Afazia

Afazia

Afazia este o tulburare de limbaj cu un fundal de cercetare deosebit de variat si intins, dar nuexista in acest moment o clarificare totala in explicarea mecanismelor producerii sale. In afazie,limbajul dispare complet sau se reduce semnificativca urmare a unei traume (mecanice, fizice darsi psihice). Exista trei pozitii principaleconturate pe domeniul explicarii afaziei, importante nudoar pentru o simpla explicare a mecanismului de producere in conditii de leziune, ci si inconditiile normale de dezvoltare:Pozitia localizationistaporneste de la ideea ca limbajul, ca toate functiile puternic localizate,are un centru anume care raspunde de producerea si de manifestarea limbajului. In momentulcand, la nivelul acestei zone, se produce o disfunctionalitate organica sau fiziologica are loctulburarea respectiva. Adeptii acestei idei au reusit sa zoneze creierul, sa il imparta in zone sisubzone, in care in fiecare centru e localizata una sau mai multe functii ale limbajului. Intregulcreier a fost impartit in asemenea zone iar datele acestea citoarhitectonice sunt folosite in clinicaneurochirurgicala. Ele folosesc neurochirurgului care primeste de la diagnostician informatiilenecesare cu privire la zona afectata, astfel incat poate actiona direct asupra zonei respective.Pozitia echipotentialista apare ca o reactie la localizationism, aratand ca producerealimbajului ca oricare alta functie psihica nu este specifica unei anume zone date, pentru caintregul creier conlucreaza in producerea functiei respective. Acest curent se bazeaza in specialpe datele lui Florens care a studiat zborul porumbeilor care, dupa provocarea unui traumatism lanivelul central al creierului, s-a constatat ca dupa o perioada scurta de derutare pot sa isi mentinaechilibrul in zbor. Asta inseamna ca functiile zonei afectate au fost preluate de zonele invecinate,deci intregul creier poate fi responsabil de producerea functiei respective. Exista indiferent defiinta aceasta posibilitate de compensare in conditiile unei destructurari cerebrale prin zoneleramase intacte ale creierului.Pozitia psihologizantaapare ca o reactie la ambele pozitii de mai sus, aratanad ca modul incare se manifesta limbajul nu este determinat exclusiv de structura sau activitatea intacta acreierului, ci si din punct de vedere psihologic pot aparea tulburari de limbaj. Explicatia data aicise bazeaza pe ideea ca pot exista factori perturbatori de ordin psihologic, care duc la aparitia uneitulburari de limbaj chiar de tipul afaziei.Toate cele trei pozitii sunt consistente intr-o oarecare masura dar nu poate niciuna exclusiv saexplice afazia, ci mai degraba toate la un loc.Curentul localizationist este mai bine conturat si argumentat, existand idei inca dinAntichitate care prezumau aceste date. Gall(1757 1828) este considerat fondatorul frenologieisi a emis ipoteza ca limbajul este localizat in zona frontala, iar in momentul cand la nivelulacestei zone se produce o leziune, in mod automat in plan psihic apare tulburarea de limbaj.Boiullantse considera continuator al lui Gall si face o serie de observatii interesante, printre carefaptul ca in afazie vorbirea nu este alterata in totalitate, iar miscarile automate snt cele maialterate. Ca urmare, si vorbirea este o perioada anume de la insusirea automata, perturbata inacest fel. El mai spune ca miscarile automate si voluntare ale limbii pot fi si conservate. Bouillanteste precursor al lui Broca si are chiar idee despre limbajul interior.Brocain 1861 face o comunicare interesanta prin prezentarea unui caz autopsiat un barbatde 51 de ani, care pierduse la 21 de ani functia limbajului. Acesta subiect nu putea pronunta decato silaba pe care o repeta de 2-3 ori, dar in schimb intelegea tot. Dupa ce mai observa si alte cazurisimilare, Broca emite parerea ca sediul leziunii in afazia motoriedenumita de el afemie, se afla ina treia circumvolutie frontala stanga. Dupa Broca, in afazie nu numai vorbirea este afectata, ci simemoria miscarilor necesare articularii cuvintelor. Tot el este cel ce distinge intre afazie sianartrie.Trousseau (1877) preciza ca afazia este o pierdere simultana a memoriei cuvintelor, amemoriei actelor necesare articularii, cat si a inteligentei. Celebrul medic francez Charcot(1883)descrie cazul de afazie cu integritatea acestei circumvolutii in care localiza limbajul Broca.Ulterior, s-a dovedit ca nu avea dreptate, pentru ca leziunile care se produc intr-o zona data pot fisi subcorticale.Wernicke (1874) descrie afazia senzoriala, care se produce prin leziuni in primacircumvolutiune temporala. El este cel care distinge intre intelegerea auditiva a vorbirii si auzulelementar al sunetelor. Mai elaboreaza si pentru prima data teoria asociationista a afaziei, prinevidentierea punctelor de asociatie de la nivelul creierului. Kussmaul(1877) distinge doua formede afazie senzoriala si anume: una in care predomina tulburarile de intelegere auditiva denumitasurditate verbala si a doua, in care predomina tulburarile intelegerii scrisului, denumita cecitateverbala.Avem astfel o prima clasificarea afaziei, in motorie(Broca) si senzoriala(Wernicke), darputem vorbi de o a doua clasificare, efectuata chiar de Wernicke si preluata de Kussmaul:- afazie corticala;- afazie subcorticala;- afazie transcorticala;- afazie de conducere;Dejeline(1901) realizeaza o sistematizare a datelor despre afazie si ajunge la concluzia ca nusunt de fapt decat trei forme de afazie; senzoriala (tip Vernicke), motorie (tip Broca), totala.Jackson(1915) realizeaza studiul afaziei din perspectiva psihologica. El insista pe raportuldintre gandire si limbaj, aratand ca in afazie sufera in primul rand functiile mai complexe si maivoluntare ale vorbirii, iar functiile inferioare si automatizate sunt in general conservate. Elintroduce in studiul sau conceptia dinamica a studierii afaziei. Pe baza ei, demonstreaza calimbajul interior, precum si cel exterior, duc la afectarea gandirii. Head (1926) porneste de lastudiile lui Jackson si arata ca in afazie se produc tulburari ale formularii si expresiei simbolice.In afazie, sunt prezente dupa el tulburari ale vorbirii, ale scrierii si citirii, la care se adaugatulburari ale tuturor functiilor limbajului.Golsteinexplica afazia pe baza teoriilor psihologice ale Gestaltului. El concluzioneaza ca labaza afaziei sta o tulburare intelectuala. Din aceasta rezulta ca atitudinea afazicului fata de lumeeste primitiva, practica si imediata.Scoala Romaneasca s-a remarcat mai ales pe domeniul afaziei. In acest sens, il citam peDumitru Noica (1921), care prezinta o serie de studii pe baza observatiilor clinice. Din acestestudii, mai interesante sunt urmatoarele idei:- afazicul pronunta mai bine cuvintele uzuale, producerea tulburarii se facede la simplu lacomplex;- in afazie, sunt prezente tulburari ale perceptiei auditive si vizuale;Gh. Marinescuexplica afazia prin tulburarile dinamicii corticale (1933). Aceasta inseamnaevidentierea unor mecanisme fiziologice precise. Tot este este cel ce aplica metoda EEG instudiul afaziei, in 1936. De asemenea, Marinescu abordeaza problema dominantei cerebralepentru limbaj in afazie 1938. Marinescu si colaboratori descriu un caz de afazie si hemiplegiedreapta, prin ramolisment a arterei cerebrale anterioare drepte.Psihologul Georgiade(1942) studiaza cazuri de tulburari afazice dupa traumatism, provocatede asa ceva. El emite si urmatoarea idee in afazie se produce o scadere a atentiei, a memoriei sia gandirii. Georgiade aplica pentru prima data probele psihologice in studiul afaziei. Ajunge laconcluzia ca in afazie se produc tulburari extinse ale lexiei, grafiei si ale calculului.S-a constatat ca in prezent, simptomatologiaafaziei difera in functie de persoana dar si deforma ei. De exemplu, afazicii de tip Broca sunt deprimati, fara initiativa, adopta un limbaj in stiltelegrafic si nu vorbesc spontan. Afazicii de tip Wernicke sunt mai volubili, uneori chiar logoreicisi euforici. Ca o caracteristica generala legata de sex, femeile sunt cu un grad mai ridicat deeuforie. Exista in toate formele de afazie tulburari de intelegere, de exprimare, de lexie, grafieetc., dar una din acestea predomina. Predominarea unei forme sa alta se pune pe seama varstei siculturii subiectului, a inteligentei sale, a bogatiei limbajului dinainte de a se imbolnavi, ainstructiei si a personalitatii. In evolutia afaziei, simptomatologia variaza asadar de la o perioadala alta.La nivelul limbajului, predomina urmatoarele categorii de tulburari:1. Prezenta dizartriei, a parafraziei, a jargon-afaziei, a stilului telegrafic, dificultati inenumerarea automata, perseverare, intoxicatia cu cuvinte care este de fapt o logoree sauecolalie.2. Amnezia verbala, tulburari de intelegere, tulburari de executare a ordinelor, de aratare aobiectelor, de denumire a culorilor, de reproducere a unui text.3. Tulburari de grafie si lexie.4. Tulburari in constructia logico-gramaticala.5. Tulburari de formulare verbala.6. Prezenta cuvintelor parazite, a interjectiilor, a injuraturilor, prezenta vorbirii academice(tendinta de a apela la cuvinte pretioase), a scrisului servil si o scadere exagerata a prezenteisubstantivelor in vorbire.Apar si alte tulburari la nivelul altor functii sau procese: la nivelul atentiei, se reduce vitezade lucru, numarul de omisiuni si erori este mai mare, la aplicarea probelor verbale se produc celemai multe tulburari la afazicii de tip receptiv. La nivelul memoriei, scade capacitatea dememorare, reproducerea este mai slaba la probele neverbale, memoria auditiva e mai scazutadecat cea vizuala si se extind tulburarile de memorie la afazicii receptivi.Headse refera la patru forme de afazie:- verbala (asemanatoare cu afazia Broca);- sintactica (predomina tulburarile de ritm si sintaxa);- nominala (vorbirea este bogata dar subiectul nu gaseste totdeauna cuvintele si suntprezente tulburari de calcul);- semantica (nu recunoaste semnificatia cuvintelor, tulburari de orientare, de calcul si degandire).Golsteinclasifica afazia astfel:- Afazia expresiva, cand sunt tulburari ale expresiei orale si grafice; uneori, subiectulrespectiv nu poate emite niciun sunet, alteori poate emite unele sunete pe care le repetamereu. Un caz interesant prezentat de C.I. Botez in 1968 este al unui bolnav care spuneaNu in toate situatiile. Tot in aceasta forma este prezenta afonia, dar pastrarea vocalizariisi conservarea articularii. Debitul verbal este diminuat si se produc pauze mari in emitere.Apare monotonia, lipsa de modulare in vorbire, stilul telegrafic, mai ales in situatiile deinvolutie, repetarea de logatori, tulburari de intelegere si scrisul mai alterat decat lectura ingeneral.- Afazia receptiva: tulburari de intelegere ale cuvantului pronuntat si scris. Sunt prezenteparafraziile si jargon-afaziile. Apare amnezia verbala si anomia, precum si tulburari dedecodare, iar o surditate verbala nu este exclusa. Notiunile folosite nu sunt adecvate preagenerale sau prea concrete. Apare substituirea de cuvinte, salata de cuvinte.- Afazia amnestica, care este mai rara decat primele doua, in care predomina tulburari deevocare a cuvintelor, uitarea vocabularului. Apare dizartria si anartria in pronuntie.Luria(1964) clasifica astfel:- afazia senzoriala(leziuni temporale stangi);- afazia acustic-amnestica(leziuni generalizate la nivelul temporalului);- afazia motorie (este aferenta produsa prin leziuni postcentrale si eferenta produsaprin leziuni anterioare ale ariei motorii);- afazia semantica, produsa prin leziuni parietale);- afazia dinamica(prin leziuni frontale).Clasificarea Scolii Germane a afaziei:1. Afazie motorie pura: se mai numeste subcorticala. Subiectul intelege vorbirea, nu vorbeste,limbaj interior pastrat.2. Afazie motorie totala (afazia Broca, afazia corticala): subiectul nu vorbeste, nu scrie,scrisul copiat este servil si intelegerea este pastrata.3. Afazie transcorticala motorie: subiectul nu vorbeste spontan, se pastreaza vorbirearepetata, se pastreaza intelegerea.4. Afazie senzoriala pura(afazie senzoriala subcorticala): subiectul recunoaste sunetele, darnu si cuvantul, nu intelege, scrierea si citirea sunt relativ bune.5. Afazie senzoriala totala(Wernicke): se pastreaza vorbirea spontana, apare logoreea, aparagrafia si alexia, apar tulburari de intelegere.6. Afazie senzoriala transcorticala: vorbirea repetata este pastrata, nu intelege, vorbireaspontana alterata, scrisul spontan tulburat, scrisul dictat pastrat, apare ecolalia.7. Afazia totala: apar tulburari extinse de expresie si de receptivitate ale limbajului, apartulburari ale intelectului grave.8. Afazia de conducere (de conductie): sunt prezente tulburari ale repetarii cuvintelor,intelegerea este pastrata, apar tulburari de denumire a obiectelor, vorbirea spontana pastrata.In ultimul timp, mai exact in 1997, Sarnoemite ideea ca tulburarile vorbirii sunt dependentede debutul afaziei, in sensul ca una este cand afazia debuteaza brusc si altceva cand apareprogresiv, dar si de tipul de sindrom ce se coreleaza cu zona de localizare a leziunii, astfel incatvorbirea se manifesta sub doua forme:- cu intreruperi, ezitari si dificultati in folosirea sistemului lingvistic;- sunt prezente calitatile de flux si melodicitate, dar este afectata coerenta si fluentadiscursului.Dupa prima forma, afaziile au fost denumite fluente, iar in celalalt caz nonfluente. Celefluente prezinta o vorbire buna, cursiva, dar afectarea intelegerii, prezenta deformarilor, aomisiunilor, substituirilor de sunete si cuvinte. Din categoria aceasta fac parte: afazia Wernicke,in care predomina vorbirea fluenta dar cu dificultati de pronuntie si intelegere auditiva; afazia deconducere, in care predomina dificultati de repetitie a cuvintelor si propozitiilor, se pastreazaintelegerea, apar parafrazii fonetice si dificultati in gasirea cuvintelor, iar scrisul si cititul suntpartial afectate; afazia senzoriala transcorticala, in care repetitia se pastreaza, dar e afectatacapacitatea de intelegere si sunt prezente jargoanele semantice cu substituiri de cuvinte; afaziaamnestica, in care predomina uitarea cuvintelor; afazia anomica, unde capacitatea de numire aobiectelor este afectata, desi intelegerea este buna.Afaziile nonfluente se caracterizeaza printr-o intelegere buna, dar in planul expresiei verbalevorbirea este nesigura, cu dificultati gramaticale si de pronuntie, in care subiectul este constientde acestea. Din aceasta categorie fac parte: afazia Broca (tulburari de articulatie si de gramatica,vocabular redus, scris afectat, citire buna); afazia motorie transcorticala (intelegerea buna,imperfectiuni in exprimare, frazare laconica, dificultati in scris-citit); afazi transcorticala mixta(mai rara, unde predomina imposibilitatea de a vorbi, citit si scrie); afazia dinamica (se pastreazacapacitatea de intelegere, dar vorbirea este nonfluenta); afazia globala (sunt afectate toatefunctiile limbajului, ca si intelegerea, scrierea si citirea); afazia mixta (sunt prezente toatemanifestarile vorbirii nonfluente).Autorii francezi afirma ca intotdeauna cand este vorba de copil putem vorbi de doua tipuri deafazie: congenitala si dobandita.