă ă

totuşi sensibilitate. Şi, în fond, în fiecare zi mor oameni.— Mor, într-adev r. Dar asasina i, mai rar.ă ţ— Oh, desigur.— Îl cunoaşte i pe defunct?ţ— L-am v zut pentru prima oar ieri, la mas .ă ă ă

— Şi ce impresie v-a f cut?ă— De-abia l-am observat.— Nu v-a f cut impresia unei personalit i nefaste?ă ăţEa în l uşor din umeri.ă ţă— Nu mi-a trecut deloc prin cap aşa ceva.Poirot o privi cu mult aten ie.ă ţ— Cred c v cam displace maniera în care conduc ancheta, spuseă ă

el, clipind din ochi. Un englez, v spune i în sinea dumneavoastr , n-ară ţ ă lucra aşa. El ar fi pus toate lucrurile la punct, s-ar fi inut numai de fapte,ţ ar fi f cut, cum se spune, o treab pe cinste. Dar vede i, domnişoar ,ă ă ţ ă am şi eu micile mele ciud enii. Mai întâi m uit bine la cel din fa a mea,ăţ ă ţ încerc să-mi dau seama ce fire e şi pun întreb rile în consecin .ă ţă Adineauri am interogat un domn care nu s-a l sat pân nu mi-a spus totă ă ce ştia despre orice îi venea pe limb . Ei bine, pe el l-am inut strict laă ţ subiect. Doream s -mi r spund doar cu da sau nu, aşa sau nu-i aşa —ă ă ă şi atât. Apoi a i veţ nit dumneavoastr . Mi-am dat seama de la început că ă sunte i ordonat şi metodic , c v ve i limita la problema discutat , cţ ă ă ă ă ţ ă ă r spunsurile dumă neavoastr vor fi concise şi la obiect. Şi, pentru c ,ă ă dup cum şti i, domnişoaă ţ r , natura uman e pervers , dumneaă ă ă voastră v pun întreb ri cu totul diă ă ferite. V întreb ce sim i i, ce crede i. Nu vă ţ ţ ţ ă place aceast metod ?ă ă

— V rog s m ierta i, dar mi se pare c pierdem timpul. Faptulă ă ă ţ ă că-mi place sau nu figura domnului Ratchett nu cred c e de prea mareă folos în descoperirea asasinului.

— Şti i cine era de fapt Ratchett, domnişoar ?ţ ăEa d du din cap afirmativ.ă— Doamna Hubbard ne-a spus la to i.ţ— Şi ce p rere ave i despre cazul Armstrong?ă ţ— A fost ceva cu totul însp imânt tor, spuse ea cu o voce dur .ă ă ăPoirot o privi îndelung— Veni i de la Bagdad, mi se pare, domnişoar Debenham?ţ ă— Da.— Şi merge i la Londra?ţ— Da.— Cu ce v-a i ocupat la Bagdad?ţ— Am lucrat ca guvernant la doi copii.ă— V reîntoarce i dup vacan ?ă ţ ă ţă— Nu sunt sigură— De ce?— Bagdadul nu prea îmi e la îndemân . Aş profera un post laă

Londra, dac aş g si unul convenabil.ă ă— În eleg. M gândeam c probabil sunte i pe cale s v m rita i.ţ ă ă ţ ă ă ă ţDomnişoara Debenham nu r spunse. Se uit , calm , la Poirot. I seă ă ă

putea citi clar în ochi: "Sunte i impertinent".ţ— Ce p rere ave i despre domnişoara Ohlsson, cu care sta i în comă ţ ţ -

partiment?

— E o fiin simpl , cumsecade.ţă ă— Ce culoare are capotul pe care-l poart ?ăMary Debenham îl privi mirat .ă— Un fel de cafeniu. E de lân natural .ă ă— Dac nu sunt indiscret, îndr znesc s spun c am observat culoaă ă ă ă -

rea capotului dumneavoastr . Pe drumul de la Alep la Istanbul. Un movă palid, mi se pare.

— Da, aşa e.— Mai ave i şi un alt capot, domnişoar ? Unul vişiniu, de pild ?ţ ă ă— Nu, acela nu-i al meu.Poirot se aplec brusc înainte. P rea o pisic gata s se arunce asuă ă ă ă -

pra şoarecelui.— Dar al cui e?Femeia se d du înapoi, speriat .ă ă— Nu ştiu. Ce vre i s spune i?ţ ă ţ— Dumneavoastr n-a i spus "Nu, n-am aşa ceva", ci a i spusă ţ ţ

"Acela nu e al meu", ceea ce înseamn c acela apar ine altcuiva.ă ă ţDomnişoara Debenham d du din cap afirmativ.ă— Da.— Al cui e, atunci? E vorba de cineva din tren? întreb Poirot.ă

— V-am spus: nu ştiu. M-am trezit pe la cinci diminea a cu impresia cţ ă trenul st tea pe loc de mult vreme. Am deschis uşa şi m-am uitat peă ă coridor, crezând c suntem într-o sta ie. Atunci am v zut pe cinevaă ţ ă îmbrăcat într-un chimono vişiniu, la cel lalt cap t al coridorului.ă ă— Şi nu şti i cine era? Avea p rul blond, negru, sau c runt?ţ ă ă— N-aş putea spune. Avea o bonet pe cap şi n-am v zut-o decât dină ă spate.— Şi ca talie?— Destul de înalt şi sub ire, dup câte am putut s -mi dau seama, dară ţ ă ă nu sunt foarte sigur . Chimonoul era brodat cu balauri.ă— Da, da, aşa e, cu balauri.Poirot r mase câteva clipe t cut.ă ă— Nu reuşesc s în eleg. Nu reuşesc s în eleg deloc. Totul parc nă ţ ă ţ ă -are nici un sens, murmur el.ăApoi ridicând capul, spuse:— Nu v mai re in, domnişoar .ă ţ ă— Oh, exclam ea, luat pu in pe neaşteptate.ă ă ţSe ridic de îndat în picioare. Ajuns în pragul uşii, şov i o clip , aă ă ă ă ă poi se întoarse înapoi.— Suedeza... domnişoara Ohlsson, nu-i aşa... pare pu in îngrijorat . Ziceţ ă c i-a i spus c a fost ultima peră ţ ă soan care l-a v zut pe Ratchett înă ă via . Are impresia, cred, c o suspecta i din aceast cauz . N-aş puteaţă ă ţ ă ă oare s -i spun c se înşal ? Şti i, efectiv, e genul de om care nu s-ară ă ă ţ atinge nici de e musc .ăÎn timp ce rostea aceste cuvinte, zâmbi pu in.ţ— La ce or s-a dus s ia aspirina de la doamna Hubbard?ă ă

— Pu in dup zece şi jum tate.ţ ă ă— Cât vreme a lipsit?ă— Vreo cinci minute.— A mai p r sit compartimentul în timpul nop ii?ă ă ţ— Nu.Poirot se întoarse c tre doctor.ă— E posibil ca Ratchett s fi fost omorât aşa devreme?ăDoctorul scutur din cap.ă— Atunci cred c v pute i linişti prietena, domnişoar .ă ă ţ ă— V mul umiă ţPe neaşteptate îi zâmbi. Avea un zâmbet simpatic.— E ca o oaie, şti i. O apuc frica şi începe s beh ie.ţ ă ă ăSe întoarse şi ieşi.

CAPITOLUL XIIM RTURIA CAMERISTEIĂ

Bouc privi intrigat înspre prietenul s u.ă— Nu te prea în eleg, b trâne. Ce-ai încercat s faci?ţ ă ă— C utam o fisur .ă ă— O fisur ?ă— Da, în armura aceasta de sânge rece a domnişoarei Debenham. Do-ream s -i zdruncin siguran a. Dac am reuşit? Nu ştiu. Dar un lucru ştiu:ă ţ ă c nu se aştepta s procedez aşa cum am procedat.ă ă— O suspectezi, murmur Bouc. Dar de ce? Pare o tân r foarte înă ă ă -cânt toare... ultimul om din lume care s fie amestecat într-o astfel deă ă crim .ă— Şi eu sunt de aceeaşi p rere, interveni doctorul Constantine. E cală m ,ă neemotiv . N-ar fi înjunghiat un om; l-ar fi târât mai degrab prin s liă ă ă le tribunalelor.Poirot oft .ă— Trebuie s v scoate i, amândoi, din cap ideea c avem de-a face cuă ă ţ ă o crim subit şi nepremeditat . Cât despre motivele pentru care oă ă ă b nuă iesc pe domnişoara Debenham, ele sunt dou la num r. Mai întâi,ă ă din cauza unei conversa ii pe care am surprins-o şi despre care nu v-amţ vorbit înc .ăŞi le relat curiosul schimb de cuvinte pe care-l auzise, Iar s vrea, înă ă ă trenul spre Istanbul— E într-adev r curios, spuse Bouc dup ce Poirot teră ă min . Oricum,ă trebuie s g sim o explica ie. Dac b nuieliă ă ţ ă ă le dumitale au un temei, atunci înseamn c amândoi sunt amesteca i, adic atât ea cât şiă ă ţ ă englezul acela b os.ăţ— Or, tocmai acest element nu e confirmat de fapte, îi replic Poirot.ă În elegi, dac amândoi ar fi implica i, ar trebui s ne aştept m ca fiecareţ ă ţ ă ă din ei s -i furnizeze celuiă lalt un alibi, nu-i aşa? Or, tocmai aşa ceva nu se

întâmpl , cum v spun. Alibiul domnişoarei Debenham ni-l d suă ă ă edeza, pe care n-o mai v zuse niciodat înainte, în vreme ce alibiul coloneluluiă ă Arbuthnot e confirmat de c tre Macă Queen, secretarul lui Ratchett. Nu, a-ceast solu ie e prea facil .ă ţ ă— Spuneai c mai ai şi un alt motiv s-o b nuieşti pe domnişoara Deă ă -benham, îi reaminti Bouc.Poirot zâmbi.— Da, dar acesta e doar psihologic. M întreb: e posiă bil ca domnişoara Debenham s fi pus la cale aceast crim ? În spatele crimei se ascundeă ă ă — sunt sigur de asta — o minte inteligent , capabil , care judec totul laă ă ă rece. Aceast descriere se potriveşte domnişoarei Debenham.ăBouc cl tin din cap.ă ă— Cred c greşeşti, prietene. Eu n-o v d pe aceast tân r englezoaiă ă ă ă ă că în postur de criminal .ă ă— Ei, şi-acum, spuse Poirot, luând în mân ultimul paşaport, e moă mentul s trecem la numele care încheie lista noastr . Hildegarde Schmidt,ă ă camerista.Chemat de chelner, Hildegarde Schmidt se afla afar şi aştepta, imă ă -presionat , lâng uş . Poirot o invit s ia loc. Ea se aşez , cu mâinile înă ă ă ă ă ă poal , şi aştept cuminte s fie întrebat . P rea o fiin foarteă ă ă ă ă ţă cumsecade, deosebit de respectuoas şi, probabil, nu prea inteligent .ă ăDe data asta Poirot adopt o metod cu totul diferit de cea folosit cuă ă ă ă Mary Debenham. Se ar t cât se poate de amabil şi blând, f când-o peă ă ă femeie s se simt la largul ei. Dup ce o invit s -şi scrie numele şiă ă ă ă ă adresa, trecu pe nesim ite spre ceea ce-l interesa.ţDiscu ia avu loc în nem eşte.ţ ţ— Am vrea s afl m cât mai multe despre cele petrecute ast -noapte.ă ă ă Ştim c dumneata nu ne po i spune cine ştie ce despre crima propriu-ă ţzis , dar poate, totuşi, ai auzit sau ai v zut ceva care, deşi dumitale nu-ă ăi spune nimic, s ne fie nou de folos. În elegi?ţ ă ă ţ

Dup figura ei se p rea c nu. Fa a mare şi blajin avea o expresieă ă ă ţ ă prosteasc , neajutorat .ă ă— Nu ştiu nimic, domnule, îng im ea.ă ă— Ştii îns , de pild , c st pâna dumitale a trimis dup dumneata ast -ă ă ă ă ă ănoapte? Asta ştii?— Asta, da.— Î i aminteşti pe la ce or ?ţ ă— Nu, domnule. Şti i, dormeam când a venit chelnerul şi m-a anunţ at.ţ— Aha, da... De obicei erai chemat noaptea?ă— Da, domnule. Prea buna doamn are deseori nevoie de îngrijiriă noaptea. Nu doarme prea bine.— Eh bien, deci ai fost înştiin at şi te-ai sculat. i-ai pus un capot peţ ă Ţ dumneata?— Nu, domnule. Mi-am pus o rochie. N-aş fi vrut s m duc la excelă ă en aţ sa în capot.— Oricum, e un capot foarte frumos... vişiniu, nu-i aşa?

Ea îl privi uimit .ă— E un capot de flanel, albastru-închis, domnule.— Aha! Ei, continu . A fost o mic glum din partea mea. Deci, te-ai dusă ă ă la doamna prin es . Şi ce-ai f cut la dânsa?ţ ă ă— I-am f cut masaj, domnule, şi apoi i-am citit ceva. Nu citesc preaă bine, dar excelen a sa spune c e cum nu te poate mai bine. Asta oţ ă ajut s adoarm . Când era aproape s a ipeasc , mi-a spus s m duc,ă ă ă ă ţ ă ă ă aşa c am pus deoparte cartea şi m-am întors în compartiment.ă— Ştii cumva cât era ceasul?— Nu, domnule.— Bine. Cât vreme ai stat cu doamna prin es ?ă ţ ă— Cam vreo jum tate de or , domnule.ă ă— Bine, continu .ă— Mai întâi i-am adus excelen ei sale o cuvertur din compartimentulţ ă meu. Era foarte frig, deşi caloriferul dogorea. I-am aranjat cuvertura şi dânsa mi-a spus noapte bun . I-am turnat nişte ap mineral , apoi amă ă ă stins lumina şi am ieşit.— Şi dup aceea?ă— Dup aceea, nimic, domnule. M-am întors în compartimentul meu şiă m-am culcat.— N-ai întâlnit pe nimeni pe coridor?— Nu, domnule.— N-ai v zut cumva o doamn într-un chimono vişiniu cu balauri broă ă -da i?ţOchii blajini se holbar la el.ă— Nu, nu, domnule. Nu era nimeni în afar de conductor. Toat luă ă mea dormea.— Dar pe conductor l-ai v zut?ă— Da, domnule.— Ce f cea?ă— Tocmai ieşea dintr-un compartiment, domnule.— Ce? strig Bouc, aplecându-se agresiv spre ea. Din care?ăHildegarde Schmidt tres ri îngrozit . Poirot se uit cu reproş la prieteă ă ă nul s u.ă— Dar bineîn eles, spuse el, conductorul trebuie s r spund deseoriţ ă ă ă noaptea la sonerii. Î i aminteşti din ce compartiment a ieşit?ţ— Era pe la mijlocul vagonului, domnule. La dou sau trei uşi deă compartimentul doamnei prin ese.ţ— Aha. Spune-ne, acum te rog, cum au decurs exact lucrurile.— Era aproape s dea peste mine, domnule. Tocmai m întorceam dină ă compartimentul meu cu cuvertura pentru doamna prin es .ţ ă— Iar el a ieşit dintr-un compartiment, şi era cât pe-aci s te izbeasă c ?ă În ce direc ie se ducea?ţ— Înspre mine, domnule. Şi-a cerut scuze, a trecut pe lâng mine şi aă luat-o înspre vagonul restaurant. Tocmai atunci s-a auzit o sonerie, dar nu cred c s-a dus s r să ă ă pund .ă

Se opri o clip , apoi relu :ă ă— Nu în eleg. Cum se face c ...?ţ ăPoirot o linişti.— E o chestiune de timp, de rutin . S rmanul conductor, se pare c aă ă ă avut o noapte agitat . Întâi te-a sculat pe dumneata, apoi a trebuit să ă r să pund la alte sonerii.ă— Dar era altul decât cel care m-a sculat pe mine, domnule. Era altul.— Ah! Altul? L-ai mai v zut înainte?ă— Nu, domnule.— Crezi c l-ai recunoaşte dac l-ai vedea?ă ă— Cred c da, domnule.ăPoirot şopti ceva la urechea lui Bouc. Acesta se ridic , se duse lâng uşă ă ă şi d du un ordin.ăPoirot continu cu întreb rile, în felul s u prietenos, binevoitor.ă ă ă— Ai fost în America, Frau Schmidt?— Niciodat , domnule. Trebuie s fie o ar frumoas .ă ă ţ ă ă— Ai auzit, probabil, c cel ucis era... vinovat de moartea unui copil?ă— Da, am auzit, domnule. E îngrozitor... atâta r utate. Bunul Dumă nezeu n-ar trebui s îng duie asemenea luă ă cruri. La noi, în Germania, oamenii nu sunt atât de ticăloşi.Îi d dur lacrimile. Sufletul ei bun, de mam , era adânc mişcat.ă ă ă— A fost o crim îngrozitoare, spuse Poirot, grav.ăScoase o batist din buzunar şi i-o ar t .ă ă ă— E a dumitale, Frau Schmidt?Femeia o examin în t cere. Dup câteva clipe ridic ochii. Obrajii i seă ă ă ă îmbujorar pu in.ă ţ— Ah, nu, nu e a mea, domnule.— Am v zut ini iala H. de aceea m-am gândit c-o fi a dumitale.ă ţ— E batista unei cucoane. E o batist foarte scump , brodat de mâă ă ă n .ă Cred c e de la Paris.ă— Deci nu e a dumitale şi nici nu ştii a cui e?— Eu? Oh, nu, domnule.Din cei de fa , numai Poirot sesiz nuan a de ezitare din vocea ei. Boucţă ă ţ îi şopti ceva la ureche. Poirot d du din cap şi îi spuse femeii:ă— Au sosit cei trei conductori. Fii atât de bun şi spune-ne pe care din eiă l-ai întâlnit ast -noapte pe când te duceai cu pledul.ăCei trei b rba i intrar . Pierre Michel, apoi solidul conductor din vagoă ţ ă nul Atena-Paris, şi cel din vagonul de la BucureştiHldegarde Schmidt îi privi şi cl tin din cap.ă ă— Nu, domnule. Nu-i nici unul dintre ei.— Bine, dar ei sunt singurii conductori din tren. Trebuie s te fi înşeă lat.— Sunt absolut sigur , domnule. Aceştia sunt to i înal i, bine f cu i. Celă ţ ţ ă ţ pe care l-am întâlnit eu era mărunt şi negricios şi avea must cioar . Şiă ă avea o voce pi ig iat , ca de femeie. Mi-aduc aminte foarte bine,ţ ă ă domnule.

CAPITOLUL XIIIRECAPITULAREA M RTURIILOR PASAGERILORĂ

— Un b rbat m runt, negricios, cu voce de femeie, spuse Bouc.ă ăCei trei conductori şi Hildegarde Schmidt ieşir .ă— Nu mai în eleg nimic, dar absolut nimic, izbucni Bouc, disperat. Înţ -seamn deci c duşmanul de care voră ă bea Ratchett s-a aflat totuşi în tren? Dar unde e acum? Cum de s-a evaporat aşa, deodat ? Mi seă învârteşte capul, pur şi simplu. Spune ceva, prietene, te implor. Arat -miă cum poate imposibilul s devin posibil!ă ă— Iat o fraz inteligent . Într-adev r, spuse Poirot. Imposibilul nu poateă ă ă ă s se fi întâmplat, ca atare imposiă bilul trebuie s fie posibil, în ciudaă aparen elor.ţ— Explic -mi atunci, pe scurt, ce s-a întâmplat în tren ast -noapte.ă ă— Nu sunt vr jitor, mon cher. Sunt, ca şi dumneata, foarte încurcat.ă Afacerea asta progreseaz într-un fel foarte încâlcit.ă— Ba nu progreseaz de fel. St pe loc.ă ăPoirot cl tin din cap.ă ă— Nu, nu putem spune aşa ceva. Am f cut totuşi câ iva paşi. Ştim aă ţ -numite lucruri. Am auzit declara iile pasagerilor.ţ— Şi ce ne spun ele? Absolut nimic.— Eu n-aş vorbi aşa, prietene.— Poate exagerez.. Americanul, Hardman şi camerista, ei, da, într-ade-v r ne-au spus câteva lucruri utile. Mai preă cis, au f cut ca întreaga afaă -cere s apar şi mai încâlcit decât era.ă ă ă— Nu, nu, spuse Poirot, liniştindu-l.Bouc se întoarse spre ei.— Ei, atunci vorbeşte. S vedem de ce e în stere în elepciunea lui Heră ţ -cule Poirot.— Nu i-am spus c sunt. ca şi dumneata, foarte nedumerit? Dar celţ ă pu in, putem s judec m problema. Puţ ă ă tem aranja, în ordine şi metodic, faptele de care dispunem.— Te rog continu , domnule, insist şi doctorul Constantine.ă ăPoirot îşi drese glasul, în timp ce împ turea o bucat de sugativ .ă ă ă— S recapitul m cazul în faza în care se afl acum. În primul rând,ă ă ă cunoaştem câteva fapte incontestabile. Acest tip, Ratchett, sau Cassetti, a fost înjunghiat de dou sprezece ori şi a murit noaptea trecut . Iată ă ă faptul num rul unu.ă— De acord, de acord, b trâne, spuse Bouc, ironic.ăHercule Poirot nu se ar t deloc descump nit. Continu imperturbaă ă ă ă bil:— Voi omite deocamdat anumite aspecte, cam ciudate, pe care le-amă discutat cu doctorul Constantine. Voi ajunge şi la ele numaidecât. Al doi-lea fapt important, dup mine, este ora crimei.ă— Asta, din nou, e una din pu inele date certe, spuse Bouc. Crima a fostţ comis la unu şi un sfert noaptea. Toă tul concur în a ar ta acest luă ă cru.

— Nu totul. Exist , desigur, dovezi suficiente în sprijinul acestei supoă zi ii.ţ— M bucur c recunoşti şi atât.ă ăPoirot continu , f r s dea aten ie întreruperii:ă ă ă ă ţ— Avem în fa trei posibilit i. Prima: crima a fost comis , precum spui,ţă ăţ ă la unu şi un sfert. Aceast posibilitate se sprijin pe declara iile caă ă ţ me-ristei nem oaice, Hildegarde Schmidt. De asemenea, se potriveşte cu aţ -firma ia doctorului Constantine.ţA doua posibilitate: crima a fost comis mai târziu, iar ora indicat deă ă ceas e un truc.A treia posibilitate: crima a fost comis mai devreme şi, în acest caz,ă problema ceasului se repet .ăAcum, dac admitem prima posibilitate ca fiind cea mai probabil , înă ă sprijinul ei existând cele mai multe dovezi, suntem nevoi i s admitem şiţ ă unele fapte ce decurg de aici. În primul rând, dac crima a fost comis laă ă unu şi un sfert, criminalul n-a putut s p r seasc trenul. Şi atunci, seă ă ă ă pune întrebarea: Unde se afl ? Şi cine e?ăPentru început, s examin m cu aten ie dovezile pe care le avem. Priă ă ţ ma oar am auzit de existen a acestui b rbat — m runt şi negricios, cu voă ţ ă ă -ce de femeie — din gura lui Hardman. El ne-a spus c Ratchett i-a vorbită de acest om şi c l-a angajat s -l apere de el. Nu avem nici o dovad înă ă ă acest sens, în afar de cele spuse de Hardman. S trecem la urm toareaă ă ă problem : este oare Hardă man ceea ce pretinde c este, şi anume ună detectiv al agen iei din New York?ţCeea ce mi se pare foarte interesant în acest caz este c nu beneficiemă de nici una din înlesnirile de care ar dispune poli ia. Astfel, nu putemţ verifica sinceritatea acestor oameni. Trebuie s ne baz m numai peă ă deduc ii. Pentru mine cazul devine, din acest motiv, cu atât maiţ interesant. Nu mai e o treab de rutin , ci de intelect. M întreb: Putemă ă ă accepta cele spuse de Hardman despre sine ca fiind adev rate? Mă ă hot r sc şi r spund: Da. Cred c putem accepta versiunea lui Hardman.ă ă ă ă— Te bazezi pe intui ie, sau, cum spun americanii, ai o presim ire? înţ ţ -treb doctorul Constantine.ă— Deloc. Am în vedere numai probabilit i. Hardman c l toreşte cu unăţ ă ă paşaport fals — deci d imediat de bă ănuit. Primul lucru pe care-l va face poli ia, când va sosi, va fi s -l re in pe Hardman şi s telegrafieze penţ ă ţ ă ă -tru a-i verifica identitatea. În cazul multor pasageri va fi dificil de stabilit buna lor credin ; pentru cei mai mul i dintre ei, nici nu se va încercaţă ţ pro-babil aşa ceva, mai ales dac nimic nu d de b nuit. Dar cuă ă ă Hardman totul e simplu. Ori e cel care se d , ori nu. Ca atare, cred că ă apusele lui sunt adev rate.ă— Îl absolvi de orice b nuial ?ă ă— Nicidecum. M-ai în eles greşit. Dup câte ştiu, orice detectiv ameriţ ă can poate avea propriile sale motive de a dori s -l omoare pe Ratchett. Nu,ă ceea ce am vrut s spun este c putem accepta, cred, versiunea luiă ă Hardman în ce priveşte propria-i identitate. Povestea aceea c Ratchettă l-ar fi solicitat şi angajat nu e imposibil , e chiar foarte probabil , deşi,ă ă

fireşte, nu e sigur adev rat . Dac am admite c este adev rat , trebuieă ă ă ă ă ă s c uă ă t m ceva care s-o confirme. Şi acest ceva îl g sim exact acoloă ă unde te aşteptai mai pu in, anume în declara iile Hildegardei Schţ ţ midt. Modul cum l-a descris pe b rbatul întâlnit pe coriă dor, îmbr cat înă uniform de conă ductor, se potriveşte perfect cu relatarea lui Hardman. Mai exist vreun element care s sprijine aceste dou declara ii? Exist .ă ă ă ţ ă M gână desc la nasturele g sit în compartimentul ei de c tre doamnaă ă Hubbard. Şi mai exist şi o alt declara ie în acest sens, pe care probabilă ă ţ n-a i luat-o în seam .ţ ă— Care anume?— E vorba de men iunea, atât a colonelului Arbuthnot cât şi a lui Hecţ tor MacQueen, potrivit c reia conductorul a trecut prin dreptul comă -partimentului lor. Ei nu au acordat nici o importan faptului, dar, domniţă -lor, Pierre Michel a declarat c nu şi-a p r sit locul decât în câteva ocaă ă ă -zii, pe care noi le ştim; nici una îns nu i-a solicitat preă zen a la cap tulţ ă vagonului, dup compartimentul în care st teau Arbuthnot şi MacQueen.ă ă Prin urmare, povestea cu omule ul negricios cu voce de femeie,ţ îmbr cat în uniă form de conductor, se bazeaz pe m rturiile — directeă ă ă sau indirecte — a patru persoane.— Am o mic observa ie, interveni doctorul Constantine. Dac celeă ţ ă spuse de Hildegarde Schmidt sunt adevărate, cum se face c adev ratulă ă conductor n-a amintit s-o fi v zut, atunci când s-a dus s r spund la soă ă ă ă -neria doamnei Hubbard?— Cred c şi asta are o explica ie. Când conductorul a ajuns la doamă ţ na Hubbard, camerista se afla înc în comă partimentul st pânei sale. Iară când, în cele din urm , s-a reîntors în compartimentul ei, conductorulă era în untru, la doamna Hubbard.ăBouc aştept cu ner bdare sfârşitul acestei explica ii.ă ă ţ— Bine, bine, prietene, spuse el. Deşi î i admir pruden a cu care faciţ ţ fiecare pas înainte, nu m pot împieă dica s nu observ c n-ai atins încă ă ă punctul nevralgic. To i suntem de acord c aceast persoan exist .ţ ă ă ă ă Întrebarea pe care trebuie s ne-o punem este: unde s-a dus?ăPoirot cl tin din cap, nemul umit.ă ă ţ— Greşeşti. Eşti înclinat s pui c ru a înaintea cailor. Înainte de a mă ă ţ ă întreba "Unde a disp rut acest om?" treă buie s m întreb "Acest omă ă exist , într-adev r?" Deoarece, şi este un lucru de care e uşor s - i daiă ă ă ţ seama, dac omul nostru e o inven ie... o n scocire, e cât se poate deă ţ ă uşor s -l faci s dispar ! aşa c încerc s stabilesc, în primul rând. că ă ă ă ă ă aceast persoan exist în carne şi oase.ă ă ă— Şi ajungând la concluzia c exist ... eh bien, unde se afl în acestă ă ă moment?— La aceast întrebare, nu seă pot da decât dou r spunsuri, mon cher.ă ă Sau se mai afl înc ascuns în tren, într-un locşor atât de bine ales încâtă ă nici nu ne trece prin cap, sau e vorba, ca s spun aşa, de dou peră ă -soane. Adic , este atât el însuşi — omul de care se temea Ratchett —ă cât şi un pasager din tren, atât de bine deghizat încât Ratchett nu l-a

recunoscut.— Asta-i o idee, spuse Bouc, luminându-se la fa . Dup câteva clipe,ţă ă îns , se întunec din nou: Exist totuşi o obiec ie...ă ă ă ţPoirot îi lu vorba din gur .ă ă— Statura individului, asta voiai s spui? Cu excepă ia valetului luiţ Ratchett, to i c l torii sunt b rba i înal i, adic — italianul, colonelul Arţ ă ă ă ţ ţ ă -buthnot, Hector MacQueen, contele Andrenyi. Prin urmare, r mâne valeă -tul... presupunere care nu prea st în picioare. Dar mai exist şi o altă ă ă posibilitate. Nu uita vocea de femeie. Acest element ne permite să alegem între dou alternative: sau individul era deghizat în femeie, sauă este de fapt femeie. O femeie înalt , îmbr cat în haine b rb teşti, pareă ă ă ă ă scund .ă— Dar Ratchett ar fi ştiut, f r îndoial ...ă ă ă— Poate c a ştiut. Poate c aceast femeie mai încercase s -l omoare,ă ă ă ă îmbr cat tot în haine b rb teşti, ca s -şi fac treaba mai bine. E posibilă ă ă ă ă ă ca Ratchett s fi b nuit c ea va folosi acelaşi truc şi de aceea i-a atrasă ă ă aten ia lui Hardman c e vorba de un b rbat. Totuşi, a amintit de voceaţ ă ă femeiasc .ă— E o posibilitate, spuse Bouc. Dar...— Ascult , prietene, cred c e momentul s - i relatez unele contradică ă ă ţ iiţ sesizate de doctorul Constantine.Şi îi expuse, în am nun ime, concluziile la care ajunseser amândoi în ceă ţ ă priveşte natura r nilor descoperite. Bouc morm i ceva, destul de neă ă -încrez tor.ă— Ştiu, spuse Poirot îng duitor, ştiu exact ce sim i. C i se învârteă ţ ă ţ capul, nu-i aşa?— Toat povestea e o fantezie, strig Bouc.ă ă— Întocmai. E absurd , neverosimil , imposibil . Aşa mi-am spus şi eu.ă ă ă Şi totuşi, prietene, ea exist ! Faptele nu pot fi ocolite.ă— E o nebunie.— Nu-i aşa? Totul e aşa de lipsit de noim , încât uneori m torturează ă ă gândul c , de fapt, trebuie s fie foarte simplu... Dar asta nu-i decât unaă ă din "micile mele idei".— Doi asasini, gemu Bouc. Şi înc în Orient Expres.ăAproape c -i d dur lacrimile.ă ă ă— Şi acum, s facem fantezia şi mai fantastic , spuse Poirot bine disă ă pus. Noaptea trecut s-au aflat în tren doi str ini misterioşi. Mai întâi, conă ă -ductorul descris de Hardman şi v zut de Hildegarde Schmidt, de coă lo-nelul Arbuthnot şi de domnul MacQueen. Apoi, femeia îmbr cat într-ună ă chimono vişiniu — o femeie înalt , sub ire — pe care au v zut-o Pierreă ţ ă Michel, domnişoara Debenham, domnul MacQueen şi eu însumi, şi a adulmecat-o, ca s spun aşa, colonelul Arbuthnot! Cine e aceast feă ă -meie? Nimeni din tren n-a recunoscut c ar avea un chimono vişiniu. Şiă aceast femeie, la rândul ei, a dispă ărut. O fi ea una şi aceeaşi persoană cu falsul conductor? Ori e cu totul altcineva? Şi unde sunt, atunci, aceste dou peră soane? Şi, fiindc veni vorba, unde e uniforma de conă ductor, şi

unde e chimonoul vişiniu?— Ah, iat în sfârşit ceva palpabil, se repezi Bouc, înfierbântat. Trebuă ie s cercet m bagajele tuturor pasaă ă gerilor. Da, asta poate s ne aduc ceă ă -va.Poirot se ridic în picioare.ă— Îndr znesc s fac o profe ie, spuse el.ă ă ţ— Ştii unde se afl ?ă— Am o mic idee.ă— Ei bine, unde?— Ve i g si chimonoul în bagajul unuia dintre b rba i, iar uniformaţ ă ă ţ conductorului în bagajul Hildegardei Schmidt.— Al Hildegardei Schmidt? Crezi c ...?ă— Nu ceea ce crezi dumneata. O s -mi formulez ideea în felul urmă ător: dac Hildegarde Schmidt e vinoă vat , uniforma ar putea fi g sit în baă ă ă -gajul ei, dar dac e nevinovat , atunci cu siguran , o vom g si acolo.ă ă ţă ă— Dar cum se...? începu Bouc şi se opri brusc. Ce e zgomotul acesta care se apropie? strig el. Parc ar fi o locomotiv .ă ă ăZgomotul se auzi mai aproape. Erau ipetele ascu ite ale unei femei,ţ ţ înso ite de proteste. Uşa de la cap tul vagonului restaurant zbur înţ ă ă l turi. Doamna Hubbard d du buzna în untru.ă ă ă— Asta-i prea de tot, strig ea. Prea de tot. În geanta mea, în geantaă mea. Un cu it mare, mânjit de sânge.ţŞi deodat , împleticindu-se, leşin în bra ele lui Bouc.ă ă ţ

CAPITOLUL XIVM RTURIA CU ITULUIĂ Ţ

Mai mult brutal decât cavalereşte, Bouc sprijini doamna leşinat de oă mas din apropiere. Doctorul Conă stantine strig dup unul din chelneri,ă ă care sosi într-un suflet.— ine-i capul aşa, spuse doctorul. Când o s -şi reŢ ă vin , d -i pu in co-ă ă ţniac, în elegi?ţApoi se repezi dup ceilal i doi. Crima îl pasiona prea mult, în timp ceă ţ doamnele în vârst leşinate nu-l intereă sau câtuşi de pu in.ţSe poate ca doamna Hubbard s -şi fi revenit ceva mai repede cu ajuă to-rul celor prescrise de doctorul Constantine. Fapt e c dou -trei minuteă ă mai târziu, st tea bine înfipt în scaun, sorbind coniac din paharul adusă ă de chelner. O luase cu povestea de la început.— Nici nu pot s spun ce îngrozitor a fost. Cred c nimeni de aici nuă ă poate s m în eleag . De mic copil eram ffoarte, ffoarte sensibil .ă ă ţ ă ă Numai când v d sânge... ah... şi acum mi se face r u când m gândesc.ă ă ăChelnerul îl întinse din nou paharul.— Mai be i pu in, doamn .ţ ţ ă— Crezi c o s -mi fac bine? De când m ştiu, nu beau. N-am pusă ă ă ă niciodat gura pe alcool sau pe vin. To i din familia mea sunt abstinen i.ă ţ ţ

Totuşi, dac e aşa, ca o doctorie...ăŞi mai trase o duşc .ăÎntre timp, Poirot şi Bouc, urma i îndeaproape de doctorul Constantiţ ne, parcurgeau în grab vagonul, spre compartimentul doamnei Hubbard. Înă fa a uşii se strânseţ ser aproape to i pasagerii vagonului. Conductorul,ă ţ cu o figur r v şit , de-abia îi mai inea în loc.ă ă ă ă ţ— Mais il n'y a rien à voir, spunea el în fran uzeşte şi traducea apoi înţ alte câteva limbi.— Fi i bun şi da i-mi voie, ceru Bouc.ţ ţŞi strecurându-şi rotunjimile printre c l torii curioşi care blocau acă ă cesul, intr în compartiment, urmat de Poirot.ă— M bucur c a i venit, domnule, spuse conductorul r suflând uşuă ă ţ ă rat. Fiecare voia s intre. Iar doamna Hubbard, Dumnezeule, ce-a mai iă ţ pat! Am crezut c au omorât-o şi pe ea! Am venit într-un suflet, iar ea stă ătea aici şi urla ca scoas din min i. O inea una şi bun , c se duce după ţ ţ ă ă ă dumneavoastr , şi a plecat strigând cât o inea gura şi povestind celoră ţ întâlni i pe coridor ce i se întâmplase.ţAd ug apoi, f când un gest cu mâna:ă ă ă— E în untru, domnule. Nu l-am atins.ăDe clan a uşii de acces atârna o geant voluminoas , cadrilat , deţ ă ă ă muşama. Dedesubt, pe podea, în locul unde c zuse din mâna doamneiă Hubbard, se afla un pumnal cu lama dreapt , ascu it în vârf, cu pl seleă ţ ă de os sculptat, o imita ie oriental de duzin . Lama avea nişte pete caţ ă ă de rugin .ăPoirot ridic cu grij .ă ă— Da, murmur el. Nu mai r mâne nici o îndoial . Asta-i arma noasă ă ă tr ,ă doctore, ce zici?Doctorul o examin .ă— Nu trebuie s fii atât de precaut, îi spuse Poirot. N-o s g sim decâtă ă ă amprentele doamnei Hubbard.— Într-adev r, aceasta-i arma, spuse doctorul dup câteva momente. Eaă ă ne va explica toate r nile.ă— Te implor, prietene, nu te gr bi cu astfel de afirma ii.ă ţDoctorul îl privi uimit.— Suntem şi aşa copleşi i de coinciden e. Doi oameni se hot r sc s -lţ ţ ă ă ă înjunghie pe Ratchett noaptea trecut . E prea de tot ca fiecare din ei să ă fi ales aceeaşi arm .ă— În privin a asta, poate, coinciden a nu-i atât de mare cum pare, spuseţ ţ doctorul. Mii de asemenea imita ii de pumnale orientale sunt fabriţ cate şi apoi expediate bazelor din Constantinopol.— M-ai liniştit pu in, dar numai pu in, spuse Poirot.ţ ţPrivi atent la uşa din fa a lui, apoi ridicând geanta, încerc clan a. Uţ ă ţ şa nu ced . Cam la un picior deasupra clan ei se afla pus z vorul. Poirotă ţ ă trase z vorul, împinse din nou uşa, dar aceasta nu se mişc .ă ă— Am încuiat-o noi pe partea cealalt , î i aminteşti? îi atrase aten iaă ţ ţ doctorul.

— Aşa e, spuse Poirot, absent.Pe fa i se putea citi o expresie de uluial .ţă ă— Se potriveşte, nu-i aşa? spuse Bouc. Omul nostru a trecut prin acest compartiment. Pe când închidea uşa de acces a dat peste poşet . Aă tunci i-a venit ideea s asă cund în ea cu itul plin de sânge. Apoi, f r s -şi deaă ţ ă ă ă seama c-o trezise pe doamna Hubbard, a ieşit prin cealalt uş , în coă ă -ridor.— Da, da, murmur Poirot. Aşa trebuie s se fi întâmplat.ă ăFigura lui exprima aceeaşi uluial .ă— Dar ce s-a întâmplat? întreb Bouc. Ceva te nemul umeşte, nu-i aşa?ă ţ— Nu te izbeşte şi pe dumneata acelaşi lucru? Nu, bineîn eles c nu. Eţ ă aici o mic încurc tur .ă ă ăConductorul b g capul pe uş .ă ă ă— Doamna Hubbard se întoarce.Doctorul Constantine se sim ea pu in vinovat. Îşi d dea seama acum cţ ţ ă ă o tratase cam necavalereşte pe doamna Hubbard. Dar ea nu-i reproşă nimic. Toat energia şi zelul ei erau concentrate în alt parte.ă ă— Am venit s v spun ceva, neaparat, zise ea, gâfâind. Eu nu mai stauă ă în compartimentul sta! Nu mai dorm aici la noapte, nici dac îmi da iă ă ţ un milion de dolari!— Dar, doamn ...ă— Ştiu ce-o s spune i, dar eu v anun clar c nu mai vreau! Mai biă ţ ă ţ ă ne stau toat noaptea pe coridor!ăÎncepu s plâng .ă ă— Oh, dac-ar şti fiica mea... dac-ar putea s m vad în ce hal sunt.ă ă ăPoirot o întrerupse hot rât:ă— N-a i în eles bine, doamn . Cererea dumneavoastr este cu totulţ ţ ă ă rezonabil . Bagajul v va fi de îndat transă ă ă portat în alt compartiment.Doamna Hubbard îşi lu batista de la ochi.ă— Da? Oh, m simt mai bine. Dar, f r îndoial c peste tot e plin, dacă ă ă ă ă ă nu cumva unul dintre domni...Fu rândul lui Bouc s vorbeasc :ă ă— Bagajul dumneavoastr , doamn , va fi dus în alt vagon. Ve i avea ună ă ţ compartiment în vagonul al turat, cel de la Belgrad.ă— Oh, e minunat. Şti i, nu sunt o femeie din cale-afar de nervoas , darţ ă ă s dorm în compartimentul acesta, desp r it doar cu o uş de ună ă ţ ă ă mort... Se cutremur . Po i s înnebuneşti de-a binelea aici.ă ţ ă— Michel, strig Bouc, du acest bagaj într-unul din compartimenteleă libere din vagonul Atena-Paris.— Da, domnule. S aib acelaşi num r ca acesta, 3?ă ă ă— Nu, r spunse Poirot înaintea lui Bouc. Cred c doamna s-ar sim i maiă ă ţ bine s aib un alt num r, s zicem 12.ă ă ă ă— Bine domnule.Conductorul ridic bagajul. Doamna Hubbard se întoarse spre Poirot,ă recunosc toare.ă— Sunte i foarte amabil şi delicat. Apreciez asta, v asigur.ţ ă

— N-ave i pentru ce, doamn . V vom înso i. Vrem s v vedem instaţ ă ă ţ ă ă -lat confortabil.ăDoamna Hubbard, înso it de cei trei b rba i, se îndrept radioas spreţ ă ă ţ ă ă noua ei cuşet .ă— E perfect.— V convine, doamn ? Precum vede i, e întocmai ca şi cel pe care lă ă ţ -a iţ p r sit.ă ă— Aşa e... numai c -i cu fa a în cealalt parte. Dar nu conteaz . Treă ţ ă ă -nurile astea merg mai întâi într-o direc ie, apoi în alta. Îi spuneam fiiceiţ mele: Aş vrea un compartiment cu fa a la locomotiv , iar ea îmi zicea:ţ ă De ce, mami, la nu-i bun pentru tine, c dac dormi cu capul într-oă ă ă parte, o s te trezeşti când trenul e în cealalt parte. Şi avea întru totulă ă dreptate. Noaptea trecut am intrat în Belgrad cu fa a şi am plecat cuă ţ spatele.— Oricum, doamn , sunte i mul umit acum?ă ţ ţ ă— Ei bine, nu. N-aş putea spune asta. St m aici înz pezi i, nimeni nuă ă ţ mişc un deget, iar vaporul meu pleac poimâine.ă ă— Doamn , spuse Bouc, nu uita i c to i suntem în aceeaşi situa ie.ă ţ ă ţ ţ— Da, asta-i adev rat, recunoscu doamna Hubbard. Dar nimeni altciă -neva n-a avut de-a face cu un asasin care s -i umple prin compartimentă în miezul nop ii.ţ— Ceea ce m uluieşte îns , spuse Poirot, este cum a putut asasinul să ă ă intre în compartimentul dumneavoastr , din moment ce uşa de acces,ă precum ne a i spus, era încuiat . Sunte i sigur c era încuiat ?ţ ă ţ ă ă ă— P i cum, suedeza a încercat-o în fa a mea.ă ţ— S reconstituim scena. St tea i întins în pat, aşa, şi nu putea i veă ă ţ ă ţ dea dac era încuiat sau nu?ă ă— Da, nu vedeam din cauza poşetei. Oh, trebuie s -mi cump r unaă ă nou . Îmi face r u la stomac când o v d pe asta.ă ă ăPoirot lu poşeta şi o ag de clan a uşii de acces.ă ăţă ţ— Întocmai, pricep, spuse el. Z vorul e chiar sub clan , iar poşeta îlă ţă acoper . Din locul în care era i, deci, nu putea i vedea dac z vorul eraă ţ ţ ă ă pus sau nu.— P i, tocmai asta v-am spus!ă— Iar domnişoara Ohlsson st tea aici, între dumneavoastr şi uş . Aă ă ă verificat z vorul şi v-a spus c era închis.ă ă— Exact.— Totuşi, doamn , e posibil ca dânsa s se fi înşelat. În elege i ce vreauă ă ţ ţ s spun? Poirot era ner bd tor s -i explice: Z vorul acesta nu-i deă ă ă ă ă cât o proeminen de meţă tal... aşa. Întors la dreapta, blocheaz uşa, l sată ă drept, nu. Dânsa, probabil, a împins numai uşa, şi cum uşa era încuiată de cealalt parte, a tras concluzia c , de fapt, era încuiat de aici.ă ă ă— Cred c e cam stupid din partea ei.ă— Doamn , oamenii cei mai buni, cei mai amabili, nu sunt întotdeaă una şi cei mai deştep i.ţ— Asta aşa e, fireşte.

— Fiindc veni vorba, doamn , a i c l torit spre Smirna cu trenul?ă ă ţ ă ă— Nu. Am luat vaporul direct spre Istanbul. Un prieten de-al fiicei mele, domnul Johnson (un om cu totul admirabil, pe care mi-ar face pl ceă re s -ăl cunoaşte i) m-a întâmpinat şi m-a purtat prin tot Istanbulul. Oraşul m-aţ dezam git foarte mult... totu-i d r p nat. Cât despre moscheile lor şiă ă ă ă papucii aceia uriaşi pe care trebuia s i-i pui peste pantofi, ce s maiă ţ ă vorbim... Unde r m sesem?ă ă— Spunea i c domnul Johnson v-a întâmpinat...ţ ă— Întocmai. M-a v zut pe puntea unui vapor poştal francez care meră gea la Smirna. So ul fiicei mele aştepta pe chei. Ce-o s spun când o sţ ă ă ă aud ce mi s-a întâmplat! Fiic -mea zicea c asta e cea mai sigur şiă ă ă ă mai comod c l torie imaginabil . Nici nu teă ă ă ă instalezi bine în compartimentul t u, spunea ea, şi te şi trezeşti la Paris, unde teă aşteapt American Expreă sul. Şi, oh — cum o s anulez acum traversareaă cu vaporul? Ar trebui s -i înştiin ez... dar nu pot face nimic. Eă ţ îngrozitor...Doamna Hubbard era gata s izbucneasc din nou în plâns.ă ăPoirot, care începuse s dea uşoare semne de ner bdare, profit deă ă ă ocazie:— A i suferit un şoc, doamn . Chelnerul va primi instruc iuni s v aducţ ă ţ ă ă ă ceai şi nişte biscui i.ţ— Nu-mi aduc aminte s m fi omorât vreodat dup ceai, articulă ă ă ă ă doamna Hubbard printre lacrimi. Asta e un obicei mai mult englezesc.— Atunci cafea, doamn . Ave i nevoie de un stimulent.ă ţ— Coniacul acela m-a înveselit cam prea tare. Cred c aş vrea nişteă cafea.— Excelent. Trebuie s v reface i for ele.ă ă ţ ţ— S -mi refac, ce? Ia te uit ce expresie nostim !ă ă ă— Dar mai întâi, doamn , o mic formalitate de îndeă ă plinit. Îmi permite iţ s cercetez bagajul dumneavoastr ?ă ă— Pentru ce?— Vrem s examin m bagajele tuturor pasagerilor. N-aş fi vrut s vă ă ă ă reamintesc o întâmplare nepl cut , dar nu uita i poşetaă ă ţ dumneavoastr ...ă— Oh, Dumnezeule! Poate ave i dreptate. N-aş mai suporta înc o surţ ă -priz .ăControlarea bagajului ei dur foarte pu in. Doamna Hubbard nu-şi luaseă ţ prea multe lucruri cu ea: o cutie de p l rii, o valiz ieftin şi un sac deă ă ă ă voiaj bine burduşit. Toat treaba ar fi durat şi mai pu in dac nu s-ar fiă ţ ă amestecat doamna Hubbard, rugându-l s umble cu mult grij printreă ă ă fotografiile "fiicei mele" şi ale unor copii cam urâ ei, "copiii fiicei mele,ţ nu-i aşa c -s scumpi?".ă

CAPITOLUL XVM RTURIA BAGAJELOR PASAGERILORĂ

Dup ce debit câteva minciuni politicoase cu privire la "micu ii" dină ă ţ fotografie şi o asigur pe doamna Hubbard c va cere s -i fie adusă ă ă ă cafeaua, Poirot reuşi s se retrag împreun cu cei doi prieteni.ă ă ă— Va s zic , cu primul bagaj n-am nimerit-o, observ Bouc. Cine ură ă ă -meaz ?ă— Cred c ar fi mai comod s-o lu m compartiment cu compartiment.ă ă Ceea ce înseamn c începem cu num rul 16, unde st simpaticulă ă ă ă nostru domn Hardman.Hardman, care fuma un trabuc, îi întâmpin binevoitor:ă— Intra i, domnilor... dac aşa ceva e omeneşte cu putin . E camţ ă ţă strâmt aici pentru o şuet .ăBouc îi explic scopul vizitei lor, la care solidul detectiv d du din cap cuă ă în elegere.ţ— E în regul . Ca s fiu sincer, m şi miram c n-a i descins mai deă ă ă ă ţ -vreme. Astea sunt cheile mele, domnilor, iar dac dori i s -mi cotrob i iă ţ ă ă ţ şi prin buzunare, sunte i bine veni i. S dau cuferele jos.ţ ţ ă— Asta o s-o fac conductorul. Michel!ăCele dou cufere ale lui Hardman fur repede cercetate şi puse la loc.ă ă Con ineau poate cam mult b utur alcoolic . Hardman le f cu cuţ ă ă ă ă ă ochiul.— Nu te prea controleaz la grani , dac te aranjezi cu conductorul. I-ă ţă ăam strecurat un teanc de bancnote turceşti, şi pân acum n-am avut niciă un fel de b taie de cap.ă— Şi la Paris?Hardman le f cu iar şi cu ochiul.ă ă— Pân ajung eu la Paris, ce mai r mâne intr tocmai bine într-o stică ă ă luţă cu ap de p r.ă ă— Nu sunte i un adept al prohibi iei, domnule Hardman, spuse Boucţ ţ zâmbind.— Cum s v spun, prohibi ia nu mi-a dat niciodat de furc .ă ă ţ ă ă— Aha, f cu Bouc. Bar clandestin. Articul cuvintele tacticos, savuă ă rându-le. Denumirile voastre americane sunt atât de nostime, de expresive.— Mi-ar place mult s m duc în America, interveni Poirot.ă ă— A i avea de înv at câteva metode moderne acolo, spuse Hardman.ţ ăţ Europa trebuie s se trezeasc , prea e adormit .ă ă ă— E adev rat c America e ara progresului, recunoscu Poirot. Îi adă ă ţ mir în multe privin e pe americani. Numai c — sau poate nu sunt eu în pas cuţ ă moda — femeile americane mi se par mai pu in fermec toare decâtţ ă compatrioatele mele. Cred c nu e nimic mai cochet şi mai încânt toră ă decât o tân r fran uzoaic sau belgianc .ă ă ţ ă ăHardman privea îngândurat pe fereastr .ă— Poate ave i dreptate, domnule Poirot, spuse el. Dar eu cred c fiecţ ă ărui popor îi plac mai mult femeile din ara lui.ţClipi repede din ochi, parc orbit de albul str lucitor al z pezii.ă ă ă— Te izbeşte în ochi, nu-i aşa? remarc el. V spun sincer, domnilor,ă ă

aceast poveste a început s -mi calce pe nervi. Crima, şi z pada, şiă ă ă toate celelalte — şi pe deasupra nu putem face nimic. Doar s zaci şi s -ă ăi omori timpul. Aş vrea s m ocup de ceva sau de cineva.ţ ă ă

— Iat autenticul neastâmp r al oamenilor din vest, exclam Poirot,ă ă ă zâmbind.Conductorul puse în ordine bagajele, şi cei trei trecur mai departe.ăColonelul Arbuthnot st tea într-un col , tr gând din pip şi citind oă ţ ă ă revist . Poirot îl puse la curent cu misiuă nea lor. Colonelul nu avu nimic de obiectat. Bagajul lui se compunea din dou geamantane mari, deă piele.— Restul lucrurilor le-am trimis cu vaporul, le explic el.ăCa majoritatea celor din breasla lui, colonelul ştia s -şi in lucrurile înă ţ ă ordine. Examinarea bagajului lu doar câteva minute. Poirot observ ună ă pachet de cur itoare de pip .ăţ ă— Folosi i întotdeauna acelaşi tip? se interes el.ţ ă— De obicei. Bineîn eles, dac mi le pot procura.ţ ă— Aha, f cu Poirot.ăCur itoarele din bagaj erau identice cu cel g sit în compartimentul luiăţ ă Ratchett.Doctorul Constantine remarc acelaşi lucru când fur din nou pe coă ă ridor.— Totuşi, murmur Poirot, nu-mi vine s cred. Nu-i genul lui, şi când aiă ă spus asta, ai spus de fapt totul.Uşa urm toare era închis . Era compartimentul prină ă esei Dragomiţ roff. B tur la uş . Din untru se auzi voă ă ă ă cea mai profund a prin esei.ă ţ— Intr .ăBouc fu purt torul lor de cuvânt. Foarte reveren ios, îi explic prin eă ţ ă ţ sei motivul pentru care îndr zneau s-o deranjeze.ăPrin esa îl ascult în t cere. Fa a ei mic , de broasc , era absolut neţ ă ă ţ ă ă -mişcat .ă— Dac e necesar, domnilor, spuse ea, calm, dup ce Bouc termin ,ă ă ă atunci aşa s fie. Camerista mea are cheile. Ea v va da şi o mân deă ă ă ajutor.— Camerista ine întotdeauna cheile la ea, doamn ? întreb Poirot.ţ ă ă— Bineîn eles, domnule.ţ— Şi dac In timpul nop ii, la grani , vameşii cer s vad un bagaj?ă ţ ţă ă ăB trâna doamn ridic din umeri.ă ă ă— E foarte pu in probabil. Dar dac totuşi se întâmpl , conductorul s-arţ ă ă duce s-o cheme.— Asta înseamn c , implicit, ave i încredere in ea?ă ă ţ— V-am mai spus acest lucru, rosti prin esa, calm. Nu angajez oaţ meni în care s n-am încredere.ă— Da, spuse Poirot, absent. Încrederea înseamn ceva în ziua de azi. Eă probabil mai bine s ai o femeie modest , pe care s te po i bizui, decâtă ă ă ţ o camerist mai chic, vreo parizianc spilcuit , s zicem.ă ă ă ăPoirot observ ochii negri, inteligen i, întorcându-se încet spre el şi fiă ţ -xându-l.

— Ce vre i s spune i cu asta, domnule Poirot?ţ ă ţ— Eu? Nimic, doamn , nimic.ă— Ba da. Crede i, nu-i aşa, c ar fi fost mai nimerit s am o fran uţ ă ă ţ zoaică elegant , care s se ocupe de toaleta mea?ă ă— Ar fi fost, poate, mai obişnuit, doamn .ăEa cl tin din cap.ă ă— Schmidt îmi e devotat . Articul încet, z bovind parc pe cuvinte:ă ă ă ă Devotamentul e... de nepre uit.ţCamerista sosi cu cheile. Prin esa îi vorbi pe nem eşte. Îi spuse sţ ţ ă deschid valizele şi s -i ajute pe domni s le cerceteze. Apoi ieşi peă ă ă coridor şi r mase la fereastr , privind afar . Poirot îi inu companie,ă ă ă ţ l sându-l pe Bouc s se ocupe de bagaje.ă ăEa îl privi zâmbind r ut cios.ă ă— Nu sunte i curios s şti i ce con in geamantanele mele?ţ ă ţ ţ— E vorba, doamn , doar de o formalitate.ă— Sunte i aşa de sigur?ţ— În cazul dumneavoastr , da.ă— Şi totuşi, am cunoscut-o şi am îndr git-o pe Sonia Armstrong. Ce ave iă ţ de spus? C nu mi-am mânjit mâiă nile omorând o canalie ca acest Cassetti? Poate ave i dreptate.ţT cu câteva clipe, apoi spuse:ă— Şti i ce mi-ar fi pl cut s -i fac? Mi-ar fi pl cut s -i chem pe servitoţ ă ă ă ă rii mei şi s le spun: Biciui i-l pe acest om pân -şi d sufletul şi azvârli i-l laă ţ ă ă ţ gunoi. Aşa se rezolvau lucrurile astea pe când eram tân r , domă ă nule.Poirot o asculta atent. Dup ce termin ce avu de spus, prin esa seă ă ţ întoarse spre el, enervat .ă— Nu spune i nimic, domnule Poirot. M întreb ce gândi i.ţ ă ţEl o privi în fa .ţă— Cred, doamn , c for a dumneavoastr st în voin şi nu în bra e.ă ă ţ ă ă ţă ţEa îşi coborî ochii înspre bra ele sub iri, înveşmântate în negru, înţ ţ spre mâinile galbene, nervoase, ca nişte gheare, împodobite cu inele.— E adev rat, n-am deloc for în ele. Nici nu ştiu dac trebuie s mă ţă ă ă ă bucur, sau s m întristez pentru asta.ă ăApoi, deodat , se întoarse brusc şi intr în compartiment, unde cameă ă -rista tocmai punea la loc hainele în geamantane.Bouc începu din nou eu scuzele, dar prin esa i-o retez scurt.ţ ă— Nu-i nevoie s v scuza i, domnule. A fost comis o crim . De aceă ă ţ ă ă ea trebuie luate unele m suri. Asta-i tot.ă— Sunte i foarte amabil , doamn .ţ ă ăEa salutul lor, prin esa înclin uşor capul.ţ ăUşile urm toarelor dou compartimente erau închise. Bouc se opriă ă nehot rât, sc rpinându-se în cap.ă ă— La dracu! exclam el. E cam penibil. Au paşapoarte diplomatice.ă Bagajele lor sunt scutite de control.— De controlul vamal, da. Dar o crim e cu totul altă ceva.— Ştiu. Totuşi, n-aş vrea s avem complica ii...ă ţ

— Nu te nec ji, prietene. Contele şi contesa ne vor în elege. Ai v zut ceă ţ ă amabil a fost prin esa Dragomiroff.ă ţ— E într-adev r, o adev rat doamn . Şi aceştia au acelaşi rang, dară ă ă ă contele mi-a f cut impresia unui b ră ă bat cam impulsiv. Nu s-a ar tat preaă încântat când ai insistat s stai de vorb cu so ia lui. Iar asta îl va înfuriaă ă ţ şi mai mult. Ce-ar fi... oh, dac i-am omite pe ei. În fond, nu pot s aibă ă ă vreun amestec în toat t r şenia asta. De ce s m leg la cap când nuă ă ă ă ă m doare...ă— Nu sunt de aceeaşi p rere, spuse Poirot. Sunt convins c conteleă ă Andrenyi o s ne în eleag . Oricum, nu stric s încerc m.ă ţ ă ă ă ăŞi, înainte ca Bouc s apuce s -i r spund , cioc ni uşor în uşa comă ă ă ă ă -partimentului cu num rul 13.ăDin untru se auzi:ă— Intr !ăContele şedea într-un col , lâng uş , şi citea. Contesa st tea ghemuţ ă ă ă ită în cel lalt col , lâng fereastr . Caă ţ ă ă pul îi era rezemat de o pern şi p reaă ă c doarme.ă— Scuza i, domnule conte, începu Poirot. V rog s ne ierta i pentruţ ă ă ţ prezen a noastr inoportun , dar suntem nevoi i s cercet m bagajeleţ ă ă ţ ă ă tuturor c l torilor. În cele mai multe dintre cazuri e vorba doar de oă ă simpl formalitate. Domnul Bouc e de p rere c , întrucât ave i paşaportă ă ă ţ diplomatic, pute i pe bun dreptate s cere i s fi i scutit de unţ ă ă ţ ă ţ asemenea control.Contele p ru s chibzuiasc o clip .ă ă ă ă— Mul umesc, spuse el, dar nu in s se fac o excep ie în ce m priţ ţ ă ă ţ ă -veşte. Aş prefera ca bagajele noastre s fie controlate la fel ca toateă celelalte.Se întoarse c tre so ia lui:ă ţ— Cred c n-ai nimic împotriv , Elena?ă ă— Absolut deloc, r spunse contesa f r s şov ie.ă ă ă ă ăControlul fu rapid şi cam de mântuial . Poirot p rea c încearc s -şiă ă ă ă ă ascund stânjeneala, f când tot felul de remarci lipsite de noim , cum ară ă ă fi:— Cartea de vizit de pe geamantanul acesta e complet muiat , doamă ă -n , în timp ce ridica de jos o valiz de piele albastr cu ini ialele ei şi cuă ă ă ţ o mic coroan nobiă ă liar .ăContesa nu-i r spunse. P rea, într-adev r, cam plictisit de forfota dină ă ă ă jurul ei, şi r mase ghemuit în col , privind vis toare pe fereastr , înă ă ţ ă ă vreme ce ceilal i îşi vedeau de treab în compartimentul vecin.ţ ăPoirot încheie controlul deschizând dul piorul de deasupra chiuvetei şiă aruncând o privire fugar în untru: un burete, crem de fa , pudr şi oă ă ă ţă ă sticlu mic cu etiţă ă cheta "Trional".Apoi, dup ce-şi ceru înc o dat scuze, echipa de anchetatori se reă ă ă tra-se.Urmar , la rând, compartimentul doamnei Hubbard, al lui Ratchett şi, înă sfârşit, al lui Poirot.

Se îndreptar apoi spre compartimentele de clasa a doua. Primul —ă numerele 10 şi 11 — era ocupat de Mary Debenham, care tocmai citea o carte, şi de Greta Ohlsson, care dormea. La intrarea lor suedeza se trezi, tres rind.ăPoirot îşi repet povestea. Suedeza p rea tulburat . Mary Debenham —ă ă ă calm ca de obicei. Poirot se adres întâi suedezei.ă ă— Dac ne da i voie, domnişoar , vom începe cu bagajul dumneaă ţ ă voas-tr , şi apoi poate ve i fi atât de bun s merge i s vede i cum se maiă ţ ă ă ţ ă ţ simte doamna Hubbard. Am mutat-o într-unul din compartimentele din celălalt vagon, dar se mai resimte înc serios de pe urma şocului. Amă cerut s i se aduc nişte cafea. B nuiesc îns c face parte din aceiă ă ă ă ă oameni care au nevoie de cineva cu care s stea de vorb , aşa cum auă ă nevoie de ap .ăSuedeza se ar t de îndat plin de în elegere. Se va duce imediat.ă ă ă ă ţ Biata doamn , trebuie s fi avut într-adev r un şoc teribil, şi apoi şi aşaă ă ă era nec jit de pe urma c l toriei şi a faptului c s-a desp r it de fiicaă ă ă ă ă ă ţ ei. Da, fireşte, o s se duc imediat — nu, geamantanul nu e încuiat — şiă ă o s ia cu ea şi nişte s ruri de amoniac.ă ăIeşi gr bit . Lucrurile îi fur repede examinate. Avea foarte pu ine. Seă ă ă ţ vedea c nu observase înc lipsa plasei de sârm din cutia de p l rii.ă ă ă ă ăMary Debenham puse, în sfârşit, cartea deoparte şi-l urm ri cu priviă rea pe Poirot. La rug mintea acestuia, îi întinse chelie. În vreme ce el dă ădea jos un geamantan şi-l deschidea, îi spuse:— De ce-a i trimis-o de aici, domnule Poirot?ţ— Eu, domnişoar ? M-am gândit numai c trebuia s aib grij deă ă ă ă ă doamna Hubbard.— Un pretext excelent... dar oricum, pretext.— Nu v în eleg, domnişoar .ă ţ ă— Cred c m în elege i foarte bine.ă ă ţ ţÎi zâmbi.— Dorea i s r mân singur , nu-i aşa?ţ ă ă ă— Îmi pune i în gur cuvintele dumneavoastr , domnişoar .ţ ă ă ă— Şi idei în cap, nu? Nu, nu e chiar aşa. Ideile sunt dinainte acolo. Am dreptate, nu-i aşa?— Domnişoar , noi avem un proverb...ă— Cine se scuz , se acuz . Asta voia i s spune i? Trebuie s recuă ă ţ ă ţ ă -noaşte i c am un oarecare spirit de obţ ă serva ie, ca şi bun sim de altfel.ţ ţ Nu ştiu din ce motiv v-a i b gat în cap c ştiu ceva în leg tur cuţ ă ă ă ă aceast poă veste murdar ... asasinarea unui om pe care nu-l maiă v zusem niciodat înainte.ă ă— Astea-s fantezii, domnişoar .ă— Nu sunt nici un fel de fantezii. Dar mi se pare c se pierde o groaz deă ă vreme nespunându-se adev rul... b tând aşa apa în piu , în loc de a daă ă ă c r ile pe fa .ă ţ ţă— Iar dumneavoastr nu v place s pierde i timpul. Prefera i s puă ă ă ţ ţ ă ne iţ punctul pe i. V plac metodele diă recte. Eh bien, v voi oferi o astfel deă

metod direct . V voi ruga s -mi l muri i sensul anumitor cuvinte peă ă ă ă ă ţ care le-am auzit pe când veneam împreun din Siria. Coborâsem dină tren ca s m mai dezmor esc. Asta se înă ă ţ tâmpla în gara Konia. Din noapte mi-a ajuns la ureche vocea dumneavoastr şi a colonelului. Îiă spunea i: "Nu aţ cum, nu acum. Când totul se va termina. Când va r mâne undeva departe, în urma noastr ." Ce voia i s spune i cuă ă ţ ă ţ aceste cuvinte, domnişoar ?ăEa îi r spunse foarte liniştit .ă ă— Crede i c m refeream la... crim ?ţ ă ă ă— Eu sunt acela care întreab , domnişoar .ă ăEa suspin , cu gândurile aiurea. Apoi, parc deşteptându-se din visaă ă re, îi spuse:— Aceste cuvinte au un în eles, domnule, pe care îns nu vi-l pot spuţ ă ne. Pot numai s v dau în mod soă ă lemn cuvântul meu de onoare c pe aă cest Ratchett l-am v zut pentru prima oar în via aici, în tren.ă ă ţă— Deci refuza i s -mi explica i acele cuvinte?ţ ă ţ— Da, dac vre i s-o lua i aşa, refuz. Se refereau... la o sarcin pe caă ţ ţ ă re mi-o asumasem.— O sarcin care a fost îndeplinit ?ă ă— Ce vre i s spune i?ţ ă ţ— A fost îndeplinit , nu-i aşa?ă— Ce v face s gândi i astfel?ă ă ţ— Asculta i, domnişoar , o s v reamintesc un alt incident. În ziua înţ ă ă ă care trebuia s ajungem la Istanbul, trenul a avut o întârziere. Era iă ţ foarte agitat , dumneaă voastr de obicei atât de calm , de controlat . Vă ă ă ă pierduser i calmul.ăţ— Nu voiam s scap leg tura.ă ă— Aşa spune i dumneavoastr . Dar trebuie s şti i c Orient Expresulţ ă ă ţ ă pleac din Istanbul în fiecare zi. Chiar dac a i fi sc pat leg tura,ă ă ţ ă ă întârzierea dumneavoastr ar fi fost de numai dou zeci şi patru de ore.ă ăPentru prima oar domnişoara Debenham p ru c -şi pierde r bdarea.ă ă ă ă— Se pare c dumneavoastr nu realiza i c cineva poate avea prieă ă ţ ă teni care s -l aştepte la sosirea la Londra şi c o întârziere de o zi î i d pesteă ă ţ ă cap toate aranjamentele şi- i creeaz o groaz de nepl ceri.ţ ă ă ă— Aha, deci asta era! Prieteni care v aşteptau la gar şi pe care nuă ă voia i s -i încurca i?ţ ă ţ— Bineîn eles...ţ— Şi totuşi... e curios...— Ce e curios?— Acum, în acest tren... avem din nou o întârziere. Şi înc o întârziereă mult mai serioas , cu atât mai mult cu cât nu exist nici o posibilitate deă ă a trimite o telegram prietenilor dumneavoastr sau de a comunica cuă ă ei... la distan ... la distan ...ţă ţă— La distan lung ? Vre i s spune i, prin telefon.ţă ă ţ ă ţ— Ah, da, convorbire la dep rtare, cum spune i dumneavoastr înă ţ ă Anglia.

Mary Debenham zâmbi f r s vrea.ă ă ă— Convorbire interurban , îl corect ea. Întocmai, precum spune i, eă ă ţ foarte nepl cut s nu po i trimite o vorb , prin telegraf sau telefon.ă ă ţ ă— Şi totuşi, domnişoar , de data asta comportarea dumneavoastr e cuă ă totul diferit . Nu v mai manifesta i neliniştea. Atitudinea dumneavoasă ă ţ -tr e calm şi filozofic .ă ă ăMary Debenham se înroşi şi îşi muşc buzele. Nu mai p rea dispus să ă ă ă zâmbeasc .ă— Nu r spunde i, domnişoar ?ă ţ ă— Îmi pare r u, dar nu ştiam c ar mai fi ceva de r spuns.ă ă ă— S -mi explica i schimbarea atitudinii dumneavoastr .ă ţ ă— Domnule Poirot, nu crede i c v agita i în fond pentru nişte nimiţ ă ă ţ curi?Poirot ridic bra ele într-un gest de scuz .ă ţ ă— sta-i poate p catul nostru, al detectivilor. Ne aştept m ca purtaĂ ă ă rea cuiva s fie întotdeauna logic , conă ă secvent . Nu vrem s inem seamaă ă ţ de schimb rile de atitudine.ăMary Debenham t cu.ă— Îl cunoaşte i bine pe colonelul Arbuthnot, domnişoar ?ţ ăPoirot avu impresia c aceast schimbare de subiect o mai linişti.ă ă— L-am întâlnit pentru prima oar în aceast c l torie.ă ă ă ă— Ave i vreun motiv s crede i c l-ar fi putut cunoaşte dinainte peţ ă ţ ă Ratchett?Ea scutur din cap cu hot râre.ă ă— Sunt absolut sigur c nu l-a cunoscut.ă ă— De ce sunte i atât de sigur ?ţ ă— Din cele spuse de el.— Şi totuşi, trebuie s şti i, domnişoar , c pe podeaua compartimenă ţ ă ă -tului lui Ratchett am g sit un cur itor de pip . Iar colonelul Arbuthnotă ăţ ă este singurul din tren care fumeaz pip .ă ăPoirot o urm ri atent, dar ea nu se ar t nici surprins , nici emo ioă ă ă ă ţ nat .ă Spuse doar:— E absurd. Colonelul Arbuthnot este ultimul om din lume care s aiă bă un amestec în vreo crim ... mai ales într-o crim teatral ca aceasta.ă ă ăObserva ia ei concorda atât de mult cu opinia pe care şi-o f cuse şi el,ţ ă încât Poirot era pe punctul s -i dea drepă tate. Îi replic în schimb:ă— Trebuie s v reamintesc c nu-l cunoaşte i foarte bine, domnişoaă ă ă ţ r .ăEa în l din umeri.ă ţă— Cunosc destul de bine genul.Poirot o întreb foarte blând:ă— Şi tot refuza i s -mi spune i ce înseamn aceste cuvinte: "Când toţ ă ţ ă tul va r mâne undeva, departe, în urma noastr "?ă ă— Nu mai am altceva de spus, i-o t ie ea, rece.ă— Nu-i nimic, rosti Hercule Poirot. Tot voi afla.Se înclin şi ieşi din compartiment, închizând uşa dup el.ă ă— Crezi c-a fost bine ce-ai f cut? îl întreb Bouc. Ai pus-o în gard ... şiă ă ă prin ea, şi pe colonel.

— Prietene, dac vrei s prinzi un iepure, vâri o nev stuic în vizuin , şiă ă ă ă ă dac iepurele e acolo, o zbugheşte afar . Asta-i tot ce-am f cut.ă ă ăIntrar împreun în compartimentul Hildegardei Schmidt. Aceasta îiă ă aştepta, respectuoas , dar deloc emo ionat .ă ţ ăPoirot arunc o privire în valijoara aşezat pe banchet , apoi îi f cuă ă ă ă semn conductorului s dea jos geamană tanul cel mare aflat pe plasa de deasupra.— Cheile, te rog.— Nu e încuiat, domnule.Poirot desf cu închiz toarele şi ridic capacul.ă ă ă— Aha, exclam el, întorcându-se spre Bouc. ii minte ce i-am spus. Iaă Ţ ţ priveşte aici o clip !ăDeasupra hainelor, înf şurat la repezeal , se afla o uniform cafenie deă ă ă ă conductor.Nep sarea femeii disp ru ca prin farmec.ă ă— Ach, strig ea. Asta nu-i a mea. Nu eu am pus-o acolo. N-am desă chis deloc geamantanul de când am plecat din Istanbul. E aşa cum v spun.ăPrivea speriat când la unul, când la altul.ăPoirot o lu cu blânde e de mân şi încerc s-o linişteasc .ă ţ ă ă ă— Nu-i nimic, totul e în ordine. Te credem. Nu te frământa. Sunt aşa de sigur c n-ai ascuns dumneata uniforă ma, pe cât sunt de sigur c eşti oă bun buc t reas . În eă ă ă ă ţ legi? Eşti o bun buc t reas , nu-i aşa?ă ă ă ăSperiat , femeia surâse f r s vrea.ă ă ă ă— Da, aşa e. Toate doamnele la care am lucrat spuneau aşa. Eu...Se opri, cu gura larg deschis , din nouă speriat .ă— Nu, nu, te asigur c totul e în regul . O s - i spun cum s-au înă ă ă ţ tâmplat de fapt lucrurile. Acest om, vreau s spun cel îmbr cat în uniforma deă ă conductor, a ieşit din compartimentul celui asasinat. S-a ciocnit de dum-neata. Asta a fost neşansa lui; sperase c nu-l va vedea nimeni. Ce să ă fac atunci? Trebuie s scape de uniforma care nu-l mai ap ra, ciă ă ă dimpotriv , îl punea în pericol.ăPrivirea îi alunec înspre Bouc şi doctorul Constantine, care-l asculă tau cu aten ie.ţ— Afar , totu-i înz pezit, în elegi. Z pada îi încurc toate planurile. Undeă ă ţ ă ă ar putea s ascund hainele de pe el? Toate compartimentele suntă ă ocupate. Ba nu, trece pe lâng unul a c rui uş e deschis , semn că ă ă ă ă pasagerul lipseşte. Trebuie s fie al femeii de care tocmai se ciocnise. Seă strecoar în untru, d jos de pe el uniforma şi o vâr în grab într-ună ă ă ă ă geamantan din plasa de bagaje. O s mai treac vreme pân o s-oă ă ă descopere cineva, şi-o fi spus el.— Şi apoi? întreb Bouc.ă— La asta mai trebuie s cuget m, vorbi Poirot, cu o sclipire de averă ă -tizare în ochi.Lu în mân tunica. Un nasture, al treilea, lipsea. Poirot b g mâna înă ă ă ă buzunarul tunicii şi scoase un şperaclu.— Iat cum a putut omul nostru s treac prin uşi încuiate, remarcă ă ă ă

Bouc. Întreb rile pe care i le-ai pus doamă nei Hubbard au fost inutile. Încuiat sau nu, omul a putut trece cu uşurin prin uşa de acces. Şiă ţă vorba ceea, dac e s existe o uniform de conductor, de ce n-ar existaă ă ă şi o cheie de conductor?— De ce nu, într-adev r, repet Poirot.ă ă— Am fi putut de fapt s ştim acest lucru. Î i aminteşti c Michel spuă ţ ă sese c uşa compartimentului doamnei Hubbard dinspre coridor ora încuă iată în momentul când a venit, dup ce-l sunase?ă— Întocmai, domnule, confirm conductorul. Iat de ce mi-am spus că ă ă doamna trebuie s fi visat.ă— Dar acum e clar, continu Bouc. Omul nostru ină ten iona s încuie laţ ă loc uşa de acces, dar auzind probabil mişc ri în pat, s-a speriat.ă— Nu ne mai r mâne, observ Poirot, decât s g sim şi chimonoul viă ă ă ă şi-niu.— Într-adev r. Şi s nu uit m c ultimele dou compartimente ră ă ă ă ă ămase sunt ocupate de b rba i.ă ţ— Oricum, ne vom face datoria.— Oh, bineîn eles. De altfel, îmi amintesc ce ne-ai spus.ţHector MacQueen se ar t foarte binevoitor.ă ă— Şi eu aş fi f cut la fel, spuse el, zâmbind amar. Îmi dau seama că ă sunt, f r îndoial , cel mai suspect individ din tren. Nu mai urmează ă ă ă decât s g si i un testament, prin care b trânul s -mi fi l sat banii lui şiă ă ţ ă ă ă totul s-ar lămuri cum nu se poate mai bine.Bouc îi arunc o privire b nuitoare.ă ă— E doar o glum , se gr bi MacQueen s îndrepte lucrurile. În realiă ă ă tate, nu mi-a dat niciodat un ban. I-am fost pur şi simplu de folos... cu limbileă str ine pe care le cunosc, şi cu altele. Eşti în aer, ca s spun aşa, dacă ă ă nu vorbeşti decât limba de-acas . Nu sunt lingvist, dar m desă ă curc binişor cu cele câteva fraze fran uzeşti, nem eşti sau italieneşti pe careţ ţ trebuie s le debitezi, cât mai înfipt poă sibil, când intri într-un magazin sau hotel.Vocea îi era mai ascu it ca de obicei. P rea c nu se simte prea înţ ă ă ă largul lui, în ciuda efortului vizibil pe care îl f cea.ăSe auzi vocea lui Poirot.— N-am g sit nimic. Nici m car un testament compromi tor.ă ă ţăMacQueen r sufl uşurat.ă ă— Mi-a i luat o greutate de pe inim , spuse el mai bine dispus.ţ ăÎn sfârşit, ultimul compartiment. Nici bagajele italianului şi ale vale-tului nu con ineau nimic suspect.ţCei trei st teau la cap tul vagonului şi priveau unul la altul.ă ă— Ce facem acum? întreb Bouc.ă— Ne întoarcem în vagonul restaurant, spuse Poirot. Ştim acum tot ce se poate şti. Avem m rturiile pasageriă lor, ale bagajelor lor, ale ochilor noş-tri. Nu mai putem aştepta de nic ieri vreun alt ajutor. Acum trebuie doară s ne punem mintea la lucru.ăCotrob i în buzunar dup pachetul de ig ri. Era gol.ă ă ţ ă

— V ajung într-o clip , le spuse. M duc s -mi iau ig rile. Foarte înă ă ă ă ţ ă -curcat şi bizar poveste. Cine o fi pură ă tat acel chimono vişiniu? Şi unde o fi el acum? Tare mult aş vrea s ştiu. E ceva aici... un element care-miă scap ! Dar despre asta, mai vorbim noi. Scuza i-m o clip .ă ţ ă ăO lu gr bit înspre compartimentul lui. Ştia c mai avea o rezerv deă ă ă ă ig ri într-una din valize. O coborî de pe plas şi o deschise.ţ ă ă

Se d du surprins înapoi.ăÎmp turit ca grij şi aşezat deasupra hainelor lui — un chimono subă ă ire,ţ de culoare vişinie, cu balauri broda i.ţ— Aşa, care va s zic , murmur el. O sfidare. Prea bine, o accept.ă ă ă

PARTEA A TREIAPOIROT SE AŞAZ ŞI CUGETĂ Ă

CAPITOLUL ICARE DINTRE EI?

Intrând în vagonul restaurant, îi z ri Pe Bouc şi pe doctorul Constană tine stând de vorb . Bouc p rea deprimat.ă ă— Iat -l, spuse el, v zându-l pe Poirot.ă ăApoi ad ug , în timp ce acesta se aşeza:ă ă— Dac rezolvi acest caz, mon cher, voi începe într-adev r s cred înă ă ă miracole!— Te fr mânt , nu-i aşa?ă ă— Dar bineîn eles c m fr mânt . Din p cate, nu pricep nimic.ţ ă ă ă ă ă— De acord cu dumneata, spuse doctorul. Îl privi ner bd tor pe Poiă ă rot: Ca s fiu sincer, nu v d ce ai mai putea face.ă ă— Nu? spuse Poirot absent.Lu o igar din pachet şi o aprinse. Avea o privire vis toare.ă ţ ă ă— Pentru mine, asta-i toat frumuse ea cazului nostru, începu el. Nuă ţ putem folosi nici una din metodele obişnuite. Aceşti oameni, c rora le-ăam înregistrat declara iile, au spus adev rul, sau au min it? Nu avemţ ă ţ nici un mijloc de a verifica acest lucru, cu excep ia celor pe care leţ putem n scoci noi înşine. E şi sta un exerci iu inteă ă ţ lectual.— Toate astea-s foarte frumoase, spuse Bouc. Vorba e, pe ce te sprijini?— O s v spun de îndat .. Avem m rturiile pasagerilor şi cele aleă ă ă ă propriilor noştri ochi...— Grozave m rturii, ale pasagerilor! Nu ne spun absolut nimic.ăPoirot cl tin din cap.ă ă— Nu sunt de p rerea dumitale, prietene. Declara iile c l torilor conă ţ ă ă inţ câteva indicii interesante.— Aşa o fi, spuse Bouc sceptic, dar eu nu le-am observat.

— Pentru c n-ai fost atent.ă— Şi ce, m rog, mi-a sc pat?ă ă— Uite, numai un exemplu: prima declara ie, cea a tân rului Macţ ă Queen. Dup p rerea mea, o fraz de-a lui e foarte important .ă ă ă ă— Cea despre scrisori?— Nu, nu aceea. Dup câte îmi amintesc, cuvintele lui au fost urmă ă-toarele: "C l toream mult. Domnul Ratchett voia s vad lumea. Îlă ă ă ă stânjenea faptul c nu cunoştea nici o limb str in . Eram mai mult ghidă ă ă ă decât secretar".Se uit la doctor, apoi la Bouc.ă— Cum? Nu remarca i? Oh, dar asta-i de neiertat, cu atât mai mult cuţ cât a i mai avut înc o şans s pricepe i, chiar adineauri, când acelaşiţ ă ă ă ţ MacQueen ne-a spus: "Eşti în aer, ca s spun aşa, dac nu vorbeştiă ă decât limba de-acas ".ă— Vrei s spui c ...? Bouc p rea uluit.ă ă ă— Într-un cuvânt, avem tot ce voiam s ştim. Ei bine, asta e! Ratchett nuă vorbea deloc fran uzeşte. Şi totuşi, când conductorul s-a prezentat la el,ţ dup ce fusese sunat, o voce i-a spus în fran uzeşte c era o greşeal şiă ţ ă ă c nu dorea nimic. De altfel, era o fraz perfect idiomatic , pe care n-ară ă ă fi putut-o folosi un om care nu ştia decât câteva cuvinte fran uzeşti. "Ceţ n'est rien. Je me suis trompé".— E adev rat, strig Constantine, înfierbântat. Ar fi trebuit s ne d mă ă ă ă seama! Acum îmi amintesc c ne-ai atras aten ia asupra lor, când ni le-ă ţai repetat. Şi acum în eleg de ce te-ai ferit s te încrezi în indica iaţ ă ţ ceasului sf râmat pe care l-am g sit. Asta înseamn c la unu f ră ă ă ă ă ă dou zeci şi trei de minute, Ratchett era mort...ă— Şi c cel care vorbea era asasinul lui! complet Bouc impresionat.ă ăPoirot f cu un gest de dezaprobare.ă— S nu ne pripim. Şi s nu lu m drept bun mai ă ă ă mult decât ştim în realitate. Cred c e mai sigur s spunem c la acea or , adic la unuă ă ă ă ă f r dou zeci şi trei de minute, altcineva decât Ratchett se afla înă ă ă compartimentul acestuia, şi c acest altcineva era fie francez, fie vorbeaă curent fran uzeşte.ţ— Eşti foarte prudent, b trâne.ă— Trebuie s înaint m pas cu pas. Nu avem nici o dovad real că ă ă ă ă Ratchett era mort la acea or .ă— Dup câte îmi amintesc, un strig t te-a sculat pe dumneata din somn.ă ă— Da, într-adev r.ă— Într-un fel, spuse Bouc preocupat, aceast descoperire nu schimbă ă prea mult lucrurile. Ai auzit pe cineva mişcându-se al turi. Acest cinevaă nu era Ratchett, ci celălalt. Îşi sp la, f r îndoial , mâinile de sânge,ă ă ă ă ştergea urmele şi ardea scrisoarea compromi toare. Apoi a aşteptatţă pân când s-a f cut complet linişte şi, crezând c e în afar de oriceă ă ă ă primejdie şi c drumul e liber, a încuiat şi a z vorât pe din untru uşaă ă ă dinspre coridor, a descuiat uşa de acces spre compartimentul doamnei Hubbard şi s-a strecurat în untru. De fapt, aşa ne-am gândit şi noi, cuă

diferen a c Ratchett fusese omorât cam cu o jum tate de or maiţ ă ă ă devreme şi c ceasul fusese pus la unu şi un sfert, pentru a-i da un alibi.ă— Un alibi nu prea grozav, spuse Poirot. Limbile ceasului ar tau unu şiă un sfert, adic tocmai momentul când ucigaşul a p r sit de fapt scenaă ă ă crimei.— Adev rat, spuse Bouc pu in z p cit. Atunci, ce- i spune ceasul?ă ţ ă ă ţ— Dac limbile au fost mutate, spun dac , atunci ora la care au fostă ă puse trebuie s aib o semnifica ie. Cel mai firesc ar fi s suspect m peă ă ţ ă ă oricine are un alibi serios pentru timpul indicat de ceas, adic unu şi ună sfert.— Da, da, spuse doctorul, ra ionamentul e corectţ— Trebuie, de asemenea, s acord m pu in aten ie momentului când aă ă ţ ă ţ p truns asasinul în compartiment Mai precis — când anume i s-a oferită ocazia favorabil penă tru a face aceasta? Dac nu cumva îl b nuim deă ă complicitate pe adev ratul conductor, atunci putem conchide c singuraă ă ocazie a fost în timpul opririi trenului la Vincovici. Dup plecarea trenuluiă din Vincovici, conductorul st tea cu fa a la coridor. Şi dac în modă ţ ă normal, nici unul dintre pasageri nu s-ar fi uitat la un înso itor de vagon,ţ singurul care ar fi remarcat prezen a unui impostor ar fi fost tocmaiţ adev ratul conă ductor. Dar în timpul opririi de la Vincovici, conductorul a coborât pe peron. Deci — calea era liber .ă— Şi, conform ra ionamentului nostru anterior, asasinul trebuia s fieţ ă unul dintre c l tori, spuse Bouc. Deci, ne întoarcem de unde plecasemă ă — care din ei?Poirot zâmbi.— Am întocmit o list , spuse el. Consultând-o, v pute i reîmprosp taă ă ţ ă memoria.Doctorul şi Bouc se aplecar asupra foii de hârtie pe care le-o întinseă Poirot. Era conceput cu grij , metodic; pasagerii erau trecu i în ordineaă ă ţ în care fuseser ancheta i.ă ţ

HECTOR MACQUEEN — cet ean american. Cuşeta num rul 6. Clasa aăţ ă doua.

Motiv Poate ruperea cârd şiei cu cel asasinat?ăAlibi De la miezul nop ii la 2 diminea a. (De la mieţ ţ zul

nop ii la 1.30 confirmat de colonelul Arţ buthnot, iar de la 1.15 la 2 confirmat de c tre conductor).ă

Dovezi împotriva lui Nici una.

Am nunte suspecteă Nici unul.

CONDUCTORUL — PIERRE MICHEL

— cet ean francez.ăţ

Motiv Nici unul.Alibi De la miezul nop ii la 2 diminea a. (V zut de H.P.ţ ţ ă

pe coridor, în intervalul în care s-a auzit vocea din compartimentul lui Ratchett, adic la 12.37. De laă

1 la 1.16, confirmat de ceilal i doi conductori).ţ

Dovezi împotriva lui Nici una.

Am nunte suspecteă Uniforma de conductor g sit constituie un punctă ă în favoarea lui, întrucât se pare c era destinată ă s arunce b nuiala asupra lui.ă ă

EDWARD MASTERMAN

— cet ean britanic. Cuşeta num rul 4. Clasa aăţ ă doua.

Motiv Probabil ruperea rela iilor cu decedatul, al cţ ărui valet era.

Alibi De la miezul nop ii la 2 diminea a. (Confirmat deţ ţ Antonio Foscarelli).

Dovezi împotriva lui sau am nunte susă -pecte

Nici una, exceptând faptul c e singurul b rbată ă având în l imea şi talia potrivite pentru uniă ţ forma de conductor. Pe de alt parte, e pu in probabil că ţ ă vorbeşte bine fran uzeşte.ţ

DOAMNA HUBBARD — cet ean american . Cuşeta num rul 3. Claăţ ă ă ă sa întâi.

Motiv Nici unul.Alibi De la miezul nop ii la 2 diminea a — nici unul.ţ ţDovezi împotriva ei sau am nunte susă -pecte

Povestea cu b rbatul din compartimentul ei, susă -inut de declara iile iui Hardman şi ale caţ ă ţ meristei

Schmidt.GRETA OHLSSON — cet ean suedez . Cuşeta nr 10. Clasa a doua.ăţ ă ă

Motiv Nici unul.Alibi De la miezul nop ii la 2 diminea a (Confirmat deţ ţ

Mary Debenham). Not . A fost ultima care l-a vă ă-zut pe Ratchett în via .ţă

PRIN ESAŢ DRAGOMIROFF

— cet ean francez naturalizat . Cuşeta nr. 14.ăţ ă ă ă Clasa întâi.

Motiv Cunoştin intim a familiei Armstrong, naş aţă ă ă Soniei Armstrong.

Alibi De la miezul nop ii la 2 diminea a. (Confirmat deţ ţ conductor şi de camerist ).ă

Dovezi împotriva ei sau am nunte susă -pecte

Nici una.

CONTELE ANDRENYI — cet ean ungur. Paşaport diplomatic. Cuşeta nr.ăţ 13. Clasa întâi.

Motiv Nici unul.Alibi De la miezul nop ii la 2 diminea a. (Confirmat deţ ţ

conductor, f r s acopere intervalul de la 1 laă ă ă 1.15).

CONTESA ANDRENYI — vezi mai sus. Cuşeta 12.

Motiv Nici unul.Alibi De la miezul nop ii la 2 diminea a. Luat trional şiţ ţ

dormit. (Confirmat da so ul ei. Sticlu a cu trional înţ ţ dul piorul din baie).ă

COLONELUL ARBUTHNOT

— cet ean britanic. Cuşeta nr. 15. Clasa întâi.ăţ

Motiv Nici unul.Alibi Da la miezul nop ii la 2 diminea a. Stat de vorţ ţ bă

cu MacQueen pân la 1.30. S-a dus în comă parti-mentul lui şi nu l-a mai p r sit. (Confirmat deă ă MacQueen şi de conductor).

Dovezi împotriva lui sau am nunte susă -pecte

Cura itorul de pip .ţ ă

CYRUS HARDMAN — cet ean american. Cuşeta nr. 16.ăţ

Motiv Nici unui cunoscut.Alibi De la miezul nop ii la 2 diminea a. (Confirmat deţ ţ

MacQueen şi de conductor).Dovezi împotriva lui sau am nunte susă -pecte

Nici una.

ANTONIO FOSCARELLI — cet ean american (de origin italian ). Cuşetaăţ ă ă nr. 5. Clasa a doua.

Motiv Nici unul cunoscut.Alibi De la miezul nop ii la 2 diminea a. (Confirmat deţ ţ

Edward Masterman).Dovezi împotriva lui sau am nunte susă -pecte

Nici una, exceptând faptul c arma folosit ară ă p rea s se potriveasc temperamentului s u (aă ă ă ă se vedea domnul Bouc).

MARY DEBENHAM — cet ean britanic . Cuşeta nr. 11 Clasa aăţ ă ă doua.

Motiv Nici unul.Alibi De la miezul nop ii la 2 diminea a. (Confirmat deţ ţ

Greta Ohlsson).Dovezi împotriva ei sau am nunte susă -pecte

Convorbirea surprins de H.P. şi refuzul ei de a oă explica.

HILDEGARDE SCHMIDT

— cet ean german . Cuşeta nr. 8. Clasa a doua.ăţ ă ă

Motiv Nici unul.Alibi De la miezul nop ii la 2 diminea a. (Confirmat deţ ţ

conductor şi de st pâna ei). S-a dus la culă care. Trezit de c tre conductor, în jurul orei 12.38, s-aă ă dus la st pâna ei.ă

NOT :Ă M rturiile pasagerilor sunt sus inute de declaă ţ ra iaţ conductorului, potrivit c reia nimeni nu a intrată sau ieşit în sau din compartimentul lui Ratchett între miezul nop ii şi ora 1 (când conţ ductorul s-a dus în cel lalt vagon) şi între 1.15 şi 2.ă

— În elege i, spuse Poirot, acest document este numai un rezumatţ ţ al declara iilor pe care le-am auzit, aranjat astfel din motive practice.ţ

Bouc i-l d du înapoi cu o figur nec jit .ă ă ă ă— Nu m-a l murit, spuse el.ă— Poate c acesta e mai pe gustul dumitale, spuse Poirot, zâmbind,ă

şi-i întinse o a doua foaie de hârtie.

CAPITOLUL IIZECE ÎNTREB RIĂ

Pe hârtie era scris:

Lucruri care trebuie l murite.ă1. Batista cu ini iala H. Cui îi apar ine?ţ ţ2. Cur itorul de pip . L sat de colonelul Arbuthnot, sau de cine?ăţ ă ă3. Cine purta chimonoul vişiniu?4. Cine era b rbatul sau femeia travestit( ) în uniform deă ă ă

conductor?5. De ce indicau limbile ceasului 1.15?6. A fost crima comis la acea or ?ă ă7. Sau mai devreme?8. Sau mai târziu?9. Putem fi siguri c Ratchett a fost înjunghiat de mai mult de oă

persoan ?ă10. Ar putea exista o alt explica ie a r nilor sale?ă ţ ă

— Bun, hai s vedem ce putem face. spuse Bouc, stimulat deă aceast punere la încercare a inteligen ei sale. S începem cu batista.ă ţ ă Trebuie s proced m foarte ordonat şi metodic.ă ă

— Bineîn eles, spuse Poirot, dând din cap satisf cut.ţ ăBouc continu oarecum didactic.ă— Ini iala H ne pune pe urmele a trei oameni: doamna Hubbard,ţ

domnişoara Debenham, al c rei al doiă lea nume e Hermione, şi camerista Hildegarde Schmidt.

— Ei, şi din acestea trei?— Greu de spus. Dar cred c aş opta pentru domniă şoara

Debenham. Dup cum ştim, s-ar putea foarte bine ca cel de-al doileaă nume s fie cel folosit. De asemenea, mai planeaz asupra ei şi alteă ă b nuieli, cum ar fi convoră birea pe care ai auzit-o dumneata, mon cher, şi

care e cam ciudat , ca şi refuzul ei de a da orice explica ie.ă ţ— În ce m priveşte, eu înclin spre americanc , spuse doctorul Conă ă -

stantine. Avem de-a face cu o batist foarte scump , iar americanii, preă ă -cum toat lumea ştie, nu prea se uit la bani.ă ă

— Deci amândoi o exclude i pe camerist ? întreb Poirot.ţ ă ă— Da. Dup cum spunea chiar ea, batista asta apar ine cuiva din luă ţ -

mea bun .ă— Şi acum, a doua întrebare... cur itorul de pip . Este vorba deăţ ă

colonel, sau a l sat-o altcineva?ă— Asta e mai greu. Englezii nu înjunghie, aici ai dreptate. Înclin să

cred c altcineva l-a l sat, voind s -l comă ă ă promit astfel pe englezul celă lungan.

— Aşa cum spuneai, domnule Poirot, începu doctorul, dou indiciiă înseamn prea mult neglijen . Sunt de aceă ă ţă eaşi p rere cu domnulă Bouc. Batista e, într-adev r, o pur neaten ie, de aceea nimeni nuă ă ţ recunoaşte c ar fi a lui. În schimb, cur itorul de pip e un indiciu fals.ă ăţ ă În sprijinul acestei teorii, nu uita c Arbuthnot nu arat deloc încurcat şiă ă recunoaşte deschis c fumeaz pip şi c foloă ă ă ă seşte acest tip de cur itor.ăţ

— Ra ionamentul e bun, spuse Poirot.ţ— Întrebarea a treia — cine a purtat chimonoul vişiniu? continuă

Bouc. La acest punct, v m rturisesc c nu am nici cea mai vag idee.ă ă ă ă Dumneata, doctore Constantine?

— Nici eu.— Atunci, ne recunoaştem înfrân i. La urm toarea înţ ă trebare se pot

da îns unele r spunsuri. Cine era b rbatul sau femeia care s-a travestită ă ă în uniform de conductor? Ei bine, am putea indica sigur câ iva pasageriă ţ în afar de orice b nuial . Hardman, colonelul Arbuthnot, Foscarelli,ă ă ă contele Andrenyi şi Hector MacQueen sunt to i prea înal i. Doamnaţ ţ Hubbard, Hildegarde Schmidt şi Greta Ohlsson sunt prea voinice. R mân, deci, valetul, domnişoara Debenham, prin esa Dragomiroff şiă ţ contesa Andrenyi... dar la fiecare din ei pare neverosimil! Greta Ohlsson şi Antonio Foscarelli au jurat c domnişoara Debenham şi, respectiv,ă valetul nu au p r sit deloc comă ă partimentele lor. Hildegarde Schmidt se jur şi ea c prin esa a r mas tot timpul în compartimentul ei, iară ă ţ ă contele Andrenyi ne-a spus c so ia lui a luat un somnifer. Prin urmare,ă ţ pare imposibil s fi fost cineva... ceea ce e absurd!ă

— Vorba b trânului nostru Euclid, murmur Poirot.ă ă— Trebuie s fie totuşi unul din aceşti patru, spuse Constantine. Daă -

c nu cumva e cineva din afar care şi-a g sit o ascunz toare, dară ă ă ă asupra acestui fapt am convenit c e imposibil.ă

Bouc trecu la urm toarea întrebare de pe list .ă ă— Num rul 5. De ce arat limbile ceasului ora 1.15? Aş vedea aiciă ă

dou explica ii. Fie c e opera asasinului, pentru a-şi stabili un alibi, şiă ţ ă pe urm , vrând s ias din compartiment, a fost împiedicat de forfota deă ă ă afar , fie... o clip ... îmi vine o idee...ă ă

Ceilal i doi aşteptar respectuos rezultatul agoniei mentale cu careţ ă se lupta Bouc.

— Am prins-o, spuse acesta în cele din urm . Nu asaă sinul travestit în uniform a umblat la ceas, ci persoana pe care am denumit-o Ală Doilea Asasin, persoana stângace, cu alte cuvinte, femeia cu chimonoul vişiniu. Aceasta soseşte mai târziu şi d înapoi limbile ceasului, pentru aă avea şi ea un alibi.

— Bravo, izbucni doctorul Constantine. Bine conceput.— În realitate, spuse Poirot, Al Doilea Asasin l-a înjunghiat pe

întuneric, nedându-şi scama c era mort, dar a dedus într-un felă oarecare c treă buie s aib un ceas în buzunarul de la pijama, l-a scos, aă ă dat limbile înapoi pe întuneric, şi dup aceea l-a izbit, oprindu-l astfel laă o anumit or .ă ă

Bouc îl privi glacial.— Ai dumneata o alt variant , mai bun ? îl întreb el.ă ă ă ă— Pentru moment... nu, recunoscu Poirot. Totuşi, cred c nici unulă

dintre voi nu a luat în considerare cel mai interesant indiciu pe care-l ofer ceasul.ă

— Are vreo leg tur cu întrebarea num rul 6? se ină ă ă teres doctorul.ă La aceast întrebare — dac crima a fost comis la 1.15 — eu r spund:ă ă ă ă Nu.

— De acord cu dumneata, spuse Bouc. Şi iat şi urm toareaă ă întrebare: A fost comis mai devreme? R spund: Da. Dumneata,ă ă doctore?

Doctorul d du din cap, afirmativ.ă— Da, dar şi întrebarea — a fost comis mai târziu — poate primiă

un r spuns afirmativ. Accept teoria dumitale, domnule Bouc, şi cred c oă ă împ ră t şeşte şi domnul Poirot, deşi dânsul nu vrea s se dest inuiasc .ă ă ă ă Primul Asasin a venit înainte de 1.15. Al Doilea Asasin — dup 1.15. Înă ce priveşte faptul c unul din ei era stângaci, n-ar trebui oare să ă încerc m s verific m care din c l tori e stângaci?ă ă ă ă ă

— N-am neglijat complet acest capitol, spuse Poirot. Probabil c a iă ţ observat c am cerut fiec rui pasager s se isc leasc sau s -şi scrieă ă ă ă ă ă adresa. E greu de ajuns la o concluzie, deoarece unii oameni execută anumite ac iuni cu mâna dreapt , şi altele cu stânga. Unii scriu cuţ ă dreapta, dar joac golf cu stânga. Totuşi, am remarcat ceva. Fiecareă persoan interogaă t a luat stiloul cu mâna dreapt , în afar de prin esaă ă ă ţ Dragomiroff care a refuzat s scrie.ă

— Prin esa Dragomiroff? Imposibil! exclam Bouc.ţ ă— M îndoiesc c ar fi avut for a s dea o asemenea lovitur cuă ă ţ ă ă

mâna stâng , spuse doctorul Constantine, încrez tor. Exist o ran careă ă ă ă e rezultatul unei lovituri foarte puternice.

— Mai puternice decât te po i aştepta de la o femeie?ţ— Nu, n-aş putea spune aşa ceva. Dar cred c pentru a provoca oă

asemenea ran , era nevoie de mai mult for decât poate avea oă ă ţă femeie în vârst , iar fizicul prin esei Dragomiroff e deosebit de fragil.ă ţ

— S-ar putea s fie un caz de influen are a fizicului de c tre psihic,ă ţ ă spuse Poirot. Prin esa Dragomiroff are o personalitate puternic şi oţ ă imens putere de voin . Dar s l s m asta, deocamdat .ă ţă ă ă ă ă

— Întreb rile 9 şi 10. Putem fi siguri c Ratchett a fost înjunghiat deă ă mai mult decât de o persoan ? Şi ce alt explica ie a r nilor s-ar puteaă ă ţ ă da? Dup p rerea mea, medical vorbind, nu poate exista nici o altă ă ă explica ie a acelor r ni. A presupune c un b rbat a lovit mai întâi slab şiţ ă ă ă apoi cu violen , mai întâi cu mâna dreapt şiţă ă apoi cu stânga şi c după ă vreo jum taă te de or a mai lovit din nou într-un corp lipsit de via ,ă ţă pricinuind alte r ni — ei bine, mi se pare cu totul absurd.ă

— Într-adev r, spuse Poirot, e absurd. Şi crezi c existen a a doi criă ă ţ -minali nu e un lucru absurd?

— Precum ai spus şi dumneata, ce alt explica ie s-ar putea g si?ă ţ ăPoirot privea undeva înaintea lui.— Asta m întreb şi eu, spuse el, şi nu încetez s m tot întreb.ă ă ăSe l s pe speteaza scaunului.ă ă— De acum înainte totul depinde de asta, zise el, cioc nindu-se cuă

degetul la frunte. Am trecut totul prin ciur. Faptele se afl toate în fa aă ţ noastr , aranjate în ordine şi cu metod . Pasagerii au trecut pe aici, unulă ă câte unul, şi ne-au spus ce aveau de spus. Cunoaştem tot ce poate fi cunoscut... din afar , ca s spun aşa...ă ă

Îi zâmbi prietenos lui Bouc.— Am cam f cut noi glume, nu-i aşa, în leg tur cu metoda de a teă ă ă

aşeza şi a cugeta? Ei bine, sunt pe cale s -mi pun teoria în practic , aici,ă ă în fa a voastr . Şi voi trebuie s face i acelaşi lucru. S închidem cu to iiţ ă ă ţ ă ţ ochii şi s cuget m... Unul sau mai mul i dintre pasageri l-a sau l-auă ă ţ omorât pe Ratchett. Care dintre ei?

CAPITOLUL IIIUNELE FAPTE SEMNIFICATIVE

Trecu un sfert de or , f r ca nimeni s vorbeasc .ă ă ă ă ăBouc şi doctorul Constantine încercar s urmeze sfaturile luiă ă

Poirot. Se str duiau s g seasc într-un labirint de detalii contradictoriiă ă ă ă solu ia clar , cea mai bun .ţ ă ă

Gândurile lui Bouc se înl n uiau astfel:ă ţ"Bineîn eles, trebuie s m gândesc. Dar tot timpul numai asta amţ ă ă

făcut... Poirot crede, f r îndoial , c tân ra englezoaic e amestecat .ă ă ă ă ă ă ă Nu m pot împiedica s cred c e cu totul improbabil... Englezii ştiaă ă ă ă sunt deosebit de calcula i. Poate pentru c nu au deloc imagina ie. Darţ ă ţ nu asta e important. Se pare c italianul n-ar fi putut s-o fac . P cat.ă ă ă B nuiesc c valetul nu minte când spune c cel lalt nu a p r sită ă ă ă ă ă compartimentul. De ce ar face-o? Nu-i deloc uşor s -i mituieşti peă englezi, sunt atât de inabordabili... Nu cred c o s -i d m de cap t.ă ă ă ă Trebuie s vin s ne desz peă ă ă ă zeasc ... probabil c sunt pe drum. Suntă ă

atât de len i în p r ile asţ ă ţ tea... trece nu ştiu cât pân se hot r sc s facă ă ă ă ă ceva. Iar poli ia de aici... or s fie tare sâcâitori şi plini de imporţ ă tan . Şiţă or s fac un t r boi din toat afaă ă ă ă ă cerea asta. Nu d peste ei prea des ună asemenea noroc. Toate ziarele vor urla...".

Şi tot aşa, gândurile lui Bouc parcurser , în continuare, aceleaşi c iă ă b t torite de vreo sut de ori.ă ă ă

Între timp, doctorul Constantine se fr mânta:ă"E ciudat omule ul sta. Un geniu, sau numai un tip excentric? O sţ ă ă

rezolve misterul? Imposibil. Nu v d nici o ieşire. E prea încurcat totul...ă Poate c fiecare a min it... Dar oricum, nu ajut la nimic. Chiar dac to iă ţ ă ă ţ mint, chiar dac spun adev rul, nimic nu se schimb . Dimpotriv , ră ă ă ă ă-mâne la fel de încurcat. Foarte ciudate, r nile acelea. Nu în eleg deloc...ă ţ Ar fi fost mai uşor de priceput dac l-ar fi împuşcat. Dup câte ştiu,ă ă gangsterii împuşc . Curioas ar , America. Mi-ar place s m duc acolo.ă ă ţ ă ă ă Totul progreseaz într-o asemenea vitez . Când m întorc acas , treă ă ă ă buie s m duc pe la Demetrius Zagone. El a fost în Ameă ă rica şi e plin de idei moderne... Ce o fi f când Zia acum? Dac ar afla nevast -mea...".ă ă ă

Şi gândurile îi zburar spre problemele sale personale.ăHercule Poirot st tea foarte liniştit.ăAi fi putut crede c doarme.ăApoi, deodat , dup un sfert de or de complet nemişcare, frunteaă ă ă ă

începu s i se încre easc . Oft încet şi murmur :ă ţ ă ă ă— În fond, de ce nu? Iar dac -i aşa, atunci asta ar putea explicaă

totul.Deschise ochii. Erau verzi, ca de pisic . Spuse încet:ă— Eh bien, am cugetat. Dar voi?Pierdu i în ra ionamentele lor, ceilal i doi tres rir brusc.ţ ţ ţ ă ă— Şi eu am cugetat, spuse Bouc pu in încurcat, dar n-am ajuns laţ

nici o concluzie. L murirea crimei ine de meseria dumitale, nu de aă ţ mea.

— Şi eu am reflectat cu cea mai mare seriozitate, spuse doctorul cu tupeu, revenind de pe unele t râmuri cam personale. M-am gândit laă unele teorii posibile, dar nici una nu m satisface.ă

Poirot d du din cap în eleg tor, vrând parc s spun : "Perfect.ă ţ ă ă ă ă Asta şi aşteptam s -mi spune i. Mi-a i dat tocă ţ ţ mai sfaturile de care aveam nevoie".

Se ridic în picioare, trase aer în piept, îşi mângâie musta a şi leă ţ vorbi ca un orator cu experien în fa a unei adun ri:ţă ţ ă

— Prieteni, am rev zut faptele, am verificat de asemeneaă declara iile pasagerilor şi am ajuns la o concluzie. Întrev d, nebulosţ ă deocamdat , o aă numit explica ie, care se potriveşte cu faptele, aşaă ţ cum le cunoaştem în momentul de fa . E o explica ie foarteţă ţ îndr znea şi deocamă ţă dat nu pot fi sigur c este cea adev rat . Pentruă ă ă ă a m convinge definitiv, trebuie s fac anumite experien e, s maiă ă ţ ă verific unele ipoteze.

Aş vrea, în primul rând, s men ionez anumite fapte care mi se pară ţ

semnificative. S începem cu observa ia prietenului nostru Bouc, f cută ţ ă ă chiar în acest loc cu ocazia primului dejun pe care l-am luat împreun înă tren. Spunea el atunci c suntem înconjura i de oameni din toateă ţ clasele, de toate vârstele şi na ionalit ile. Aşa ceva se întâmpl destulţ ăţ ă de rar în acest sezon. Vagonul Atena-Paris şi Bucureşti-Paris, spre exemplu, sunt aproape goale. Nu uita i de asemenea pasagerul care n-aţ mai venit. E un am nunt semnificativ. Apoi mai sunt şi alte elementeă minore care dau de gândit, ca de pild pozi ia poşetei doamnei Hubbard,ă ţ numele mamei doamnei Armstrong, metodele detective ale domnului Hardman, aluzia lui MacQueen cum c Ratchett însuşi ar fi ars hârtia peă care am g sit-o, numele de botez al prin esei Dragomiroff, ca şi pata deă ţ gr sime de pe paşaportul familiei Andrenyi.ă

Ceilal i doi se holbar la el.ţ ă— Nu v spun nimic, aceste fapte? întreb Poirot.ă ă— Nu prea, recunoscu Bouc.— Domnul doctor ce zice?— Nu pricep nimic din ce ne-ai spus.Între timp Bouc, care re inuse partea concret a celor spuse deţ ă

prietenul s u, c uta printre paşapoarte. Mormă ă ăind satisf cut, scoaseă paşaportul contelui şi contesei Andrenyi şi-l deschise.

— La asta te referi? La pata asta?— Da. E o pat de gr sime proasp t . Observi unde apare?ă ă ă ă— Da, la începutul rubricii cu semnalmentele so iei contelui... maiţ

exact la numele ei de botez. Dar m rturiă sesc c tot nu v d leg tura.ă ă ă— O s-o iau altfel. S ne reîntoarcem la batista pe care am g sit-oă ă

la locul crimei.. Dup cum aminteam şi adineauri, trei pasageri auă leg tur cu litera H. Doamna Hubbard, domnişoara Debenham şiă ă camerista Hildegarde Schmidt. S analiz m cazul acestei batiste dintr-ă ăun alt unghi. Aveam de-a face, prieteni, cu o batist extrem de scump ,ă ă un obiect de lux, brodat de mân la Paris. Care dintre pasageri, l sândă ă ă pentru moment ini iala, ar putea avea o astfel de batist ? În orice caz nuţ ă doamna Hubbard, o femeie onorabil , f r prea mari preten ii laă ă ă ţ îmbr că ăminte. Şi nici domnişoara Debenham: e tipul de englezoaic cuă batiste de bun calitate, dar pute i fi sigur c n-o s dea niciodată ţ ă ă ă aproape dou sute de franci pe baă tiste atât de fine. Şi cu atât mai pu inţ camerista. Dar exist dou femei în trenul acesta care pot, f r îndoial ,ă ă ă ă ă s posede o astfel de batist . S veă ă ă dem deci dac putem g si vreoă ă leg tur între ele şi ini iala H. Cele dou feă ă ţ ă mei la care m gândesc suntă prin esa Dragomiroff...ţ

— Al c rei nume de botez e Natalia, interveni Bouc ironic.ă— Exact. Şi numele ei de botez, cum v-am mai spus, este f ră ă

îndoial hot râtor. Cealalt femeie e contesa Andrenyi. Şi deodat , cevaă ă ă ă ne atrage aten ia...ţ

— Î i atrage!ţ— Bine, îmi. Şi anume c numele ei de botez a fost modificată

datorit unei pete de gr sime. Un accident şi nimic mai mult — ai fiă ă

tentat s spui. Dar nu uita i nuă ţ mele ei de botez, Elena. Închipui i-v c înţ ă ă loc de Elena ar fi fost Helena. Majuscula H putea fi preschimbat înă majuscula E, iar e-ul mic urm tor, asimilat foarte uşor primei litere... şiă apoi o mic pat de gră ă ăsime care s acoă pere modificarea.

— Helena, strig Bouc. Da, se potriveşte.ă— Bineîn eles c se potriveşte! Caut s g sesc vreo confirmare,ţ ă ă ă

oricât de mic , şi o g sesc. Cartea de vizit de pe unul dină ă ă geamantanele contesei e uşor umezit şi e tocmai aceea care are primaă ini ial pe capacul geaţ ă mantanului, iar restul literelor dispuse lateral. De fapt a fost scoas , muiaă t bine şi pus în alt loc.ă ă

— Începi s m convingi, spus Bouc. Totuşi, contesa Andrenyi... cuă ă siguran c ...ţă ă

— Acum, b trâne, trebuie s încerci s priveşti cazul dintr-un punctă ă ă de vedere cu totul diferit. Cum a fost plănuit s apar în ochii lumii aă ă ă -ceast crim ? Nu uita c z pada a dat peste cap toate planurile ini ialeă ă ă ă ţ ale asasinului. S ne imagin m pentru o clip c nu e z pad , c trenulă ă ă ă ă ă ă merge normal. Ce s-ar fi întâmplat în acest caz? Crima, dup toateă probabilit ile, ar fi fost descoperit diminea a la frontiera italian .ăţ ă ţ ă MacQueen ar fi scos la iveal scrisorile de amenin are, domnul Hardmană ţ şi-ar fi spus povestea lui, doamna Hubbard ar fi fost ner bd toare să ă ă spun cum a trecut un b rbat prin compartimentul ei, nasturele ar fi fostă ă g sit şi el. Îmi închipui numai c dou lucruri ar fi ar tat altfel. Omulă ă ă ă nostru ar fi trecut prin compartimentul doamnei Hubbard cu pu inţ înainte de ora unu... iar uniforma de conductor ar fi fost g sit la una dină ă toalete.

— Vrei s spui c ...?ă ă— Vreau s spun c crima era pl nuit s apar ca fiind comis deă ă ă ă ă ă ă

c tre cineva din afar . S-ar fi dat astfel s se în eleag c asasinul aă ă ă ţ ă ă coborât din tren la Brod, unde trenul trebuia s soseasc în mod normală ă la 0.58. Lucrurile ar fi fost în aşa fel aranjate, încât cineva s se fi înă tâlnit pe coridor cu ciudatul conductor. Uniforma ar fi fost l sat undeva laă ă vedere, pentru a ar ta limpede cum s-au petrecut lucrurile. Deci, nici oă b nuial nu ar fi planat asupra pasagerilor. Aşa trebuia, în inten iaă ă ţ asasinului, s apar crima celor din afar . Dar înz pezirea trenului aă ă ă ă schimbat toate datele problemei. F r îndoial c asta şi explic de ce aă ă ă ă ă r mas atât de mult asasinul în compartiă mentul victimei: aştepta ca trenul s plece. Dar, pân la urm , şi-a dat seama c trenul n-o s maiă ă ă ă ă plece. Trebuia s urzeasc un alt plan. Acum s-ar fi ştiut c criminalul seă ă ă mai afl în tren.ă

— Da, aşa e, spuse Bouc ner bd tor. Toate astea le în eleg. Dară ă ţ cum r mâne cu batista?ă

— M întorc şi la ea, deşi pe o cale cam întortocheat . De la bună ă început trebuie s v da i seama c scrisorile de amenin are sunt un felă ă ţ ă ţ de fars . Ele au fost probabil copiate integral din cine ştie ce romană poli ist ameţ rican. Nu sunt autentice ci, pur şi simplu, destinate poli iei.ţ Întrebarea pe care trebuie s ne-o punem este: l-au indus ele în eroareă

pe Ratchett? Dup toate aparen ele, ar treă ţ bui s r spundem prin Nu.ă ă Instruc iunile pe care i le-a dat lui Hardman par s indice un duşmanţ ă "personal" precis, a c rui identitate o cunoştea bine. Asta, dac lu m deă ă ă bun declara ia lui Hardă ţ man. Dar Ratchett a primit negreşit o scrisoare de cu totul alt natur , cea care se referea la copilul Armstrong şi dină ă care am g sit un fragă ment în compartimentul lui. În cazul în care Ratchett nu şi-ar fi dat seama mai devreme, aceast scrisoare urma s -lă ă fac s în eleag clar motivul pentru care via a îi era amenin at . După ă ţ ă ţ ţ ă ă cum v-am repetat tot timpul, aceast din urm scrisoare nu eraă ă destinat s fie g sit . Prima grij a asasinului a fost s-o distrug . Şiă ă ă ă ă ă iat , deci, a doua r sturnare a planurilor sale. Prima a fost z pada, aă ă ă doua a fost reconstituirea de c tre noi a fragmentului gă ăsit.

Încercarea de a distruge acel bile el nu poate însemna decât unţ singur lucru: c trebuie s fie în tren cineva într-atât de intim legat deă ă familia Armstrong, încât g siă rea acelui bile el ar fi aruncat de îndatţ ă b nuiala aă supra lui.

Ajungem acum şi la celelalte indicii pe care le-am descoperit. Trec peste cur itorul de pip , despre care am vorbit destul de mult. Ajungemăţ ă din nou la batist . Ei bine, descoperirea ei acuz nemijlocit pe cineva, aă ă c rui ini ial a numelui e H, şi ne spune c ar fi fost pierdut acolo deă ţ ă ă ă acea persoan .ă

— Exact, spuse doctorul Constantine. Când persoana respectivă descoper c şi-a pierdut batista, încearc imeă ă ă diat şi-şi modifice numele de botez.

— Ce repede mergi. Ajungi la o concluzie mult mai devreme decât îmi permit eu s o fac.ă

— Mai exist şi o alt posibilitate?ă ă— Bineîn eles c exist . S zicem, de pild , c ai comis o crim şiţ ă ă ă ă ă ă

c vrei s arunci b nuiala asupra altcuiva. Ei bine, ştii c în tren se afl oă ă ă ă ă anumit persoan , legat ină ă ă tim de familia Armstrong — o femeie. Să presupunem, apoi, c laşi la locul crimei o batist a acelei femei... Ea vaă ă fi interogat , se va afla de leg tura ei cu familia Armă ă strong... şi gata. În acelaşi timp, ai şi motiv, şi dovada compromi toare.ţă

— Dar atunci, obiect doctorul persoana indicat , fiind inocent , n-ă ă ăar încerca s -şi ascund identitatea.ă ă

— Crezi? Aceasta ar fi, într-adev r, p rerea unei comisii de anchet .ă ă ă Dar eu cunosc natura uman , prieă tene, şi pot s - i spun c cea mai neviă ţ ă -novat persoan , pus deodat în fa a posibilit ii de a fi judecată ă ă ă ţ ăţ ă pentru crim , şi-ar pierde capul şi ar face cele mai absurde luă cruri. Nu, pata de gr sime şi schimbarea c r ii de vizit de pe geamantan nuă ă ţ ă dovedesc vinovă ia... ci numai c , din anumite motive, contesa Andrenyiţ ă doreşte s -şi ascund identitatea.ă ă

— Ce leg tur crezi c poate avea ea cu familia Armstrong? Ne-aă ă ă spus c n-a fost niciodat în America.ă ă

— Întocmai. Ba mai mult, are o figur str in pentru noi, neobişnuiă ă ă -t , şi mai vorbeşte şi stricat englezeşte, exagerând chiar. Dar nu-i preaă

greu de ghicit cine e. Aminteam adineauri numele mamei doamnei Arm-strong. E vorba de Linda Arden, o foarte celebr actri , o foarte bun ină ţă ă -terpret a lui Shakespeare. Gândi i-v la "Cum v place", la p dureaă ţ ă ă ă Arden şi la Rosalinda. De acolo şi-a luat actri a numele. Dar Linda Arden,ţ numele sub care a fost cunoscut pretutindeni în lume, nu era numele eiă adev rat. S-ar putea s fi fost Goldenberg, c ci se tr gea foarte probabilă ă ă ă din Europa central , dintr-o familie evreă iasc . Multe na ionalit i au luat-ă ţ ăţo spre America. Ce-ar fi, domnilor, ca sora mai mic a doamneiă Armstrong, înc un copil când a avut loc tragedia, s fie Helena Goldenă ă -berg, fiica mai mic a Lindei Arden, care s-a m ritat cu contele Andrenyi,ă ă pe când acesta era ataşat la Washington?

— Dar prin esa Dragomiroff spunea c s-a m ritat cu un englez.ţ ă ă— Al c rui nume nu şi-l putea aminti. V întreb, prieteni, e posibil aă ă -

şa ceva? Prin esa Dragomiroff o iubea pe Linda Arden, aşa cum poate oţ adev rat doamn s iuă ă ă ă beasc oă adev rat artist . A fost naşa uneiaă ă ă dintre fiicele Lindei Arden. Ar uita ea atât de repede numele so uluiţ celeilalte fiice? Pu in probabil. Nu cred c putem afirma cu siguran cţ ă ţă ă prin esa Draţ gomiroff a min it. Ştia c Helena e în tren, o v zuse doar. Şi-ţ ă ăa dat seama, de îndat ce a auzit cine era de fapt Ratchett, c Helenaă ă va fi suspectat . Ca atare, când am întrebat-o despre sora doamneiă Armstrong, a min it f r s şov ie o clip ... c s-a întâmţ ă ă ă ă ă ă plat mai de mult, c nu-şi poate aminti, dar c "Helena s-a m ritat pare-se cu ună ă ă englez". Ceea ce e cât se poate de departe de adev r.ă

Unul din chelneri intr pe uşa din fund şi se apropie de Bouc.ă— Pot s servesc masa, domnule? Totul e preg tit.ă ăBouc privi spre Poirot. Acesta aprob din cap.ă— În orice caz, masa trebuie servit .ăChelnerul ieşi. Curând se auzi clopo elul sunând şi vocea hot rât aţ ă ă

chelnerului:— Primul serviciu. Masa e servit ...ă

CAPITOLUL IVPATA DE GR SIME DE PE PAŞAPORTUL CONTELUI UNGURĂ

Poirot se aşez la o mas cu Bouc şi cu doctorul. Pasagerii dină ă vagonul restaurant erau foarte linişti i. Vorţ beau pu in. Pân şi guralivaţ ă doamn Hubbard era neobişă nuit de t cut . Murmur doar când seă ă ă aşez :ă

— Simt c n-am putere s pun ceva în gur .ă ă ăCeea ce n-o împiedic s se înfrupte din tot ce i se oferi, încurajată ă ă

de c tre suedez , care o îngrijea ca pe o bolnav .ă ă ăÎnainte ca masa s fie servit , Poirot îl trase de mânec peă ă ă

chelnerul şef şi-i şopti ceva la ureche. Doctorul Constantine ghici de îndat despre ce e vorba, când observ c pe contele şi pe contesaă ă ă Andrenyi îi servesc mereu ultimii. Astfel, dup ce masa lu sfârşit, maiă ă

r maser o vreme pân când li se f cu plata. Ca urmare, erau ultimii înă ă ă ă vagonul restaurant.

Când, în cele din urm , se ridicar şi se îndreptar spre uş , Poirotă ă ă ă se ridic brusc şi-i urm .ă ă

— Ierta i-m , doamn , v-a c zut batista, şi-i întinse batista fin , cuţ ă ă ă ă monogram .ă

Ea o lu , o privi, apoi i-o d du înapoi.ă ă— A i greşit, domnule, nu e batista mea.ţ— Nu e a dumneavoastr ? Sunte i sigur ?ă ţ ă— Absolut sigur , domnule.ă— Şi totuşi, doamn , are ini iala dumneavoastr , H.ă ţ ăContele f cu e mişcare brusc . Poirot nu-i d du aten ie. Privea intă ă ă ţ ţ ă

la contes . Aceasta era foarte calm .ă ă— Nu v în eleg, domnule. Ini ialele mele sunt E.A.ă ţ ţ— Cred c nu-i adev rat. Numele dumneavoastr este Helena... şiă ă ă

nu Elena. Helena Goldenberg, fiica mai mic a Lindei Arden... Helenaă Goldenberg, sora doamnei Armstrong.

Se l s o t cere grea. Atât contele cât şi contesa p lir . Poirotă ă ă ă ă spuse pe un ton mai amabil:

— N-are nici un rost s nega i. Acesta-i adev rul, nu-i aşa?ă ţ ăContele izbucni furios:— V întreb, domnule, cu ce drept...ăEa îl întrerupse punându-i mâna pe buze.— Nu, Rudolph, las -m s vorbesc. E inutil s neg m cele afirmateă ă ă ă ă

de acest domn. Ar fi mai bine s lu m loc şi s discut m deschis.ă ă ă ăVocea i se schimbase. Mai p stra înc plin tatea sudic a tonului,ă ă ă ă

dar devenise dintr-o dat mai t ioas , mai hotă ă ă ărât . Era, pentru primaă oar , o voce într-adev r american .ă ă ă

Contele r mase t cut. Se supuse dorin ei ei şi se aşezar amândoiă ă ţ ă în fa a lui Poirot.ţ

— Cele spuse de dumneavoastr , domnule, sunt întru totulă adev raă te, începu contesa. Sunt Helena Goldenberg, sora mai mic aă doamnei Armstrong.

— Nu acelaşi lucru mi-a i spus şi ast zi diminea , doamn contes .ţ ă ţă ă ă— Nu.— De fapt, ceea ce so ul dumneavoastr şi dumneavoastr mi-a iţ ă ă ţ

spus nu a fost altceva decât un lan de minciuni.ţ— Domnule! strig contele, nemaiputându-se st pâni.ă ă— Nu te înfuria, Rudolph. Domnul Poirot se exprim cam brutal, dară

ceea ce spune este incontestabil.— M bucur c recunoaşte i atât de sincer, doamn . A i vrea s -miă ă ţ ă ţ ă

spune i acum de ce proceda i astfel şi, de asemenea, de ce-a i modificatţ ţ ţ numele dumneavoastr de botez de pe paşaport?ă

— Numai eu am f cut asta, interveni contele.ăHelena vorbi calm:— Bineîn eles, domnule Poirot, pute i ghici motivul meu... motiveleţ ţ

noastre. Acest om care a fost asasinat este acelaşi cu cel care mi-a ucis nepoata, care a omorât-o pe sora mea, care i-a sfâşiat inima cumnatului meu. Trei dintre oamenii pe care-i iubeam cel mai mult şi care alcătuiau casa mea... lumea mea!

Vocea îi vibra de emo ie. În aceste momente recunoşteai în ea peţ Linda Arden, a c rei for emo ional , pe scen , mişcase publicul până ţă ţ ă ă ă la lacrimi.

— Din to i pasagerii din tren, continu ea mai liniştit , eu singur ,ţ ă ă ă probabil, aveam cele mai serioase motive s -l ucid.ă

— Şi nu l-a i ucis, doamn ?ţ ă— V jur, domnule Poirot, şi so ul meu ştie şi v poate confirma, că ţ ă ă

deşi am fost tentat serios s-o fac, niciă odat nu am ridicat mânaă împotriva acestui om.

— V dau cuvântul meu de onoare, domnilor, spuse contele, că ă noaptea trecut Helena n-a p r sit compartiă ă ă mentul. Dup cum v-amă spus, a luat un somnifer. Este absolut nevinovat .ă

Poirot privi când la unul când la cel lalt.ă— Pe cuvântul meu de onoare, repet , contele.ăPoirot cl tin uşor din cap.ă ă— Şi totuşi, v-a i asumat r spunderea s modifica i numele de peţ ă ă ţ

paşaport?— Domnule Poirot, începu contele pe un ton energic şi p timaş,ă

pune i-v în situa ia mea. Crede i c m-aş fi putut împ ca, chiar şi cuţ ă ţ ţ ă ă gândul, ca so ia mea s fie târât într-o anchet poli ieneasc murdar ?ţ ă ă ă ţ ă ă E nevinovat , ştiu, dar ea avea dreptate când v spunea c din cauzaă ă ă leg turii de rudenie cu familia Armstrong, ar fi fost de îndat bă ă ănuit . Ară fi fost interogat , poate chiar arestat . Nu ştiu ce neşans tic loas ne-aă ă ă ă ă adus în acelaşi tren cu acest Ratchett, dar dup cele întâmplate mi-amă dat seama c nu-mi r mâne decât un singur lucru de f cut. Recunosc,ă ă ă domnule, v-am min it... cu excep ia unui singur lucru, şi anume c so iaţ ţ ă ţ mea n-a ieşit deloc, ast -noapte, din comă partimentul ei.

Vorbea cu atâta ardoare, încât era greu s fie contrazis.ă— Nu spun c nu v cred, domnule, zise Poirot încet. Ştiu c apar iă ă ă ţ -

ne i unei vechi familii nobile. Ar fi fost înţ tr-adev r penibil dac so iaă ă ţ dumneavoastr ar fi fost vârât într-o afacere poli ieneasc nepl cut .ă ă ţ ă ă ă Aici v în eleg. Dar cum pute i explica prezen a batistei so ieiă ţ ţ ţ ţ dumneavoastr în compartimentul lui Ratchett?ă

— Aceast batist nu e a mea, domnule, spuse contesa.ă ă— În ciuda ini ialei H?ţ— În ciuda ini ialei. Batistele mele seam n cu aceasta, dar nici unaţ ă ă

nu are exact acest model. Ştiu, bineîn eles, c nu pot spera s vţ ă ă ă conving, dar v asigur c aşa e. Aceast batist nu-mi apar ine.ă ă ă ă ţ

— Ar fi putut fi pus acolo de cineva pentru a v compromite?ă ăEa zâmbi pu in.ţ— Vre i s m for a i s recunosc, pân la urm , c e a mea? Darţ ă ă ţ ţ ă ă ă ă

v spun, domnule Poirot, nu e.ă

Vorbea foarte conving tor.ă— Dac batista nu-i a dumneavoastr , de ce a i modificat atunciă ă ţ

numele de pe paşaport?De ast dat r spunse contele:ă ă ă— Pentru c am auzit c a fost g sit o batist cu iniă ă ă ă ă iala H pe ea.ţ

Am discutat împreun , înainte de a veni la convorbirea de azi diminea .ă ţă I-am atras aten ia Helenei c dac s-ar observa c numele ei de botezţ ă ă ă începe cu H, atunci ar fi de îndat supus unui interogatoriu mult maiă ă riguros. Şi, de fapt, a fost atât de simplu s transform Helena în Elena.ă

— Ave i stof de mare criminal, domnule conte, remarc Poirot,ţ ă ă sec. O ingenuitate foarte natural şi o hotă ărâre aparent lipsit de oriceă remuşc ri de a înşela justi ia.ă ţ

— Oh nu, nu vorbi i aşa, se repezi contesa. Domnule Poirot, el n-aţ făcut decât s explice cum s-au petrecut lucrurile. Trecuse din franceză ă în englez . Eram speriat ... teribil de speriat . A fost atât de îngrozitor...ă ă ă atunci... şi din nou s fie r scolit totul. Şi s fiu b nuit şi poate aruncată ă ă ă ă ă în închisoare. Eram pur şi simplu însp imântat , domnule Poirot. Nu ştiuă ă dac v pute i da seama?ă ă ţ

Avea o voce fermec toare, adânc , conving toare, vocea fiiceiă ă ă Lindei Arden, actri a.ţ

Poirot o privea grav.— Dac vre i s v cred, doamn , şi vreau s v cred... atunciă ţ ă ă ă ă ă

trebuie s m ajuta i.ă ă ţ— S v ajut?ă ă— Da. Motivul crimei se afl undeva, în trecut, în acea tragedie careă

v-a zdrobit c minul şi v-a am rât via a. Introduce i-m în trecut,ă ă ţ ţ ă doamn , ca s pot g si veriga care s explice tot ce s-a întâmplat acum.ă ă ă ă

— Ce-aş putea s v spun? To i au murit. Şi repet aproape plână ă ţ ă -gând: Au murit cu to ii, cu to ii... Robert... Sonia... mica şi scumpa Daisy.ţ ţ Era atât de dulce, de fericit ... şi avea nişte bucle minunate. Eram cuă to ii nebuni dup ea.ţ ă

— A mai fost şi o alt victim , doamn . O victim indirect , s-ară ă ă ă ă putea spune.

— Biata Susanne? Da, pe ea o uitasem. Poli ia a inţ terogat-o. Erau convinşi c ştie ceva. Poate o fi avut vreun amestec, dar f r s vrea. Oă ă ă ă fi stat, probabil, la taclale cu cine ştie cine, comunicându-i când ieşea Daisy la plimbare. Ancheta înainta groaznic de încet... şi ea a crezut c oă socotesc vinovat . — O trecu un fior. — S-a aruncat de la fereastr . Oh,ă ă a fost îngrozitor!

Îşi ascunse fa a în mâini.ţ— Ce na ionalitate avea, doamn ?ţ ă— Era fran uzoaic .ţ ă— Care era numele ei de familie?— E caraghios, dar nu-mi amintesc. To i îi spuneam Susanne. O fatţ ă

destul de vesel . O iubea mult pe Daisy.ă— Era îngrijitoare, nu-i aşa?

— Da.— Şi cine era doic ?ă— O sor de la spital. O chema Stengelberg. Şi ea inea la Daisy... şiă ţ

la sora mea.— Acum, doamn , aş vrea s v gândi i bine înainte de a-miă ă ă ţ

r spună de. De când sunte i în tren, a i întâlnit pe cineva cunoscut?ţ ţContesa f cu ochii mari.ă— Eu? Nu, pe nimeni.— Dar prin esa Dragomiroff?ţ— Ah, pe dânsa o cunosc, fireşte. Credeam c v referi i la cineva...ă ă ţ

la cineva de atunci.— Întocmai, doamn . Gândi i-v cu aten ie. Au trecut câ iva ani. Eă ţ ă ţ ţ

cineva care, poate, şi-a schimbat înf işarea.ăţHelena reflect îndelung. În cele din urm spuse:ă ă— Nu, sunt sigur , nu e nimeni.ă— Nu uita i c dumneavoastr înşiv era i o fetişcan pe atunci. Nuţ ă ă ă ţ ă

avea i pe cineva care s v supravegheze lec iile, sau s aib grij deţ ă ă ţ ă ă ă dumneavoastr ?ă

— Oh, ba da, aveam un cerber, un fel de guvernant pentru mine şiă secretar pentru Sonia. Era englezoaic , sau mai degrab sco ian ... oă ă ă ţ ă femeie solid , cu p rul roşu.ă ă

— Cum o chema?— Domnişoara Freebody.— Tân r sau b trân ?ă ă ă ă— Mi se p rea tare b trân . Dar nu cred s fi avut mai mult deă ă ă ă

patruzeci de ani. Dar mai mult se ocupa de mine Susanne, şi tot ea avea grij şi de îmbr c mintea mea.ă ă ă

— Altcineva nu mai era?— Numai servitori.— Şi sunte i sigur , absolut sigur , c n-a i recunoscut pe nici unulţ ă ă ă ţ

în tren?Contesa îi r spunse cu toat seriozitatea:ă ă— Pe nici unul, domnule.

CAPITOLUL VNUMELE DE BOTEZ AL PRIN ESEI DRAGOMIROFFŢ

În timp ce contele şi contesa se îndep rtau, Poirot se întoarse spreă prietenii s i.ă

— Vede i, facem progrese.ţ— Excelent treab , spuse Bouc, încântat. În ce m priveşte, nici nuă ă ă

mi-ar fi trecut prin cap vreodat s -i bă ă ănuiesc pe contele şi pe contesa Andrenyi. Recunosc c i-am socotit în afar de orice b nuial . Cred că ă ă ă ă nu e nici o îndoial c ea a comis crima? E cam trist. Totuşi, n-o s-oă ă ghilotineze. Exist circumstan e atenuante. Are s ia câ iva ani deă ţ ă ţ

închisoare, şi gata.— V d c eşti absolut sigur de vinov ia ei.ă ă ăţ— Dragul meu prieten, crezi c mai exist vreo înă ă doial ? Am crezută

c maniera ta calm de a te purta cu ea era numai pentru a calmaă ă spiritele, pân când ne vom desz pezi şi vom preda cazul poli iei.ă ă ţ

— N-ai încredere în cuvântul de onoare al contelui c so ia lui eă ţ nevinovat ?ă

— Mon cher, fireşte, ce altceva ar fi putut s spun ? O ador şi vreaă ă ă s-o salveze! Minte foarte bine, ca un mare senior, dar tot minciună r mâă ne.

— Ei bine, ştii c mi-a trecut prin cap ideea absurd c s-ar puteaă ă ă s nu mint .ă ă

— Nu, nu se poate. Nu uita batista. Batista spune totul.— Eu nu sunt aşa de sigur în privin a acestei batiste. Aminteşte- iţ ţ

c i-am spus mereu c exist dou posibiliă ţ ă ă ă t i în ce priveşteăţ apartenen a aţ cestei batiste.

— Totuşi...Bouc se opri brusc. Uşa de la cap tul vagonului se deschise şi intră ă

prin esa Dragomiroff. Veni drept spre ei. To i trei se ridicar în picioare.ţ ţ ăIgnorându-i pe ceilal i, prin esa i se adres lui Poirot:ţ ţ ă— Am impresia, domnule, îi spuse, c ave i o batist de-a mea.ă ţ ăPoirot privi triumf tor înspre prietenii s i.ă ă— Aceasta este, doamn ?ăO scoase şi-o întinse prin esei.ţ— Da. Are ini iala mea în col .ţ ţ— Dar, doamn prin es , aici v d litera H, spuse Bouc. Numeleă ţ ă ă

dumneavoastr de botez, dac -mi permite i, este Natalia.ă ă ţEa îl privi cu r ceal .ă ă— Exact, domnule. Batistele mele au ini ialele scrise în ruseşte. Înţ

alfabetul rus, H înseamn N.ăBouc p ru cam descump nit. Era ceva în aceast b trână ă ă ă ă

neîmblânzit care-l tulbura.ă— În timpul anchetei de azi diminea , nu ne-a i spus c batista vţă ţ ă ă

apar ine.ţ— Nu m-a i întrebat, i-o t ie sec prin esa.ţ ă ţ— Fi i bun şi lua i loc, doamn , spuse Poirot.ţ ă ţ ăEa oft .ă— Cred c ar fi mai bine. Şi, dup ce se aşez , urm : Nu trebuie să ă ă ă ă

face i prea mult caz de batist , domnilor. Urm toarea dumneavoastrţ ă ă ă întrebare va fi: cum a ajuns batista mea lâng cadavru? R spunsul meuă ă este: habar n-am.

— Într-adev r, nu şti i?ă ţ— Întocmai.— V rog s m scuza i, doamn , dar cum putem noi verificaă ă ă ţ ă

adev rul spuselor dumneavoastr ?ă ăPoirot pronun aceste cuvinte foarte încet. Prin esa Dragomiroffţă ţ

r să punse dispre uitor:ţ— Spune i asta, b nuiesc, fiindc nu v-am informat c Helenaţ ă ă ă

Andrenyi este sora doamnei Armstrong?— Într-adev r, ne-a i min it cu bun ştiin în aceast privin .ă ţ ţ ă ţă ă ţă— Fireşte. Şi aş face-o din nou. Mama ei îmi era prieten . Cred,ă

domnilor, în loialitatea fa de prieteni, fa de o familie.ţă ţă— Şi nu crede i c e datoria dumneavoastr cea mai înalt s sprijiţ ă ă ă ă -

ni i justi ia?ţ ţ— În acest caz cred c justi ia, adev rata justi ie, a fost f cut .ă ţ ă ţ ă ăPoirot se aplec spre ea.ă— C uta i s în elege i situa ia mea, doamn . Chiar în ce priveşteă ţ ă ţ ţ ţ ă

batista, pot s v cred? Sau, de fapt, vre i s-o ap ra i pe fiica prieteneiă ă ţ ă ţ dumneavoastr ?ă

— Oh, în eleg ce vre i s spune i. Zâmbi r ut cios. Ei bine,ţ ţ ă ţ ă ă domnilor, declara ia mea poate fi uşor dovedit . V voi da adresa dinţ ă ă Paris a lenjeresei mele. N-ave i decât s-o ar ta i şi ve i afla c a fostţ ă ţ ţ ă f cut la comanda mea, cam cu un an în urm . Batista e a mea,ă ă ă domnilor.

Se ridic .ă— Mai ave i altceva s m întreba i?ţ ă ă ţ— Camerista dumneavoastr , doamn , ar fi putut recunoaşteă ă

batista?— Bineîn eles. A v zut-o şi n-a spus nimic? Ei bine, asta înseamnţ ă ă

c şi ea poate fi loial .ă ăSe înclin şi ieşi.ă— Deci aşa stau lucrurile, murmur Poirot. Observasem eu o uşoară ă

ezitare la camerist , când am întrebat-o dac ştie a cui e batista. Nu eraă ă sigur dac trebuie s reă ă ă cunoasc sau nu c e a st pânei sale. Dar cumă ă ă se potriveşte asta cu teoria mea? Mda, s-ar putea, de ce nu?

— Ah, exclam Bouc, cu un gest caracteristic, e teribil b trâna.ă ă ă— Ar fi putut s -l omoare pe Ratchett? îl întreb Poirot pe doctor.ă ăAcesta cl tin din cap.ă ă— Loviturile acelea de o mare for , care au str puns muşchii, n-arţă ă

fi putut fi date niciodat de o persoan cu un fizic atât de fragil.ă ă— Dar cele mai slabe?— Cele mai slabe, da.— M gândesc, spuse Poirot, la întâmplarea de azi diminea , cândă ţă

i-am spus c for a ei st în voin mai curând decât în bra e. Era oă ţ ă ţă ţ capcan , aceast remarc . Voiam s v d dac se va uita la bra ul drept,ă ă ă ă ă ă ţ sau la stângul. S-a uitat la amândou . Dar mi-a dat un r spuns ciuă ă dat. Mi-a spus: "Nu, n-am putere în ele. Nici nu ştiu dac trebuie s m bucură ă ă sau nu". Un r spuns curios... care îmi înt reşte convingerile despreă ă crim .ă

— Nu rezolv îns problema criminalului stângaci.ă ă— Nu. Apropo, a i observat c contele Andrenyi îşi ine batista înţ ă ţ

buzunarul drept de la piept?

Bouc f cu semn c nu. Gândurile îi zburau la revela iile uimitoareă ă ţ din ultima jum tate de or . Murmur :ă ă ă

— Minciuni... şi iar şi minciuni. M uluieşte cantitatea de minciuniă ă pe care ne-au debitat-o azi diminea .ţă

— Mai sunt înc altele de descoperit, spuse Poirot voios.ă— Crezi?— Aş fi foarte descump nit dac n-ar fi aşa.ă ă— Atâta duplicitate... e îngrozitor, spuse Bouc. Dar se pare c nu- iă ţ

displace, ad ug el reprobator.ă ă— Are urm torul avantaj, spuse Poirot. Dac -l pui pe cel care minteă ă

fa în fa cu adev rul, atunci de obicei recunoaşte, adeseori pur şiţă ţă ă simplu pentru c e surprins. Totul e numai s ghiceşti just, şi ob iiă ă ţ efectul scontat. Aceasta e singura metod de a descurca un caz ca ală nostru. Iau fiecare pasager pe rând, meditez asupra declara iilor sale, şiţ îmi spun: "Dac acesta minte, şi cel lalt minte, în ce punct minte, şi deă ă ce o face?". Şi îmi r spund: dac minte — re ine i pe dac — asta seă ă ţ ţ ă poate întâmpla numai pentru cutare motiv şi în cutare punct. Această metod a reuşit foarte bine cu contesa Andrenyi. S încerc m s-oă ă ă aplic m şi altor persoane.ă

— Şi presupunând c se întâmpl s nu ghiceşti?ă ă ă— Atunci o persoan , în orice caz, va fi în afar de orice b nuial .ă ă ă ă— Aha, metoda prin eliminare.— Întocmai.— Şi cine va fi urm torul?ă— Acel pukka sahib care e colonelul Arbuthnot.

CAPITOLUL VIO A DOUA ÎNTREVEDERE CU COLONELUL ARBUTHNOT

Se vedea bine c aceast a dou vizit în vagonul restaurant nu-iă ă ă ă prea f cea pl cere colonelului Arbuthnot. Fa a lui avea o expresieă ă ţ rebarbativ .ă

— Ei bine? întreb el, aşezându-se.ă— Toate scuzele mele pentru acest al doilea deranj, începu Poirot.

Dar mai sunt unele informa ii pe care cred c ni le pute i da.ţ ă ţ— Într-adev r? Nu prea-mi vine s cred.ă ă— S începem cu acest cur itor de pip . Îl vede i?ă ăţ ă ţ— Da.— V apar ine?ă ţ— Nu ştiu. Nu obişnuiesc s le însemn.ă— Sunte i conştient de faptul c sunte i singurul dintre pasageriiţ ă ţ

vagonului Istanbul-Calais care fumeaz pip ?ă ă— În acest caz, e probabil al meu.— Şti i unde a fost g sit?ţ ă— Habar n-am.

— A fost g sit lâng cadavrul lui Ratchett.ă ăColonelul ridic din sprâncene.ă— Pute i s ne spune i, domnule colonel, cum a reuşit s ajungţ ă ţ ă ă

acolo?— Dac crede i c l-am l sat eu acolo, v înşela i.ă ţ ă ă ă ţ— A i intrat la un moment dat în compartimentul lui Ratchett?ţ— Nici m car n-am stat de vorb cu el.ă ă— N-a i stat niciodat de vorb cu el şi nici nu l-a i ucis?ţ ă ă ţSprâncenele colonelului se arcuir din nou, ironic.ă— Dac aş fi f cut-o, m îndoiesc c v-aş fi înştiin at. Dar de fapt,ă ă ă ă ţ

nu l-am ucis.— Bine, murmur Poirot. De altfel, n-are nici o importan .ă ţă— Poftim?— Spuneam c n-are nici o importan .ă ţă— Oh!Colonelul p ru surprins. Se uit la Poirot stingherit.ă ă— În elegi, continu Poirot, cur itorul nu prezint nici oţ ă ăţ ă

importan . Eu însumi pot g si vreo alte unsprezece explica iiţă ă ţ satisf c toare ale preă ă zen ei lui acolo.ţ

Arbuthnot îl privi şi mai uimit.— De fapt, v chemasem pentru cu totul altceva, urm Poirot.ă ă

Domnişoara Debenham poate v-a spus c am auzit, f r s vreau,ă ă ă ă câteva cuvinte pe care vi le-a adresat în gara Konia?

Arbuthnot nu-i r spunse.ă— V spunea: "Nu acum... când totul se va termina, când o să ă

r mâă n totul undeva în urm , departe". Şti i la ce se refereau acesteă ă ţ cuvinte?

— Îmi pare r u, domnule Poirot, dar refuz s r spund la aceast înă ă ă ă -trebare.

— De ce?— V sugerez s-o întreba i pe domnişoara Debenham îns şi care eă ţ ă

sensul acestor cuvinte, r spunse el rigid.ă— Am f cut-o.ă— Şi a refuzat?— Da.— Atunci, cred c este absolut limpede, chiar şi pentruă

dumneavoastr , c gura îmi va fi ferecat .ă ă ă— Nu vre i s dezv lui i secretul unei doamne?ţ ă ă ţ— Pute i s-o lua i şi aşa, dac vre i.ţ ţ ă ţ— Domnişoara Debenham mi-a spus c era vorba de o chestiuneă

personal .ă— Atunci, de ce n-o crede i?ţ— Din cauz c domnişoara Debenham, domnule colonel, este ceeaă ă

ce se poate numi o persoan foarte suspect .ă ă— E absurd, izbucni, colonelul, înfierbântat.— Nu e deloc absurd.

— N-ave i nici o prob împotriva ei.ţ ă— Doar faptul c domnişoara Debenham a fost guveră nant în casaă

Armstrong, pe vremea când a fost r pit micu a Daisy Armstrong!ă ă ţSe l s o t cere absolut .ă ă ă ăPoirot d du din cap cu blânde e.ă ţ— Vede i, spuse el, ştim mai mult decât b nuia i. Dac domnişoaraţ ă ţ ă

Debenham e nevinovat , de ce ascunde acest lucru? De ce mi-a spus că ă n-a fost niciodat în Ameă rica?

Colonelul îşi drese glasul.— Poate v înşela i.ă ţ— Nu m înşel deloc. De ce m-a min it domnişoara Debenham?ă ţColonelul ridic din umeri.ă— Ar fi mai bine s-o întreba i pe ea. Totuşi, cred c v înşela i.ţ ă ă ţPoirot chem pe unul din chelneri.ă— Du-te şi roag-o pe doamna de la cuşeta num rul 11 s fie atât deă ă

bun şi s pofteasc aici.ă ă ă— Bine, domnule.Cei patru b rba i r maser t cu i. Figura colonelului, eap n ,ă ţ ă ă ă ţ ţ ă ă

impasibil , p rea cioplit în lemn. Chelnerul reă ă ă veni.— Am anun at-o, domnule.ţ— Mul umesc.ţPeste câteva clipe, Mary Debenham intr în vagonul restaurant.ă

CAPITOLUL VIIIDENTITATEA LUI MARY DEBENHAM

Nu purta p l rie. inea capul foarte drept, parc într-un gest deă ă Ţ ă sfidare. P rul strâns la ceaf , n rile-i arcuite sugerau imaginea uneiă ă ă cor bii despicând vajnic valurile agitate ale oceanului. În acesteă momente, era frumoas .ă

Se uit o clip la Arbuthnot, doar o clip . I se adres lui Poirot:ă ă ă ă— A i vrut s m vede i?ţ ă ă ţ— Voiam s v întreb, domnişoar , de ce ne-a i min it aziă ă ă ţ ţ

diminea ?ţă— V-am min it? Nu în eleg ce vre i s spune i.ţ ţ ţ ă ţ— Ne-a i ascuns c pe vremea tragediei ce s-a ab tut asupraţ ă ă

familiei Armstrong, era i de fapt în America, în casa lor. Mi-a i spus c n-ţ ţ ăa i fost niciodat în America.ţ ă

Observ tres rirea ei de o clip , apoi efortul de a se st pâni.ă ă ă ă— Da, r spunse ea, e adev rat.ă ă— Nu, domnişoar , e fals.ă— Nu m-a i în eles. Vreau s spun c e adev rat c v-am min it.ţ ţ ă ă ă ă ţ— Ah, deci recunoaşte i?ţBuzele i se arcuir într-un zâmbet.ă— Desigur. Din moment ce-a i aflat.ţ

— Sunte i cel pu in sincer , domnişoar .ţ ţ ă ă— Ce altceva aş putea face?— Fireşte. Şi acum, domnişoar aş putea s cunosc motivulă ă

atitudinii dumneavoastr ?ă— Credeam c sare în ochi, domnule Poirot.ă— În ai mei n-a s rit, domnişoar .ă ăEa continu cu o voce calm , egal , pu in aspr :ă ă ă ţ ă— Trebuie s -mi câştig existen a.ă ţ— Adic ...ăMary Debenham ridic ochii şi-l privi cu seriozitate.ă— Ce şti i dumneavoastr , domnule Poirot, despre lupta pentru aţ ă

ob ine şi a p stra o slujb decent ? Crede i c o femeie care a fostţ ă ă ă ţ ă re inut în leg tur cu o crim , al c rui nume şi poate fotografia auţ ă ă ă ă ă ap rut în ziarele engleă zeşti... în fine, crede i c o englezoaic din clasaţ ă ă mijlocie va mai fi dispus s angajeze aceast femeie, ca guveră ă ă nant aă copiilor ei?

— Nu v d de ce nu... dac nu sunte i în nici un fel p tat .ă ă ţ ă ă— Oh, p tat ! Nu despre asta-i vorba... ci despre publicitate! Până ă ă

acum, domnule Poirot, am avut succes în via . Am avut slujbe pl cute,ţă ă bine pl tite. Nu avea rost s -mi risc pozi ia câştigat , când oricum, ceeaă ă ţ ă ce v puteam spune nu aducea cine ştie ce l murire.ă ă

— Îndr znesc s v atrag aten ia, domnişoar , c eu aş fi fost celă ă ă ţ ă ă mai în m sur s apreciez asta.ă ă ă

Ea ridic din umeri.ă— M-a i fi putut ajuta, de pild , în privin a identific rilor.ţ ă ţ ă— Nu în eleg...ţ— E oare posibil, domnişoar , s nu fi recunoscut în contesa Andreă ă -

nyi pe sora mai tân r a doamnei Armă ă strong, de care a i avut grij laţ ă New York?

— Contesa Andrenyi? Nu. Cl tin din cap. Poate c vi se va p reaă ă ă ă extraordinar, dar n-am recunoscut-o. Era înc destul de mic pe atunci.ă ă Au trecut mai mult de trei ani de la acele evenimente. E drept, contesa îmi amintea de cineva şi îmi tot b team capul s aflu. Dar pare atât deă ă str in , încât n-am f cut deloc leg tura între ea şi şcol ri a americanc .ă ă ă ă ă ţ ă E adev rat c nu m-am uitat la ea decât întâmpl tor, în vagonulă ă ă restaurant. Îi remarcasem mai mult îmbr c mintea decât figura... Zâmbiă ă vag. Aşa sunt femeile! Şi apoi, aveam problemele mele.

— Nu vre i s -mi dezv lui i secretul dumneavoastr , domnişoar ?ţ ă ă ţ ă ăVocea lui Poirot era foarte blând şi conving toare.ă ăEa r spunse aproape şoptit.ă— Nu pot... nu pot...Şi deodat , pe neaşteptate, izbucni în plâns, ascunzându-şi fa aă ţ

între mâini. Plângea de parc avea inima zdroă bit . Colonelul s ri înă ă picioare şi se apropie stângaci de ea.

— Eu... ascult -m ...ă ăSe opri şi se întoarse amenin tor spre Poirot.ţă

— O s - i rup oasele blestemate, maimu tic loas şi înfumurat ,ă ţ ţă ă ă ă spuse el.

— Domnule! protest Bouc.ăArbuthnot se întoarse c tre Mary Debenham.ă— Mary... pentru numele lui Dumnezeu...Ea se ridic în picioare.ă— Nu-i nimic. Mi-am revenit. Nu mai ave i nevoie de mine, nu-i aşa,ţ

domnule Poirot? Dac totuşi mai e ceva, m g si i în compartimentulă ă ă ţ meu. Oh, ce proast sunt... ce proast sunt!ă ă

Şi ieşi, fugind aproape. Arbuthnot, înainte de a o urma, se mai întoarse o dat c tre Poirot.ă ă

— Domnişoara Debenham nu are nici o leg tur cu această ă ă poveste, nici una, în elegi? Iar dac o s v mai amesteca i unde nuţ ă ă ă ţ trebuie şi îi amărâ i zilele, o s ave i de-a face cu mine.ţ ă ţ

Şi ieşi, trântind uşa,— Îmi place s v d un englez înfuriat, spuse Poirot. Sunt foarteă ă

amuzan i. Cu cât sunt mai tulbura i, cu atât îşi controleaz mai pu inţ ţ ă ţ limbajul.

Pe Bouc îns nu-l interesau deloc reac iile emotive ale englezilor. Înă ţ schimb, era plin de admira ie pentru prieteţ nul s u.ă

— Mon cher, eşti grozav! strig el. Din nou ai reuşit s ghiceşti.ă ă Extraordinar!

— E nemaipomenit cum îi dibui, spuse doctorul entuziasmat.— Oh, de ast dat n-am avut nici un merit. N-am ghicit deloc. Conă ă -

tesa Andrenyi mi-a spus, practic, tot.— Cum? Nu se poate!— V aminti i c am întrebat-o despre guvernanta, sau înso itoareaă ţ ă ţ

ei? Eram convins c dac Mary Debenham are vreun amestec, atunciă ă trebuie s fi avut o astfel de slujb la familia Armstrong.ă ă

— Da, dar contesa Andrenyi a vorbit de o persoan cu totul diferit .ă ă— Întocmai. O femeie înalt , între dou vârste, cu p rul roşu, cumă ă ă

s v spun, într-atât de exact contrariul domnişoarei Debenham, încâtă ă prea b tea la ochi. Apoi a trebuit s n scoceasc la repezeal un nume,ă ă ă ă ă şi asocia ia inconştient de idei a tr dat-o. Ne-a spus c o chema domţ ă ă ă -nişoara Freebody, nu-i aşa?

— Da.— Ei bine, s-ar putea s nu şti i, dar exist un magazin la Londra,ă ţ ă

care s-a numit pân nu de mult "Debenham şi Freebody". Obsedat deă ă numele de Debenham, trebuia s g seasc repede un alt nume, şiă ă ă primul care i-a venit în minte a fost Freebody. Fireşte, mi-am dat seama imediat.

— Deci, înc o minciun . De ce-o fi f cut-o?ă ă ă— Din loialitate, poate. Asta îns cam încurc lucrurile.ă ă— Pe legea mea, izbucni Bouc, dar ce, fiecare persoan din acestă

tren minte?— Tocmai asta, spuse Poirot, va trebui s afl m.ă ă

CAPITOLUL VIIIALTE DEZV LUIRI SURPRINZ TOAREĂ Ă

— De acum nu m mai mir de nimic, spune Bouc. De nimic! Chiară dac se dovedeşte c fiecare pasager din tren a fost în casa Armstrong,ă ă tot n-o s m mir.ă ă

— Asta-i o observa ie foarte în eleapt , spuse Poirot. Te-ar interesaţ ţ ă s afli ce mai are de spus suspectul dumiă tale num rul unu, italianul?ă

— Vrei s - i pui din nou la încercare flerul dumitale infailibil?ă ţ— Întocmai.— E într-adev r un caz absolut extraordinar, spuse doctorulă

Constantine.— Nu, este foarte normal.Bouc ridic bra ele într-un gest comic de disperare.ă ţ— Dac asta numeşti dumneata normal, prietene...ăNu-şi mai g sea cuvintele.ăÎntre timp, Poirot îl rug pe chelner s -l pofteasc pe Antonio Fosca-ă ă ă

relli.Italianul cel voinic sosi de îndat . Avea o privire îngriă jorat . Se uitaă

nervos, într-o parte şi-n alta, ca un animal h ituit.ă— Ce mai dori i? N-am nimic s v spun... nimic, auzi i? Per Dio...ţ ă ă ţ

Pocni cu pumnul în mas .ă— Ba da, mai ai ceva s ne spui, zise Poirot ferm. Adev rul!ă ă— Adev rul!ăArunc o privire neliniştit spre Poirot. Siguran a şi buna lui dispoziă ă ţ -

ie disp ruser .ţ ă ă— Bineîn eles. S-ar putea s -l ştiu de pe acum. Dar ar fi mai bineţ ă

pentru dumneata dac ni l-ai spune aşa, spontan.ă— Vorbi i ca cei de la poli ia american . "Pune i c r ile pe mas ",ţ ţ ă ţ ă ţ ă

aşa î i spun, "c r ile pe mas ".ţ ă ţ ă— Aha, deci ai avut de-a face cu poli ia din New York?ţ— Nu, niciodat . N-au g sit nici o dovad împotriva mea, deşi nu s-ă ă ă

ar putea spune c nu s-au str duit.ă ă— Asta se întâmpla pe vremea cazului Armstrong, nu-i aşa?

Dumneata erai şoferul?Întâlni privirea italianului. Nervii acestuia cedar . Ar t deodat caă ă ă ă

un balon dezumflat.— Dac şti i... de ce m mai întreba i?ă ţ ă ţ— De ce ai min it azi-diminea ?ţ ţă— Motive de afaceri. În afar de asta, n-am încredere în poli ia iugoă ţ -

slav . N-ar fi f cut dreptate unui italian.ă ă— Poate c tocmai, i-ar fi f cut!ă ţ ă— Nu, nu. N-am avut nici o leg tur cu treaba de ast -noapte. Niciă ă ă

n-am ieşit din compartimentul meu. Englezul cel moroc nos poate s vă ă ă

spun . Nu eu l-am omoă rât pe porcul sta... pe Ratchett. N-ave i nici oă ţ dovad împotriva mea.ă

Poirot scria ceva pe o foaie de hârtie. Îl privi pe italian şi îi spuse:— Foarte bine. Po i s pleci.ţ ăFoscarelli r mase locului, neliniştit.ă— Nu v da i seama c n-am nici un amestec?ă ţ ă— Am spus c po i pleca.ă ţ— E o conspira ie. Vre i s m compromite i? Şi toate astea pentruţ ţ ă ă ţ

un porc de câine care de mult trebuia s fi sfârşit pe scaunul electric! Eă o infamie c nu s-a întâmplat aşa. Dac aş fi fost eu... dac m-ar fiă ă ă arestat pe mine...

— Dar n-ai fost dumneata. Dumneata n-ai nici un amestec în r pirea copilului.ă

— Ce tot vorbi i? Micu a de ea... era bucuria casei. Tonio, aşa-mi ziţ ţ -cea. Se aşeza în maşin şi lua volanul cu mânu ele. To i o adorau! Chiară ţ ţ şi cei de la poli ie au în eles asta pân la urm . Ah, dr gu a de ea...ţ ţ ă ă ă ţ

Vocea i se frânse. Avea lacrimi în ochi. Se întoarse brusc şi ieşi din vagon.

— Pietro, strig Poirot.ăChelnerul veni în fug .ă— Num rul 10, doamna Ohlsson.ă— Bine, domnule.— Alta? strig Bouc. Ah, nu... nu se mai poate. Î i spun c aşa nu seă ţ ă

mai poate.— Mon cher, dar trebuie s afl m. Chiar dac pân la urm reieseă ă ă ă ă

c fiecare din tren a avut un motiv s -l ucid pe Ratchett, noi tot trebuieă ă ă s afl m. Şi odat ce am aflat, putem, în sfârşit, stabili cine-i vinovatul.ă ă ă

— Mi se învârteşte capul, morm i Bouc.ăChelnerul îi f cu loc s intre, cu mult amabilitate, Gretei Ohlsson,ă ă ă

care plângea amarnic.Se pr buşi pe scaunul din fa a lui Poirot şi îşi îngrop fa a într-o baă ţ ă ţ -

tist mare.ă— Nu trebuie s v face i griji, domnişoar . Poirot o b tu pe um r.ă ă ţ ă ă ă

S ne spune i adev rul în câteva cuvinte, asta-i tot ce v cerem. A i fostă ţ ă ă ţ îngrijitoarea micu ei Daisy Armstrong?ţ

— Da, aşa e... e adev rat, articul printre lacrimi nefericita femeie.ă ă Ah, era un înger, un îngeraş dulce şi plin de via . N-avusese parte decâtţă de bun tate şi dragoste... şi deodat ... r pit de acel tic los... şi aşa deă ă ă ă ă crud s-a purtat cu ea... şi s rmana maic -sa... şi cealalt micu careă ă ă ţă nici n-a apucat s deschid ochii. Nu pute i în elege... nu pute i şti...ă ă ţ ţ ţ dac a i fi fost acolo ca şi mine... dac a i fi v zut toat tragedia aceeaă ţ ă ţ ă ă îngrozitoare... Ar fi trebuit s v spun adev rul despre mine, azi-ă ă ădiminea . Dar eram speriat ... foarte speriat . M-am bucurat atâta cţă ă ă ă tic losul acela e mort şi c n-o s mai poat omorî sau chinui al iă ă ă ă ţ copilaşi. Ah! nu pot s vorbesc... nu-mi g sesc cuvintele...ă ă

Se cutremura toat de plâns. Poirot o b tea blând pe um r.ă ă ă

— V în eleg... În eleg tot ce mi-a i spus. N-o s v mai întrebă ţ ţ ţ ă ă nimic. Mi-e suficient c a i recunoscut. În eleg, crede i-m .ă ţ ţ ţ ă

Suspinând, nefiind în stare s scoat nici un cuvânt, Greta Ohlssonă ă se ridic şi se îndrept , împleticindu-se, spre uş . În dreptul uşii seă ă ă ciocni de un b rbat care tocmai intra.ă

Era valetul, Masterman. Veni drept spre Poirot şi vorbi în felul s u liă -niştit, f r nici o emo ie.ă ă ţ

— Sper c nu v deranjez, domnule. M-am gândit c e cel mai bineă ă ă s vin de îndat şi s v spun adev rul. În timpul r zboiului, am fostă ă ă ă ă ă ordonan a colonelului Armţ strong, şi apoi i-am slujit ca valet la New York. Trebuie s recunosc c azi-diminea v-am ascuns acest lucru. A fostă ă ţă foarte urât din partea mea, domnule, şi m-am gândit c e mai bine să ă vin s v m rturisesc deschis. Dar sper c nu-l b nui i pe Tonio. Bietulă ă ă ă ă ţ Tonio, domnule, nu s-ar atinge nici m car de o musc . Şi pot s jur c n-ă ă ă ăa p r sit compartimentul ast -noapte. Aşa c , vede i, domnule, el n-ar fiă ă ă ă ţ putut-o face. O fi el str in, dar e un om foarte blând... nu ca italieniiă aceia tic loşi, ucigaşi, despre care tot scriu ziarele.ă

Se opri. Poirot îl privea fix în ochi.— Asta-i tot ce ai de spus?— Tot, domnule.V zând c Poirot nu mai spune nimic, se înclin pu in stingherit şi,ă ă ă ţ

ezitând o clip , se îndrept spre uş , la fel de liniştit şi modest cumă ă ă venise.

— Asta-i mai fantastic decât toate romanele poli iste pe care le-amţ citit, spuse doctorul Constantine.

— Sunt de aceeaşi p rere, vorbi Bouc. Din cei doisprezece pasageriă ai acestui vagon, nou s-au dovedit a avea leg tur cu cazul Armstrong.ă ă ă Ce urmeaz , te întreb? Sau, mai bine zis, cine urmeaz ?ă ă

— Pot s - i dau un r spuns aproape sigur, spuse Poirot. Acum o să ţ ă ă soseasc detectivul nostru, domnul Hardman.ă

— Şi el vine s m rturiseasc ?ă ă ăPoirot n-apuc s -i r spund , c americanul îşi şi f cu apari ia. Îiă ă ă ă ă ă ţ

privi cu coada ochiului, şi aşezându-se jos, începu cu o voce t r g nat :ă ă ă ă— Ce se întâmpl de fapt în trenul sta? Parc am fi într-o cas deă ă ă ă

nebuni.Poirot clipi ironic.— Eşti absolut sigur, domnule Hardman, c n-ai fost gr dinar înă ă

casa Armstrong?— N-aveau gr din , r spunse Hardman prompt.ă ă ă— Sau majordom?— N-aveau obiceiuri atât de aristocratice. Nu, n-am avut nici un fel

de leg tur cu casa Armstrong, deşi încep s cred c sunt singurul înă ă ă ă aceast situa ie! Vi se pare verosimil? Spune i-mi, da?ă ţ ţ

— De fapt, e pu in surprinz tor, spuse Poirot, descump nit.ţ ă ă— Asta-i bun ! izbucni Bouc.ă— Ai vreo p rere proprie asupra crimei, domnule Hardman? îlă

întreb Poirot.ă— Nu, domnule. M dep şeşte. Nu mai ştiu ce s cred. S-ar puteaă ă ă

ca to i s fie amesteca i; dar cine e de fapt vinovatul, asta nu mai ştiu.ţ ă ţ Sunt curios cum o s ieşi i din povestea asta.ă ţ

— Ghicind.— Atunci, crede i-m , sunte i un ghicitor foarte dibaci. Da, da, o sţ ă ţ ă

le spun tuturor c sunte i un ghicitor foarte dibaci.ă ţHardman se aplec înainte şi-l privi pe Poirot cu admira ie.ă ţ— V rog s m ierta i, îi spuse, dar nimeni n-ar zice asta, luându-ă ă ă ţ

se numai dup aspectul dumneavoastr . Îmi scot p l ria în fa aă ă ă ă ţ dumneavoastr . Într-adev r, s şti i c-o fac.ă ă ă ţ

— Sunte i prea amabil, domnule Hardman.ţ— Deloc, deloc. Pur şi simplu, o merita i.ţ— Totuşi, spuse Poirot, problema nu este înc rezolvat înă ă

întregime. Putem spune oare în mod cert c ştim cine l-a ucis peă Ratchett?

— Pe mine s nu m pune i la socoteal , spuse Hardman. Eu n-amă ă ţ ă spus nimic. Sunt doar plin de admira ie. Ce-i cu ceilal i doi pe care încţ ţ ă nu i-a i ghicit? Vreau s spun, b trâna american şi camerista? Amţ ă ă ă putea s le consider m singurele persoane nevinovate din tren?ă ă

— Pân când, spuse Poirot zâmbind, le vom putea g si un loc înă ă mica noastr schem ca... ce s spun?... îngrijiă ă ă toare şi buc t reas laă ă ă familia Armstrong.

— Ei bine, nimic pe lume n-o s m mai mire de acum înainte,ă ă spuse Hardman, calm şi resemnat. O cas de neă buni, asta e, o cas deă nebuni!

— Ah, mon cher, asta ar însemna s mergem cu coinciden ele pu ină ţ ţ prea departe, spuse Bouc. Nu pot fi to i amesteca i.ţ ţ

Poirot îi privi dojenitor.— Nu în elegi, îi spuse. Nu în elegi deloc. Spune-mi, ştii cine l-aţ ţ

omorât pe Ratchett?— Dar dumneata? par Bouc.ăPoirot înclin capul.ă— Oh, da, spuse el. Ştiu de cât va vreme. E atât de limpede, încâtă

m mir c n-ai observat şi dumneata. Privi înspre Hardman: Dară ă dumneata?

Hardman cl tin din cap şi-l privi plin de curiozitate.ă ă— Nu ştiu, nu ştiu deloc. Care dintre ei?Poirot râmase cât va vreme pe gânduri. Apoi spuse:ă— Vrei s fii aşa de bun, domnule Hardman, şi s chemi toată ă ă

lumea aici? Exist dou solu ii posibile ale acestui caz. Vreau s vi leă ă ţ ă expun pe amândou , tuturor.ă

CAPITOLUL IXPOIROT PROPUNE DOUA SOLU IIŢ

Pasagerii se strânser în vagonul restaurant şi îşi ocupar locurileă ă obişnuite în jurul meselor. Aveau to i aceeaşi expresie, de team şiţ ă ner bdaă re. Domnişoara Ohlsson mai plângea înc , iar doamna Hubbardă c uta s-o linişteasc .ă ă

— Încearc s te st pâneşti, draga mea. Totul o s fie cum nu seă ă ă ă poate mai bine. Nu trebuie s te pierzi cu firea. Dac printre noi se află ă ă un criminal tic los, ei bine, ştim cu to ii c nu dumneata eşti. Ar fi nebună ţ ă acela care ar crede aşa ceva. Aşaz -te aici, iar eu voi sta lângă ă dumneata. Şi nu- i mai f griji degeaba.ţ ă

Poirot se ridic în picioare. Toate vocile, chiar şi cea a doamneiă Hubbard, amu ir .ţ ă

Conductorul, lâng uş , p rea încurcat.ă ă ă— Îmi da i voie s stau, domnule?ţ ă— Bineîn eles, Michel.ţPoirot îşi drese vocea.— Doamnelor şi domnilor, voi vorbi în englezeşte, întrucât cred că

to i cei de fa cunosc pu in aceast limb . Ne-am adunat aici pentru aţ ţă ţ ă ă l muri cauzele mor ii lui Saă ţ muel Edward Ratchett, alias Cassetti. Există dou soă lu ii posibile ale crimei. Vi le voi expune pe amândou şi voi rugaţ ă apoi pe domnul Bouc şi pe doctorul Constantine, aici de fa , sţă ă aprecieze care solu ie e cea corect .ţ ă

Cu to ii cunoaştem faptele întâmplate. Domnul Ratchett a fost g sitţ ă înjunghiat ast zi diminea . Ştim c se mai afla înc în via azi-noapteă ţă ă ă ţă la ora 12.37 când a schimbat câteva cuvinte, prin uşa închis , cuă conductorul vagonului nostru. În buzunarul pijamalei sale a fost g sit ună ceas, ale c rui limbi se opriser la ora unu şi un sfert. Doctorulă ă Constantine, care a examinat cadavrul a doua zi diminea , a situatţă intervalul în care s-a putut produce moarte între miezul nop ii şi oraţ dou diminea a. La o jum taă ţ ă te de or dup miezul nop ii, cum ştim,ă ă ţ trenul s-a înz pezit. Din acest moă ment a devenit imposibil pentru oricine s p ră ă ăseasc trenul.ă

Potrivit declara iilor domnului Hardman, care lucreaz la o agen ieţ ă ţ de detectivi din New York (câteva capete se întoarser spre Hardman),ă nimeni n-ar fi putut trece prin dreptul compartimentului s u — num rulă ă 16, de la cap tul vagonului — f r s fi fost v zut de el. Suntem deciă ă ă ă ă sili i s tragem concluzia c criminalul se afl printre pasagerii acestuiţ ă ă ă vagon, vagonul Istanbul-Calais. Aceasta a fost, ca s spun aşa, teoriaă noastr .ă

— Cum? exclam Bouc uluit.ă— Dar v voi supune aten iei şi o alt teorie, foarte simpl de altfel.ă ţ ă ă

Domnul Ratchett avea un duşman de care se temea. I l-a descris domnului Hardman şi i-a mai spus c dac acesta va încerca pân laă ă ă urm s -l oă ă moare, e foarte probabil c o va face în a doua noapte după ă plecarea din Istanbul.Ei bine, doamnelor şi domnilor, v pot spune acum c domnul Rată ă chett

ştia mai multe decât a spus. Duşmanul, dup ă cum se aştepta domnul Ratchett, s-a urcat în tren la Belgrad, sau probabil la Vincovici şi, în acest din urm caz, pe uşa l sat deschis de colonelul Arbuthnot şiă ă ă ă domnul MacQueen când au coborât pe peron. Avea o uniform deă conductor, pe care o purta deasupra hainelor obişnuite, precum şi un şperaclu cu ajutorul c ruia a putut p trund în compartimentul domnuluiă ă ă Ratchett, deşi uşa era încuiat . Domnul Ratchett se afla sub ă efectul unui somnifer. Asasinul l-a înjunghiat cu o deosebit s lb ticie şi apoi a ieşită ă ă pe uşa care comunic cu compartimentul doamnei Hubbard...ă— Aşa e, spuse doamna Hubbard dând din cap.— A vârât, în trecere, pumnalul pe care-l folosise în geanta doamnei Hubbard, aflat la îndemân . F r s ştie, a pierdut tot acolo un nastureă ă ă ă ă de la uniform . Apoi s-a strecurat afar din compartiment şi, tiptil, a luaă ă -t-o de-a lungul coridorului. A ascuns în grab uniforma într-ună geamantan dintr-un compartiment gol în momentul acela, şi după câteva clipe, îmbrăcat în haine civile, a coborât din tren pu in înainte deţ plecarea acestuia, din nou pe uşa de lâng vagonul restaurant.ăTo i r suflar uşura i.ţ ă ă ţ— Dar ce-i cu ceasul? întreb Hardman.ă— Aici avem explica ia întregului mister. Domnul Ratchett a uitat sţ ă-şi dea ceasul înapoi cu o or , cum ar fi treă buit s-o fac , pe când se afla laă Tzaribrod. Ceasul s u, deci, înregistra în continuare vremea dup orarulă ă est-european, care are un avans de o or fa de cel din Europaă ţă central . Prin urmare, Ratchett a fost asasinat la dou sprezece şi ună ă sfert... şi nu la unu şi un sfert.— Dar e absurd, strig Bouc. Cum r mâne atunci cu vocea care s-a aă ă uzit din compartimentul lui la unu f r dou zeci şi trei de minute? Era fieă ă ă vocea lui Ratchett... fie a asasinului s u.ă— Nu neap rat. S-ar putea s fi fost, s zicem, a unei a treia persoaă ă ă ne. Adic a cuiva care a intrat s -i spun ceva lui Ratchett şi l-a g sit peă ă ă ă acesta mort. A ap sat pe butonul soneriei, voind s -l cheme peă ă conductor, apoi, aşa cum spuneai dumneata, i-a intrat deodat frica-nă oase, temându-se s nu fie acuzat de crim ; şi atunci, la întreă ă barea conductorului care sosise, a r spuns dându-se drept Ratchett.ă— E posibil, recunoscu Bouc, înciudat.Poirot privi spre doamna Hubbard.— Da, doamn , parc voia i s spune i ceva...?ă ă ţ ă ţ— Ei bine, nu mai ştiu ce-am vrut s spun. Crede i c şi eu am uitat s -ă ţ ă ămi dau ceasul înapoi?— Nu, doamn . Cred c l-a i auzit pe asasin trecând, dar era i aproaă ă ţ ţ pe adormit ; mai târziu a i avut un coşmar, cum c un b rbat se afla înă ţ ă ă compartimentul dumneavoastr , v-a i trezit brusc şi a i sunat dup conă ţ ţ ă -ductor.— Bine, presupun c s-ar putea s fi fost aşa, spuse doamna Hubă ă bard.Prin esa Dragomiroff se uita fix la Poirot de cât va vreme.ţ ă— Cum explica i declara iile cameristei mele, domnule?ţ ţ

— Foarte simplu. Camerista dumneavoastr a recunoscut ca apar iă ţ -nându-v batista pe care i-am ar tat-o. ă ă E adev rat, a încercat oarecumă stângaci s v apere. Ea l-a întâlnit, dup cum spune, pe asasin, dar maiă ă ă devreme, pe când trenul se afla în gara Vincovici. A pretins c l-a v zută ă cu o or mai târziu, încercând astfel, f r prea mult pricepere, s vă ă ă ă ă ă furnizeze un alibi inatacabil.Prin esa l s capul în jos.ţ ă ă— Nu v scap nimic, domnule. V admir.ă ă ăUrmar câteva momente de t cere. Doctorul Constantine b tu deodaă ă ă tă cu degetul în mas . şi to i tres rir .ă ţ ă ă— Dar nu, spuse el, nu şi nu! E o explica ie care nu st în picioare. Îi şiţ ă g sesc de pe acum vreo dou sprezece cusururi. Crima n-a fost comisă ă ă astfel... şi domnul Poirot ştie foarte bine asta.Poirot se uit atent la el.ă— Mda, v d c trebuie s - i expun şi a doua solu ie la care m-am gână ă ă ţ ţ dit, spuse el. Dar nu renun a nici la asta prea repede. S-ar putea s fii deţ ă acord cu ea mai târziu.Se întoarse din nou spre ceilal i.ţ— Mai exist şi o alt solu ie posibil . Iat cum am ajuns la ea. Dup ce-ă ă ţ ă ă ăam auzit toate m rturiile, am l sat capul pe spate, am închis ochii şi amă ă început s cuget. Unele elemente îmi p reau a fi demne de toat atenă ă ă -ia. Le-am enumerat prietenilor mei. Unele dintre ele le şi eluţ cidasem.

Spre exemplu, pata de gr sime de pe paşaport, etc. Voi trece laă celelalte. Primul şi cel mai important mi-a fost sugerat de o remarc aă domnului Bouc, pe când ne aflam la mas , în prima zi de c l torie;ă ă ă dânsul îmi spunea c cei aduna i în vagonul restaurant formeaz ună ţ ă grup interesant, întrucât este atât de variat, reprezentând de fapt toate clasele şi na ionalit ile.ţ ăţAm fost de aceeaşi p rere, dar dup aceea, când mi-am amintit de ea,ă ă am stat s m întreb dac e posibil, în geă ă ă nere, în orice alte condi ii, sţ ă întâlneşti un astfel de grup. R spunsul pe care l-am g sit a fost: numaiă ă în America. Acolo po i g si într-o cas , s zicem, atâtea na ionalit i: unţ ă ă ă ţ ăţ şofer italian, o guvernant englezoaic , o educatoare suedez , oă ă ă camerist frană uzoaic şi aşa mai departe, De aici mi-a venit şi ideea sţ ă ă "ghicesc", adic s distribui, ca un regizor, fiec rei persoane câte un rolă ă ă în tragedia familiei Armstrong. Ei bine, rezultatul a fost extrem de in-teresant şi satisf c tor.ă ăApoi am examinat declara iile fiec ruia în parte şi am constatat uneleţ ă lucruri curioase. S lu m mai întâi cele spuse de domnul MacQueen. Priă ă -ma mea întrevedere cu dânsul a fost pe deplin satisf c toare. Dar la aă ă doua a f cut o remarc pu in ciudat . I-am spus c am descoperit ună ă ţ ă ă bile el în care era men ionat cazul Armstrong. Mi-a spus: "Dar cuţ ţ siguran ...", aţă poi s-a oprit brusc, dup care a conă tinuat: "Vreau s spun,ă asta a fost oarecum o neglijen din partea b trânului".ţă ăMi-am dat seama c nu asta începuse s spun domnul MacQueen.ă ă ă Presupunând c ceea ce voia, de fapt, s spun era: "Dar cu sigurană ă ă ţă

c a fost ars!", înseamn c MacQueen ştia de bilet şi de distrugerea lui,ă ă ă cu alte cuvinte el era fie asasinul, fie un complice al acestuia.Buun. Urmeaz valetul. El ne-a spus c st pânul s u obişnuia s iaă ă ă ă ă somnifere când c l torea cu trenul. S-ar puă ă tea s fie adev rat, dar seă ă pune problema: e verosimil ca Ratchett s fi luat un somnifer ast -ă ănoapte? Pistolul automat de sub perna lui infirma presupunerea c ar fiă luat. E limpede c Ratchett avea de gând s vegheze la noapte.ă ă Narcoticul i-a fost administrat, fireşte, f r voia şi f r ştirea lui. Deă ă ă ă c tre cine? F r doar şi poaă ă ă te, de c tre MacQueen sau valet.ăAjungem acum şi la declara ia domnului Hardman. Cred tot ce mi-a spusţ despre propria-i identitate. Dar în ce priveşte metodele de care a uzat pentru a-l p zi pe Rachett, ei bine, descrierea acestora nu e nici maiă mult nici mai pu in decât absurd . Singurul mod eficient prin care puteaţ ă s -l aă pere pe Ratchett era s fi petrecut noaptea în compartimentul lui,ă sau undeva de unde ar fi putut supraveghea uşa acestuia. Singurul lucru pe care îl dovedeşte clar declara ia sa este c nimeni din vreo alt parteţ ă ă a trenului n-ar fi putut s -l ucid pe Ratchett. Deci, aria se restrânge laă ă vagonul Istanbul-Calais, ceea ce mi se p rea a fi un fapt cam curios şiă inexplicabil, drept care l-am l sat deoparte, pentru a mai reflecta asupraă lui.Cred c toat lumea a aflat de cele câteva cuvinte schimbate întreă ă domnişoara Debenham şi colonelul Arbuthnot, pe care le-am auzit f ră ă voia mea. Ceea ce m-a frapat a fost faptul c în timpul acelei convorbiri,ă colonelul Arbuthnot i-a spus Mary; de asemenea, reieşea limpede, după tonul discu iei, c se afla în termeni intimi cu ea. Dar, în acelaşi timp,ţ ă totul părea s indice c o întâlnise doar cu câteva zile înainte... şi eu îiă ă cunosc bine pe englezii de tipul colonelului. Chiar dac s-ar fi îndr gostită ă de la prima vedere de domnişoara Debenham, ar fi f cut totul încet,ă dup etichet , f r s precipite lucrurile. Am conchis deci c , de fapt,ă ă ă ă ă ă colonelul Arbuthnot şi domnişoara Debenham se cunoşteau bine şi c ,ă din anumite motive, iţ neau s apar ca str ini unul de altul. Un altă ă ă element, de mai mic imporă tan , este c domnişoara Debenham mi-aţă ă p rut foarte familiarizat cu termenul american "distan lung " pentruă ă ţă ă convorbirile telefonice, deşi domnişoara Debenham îmi spusese c nu aă fost niciodat în Statele Unite.ăS trecem la un alt martor. Doamna Hubbard ne-a reă latat c , stândă întins în pat, n-a putut s vad dac uşa de acces dintreă ă ă ă compartimente era încuiat sau nu, drept care a rugat-o pe domnişoaraă Ohlsson s verifiă ce acest lucru. Dar aceast declara ie ar fi fost perfectă ţ adev rat dac dână ă ă sa ar fi ocupat unul din compartimentele având numere 2, 4 sau 12, sau orice alt num r par, întrucât în acesteă compartimente, într-adev r, z vorul se afl exact sub clan a uşii; înă ă ă ţ compartimentele cu numere impare, cum ar fi 3, s zicem, z vorul seă ă afl îns deasupra clan ei şi, ca atare, nu poaă ă ţ te fi în nici un fel mascat de o poşet atârnat de clan . Am fost nevoit s trag concluzia că ă ţă ă ă doamna Hubbard a n scocit un incident care în realitate nu s-a peă trecut.

Ajunşi aici, da i-mi voie s spun câteva cuvinte despre timp. Dup pţ ă ă ă-rerea mea, elementul realmente interesant în leg tur cu ceasulă ă sf râmat este locul în care a fost gă ăsit... şi anume în buzunarul hainei de la pijama a lui Ratchett, un loc, ve i fi de acord cu mine, deosebit deţ incomod şi ciudat pentru a ine ceasul, cu atât mai mult cu cât exist unţ ă "cârlig" special deasupra patului, pentru ceas. Mi-am dat seama, prin urmare, c ceasul a fost pus deă liberat acolo, cu ora schimbat . Crima nuă a fost deci comis la unu şi un sfert.ăA fost comis , atunci, mai devreme? Mai exact, la unu f r dou zeci şiă ă ă ă trei de minute? Prietenul meu, domnul Bouc, a sugerat, ca un argument în favoarea acestei ipoteze, strig tul puternic care m-a trezit pe mineă din somn. Dar dac Ratchett luase un somnifer, este limpede c n-ar fiă ă putut striga. Dac ar fi fost în stare s strige, cu atât mai mult ar fi fostă ă în stare s se apere într-un fel sau altul. Or, nu exist nici o urm deă ă ă împotrivire, de lupt .ăMi-am reamintit c MacQueen men ionase în dou rânduri (şi a douaă ţ ă oar foarte insistent) c Ratchett nu vorbea deloc fran uzeşte. Aşa am aă ă ţ -juns la concluzia c întreaga poveste de la unu f r dou zeci şi trei deă ă ă ă minute nu a fost altceva decât o comedie care îmi era destinat ! Oricineă ar fi remarcat trucul cu ceasul... procedeu destul de obişnuit în romanele poli iste. S-a presupus deci c îmi voi da seama despre ce e vorba şi c ,ţ ă ă încântat de propria nu deştept ciune, voi presupune c , întrucâtă ă Ratchett nu vorbea fran uzeşte, vocea pe care am auzit-o la unu f rţ ă ă dou zeci şi trei de minute nu poate fi a lui şi c deci Ratchett trebuie să ă ă fi fost mort. Sunt convins îns c la unu f r dou zeci şi trei de minuteă ă ă ă ă Ratchett mai z cea înc adormit.ă ăDar procedeul a reuşit! Am deschis uşa şi am privit afar . Şi am auzită într-adev r cuvintele rostite în fran uă ţ zeşte. Iar dac aş fi fost într-atât deă obtuz încât s nu înă eleg rostui acelei fraze, era prev zut s mi seţ ă ă ă atrag aten ia. La nevoie MacQueen trebuia s apar în scen şi s miă ţ ă ă ă ă spun : "Scuza i-m , domnule Poirot, nu se poate s fi vorbit domnulă ţ ă ă Ratchett. El nu ştia fran uţ zeşte".Şi acum când a avut loc într-adev r crima? La ce or , adic ? Şi cine aă ă ă comis-o?Dup p rerea mea, care r mâne numai o p rere, Rată ă ă ă chett a fost ucis foarte aproape de ora dou , adic la limita intervalului specificat deă ă doctor.În ce priveşte ucigaşul...Se opri, uitându-se atent spre ascult tori. Nu se putea plânge do lips deă ă aten ie Fiecare ochi era a intit asupra lui. Era o linişte atât de mare, înţ ţ -cât se putea auzi şi bâzâitul muştelor. Continu calm:ă— Am fost izbit în mod deosebit de extraordinara dificultate de a g siă probe compromi toare împotriva oriţă c rui pasager, şi de coinciden aă ţ cam ciudat c în fiecare caz în parte alibiul era furnizat de c tre ceeaă ă ă ce aş numi persoane "improbabile". Astfel, domnul MacQueen şi colonelul Arbuthnot şi-au oferit reciproc alibiuri... adic dou persoaneă ă

despre care e foarte pu in probabil s se fi cunoscut înainte. Acelaşiţ ă lucru s-a întâmplat cu valetul şi italianul, cu educatoarea suedez şiă guvernanta englezoaic . Mi-am spus atunci: "E nemaipomenit... doar nuă pot fi to i amesteca i!".ţ ţŞi atunci, domnilor, am v zut solu ia. Erau to i amesteca i. Atâ ia oaă ţ ţ ţ ţ -meni lega i de cazul Armstrong s c l toreasc întâmpl tor în acelaşiţ ă ă ă ă ă tren — aşa ceva era nu numai improbabil, ci imposibil. Nu putea fi vorba de o întâmplare, ci de un plan premeditat. Mi-am adus aminte de o remarc a colonelului Arbuthnot în leg tur cu proă ă ă cesele cu jura i. Unţ juriu este compus din dou sprezece persoane: erau doisprezeceă pasageri, iar Ratchett a fost înjunghiat de dou sprezece ori. Şi ceea ceă nu mi-a dat pace tot timpul, anume ciudatul fapt c atâ ia oameniă ţ c l toresc cu vagonul Istană ă bul-Calais pe o vreme atât de nepotrivit , s-aă l murit deodat .ă ăRatchett sc pase de pedeapsa justi iei în America. În privin a vinovă ţ ţ ă ieiţ sale nu exist nici o b nuial . Mi-am imaginat un juriu auto-constituit dină ă ă doisprezece oameni, care l-au condamnat la moarte şi care au fost obli-ga i de împrejur ri s ac ioneze şi în calitate de c l i. Aceast ipoţ ă ă ţ ă ă ă teză dădea dintr-o dat întregii întâmpl ri o înl n uire clar , evident . Astfel,ă ă ă ţ ă ă totul mi-a ap rut limpede în fa , ca un mozaic perfect, în care fiecare îşiă ţă juca rolul ce-i fusese distribuit. Totul fusese aşa fel ticluit, încât dac ar fiă c zut b nuiala asupra cuiva, m rturiile altcuiva sau ale celorlal i s oă ă ă ţ ă îndep rteă ze şi s încurce astfel şi mai mult i ele. M rturia lui Hardmană ţ ă era necesar pentru cazul în care cineva, complet nevinovat, din afar ,ă ă ar fi fost suspectat şi n-ar fi fost în stare s g seasc un alibi. Pasageriiă ă ă din vagonul de Istanbul nu erau, în acest sens, în pericol. Declara iile lorţ fuseser preg tite dinainte pân la cel mai mic am nunt. Totul fuseseă ă ă ă inteligent pl nuit, ca un joc din acela în care orice indiciu nou descoperită încurc şi mai r u luă ă crurile. Aşa cum remarcase prietenul meu, domnul Bouc, cazul p rea fană tastic de absurd! Aceasta era tocmai impresia pe care voiau s-o creeze autorii lui.Explic aceast solu ie totul? Da, explic : natura r niă ă ţ ă ă lor, fiecare pro-vocat de alt persoan ; scrisorile de ameă ă ă nin are atât de artificiale —ţ artificiale întrucât erau neautentice, scrise doar pentru a fi folosite ca dovezi. F r îndoial c au existat şi scrisori autentice, care-l avertizauă ă ă ă pe Ratchett de ceea ce-l aşteapt , dar pe acestea MacQueen le-aă distrus, punând altele în loc. Apoi povestea lui Hardman, cum c ar fiă fost angajat de c tre Ratchett, era o minciun , fireşte, de la un cap laă ă altul, iar descrierea acelui fictiv "omule negricios cu voce de femeie"ţ era foarte convenabil , deoarece avea avantajul c nu acuza pe niciă ă unul din conductori şi c se aplica la fel de bine unui b rbat cât şi uneiă ă femei.Ideea înjunghierii pare la prima vedere stranie, dar dac st m s neă ă ă gândim mai bine, ne apare cum nu se poate mai potrivit împrejur rilor.ă ă Pumnalul este o arm care poate fi folosit de oricine, fie c e slab sauă ă ă puternic şi, în plus, nu face zgomot. Îmi închipui, deşi n-ar putea să

greşesc, c fiecare a intrat prin compartimentul doamă nei Hubbard în cel al lui Ratchett, aflat în întuneric... şi a lovit! Astfel, nimeni n-a ştiut a cui lovitur lă -a omorât de fapt.Ultima scrisoare, pe care Ratchett a g sit-o probabil pe pern , a fostă ă ars cu grij . În lipsa oric rui indiciu care s atrag aten ia asupraă ă ă ă ă ţ cazului Armstrong, n-ar fi existat nici un motiv de a suspecta pe vreunul din pasagerii trenului. S-ar fi conchis c e vorba de un criminal venit dină afar şi, bineîn eles, "omule ul negricios cu voce de feă ţ ţ meie" ar fi fost v zut de unul sau mai mul i pasageri coă ţ borând din tren la Brod.Nu ştiu exact ce s-a întâmplat în momentul când conspiratorii şi-au dat seama c aceast parte din planul lor era z d rnicit de înz pezireaă ă ă ă ă ă trenului. A avut loc, îmi închipui, o întrunire grabnic , la care s-a hot râtă ă s se mearg înainte. E adev rat îns c acum absolut to i pasaă ă ă ă ă ţ gerii pu-teau fi b nui i — dar şi aceast posibilitate s-a prev zut şi s-au luat mă ţ ă ă ă-suri. Singurul lucru care mai r mânea de f cut era s se încurce şi maiă ă ă mult i ele. Dou "indicii" au fost "montate" în compartimentul lui Ratţ ă -chett... unul incriminându-l pe colonelul Arbuthnot (care avea îns celă mai puternic alibi şi ale c rui rela ii cu faă ţ milia Armstrong erau, probabil, cel mai greu de dovedit) şi un al doilea, batista, incriminând-o pe prin esa Dragomiroff, care, îns , în virtutea pozi iei sale sociale, a fraţ ă ţ -gilit i fizice şi a alibiului furnizat de c tre camerist şi conductor, eraăţ ă ă practic intangibil . Apoi, pentru a face toă tul şi mai confuz, s-a recurs la o pist fals — femeia fică ă tiv în chimonoul vişiniu. Din nou, trebuia să ă particip direct, ca martor, la acest truc. Aud o bufnitur puternic lângă ă ă uşa mea. M scol şi privesc afar ... şi v d acel chiă ă ă mono vişiniu disp rândă în dep rtare. Trei martori aă leşi cu mult grij — conductorul,ă ă domnişoara Debenham şi MacQueen — o vor vedea şi ei. Cineva cu sim ul umorului a pus, dup o matur chibzuţ ă ă in , chimonoul în valizaţă mea, în timp ce eu anchetam în vagonul restaurant. Cui îi apar ine deţ fapt, nu ştiu. B nuiesc c e al contesei Andrenyi, deoarece în bagajul eiă ă am z rit doar un négligé prea elegant pentru a fi foă losit ca simplu capot.Când MacQueen a aflat, pentru prima oar , c scriă ă soarea pe care o arsese cu atâta grij sc pase în parte disă ă trugerii şi c tocmai cuvântulă Armstrong r m sese vizibil, i-a înştiin at de grab pe ceilal i. Eraă ă ţ ă ţ limpede c din acest moment pozi ia contesei Andrenyi era periclitat ,ă ţ ă de aceea so ul ei a purces de îndat la modificarea paşaţ ă portului. Aceasta a fost a doua neşans !ăTo i s-au în eles c trebuie s t g duiasc vehement orice leg tur cuţ ţ ă ă ă ă ă ă ă familia Armstrong. Ştiau c nu am mijă loace la îndemân pentru aă descoperi adev rul şi nu creă deau c voi cerceta serios pân când nu aşă ă fi avut bănuieli asupra vreunei persoane anume.Mai r mânea un lucru de elucidat. Admi ând c teoria mea e cea jusă ţ ă t —ă şi cred c trebuie s fie just — atunci e limpede c şi conductorulă ă ă ă trebuie s fi fost implicat în complot. Dar dac aşa stau lucrurile, amă ă avea atunci treisprezece persoane, în loc de dou sprezece. În locul obişă -nuitei formule "Din to i aceştia unul singur e vinovat", se puneaţ

problema de a descoperi care din cele treisprezece persoane e nevinovat . Cine ar putea fi acea persoan ?ă ăAm ajuns la o concluzie tare ciudat . Şi anume c peră ă soana care n-a avut nici un amestec în f ptuirea crimei era cea care ar fi fost cel maiă repede b nuit de aşa ceva. M refer la contesa Andrenyi. Am fostă ă ă impresionat de felul grav şi solemn cu care şi-a dat contele cuvântul de onoare c so ia lui n-a p r sit deloc compartimentul în noaptea trecut .ă ţ ă ă ă Am dedus c conă tele Andrenyi a luat, ca s spun aşa, locul so iei sale.ă ţÎn aceste condi ii, reieşea c Pierre Michel a fost unul din cei doispreţ ă ze-ce. Dar cum se poate explica complicitatea lui? În fond, e un om corect, care se afl de mul i ani în slujba companiei şi nu e genul de om careă ţ poate fi mituit pentru a da o mân de ajutor la f ptuirea unei crime.ă ă Deci, Pierre Michel trebuia s fi fost implicat în tragedia familieiă Armstrong. O supozi ie, totuşi, foarte pu in proţ ţ babil . Atunci mi-am adusă aminte c înă grijitoarea care murise fusese fran uzoaic . S presupunemţ ă ă c nefericita fat ar fi fost fiica lui Pierre Michel; aceasta ar explica totulă ă şi, în plus, şi locul ales pentru realizarea crimei. Mai erau şi al ii al c rorţ ă loc în drama Armstrong era înc nel murit? Pe colonelul Arbuthnot l-amă ă trecut ca prieten al lui Armstrong. Probabil f cuser r zboiul împreun .ă ă ă ă Locul cameristei Hildegarde Schmidt în casa Armstrong n-a fost greu de ghicit. Poate din cauz c sunt gurmand, fapt e c simt când cineva e ună ă ă bun buc tar. Am întins cursa... şi s-a prins. I-am spus c ştiu c e oă ă ă buc t reas destoiniă ă ă c , iar ea mi-a r spuns: "Da, într-adev r, toateă ă ă doamnele la care am lucrat spuneau aşa". Dar dac eşti camerist ,ă ă st pânii nu prea au prilejul s afle dac ştii sau nu s g teşti bine.ă ă ă ă ăVenea apoi la rând Hardman. Se vedea limpede c nu f cuse parte dină ă personalul casei Armstrong. Nu-mi r mâă nea decât s -mi închipui că ă fusese îndr gostit de tân ra fran uzoaic . I-am vorbit despre farmeculă ă ţ ă femeilor străine... şi din nou am ob inut reac ia pe care o aşteptam. I-auţ ţ dat deodat lacrimile. A pretextat c sunt din cauza z pezii.ă ă ăMai r mânea doamna Hubbard. Dânsa, trebuie spus, a jucat cel maiă important rol în toat aceast înscenare. Întrucât ocupa compartimentulă ă ce comunica cu cel al lui Ratchett, era cea mai expus b nuielilor. Prină ă îns şi for a împrejur rilor, ea nu putea avea nici un alibi. Pentru a jucaă ţ ă rolul pe care l-a jucat — de mam american foarte iubitoare, pu ină ă ţ ridicol , în orice caz foarte natural — era nevoie de o artist . Or, existaă ă ă o artist care avea leă g tur cu familia Armstrong, şi anume mamaă ă doamnei Armstrong. Linda Arden, actri a...ţSe opri.Cu o voce melodioas , cald , vis toare, cu totul alta decât cea pe care i-ă ă ăo auziser în cursul c l toriei, doamna Hubbard spuse:ă ă ă— Mi-am dorit întotdeauna s joc roluri de comedie.ăContinu dus pe gânduri:ă ă— Greşeala cu poşeta a fost prosteasc . Ceea ce arat c repeti iileă ă ă ţ trebuie f cute foarte atent. Aici unde am repetat ne aflam într-ună compartiment cu num r par, mi se pare. Nici nu mi-a trecut prin cap că ă

z voarele ar putea fi puse în alt loc.ăÎşi mut pu in scaunul şi-l privi pe Poirot drept în ochi.ă ţ— Şti i totul, domnule Poirot. Sunte i un om într-adev r remarcabil. Darţ ţ ă nici chiar dumneavoastr nu v pute i imagina ziua aceea îngrozitoaă ă ţ re, la New York. Am fost înnebunit de durere... la fel servitorii. Şi coloneă lul Arbuthnot se afla acolo. Era cel mai bun prieten al lui John Armstrong.— Mi-a salvat via a în timpul r zboiului, spuse Arbuthnot.ţ ă— Am hot rât de îndat — nu ştiu, poate a fost o nebunie — ca peă ă -deapsa cu moartea, de care Cassetti scăpase, s -i fie totuşi aplicat . Neă ă strânsesem doisprezece, mai precis unsprezece, c ci tat l Susannei eraă ă în Fran a. La început ne-am gândit s tragem la sor i cine s -l omoare,ţ ă ţ ă dar pân la urm am hot rât s-o facem to i. Şoă ă ă ţ ferul, Antonio, a avut ideea. Mary a pus la punct toate am nuntele, împreun cu Hectoră ă MacQueen. Hector iţ nuse foarte mult la Sonia, fiica mea, şi el ne-a explicat cum a reuşit Cassetti, cu banii pe care-i avea, s scape.ăNe-a luat mult vreme pân am des vârşit planul. Trebuia mai întâi să ă ă ă-i d m de urm lui Ratchett. Hardman s-a ocupat de asta şi, în cele dină ă urm , a reuşit. Apoi am încercat s -i b g m pe Masterman şi pe Hectoră ă ă ă în serviciul lui... sau cel pu in pe unul din ei. Bun, am reuşit şi cu asta.ţ Apoi am avut o discu ie cu tat l Susannei. Coţ ă lonelul Arbuthnot a insistat foarte mult s fim doisprezece. Credea c aşa va fi, oricum, mai legal.ă ă Nu-i pl cea prea mult ideea înjunghiatului, dar a fost de acord c eaă ă rezolv majoritaă tea dificult ilor. Tat l Susannei a acceptat. Susanneăţ ă fusese singurul lui copil. Aflasem de la Hector c Ratchett se va întoarceă în Orient, în scurt vreme, cu Orient Expresul. Pierre Michel lucra peă acest tren, aşa c şanseă le erau prea favorabile pentru a nu profita. În afar de asta, era o bun oă ă cazie de a nu compromite pe nimeni din afar .ăSo ul fiicei mele trebuia, bineîn eles, pus la curent, şi el a insistat s-oţ ţ înso easc . Hector a avut grij ca Ratchett s aleag pentru c l torieţ ă ă ă ă ă ă ziua când era de serviciu Michel. Ne-am în eles s ocup m toateţ ă ă compartimentele din vagonul Istanbul-Calais, dar, din p cate, ună compartiment ne-a sc pat. Fusese rezervat dinainte penă tru un director al companiei. Domnul Harris, fireşte, era doar o n scocire. Dar ar fi fostă foarte penibil s fie un str in în compartimentul lui Hector. Şi, pe urm ,ă ă ă în ultimul moment, a i venit dumneavoastr ...ţ ăSe opri.— Ei bine, spuse, acum şti i totul, domnule Poirot. Ce ave i de gând sţ ţ ă face i? Dac totul trebuie s fie dat la lumin , atunci n-a i putea aruncaţ ă ă ă ţ vina numai asupra mea? Eu l-aş fi înjunghiat f r s clipesc, de două ă ă ă-sprezece ori, pe-acest criminal. Şi asta nu numai pentru c s-a f cută ă vinovat de moartea fiicei mele şi a copilului ei, şi de cea a celuilalt copil care ar fi putut s tr iasc acum şi s fie fericit. E vorba de mult maiă ă ă ă mult decât atât. Au mai fost şi al i copii înainte de Daisy... şi mai puteauţ fi şi al ii în viitor. Societatea l-a condamţ nat; noi am dus la bun sfârşit sentin a. Dar nu cred c e nevoie s -i amestec m pe to i. Toate sufleteleţ ă ă ă ţ

astea bune şi credincioase... s rmanul Michel... şi Mary şi colonelulă Arbuthnot care se iubesc...Vocea ei avea o rezonan deosebit în spa iul acela strâmt, închis. Eţă ă ţ ra adânc , vibrant , era vocea care înă ă fiorase atâ ia şi atâ ia spectatori...ţ ţPoirot privi spre prietenul s u.ă— Dumneata eşti unul dintre directorii companiei, domnule Bouc, spuse el. Ce p rere ai?ăBouc îşi drese vocea.— Dup p rerea mea, domnule Poirot, spuse el, prima teorie pe care aiă ă expus-o e cea just . Propun ca asta s fie solu ia pe care s-o prezent mă ă ţ ă poli iei iugoslave când va sosi. Eşti de acord, doctore?ţ— Sigur c sunt de acord, spuse doctorul Constană tine. În ce priveşte probele medicale, cred c voi face una sau dou sugestii mai excentrice.ă ă— Şi acum, spuse Poirot, întrucât şti i care este soţ lu ia mea, permiteţ i-ţmi s m retrag...ă ăSFÂRŞIT