Afazia

Clasificare Nume autor

1. Afazia Broca(motore)

2. Wernike(senzoriala)

3. Globala

4. De conducere

(asociativa)

5. Anomica(nominala)

6. Transcorticala

7. Subcorticala

8. Expresiva

9. Receptiva

10. Amnezica

11. Anatrie pura

12. Surditate verbala

13. Dinamica

14. Motora eferenta

15. Motora aferenta

16. Acustico-mnezica

17. Semantica

Botez M. Verza E. Luria A. Clasificarea

traditionala

Mititiuc I. si

Tobolcea I.

Anatrie pura

Surditate verbala

Globala

De conducere

(asociativa)

Anomica(nominala)

Transcorticala

Subcorticala

Expresiva

Receptiva

Amnezica

Globala

Receptiva

Amnezica

Globala

Dinamica

Acustico-

mnezica

Semantica

N.B.

Luria imparte afazia

Broca in: Motora

eferenta si Motora

aferenta

Globala

De conducere

(asociativa)

Anomica

(nominala)

Transcorticala

Subcorticala

In clasificarea

acestor autori

intilnim doar:

motora si

senzoriala

Comune pentru toate

clasificarile sunt:

Broca(motora)

Wernike(senzoriala)

1. Afazia Broca(motore)-persoanele sunt incapabile sa foloseasca vorbirea(e vorba se mutism) sau folosesc cuvinte izolate, prin care vor sa

exprime o intreaga propozitie.1 olarescu

2. Wernike(senzoriala)-  caracterizată prin tulburări accentuate ale în țelegerii limbajului și printr-o produc ție verbală fluentă, normală din

punct de vedere fonetic, dar profund alterată semantic, de neînțeles pentru interlocutor.

1

3. Globala- toate functiile bazale ale limbajului sunt afectate, individul poate avea dificultati in vorbire, dar reuseste sa scrie bine, simte

slabiciuni in partea dreapta a corpului

4. De conducere(asociativa)-conduce la dezintegrarea intregii sfere psihologice a omului, dereglind intii de toate, functia comunicativa a

limbajului(A. Luria)

5. Anomica(nominala)-se exprima prin imposibilitatea de a gasi numele unei persoane sau denumirea corecta a unui obiect:de cele mai

multe ori obiectul este descris, nu numit.

6. Transcorticala - exista 3 tipuri : motorie , senzoriala si mixta. Toate formele difera de celelate prin abilitatea individului de a repeta

cuvintele, frazele si propoziții.

7. Subcorticala - se aseamana cu formele tradiționale de afazie, dar circumscrie si tulburări atipice ale limbajului.

8. Expresivă - se refera la dificultatea utilizarii limbajului in exprimarea gandurilor (tulburare a limbajului expresiv) si poate implica

probleme de vorbire, scris sau ambele. De exemplu, oamenii vorbesc cu multe intreruperi, incoerent si reiau de multe ori acelasi subiect,

pot folosi in mod gresit cuvintele, omit cuvintele de legatura sau utilizeaza cuvintele in ordinea gresita. Aceste persoane se straduesc sa

comunice corect, desi nu au nici o problema in a intelege limbajul celorlalti.

9. Receptiva - este caracterizata prin intelegerea cu dificultate a limbajului si poate provoca probleme de vorbire, intelegere, lectura etc.

Oamenii pot auzi ce se spune si sunt capabili de a citit un text insa nu pot intelege.

10. Amnezica - tulburare de comunicare usoara care se limiteaza la uitarea mai mult sau mai putin accentuata a substantivelor.

11. Anatrie pura – se manifesta sub forma unei imposibilitati de a executa actele motorii necesare producerii unei foneme

12. Surditate verbala – o dificultate izolată, adesea gravă în recunoașterea informațiilor sonore constitutive ale limbajului oral, în timp ce

auzul este intact și semnificația diverselor sunete non – verbale este recunoscută

13. Dinamica

14. Motora eferenta – aceasta tulburare se manifesta în primul rind prin aceia ca este dereglata vorbirea orala este nu numai ca un defect al

organizarii vorbirii,ci si ca un act motor, dar si prin dereglarea gravă a structurii gramaticale a vorbirii

15. Motora aferenta

16. Acustico-mnezica

17. Semantica

Intervenții recuperative:

Activitatea de restabilire a vorbirii la afazici se începe numai după ce fenomenele acute ale bolii au încetat . Unele cauze sunt pur mecanice şi

trebuie să se aştepte vindecarea completă a rănii, dispariţia durerilor de cap şi a spasmelor. S-a constat că rezultatele terapiei sunt mai rapide şi

mai reuşite dacă se începe restabilirea vorbirii imediat ce este posibil.

Primele exerciţii sunt scurte (câteva minute) pentru a evita oboseala şi eventualele complicaţii cerebrale. Este indicat ca primele

exerciţii să se desfăşoare sub supravegherea medicului. Durata exerciţiilor va fi stabilită în fiecare moment în funcţie de rezistenţa la efort a

fiecărui afazic. Se poate ajunge până la 30-40 minute, iar pentru activităţile în grup până la 40-60 minute.

Metodele şi procedeele trebuie să fie flexibile şi variate şi este indicată abordarea individuală ţinându-se cont de posibilităţile fiecărui

subiect. În unele cazuri vorbirea se restabileşte uşor, folosind exerciţii de conversaţie, citire, dar la majoritatea afazicilor sunt necesare exerciţii

detaliate de pronunţie , de înţelegere, pornind de la sunete şi silabe.

Tratament:

1. Tratament complex: participa echipa multidisciplinară – neurolog, kinetoterapeut,logoped;

2. Oamenii care suferă de afazie sunt spitalizați pentru o perioadă de timp;

3. Tratamentul de cele mai multe ori este individual, ulterior asociat cu terapia de grup.

4. Durata tratamentului este legată de particularități psihoclinice ale pacientului;

5. Recuperarea funcțională,este datorată capacității creierului de a crea noi conexiuni interneuronale, ceea ce se numește plasticitate

cerebrală.

La afazicii motori trebuie conştientizate toate mişcările articulatorii. Pentru aceasta i se cere să observe în faţa oglinzii forma şi

consecvenţa fiecărei mişcări, solicitându-i să realizeze aceste mişcări, concomitent, reflectat, apoi independent. De obicei se porneşte de

la mişcările păstrate şi se formează treptat articulaţiile sunetelor, începând cu vocalele. Sunetul reprodus se consolidează şi se

generalizează. Se face legătura între fonem şi grafem.. Urmează asociaţia conştientă a vocalelor (au, ua) folosind demonstraţia. În mod

asemănător se formează şi consoanele, începând cu cele care necesită mişcări mai simple (p,b,m,n,f,v). Se poate apela la ajutor mecanic,

să simtă vibrarea laringelui în momentul pronunţării sunetului deoarece nu poate pronunţa sunetul după auz, structurile vechi fiindu-i

distruse.

La afazicul senzorial, accentul se va pune pe latura semantică a vorbirii, pe fixarea unui înţeles pentru fiecare cuvânt. În prima

etapă este indicat să se dezvolte auzul fonematic, folosindu-se analiza kinestezică, tactilă, optică. Pentru fixarea particularităţilor

pronunţiei subiectul trebuie să pipăie laringele, cutia toracică, să simtă jetul de aer pe mână, să urmărească în faţa oglizii articulaţia

sunetului respectiv, să simtă încordarea organelor de vorbire prin atingerea cu mâna în regiunea rădăcinii limbii.

În general, afazia senzorială se corectează mai rapid decât cea motorie şi poate dispare fără a desfăşura o muncă specială.