EEDACŢIUNEA, # Tipografia şi Adminigtra-»şlţiianeaBRA.ŞOY, Plaţa-mare 80.Barbori la frineato nm p r » » « .

— llanuaoripte am «• retrimit —I N S E R A T E : ■ •primesc la Administra- ţlune Braşov şi la birou­rile următoare:Vlane le H. Duke» Nachf., Helnrlck Bekelek, Kudolf Moşea. - In Bnâe- paate le Eckatehi BeraAt, Iuline Lsa-

pold, Blockner I.PREŢUL INSERATELOR!Un şir petit 20 bani pen­tru o publicare. Publicări

mal dea© dupi tariffc $1 învo ie li.pe pag. a-8-a 1 «ir 20 bani. ( N u m ă r d e D u m i n e c ă 3 7 . )

Telefon: Nr. 226.

„GAZETA“ apare ZILNIC.Abonamente pentru Austro-Ungar --'" *1LT"1- pe un un : .2 4 cor. pe 6 luni 12 oor. pe tre i luni 6 cor. — N-ril de Dum inecă:patru cor. pe an.PentmRomânia si străinătate:

• un an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 fr*nci.N-r:i de Dumineca 8 fr. an.

Qe poate prenumără la toate oficiile poştale precum ţi la d-nii colectori*

Anonaiiienttil pentrn Braşov!La Adm inistraţia „GAZETEI“, pe 1 an 20 C. Pe 6 luni 10 C. pe trei luni 5 0. Ou dusulacasă : Pe nn an 24 C o t. P e * Ioni 12 Cor. Pe trei luni 8 Cor. Cn exem­plar 10 bani. — Atât abonamantele cât ;i insertlnnile sa plătesc nainte.

4?

Nr. 193.—Anal LXXIÎI. Braşov, Sâmbătă, 11 (24) Septemvrie 1910.

Adunarea „Â sociaţium i“ .Mare şi frumoasă a fost adunarea

>Asociaţiuneii“, ce s-a ţinut Duminecă şi Luni în Dej. O mu ţime de Români s’au adunat din toate părţile, dar cu deosebire din părţile nordice ale Ardealului, fiind de faţă la serbări, cari au isbutit frumos în toate privinţele.

Adunarea a fost deschisă de vice- prezidentul »Asociaţiunii«, profesorul An- dreiu Bârsan u% cu o vorbire rnăduoasă şi plină de adevăruri şi învăţături.

Vorbirea de deschidere.D 1 Bârsan arată, că anul ce a tre­

cut nu se poate socoti fără rod în viaţa »Asociaţiunii«, amintind numărul mare do prelegeri poporale, ţinute în toate părţile, apoi conferenţele, co s-au ţinut prin ’câ­teva centre, espoziţiile de industrie cas­nică, premii etc. Toate ne arată, că popo­rul nostru o dornic de înaintare pe toate terenele, şi şi înaintează, cu toate piedo- cile, ce ni-se pun în cale.

Nizuinţ* noastră este de un lung şir de ani — a zis d-1 Bârsanu — să creăm o cultură naţională românească, în armo­nie cu nizuinţele culturale alo Românilor din alte ţări şi o convieţuire pacinică cu celelalte neamuri din patria noastră.

Aşa dar cultură românească, carte şi învăţătură şi ştiinţă românească!

Iată la ce trebuie să nizuim din răspu­teri. Iată ţinta, ce trebue să o ajungem.

Dar în loc de a fi încurajaţi şi aju­taţi spre ajungerea acestei ţinte, contrarii noştri trag la îndoială până şi dreptul, ce l-am avea de-a ne întemeia o cultură pro­prie. Iar de altă parte zic ei, că chiar dacă am avea acest drept, oare fi-vom în stare să ne întemeiăm o cultură proprie, naţională?

In miezul vorbirii saie, d-1 Bârseanu discută acest lucru şi răspunde temeinic la întrebarea pusă.

Ce să ţine de afacerea cea dintâiu, d-1 Bârseanu accentuiază, că dreptul de a aspira la o cultură naţională proprie, este unul dintre drepturile naturale cele mai de căpetenie ale unui popor. Ei se poate asemăna, cu dreptul fiecărui om la viaţă, la partea sa, de aier şi de lumină. Şi acest drept, chiar în vremile noastre, nu se poate nici împiedeca, nici zădărnici.

E bine deci, să luăm aminte acest adevăr şi să nu dăm voie nimărui a ne

j trage la îndoială şi a ne spune, că ^nu | avc-m drept la o cultură proprie naţională.

Avem drept şi voim să ne întemeiăm cultură naţională românească! cu atât mai mult, căci prin aceasta nu voim să scurtăm în dreptul său sau să jignim pe nici un popor conlocuitor şi voim să con­tribuim la întărirea patriei.

Vine acum a doua întrebare : sun­tem în stare a ne întemeia o cultură pro­prie? Avem puterea de lipsă pentru acest scop şi dacă am dat dovezi până acum în privinţa aceasta, ca să avem nădejdi în­temeiate pentru viitor?

La aceasta întrebare d-1 Bârseanu răspunde afirmativ, cu da şi ia în spriji­nirea răspunsului său trecutul nostru cul­tural.

D*1 Bârseanu arată in cuvinte fru­moase obârşiile neamului nostru, timpul când s-au plămădit legendele şi minuna­tele poveşti ale noastre, despre Făt-fru- mos şi Ileana Cosânzeana, despre Şinei şi Băiauri etc. cari alcătuiesc literatura noas­tră poporală nescrisă.

Aminteşte apoi începuturile literatu- rei scrise, a literaturei bisericeşti, cu re­prezentanţi vrednici, cum sunt diaconul Coresi, cu popa lane şi Mhaiu din Bra­şov, Mhaiu Tordaş cu soţii săi, vlădicul din Bâlgrad Simeon Ştefan, Popa Ioan din Vinţ ş. a. cari sunt vrednici de toată lauda.

înşiră apoi pe învăţaţii Clain, Şincai şi Petru Maior, cari au pus temeiul isto­riografiei şi linguisîieei române, apoi nu­meşte pe aceia din fruntaşi, cari au pus temeiul culturii şi literaturi noastre mai nouă, iar după aceea continuă ast-fel:

Iar când lanţurile iobăgiei că­zură de pe braţele noastre, când pu­turăm răsufla şi noi mai liber, după atâtea veacuri de suferinţă, cu câtă râvnă îmbrăţişa poporul nostru din această patiie toate formele culturii moderne, adoptându le după geniul său şi după trebuinţele sale, şi cău­tând astfel printr o activitate încor­dată, să ajungă popoarele, cari, mai favorizate de împrejurări, apucaseră mult înainte pe calea nesfârşită a pro­gresului ! Prin şcoli şi prin întocmiri bisericeşti, prin presă şi teatru, prin însoţiri culturale şi economice se nă- zuiră părinţii noştri şi ne năzuim şi

noi astăzi să umplem lacunele, ră­maşi în cultura noastră, în urma împrejurărilor grele din trecut şi să dăm omenimei aceea, ce-i suntem datori în urma însuşirilor, cu cari ne-a înzestrat Dumnezeu.

Nu este mult aceea ce am fă­cut până acum ; dar chiar puţinul acesta, ce l-am putut face, cu toate piedecile ce ne-au stat şi în parte ne mai stau încă în cale, dovedeşte, că este duh în noi, „est Deus in nobis“ , şi că n-a fost cu totul lip­sită de temeiu aprecierea geografu­lui german W. Hoffmann asupra în­suşirilor poporului nostru, când a zis pe la mijlocul veacului trecut în car­tea sa „Beschreibung der Erde“ (De­scrierea pământului) următoarele cu­vinte : „Din această amestecătură, din care îşi trage poporul român originea sa, se desvoltă capete, ce-s clasice şi s-ar putea folosi de mo­dele la gemme, — capete, care şi în lăuntru ascund, ceeace arată pe dina­fară. Căci o putere de pricepere mai repede, o minte mai clară, o age­rime mai mare, împreunată cu în­demânare în purtare, cum o întâlneşti une-ori şi la Românul cel mai de rând, nu vei găsi nicâirea. Acest po­por, unit şi cultivat până la gradul suprem al civilizaţiunii, ar fi vrednic a sta în capul culturii spirituale a neamului omenesc. Mai adauge, ca să nu mai lipsească nimica, că şi limba lui este atât de sonoră şi bo­gată, încât s-ar potrivi de minune pentru cel mai cultivat popor de pe faţa pământului“ .

Chiar dacă poporul nostru ar avea numai o parte din însuşirile amintite cu atâta laudă de învăţatul german, totuşi ar fi pe deplin în­dreptăţit a aspira la o cultură na­ţională şi ar face o crimă faţă de sine însuşi, dacă nu şi-ar da toate s linţele, ca să-şi folosească însuşirile, cu care l-a dăruit Dumnezeu.

Iar rezultatele obţinute până a- cum printr’o activitate de ceva peste o jumătate de veac pe terenul bise­ricesc şi şcolar, artistic, social şi e- conomic, ori cât de modeste ar fi ele, sunt o dovadă limpede, că poporul nostru este capabil a crea o cultura proprie a sa.

Prin urmare nu putem renunţa cu nici un preţ la urmărirea idealu­lui nostru cultural naţional, ori câte greutăţi am avea de învins. O astfel de renunţare ar fi identică cu o si­nucidere, care nu o poate pretinde nimeni dela noi.

Dimpotrivă aşteptăm, ca pe vi­itor, recunoseându-se pe deplin în­dreptăţirea năzuinţelor noastre, să ni-se lase libere toate căile, ce con­duc la înfăptuirea idealului nostru : pe terenul bisericesc, al învăţămân­tului, social şi economic, ca astfel să-i putem da patriei noastre mult iubite aceea, ce am fi în stare să-i dăm în urma însuşirilor noastre etnice.

Şi aceasta nu ca o concesiune, nu ca o pomană, ci ca un drept e- lementar, care nu i se poate denega nici unui popor.

Orice ne-ar aduce însă viitorul, datoria noastră este, să nu lăsăm neîntrebuinţat nici un mijloc şi să nu pierdem nefolosit nici un moment pentru a ne apropia tot mai mult de ţânta, pe care o urmărim.

Asociaţia noastră ne oferă în această privinţă cel mai larg teren de activitate.

fă ne dăm deci mână cu mână, cum zicea odinioară bardul naţional, dela moartea căruia s’au împlinit în- nainte cu câteva zile 20 de ani, toţi câţi simţim în acelaş fel, şi grupân- du-ne sub falnicul ei stindard, să du­cem mai departe cu puteri unite şi fără nici o şovăire nobila luptă pen­tru susţinerea şi desvoltarea culturii noastre naţionale/

De vom eşi biruitori, vom avea

FOILETONUL «GAZET. TRANSILVANIEI»

Finul Sfântului Arhanghel.— Poveste —

Un om sărac a avut 8 copii şi unul nebotezat 9.

Copilul, când a fost să-I boteze, n’a găsit naş — n’a vrut nimeni să-l boteze — e’a fost sărac... Aşa el ce-a făcut ? A plecat — ăl om sărac că n’avea nici sare ’n troacă -cu copilul după el, pe drum. S’a dus, it s’a dus, s’a întâlnit cu ua om în cale.

— Bună calea, mă pretine.— Mulţumim d-tale.L’a întrebat omul ăl singur pe-’l cu

copil:— Ce, unde te duci, mă pretine?

v — Unde să mă duc, Nu vezi d-ta, că «1 am 8 copii şi toţi sunt botezaţi — am mit naş la ei — da cu copilul ăsta nu pot găsi. Omul singur di-colo :

— Ce, nu mă pui pe mine naş?— Cine eşti d-ta? întreabă el.— Eu sânt Sf. Patru.—Nu te pui, ?i răspunse el şi s-au

despărţit.S’a dus — omul sărac — câtva timp,

s’a dus, înainte, s’a dus, s’a dus... s’a în­tâlnit cu alt om pe drum.

— Bună calea, mă pretine.— Mulţumim d-tale.— Unde te duci măi, prietine? între­

bă drumeţul.— O Doamne, frate, ce, unde o să

mă duc? Nu vezi d-ta, că D-zeu nu ştiu cum face... Am avut 8 copii şi cu ăsta 9. Da la ăsta n’am găsit naş. Sunt om sărac.

— Şi vreai să pui naş? întreabă omul.— Da, răspunse el.— Nu mă pui pe mine?— Cine eşti d-ta ?— Eu sânt D-zeu.— Nu te pui.— De ce nu mă pui pe mine?

De ce ? De ce, că nu vreai drept: unii prea bogaţi — le dai prea m u lt— şi alţii prea săraci....

— Să ne întâlnim sănătoşi, ’i-a zis D-zeu şi ’şi-a văzut de drum.

S’a dus iar câva timp omul — cu co­pilul după el — s’a întâlnit cu un unchiaş.

— Bună calea mă moşule.— Multumi-m d-tale.— Unde te duci?— Unde să mă duc? Am 8 copii şi

cu ăsta 9.Nu găsesc naş să’l botez cu orice chip.

E, de 12 ani, nebotezat. Apoi zice, unchiaşul:

— Nu mă iaci pe mine naş? De... z ic e !? ...

— Cine eşti d-ta?— Eu sunt Arhanghelul.— Ba pe d-ta te pui, fiindcă vrei drept.

Eşti bun: iei de-a-rândul — nu mai laşi — când vii.

Boteză copilul, Sf. Arhanghel.— Naşule, n’am să’ţi dau nici un ban.— Lasă, fine, zise Arhanghelul, că viu

eu la D-ta acasă.A picat fieşte care... S’a dus finul

câtva, aşa un rând de loc, ş’a găsit 6 sfanţi, A strigat după Sf. Arhanghel:

— Naşule, naşule, găsii 6 sfanţi, vin’o să-ţii dau.

— Lasă-i fine, că viu eu la d-ta acasă.— Da, când vii, naşule?— Când o da D-zeu.— Vii ?— Viu.— Aşa, a trecut câtva timp şi s’a dus

naşti la finu-său.— Bună sara, fine ?— Mulţumim, d-tale naşule.— Iacă, am venit după vorba, care

am vorbit’o amândoi. Fine, zise Sf. Arhan­ghel, eu mă duc în cutare oraş.... D-tale, îţi dau o funcţie.

— Ce funcţie să’midai naşule că nu ştiu — nimic — eu carte ?

— Te’nvăţ eu ce să faci. Eu mă duc la un boer mare. Are un ficior — are pa­rale putere— îl îmbolnăvesc eu. D-ta, să treci pe acolo, să zici:

— Doftor bun, doftor bun. O să iasă din casă boerul ş’o să zică:

— Mă ce ştii tu?— Mă pricep şi eu ceva lucru. Pe

unde am descântat, toţi oamenii s’au scu­lat. Fine, D-ta să iei sama. Când oi fi eu la cap, tu să zici că nu poţi să’l scoli; da când oi fi eu la picioare, să cei un pahar cu apă, să cei puţinieă cenuşe, ş’un pai de mătură şi să descânţi acolo şi tu— să mes­teci paharul şi să’i dai să bea.

Aşa a şi fost. El a intrat în casă; dar nevăzând pe naşu-său a mers la un {colţ al casei, ş’a striga t: naşule! Nu s’a ivit, Arhanghelul. S’a dus la alt colţ, ş’a strigat, iar nu s’a ivit. La al treilea colţ — când s’a dus— s’a ivit naşu-său la picioarele bolnavului.

Zice... Acum daţi-mi un pahar cu apă să descânt şi eu ce m’oi pricepe. A descântat şi a dat bolnavului de a băut. Arhanghelul, ca un puternic, i-a dat bol­navului sănătate L ’a întrebat tatăl bol­navului pe fiu-său: Cum îţi e, mă, băete?

— Mie mai bine, acu tată*Tatăl bolnavului a zis doftorului:— D-ta, să stai, 3 zile aici.

Pagina 2. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 199.— 1910

mulţămirea de a fi făcnt să triumfe cea mai dreaptă cauză din lume ; de vom cădea, vom avea mângâierea, ca n’am trădat aspiraţiunile părinţi­lor noştrii, moşilor şi strămoşilor noştni, şi că nu ne-am acoperit de ruşine iată cu generaţiile viitoare.

Decât o viaţă moartă, mai bine o moarte vie\“ a zis acelaş cântăreţ al deşteptării noastre naţionale.

Punându-vă la inimă, încheie d l Bârseanu aceste, memorabile cuvinte, care trebuie să ne fie un memento pentru toate timpurile, declar adu­narea generală de deschisă.

Decursul serbărilor.

Despre decursul |celor două şedinţe dăm următoarele amănunte :

Duminecă s’au oficiat în ambele bi­serici româneşti servicii divine solemne implorându-se binecuvântarea cerului asu­pra lucrărilor »Asociaţiuuei«. După des­chiderea primei şedinţe de cătră vicepre­şedintele A. Bârseanu, au luat cuvântul d-nii Dr. T. M ihali, şi Dr. St. C. Popp, primul satutând adunarea în cuvinte însu­fleţite în numele Românilor din Dej, iar al doilea în numele »Asociaţiunei culturale aradane« scoţând la iveală însemnătatea anilor 1860—70 în istoria desvoltării po­porului nostru şi arătând, cum fiii acelor vremi, eşiţi din opincă şi înălţaţi până la cele mai înalte trepte ale societăţfi ome­neşti, s’au întors la popor cu toate cunoş­tinţele ior bogate, ca să împartă bineface­rile acestei bogăţii cu poporul, care i-a crescut.

După alegerea comisiunilor pentru cenzurarea raportului general a socoţilor, şi pentru înscrierea de membrii noi, părin­tele protopop Dr. E. Dăianu, a ţinut o prea frumoasă prelegere despre viaţa şi faptele baronului Vasiie L. Popp, care a urmat după neuitatul metropoiit Şaguna ca preşedinte al »Asociaţiunei«, funcţio­nând 9 ani în această calitate. Conferen­ţiarul no-a arătat în cuvinte pline de via­ţă, cum acest bărbat, fiu de preot, s’a în- uălţat prin munca şi înţelepciunea sa din putere proprie până la treapta înaltă de preşedinte al doilea al Curiei, când a fost ales şi preşedinte al »Asociaţiunei«.

Sfârşindu-se şedinţa primă, a urmat un banchet, la care au luat parte vre-o 300 oaspeţi, între cari şi fişpanul conte Bethlen Balâzs, care a fost de faţă la toate serbările, urmărind cu viu interes lucrările »Asociaţiunei*. După banchet s’a ţinut o petrecere pentru popor, la care a concertat corul reuniunei române de cântări din Nă- săud, sub conducerea d-lui profesor Bena, iar de încheiere conferenţiarul economic al »Asociaţiunei« d-1 Aurel Cosciuc a ţi­nut, la înţelesul poporului, o prelegere ins­tructivă despre »Lucrarea pământului şi însemnătatea pomărituluişi legumăritului«. Seara s’a dat o reprezentaţiune teatrală foarte succeasă sub conducerea d-lui Au­rel P. Bănuţiu.

In şedinţa a doua de Luni s a dat cetire mai multor telegrame de salutare, între cari dela I. P. S. Sa Metropolitul

Meţianu şi dela P. S. S. L. L. episcopii Hossu şi Cristea, implorând binecuvântarea ce­rului asupra lucrărilor »Asociaţiunii«. T e­legramele înalţilor noştri prelaţi au pro­dus o mare însufleţire şi mângâiere su­fletească.

Intrându-se apoi în ordinea de zi se iau la cunoştinţă rapoartele comisiunilor şi propunerile comitetului. Intre altele afost ales cu o însufleţire nespusă membru de onoare al » Asociaţiunei« marele bine­făcător al neamului românesc d-l Vasiie de Stroiescu.

S-au înscris cu totul 46 membri noi, anume 8 membrii fundatori, 8 membri pe viaţă şi 36 membrii ordinari, încasându-se cu totul 5560 coroane.

S-au înscris membri fundatori cu câte 600 cor. d-ua Eleftera Dr. Mihali şi d-nul Dr. Teodor Mihali; cu câte 400 coroane »Someşana«, »Banca poporală«, Elena Dr. Vaida, Dr. Emil Babeş, Dr. Tit Babeş, Dr. Liviu Micşa ;

membrii pe viaţă (cu câte 200 cor.) d-na Lucreţia Dr. Micşa, d-l Dr. Iofcw’Che- recheş, Simion Russu, Augustin Pintea, Mărioara Pintea n. Nagy, Dimitrie Birău- ţiu, Maiorul Banda, Dr. Valeriu Seni;

membri activi (ordinari) s-au înscris 30 de inşi.

După-ce se votează absolutoriu ve­chiului comitet se alege noul comitet în persoanele următorilor fruntaţi ai noştri:

Preşedinte: los if Şterca Şuluţiu.Vice-preşedinte: Andreiu BârseanuMembrii o rd in a ri: 1. Partenie Cos-

ma, Sibiiu, 2. Octavian Goga, Sibiiu, 3. Ni- colae Ivan, Sibiiu, 4. Dr. Liviu Lemenyi, Sibiiu, 5. Ioan F. Negruţiu, Blaj, 6. Dr. llarion Puşcariu, Sibiiu, 7. Dr. Oct. Russu, Sibiiu, 8. Oct. C. Tăslăuanu, Sibiiu, 9. Ni- colae Togan, Sibiiu, 10. Dr. Ioan Lupaş, (nou), 11. Gavril Precup, (nou), 12. Ioan Agârbiceanu, (nou).

Membrii suplenţi: Dr. Ilie Beu, Si­biiu, Dr. Vasiie Bologa, Sibiiu, Romul Simu, Sibiiu, Dr. Ion Borcia, Sibiiu, Dr. Ion Raţiu, Blaj.

înainte de a-se închide adunarea din ăst an a »Asociaţiunei« se hotăreşte, ca viitoarea adunare să se ţină la an în Blaj, când »Asociaţiunea« împlineşte 50 de ani de existenţă.

De peste Săptămână. Sfârşindu-se va­canţele de vară începe din nou să se pună în mişcare maşina politii ă a ţârii. M arţi în 27 Sept. se va întruni din nou camera ungară, pentru a lua în desbatere proiec­tele de legi dela ordinea zilei. Lucrarea de căpetenie a sesiunei de toamnă va fi desbaterea şi votarea proiectului de bud­get pe anul viitor.

*Eri s’a ţinut în Viena un consiliu

comun de miniştri, la care au participat miniştri austriaci şi ungari. In această consfătuire s’au luat în desbatere budge­tele comune pentru anii 1910 şi 1911. De- legaţiunile se vor întruni în luna Octomv.

*

împăratul Wilhelm al Germaniei a fost în 20 şi 21 1. c. n. oaspele Maj. Sale Monarchului nostru la Viena şi Schon-

de serbări frumoase. Miercuri împăratul Wilhelm a vizitat primăria oraşului Viena, unde a fost primit cu mari onoruri. La cuvântul de bineventare al primarului Dr. Neumayer a răspuns într’o vorbire mai lungă împăratul Wilhelm, în care a mul­ţumit oraşului pentru-că a numit o parte a »Ring«-ului după numele său, şi popo- raţiunei vieneze pentru dragostea cu care l-a primit în tot-deauna. De încheiere a relevat prietinia ce-1 leagă de Maj. Sa Mo- narchul, căruia îi doreşte încă mulţi ani de domnie binecuvântată.

In dimineaţa zilei de Miercuri ambii împăraţi şi-au făcut vizite, dejunul l-au luat la ambasadorul Germaniei, Tchirschky, după amiazi suveranii au viziat expozi- ţiunea de vânătoare, iar seara împăratul Wilhelm, după-ce a luat parte la prânzul de gală dat în Schonbrunn, a plecat spre Sigmaringen.

*Din Fraga vin ştiri despre o înţele­

gere între partidele cehe şi germane, cari ani de zile şi-au stat cu duşmănie faţă în faţă. Iu curând se va putea deci întruni dieta boemă în speranţă, că se vor putea aplana certurile naţionale dela ordinea zilei.

La cestiunea catechisării.— Doi articoli. —

I.

S’a vorbit şi s ris mult în tim­pul din urmă în această cestiune, în ziarele noastre şi cu deosebire în „Gaz. Transil.“ , de cătră oameni com­petenţi şi bine versaţi în materie.

Dacă încerc a mă ocupa şi eu puţin cu cestiunea catechisării, o fac în cerc mai restrâns, încât vreau sa îmi spun părerea mai mult asupra catechisării în şcoalele poporale şi în deosebire în cele confesionale gr. or.

Căci dacă în şcoalele confesio­nale gr. cath., religiunea o propun preoţii în preponderanţă, în cele gr. or. aproape peste tot locul o propun învăţătorii. Autorităţile confesionale gr. or. nu numai, că nu încearcă a constrânge pe preoţi la îndeplinirea acestei sarcini, care cade strict în sfera lor de activitate, ci din contră tolerează publicarea astorfel de con­curse, în cari apriat să spune, că în­văţătorul ales va fi deobligat a pro­pune şi religiunea în şcoală.

Concluze şi decisiuni consisto­riale şi sinodale s-au adus ele în ces­tiunea asta, dar acelea, — ca multe altele, — nu să pun în practică, ca nu cum-va să se pună la grea în­cercare, — onoare escepţiunilor, — comoditatea unor preoţi, care în multe locuri ar da de furcă organe­lor încredinţate cu ducerea ei in înde­plinire. Cestiunea s’a discutat şi în conferenţele învăţătoreşti şi unele sinoade protopopeşti, undo prin oa­

meni competenţi s’a arătat, că mai ales în timpurile de faţă, ce bine ar isvori pentru poporul nostru şi creş­terea lui religioasă, dacă religiunea s’ar propune de cătră preoţi.

Preotul, care trebue să fie sen­tinelă neadormită a religiosităţii şi moralităţii poporului său, ar av8a cea mai potrivită ocasiune a cunoaşte înclinările buue şi rele a fie-cărui fiitor poporean îucă din frageda co­pilărie şi astfel din bună vreme ar putea cumpăni măsurile şi căile prin cari să îndrepte viaţa şi purtarea morală a poporului său.

Ca un factor deosebit de impor­tant în viaţa poporului nostru, — preotul prin catechisare, — ar cu­noaşte şcoala cu toate avantsgele şi scăderile ei, ar cunoaşte greutăţile şi pedecile învăţământului, pe cari apoi în bună înţelegere cu învăţătorul va căuta a le micşora şi delătura, spre binele şi fericirea viitoare a comunei încredinţată păstoriei sale.

învăţătorul, în urma nouelor dis- poziţiuni şi legi şcolare, fiind în cât va restrâns în libertatea propune- rei şi de altă parte trebuind să-şi pună toată puterea şi silinţa în pro­punerea acelor obiecte dela cari aşa zicând depinde ajutorul de stat şi astfel subsistenţa lui, va da mai pu­ţină importanţă religiunei, numai ca să poată satisface pretensiunilor ace­lor dispoziţiuni.

Va cădea greu adevărul acesta la mulţi, însă îl spun fiind convins prin esperienţă do temeinicia şi esis- tenţa lui, dacă nu la toţi, apoi de sigur la mare parte dintre învăţăto­rii noştri.

Nu-i păcat a recunoaşte un rau ce esistă, ci e păcat a-1 ascunde şi lăsa să crească.

Propunerea limbei maghiare con­form pretensiunilor legii, reclamă atâta munca şi forţă spirituală dela învăţător, încât acesta pe lângă toata bună voinţa nu va putea să propună şi religiunea cu acea putere şi muncă, care o recere cel mai important obiect de învăţământ din şcoala po­porală.

Inspectorii de şcoale în visita- ţiunile lor şcolare, nu cer samă de sporul în învăţământul religiunei şi asta fiind lucru bine ştiut, studiul religiunei în multe locuri să negligă în contul celor-lalte obiecte de învă­ţământ, cari formează obiectul de că­petenie al visitaţiunii şcolare.

Acestea sunt numai o parte mi­nimă, dar sunt ele alte multe mo­tive ponderoase, cari justifică cu

— Stau.A şezut 3 zile acolo. La 3 zile, s’a

sculat bolnavul în picioare, s’a făcut să­nătos.

Z ic e ... tatăl bolnavului: Mă, prietine ce cei d-ta?

— Ce mi-aţi da d-voastră.Z ice... vino încoa la banii ăştia, ia-ţi

bani cât vrei.— Nu pot să iau bani dela d-ta. Să-mi

dai d-ta cât vrei.— Z ice : Mă — vizitiului boeresc. —

Pune caii cutare la trăsură şi să duci omul ăsta la locul lui.

Şi ia dat bani (o traistă), cât a vrut boierul.

Tu să te duci la omul ăsta, un an de zile, servitor, cu caii cu trăsura.

Arhanghelul Mihail— naşul lui— ce-a făcut ?

— Fine, să lăsăm banii aici, in dru­mul ăsta, grămadă şi haide într’un loc cu mine—îndărăt—să-ţi mai dau câţi-va bani.

— Mă, fine?— Ce.— Vezi tu casa aea mare? Eu mă

duc acolo. Tu să vii şi să z ic i: Doftor bun, că boerul ăsta are bani, cât păr pe el.

El are numai o fată. Ş’o îmbolnăvesc, o fac butuhan. El s’a dus—Arhanghelul— Ia fată, şi a luat fata. Finu-său, trecând pe lângă casă, pe acolo, a strigat: Doftor bun, doftor bun.

Ăl boer— tatăl fetii—s’a brodit afară în prispă.

— Mă, prietine, mă, ce fel de doftor eşti tu, mă?

— Descânt şi eu, d-le, din ce mă pricep.

— Ia vino, ’ncoace, la mine, c’am o fată bolnavă.

— Viu, de ce să nu viu, pentru aea am plecat eu. Când a întrat, în casă, la boieri: sumă de doftori... nu s’a priceput nici unul ce are fata. EI, îndată, ce a mers, a cerut un pahar cu apă.

— Daţi-mi şi un fir de mătură, în­coace şi niţică cenuşe. îndată ce el a în­ceput a descânta doftorii au plecat toţi. A rămas numai unul din ei să vadă, ce să fie? O să fie ceva?

A şezut doftorul şi descântând celălat a dat fetii apă să bea din pahar.

îndată ce a băut apa din pahar, s’a învârtejit fata. A venit tată-1 fetii ş’a în­trebat :

— Cum îţi e?— Da, mi-e mai bine acum-N’a trecut mult şi îndată fata s’a

sculat în capu oaselor :— D-le doftore, a zis ea către ăl de

rămăsese acolo, nimic nu ştiţi d-voastră, că sunteţi învăţaţi, dela stat. N’aţi cunos­cut nimic. Mâncaţi o leafă de pomană. Iacă-tă că d-lui descântă şi mi-e bine. Tatăl fetii o întreabă:

— Ţi-e bine?— Mi-e bine.— Să stai 3 zile aici, mă prietene.— Stau.După 3 zile vine tatăl fe t i i :— Ce cei d-ta, mă prietine ?— Ce să cei eu !? D-ta ce mi-ai da.

Eu nu pretind nimic, fac o pomană.— Nu să poate. Eu am parale. Ce

pretinzi, îţi dau, zise boerul.— Nu pretind nimic. Ce-mi dai d-ta.I-a pus o traistă de bani.Omul a z is : Nu pot s’o duc d-lo.

Arhanghelul i-a spus: Ia-o, c’o duc eu.— O iau, m’oi putea duce cu ea pân’

acasă,.. Zice omul în urmă.A eşit din casa boerului cu naşu-

său, cu Arhanghelul, caro i-a zis: Fine, haid acasă.

Când a ajuns acasă i-a spus:— Fine, îţi dau repaos 3 ani de zile.

Să faci la toţi copii case. Să le cumperi: boi, cai, pluguri, ce le trebue lor, că bani ai. La 3 ani, să ştii că, te iau şi pe d-ta.

— Ba naşule, nu.Când a fost 3 ani să vie să-l ia, a

întrebat Arhanghelul :— Ei fine, eşti gata?— Mai lasă-mă anul ăsta.— Bine, fine, te las: da la anul vii­

tor te iau, să mă aştepţi.El a ţinut minte, când o să vie A r­

hanghelul, naşu-său, să-l ea, ş’a z is :

— Fa, nevastă, fă-mi o turtă de pâfne— Da, unde te duci, omule?— Mă duc în pădure. (Era 3 ani; ca

să nu-1 găsească naşu-său acasă).Mergând prin pădure a găsit nişte

oameni făcând o groapă, în pădure.— Bună ziua mă oameni.— Mulţumim d-tale.— Da, ce faceţi voi aici?— Facem o groapă, răspunseră ei.— Apoi ce faceţi cu ea?— Pentru cine s’o găsi.Ce, să intru eu în groapă, să vedem

să loveşte pe mine, a zis el.— Intră.A intrat în groapă cu spatele pe pă­

mânt şi cu faţa în sus.— Iote mă — zice — aicea a fost

locul meu.Şi îndată ce oamenii au strigat la el,

fost mort.Acei oameni erau îngerii.(Auzită de la moş Ion St. Udrea, din Catane Doţ)

Şt. St. Ţuţescu.

Nr. 199— 1910 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Pag. 3.

abundanţă necesitatea propunerii re- b'giunei din partea preoţilor.

Drept aceea îndrăsnesc a atrage atenţiunea forurilor noastre biseri-

vcgşti asupra acestui lucru şi a cere ca spre binele şcoalelor şi poporului nostru, să ia de urgenţă măsurile de lipsă, ca religiunea în şcoalele popo­rale să se propună de cătră preoţi.

B.Ii.

Reproducând în nrul trecut ar­ticolul d lui Oct. Popa în chestia ca- techisării, apărut în „Unirea", dăm azi rectificarea de mai jos, apărută tot în „Unirea" şi care se referă la articolul d-lui Popa.

Iată rectificarea:In Nr. 37 a. c. al „Unirii“ d l

Oct. Popa, capelan şi catehet în Fă­găraş, scriind în chestia „catehisării", îşi permite a arunca în public bă­nuiala, că aici la noi în Sibiiu n-ar exista om, care să poată „sta de elevii greco-catofici“ , şi de catehiza­rea lor.

Dupăce bănuiala aceasta este lipsită de orice temei şi e proprie să

"L inducă lumea în eroare, subscrisul, care am avut prilejul de a asista de ani îndelungaţi, ca comisar exmis din partea Veneratului Conzistor la examenile de religie, în interesul ade­vărului, care nu-i permis să fie păl­muit publice de oameni, cari nú cu­nosc împrejurările şi stările de aici, mă simt dator moralminte a des- minţi în terminii cei mai categorici astfel de cuvinte şi a constata, că dacă undeva în biserica noastră, s’a dat şi în trecut şi în prezent cate­hizării elevilor gr. cat. dela şcolile de aici cea mai mare îngrijire, asta s’a întâmplat aici în Sibiiu, nu de ieri de alaltăeri, ci de decenii în­tregi, de când adecă tinerimea ro­mână gr. cat. a fost scoasă de sub tutoratul cateheţilor rom. cat. tocmai

. prin omul, care este încredinţat şi azi cu catehizarea tinerimii.

Ar fi de dorit, ca cei ce păşesc în public, să ştie mai întâiu aceea ce voiesc să pună pe hârtie. Atât în interesul adevărului; d-1 Oct. Popapoate fi perfect liniştit. Să nu se frământe cu afaceri, ce nu le cu­noaşte, ci deocamdată să se mulţă- meascâ cu celea ce scrie ziarul din Făgăraş „Olteanul" Nr. 35 a. c .: „ ..In Făgăraş bisericile româneşti au ca- teheţi conştienţioşi, încât nu credem să fie loc, care să se poată lăuda cu cateheţi mai harnici..." Sibiiu, în 13 Septernvre 1910.

Arseniu Bunea,v.-prot. onorar, secretar la comit, fond. grăniţoresc.

de 16 minute, iar alaltăeri s-a reîntors iarăşi în sbor înapoi dela Chitila la Cotro- ceni. La sborurile acestea a asistat şi mi­nistrul de răsboiu, d-1 general Crăiniceanu.

Din tractul Săliştei. Admin. prot al tractului Săliştii, d-1 Dr. Ioan Lupaş, a convocat prin o circulară pe toţi preoţii şi învăţătorii din protopopiatul Săliştii la conferenţele, cari se vor ţinea în 8 şi 9 Octomvrie st. v. Vineri şi Sâmbătă în edi­ficiul şcoalei din Sibiiel, cu un program bogat.

Examenul de maturitate supletor iagimnaziul nostru din Braşov s’a ţinut ieri în 9 Sept. v. sub presidiul D-lui comisar consist. Mateiu Voileanu şi în asistenţa d-lui comisar guvernial Nicolae Putnoky. S’au prezentat 9 candidaţi (3 la exarn. complet şi 6 corigenţi din câte un stu­diu). S’au declarat maturi 5 candidaţi: Stet. Buzan, Vasile Cloaje, Emilian Gră­dinar, Aurel Maniu şi Alexandru Ţandrău. 3 candidaţi au rămas corigenţi la câte 1 obiect pe Decembre a. c., iar 1 a fost îndrumat la repetarea examenului peste un an.

Logodnă. Natalia Bucur şi Dr. Ioan Giurgiu logodiţi — îndoi — Septemvrie 1910 Jara.

Comuna aceasta până mai acum opt-nouă ani era înapoiată în toată privinţa, era lipsită de lumină şi cultură. Se încuibase­ră în ea toate obiceiurile rele: beţia, des-

apă, decât e inomis de lipsă pe timpu nopţii. — Magistratul oraşului.

Avis. In urma morţii regretatului ad-frâul; poporului nu îi trebuia dascăl, nu îi vocat român Dr. Eugen de Lemtny a fost trebuia medic. Boalele le vindecau cu a- numit curator al cancelariei d*l adv. Dr.jutorul vrăjitorilor, mai adese ori le răpu nea viaţa. Starea aceasta deyenea din ce în ce mai de nesuferit, când de odată

Const. Moga.

întinderea bolerel Cu toate măsurile’— ca adus de provedinţă — a venit aci ce s au luaf ţării© contaminateun învăţător model domnul Ioan Oltean, de holeră, această boală grozavă continuă care cu un zel, abnegaţiune rară, cu dili- se întindă.ginţă şi stăruinţă de fier, a luptat în şcoală La Mohaci s’a constatat pe ziua deşi afară de şcoală, unde numai i-s-a dat Mercuri 3 cazuri noi de holeră. Dela iv !rea ocaziune pentru luminarea şi ridicarea po- epidemiei s’au îmbolnăvit la Mohaci 32 per- porului din starea ticăloasă, în care se soane, dintre cari au murit 19. — In cer-afla, aşa încât azi după o muncă de apos- cui Duna-Foidvâr au fost până acum 3 ca-tol poporul acesta a devenit model, iar zuri mortale de holeră. — Oraşul Szeg- învăţătorul său fala şi modelul învăţăto- zard a fost declarat contaminat de holeră- rilor nu numai din tract ci — doar — — In Arad văduva Tereza Nagry s’a îm- din archidieceza întreagă. Cum zic din po- bolnăvit eri prezentând simptomele holerei, porul, care mai înainte trăia în semisălbă- Dânsa a fost transportată la spital şi izo- tăcie a făcut un popor conştient de sine lată. — In Budapesta s’a a declarat trei ca-şi iubitor de şcoală şi biserică şi ce e mai zuri nuoi de holeră.mult,, ce eproape nu îţi vine a crede, în Cinci lucrători fugiţi dela depozitul

Ş T I R I .' — 10 Septemvrie v.

La şcoalele medii gr. or. rom. din BraşOV s’au înmatriculat: 290 de şcolari la gimnaziu şi 80 şcolari la şcoala reală infer. — In anul acesta nu s’a observat aci o aglomerare aşa mare ca în anii şcol. precedenţi.

Un act gener08. D -l Oheorghe Naneş' profesor de matematici din Bucureşti, care şi-a făcut ca şcolar sărac studiile sale gimnaziale la şcoalele noastre medii din Braşov, aducându şi cu recunoştinţă aminte de beneficiile avute la şcoală, în­deosebi prin aceea, că a fost ani de-a rândul scutit de didactru, a trimis direc­ţiunii gimn. rom. din Braşov suma de Cor. 120.—, pentru masa studenţilor, re- bonificând astfel suma de 116 cor. ce a beneficiat in timpul studiilor sale gimna­ziale prin scutirea de didactru. D-1 advo-

„ cat Dr. Vas. Meşter a fost primul, care a făcut acest act generos la noi, D-1 G. Nemeş este al doilea. Cei mulţi înainte!

Sborarile inginerului Vlaicu. Compa­triotul nostru d-1 Aurel Vlaicu a făcut zi­lele aceste cu maşina sa de sburat câteva sboruri foarte interesante. Intre altele a sburat Luni dela Cotroceni la Chitila — o distanţă de vr-o 15 chilometri — în timp

Concertul artistei Ersilia Roşea. Pre­cum am anunţat, talentata violoncelistă română d-şoara Ersilia Roşea, absolventă a conservatorului din Bucureşti şi elevă a prof. Dinicu, va da în 21 Oct. n. a. c. un concert în Braşov. La ace^t concert, pe care îl aşteptăm cu mare plăcere, îşi vor da binevoitorul lor concurs d-şoara Misei Baiulescu şi d-na Leni Dumitrescu Zâ­ne seu.

Lăsăm să urmeze astăzi câteva din recenziunile elogioase ale ziarolor din România, despre talentul simpaticei noas­tre artiste:

Foaia » Indépendance* publică în Iu­nie 1909 următoarele în privinţa esame- nelor de conservatoriu din Bucureşti: Punctul ultim a fost D-şoara Roşea, vio­loncelistă din anul al 6-lea de conserva­tor. a esecutat două Etuide foarte grele şi concertul de Saint-Saëns. Aceasta elevă posede o technică admirabilă, este cel mai bun element, care l’a avut conserva­torul nostru în clasa violoncelului până acum. Felicităm pe D-şoara Roşea şi pe profesorul ei.

yMinervat din 6 Iunie 1910 publică următoarele: D-şoara Ersilia Roşea din anul al VI lea de conservator, nu a iăcut decât tot ce poate un rar temperament musical, când ajunge să fie întovărăşit de o desăvârşită technică în esecuţia unui concert plin de dificultăţi ca aceia de D’Albert. Un arcuş bogat şi o musicalitate minunată în frasare i-a dat putinţa aces­tei piese de încercare pentru violonce- lişti de carieră şi să strălucească cu toată puterea frumosului ei temperament.

>Bukarester GemeindeblatU din 7 Februarie, publică după serbarea dela Liedertafel următoarele despre tânăra artistă :

Numărul cel mai strălucit din pro- ducţiunile instrumentale, — poate tot ce a fost mai bune între multele bune ce s’au executat la această serbare — a fost piesele de violoncello executate de d-şoara Ersilia Roşea. Este de mirare cum în acest mic cap buclat de româncă, s’a pu­tut întipări spiritul şi priceperea musicală a marilor înăestrii germani, ca Bach şi Schumann, pe cari i-a reprodus in tonuri, ce captivau ca un rar deliciu al artei.

Expoziţie de copii îd Sadu. După in- formaţiunile ce le avem, fruntaşii comu­nei Sadu, tractând asupra apelului lansat de comitetul central al Reuniunii române agrioole sibiene, au luat cu mare însufle­ţire hotărârea, ca expoziţia de copii (a 5-a) să se ţină Duminecă în 9 Octomvrie n. c. Comitetul aranjator local constituit, a exoperat în scopul premiării, ajutoare bă­neşti dela primăria comunală, dela banca »Frăţietatea« şi dela comuna bisericească de acolo. Poporaţia şi în deosebi mamele din Sadu aşteaptă cu mult dor ziua expo­ziţiei, când li se dă prilejul să expună pri­vire! publice micile lor odrasle. Prelegeri din domeniul igienii şi al educaţilor mi­cilor copilaşi vor ţinea d-1 Dr. Ilie Beu, medic în Sibiiu şi d-1 director şcolar Teo­dor Stoia din Veştem. in juriu, între alţii, vor întră şi medicii noştrii: Dr. Nicolae Calefariu şi Dr N. Comşa din Sălişte ; Dr. Ilie Iancu şi Dr. Nicolae Ittu din Sibiiu şi Dr. Ioan Bucur din Reşinar. Programul detailat îl dăm la timpul său.

Un sat apucat pe calea progresului.Pe valea Arieşului, împrăştiată pe crân­guri şi văi, se află o comună Podraga- de-sus cu locuitori de ambele confesiuni.

satul, în care mai înainte abia preotul şi de cărbuni din Mobaciu, unde este decla- cantorul ştiau ceti, azi umblă vre-o 4—5 rată holera, au fost arestaţi şi izolaţi. U- foi. Iţi creşte inima de bucurie, când vezi nul a murit cu simptome suspecte; o fe- în Dumineci şi sărbători ţăranii adunân-1 mee care s’a infectat dela dânsul a murit

de asemenea. Mohaciul a fost declarat centru al holerei.

Rusia. In ultimele 24 de oare s’au produs în Rusia 45 cazuri de holeră şi 11 decese. Totalul bolnavilor este de 569.

In Italia s’au produs în ultimele 24 de oare iu Puglia zece cazuri şi 4 decese.

In Serbia s’a constatat Mercuri ofi-

du-se grupuri, grupuri in jurul câte unui tânăr, care cu glas neted şi respicat le ceteşte ce se urzeşte în ţară şi în casa ţării în contra lor. La meserii, cari înainte erau despreţuite, au mai mulţi tineri şi tot la îndemnul d-lui Oltean au început a-şi da copii la şcoli mai înalte, încât azi vre-o trei-patru tineri cercetează gimna­ziul din Turda şi Blaj.

„x cial primul caz de holeră şi anume la BM-Se Zice, Că un popor, când a început / Bolnavul este un nasafrar rare a ve-

a ceti a apucat pe calea culturii. Cum să | JJ.ţ ^.Q ţ^ naţ este Un paS &er care a Vezice în Evanghelie, că atunci va fi capătul lumii, când toate popoarele vor auzi cu cuvântul Evangheliei; noi putem zice, că atunci ne vom trezi întru adevăr la o viaţă conştie şi naţională când şi ţăranul

In Brăila au încetat eri din viaţă mecanicul Mitescu şi lucrătorul Grama prezentând simptomele holerei.

Societatea de lectură »Speranţa« a e-va ceti în Evanghelia suferinţelor lui. Iată levilor dela institutul pedagogic gr. cat. un învăţător la culmea chemării sale. (jjn Biaj? ţn şedinţa din 18 1. c. sub con*»Tribuna«. | ducerea On. Domn Ştefan Pop s’a consti­

tuit în modul următor : Preşedinte : Ionel Prinţii moştenitori ai Rermaniei în I Şt. Pop ped. curs IV. Vicepreşedinte: Va-

Orient. Părechea moştenitoare a tronului sile Gajia ped. curs IV. Secretar: Ioan german va pleca în curând în Asia răsă- Peiea, ped curs IV. N otar: Alexandru Bra- riteană, însoţită de 11 persoane. Moşteni- tu ped. curs IV. Cassariu : Ioan Butnariu toarea tronului va merge numai până la ped. curs III. Controlor: Aurel Lucaciu p. Ceylon, de unde se va întoarce pe un va- a II. Bibliotecar: George Cergizan p. curs por al soc. >Lloyd*. Moştenitorul tronului IV. Vicebibliotecar: George Tilinca p. a. va pleca dela Ceylon, şi se va duce la m. Archivar: Iuliu Fuftzan p. a. IV. Vice- Bombay în India. Partea a doua a călăto- archivar: George Ţermure ped. curs III. riei principele moştenitor o va face pe Membrii în comisia literară: loan Ne-cuirasatul »Gheisenau« şi se va duce pe grea p. a. IV. Ioan Iftene p. c. IV. Nicolaeinsulele lava, apoi la Hongkong şi în Ja- p^tu p. a. IV. Octavian Petrean p. a. III.ponia. Principesa moştenitoare va sosi în Andrei Boeriu p. a. III. Liciniu Simu ped.Germania la anul nou, iar moştenitorul curs u Achim Mărgărie p. a. II. Ilie Urstronului la Maiu.

Alegeri de Învăţător — protestate.ped. curs I.

Pentru masa stud. rom. din BraşovNi-se scrie: In Dumineca de 22 Aug. st. I au intrat dela d-1 G. Naneş prof. (Bucu- v. 1910, s-a ţinut alegerea de învăţător reşti) 120 cor.; dela d-1 Nic. Dima (Bra- în Braşov-Stupini, pentru întregirea pos- şov) în amintirea fostului său coleg de tului al doilea de învăţător la şcoala ele- şcoală Dr. Eugen Lemenyi 20 cor.; dela mentară română de acolo — fiind ales „Şercăiana“ bancă 50 cor.; dela >Noiana< candidatul Cornel Cosma. In contra aces- bancă 20 cor.tei alegeri s-a anunţat recurs din partea Primească generoşii donatori since-aderenţilor învăţătorului George lordache. | rii© noastre mulţămite.— Direcţiunea şcoa-

In Dumineca de 29 Aug. st. v. 1910, lelcr medii gr. or. rom. din Braşov.s’a ţinut alegerea de înv. pentru întregi­rea unui post de învăţător la şcoala ele- Sfârşitul baloanelor »Zeppelin«, sta-mentară română din împopulata comună tul major al armatei germane a ţinut alal- Freşmer, protopresbiteratul Braşovului, fiind tă-eri o şedinţă sub presidenţia generalu- aies cu o mică majoritate de voturi can- lui Incker. S’a luat hotărârea să nu se di datul Cârstea faţă de contracandidatul mai comande baloane »Zeppelin« pentru N. Hamsea-Ghimbăşanul. In contra acestei armată. D’aci înainte se vor întrebuinţa alegeri s-a anunţat de-asemenea protest numai baloane mai mici, iar dacă nici susţinut de un număr considerabil de pa- aceste nu se vor dovedi ca practice, serochieni

In contra alegerii de învăţători la şcoalele centrale primare din Braşov, s-a anunţat, precum aflăm, de-asemenea pro test.

vor comanda numai aeroplane.

0 mulţumită. Ni-se scriu următoarele: In anul 1908 poporul din Topa-Sâncrai s-a decis a edifica şcoală nouă, corăspunză- toare legii, dar în urma secetei întreaga

. i recoltă a anului s’a nimicit, aşa poporulCoroane eterne- Lorpui profesoral al J a J0S împiedecat de a edifica. In anul

1909 grindina căzută asupra întreg hota­rului, a nimicit producţiunea anului ace­luia, încât poporul în decursul anului nu­mai cu cerşitul şi-a susţinut traiul vieţe1', astfel a fost poporul de nou împiedecat de a edifica, in astfel de stări grele cora- torul a apelat la inteligenţa noastră ru-

seminarului »Andreian«, în scopul eterni sării memoriei mult regretatului profesor Demetriu Cunţan, fost membru onorar al »Reuniunii sodalilor români din Sibiiu», a dăruit fondului »Andreiu baron de Şa- guna pentru ajutorarea văduvelor şi orfa­nilor«, al numitei Reuniuni 10 cor. La ace.aş fond au mai dăruit: Bas. Necşa, pa- g^ndu-o de ajutor. Glasul a aflat ascul- roh (Apoldul-de-sus) 20 bani, Ghenadie tare ja institutul »Economul« din Cluj, Bogoevici, protosincel (Budapesta) 1 cor., care a dăruit suma considerabilă de 300 Toan Popa, paroh (sălişte), soţia sa A- COroane. In urma ajutorului primit, popo* lexandrina n. Nicolescu şi copiii lor Ionel, ruţ însufleţit, în decursul anului curent 1 Mări oara şi Istinuţ'’ , anume în amintireă August a început edificarea şcoalei. Cura- surorii respective cumnatei răposate Ma- i Aratul aduce vii mulţumite »Economului« rioara Petra n. Nicolescu (Ibăneşti) 1 cor. pentru ajutorul dat de 300 cor. — Topa* 40 bani şi Vie. Tordâşianu, prezident 10 | sâncraj> la £0 Septernvre 1910. — loa

Bochis, paroch gr. cat., Samuil Mureşan, corator primar.

bani.

Un advocat din Braşov caută un t .u -Inchiderea apaductului. Din cauza

spargerei a două ţevi mari dela apaductuloraşului, apaductul se va închide începând I didat ” prâxă"'Adresa "la” red’acHe. de astăzi Joi dela oarele 6 seara peste 1 noapte. Publicul e rugat, ca înainte de în­chiderea apaductului, să nu ia mai multă

Pagina 4. Nr. 189.— 1910.G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I .

Din Stupinile-Braşovnlni.NI se scrie:E un semn îmbucurător, când vedem, că tot mai m uit se înrădăcinează senti­m entul de solidaritate la poporul nostru.Aspiraţiunile noastre ca popor, nu­mai atunci vor fi realisabiie, când strădu­inţele şi activitatea noastră vor ţânti spre întărirea fortăreţei noastre economice şi culturale. Când medităm asupra acestor recerinţe sociale, afirmăm, că bun lucru au săvârşit locuitorii din Stupinile-Rra- şovului, când au hotărât cu însufleţire în - fiinţarea unei reuniuni economice şi de credit.Intr’una din săptămânile trecute, s’a înregistrat la tribunalul din Braşov firma * S tu p a r u U , reuniune economică şi de cre­dit şi asigurare de vite ca grup separat, sau ca însoţire separată a reuniunii de asigurare, de întâmplări din Orăştie. R e­uniunea va da în arândă păşuni, vite, vite de prăsilă şi în general tot ce apar­ţine ramului economic. V a fi numai în interesul şi iolosul economilor din co­m una numită, această instituţjune de ca­racter uman. Se ştie din viaţa de toate zilele, că gospodăria şi cele aparţinătoare aceleia, atât îa economii mari cât şi la cei mici este expusă multor neajunsuri şi nenorociri. Nu sunt rari caşurile, când economilor li-se prăpădesc, pe neaşteptate, parte din vite ce le au în jurul gospodă­riei. Să presupunem, că unui econom mai sărac i-se prăpădeşte, din cine ştie ce cauză, boul din ju g , chiar în timpul verii. Ce se facă, unde se alerge ? E silit vrând nevrând să ia bani împrumut dela vre-o bancă, pentruca să-şi cumpere bou în loc. Iată de ce sunt bune însoţirile de asigu­rare (tovărăşiile agricole) — în caşuri de nenorociri economul va fi îndată despă­gubit din partea reuniunei, dacă acela este membru al acelei însoţiri. Roadele binefăcătoare ale acestei reuniuni se vor vedea numai după un timp oare care.. . . Sufletul acestei mişcări şi alcătu­iri economice din Stupinile-Braşovului, este învăţătorul G eorge T â b a n , om cu aplicări şi cunoştinţe pe terenul finan- ciar-economic.Dorim şi din part8-ne ca începutul făcut să fie intr*un ceas cu noroc şi spre

progresul şi bunăstarea poporului român de acolo. Exem plul dat este vrednic de im itat şi de alte comune de ale noastre.S p ic u ito ru l,

Convocare.R e u n iu n e a în v ă ţă to r i lo r g r .-ca t. d in

j u r u l G h erle i î-şi va ţinea adunarea sa generală anuală în 9 ş i 10 O d o m v re st. n. a. c. în C â ţcă u (Kaczko) în localitatea şcoalei gr.-cat. române, cu următoriulPR O G R A M :

Ş e d in ţa 1 în 9 O d o m v re a. m . 1. La 8 oare a. m. serviciul divin cu Invocarea Spiritului sfânt. 2. La 9 oare deschiderea adunării prin preşedinte. 8. Constatarea membrilor prezenţi. 4. Esmiterea urmă­toarelor comisiuni din câte 3 membrii, anume: a) pentru cenzurarea raportului secretarial şi propuneri, b) pentiu revizu­irea raţiunilor şi statorirea budgetului pre viitorul an de gestiune, c) pentru co­lectarea taxelor şi ofertelor benevole pre­cum şi înscrierea de membrii noi, şi d) pentru critizarea tem elor practice. 5. Ce­tirea raportului secretariat despre activi­tatea Reuniunei în anul scolastic espirat. 6. Cetirea eventualelor disertaţiuai pre­m iate ori ocazionale.Ş e d in ţa a I R a în 9 O d o m v re d. m .

la 3 oare . 7. Predarea lecţiunilor practice prin învăţătorul local D . Iuliu Danciu. 8. Critica asupra acestora în şedinţă închisă.Ş e d in ţa a I l I - a în 10 O d o m v re a. m . 9. La 8 oare a. m. s. Missă, la finea că­reia se va face parastas pentru membrii răpauzaţi ai Reuniunei. 10. Raportul co- misiunilor esmise în şedinţa primă sub a) b) şi c). 11. Cetirea unor ordinaţiuni şi regulam ente mai nouă de interes şcolas- tic şi învăţătoresc. 12. Alegerea celor trei verificatori pentru protocolul adunării gen. şi statorirea locului şi timpului viitoarei adunări. 13. Restaurarea com itetului cen­tral. 14. Închiderea adunărei gen. prin presidiu. L a această adunare sunt invi­taţi toţi On. Domni membrii fnndatori, ordinari şi onorari ai Reuniunei, precum şi aceia cari se interesează de cauza şcoa­lei şi a învăţătorilor rom âni.NB. Eventualele propuneri sunt a-se

prezenta cu 24 oare înainte de şedinţa a III a prezidiului.Din şedinţa com itetului central al Reuniunei învăţătorilor gr.-cat. români din jurul Gherlei, ţinută în Gherla la 2 Sept. 1910.l o a n G e o rg iu m. p. A le x a n d ru P o p m. p. canonic—-preşedinte. învăţător — secretar.

A P E Lpentru înscrierea de membrii la în ­

soţirea economică - comercială „P lugaru l“ din Blaj.

Vieaţa economică a poporului român este abia în primele faze ale desvoltării sale. îndeosebi starea economică a ţăra­nului român în cele mai multe părţi e cât se poate de primitivă şi mijloacele, cu cari trebue să ducă lupta grea pentru existenţă, sunt absolut necorăspunzătoare spiritului timpului.

Ţăranul român înconjurat cu elemete străine, şi exploatat adesea fără milă de celelalte clase sociale, a fost lăsat pe pro- j priile sale puteri. Lipsit de orice organi- i zaţie economică, lăsat pe mâna sorţii şi condus numai de instinctul conservării proprii şi de datinele străbune ; el a tre- j buit aproape peste tot, să se lipsească de favorurile descoperirilor şi invenţiilor mo­derne şi de binefacerile unei vieţi econo­mice raţionale.

îndeosebi a fost lipsit de acea putere ! mare, ce rezultă din asociare. începutul j frumos, făcut pe acest teren de institutele ; româneşti de credit, foloasele necontesta- i bile, cari au rezultat din înfiinţarea şi ac- j tivitatea acestor institute financiare, ajunse | la o înflorire nesperată înainte cu câteva decenii, — nu ne pot împedeca să consta- tăm, că ţăranul român economiceşte şi azi este neorganizat, purtând o luptă econo­mică primitivă, individuală, lipsită de con- ! ştiinţa intereselor colective şi de avan ta- j jiile activităţii cooperative. j

Institutele noastre de bani au orga­nizat capitalurile româneşti în vederea' emancipărei financiare a poporului român j Ele au scăpat în mare parte pe ţăranul român de uzurăria fără suflet la care era expus înainte de înfiinţarea băncilor ro­

mâneşti, — dar n’au putu* să dea avânt asocierii economice, n’au putut să-i dea noui îndrumări în ce priveşte producerea şi valorizarea articlilor agronomici, şi nu au putut deschide în mod simţit orizon­turile mai largi şi mai deschise ale co- merciului şi industriei.

Ţăranul român mai deştept decât ţă­ranii oricărui alt popor, neasemănat mai cinstit şi mai perseverant în muncă decât ţăranii tuturor popoarelor, cari ne încun- jură, — în lipsa organizaţiei economice şi azi e cel mai acomodat obiect de exploa­tare pentru străini.

In cele mai multe părţi locuite de români, ţăranul român pe pământul şi de altfel prea puţin ce-1 are în stăpânire, produce puţin, ’are vite insuficiente, vinde eftin, cumpără scump şi tot ce-i rămâne dă comerciantului si industriaşului străin, păstrându-şi renumele de dubie valoare, de a fi cel mai bun mediu pentru îmbo­găţirea tuturor streinilor, cari în alte părţi nu se pot ferici.

Această stare tristă trebue să ne umple de îngrijorare pe toţi cei, cari avem la inimă soartea poporului român. Tăria neînfrântă a poporului românesc rezidă în ţărănimea română, în acest izvor nesecat al puterii de vieaţa şi al neîntrecutelor şi nesfârşitelor aptitudini de civilizaţie.

Lupta popoarelor se dă azi pe terenul economic. Inferiorităţii economice îi ur­mează în mod firesc şi cea culturală şi socială. Dela starea economică şi dela pu­terea acestei ţărănimi depinde viitorul po­porului român. Nu e cu putinţă să nu ve­dem. cu ce logică de fier şi cu câtă con­secinţă lucrează societatea popoarelor con­locuitoare pentru înaintarea şi întărirea economică a ţărănimei lor. Şi nu e greu a prevedea, că raporturile de forţă — sin­gurul factor decisiv în lupta pentru exis­tenţă— vor deveni neapărat pe zi ce merge mai nefavorabile pentru noi, dacă socie­tatea română, intelectualii români, chemaţi să dea îndrumări potrivite spiritului şi necezităţilor timpului, nu vor lucra din răsputeri la desvoharea vieţii economice a ţăranului român, îndrumându-1 la sin­gurul mijloc de înaintare corăspunzătoare: la unirea ei potenţarea forţelor p rin în s o ­ţiri economice şi tovărăşii săteşti de tot so iu l.

Generaţia, care a condus ieri şi în parte conduce şi azi destinele neamulu

H O L E R A I N I T A L I A— Scene din ţinuturile bântuite de holeră. —

Şi la noi în Ungaria s’a ivit holera, dar in măsură m ai mare a bântuit şi bântue în Italia sudică. Pe aici. in unele oraşe, oamenii sunt în mare desnădejde din pricina boalei.Chipul nostru ne arată scene (întâmplări) din aceste locuri. In Trani s’a oprit vânzarea poamelor, în deosebi a pepenilor, ceea-ce a produs mare zarvă între precupeţi, cari au atacat pe poliţişti, tocmai când se făceau înm orm ântările, in stânga chipului se vede aceasta, iar în partea dreaptă ni se arată o procesiune de femei, cu părul despletit, implorând îndurarea Cerului.

Hr. 199.— 1910. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I , Pagina 5.

'românesc, şi-a făcut datorinţa şi pe tere­nul economic. Prin înfiinţarea şi desvoltarea norocoasă a organismului viguros al băn­cilor româneşti, a pus din partea sa o piatră însemnată la edificiul mare al fiinţei noastre naţionale. Vom privi şi ne vom #stdi totdeauna cu recunoştinţă la aceia, ţre au contribuit pe această cale în mod hotărâtor la întărirea economică, şi prin aceasta la desvoltarea solidă a poporului român. Dar nu ajunge să le fim recunos­cători, ci noi, cari avem menirea să con­tinuăm opera lor, avem îndatorirea de a duce înainte drumul bătut de înaintaşii noştri, şi de a deschide cărări nouă, cores­punzătoare curentelor şi lipsurilor zilei de azi.

Aceste consideraţii ne-au determinat să înfiinţăm în Blaj sub numirea «Pluga­rul» o însoţire economică comercială, cu «copul de a promova toate interesele eco­nomice, comerciale şi industriale ale ţă­ranului român şi de a mijloci şi ajuta pro­ducerea, câştigarea şi valorizarea tuturor productelor economice şi industriale.

Succesul puţinelor însoţiri de această r natură, înfiinţate până acum la noi, ne Îndreptăţesc a crede în viitorul mişcării cooperative la români şi prin urmare şi în succesul însoţirii noastre «Plugarul», care în sensul §-u!ui 2 al statutelor, apro­bate din partea tribunalului din Alba-Iulia, ?a îmbrăţişa toate ramurile de operaţiune şi în special se va ocupa cu :

1. Producerea şi valorizarea ultoilor % vie, de pomi şi de seminţe agricole;

2. Mijlocirea a tot felul de vânzări şi cumpărări; procurarea şi intermediarea tuturor creditelor economice de termin scurt;

3. Exploatarea de păduri, valorizarea de realităţi şi altele;

4. înfiinţarea de magazine, depozite de bucate, de lemne, de maşini agricole şi de tot felul de seminţe;

5 încurajarea industriei de casă;6. înfiinţarea de tovărăşii săteşti;7. înfiinţarea de lăptarii.8. Arăndarea şi subarăndarea de moşii;9. înfiinţarea de fabrici şi stabilimente

pentru producerea şi valorizarea articlilorindustriali şi economici ;

10. Aranjarea şi susţinerea grădinilor de legumi şi a stupinelor de model;

11. Organizarea şi aranjarea de ex- poziţiuni economice-comerciale şi indus­triale ;

12. Introducerea economilor în cu­noaşterea şi folosirea maşinilor şi rechizi­telor agricole;

13. Inaugurarea de cursuri şi prele­geri din domeniul economiei, industriei şi

ţ comerciului;14. înfiinţarea şcolilor pentru instrui­

rea poporului : în cultivarea raţională a pământului, a viilor şi a pom ilor;

15. Edarea şi răspândirea unei reviste economice, industriale şi comerciale, edarea şi răspândirea de publicaţiuni, cărţi şi bro­şuri din domeniul agriculturei, industriei şi a comerciului.

De sine înţeles, că diferitele ramuri de operaţiune se vor îmbrăţişa succesiv, în măsura extinderii şi puterii materiale a însoţirii.!B^§Situaţia geografică a oraşului Blaj, împrejurările locale şi faptul că societatea românească din Blaj dispune de membrii numeroşi, cari în urma ocupaţiunii lor sunt oameni specializaţi în afacerile eco­nomice, şi prin urmare, dela început, se

[ oferă garanţia de mare importanţă, că în­s o ţ ir e a se va conduce în mod practic: ne-a ' determinat să înfiinţăm această însoţire

cu sediul şi centrala în Blaj.§ .& Succesiv se Vor înfiinţa însă: tf£^ 1. Agenturi în localităţile, unde se

vor înscrie cel puţin 25 membri cu cel puţin 100 părţi sociale;

2. însoţiri afiliate, unde vre-un ram economic special indicat de împrejurările locale va reclama înfiinţarea astorfel de însoţiri.

3. Filia le în centrele mai mari eco­nomice şi comerciale şi

4. Direcţii de circumscripţii pentru părţile mai mari şi mai îndepărtate, unde se va extinde însoţirea.

Afară de scopul organizării economice a ţăranului român, prin înfiinţarea însoţirii «Plugarul», plănuim a da ajutor şi insti- tuţiunilor noastre culturale româneşti, pri­mejduite mai ales în urma lipsei materiale. Conform §-ului 18 al statutelor membrii însoţirii vor primi din venitul curat h% după părţile sóciale subscrise. Din venitul curat, ce va rămânea după detragerea acestor 5%» 30% se vor adauge fondului de rezervă, cel puţin 40% se vor folosi pentru scopuri culturale filantropice româ­neşti, iar 30% vor sta la dispoziţia adu­nării generale, pentru a le adauge sau la fondul de rezervă sau la fondul cultural, eventual la dividenda membrilor însoţirii.

Aceste 40% se vor da şcolilor şi bisericelor româneşti, fără osebire de con­fesiune, din acele comune, unde însoţirea va avea membri şi anume astfel, ca co­munele unde însoţirea va avea agenturi sau filiale, vor primi partea proporţionată din aceste 40%» iar acolo unde vor fi în­soţiri afiliate toate aceste 40% din venitul însoţirii se vor folosi pentru instituţiile culturale din aceiaşi localitate.

Dorim să validităm în vieaţa prac­tică principiul «Prin tine însuţi» şi voim să conlucrăm după putinţă ca deodată cu vieaţa economică să devină şi vieaţa cul­turală a poporului român independentă de factori streini. Regulamentul intern, care se va compune în curând, va conţinea dispoziţii detaliate, atât asupra întrebuin­ţării acestor 40% din venitul curat cât şi asupra înfiinţării instituţiunilor economice subordinate acestor însoţiri.

îndemnat de aceste gânduri, în de­plina convingere, că intenţiunile noastre sunt potrivite intereselor mari ale popo­rului nostru, venim cu tot respectul şi Vă rugăm să binevoiţi a sprijini însoţirea noastră «P lugaru l», subscriind un număr potrivit de părţi sociale (cvote), şi între- venind cu puternica D-Voastre influenţă să între cât se poate de mulţi inşi ca membri ai însoţirii noastre, să binevoiţi a face ca însoţirea « Plugarul» să poată lua cât de curând acel avânt şi acea extindere, care e neapărat de lipsă pentru atingerea scopului ce şi l-a propus.

Preţul unei părţi sociale este 10 co­roane, care sunt a se solvi în decurs de 8 luni în 4 rate egale, tot la 2 Iun1’.

Fiecare poate iscăli atâtea părţi fun­damentale, câte doreşte, având numai până la Suma iscălită răspundere materială. După fiecare parte fundamentală se plă­teşte 60 fileri taxă de înscriere, deodată cu subscrierea cvotei. Membru în tovărăşie e acela, care a iscălit cel puţin o parte fundamentală şi pe care-1 primeşte direcţia.

Listele de subscriere sunt a se re- înapoia la adresa «Plugarul» însoţire eco- nomică-comercială în Balázs falva-Blaj, cu posibila urgenţă, şi tot la această adresă sunt a se trimite şi asem naţiuni le şi toate scrisorile aparţinătoare însoţirii.

Blaj la 15 Septemvrie 1910.Cu distinsă, stimă:Ioan F. Negruţiu Dr. Vasile Suciuprezident. v.-prezident.

Dr. Iuliu Maniu.director executiv.

Lupta in contramorburilor siphilitice.De Dr. loan Popp,c. ş! r. medic-colonel în retragere în Sibiiu

(Urmare şi sfârşit).

Şi acum, până a d u sfârşi con­ferinţa mea, fie-rai iertat să vă intro­duc onoraţilor cetitori pe un moment într’un spital mare şi vast, care cu pavilioanele sale cu 2 şi 3 caturi în grădini estiuse zace în partea cea mai nordică a marelui oraş german Berlin. Acest grandios şi modern spital poartă numele renumitului în­văţat Rudolf Virchof şi e aşa de mare şi estins cât un oraş de al nos­tru provincial.

Intrând în ambele pavilioane vestice ale acestui spital ne aflăm în clinica profesorului Dr. Wechselmann, consilier, sanitar şi şef al despărţă­mântului pentru morburile de pele şi siphilitice, care aci în acest palat frumos a introdus mai întâi în praxă injecţiunile mântuitoare şi dătătoare de nouă viaţă cu nou inventatul medicament al profesorului universi­tar Dr. Paul Ehrlich din Frankfurt. Impresiunea primă — aşa scrie ami­cul meu — un medic coleg din Un­garia, care a mers la Berlin la înce­putul Iui August, pentru a cunoaşte noul medicament al lui Ehrlich în întrebuinţarea lui practică, — impre­siunea primă — zice el: E o adâncă desamâgire. 6— 4 medici aşteaptă pe şeful lor Dr. Wechselmann, care de present are cele mai estinse esperinţe despre succesele terapaitice ale noului medicament. <

Despre o aglomeraţie fără margini a medicilor streini nu e nici poveste. Proverbul vechi despre profet, care în patria lui n’are valoare, să ade­vereşte şi aci în toată forma. Dintre acei 60 medici, care până acum au cercetat despărţământul, a fost mai a treia parte din Ungaria, apoi au fost mulţi ruşi şi numai puţini nemţi — francezi preste tot nu vin. Dr. Wech­selmann e de o statură mijlocie, bine făcut şi cam de 40 de ani, cu mus» teţele blonde şi păr suriu. El este de o afabilitate extraordinară şi dă medicilor streini tot ajutorul posibil şi lămuririle necesare. Sub conduce­rea lui şi a ştabului de asistenţi În­cepem visita prin şalele de morboşi.

Mai întâi visităm despărţământul muierilor, apoi pavilionul bărbaţilor, două stabilimente gigantice cu mai multe sute de paturi. Aci e îngră­mădit un material colosal, cum nu­mai înti’un oraş cu milioane de lo­cuitori e posibil, inbolnăvirile siphi­litice sunt aci în toate variaţi unii e acestor boale multiforme represen- tate. începând dela afecţiunile uşoare cu eflorescenţe (spuzeală) pe întreaga pele a corpului presărate,— până la rănile adânci săpate, care persistă

ani de zile la orice cure, şi care produc dureri grozave în oase,— mai departe răni greţoase la gură şi nas — toate acestea sunt în nenumărate esemplare.

Noi vedem acuma morboşii de compătimit cu simptoamele învede­rate ale acestei boale înspăimântătoare, noi i vedem pe aceşti morboşi după câteva zile cum eflorescenţele s’au uscat, ranele s’au vindecat, durerile ca prin fermecatură în timp de 24 de oare au dispărut. Şi noi am învăţat a crede în putered geniului şi măestriei omeneşti.

Numărul mic al medicilor, cari a avut ocasiunea de a asista la pre­legerile profesorului Wechselmann despre esperienţele şi progresul curei cu noul medicament al lui Erlich s’a putut convinge, că săptămânile din urmă şi cele mai recente resul- tate au contribuit mult la înbunătă- ţirea şi simplificarea acestei cure. Profesorul Wechselmann declară pe basa esperinţelor sale de până acuma, că problema curei siphilisului este deja solvită. Noi am tractat până acuma (aceasta era la începutul lui August) 520 de caşuri, dintre cari 514 s’au vindecat deplin şi numai 6 caşuri au rămas nevindecate. Dar şi acestea prin repetarea curei au fost vindecate. Până acum — zice Wech­selmann— nu am găsit nici un morb, care ar opri întrebuinţarea noalui medicament. El nu strică nici mu­ierilor gravide, cari cu copiii din ele sa fac sănătoase, nici morboşilor de ochi, nici celor morboşi de inimă, cu toate că la morburile de inimă ar­senicul de comun strica, dară trebue să fim precauţi. Chiar la atrofia nervilor de ochi, care până acuma se sfârşea cu orbirea, numai noul medioament al lui Erlich aduce mân­tuirea, asemenea şi la alte boale grele de ochi, cari sunt pe base siphilitice urmează în câteva săptămâni tămă­duirea. Foarte interesante sunt apoi mai multe caşuri în clinica noastră, unde siphilisul a fost Împreunat cu malaria: o singură injecţiune cu Ar- sencbenzol şi siphilisul împreună cu malaria au fost vindecate.

Şi technica, adecă metoda injec- ţiunilor a fost mult şi bine regulată de profesorul Wechselmann, faţă de mai înainte, la oameni mari să in- jiciază un jumătate de gram, la mu­ieri 0.4 gram de arsenobenzol într’o soluţiune de 6— 10 centimetri cubici, — şi injecţiunile nu să mai fac în muşchii şezutului,— ci sa fac numai sub piele în parerchim, cam sub ţâţa dreaptă la piept. Durerile sunt acuma foarte neînsemnate şi mai dis- parente faţă de o lună mai înainte.

Din şirele de sus se vede apriat că diferenţa dintre cura siphi­lisului de mai înainte cu argint viu şi cu iod iaţă de cura de acuma cu

D E - A h E S P 0 R T U L U I.

Intre deprinderile sportului este in Germania mult iubită aşa numita «tragerea funiei». De o funie lungă să prind mai mulţi oameni, în număr egal de două părţi şi să trag din răsputeri. Cei cari înving, adecă cei cari smâncesc pe ceilalţi, sunt viu aplaudaţi de public şi premiaţi de societăţile de sport. Chipul nostru ne arată o astfel de luptă ciudată.

Pagina 6 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I , Nr. 199.— 1910

medicamentul lui Ehrlich e aşa de mare, ca cerul de pământ; mai îna­inte trebuia la caşurile cele mai uşoare 2 — 8 luni, la cele grele ani de zile, şi multe erau în toată viaţa incura­bile, şi acum în cele mai multe ca­şuri îu 24 — 48 de oare urmează mântuirea.

Nu-i aceasta minune ? mai ca în po­veşti /

Dar este curat adevăr. Să mulţă- mim dar providenţei, că a înzestrat ,pe un om muritor cu o astfel de minte ge­nială, de a putut face o aşa mare in venţiune binefăcătoare şi mântuitoare.

Şi acuma la finea conferinţei am numai atâta de a mai adăuga, ca acei morboşi, cari pătimesc de siphifilis şi întrebuinţând în contra ei noul medicament al lui Ehrlich se fac deplin sănătoşi, să nu creadă, cit ei acuma ar fi, pentru totdeauna inmuni, adecă că ei nu ar mai putea să devină iarăşi siphUitici, din contră, îndată ce vor păcătui din nou, din nou să expun unei infecţiuni şl pot să fie din nou in- ficiaţi.

Aşa dar iubită tinerime fi pre­cară şi cuminte in tinereţe, trăieşte moraliceşte şi te fereşte ca de foc de boalele venerice, ca să nu te eă- ieşti amar la bătrâneţe !

Mulţămitâ publică.Pe colecta institutului de credit şi e-

conomii «Someşana« societate pe acţii în Dej — pentru inundaţii din comitatul Sol- noc-Dobâca a mai contribuit următorii:

Toma Leucă 20, Florian Cocîan, adv. 10. »Aurora« bancă, 30. Alex. Mureşian preot, 2. Teodor Hermano, preot, 5. Dr. C. Barbul, advocat, 10. Dr. Ioan Kerekes, ad­vocat, 10. Georgiu Gădoviciu, advocat, 10. Dr. Octavian Filipan, când. de advocat, 1. Dr. Ştefan C. Popp, advocat 40. » Chior ea- na«, bancă, 50. Ioan Pop, econom, 1. Dr. Constantin Moisil, profesor, 5. »Un Creştin«1 cor. 60 fii. George Pop de Bâseşti pro­prietar, 50. T. Hossu, 10. Nicolae Popovi- ciu, căpitan, 5. Andrei Bârsan, profesor 10. »Siivania«, bancă, 50. »Sălăgeana«, banca, 50. Sigismund Lengyel, preot, 3. Dr. Ioan Mezei, advocat, 3. Dr. Li viu Micşa, advocat, 5. Ioan Moldovan, 2. »Sâtmăreana«, bancă, 50. Oficiul parochial gr. or. Răhâu, 15 Pe­trecerea din B’zuşa, 50. Colecta »Tribunei« 1454 cor. 30 fii. Grigore Sande an, cassar,2 cor. Total 1954 cor. 90 fii., care sumă dimpreună cu suma de 520 cor. în cursa de mai înainte, deci total 2âY4 co r. ş i 90 fit. s’au depus la perceptoratul regesc, din Dej, de unde prin administraţia comi- tatensă vor fi distribuiţi nenorociţilor i- nundaţi.

In numele nenorociţilor prin esundări din acest comitat marinimoşilor contribu- enţi şi pe aceasta cale li să exprimă mul- ţămită.

* Someşana*.*

Pentru crucea, ce se va edifica în Strada Ţântaşilor, în parochia Sf. Ador­miri din Braşovul-vechiu, au binevoit a contribui următorii P. T. Domni:

Dr. Iancu Meţian 30 cor., Dr. Eugen Meţian, L Săbădeanu, losif Maximiliao, lo- sif Oncioiu şi Dumitru N. Câpăţină câte 20 cor., Arseniu Vlaicu, Ioan Maximilian, Dumitru Grecean, Ioan Voicu, Romul Ar­delean, Ioan Gavrilescu, Fraţii Aneta şi Dumitru Jaliu şi Ioan Bârsan câte 10 cor., P. Pop, N. N. şi Dr. Traian Putici câte 5 coroane, Petru Debu senior, Petru Oebu iunior şi Iustin Blaga câte 3 co­roane, R. Săbădeanu, George Bărbat, V. Bărbat, Vincenju Manea, G. Navrea, Indescifrabil, X. Y., N. N., A. B., Dumitru Soiu şi Petru Danciu câte 2 cor., Maria Bărbat 1 cor., Petru Pavel 5 cor., Ioan Micu, G. S6cs, Ioan Sârbu, Irimie Preda, G. Uzoni, G. Jian, G. Puiu, şi G. Creţu câte 1 cor., Nicolae Arsu 5 cor., George Teban, Ioan Alde şi Constantin Pop câte 1 cor., George Arsu 40 bani, Tr. Ghighi- niţă 10 bani, Dumitru Cati 30 bani, D. Aldea 20 bani, ioan Russu 20 bani, Julea 60 bani, C. Voicu, Aldea, şi Bucşa câte 20 bani. Cu totul 270.50 cor.

Primească generoşii donatori şi pe această cale cele mai sincere mulţămite.

Braşov, îu 4 Sept. v. 1910.

losif Oncioiu, Ioan Voicu,preşedinte. epitrop I.

Rolul cărbunelui în alimentaţinne.Adesea ori mergem departe, ca să

căutăm ce e aproape de noi. Noi, cari sun­tem consumători de fructe, de carne şi de vânaturi, cunoaştem necesitatea conservă­rii acestor alimente.

Din nenorocire nu toată lumea poate dispune de un frigofer sau de mijloacele chemice, ce întârziază fenomenele de de- sagregare. Numai un industrial poate să- şi permită o instalaţiune atât de costisi­toare şi o manipulaţiune atât de delicată, cum e aceea cu unele substanţe chimice. Intr’aceea există o categorie de mici pro­ducători şi de consumători, cari ar dori să mănânce la Crăciun un fruct cules în Septembre, sui să se ospeteze, la o zi fixă, cu un vânat împuşcat mai nainte cu câ­teva zile.

La ţară oamenii întrebuinţează în mod curent procedeuri apucate din bătrâni. In fiecare an, pe timpul recoltei, menajerele axează fructele cele mai frumoase în grâu sau ovăz ia o adâncime de 30 de centime­trii, în calcul mijlociu. Ele procedează la fel ş; cu ouăle, când încetează găinile de a oua spre a aştepta o epocă de preţ. E e- vident că ce preservă fructele de descom­punere, e imposibilitatea străbaterii aeru­lui până în substanţa lor. Afară de aceas­ta, fructele degajă în jurul lor o atmosfe­ră de acid carbonic. Dar acest mod de pre- servare nu se potriveşte pentru or ce soiu de frtete; mai ales cum sunt: persicele, prunele, strugurii etc. Merele, gutuiele şi perele se conservă bine după sistemul bă­trânesc, puindu-le în grâu sau ovăz, unde rămân adâseori uitate — înfundate cine ştie câţi centimetrii sub 30.

După metoada nouă menajerele pre­feră să depue fructele într’o cutie sau bu­toi, în care se depune alternativ un strat de fructe şi un strat de năsip uscat, or de cenuşe sau ipsos sec. Straiele de jos şi cel de sus sunt fireşte de nisip, cenuşe sau ip­sos, dar nu de fructe. Fructele le învăluim în hârtie moale ce le fereşte de contactai direct cu celelalte fructe. In întunerecul în care se găsesc fructele, lumina şi căldura n’au nici o acţiune directă asupra schim­bărilor de gaze şi în modul acesta se sus­pendă pentru un timp oarecare viaţa fruc­telor acestora.

Cât priveşte fructele celelalte, apoase prea apoase chiar şi deci puţin resistente pentru a suporta o presiune de un strat isolator, trebue să le expunem într’un strat sau două pe pat de pae sau de hârtie po­roasă de jurnale. Durata odihnirii acestor fructe pe pae, depinde de acţiunea lumi­nii. Dar e uşor sa separăm fructe'e aceste apoase unele de altele printr’un strat de bucăţele de cărbuni de lemn într’un loc întunecat şi răcoros. Intre fructe punem şi cartoane isolatrice. Dacă avem multe fructe de conservat, atunci răspândim pe pământ un strat uşor de cărbuni, pe care îl vom strivi, călcând pe ei. Ia colţurile camerii de păstrare a fructelor, vom pune var v u în farfurii, pentru a faca ca să se absoarbă umiditatea camerii, ce trebue să o ţinem în întunerec. Odată pe săptămâ­na vom aerisi camera fructelor, dar numai noaptea şi pe un vânt, care nu e umed, adecă numai pe vânt de Nord.

Strugurii îi conservăm în grape ; ra­mura o punem în apă, în care am pus o bucată de cărbune cât o castană, ca apa să nu sa strice. Apa evaporată, o înlocuim cu alta proaspătă. Singura precauţiune ce se recomandă pentru camerele in care se păstrează fructe muşte, este de a nu stră­bate în ele decât având o lumânare aprin­să, spre a ne asigura dacă aerul ambiant nu e prea încărcat cu acid carbonic, ce e axfixiant pentru om.

Graţie cărbunelui, noi putem mânca la Paşti fructe care au fost culese vara precedentă şi care mai au încă aspectul şi gustul celor d’intâi zile de cules, fără nici o alteraţiune sau pete oarecare pe coaje-

Pentîu a păstra vânatul în timpul căldurilor, in mediul Franţei, epurele (spre exemplu) sa pune într’un carton în pivni­ţă, la răcoare pe un strat da un cărbune de lemn. Conservaroa se face pa loc şi es­te imposibil de a face să voiajeze vânatul cu carton şi cărbuni de lemn.

In Bohemia se cunoaşte un mijloc şi mai bun decât acesta. Rănile animalu­lui se spală cu alcoo1, sau cu apă sărată, în care am pus l/& oţet: golim vânatul de intestine şi îl umplem cu cărbuni de lemn. Pentru a goni muştele, îofâşurăm vânatul în plante odorante: cimbru, laur, mentă, chimen, pelin, etc. Preparat astfel, vânatul se poate conserva 10-12 zile, chiar în timp de călătorie.

Ia Franţe (Gasconia) se păstrează şunca un an întreg în cărbuni, cenuşe în- vălită însă în pânza sau hârte resistentă. Discipulii lui Savarin procedează la fel cu

becaţele, raţele sălbatice şi şuncile de că­prioare. Invălite în o pânză sau hârtie groasă le îngropăm între bucăţi de căr­buni de lemn şi le lăsăm acolo 15 zile, fă­ră nici o teamă de alteraţiune.

Cărbunele are pe lângă calităţile sale absorbitoare, admirabile însuşiri binefăcă­toare, ce împiedecă ori ce fermentaţiune. Pe lângă aceste el e şi un antidot suveran. Viticultorii iscusiţi îl întrebuinţează cu mult succes pentru dresul vinurilor alte­rate. Ei Introduc în butoi una sau două bucăţi de cărbune, cât nuca, şi ori ce fer- mentaţiune putridâ înceteză. Putem expe­dia vin pe ori ce temperatură, dacă e tra­tat cu cărbune, căci nu se strică.

Pus în apă cărbunele împiedecă de asemenea fermentaţiuniie putrescente şl se vorbeşte, că unii, după chefuri homerice, bând apă cu cărbuni pisaţi, se dreseră de minune, după un puiu de somn reparator. Chestiunea e că cheflii se aleg pentru cât­va timp cu limba neagră 1

Cu drept cuvânt cărbunele e recunos­cut azi de toată lumea ca unul din cele mai puternice antidoturi. Acest lucru e cu atât mai îmbucurător, cu cât cărbunele e la îndemână repede pretutindeni, atât la ţară cât şi la oraşe.

Pentru a ne convinge despre stareţ extraordinară de putere de desinfecţiune a cărbunelui n’avem decât să ne referim la dovada făcută de farmacistul Thondry, din Gers, înaintea academiei de medicină din Paris, când a înghiţit un gram de stricni- nă (dosă suficientă pentru a omorâ un e- lefant) şi a luat apoi, imediat 15 grame de cărbune fără să se resimţă de nimic, atât de liniştit s’au petrecut lucrurile. Căr­bunele pulverizat, amestecat în apă, sau pus în miez de pâine e antidotul cel mai pu­ternic in cazuri de otrăvire cu conserve, ciuperci, plante toxice, carne stricată sau peşte împuţit. Cărbunele neutralizează o- trăvurile, nu numai fixând substanţele o- morâtoare, cum sunt toxinele şi alcaloide- Ie, dar şi otrăvurile minerale, cum e, în­tre altele, arsenicul.

In timpul răsbo'ului ruso-japonez, me­dicii japonezi au tratat cu un mare succes pe răniţii lor cu pansamente uscate pe ca­re era presărat numai praf de cărbune. Preţul ieftin, uşurinţa de procurat in orice moment cărbune dela orice plantă, reco­mandă acest p reţios agent terapeutic tutu­ror minţilor înţelegătoare. De almintreiea se cunoaşte şi mai de mult utilizarea căr­bunelui. De a 1830 încoace, fabricanţii de zabar întrebuinţează cărbunele pentru lim ­pezire, iar filtrarea alcoolului prin cărbune, e una din mijloacele cele mai practice pen­tru îndepărtarea miroastlor unite şi per­sistente.

Enumerarea aceasta rapidă ajunge pentru a arăta cetitorilor noştrii preţioa­sele caii ăţi preservative ale cărbunelui în alimentaţia e. Scopul acestui articol nu e atât Insă de a face cunoscut calităţile căr­bunelui, cât de a invita pe cetitori de a trage foioase din ele, puindu-le în practică.

(După Le Bulletin des Hailes)

MoliaCiU, 25 Sept. Eri s’a ivit aici un nou caz de holeră şi două decese. Până éri au murit de holeră 18 oameni. Intre Mohaeiu şi Pécs circulaţiunea este aproape cu totul întreruptă.

Yiena, 23 Sept. Pe Sjhneeberg 1. Viena şi in Semmering ninge de eri. Zăpapa a ajuns la o înălţime de Vj metru.Londra, 23 Sept. In Tokio s’a descoperit o conjuraţie ce intenţiona asasinarea împăratului Japoniei în timpul uaei vizite la şcoala militară, situată într’un foburg al oraşului Tokio.

NeW'York, 23 Sept. Lângă sta­ţiunea Kingsland o locomotivă s-a ciocnit cu un tren accelerat. 40 de călători au murit, 60 au fost grav răniţi.

Va apărea în curând „ Ca­lendarul P lugarulu i“ pe anul 1911 cu un bogat şi variat cuprins. Acest calendar este în al XVIII-iea an şi e recunoscut ca cel mai potrivit pen­tru plugarii noştri. Cetitorii lui cre­dem că-1 vor aştepta cu toată bucu­ria Să grâbiască sprijinitorii acestei întreprinderi cu anunţurile, la tipo­grafia A. Mureşianu, liraşov.

Cum să ne apărăm de coleră.îndrumările ministrului de interne.

1. D in ce se p o a le p resu p u n e {b ă n u i) că

c in ev a tf’a înbo ln âv it de co le ră ? ^Dacă undeva s’a ivit colora, apoi '

ori*ce îobolnăvire (betejire), la care îl a- pucă pe bolnav (beteag) u rd in a lu l (diarea) şi v ă rs a tu l (vomatul) poate fi coleră, de aceea trebue numai decât să tr imită după medic (doftor). Până ce vine medicul are să se culce bolnavul in pat şi să nu mănânce * nimic.

2. D in ce v in e co le ră P

In urdinatul şi vărsatul celui bolnav de coleră sunt grozav de multe fiinţe vii mici de tot, cari nu se pot vedea cu o- chiul, decât numai cu sticle măritoare foarte tari. Aceste fiinţe vii pe cari le chiamă b a c te rii se înmulţesc foarte repede şi în măsură mare. Aceste sunt germenii colerii.

3. Cu m se îm bolnăveşte o m u l de c o le ră ct

Ori şi ce materie ori lucru, ce vine în atingere cu urdinatul sau vărsatul omu­lui bolnav de coleră, sa inficiază, adecă prinde germeni de coleră şi răspândeşte coleră, dacă nu grijeşte omul. De aceea trebue să grijească omul ca de pe astfel de materii sau lucruri să nu poată pă­trunde germenii colerii prin gură în s to -^ mac şi în maţe, căci aşa se înbolnăveşte omul de coleră.

4 . D e ce să ne fe r im m a i a les p e v rem ea

de co le ră ?înainte de toate să ne ferim pe vreme

de coleră de hainele de pat şi îmbrăcă­mintea celui bolnav de coleră, precum şi de orice materii şi lucruri, mai ales de mâncări din casa unde e coleră, să ne fe­rim apoi de orice materie şi lucru, care trece prin multe mâni, mai ales dacă este murdar (imălit). Aşa să ne ferim de mân­cările ce se vând în piaţă, apoi de verde- | ţuri, poame, sticle (uiegi) de sodă, bani f murdari şi altele şi peste tot de lucruri, despre cari nu putem şti prin ce mâni au trecut.

Să ne ferim pe vremea colerei de apa rîurilor, vâlcelelor, lacurilor şi mo­cirlelor.

5. Cum să ne apărăm pe vremea colerei pe noi şi gloata casei contra colerei. ţ

Oricât de plin ar şi fi un lucru satr i j o materie de germeni de coleră (infi- I ciat), nu este greu a ne apăra, căci ger- - menii colerii sunt uşor de omorât, aşa de pildă prin opări re, ferbere, coacere şi fri- gere, se pot curăţi toate mâncările de ger­menii colerei.

Curăţenie în toate şi traîu cumpătat, care e totdeauna prielnic sănătăţii, este mai ales pe vreme de coleră de lipsă pen» tru apărarea sănătăţii. Cel ce îşi strică stomacul cu mâncare şi beutură peste măsură, capătă cu mult mai uşor coleră.

Celce e silit a-şi aduce apă de beut din fântâni publice sau din rîu, să fiarbă întâiu apa, apoi să o răcească şi să o ţină în vase acoperite. C ne vrea poate să u facă mai gustoasă cu vre-o câte va pică­turi de oţet, cu vin, sau cu suc de lămâe (citroane).

Să ne ferim de locurile publice de scaldă, mai ales, dacă sunt apă stătătoare.

Să nu mâncăm crude lucrurile cum­părate în piaţă: lapte, smântână, unt, poame, verdeţuri, ci să Ie curăţim de ger­menii colerii în mod potrivit, prin opărire, fierbere, coacere sau frigere. Mâncări coapte (pâne, cornuri, jămişti şi altele) cumpărate de afară de casă să le punem un sfert de ceas într’un cuptor ferbinte. Poamele, verdeţurile, laptele şi celelalte mâncări din casa proprie, nu e de lipsă & ie desinficia, adecă a le curăţi de ger­menii colerii, dacă n’au trecut prin mâni streine. Dar să nu uităm că şi aceste se pot inficia, dacă le spălăm cu apă din fântâni publice inficiate, adecă atinse de germenii colerii.

Inaint9 de ce mâncăm, să ne spălăm bine cu săpun manile, ca nu cumva să ducem la gură vre-un germene de coleră, care s’a lipit de pe vre-un lucru. Căci să luăm bine seamă, germenii colerii sunt primejdioşi numai dacă prin gură ne a- jung în stomac şi maţe. Pe din aiară nu ne pot face nici o stricăciune. Să gr'jim deci de toate ce aducem la gură, căci nu­mai prin gură ne putem îubolnăvi.

Beuturi spirtuoase să nu bem, dar dacă cioeva aşa s’a învăţat cu beutura de nu poate trăi tără ea, apoi să bee mai bine vin decât bere, dar cu măsură. De rachie însă să se ferească ca de foc. Beu­tura fără măsură slăbeşte trupul, aşa c l mai uşor cade pradă colerii. S’a văzut că.

J

/

Hr. 199.—1910. G A Z S T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina 7.

pe vreme de coleră mai ales Lunia, — va să zică după Duminecă, când de obicei beau oamenii mai mult, — s’au ivit ceie mai multe înboluăviri de coleră. Să ne fe­rim de orice beutură ce se capătă în piaţă şi pe strade şi de pahare, care merg dela ^ra la gură, căci nu poţi şti nici când de nu au ajuns în atingere cu vre-un bolnav de coleră.

Dacă n’averr' trebuinţă, să ne ferim a ne întâlni cu alt' oameni, mai ales «ă nu mergem la adunări, căci cu cât ne în­tâlnim cu mai mulţi oameni, cu atât mai uşor se poate întâmpla ca vre-unul din aceştia să aibă germeni de coleră. De aceea să ne ferim pe vremea colerii ?i de crâşme, căci paharele, sticlele (uiegile) ce trec din mână în mână mai uşor răspân­desc cobra.

Să nu sărutam pe vreme de coleră obiecte pe cari le sărută şi altcineva, căci aşa mai uşor trece deia gură la gură ger­menul coierei.

Pe rreme de coleră să nu mergem la pomem, priveghiuri, căci prea uşor se poate prin aceste răspândi coleră.

Să învăţăm servitorii, copiii şi toată gloata case?, ca să se ţină de cele aici spuse.

Pe vremea coierei să caute şi cel mai sărac om, să-şi facă lipsa mare în câte-o groapă, care are coperiş, aşa ca nici om şi nici dobitoc să nu ajungă în atingere cu ce a eşit din maţele omului.

văzut, că dacă oamenii n’au grijit ca acele locuri să fie bine acoperite, au scur­mat găini, pasări, porci, câni şi au cărat şi împrăştiat germenii colerii, cari s’au vărsat din maţele celui bolnav. Tot omul, care vrea să-şi păzească sănătatea, trebue să caute a-şi face retirade (umblătoare) bine acoperite, eăc; cele mai multe bete­şuguri se răspândesc tocmai pentrucă oa­menii nu grijesc de aceasta. (Va urma.)

CălătoriaVITEAZULUI TOPORÂSTE»

Prin veacul trecut şi viitorCAP IV.

Fiindcă tot despre căpitanul munţi­lor vine vorba. . .

Also ! Mă Pipăruş, io trebue să mă măsor c’on Goliat de ăia, care vine cu atâta furtună asupra cetăţii lu Iancu, şi ia’n te uită Gewerherausu lor de renegaţi

^c’au încunjurat munţii din toate părţile.... nu-i bai mă, elei cum trăzneşte şi fulgeră 4in munţi preste Balaurii din jur, . . mă oare să nu zvârlim şi noi d’aici din înăl­ţimea noastră niscaiva trăznete de Com- pagni-i-i Gewerher-r-raus ! Fa ier! o ce mama dracului r-r-r-u-e . . . am comân- 4ălit io, was ? Io să nu iau comanda ? — păi iacă midăiile . . . A lso!

Vezi tu mă Toporâşte — ice mai- storu zburdalnic Pipăruş, — vezi, ia’n te uită colo în inima munţilor şi-mi spune ce vezi şi ce auzi !

— G ilt ! — zic eu, şi mă lipesc cu fruntea detiliscop sireacul, înholb din ochi casc din urechi, şi încep deodată a plânge ca un copil.... elei, asemenea vă poftesc şi ’mniavoastră. . . s-auziti cântecul cela când ice ca:

«A z i fraţi cu bucurie. . . .

«Din Câmpeni până ’n ZIatna,«A ’nceput a fujgera «Ceriul a se tulbura,«Cade bruma şi rouă,«Şi soarele şi luna,«Căci mulţi nu li-or mai vedea l

Câtă-i frunza bradului In munţii Ardealului In pădurea Iancului In ţara ’mpăratului :Mulţimea pizmaşului. . .Gloata inimicului.

Iancu suflă plin de dor In buciumul Moţilor,Moţilor vitegilor Copii bravi ai munţilor,Săriţi iute fraţilor,Ca să stăm în’ calea lo r !

Voi preoţi cu crucea ’n frunte, jFace-văţi vulturi de munte, jgaceţi din inimici punte

să treacă turma mică in furtună fără frică. . .

muntean cu fruntea lată,Fă-te-o vreme ’nfurtunată, îpe brazi şi rupe stânci,

porneşti spre văi adânci, îpe fulgerul din nori luceafărul din zori

Tu câmpean cu peptul lat Fă-mi-te vifor turbat Şi să mături pe câmpie Ca o cruntă vijelie Curăţînd scumpul ogor De pizmaşii fraţilor!

— Elei frate Pipăruş, iacă asta nu-iglumă zic io, — ci haid’ cu Pajura sireaca să ne coborâm în Câmpeni. . . . Ce ? io să nu merg la petrecanie ! D’a pă ’mpăratu Perşilor cine l’o turtit cil buzduganu şi pă Han-tătsr cine mama renegaţilor l’o trân­tit, cât. i-o sărit dinţii . . . pă Ducipalu lu Alisandru ăl mai mare cine-o călărit, also pnQ T.poate nu io am beut per-tum cu Baba- r u b iA niLUiV.trţim .Novac, cu Gruia sireacul, cu bravul Mihaiu | T. în Sîbiiu. Mulţumim de atenţie, şi cu Căpitanul munţilor, d’a lu mama j carea era dată deja la cules.Praisului cine i-a smuls părul şi i-a scos ochii, asemenea le poftim şilu ălora, nu-i bai, destul că mă lăsară jos chiar de-asu- pra Câmpenilor, chiar când era ruga na­ţiei şi când Căpitanul munţilor îşi denu- mia tribunii şi jurau credinţă, şi când fâl- făiau steagurile noastre preste Ardeal....iată-mă’s şi eu naintea Iu i___

Also ! Compagnui Gewerheraus ! strig eu dând salutiru, şi căpitanul mă bate pe piept, şi-mi zise :

— Bine-ai venit vestite Toporâşte, tu eşti ordonanţa mea...

— Iacă midăliile! — Strig eu,—Jasă-mă să ma bat o leacă cu Curuţii ăştia, - o nu vedeţi voi că vine coleră aia din Azia, că d’acolo o vinit şi Filisteii cu Goliatu cui i-o făcut cu t o t . . . Mă . . . rue că o să conţinu acu ce-o rămas dăunăzi asemenea poftindu-vă să ascultaţi.

.. . Also !. ..

»Doamne nu lăsa nimicirea Poporu­lui Tău ! Iartă Doamne greşelele noastre şi nu ne duce iar în ispită, ci mai bine Doamne te milostiveşte a ne scăpa de cel mai rău ! !

— Loc ! L oc ! Loc ! — înlături se auzi de-odată-o voce detunătoare şi animal, om, fără conştiinţă se dădu în lături în tr’o clipă în şanţ, pe ogor, prin zăpadă, în patru brânci, — spăimântaţi, înfioraţi, îngheţaţi de ger, foame, durere şi frica peirei. (Va urma)

Rectifî-

Proprietar : D r. A u re l M uroşiam s Succesorii.

Redactor response loan Spuderoa.

Ce este Cel mai probat şi reco­mandat de cele dintâiu autorităţi şi mii de medio practici din loc şi străină­tate ca cel mai bun nu­triment pentru copii să­nătoşi şi bolnavi de catar de stomac şi adolescenţi. Este foarte n u trito a re promoveză formarea mu- sculaturei şi a oaselor, regulează mistuirea şi se capătă ieftin.

Hat ţi înmoito fia ea ne _ _ _ ä

m g ($ ß e &t i â â S -G o l i t i ş

Hhecedarmaghiar

preţul 40 fii. n şeasea ediţiune, Ui mut W08 apărută şi aprobată.

Cu aceasta şicu,9R doua cutie99 (a 3-a edit. WtO) preţul 40 fii ş'm dat pretutindenea uşor şi cu tttuliprogres instrucţiune In limbo maghiară.

E xem p la re p e n tru în v ă ţă to ri ş i cn ta * lo a g e despre carp române pentru ŞCOlilăţ p o p o ra le p m e d ii am edtpuuea iu i re tin e i stau gratts ta disposipune.,

n . z t i n n e n . B n n s s â

?

II.—Nu ne întoarcem odată cu capul! Co­

drul nostru e mai rar, are poeni mari, tăieturi, copaci sunt tineri, şi subţiri, stânci nu avem de loc, feară sălbatice nici nu şe ţin în ele, — acolo nu putem scăpă de moarte şi peire, unde nu ne ajută nici stâncile ’ munţilor, nici copacii codrilor, nici brazii, nici goronii, unde-i pădure de arini, de loze de sălci şi de spini!

— Carele, boii, caii oi, porci, viţei, se încâlcesc într’una pe drumul ţării, cu un vuet cutremurător, caii nechează şi mujesc vacile după viţeii lor, cari ajun­gând pe lângă cai, aceştia le dau câte-o co­pită de se tăvălesc deaborbOcu şi rămân îngropaţi în şanţul plin de zăpadă. Albi sunt şi ei şi zăpada, acolo înghiaţă, — şi poate că mai bine le umblă.

Şase sate s-au încâlcit pe drumul ţării care e pe şesul văii cătră Someş.Trei vreau în sus, trei în jos. Pe de laturi zăpada pâ­nă în brâu, e îngheţată, dar carăle şi vitele acol > ar rămânea îngropate.

— Mai mergeţi înainte.— Ba mergeţi voi înapoi.

Apoi înjurături, blăstămuri, sudalme copii sbiară dârdâind din dinţi, mamele plâng în suspine, fetele fecioare roagă mi­la Maicei preacurate,— în vreme ce ici colo câte-on tinăr, ne-având altceva de lucru să ia de gât la trânteală cu alt tânăr, şi din glumă-n glumă se începe o drăguţă de păruială, cât să-i meargă vestea!

— Lasă-mă de păr măi Curuţule, că aşa’ţi dau o trântă- cât îţi sboară flămân­dul suflet în sinul lui Kossut.

— Nu mă strânge de gât, că aşa-ţi dau una’n foaie, de te trezeşti în pipa lui Iancu!

Bătrânii apoi sar şi-i împacă.Două fete frumoase vin aproapo şi îi

iau de braţ. Ambele sunt surori.— Să nu uiţi asta măi G ligore!— Ţine m inte! măi Petre!Ana şi Floricea, apoi iăudându-le cu­

rajul şi tăria. îi împacă.—— Măi se vă fle chiar ruşine, voi cari

Intraţi în cuscrime, şi vă luaţi de cap când videţi că ce pacoste-o dat preste noi, — poate nu suntem toţi români?

— Numai am glumit, baci Josevică!— D a ! Numai am glumit, — replică

Petru ameninţând cu pumnul şi scrâşnind din dinţi.

Deodată o tăcere de mormânt se fă­cu. Nici om nici animal nu mai mişca părea că au îngheţat ca nişte statue de marmură albă.

La unii le căzură pipele din gură, altora li-au îngheţat sângele în vine.

La Tăsărit se lumină cerul deodată ca ziua, şi încă cocoşu n-au dat obicinui tul signal de miezul nopţii.

Un cornet se ivise pe ceriu, cu < coadă lungă, ca un fuior de lână arginţie, a cărui capăt se ascundea după muntele Vlădeasa.)

Toţi căzură în jenunchi.Diacul Vasile făcându-şi cruce, cu

o voce tremurătoare înnecată în plâns z is e :

M I H A E L M O O S E R ,P r im a fa b r i c ă d e b ie le le in A r d e a l0 Braşov, Strada Porţii Nr. 39.

Deposit de maşini de cusut.Cel mai mare Atelier de reparaturi pentru b ie le le ş i m a ş in i d e c u s u t .Reprezentantul fabricelor vestite de automo­bile. Garaj peatru. Automobile.V V N A / V V V V V V V V V V V «

Wilhelm Csallner,t u r t a r .

BRAŞOV, Strada Lungă Nr. 43. Produce c e le m a i b u n e ş i f in e t u r t e d u lc i c u d e r e s n r i , m ig d a le ) p ip e r ş i t u r t ă d e ffiirm b e rg .Pentru restaurante cele mai fine p r ă jit u r i d e s e r t .lY t acolo se capătă Met de miere foa te finsi cu efect vindecător.Pentru pomeni recunoscuta tună dulce a lui Csallner.Vânzătorilor se dă rabat. 1148,1-11.

Cel mai mare asortiment de stofeengleze şi indigene

P r ă v ă l i e de c r o i t o r i e în B r a ş o v...... — Strada Mihael Weiss nr. 26.

Atrag atenţiu­nea domnilor cari sunt în­duplecaţi a-şi servi anul de voluntar, ca în atelierul meu se lucrează

cele mai bune şi eliganfe

haine de uni fermă, de vân­zare se află toate lucrurile necesare pen­tru armată.

Totodată aduc la cunoştinţa On. public din loc şi jur că mi-a sosit un mare asortiment de stofe civile sezon de toamnă şi iarnă.

Iu atelierul meu se lucrează atât haine civile cât şi militare. Cele mai elegante haine de bărbaţi după măsura şi croială franceză şi engleză. Pentru d-nii studeuţi costume civile şi unifonme cu pre­ţuri reduse.

Comande din provincie se execută prompt şi iute.Apelând la sprijinul On. public român semnez

Cu stimă

1169,1—6. P. Pavel & Comp.

H

F 1 1 . I A 1 . AFirmei speciale peatru pălării de dame

M A 1 S 0 N S T E IN E RL. M.93 rue Richelieu, Paris T IM IŞO A R A Belváros Deák. u. 3.se află provizor în Braşov, Hotel Europa, odaia No. 1 şi

invită cu onoare p. t. damele, ca să viziteze mo­delele originale din Paris şi modelele proprii de pălării.

Nu e silit nimeni să cumpere !

Pagina 8. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 199— 1910.

•n

Ghete T urulcu tot preţul ieftin sunt lucrate din cel m ai bun m aterial în form a cea mai fru­m oasă şi elegante, fason modern neîntrecut

SPECIALITATE O rigin al G oodyearw elt120 Filiale în toate oraşele mai PATAinAor n hoţeaţi? fRAurn mai mare fabrică deîncălţa^ mari din ţară şi străinătate. CATAL0AGE ILUSTRATE FRANCO . . . minte din monarch!e. . .minte din monarcbie. :

„ T U R U L “ Societate pe acţii în TIMIŞOARA.Ce9 mai mai mare asortiment de tot felini de ghiete de cea mai bună calitate.

CELE MAI BUNE GHETE din ziua de azi.Iiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiuiuiipiiupiiiiiiiiiniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii Filiala Braşov, strada Porţii.

Pentru aranjarea locuinţei à

2 v £ O J D

aflaţi un asortiment mare şi ales la

E S Ï T

Warenhaus(Târgu grâului Nr. 9.)

cu preţuri de tot ieftine.

Covoare, pentru odaia de locuit, de mâncare şi salone. Perdele, Mull, Etamin, şi Gardine ţesute în colori.

Garnituri de pat şi masă, de in, lână şi Peluche. Gardine de vară, Roulcux şi Jalonsi.

Coperte pentru divanuri şi otomane.Flanele, plapom e şi M indire. P ă r de cal şi pene de gâscă.Preţuri de tot scăzute

Din cauza strămutărei vând toate

contecţunle lucrate cu mânacu preţuri de tot scăzute.

F r itz BoleschNr. u îs ,8 -m . Strada Mihael Weis. Casa Copony-

K

X

X

Singurul institut de asigurare ardelean

„ T R A N S S Y L V A N I A “, :^Strada Cisnădiei 5. S IB 1 1 U - (edificiile proprii-)

sS I B I I U .

recomanda

Asigurări împotriva foculuipentru edificiiy recolte« maşini, mobile etc. pe lângă premii recunoscute de cele mai eftine, şi în cele mai favora­bile condiţii, cum şi

Asigurări asupra vieţii(pentru învăţători şi preoţi români gr.-or. şi gr.-cat. dela aşe-

X zămintele confesionale cu avantagii deosebite), pe cazul morţii j f şi cu termin fix cu plaţire simplă. sau dublă, a capitalului; X asigurări de Z2Stre (copii), pentru serviciul militar, 9' asigu- H rări pe spese de înmormântare, mai departe asigurări de acci- X dente corporale, contra infractiei (furt prin spargere şi asigu-

rări de pagube la apaducte.Sum ele plătite pentru pagube de foc până la finea an. 1909 K .4.831,168 51C a p ita le asigu rate pe viaţă a c h ita t e ......................................... , K. 4.571,035 31Starea a sig u ră rilo r de foc cu sfârşitul anului 1909 . . K . 112.045‘419 —Starea asigurărilor de viaţă cu sfârşitul anului 1909 . K . 10.847,132 —Fonduri de întemeiare şi de r e z e r v ă ......................................... . K,Prospecte în combinaţiile cele mai variate se trim it şi se dau: gratuit orice informaţii în birouriie Direcţiunei, strada Cisnădiei Nr. 5 şila toate agenturile.Persoane vărsate în Acuisiţii, cari au legături bune, se primesc in serviciul institutuluiîn condiţii favorabile.

Recomandam cetitorilor ziarului nostru, Magazinul de haine şi Confectiuni de dame

ASCHERBrasov. Strada Inului Nr. 26.

unde pot cumpăra de superioritate constatată haine pentru bărbaţi, băeţi şi copii, asemenea şi pentru dame şi fe t iţe : JacheU, Costume de dame, Foi, Ha’atnr, Bluz?, Jupoane etc.

Recomandăm Onoraţilor părinţi, ca la începu­tul semestrului şcolar haine de copii şi fe tiţe să le cumpere numai delà

Magazinul ASCHER,,Bza!Ş©T7-, Tê.xg-m.1 2 ©.

Comande cu posta se efectuează completcu i*ambui*să.

Când se comandă, notaţi lăţimea peptului, co­loarea stofli şi cam cu ce preţ._______________ 1148,6—100.

Pentru ce nu convine se dau banii îndărăt.

Tipografia Murăşanu, Braşov