ADVERBUL. LOCUŢIUNEA ADVERBIALA 

Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristicile unei acţiuni, ale unei stări sau ale unei însuşiri ori circumstanţele acţiunilor şi stărilor. După formă, adverbele se clasifică în:

• simple: aici, colo, ieri, acum, mâine, abia etc.;• compuse: mâine-dimineaţă, nicăieri, odată, întotdeauna, totdeauna, etc.

După înţeles, adverbele sunt:• de loc: aproape, deasupra, aici, jos, sus, dincolo etc.;• de timp: acum, mâine, ieri, îndată, astăzi, poimâine, aseară, odată, curând, etc.;• de mod: mai, mult, puţin, prea, repede, bine, rău, astfel, uşor, aşa, împreună, etc.

Unele adverbe pot avea grade de comparaţie. Adverbele   interogative  apar   în  propoziţii   interogative  şi   ţin   locul   cuvântului   aşteptat   ca răspuns. Adverbele   relative   sunt   folosite   în   frază   ca   elemente   introductive   ale   propoziţiilor subordonate. Adverbele nehotărâte nu precizează împrejurarea referitoare la timp, la loc şi la mod. Adverbele pot proveni din alte părţi de vorbire prin:

• derivare- cu sufixe: -eşte; -iş; -âş; -mente;

• compunere - prin alăturare sau prin contopire;• schimbarea valorii gramaticale - din adjective, verbe la participiu, substantive care 

denumesc anotimpurile, părţile zilei, zilele săptămânii. 

Locuţiunea adverbială este un grup de cuvinte cu înţeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca un adverb.  Adverbele şi locuţiunile adverbiale pot îndeplini funcţia sintactică de:

• complement circumstanţial de loc, de mod şi de timp;• atribut adverbial;• predicat verbal;• nume predicativ.

Nu uita!Adverbul   şi   adjectivul   se   aseamănă   deoarece   arată   însuşiri   şi   au   grade   de 

comparaţie,  dar diferă prin faptul că adverbul arată caracteristicile unei acţiuni,  pe când adjectival arată însuşirile unui obiect. 

Gradele de comparaţie se formează în acelaşi fel ca la adjective. 

Prin   transformarea   propoziţiei   interogative   în   propoziţie   enunţiativă,   adverbul interogativ este înlocuit cu acel cuvânt aşteptat ca răspuns, de exemplu:

— Când ai fost la film?— Ieri am fost la film.

Adverbele relative au funcţie sintactică în propoziţia subordonată.

Adverbele nehotărâte se formează prin adăugarea particulei -va sau ori- adverbelor unde, când, cum, cât: de exemplu: undeva, cândva, cumva, oricând, oriunde, oricum, etc.

Adverbele şi locuţiunile adverbiale sunt predicative când sunt urmate de conjuncţiile subordonatoare că sau să, şi îndeplinesc funcţia sintactică de predicat verbal.

Unele adverbe, precum: chiar, doar, mai, nu, numai, măcar nu au funcţie sintactică.