adrian paunescu - cartea 1

8/8/2019 Adrian Paunescu - Cartea 1

1/128

Totui, iubirea (1980-1982)

1. Rug pentru prini2. Steaguri albe3. Iubii-v pe tunuri4. Poetul5. Pastel de toamn

6. Dumnezeul salvrii7. Leagn pentru toatcopilria

8. Fctorii de case9. Dor de Cluj10. Castel medieval11. Ft-Frumos12. Totui, iubirea

Locuri Comune (1986)

1. Pacient la final de veac2. Cel emigrant3. Adevratul fiu4. Cine iese ultimul din ar5. Mugur de nichel6. Antiprimavara7. Eu sunt eu

Alte volume

1. Basarabia pe cruce2. Descntec de via i moarte3. O iubesc pe Alb-ca-Zpada4. Ce frumoas eti5. ir de cocori6. Dreptul la ntrebare7. Hipnoz de toamn8. Intraductibil

9. Nobilul viciu10. Pluton11. A mea

12. Cntec femeiesc13. Spune-mi ceva14. Din nou, Dacii liberi15. Iertrile16. Repetabila povar17. Sara pe deal18. Oraie de nunt

19. mi pas20. Detalii

Poezii cenzurate - Sunt radical(1979-1989)

1. ndrgostit de Bucureti2. oferul i nevast-sa3. Cineva m ascult4. Clugr

5. Minciunile6. Analfabeilor7. Prob olimpic8. Regresm9. Motorul greit10. Condamnai11. Sunt radical

Preaplinul sufletului (1994-1997)

1. Prea trziu, la Paris2. Lume, lume3. E prea puin4. Orfani5. Trziu6. Cruciorul cu rotile7. Btrnul ceretor8. Unde s pleci9. Viaa, dublu mixt

10. Ce simplu mi-ai fi, dac nute-a iubi
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/rugaparinti.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/steaguri.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/tunuri.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/poetul_ap.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/pasteltoamna.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/dumnezeul.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/leagancop.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/leagancop.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/facatorii.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/dordecluj.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/castel.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/fatfrumos.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/totiubirea.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/pacientveac.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/catelemigrant.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/adevaratulfiu.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cineiese.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/mugurnichel.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/antiprimavara.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/eusunteu.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/basarabiacruce.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/descantec_ap.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/albacazapada.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cefrumoasa.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cocori.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/dreptul_ap.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/hipnoza.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/intraductibil.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/nobilulviciu.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/pluton.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/amea_ap.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cantecfem.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/spunemiceva.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/dacii.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/iertarile.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/povara.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/sara_ap.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/oratie.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/imipasa.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/detalii.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/bucuresti.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/soferul.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cineva.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/calugar.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/minciunile.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/analfabetilor.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/proba.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/regresam.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/motorul.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/condamnati.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/radical.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/preatarziu.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/lume.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/preaputin.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/orfani.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/tarziu.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/caruciorul.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/batranul.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/undesapleci.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/viata.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cesimplu.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cesimplu.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/rugaparinti.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/steaguri.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/tunuri.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/poetul_ap.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/pasteltoamna.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/dumnezeul.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/leagancop.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/leagancop.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/facatorii.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/dordecluj.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/castel.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/fatfrumos.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/totiubirea.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/pacientveac.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/catelemigrant.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/adevaratulfiu.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cineiese.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/mugurnichel.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/antiprimavara.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/eusunteu.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/basarabiacruce.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/descantec_ap.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/albacazapada.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cefrumoasa.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cocori.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/dreptul_ap.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/hipnoza.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/intraductibil.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/nobilulviciu.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/pluton.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/amea_ap.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cantecfem.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/spunemiceva.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/dacii.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/iertarile.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/povara.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/sara_ap.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/oratie.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/imipasa.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/detalii.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/bucuresti.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/soferul.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cineva.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/calugar.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/minciunile.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/analfabetilor.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/proba.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/regresam.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/motorul.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/condamnati.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/radical.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/preatarziu.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/lume.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/preaputin.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/orfani.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/tarziu.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/caruciorul.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/batranul.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/undesapleci.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/viata.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cesimplu.phphttp://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cesimplu.php


2/128

Totui, iubirea (1980-1982)

Rug pentru printi

Enigmatici si cuminti,Terminndu-si rostul lor,Lng noi se sting si mor,Dragii nostri, dragi printi.

Chiam-i Doamne napoiC si-asa au dus-o prost,Si f-i tineri cum au fost,F-i mai tineri dect noi.

Pentru cei ce ne-au fcutD un ordin, d cevaS-i mai poti ntrziaS o ia de la nceput.

Au pltit cu viata lorAle fiilor erori,Doamne f-i nemuritori

Pe printii care mor.

Ia priviti-i cum se duc,Ia priviti-i cum se sting,Lumnri n cuib de cuc,Parc tac, si parc ning.

Plini de boli si suferindNe ntoarcem n pmnt,Ct mai suntem, ct mai sunt,

Mngiati-i pe printi.

E pmntul tot mai greu,Desprtirea-i tot mai grea,Srut-mna, tatl meu,Srut-mna, mama mea.

Dar de ce priviti asa,


3/128

Fata mea si fiul meu,Eu sunt cel ce va urmaDragii mei m duc si eu.

Srut-mna, tatl meu,Srut-mna, mama mea.Rmas bun, biatul meu,

Rmas bun, fetita mea,

Tatl meu, biatul meu,Mama mea, fetita mea.

*Steaguri albe

M rog cu puterea cuvntuluiPentru copiii pmntului,

M rog cu dulceata colinzilorDe sntatea printilor.

Florile, florile dalbe,Iar pe lume steaguri albe.

M rog cu lumina minunilorIn amintirea strbunilor,M rog cu ndejdile omului

De echilibrul atomului.


M rog cu putinta mtusilorContra venirii cenusilor,M rog cu blndetea din flauteUn happy end s ne caute.


M rog cu pecete de fulgereS ne ferim de distrugere,M rog cu puterea cuvntuluiDe sntatea pmntului.


4/128


*Iubiti-v pe tunuri

Ma voi feri ca de foc de pericolul

Ca dragostea sa devinaObiect al meditatiei,Al speculatiei,Al filozofiei.

Fereasca DumnezeuDe acea dragoste retorica,In stare sa ucida

Numai eroiiPe scenele de scindura uscata.

Alt fel de dragoste am trait euIn zilele si-n noptile vietii mele.Am fost devorat,De patimi reale,Si nici un regizor

Nu mi-a putut iscali pieptulCu biata lui cerneala rosie,De care s-au invrednicit toti actorii.

Eu insumi am ceva teatralIn fiinta mea.Dar eu nu sint actorul,Eu nu sint regizorul,Eu sint autorulTragediei pe care o joaca atitia.

Adolescenti si adolescenteSe vor regasi teatral

In poemele mele de dragostePe care le restitui lumiiCa pe-o boala de care voiesc sa ma lepadSi nu pot.

Caci nici o boala nu devineMai mica in tineDaca se molipsesc si altii de ea;


5/128

O, dragostea mea devastatoare,Citi tineri isi vor face iluziaCa-i poti salva cind te vor citiIn cuvintele mele.

Nu exista propriu-zis experienta umana,Nimic nu e valabil decit o singura data,

Ca o seringa in vremea moderna.Totul se arunca dupa folosinta,Inclusiv dragostea unui poetCitita in cartile lui.

Nici Biblia nu foloseste,Nici Biblia n-are un continut exemplar,Experienta din Cintarea CintarilorSe pierde ca un proces verbal de sedinta,

Nu e nimic de facut,

Nu e nimic de alesDin toate acele cuvinte,Decit placerea estetica.

Eu simt autorul tragediei,Eu declam impreuna cu actorii,Eu fac fibrilatie la inima odata cu regizorii,Eu aplaud si huidui impreuna cu spectatorii,Eu ma spinzur impreuna cu administratorul teatrului

In acest final de veacIn care dragosteaA ajuns atit de prost vandabila.

Se joaca, dragii mei,Tragedia dragosteiIn fata scaunelor goale.Murim si nimeni nu se uita la noi,Actorii turbeaza pe scindura goalaSi poate ca de-atita singuratate

In salile in care joacaEi incep sa ia in seriosRolurile din tragedia dragostei.

N-a fost chip sa scap de aceste cuvinte,A trebuit sa vi le spunGelos pe Shakespeare,Care a avut rabdarea


6/128

Sa-si omoare toti eroii,StiindCa va fi absolvit de marea lui vinaPentru ca, intre timp, oricum,Toti aveau sa moara,De moarte fireasca.

Dar eu sint poet liric,Eu inca n-am deprins invatulDe-a pune la persoana a treiaCeea ce devora persoana intai.Si de-atitea ori am simtit nevoiaSa ma salvez cu un plural al majestatiiSi n-am putut si unii dintre voiAu numit, prosteste,Aceasta care mi s-a intimplat,Egoism.

Si nici nu am blestemataRaceala de cugetA sefului de cadreCare iubeste-n taina,In vreme ce actioneazaCu dosare si referinte de tot felulImpotriva tuturor iubirilor si a tuturor celorCare iubesc.

Dragostea mea are un aspectAproape clasic,In romantismul eiDesuet si expresionist.IubescIn numele tuturor umilintelor,Si al tuturor asa-ziselor faradelegi pedepsiteDe legi fara de lege.

Vai mie, autor de tragedii,O s-ajung exemplar, o sa se predeaLectii de literatura universalaPe textele mele,Biata autopsie,Vinovata si impudica autopsie,Citi din voi, care va veti supara pe copii vostriC-au luat note mici


7/128

La lectia ,,Poezia lui Adrian Paunescu",N-ati fi azi in stareSa mma ucidetiPentru poezia de dragosteLa care nu copii vostri, ci voi ati putea ramine repetenti.

Va voi trece clasa,

Pe voi si pe femeile voastre,In fata carora ingenunchezPentru sfinta rabdare pe care o au cu noiSi pentru misteru1 care ne 1eaga.Va voi trece clasa, va voi trece veacul,Veti supravietui in poezia mea,Si poate mai mult in pozia mea de dragoste,Care nu e reglementataPrin hotarire a Consiliului de Ministri.O, bietii mei prieteni!

Scriu poezie de dragosteSi stiu ca n-am nici o sansaIn timpul vie|ii mele.Sint facut sa par altceva,Suport interdictia de a va fi unul din semeni,Teatral uneori,Pentru ca-n cladirea teatrului nostruA ascuns armata

Toata munitia, toate drapelele.Teatral uneoriPentru ca in orasul nostru

Nu mai e loc nicaieri altundeva de poetiIntrucit primaria e plina de functionari.

Teatral, teatral, intr-adevar,Si rugindu-va,Implorindu-va,Ordonidu-va:

Pace si dragosteSi daca sint pe lume si dragostea, si paceaVa fi si Truda de-a le pastra.Bucurati-va ca mai avetiPoeti din acest os,Pasari de aceasta marca,Impulsuri in aceasta directie.Bucurati-va, bucurati-va, plingind,


8/128

Ca in vreme ce voi ma credeati surghiunitIn sintaxa unei singure orientari,Sa lucrez ca orbetelePentru infatisarea voastra festiva,Eu iubeam si scriamPoezie de dragoste.

Iar pe voi, fratii mei tineri,Pe voi, care ma veti citi crezindCa veti avea ceva de invatat din poezia mea de dragosteVa rog, nu pariati prea multPe aceasta iluzie.

Nimic nu se invata de la nimeniPina cind nu inveti acel lucruDin propria ta experienta.Voi ma veti iubi

Abia dupa ceVeti ajunge-n situatia mea.

Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste,Poezia mea de dragoste nu e initiere,In versurile mele nu veti gasiDescrise somptuosPozitiile dragosteiCa-n manualele de pornografie indiana

Sau chiar daneza.O, nu. Toata poezia mea de dragosteE o imensa vatra de cenusaLa temelia unui rugCe arde inca.Luati aceasta carte-n maini,Aceasta macheta a unui teatru tragic,Iubirea e tragica.Pentru ca iubirea e moarte,Iubirea e tragica

Pentru ca actorii o rostestesc cu suflarea taiata,Mareata cum eIn scriitura pe care au invatat-o,Dar abia asteapta sa coboareDupa ce si-au imbracat hainele de stradaIn fierbintea, urita, dar pasionata lorIubire de oameni.In sala pe fiecare-1 asteapt-o femeie,


9/128

Undeva, la balcon, o fata pura plange,Cind iubitul ei, actor la Teatrul municipal,5e saruta pe scena cu o actrita.Vai, eterna contradictieDintre arta si viata !

Nu va luali dupa spusele mele, ci dupa cele scrise

Cititi cartea meaCind viata v-a obosit de-ajuns intr-o zi,Eu nu am pretentia sa va invat nimic,

N-am decit orgoliul de-a ma alaturaCu toata cenusa distrugerii meleCenusilor voastre,Caci fiecare dintre voiE un cupluDe la care ar putea incepeIarasi

Lumea.

Si cind veti vedeaIn fata ochilor vostri arzand de iubireTunurile veacului pregatindu-se s-a-distrugaCimpiile si fabricile,Oamenii si muntii,Pasarile si pestii,Bibliotecile si spitalele,

Mormintele si bisericile,Nu pregetati, aruncati-va hainele de pe voi,Imbratisati-va, sarutati-va,Si pentru ca pamintul e rece,Iar tunurile care vor sa-1 distruga sint calde,O, voi, tineri ai planetei meleConvulsionata de-atitea arme,Sub ochii holbati ai armatelor,Sfarimand ochelarii gretosi ai generalilor,Fara nici o rusine,

In numele singurei religii care ne uneste,Credinta in continuitatea speciei umane,Iubiti-va,Iubiti-va pe tunuri!Concediati tunariiSi dezamorsati obuzeleSi dati-ne acest prim si netrecatorSemn al pacii universale.


10/128

Iubiti-va,Iubiti-va pe tunuri!Iubiti-va pana le veti hodorogi,Pana le veti scoate din functiune,Iubiti-va aruncand din mainiTot ce vi se-ntampla s-aveti in maini,

Actele voastre, banii vostri, oglinzile,Chiar si aceasta carte care nu are decat meritulCa apartine unui omCare in viata lui, desi n-a avut noroculSa faca dragoste pe nici un tun,Cand n-a dormit si n-a scris,A iubitCu disperarea conditiei umane,Cu lacomia venitului de pe front,Cu grija medicului

Si cu daruirea muribundului.

Faca-se profetia mea,Fie o data pentru totdeauna a tinerilorIubirea pe tunuri!

*Poetul

As sta, asa cu fata-n sus,Lovit piezis de vremeSi-ncet ca un izvor supusTi-as murmura poeme.

Si patul de sub sira mea,Podeaua care-l tine,Cu timpul s-ar darapanaSi-n casa-ar fi ruine

Si peste molcomul prapadPeste privirea-mi oarbaCu gura incepind sa vadEu, napadit de iarba,

Din somnul ca un trist magnetCe stie doar sa cheme,Ti-as mai incredinta incet


11/128

Mistere si poeme.

Albitul firii mele os,Schiloada chiparoasa,Lovit de pietre durerosSi maruntit de-o coasa.

Ar face gura si-ar soptiDespre ce e si nu mi-iIn veacul de schizofreniiPin-la sfirsitul lumii

Si daca varul cel nestins,Ce-i una cu folosul,Cu cinic urlet dinadinsMi-ar inghiti si osul,

Eu, tainic, bland si tutelar,Calcand taceri postume,Din toti peretii dati cu varM-as reintoarce-n lume,

Catre o casa, unde-acumSi moartea mai asteapta,Pina sa-nceapa tristul drumDe dincolo de soapta.

Sa-ti spun ca inca nu-i tarziu.Ruina e departe,Iar eu cu inima te stiuPe viata si pe moarte.

As sta aici, pe-acest prundisPe care-mi este bine,Ca vremii, pus hotar piezis,Sa-mbatrinesc de tine.

Sa-mi suga oasele-n pamintDe parca oase-as plange,Sa fiu doar calcar si cuvantSi-un ultim strop de sange.

*Pastel de toamn


12/128

Pe muntele negru de frunza de varaTe chem cu accent brumariu sa te speriiCand spicul de toamna da-n spicele veriiSi cade lumina si trage sa moara.

Si sint intrebari prin natura puzderii

Si sfiriie ploaia dintii ca o cearaSi vara ne-nchide in toamna afaraFemeie, barbat sub pecetea tacerii.

Aicea la munte mai poate sa spereSi cel care moare ca moartea-i departeSi noi sa fugim si sa scriem o carteIn ea cuprinzind ale toamnei mistere.

Ca sintem in lume pe-acolo prin partea

Pe unde intirzie posta si moartea.

*Dumnezeul salvrii

Inchide fereastra, perdeaua o lasa,Da zgomotul marii afara din casa,Da-mi voie s-asez fruntea mea pe-al tau pantec,S-ascult al rodirii si-al tainelor cintec,

Sa fiu tot o rana, sa fii tot o rana,Materia-n fierberea ei grosolana,Sa trecem in moarte din cauze varii,Cu marea venind catre noi ca barbarii.

Eu las adevarul acesta sa steie,Esti cea mai fierbinte si dulce femeie,La noapte, plingand linga tot ce ma doare,Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Da marea afara din casa si vino,Nestinso, neblindo si iar nestraino,Pereche de umbra noptateca puneIn contul durerii ca esti slabiciune,

Ca inima-mi pica din piept si ma cheama,Ca sufletul meu te considera mama,


13/128

Ca norii se-aduna si vremea se stricaSi eu, stand sub grija, te tin ca pe-o fiica,

Dar tu dintre toate mai noua, mal vechea,Imi esti dulcea urnbra, impasul, perechea,Tu, drama cu mii de solutii gresite,Te pling pana ochii imi ies din orbite.

Fii azi rizatoare, fii azi optimista,Solutia buna e-n noi si existaSi daca, iubito, femeie visata,Ar fi sa ne stingem curind, nu odata,

Din dragostea noastra nebuna si buna,Cu marea in casa, si-n pat arsi de luna,Eu stiu ca s-or naste sub cinice astreAlti doi sa repete-ntrebarile noastre.

Ti-ai naste copilul, ti-as naste copila,In pumni de olar ar surade argilaSi daca nu e Dumnezeu sa audaCe lupta dam astazi cu moartea cea cruda,

Din dragostea noastra, prin timpul prea greuS-ar naste el, vindecator Dumnezeuul,Pe tronuri sarace suindu-si fiinta

Ar face sa cinte prin noi suferinta.

Iubito, amana secunda fatala,Sa dam alor nostri si drama si boala,Copiilor nostri sa dam sa invingaPrin ei tragedia cu chip de seringa.

Da zgomotul marii afara din casa,Vreau liniste, liniste, marea m-apasa.Vreau moartea sa vina sa lupte cu mine,

Eu sunt cineva, moartea e oarecine.

Si muta din tine in mine durerea,Ca tot ti-o voi lua folosind mangaiereaTe-nchina si crede, in mine te muta,Cu jale cu tot si cu clipa temuta.

Si daca se-ngaduie fapta aceasta,


14/128

Cu pumnii aprinsi mergi si sparge fereastra,Sa intre barbara si tulburea marePrin noi in pamantul pe care nu-l doare,

Sa intre saratele zbateri si undeSub toti cei ce n-au simtaminte profunde,Sa-mi spele armura, sa-ti treaca de coapsa,

Caci marea e singura lumii pedeapsa,

Sa rupa, in val, santinele de veghe,Caci marea e singura mortii pereche,Sa vina fatal, consfintind cu toti soliiMutarea in mine a dramei si bolii,

Sa vina sa stinga cu tot viclesugulSi lampa din casa si ochii si rugulSi-apoi sa ma duca departe, departe,

Satulul de viata, bolnavul de moarte,

Sa-ti scriu carti postale pe piele de cegaDin Marea Nipona, din Marea Norvega,Din Marea de Flacari ce plange sub mare,Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,

Iubito de neguri, inbito de luna,Iubito de taina si jale-mpreuna,

Iubito de carne, iubito de soapte,Suav miazazi si brutal miazanoapte,

Dar astea sint simple si bune cuvinte,Sint legile care fac vieti si morminte,Dar astea nimic nu inseamna cind vineO grija la mine si moartea la tine.

Apleaca-ti fiinta prin ceata albastraSa nastem salvarea din dragosten noastra

Si roaga-te fiului tau ce e-n tine,Sa vina mai repede, sa-ti fie bine.

Sa vina sa urle ca mama si tatalIi sint dusi la moarte; el sovaie, iata-l,Da singele tau, pur si tinar, sa-1 creascaIn ritm fara pauza neomeneasca,


15/128

Da pantecul tau, rodniciei, semintei,Fii gazda nu bolii, ci vietii, fiintei,Tu meriti pamintul sa-ti stea sub picioare,Regina prea blinda si nemuritoare,

Din mare sa-ti bata matanii catargul,Cum buzele tale isi tinguie arcul,

Cum inima mea te-a gasit si te stieSi esti bucurie, si esti tragedie.

Hai, vino, in linistea mea neguroasa,Da zgomotul marii afara din casaSi-n larmele lumii si-n templele mariiSa nasti Dumnezeul cinstit al salvarii.

*Leagn pentru toat copilria

Pune-ti, copile, capul pe perna,Te-asteapta vise, prunc adormit,In vise viata este eterna,Cu ceruri blnde si fr sfarsit.

Ce stii tu-n lume cate se-ntampla,Nici nu e bine tu s le sti,Lumea-ngenunche la a ta tampla,

Si, langa tine suflet, cor de copii.

Astazi, copile, eu iti dau paine,Tu painea asta o musti firesc,Ce-ti dau eu astazi tu-mi vei da maine,Eu, leganandu-te, imbatranesc.

Trupul tau fraged ca un mesteacanS se indoaie gales n somn,Ca s cresti mare, plang si te leagan,

Copile dulce, prea tinere domn.

La geam lumina lunii ti-o scaparLuminii tale s-i dau ecou,Dormi, fericitule, ca eu te apar,C eu n tine m nasc din nou.

Capu-l pe perna pune-l, copile,


16/128

Totul e bine, ai tai sunt viiSi mai au viata si mai au zile,S crezi ca pururea ei vor trai.

Mama si tata tie-ti vor faceLeagan de stele si de ninsori,S-ti fie bine, s dormi n pace,

S ai lumina la ursitori.

Pune-ti, copile, capul pe perna,Dormi si viseaza bunul tau vis,C-n vise viata este eterna,Visul e lumea ce eu ti-am promis.

Pat de rachita mirositoare,Leagan albastru si-ncondeiat,Pentru copilul care rasare

Si-ai carui ochi ritmul lumii il bat.

Mama te leagana, vegheaza tata,Somnul ti-l apara ochi parintesti,Dormi si viseaza ca lumea-i gataSi te asteapta numai s cresti.

Mie-mi trec anii, tie-ti vin anii,Poate ca maine iti va fi greu,

S-accepti ca astazi eu ti-am spus nani,Dar nani-nani, frumosul meu.

*Fctorii de case

Mi-e dor de cas, dor de casa mea,Mi-e dor de-o cas care nu exista,Mi-o-nchipui iar, cu-o bucurie trista,Cu cer n cer si-n gard cu-o fantanea.

Ea nu se afla azi n nici un sat,O rezidesc din lacrimi si nestire,Mi-e dor de casa mea din amintire,Care-a plecat si ea, cnd am plecat.

Batranii mei se afla n pereti,Sau vitele i calca n copite,


17/128

Mi-e dor de casa mea pe negandite,Mi-e dor de dorul fostei mele vieti.

Baiatul meu zideste el, acum,Naluca-nlacrimatei sale case,Un pumn de var n zid si altu-n oase,Stau, el si casa, n acelasi fum.

Si iata-l, pune mana pe pmnt,Si nu se joaca, sta si se ridica,Si carnii mele i se face frica,In clipa cnd atat de-aproape-i sunt,

Incat baiatul meu si-al nimanui,Iubindu-si fiul si uitandu-si tatal,Inca mi-e dor de casa mea, cnd iata-l,El m zideste-ncet n casa lui.

Si carnea mea, fiindu-i dor mereuDe-o casa ca un fulgerat de apa,Trn e si viata mea e groapaLanga-naltarea lujerului meu.

*Dor de Cluj

Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului,Eu, fiu de tarani din fierbintele sud,Si Clujul e, tot, hohotire de clopote,Si pasii lui Blaga pe strazi se aud.

Ca Iancu as vrea pe suisul FeleaculuiS cad furtunos peste Cluj ca un cal,Dar astazi e liniste dulce n inimaPrea mult patimitului nostru Ardeal.

Acelasi e Clujul, aceiasi sunt oamenii,Mereu nascatori si mereu muritori,Dar si de-as avea tot o singura nastereAici as muri de o mie de ori.

Mereu catre dealul ciudat al FeleaculuiAtras mi-a fost neamul batran de oltean,Aici invatara ai mei, toate rudele,


18/128

Dumitru si Ana si Tina si Ioan.

Cnd noaptea se lasa tresar amintirileSi trec literati spre un magic castel,Ce seamn Clujul n noapte cu creierul,Un creier cu ganduri aprinse n el.

Si ce n-a fost voie, si clipele libere,Si ce-i multumire, si ce e reprosSe-aduna nostalgic la cumpana noptilorCnd Blaga isi murmur pasii sfiosi.

El trece spre moarte, n marea lui trecereSi e printre noi si din nou printre dusi,Sfios intr-un Cluj ca n templul Ardealului,Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de Cluj.

Ros-galben-albastre sunt razele Clujului,Furtuna din veac mai de pret le facu,Batrani intelepti poarta grija gradinilor,Cei tineri pe piept au insigne cu ,,U".

Atat de senin se transcriu tragediile,Legendele iarta momentul cel crud,Ce simplu cantm: ,,Blaga-i mut ca o lebd"Si pasii lui Blaga prin Cluj se aud.

*Castel medieval

Condamn toti si numai unul iart,Cnd toti vorbesc se-aude cel ce tace,D semne de cdere si de pace,Dezamgita, tulburea mea soart.

Ce vremuri de vremelnicii srace,

Mi-am dejugat si tidva lng poart,Si-acum astept voios n noaptea moartPe cineva s vin mai incoace.

E un tiran -- de tirania pinii --Aicea n castelul fr geamuriSi tigrii lui domestici sar n hamuriSi-n lanturi lupi se gudur, nu cinii.


19/128

Miroase a pustiu si a cenus,In beciuri e-o uzin de ctuse.

*Ft-Frumos

Oameni, oameni, fratii mei,Disperatii, fericitii,V-ati splat de superstitii,De demoni si dumnezei.

Ins-i nu-i destul folosDac peste tot ce esteV-ati splat si de poveste,L-ati pierdut pe Ft-Frumos.

Vin la voi acum plngnd,Gura-mi snger ca rana,Unde este Consnzeana,In ce bolti, pe ce pmnt?

M ridic plngnd de jos,Ca la un pierdut examen,Unde v e basmul, oameni.Ce-ati fcut cu Ft-Frumos?

Ft-Frumos n-a existat,N-a stat nimnui n cale,Era numai visul moaleAl vreunui trist biat.

Mai visati de vreti s fitiFericiti cu capu-n pern,Feriti epoca modernDe rigizi si scoflciti.

Din prea mult entuziasmS nu spargeti Voronetul,Dati-i voi mai mare pretul,Oameni, mai rvniti la basm.

Voi, care aveti copii,Nu-i lsati sub gnd satanic,


20/128

S respire sterp, mecanic,Ca si cnd nu ar fi.

Doborti himera jos,Oameni, reveniti n lume,Pe umana noastra culmeRegsiti pe Ft-Frumos.

Ft-Frumos si toti ai lui,Fiinc unde nu-i povesteLume nu-i si om nu esteSi, de fapt, nimica nu-i.

El venea la noi pe josSi ni l-au rpit piratii,Vamesi vigilenti, redati-iActele lui Ft-Frumos.

Dati-i viata napoi,Ochii mari, miscarea buzii,Ft-Frumosul din iluziiSi frumos numai prin voi.

*Totusi, iubirea

Si totusi exist iubireSi totusi exist blestemDau lumii, dau lumii de stireIubesc, am curaj si m tem.

Si totusi e stare de vegheSi totusi murim repetatSi totusi mai cred n perecheSi totusi ceva sa-ntmplat.

Pretentii nici n-am de la lumeUn pat, ntuneric si tuIntrm n amor fr numeFiorul ca fulger czu.

Motoarele lumii sunt stinseRetele pe ci au czutUn mare pustiu pe cuprins e


21/128

Trezeste-le tu c-un srut.

Acum te declar DumnezeeEu nsumi m simt DumnezeuContinu lumea femeieCu plozi scrisi n numele meu.

Afar roiesc ntunericiAici suntem noi luminosiSe ceart-ntre ele bisericiFcndu-si acelasi repros.

Si tu si iubirea existSi moartea exist n eaImi place mai mult cnd esti tristTristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podeleCu capul m sprijin de cer,Tu esti n puterile mele,Desi nchizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,M-ntorc la silaba dinti,Prval peste tine pdurea:Adio, adic rmi.

Si totusi exist iubireSi totusi exist blestemDau lumii, dau lumii de stireIubesc, am curaj si m tem.

*Alte volume

Basarabia pe cruce

Se urc Basarabia pe crucei cuie pentru ea se pregtesci primvara jertfe noi aducei plnge iari neamul romnesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,Mereu n cas moare cineva


22/128

i n-are ara dreptul s respirei nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfrit pmntul,Vin triburi, s ne ia pmnt i fraii-n faa lor abia rostim cuvntuli, prin tcere, suntem vinovai.

Ce cale poate ara s apuce?n tragica, neconvertita zi,Se urc Basarabia pe crucei nu tim nvierea cnd va fi.

*Descntec de via i moarte

S fie de dulce, s fie de var,

S fie de iarb ajuns la bru,S fie de dragoste ultima oar,S fie de pietre splate de-un ru.

S fie de mine, s fie de tine,S fie cumva i de noi amndoi,S fie de ru i s fie de bine,S fie de mierea ascuns-ntr-un roi.

S fie de cer i s fie de munte,S fie de mine, s fie de azi,S fie de tmplele mele crunte,S fie de ceaa ieit din brazi.

S fie de zi i s fie de noapte,S fie de clipa cnd vrei s i mori,S fie de gustul cireelor coapte,S fie de drumul spre Malu cu flori.

S fie de calul ce mnzu-i nva,S pasc n voie, s-alerge constrns,S fie de ziua schimbrii la fa,S fie de purificare prin plns.

S fie de pas i s fie de pern,S fie de toat intrarea-n destin,S fie de ara asta etern,


23/128

Pe cnd o femeie i iese cu plin.

S fie de-a-nvinge, s fie de-a pierde,S fie de brazd, s fie de spic,S fie de trefl, s fie de verde,S fie de mare, s fie de mic.

S fie de via, s fie de moarte,S fie de gustul de mr pdure,Fecioara mucndu-l cu buzele sparte,S fie de sngele ei fr pre.

S fie de salcia plnsului venic,Cnd teatrele lacrimi confisc din ochi,S fie de ornic, s fie de sfenic,S fie de drag, spre a fi de deochi.

S fie de toate n devlmie,Pltind consecvent cel din urm pariu,S fie, s fie, dar cine s fie?O tii fiecare. Eu asta n-o tiu

*O iubesc pe Alba-ca-Zapada

Mi se-nlcrimeaz rece spada

Cnd ajung n faa ei i-o vad,O iubesc pe Alb-ca-Zpadai albastrul ochilor prpd.

Uneori ea spune i cuvinteCum ar fi ca frigul e frumos,Dar mbriarea mea fierbinteAr putea s-o dea din sine jos.

Legea ei e deprtarea noastr,

Ca s fie, nu o vom avea.Fulgera o lacrim albastri m tem c se topete ea.

mi pstrez n drob de ghea spadNici n-atept s se mai fac zi,i pornesc spre Alb-ca-ZpadaS-o ating, dar fr-a o topi.


24/128

i mi-e frig, dar mult mai drag mi estei nghe pzind-o vinovat,i m tem c va fugi-n povestei-o s moar la vreun dezgheat.

Turture nmiresmat mi-e spada,

S despice-n jurul ei femei,o iubesc pe Alb-ca-Zpadai-am s mor n basm de dragul ei.

*Ce frumoas eti

Ce frumoas eti n prag de iarn,Ninge disperat asupra ta,Cerul peste tine se rstoarn,

ururii n plete vor suna.

Hai s fim doi oameni de zpadRidicai de brae de copii,Care-n frig i ger mai tiu s creadC se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoas eti n prag de var,Cnd miroi a mere ce se coc,

Cerul n fiina ta coboarTrupul meu din trupul tu ia foc.

Focurile noastre se cunun,Focurile noastre se-neleg,Suntem baza lumii mpreunSuntem vara focului ntreg.

Ce frumoas eti n prag de toamn,Ca o zi egal ntre nopi,

Cnd iubirea noastr te condamnS ai soarta strugurilor copi.

S nvei, iubito, s te bucuriC i-am dat din jertf un destin,i c via asurznd de struguri,Va tri definitiv n vin.


25/128

Ce frumoas eti n primvar,Cea mai minunat-ntre femei,Iezii pasc nframa ta uoar,Tu, cu muguri, bluza i-o nchei.

Sigilat de taine neptrunseCerul bate drumul tu ngust,

Trupul tu de muguri i de frunzeDe la cine s nv s-l gust?

*ir de cocori

Ca o injecie intravenoasacest ir de cocoride care ipmugurii,

blile,minile noastre ntinse.

Ca o injecie intravenoasntr-un organism slbit,ca o injecie intravenoasde care se rupmugurii,

blile,

minile noastre ntinse.

i snger florile,i snger slciile,i vinele noastre se-nvineesc.

*Dreptul la ntrebare

Din toate drepturile lumii

Pe unul singur nu-l cedez,E strategia mea intimi este singurul meu crez.

Nu-l dau chiar dac vin la mineToate statuile clri,E dreptul meu la ndoiali de a pune ntrebri.


26/128

Nu l-a epuizat nici Hamlet,Dei l-a folosit de-ajuns,Cred n puterea ntrebriiChiar dac nu-i gsesc rspuns.

Ea mi-e religie n via,

Cu ea termin, cu ea ncep,Eu , simplu cetean al lumii,Mcar att mai am: ntreb.

Cu pumnii strni n faa moriiLa fel copiii mi-i cultiv,Ca neamul omenesc de-a pururiS fie interogativ.

*

Hipnoz de toamn

E-o linite pltit-att de scumpi e o pace de sorginte sfntDe se aude tinuit cum cntMtasea n tiuleii de porumb.

Colinele se-ntunec de cai,Amrciunea toamnei renvie

i cade sufletul din ciocrliePecetluind nile din rai.

Dinspre poteci de purpur subireSe cnt imnul nunilor de cerbi,Cerboaice senzuale fat-n ierbii rencep legende s respire.

Orfeu, curnd, va fi rpit de sterpii-nchis ntr-un azil de patru lire.

*Intraductibil

tiu multe, mai multe dect ageniile de specialitate,tiu adevruri mortale,tiu fapte compromitoare,Dar tiu intraductibil.


27/128

tiu intraductibil n toate direciile,Nu mai pot nici s-acuz, nici s apar,Atta mi se mai ntmpl s pot:tiu.tiu multe, tiu aproape totul,Dar tiu intraductibil.

Mi-e imposibil s spun ce tiu;Ce bine eraCnd spuneam multe, aproape totul.Dar nu tiam nimici eram un palavragiu poliglot.

*Nobilul viciu

Cetatea peste mine se rstoarn,n carnea mea i simt ntr-una biciul,De este var sau de este iarn,Femeia este singurul meu viciu.

Nici nu mi-e team, nici nu-mi este silDe tot ce mpotriv mi se-ntmpl,Orgolioas, dreapt sau umilFemeia-mi ade venic lng tmpl.

O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagr,Dar cel mai drag mi e acest exemplu,Iubirea pentru-o trist capr neagrDin care am facut rsf i templu.

tiu c mi-e viaa scurt, tiu c moartean fiece femeie st la pnd,Dar fie de femei umplut carteaDe care viaa lumii e flmnd.

Nu mi-au plcut averi, nici vinuri bunei n-am avut n rest nici un capriciuDeertciune din deertciuneFemeia este singurul meu viciu.

Nu m-am btut n trguri sau rzboaie,N-am vrut s fiu mperator sub stele,


28/128

Femeia care nu se ncovoaie,Am njugat-o nebuniei mele.

i am arat cu ea mereu pmntul,i-am semnat ogoare numeroase,

Nu i-am lsat pe buze nici cuvntulCa pe-un metal am resorbit-o-n oase.

E-adevrat c am iubit pe una,E-adevrat tot ceea ce se zice,Am cutat-o prin neant cu lunaE-adevrat c-a fost Euridice.

E-adevrat c-n geamul meu caisiiN-aveau puterea nici un an s steieCa ntr-un joc de-absurde artificiii creanga lor mi mirosea femeie.

Motorul meu i-al lumii de aceea,Motorul meu cuminecat cu biciul,A fost femeia i-a rmas femeia,Puterea mea i singurul meu viciu.

Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume,Am fost mereu un cuplu n deriv,i chiar de nu i-am dat nimic din nume

Trecnd mereu, mi-a fost definitiv.

Iubirea mea nu a micat nici atrii nici pmntul sub o-mbriare,Dar lance cand a fost, cu ochi albatri,Simeam c-n ochi privirea ei m doare.

De n-avea ran, i fceam eu ran,S-i pot iubi supremul sacrificiu,n faa ta, condiie uman,

Femeia este singurul meu viciu.

1984*Pluton

Atept primvara:vreau s fiu dus de un pluton suav


29/128

la primul zid i mpucat cu mugurii cnd voi muri s-mi nfloreasc toate rnile,s vin toate albinele la rnile melei s m transporte pe aripictre trmul de polen unde merit s ajungcu flori cu tot, cu tristee cu tot,cu primvar cu tot,

acum i-n veacul vecilor.

*A mea

Cum treci acum i apa e-n ruine,i-i este bine i mi este bine,a vrea s-i spun, iubito, c n tinee vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu mil i mirarecu ntrebare i cu disperare,cu gelozie i cu larm mare,c-un fel de frdelege care doare.

i jur pe tine i pe apa toatcare ne ine barca nclinatc vei ramane - dincolo de numri dincolo de forme, mti i vorbe -

a mea, de-a pururi, ca un bra n umr.

*Cntec femeiesc

Aa e mama i a fost bunicaAa suntem femei lng femeiPrem nimic i nu-nsemnm nimicaDoar nite "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijeni, iar ele foarte calmeEi ncurcnd ce ele limpezescEi numai tlpi i ele numai palmeAcesta e destinul femeiesc.

i-n fond, ce fac femeile pe lume?Nimic mre, nimic impuntor.Schimbndu-i dup ei i drum i nume


30/128

Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atia pai ce au fcut prin casi pentru care plat nici nu cerDe-ar fi pornit pe-o cale glorioasAr fi ajuns i dincolo de cer.

Ei fac ce fac i tot ce fac se vedeBa stric mult i ele-ndreapt toti de aceea nimeni nu le credeCnd cad, mbtrnesc i nu mai pot.

Aa e mama i a fost bunicai ca ele mine eu voi fi.Ce facem noi, femeile? Nimica,Dect curat i uneori copii.

Suntem veriga firului de an fiecare lan fcut din doiCe greu cu noi femeile n viaDar e i imposibil fr noi...

*Spune-mi ceva

Dac-am s te chem

D-mi mcar un semnFie i-un blestemDin partea ta.Totui nu tiu cumPentru-atta drumCe-a-nceput acumSpune-mi ceva.

n noaptea despririi dintre noiCopacii cad pe drum din doi n doi,

n ochi m bate viscolul cinesci am venit s-i spun c te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iadM-mpiedic de o lacrim i cadi iar adorm i iar mi-e dat un visC biata cifr doi s-a sinucis.


31/128

i de atta viscol vestitorNu ochii mei, ci ochii ti m dor,C tineri am intrat i cu ce rosti ce btrni ieim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,E numai desprire peste tot

i se aude c va fi mai greuDect vom fi departe tu i eu.

Dar nu pentru a-i spune c e ruAm dat cu bulgri mari n geamul tu,Ci ca s tii, n viscolul cinesc,C plec i mor i plng i te iubesc.

i vreau s-i dau cu acte napoiDezastrul mpririlor la doi,

Ca s-nelegi i tu ce-i cuplul frnti cum e s fii singur pe pmnt.

*Din nou, Dacii liberi

Noi n-am avut nevoieSa luam adeverinteCa vietuim acasa,

In patrie la noi,Am fost si vom ramineDe-a pururi dacii liberiSi iubitori de pace,Si vrednici de razboi.

La Sarmisegetuza,La focuri, cu Zamolxe,Si stelele din ceruriDin singe ni se rup.

Nu ne-au invins romaniiSi-am ris de toti barbariiStrigind la ei cu steagulFacut din cap de lup.

Aceasta dam de stire,De sub pamintul nostru,Urmasilor in care


32/128

Reinviem acum.Femeile iubindu-siSa nasca dacii liberiSpre razbunarea noastraPe cel din urma drum.

Numiti si tara noastra

Cu numele ei dacicIubiti pe nou venitiiDupa atitia ani,Dar vesnic tineti minteCa peste dacii liberiAu tot calcat invaziiSi altfel de romani.

Noi am ramas in glieSi devenim padure,

Si devenim recolte,Sa va hranim pe voi,Si temelia tariiS-o intarim cu oaseSi iubitori de pace,Si vrednici de razboi.

Cu tot ce nazaresteDin firea noastra veche,

Dam Romelor de stire,Prin ierburi murmurind,Ca numai oboseala

Ne-a asezat sub scoarta,Dar daca e nevoie

Ne vom scula oricand.

*Iertrile

tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntamplaca ochii mei sunt cand senini cand verzica port ninsori sau port noroi pe tamplaai sa ma ierti altfel ai sa ma pierzi

vad lumea prin lunete maritoaresi vad gradini cu arme mari de focsub mana mea deja planeta moare


33/128

si in urechi am continentul rock

ai sa ma ierti ca sunt labilitateca trec peste extreme fulgerandai sa ma ierti preablanda mea de toateeu sunt nemuritorul tau de rand

ai sa ma ierti ca nu pot fara tinesi daca n-ai sa poti si n-ai sa potimie pierzandu-te-mi va fi mai bineeu tristul cel mai liber dintre toti

si cum se-ntampla moartea sa le spelepe toate-nobilandu-le fictivai sa te-apleci deasupra mortii melesi tot ai sa ma ierti definitiv

ai sa ma ierti in fiecare noaptesi-am sa te mint in fiecare zisi cat putea-va sufletul sa rabdecu cat iti voi gresi te voi iubi

*Repetabila povar

Cine are printi, pe pmnt nu n gnd

Mai aude si-n somn ochii lumii plngndC am fost, c n-am fost, ori c suntem cuminti,Astzi mbtrnind ne e dor de printi.

Ce printi? Niste oameni ce nu mai au locDe attia copii si de-att nenoroc

Niste cruci, nc vii, respirnd tot mai greu,Sunt printii acestia ce ofteaz mereu.

Ce printi? Niste oameni, acolo si ei,

Care stiu dureros ce e suta de lei.De sunt tineri sau nu, dup actele lor,

Nu conteaza deloc, ei albir de dorS le fie copilul c-o treapt mai domn,Ct munc n plus, si ce chin, ct nesomn!

Chiar acuma, cnd scriu, ca si cnd as urla,Eu i stiu si i simt, ptimind undeva.


34/128

Ne-amintim, si de ei, dup lungi sptmniFii btrni ce suntem, cu printii btrniDac lemne si-au luat, dac oasele-i dor,Dac nu au murit tristi n casele lor...ntre ei si copii e-o prsil de cini,Si e umbra de plumb a preazilnicei pini.

Cine are printi, pe pmnt nu n gnd,Mai aude si-n somn ochii lumii plngnd.C din toate ce sunt, cel mai greu e s fii

Nu copil de printi, ci printe de fii.

Ochii lumii plngnd, lacrimi multe s-au plnsns pentru potop, nc nu-i de ajuns.Mai avem noi printi? Mai au dnsii copii?Pe pmntul de cruci, numai om s nu fii,

Umiliti de nevoi si cu capul plecat,ntr-un biet orsel, ntr-o zare de sat,Mai asteapt si-acum, semne de la strmosiSau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,Si ca niste stafii, ies arare la portiDespre noi povestind, ca de mosii lor morti.

Cine are printi, nc nu e pierdut,Cine are printi are nc trecut.

Ne-au fcut, ne-au crescut, ne-au adus pn-aci,Unde-avem si noi nsine ai nostri copii.Enervanti pot prea, cnd n-ai ce s-i mai rogi,Si n genere sunt si nitel pislogi.Ba nu vd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,Ba-i nevoie prea mult s le spui si explici,Cocosati, cocrjati, ntr-un ritm infernal,Te ntreab de stii pe vre-un sef de spital.

Nu-i asa c te-apuc o mil de tot,Mai cu seam de faptul c ei nu mai pot?

C povar i simti si ei stiu c-i asaSi se uit la tine ca si cnd te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurt vreme de dusPe constiint povara acestui apusSi pe urm vom fi foarte liberi sub cer,Se vor mputina cei ce n-au si ne cer.Iar cnd vom ncepe si noi a simti


35/128

C povar suntem, pentru-ai nostri copii,Si abia ntr-un trist si departe trziu,Cnd vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,Vom pricepe de ce fiii uit curnd,Si nu vd nici un ochi de pe lume plngnd,Si de ce nc nu e potop pe cuprins,Desi plou mereu, desi pururi a nins,

Desi lumea n care printi am ajunsDe-o vecie-i mereu zguduit de plns.

*Sara pe deal

Iese amurg dintr-o bataie de clopotcaii culeg iarba din ultimul tropot,

pasari adorm daca amurgul le-atinge,sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,oamenii sint umbre tacute de ingeri,nimeni aici legea cereasca n-o calca,sufletu-n plop, trupul se-apleaca n salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,un nou nscut viu intr-o iesle mai este,lemne de foc, oarbe carute mai cara,

ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca n rugaciune,nimeni nimic, inspre pmnt nu mai spune,toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,cucii dispar lng clopotnita arsa,cade-n fintini ziua s urce iar, miine,

n amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,mieii o pasc, pofta din ei este oarba,nevinovati, anii se-ncarca de vinacum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu


36/128

sara pe deal cum o scria Eminescusara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,sara pe deal, totul deodata invie,

sara pe deal, muzica din poezie.

Caii n apus pasc magnetismul chindiei,omului bun, casa puternica fie-i,noi intre noi s mai gustam ct se poatesara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si s privim cerul cu tragice stele,care mai ia forma poruncilor grele,oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,

iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,intr-un temei lasa intreaga porunca,sara pe deal nu e dect un amesticde fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,tipa guzgani, cine-are timp s-i auda,

carii batrini de-o vesnicie lucreaza,printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mna cu-o mica luminaai s si simti vrejuri crescind n gradina,niste pindari, haulituri isi arunca,fetele mari grup se ntorc de la lunca.

Poarta n sini dorul de-o mna barbata,cei cautati mult mai trziu se arata,

podul pe ru scirtie si se indoaie,mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior n turbioane se leaga,creste-n dovleci dor de saminta intreaga,

parca de ieri luna rasare-nspre miine,plnge-un copil, sau parca latra un cine.


37/128

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,sara pe deal, uite un minz care moare,suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,ea nu mai e, alta va sti s-l inceapa,

ultimi copii striga pe ulita noastra,blinde bunici i insotesc din fereastra.

Sra pe deal, cumpana sinea nu-si strica,sara pe deal e ca un duh de bunica,fruct zemuit imprastiat pe tot locul,coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,azi nici un om nu are dreptul s moara,

sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,toate ramin, precum au fost n natura,starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,

s o numim suflet din sufletul nostru,sara pe deal, sufletul mare al lumii,sara pe deal, ochii n lacrimi ai mumii.

Iar cnd noi toti vom murmura ce ne doare,tu s ne dai o crestineasca iertare,sara pe deal, nu a murit idealul,sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.

*

Oratie de nunt

Astfel dupa tine se incheie toate.Trag oblonul negru la fereastra mea.

Nu mai vreau deceptii, vreau singuratate,Nu mai vreau iubire, voi abandona.

Avusesem dreptul si eu, ca oricare,


38/128

La o nebunie, la un ultim glontUltima speranta, ultima-ncercareDar n magazie era doar gablonz.

Nu-i nici o problema, toate-s foarte bune.Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta s neg...Si cu pasiune, si cu voluptate

Si credeam n tine, vrednic si intreg.

Hai, intinde mana pentru despartireSchimba-ti telefonul, ca si eu mi-l schimbSaluteri miresei, salutari la mire,Poate se rezolva toate intre timp.

Intra n multime, nimeni n-o s stieDoua, trei persone care ne-au ascuns,Eu voi tine minte scurta nebunie

Si-ntrebarea noastra fr de raspuns.

Firea ta ciudata n-o voi regasi-oNici n-ar fi nevoie, tu ramai un mit.Nunta fericita, te-am iubit, adio,Nu intoarce capul, pleaca, te-am iubit!

Vezi ca se confirma barfa despre mine:Te-am lasat deodata crud si nefiresc

Totusi tine minte, tine bine minteTe salvez de mine fiindca te iubesc.

*

mi pas

Mi-e dor de tineSi nu-mi ajung celelalte

Uite ca un surogatPentru puritate

Nu s-a gasit.

Mi-e dor de tineMi-e tine de tineMi-e inlauntrul meu de tineMi-e nu stiu cum,


39/128

Mi-e nu stiu ce,Mi-e dor de tine ca de acasa.

Imi pasa!

*Detalii

Stiu undeNu stiu de unde,Nu stiu de ceSi nu stiuPentru ce meritDumnezeu te-a trimisPe buzele mele.

******

Poezii cenzurate - Sunt radical (1979-1989)

ndrgostit de Bucuresti

Nu stiu de ce, pe ct m-afund n viatam simt atras de fleacuri omenesti,si-mi place-n anotimpul de vacantas-ntirzii, s ramin n Bucuresti.

De el ne-am saturat, dar el ne place,el e un prag lovit s vezi alt prag,si-acum, cnd sint satul de locul zilnicm simt golit si-mi e deodata drag.

Pe piatra lui am tot batut cadentasi-am s-o mai bat att ct voi trai,spre un Olimp ascuns pe orice stradan cautarea marii poezii.

Aici m-au sufocat cu dulce teiisi au trecut aiurea anii meiaici copiii mi-au venit la viatasi am nscut si-am ingropat idei.

La Bucuresti, copilaria toata,visam s-ajung s pot si eu vedeacelebrii ciini ce au covrigi n coada


40/128

si s-ntilnesc si eu pe mama mea.

Eu vara as iubi-o pe orbeste,dar simt ca toamna-i anotimpul meu,cnd frunze si lumini pe bulevardemai dau halou parerilor de ru.

Cnd pe terase se mai bea o beresi oamenii romante triste vor,si-n curti se face vin din must de strugurisi toti bucurestenii au umor.

L-am parasit destul, ca azi s-l cautsi s-l gasesc intodeauna treaz,nu este el cel mai frumos din lume,dar cel mai drag ne e n orice caz.

M pregatesc s fug din nou n tarasi s cistig aripi dumnezeiesti,s pot gusta melancolia toamnein fiecare colt de Bucuresti.

3 august 1989

*

Soferul si nevast-sa

Ne urcasem cu totii n autobuzCare nu era confortabil, dar era independent,

N-avea fiecare locul sau,Dar ne gindeam ca o s aiba,Era primavara,Venea vara,Se dezghetau drumurile,Puteai s mergi cu gulerul camasii descheiat,

Se dezghetau drumurile,Noi cntam cntece de-ale noastre, vechi,Pe care nu le mai cntasem de multa vremeSi unii din cauza vitezei,Care-i imbata,Altii cu o tandra ironie,Am inceput s zicem, s cntamCa autobuzul nostru


41/128

E cel care dezgheataDrumul pe care mergem.

Pe directia aceea spre munte,Spre marele munte,

Nu mai mersese niciodata un autobuz,Numai turisti particulari,

Numai nebuni ocazionali.

Asa ca nu ne interesa destinatia,Ne ajungea bucuriaCa mergem cu totii spre marele munte.Soferul era tinar,Conducea pentru prima oaraUn asemenea autobuz.Fusese ajutor de sofer,Lucrase mult si cinstit,

Dupa cum mergea, dupa cum frina,Era fare indoiala cel mai bun soferDintre toti soferii nostri,Asta conduce exceptional, strigam noi,Asta-i omul care ne trebuieSi el dadea din mna cu modestieRugndu-ne s nu-l mai laudam,

Cal incurcam la condus.

In fond e autobuzul dvs.,Eu sint al dvs.,M-ati ales s conduc autobuzul,Asta-i treaba mea.

Noi am aplaudat, chiar si aceasta lepadare, a lui,De laudele noastre.

Si autobuzul mergea mai departeSi-n diverse localitati, n care ne opream,

Multi urcauSi nimeni nu mai voia s coboare.Era un autobuz unic

Nu mai exista asa ceva n imprejurimi.Ramasesera-n urma troleibuzele agatateDe reteaua electricaSi lipsite de orice independenta,Tramvaiele inghesuite intre sine


42/128

Si aceeasi retea.

Autobuzol nostru se incarcase inspaimintator,Fiecare urca n autobuz cu ce avea mai bun,Soferul conducea exceptional,

Nimeni nu conduce mai bine ca el,Strigam noi

Si el dadea moale din mna,Si noi strigam iarasi,Lasa frate, Iasa modestia la o parte,Da-o dracului de modestie

Noi, care n-am avut niciodata posibilitateaUnui asemenea drum,Stim valoarea lui adevarata,Esti al nostru,Esti dintre ai nostri,Ramii intre noi,

Bravo,Ura,Si el nu mai putea s ne opreasca,Trebuia s fie atent la drum,lar noi eram prea multiSi incepusem s-l incomodam,Stateam claie peste gramada n autobuz,Dar uneori i blocam o mna sau un picior,Pina cnd citiva meseriasi

L-au rugat s opreasca pentru citeva minuteCa s-i faca o cusca de protectie,S nu-l mai incomodam la condus,

Dar s-si ia si nevasta lng el,Au zis altii,Ca drumul e lung si se plictiseste omul.Si uite-l acum n cusca lui de protectie,In cabina lui blindata!

Ce hotarit conduce,A dat drumul si la muzica,Se aude n toata masina o muzica eroica,Pe care o intrerupem noi din cnd n cndCu cntece despre el si de drumul nostru,Si hai, m, s fim atenti si cu nevasta-sa,Ca si el e om.


43/128

In autribuz vara e caldIarna e frig,Drumul continua,Am inceput s obosim,

Nene soferule, opreste,S ne odihnim si noi.S te odihnesti si dumneata,

Ca n-o fi foc,Dar el nu mai aude,El conduce,Si-ntr-adevar, conduce exceptional,E cel mai bun, strigam toti,Dar ne e foame,Pentru ca n-am mai oprit demult,Si-avem nevoie si noiDe piine, de apa, de un ragaz,Probabil c-am inceput s-l si enervam

Cu mofturile noastreSetea, foamea, somnul,Geamurile autobuzului nut mai exista demult,Pe ele au sarit cei ce n-au mai putut suporta,Usile au ruginit si nu se mai deschid,Si soferul conduce autobuzulDin ce n ce mai nervos,A inceput s faca si accidente,Stau si el si nevasta-sa cu miinile pe volan,

Marile piscuri i cheama,Mai e putin combustibil,Am intrat pe un fel de linie ferata,Vecina cu drumul,Dupa ce ni s-au spart cauciucurileSi dupa ce soferul a darimatCu lovituri de autobuzCase si biserici,Sate si orase,Incepem s coborim,

Si bineinteles ca viteza creste,Asa e la orice coborire,Viteza creste,

Nu mai e nimeni n autobuz,Unii au murit,Altii au fugit,Alii ne-am uscat de foame si de sete,Altii am inghetat de frig,


44/128

Muntele e tot mai departe,Dar autobuzul coboaraHalucinind pe linia moartaDe cale ferata,Si numai ei doi,Soferul si nevasta-sa,In cabina blindata,

Se uita doar inainte,Nu mai stiu pe cine conduc si unde se duc,Si de ce tac toti pasageriiSi de ce se merge cu viteza prabusirii,Cnd excursia incepuse att de frumosCatre marele munte.

12/13 iulie 1987

*

Cineva m ascult

In veac cu putere ocultadin zid cineva m asculta.cu ct m coboara pe mine.cu-att el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.m simt rastignit pe suruburi,

ce face cu mine nu-i veghea,el trage din zid cu urechea.

Ai zice ca apara, poate,poporul de ru si pacate,de cei ce tin arme n lirade cei care mint si conspira.

Dar nu el asculta orbeste,pe om cnd acasli traieste,

ne intra-n cearsaf si sub piele,n creier de ginduri sai-l spele.

Prin mari, electronice unden ochi si n talpi ne patrunde,

putere zeiasca si oarbael scris e si-n firul de iarba.


45/128

Asculta fereastra deschisasi viermii urcind n caisa,cum gifiie-n dragoste mirii,concertul marunt al pieirii.

In veac cu politie multa,din zid, cineva m asculta.

1981

*Clugr

Doamne, f-m calugarSi cheama-m pn la tineS-ti spun adevarulDespre marele dezastru pamintesc.

Doamne, f-m calugar.Au fost haituiti,Au fost ofensati,Dar calugarii au totusiO oarecare libera trecereLa vamile cerului.

Undeva, la Cheia,Am auzit eu ca exista

O scara de rasina de bradCare ajunge pn la tine, Doamne,Lasa-m s urc si s-ti spun.

Voi gasi-o chiar dacaNu e n evidenta primariei din MneciuO voi gasi-o dupa miros,Dupa mirosul mortilorDupa mirosul viilor,Dupa mirosul de tamiie.

O voi gasi-o si voi veniS-ti spun ce ru e pe pmntS-ti spun ca-n luptele pentru dreptateDreptate a iesitAtt de zdrobitor victorioasaIncit a devenit idee,

Nu mai are nici o realitate.


46/128

Doamne e nedrept totul,Copiii nu mai au dect recreatii si examene,Ore de clasa nu mai sint,Batrinii sint pusi la zidSub niste taloane de pensiiCare sint trase din tunuri

AIe binevointei generale.

In rest muncim pn ne cad miinile din umeriSi nu mai stim pentru cine muncimMai ales ca ei ne dau s facemLucruri pe care tot ei le considera inutileSi ne reproseaza nouaCa facem lucruri inutile.

Dar, n fine Doamne, primeste-m n audienta

Pe mine, calugarul cel mai limbut,Al minastirii tale cu 5 continente.Hai, Doamne, fi bun si primeste-mCa, alttel, daca intirzii,

Nu mai am pe unde urcaVine omenirea flamindaS manince scara de rasinaCare duce la tine,Doamne, f-m calugar,

Fa-m si asculta-mLa ora cnd minastirea taCu 5 continenteSi cu 4 miliarde de prapaditiInstaleaza ultimele armeIn clopotnita !

10 decembrie 1983

*

Minciunile

Dar, hai, s ne spunem minciuni importante,Dar, hai, s ne spunem minciuni si mai mici,Asa cum amantii le mint pe amanteSi ele i mint pe pmnt pe aici.

Dar, hai, s ne spunem cu patos brasoave,


47/128

Dar, hai, s vedem cine minte mai mult,Asculta delirul consoanelor grave,Cum si eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasa, e foarte frumoasaMinciuna aceasta pe care mi-o spui,Asa ca, te rog, si pe mine m lasa

S palavragesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe si soloSi ies campioni mincinosii cei mari,Dar, draga Pcal, tu ce faci acolo ?In campionate de ce nu apari ?

Se minte cum nu s-a mintit niciodata,E multa minciuna la noi pe pmnt,Sint false recursuri si nu-i judecata,

Balanta cea veche-a dreptatii s-a frint.

Dar, hai, s mintim fr nici o rusine,Dar, hai, s mintim n direct si-n raspar,Ca poate prin ru vom ajunge la bine,Minciuna suprema va fi adevar.

1984

*Analfabetilor

V-am spus ca sint un om periculosSi nu mi-ati luat avertismentu-n seama.V-am spus s-aveti pentru persoana meaUn plus de-ngrijorare si de teama.

V-am spus ca fac teribil de uritDe sint calcat putin pe libertate.

V-am spus ca sint osteanul credinciosDar care doar cu inamici se bate.

V-am spus s va astimparati si voi,Cenzori capriciosi ai vremii mele,C-o s va coste scump maruntul moft,De a ne face noua zile grele.


48/128

V-am spus s puneti mna s munciti.S nu mai tot pinditi zelosi din umbra,V-am spus ca n-o s placa nimanuiPornirea voastra, tulbure si sumbra.

V-am spus ca vremurile s-au schimbatSi ca situatia e mai complexa,

Nu-i intelectualul - servitor.Cultura nu-i ceva ca o anexa.

Si lumea nu se poate cuceriUmflind la cifre si mimind tumulturiCu aroganti si trindavi doctoranzi,Cu papagali care tin loc de vulturi.

V-am spus si am puterea s mai spunCa nu incape muntele n sera

Ca prea-i scurt drumul de la rai la iadSi de la caprioara la pantera.

V-am spus s nu-l fetisizati pe Marx,S nu-i pastrati n spirt invataturaSi voi intr-una fr s-l cititiIl pomeniti pn va doare gura.

V-am spus ca batalia pentru om

Nu iarta astazi nici o dezertareSi voi v-ati decorat voi intre voiCnd lupta este n desfasurare.

V-am spus ca muzica nu-i un microbCare ameninta civilizatiiE-a omului pentru a fi mai bun,V-am spus: ceva care s-i placa dati-i.

V-am spus, concetateni analfabeti,

Si luati aminte si s tineti minte.Dar nu stiam ca v-ati nscut si surziSi scoateti arma cnd vedeti cuvinte.

1979

*Prob olimpic


49/128

Mintea mea obositanu e mai proastadect mintea voastra odihnita,hai s gindim impreuna,hai ginditi si voi,incordati-va mintile odihnite

si produceti ginduri.

Ce cnt acele broboane de sudoarede pe fruntile voastre ?Straduiti-va,concentrati-va,ginditi-va,aveti mintile odihnite,dormiti de 2.000.000 de ani,ati avut scutire,

ati avut permisie,ati avut concediu mental,ce dracu!

Va depaseste n viteza broasca testoasa,melcul, de-a carui trecereva tiuie urechile,e un melc mort,ariciul v-apare ca un ideal imposibil,

va miscati ca prin corpuri solide,ca prin undelemn inghetatca prin ochi de sticla,ce dracu!

Ginditi,nu mai aminati aceasta,ginditi, ar fi trist pentru voisi vai fi pus mintea la uscat

pe gardurile n care inchideti,

cu depline sentimentede posesiune si protectie,mintea mea obosita.

10 noiembrie 1983

*Regresm


50/128

Nu-i nimic, e-n regula,mai asteptam doua sute de ani,ce-o s fie, un biet accident istoric,o socoteala matematica gresita,sintem n Estul Europei, nu uitati.Rusii, da, Maghiarii, da,

Polonezii, da, Bulgarii, da,noi, nu, noi nu, noi nu progresam,ca se interpreteaza,cnd nu voiau vecinii,noi nu puteam, n-aveam voie,cnd vor vecinii,nu vrem noi, n-avem nevoie,asta e, asa sintem noi, ai dracului,dati n Paste, asta e, dati n Paste,nu-i. nimic, e-n regula,

mai vedem noi, mai vedem,aveti rabdare, nu bateti din picioare,nu va pripitinoi regresam cu placere,noi regresam cu talent,noi nu ne luam dupa nimenidect cnd regreseaza.Doua sute de ani! Att!Aveti rabdare, nu chemati salvarea,

nu exagerati, nu cricniti,regresati cu noi!

Inapoi, mars!

8 aprilie 1988

*Motorul gresit

Si daca dupa cum s-a auzitsi daca dupa cum un simt o spuneintregul drum e o desartaciunesi chiar motorul e croit gresit!

Masina e din ce n ce mai grea,o-mpingem nazuind la zile bunesi asteptam s-apara o minune


51/128

s ne putem urcasi noi n ea.

Tu nu auzi constrcuctor de motoare,ca ti l-am da pe-acesta inapoi ?E un motor prea lenes, prea greoinu poarta, ci-i purtat de fiecare.

Si zi de zi motorul nostru moaresi-n loc s mearg el, l-impingem noi.

1983

*Condamnati

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,

mi-ar fi prea mult si-o gaura de sarpes merg n ea, tacut si umilit.

Ce s mai cnt. cnd au venit piratiisi apele din matci ni le-au furat,o lacrima fiintei mele dati-isi-o s-auziti de omuI scufundat.

M-as ineca, m-as stinge si m-as duce,

s m zdrobeasca ritmuri pe-o sosea,nici nu mai am nevoie de o cruce,mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.

Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,prapadul intinzindu-se il vadsi nu mai e nimic s mai rezisteacestei sinucideri n prapad.

De n-as avea puterea diavoleasca

s inteleg ca totul a cazut,dar vin heralzii cinici s-mi izbeascascrisorile prapadului de scut.

Prietenii m ocolosc de frica,probabil m considera ciumat,eu insumi scriu acum la lampa micas nu m vada cei care se bat.


52/128

Iubire ? Vis de miine ? Regasire ?N-au gizii mei un minim interespovesti cu dulci iluzii s-mi insiredin starea condamnatului s ies.

Se pregateste marele exemplu !

Acela, zic Casandrele, sint eu !Ca un berbec am s m duc n templu.Murind, macar s-ajung la Dumnezeu.

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,eu, cntaretul soarelui din nord,de-aicea, dintr-o gaura de Sarpe,rostesc un acatist si-un dezacord.

Ce s mai cnt ? Doar calea pin-la gide !

Ce s mai cnt ? Pe voi, ca pe eroi ?Imi vine si a plnge si a rdeca nu exista cale inapoi.

Voi nu vedeti ea nu mai aveti tarasi ca straini vi-s pruncii, cobitori,invata ei ceva pe dinafara,dar n-au printi, ei au meditatori.

Voi nu simtiti ca nu mai aveti ape ?V-au luat piratii tot pe vasul lorsi iata, din aproape n aproape,noi sintem un pustiu nemuritor.

Din harpa mea ridicola si tandrainvoluntar un cntec fr rangte cheama lng mine, hai Casandra,saruta-mi gitul gata pentru streang.

1981 - 1983

*Snt radical

Sint radicalmai precissint pentru pastrarea


53/128

unui just raportintre minciuna si adevar,intre eroi si eroi,intre plus si minus,sint radical,mai precis,mi-e sila de demagogia socialista

mai tare dect dedemagogia burghezapentru ca o simtapasindu-m cu mult mai de aproape.

Sint radical,cred ca nu e buna legeacare te condamna mai gravdaca ucizi un ursdect daca ucizi un om,

ba mai mult,te condamna mai gravdaca vorbesti,daca ai opinii,dect daca ucizi.

Sint radicaladica mi inchipuica daca ecuatia

"poporul ne-a ales,vorbim n numete poporului,guvernam n numele poporului,construim socialismulcu oamenii si pentru oameni,"este adevarata,nu e corects-i distrugi omuluicasa, orasul sau satul,fr s-l intrebi pe om;

zece elevi au declarat la scoala,cnd i-a intrebat dirigintelece fapte bune au savirsit,

n ziua aceea,ca au ajutat o batrinas treaca stradadar de ce asa de multi,


54/128

s-a mirat dirigintelepentru ca batrinanu voia s treaca stradaau raspuns ei.

Cam asta ar fi situatiasint radical

si o privesc n fata,daca batrina nu vrea s treaca stradae greu s te lauzica esti cel mai bun dintre oameni

pentru ca o obligis traverseze,si lucrurile stau chiar asa,

batrina nu vreas treaca strada.

batrina nu se afla pe strada

nici nu exista strada,si batrina nici nu e batrina.ci o tara emotionataca va trebui s traverseze.Sint radical,adica mi-e groazade remuscarilecare nu mai pot salva nimic,mai ales viata

care si asa se incapatineazade citeva generatii incoaces se duca n pastele m-sii.

Sint radical,mi plac prunele, piersicile,marele veratice, libertatea,femeia, granitele istorice,si strugurii tamiiosi.

Sint radical,as putea dicta un poemsi de la un telefon public,dar tot radical sintsi mentionindca n-as putea face aceastadect daca si ceacareia i dictez


55/128

ar avea telefon.

Sint radical,cred ca Maresalul Ion Antonescu,daca ar fi rejudecatde un tribunal impartial,ar putea fi declarat

fr rezerve,erou al Romaniei post-mortemsi martir universal,macar dupa lecturaPactului Ribbentrop-Molotov.

Sint radical,cred n valoarea frunzei de varzaaplicata pe lucrurile dureroaseale corpului.

Sint radical,nu cred s existeinger mai uritsi demon mai frumosdect omul,si, mai mult dect att,nu cred s existeaccident mai rodnic

si lege mai contrariatadect omul.

Din mine insumisi din ceilaltiextrag radacina patratasi observ ca nu e dect apa,apa n stare de gindire,apa cu suflet si cu virtejuri,

apa intr-o nevindecabilaformula chimica.

Sint radical,cnd plouasi cnd ningestiu ca e vorbadespre mine,


56/128

despre apa care sint,despre apa care sint.

1 august 1988

*Preaplinul sufletului (1994-1997)

Prea trziu, la Paris

Prea trziu am ajuns la Paris, prea btrn,n-am avut nici noroc, nici chemri, nici curaj,unde sunt, m trezesc doritor s rmni, cu grele picioare, m-ating de pavaj.

Nu-i de mine nimic din infernul modern,eu n peteri, acum, a avea locul meu,

pe o piatr de ru mi-ar fi dor s-mi atern,orice drum la Paris mi se pare prea greu.

E trei sferturi sub ierbi generaia mea,ce s caut aici, fr nimeni din toi?invalizi glorioi, lng voi a cdea,dar m cheam absurd nebunia pe roi.

Prea trziu am ajuns, prea btrn, la Paris,

amintirea s-a ters, n memorie-i gol,era bine s-l gust, ct mi-a fost inetrzis,de pe oricare loc, azi, abia m mai scol.

i mi-e dor de Brncui, cel mai mult de Brncui,dac nu-ntrziam, ntr-un straniu pariu,i umblam la fereti, i dormeam pe la ui,

pentru opera lui, mcar piatr s-i fiu.

Condamnat, pentru veci, s fiu numai romn,

noapte bun, ora al eternei lumini,prea trziu am ajuns la Paris, prea btrn,hai acas, eu plec, n-are rost s rmn,e prea scump pentru mine s mor n strini.

1995

*


57/128

Lume, lume

De la mine pan' la tineNumai fluturi si albine,De la tine pan' la mine,

Numai rau si nici un bine.

De la mine pan' la ea,Numai lant si numai za,Unde-i ea si unde-s eu,

Numai piese de muzeu.

De la noi pana la lume,Numai fiare fara nume,De la lume pan' acasa,

Numai vreme friguroasa.

De la mine pan' la ei,Numai lupte si scantei,Ei acolo, eu aici,Si-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,Numai gusteri si ruine,Din neant la dumneavoastra,

Numai gratii la fereastra.

De la noi pana la noi,Numai ei, din doi in doi,Invers, de la noi la noi,

Numai stare de razboi.

De la toate pan' la toate,Numai tu, singuratate,Numai tu si eu si plansu-mi,De la eu pana la insumi.

7 noiembrie 1997

*E prea puin

De-attea zilnice-ncercri mizere,De-atta umilin i pcat,


58/128

De-atta moarte ct ni s-a dat,E prea puin o singur-Nviere.

i, totui, pe pmntul ngheat,Lumina lunii drepturile-i cerei-n stupi lucreaz vechiul dor de mierei vnturile primenirii bat.

E ca un fel de rupere de erei ca un ntuneric luminat,E lupta-ntre femeie i brbat,Ca la un alt scandal pentru putere.

i, vai, n tot ce, zilnic, s-a-ntmplat,E prea puin o singur-Nviere.

25 aprilie 1997

*Orfani

A fi om e mai greu dect plumbul pe lume,Noi nici nume n-avem. Dar ci oameni au nume?

Ne-ai uitat n cmin i ni-i greu i ruine,Mai cumplit, oricum, e uitarea de sine.

Suntem ri ntre noi, tot ce-i ru ne-riete,Cei mai ri sunt acei ce ursc omenete.

Noi - parini nu avem, cum destinul ne arat,Pe pmnt, cei mai muli n-au nici mam, nici tat.

Poate c, ntre noi, peste traiul de cine,Sunt cei supradotai pentru lumea de mine.

i mai mare ca noi e, oricum, alt ran,Un popor de orfani, ntr-o lume orfan.

10 aprilie 1997

*Trziu


59/128

Cnd v-am rugat s-i ocrotim,Cnd v-am rugat a nu-i uita,

N-ai auzit i mi-ai rspunsC-i o problem foarte grea.

i-am fost ridicol struindi-am ncercat s v mai spun

i noi m-ai nvinoviti m-ai considerat nebun.

i eu v-am zis c nu e timp,C suntem nite pasageri,i voi ai construit minciuni,Mai multe astzi dect ieri.

i-acum de ce v bucuraiDe arta celor ce-au murit,

Cnd voi i-ai condamnat pe eiLa trai pe muchie de cuit?

O locuin v-am cerut,S-o dm artitilor pribegi,i jaful vostru mi-a rspunsCu literele unei legi.

Acum, e gata casa lor

i v-ai putea i voi mndriC dai o cas celor mori,Dei ei v-au cerut-o, vii.

Trziu rspuns i ipocrit,Artitii au ajuns pmnt,E gata casa vieii lor,Dar locatarii nu mai sunt.

20 mai 1994

*Cruciorul cu rotile

America nu se dezminte.Ea, tocmai n aceste zile,

Ne mai trimite-un preedinte,n cruciorul cu rotile.


60/128

Prin orizonturi numai inte,n voie miun reptile,i iari e-un fior fierbinten graniele inutile.

Din lacrimile fostei mile,

Mai strig ruii: nainte!De Yalta tragicelor file,Ne-aducem iari, toi, aminte.

i, sub cruul cu rotile,Se scoal morii din morminte.

20 martie 1997*Btrnul cersetor

La coltul strazii e un cersetorCu mana-ntinsa, catre-o alta lumeDecat aceea unde, fara nume,El ispaseste rasul tuturor.

Adolescentii se mai tin de glumeSi-i pun in palma semne de-ale lor,El e batran si intelegator,

Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume.

Si cine observa, int-o doara,Ca el e-aici din vremuri de demult,Imperturbabil, in acest tumult,El, cersetorul, a uitat sa moara.

Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza,In el e Dumnezeu, ce sta de paza.

9 aprilie 1997

*Unde s pleci

Afl i-nvaAcest refren:Pn la moarte,


61/128

N-ai nici un tren.

Clip absurdi, noi, nuci,

Nici nu tiu undeVrei s te duci.

nc nu-i gata,n hale reci,Trenul cu careCrezi c-ai s pleci.

Deocamdat,nc de ieri,Acarii nsuiSe simt omeri.

Care plecare,Care pardon,Care adio,Care peron?

Ce desprire,Cnd amndoi

Nu ne cunoatemNoi ntre noi?

Nu fi precoce,Nu insista,nc-i abstractIubirea mea,

Ct tu, pe lumeNici n-ai veniti, ntr-un pantec,Suferi cumplit.

Crete, sub cerulAstrilor cti,MaternitateaUnde urmeazS mi te nati.

28 decembrie 1997


62/128

*Viaa, dublu mixt

Triesc aici, dar m simt c sunt departe,Din ce n ce mai singur i mai trist,

Nici nu mai tiu ct pot s rezist,

nchis ntr-un ziar i ntr-o carte.

M-ncredinez iluziei dearteC m salveaz regsirea-n Christ,Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,Cu via-n minus i cu plus de moarte.

i, totui, nu m-a ocolit norocul,Dei mi-a fost ntotdeauna greu,i-am transformat n foc destinul meu

Ca, azi, cenua s rezume focul.

i de-a cdea, aa cum cere jocul,Ca s devin o pies de muzeu,Eu tot i mulumesc lui DumnezeuC-a-ntrziat i-aa, prea mult, sorocul.

18 iulie 1997

*Ce simplu mi-ai fi, dac nu te-a iubi

Altceva nu-i nimici mereu m complici ce simplu mi-ar fi,Dac nu te-a iubi.

Dac m-a lua dup pretexte,dac-a trage unde e uor,

nici nu trebuia s-aud de tinei-mi era mai de folos s mor.

M-am bgat de bun voie slug,dragostei morale ce i-o port,dar pricep c mi-ar fi fost rentabils privesc destinul ca pe-un sport.


63/128

Nu-i o simpl ncpnare,pentru un ambiios pariu,dar aleg o cale complicat,tocmai din motivul c sunt viu.

Eu detest relaia burghez,decorat circumstanial,

m nchin la legile naturiii salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de via prefacut,tatl ei de soart la mezat,te iubesc n felul unui trznet,te prefer aa cum s-a-ntmplat.

Greu mi e i greu i e i iecu acest fel de a tri al meu,

totui, vreau s tii c, din pacate,dragostea e o dificultate,fr care-ar fi cu mult mai greu.

31 decembrie 1996 - 1 ianuarie 1997Bucureti

*Altele

A mea

Cum treci acum i apa e-n ruine,i-i este bine i mi este bine,a vrea s-i spun, iubito, c n tinee vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu mil i mirarecu ntrebare i cu disperare,

cu gelozie i cu larm mare,c-un fel de frdelege care doare.

i jur pe tine i pe apa toatcare ne ine barca nclinatc vei ramane - dincolo de numri dincolo de forme, mti i vorbe -a mea, de-a pururi, ca un bra n umr.


64/128

*A tine, a mine

Mai miros a tine, mai miroi a mine,o s vin vremea s ne tearg ea,ncercare aspr, misiune grea,

nou, niciodat, nu ne va fi bine.

Te-am iubit cu moartea n mpreunarete umpleai de mine, iari te vna,azi rmi cu moartea, trista, blnda mea,eu rmn cu pielea scnteind de sare.

Mai miros a tine, ochii mei sunt plinide-ale tale lacrimi pn n clcie,dragoste final, moartea mea dintie,

floare-n gelozia sectelor de spini.

Mai vorbesc cu tine- trist i durerosprin al crnii noastre-mpreunat miros.

*Actorul

O, biet actor

O, biet artistRolurile morViaa e un teatru trist.

Actorul a ieit n strad,S-i cumpere ceva salam,Era n haine de parad,Ca Voievod peste un neam.

Printre maini, printre tramvaie

Actorul se grbea firescUrma s vin-un nor de ploaiePerucile se dezlipesc.

i cnd s-a aezat la coadCu palo, mantie i scutDeodat oamenii din stradCa Voievod l-au cunoscut.


65/128

S-au dat deoparte cu sfialMulimea toat murmuraVzndu-i hainele de galS ne trieti Mria-Ta!

Republicani, m rog, cu toii

Descoperiser alt modDe-a da cuvnt la noi emoiii se-nchinau la Voievod.

Dar ploaia a venit deodati ei vznd cu ochii lorntreaga-i fa demachiatI-au aruncat un fel de plat:Lsai-l dracu', e-un actor.

O, biet actorO, biet artistRolurile morViaa e un teatru trist.

*Adevratul fiu

Din ci copii tot crezi c ai matale

Prea bun maic, spune-mi care-i esteAdevratul fiu a crui mamTe simi ntr-adevr pn la capt.

Nu poi avea copii mai muli ca unul,Mrturisete-mi care-i aparine,Pe care l-ai fcut, murind tu nsi,Ca s le dai i celorlali putere.

Cci, dac fiul are doar o mam,

Irepetabil este i copilul,Dar spune-mi, maic bun, adevrulDin toi acetia, care-i este fiul?

Ai mei snt toi, rspunse maica trist,Dar cel mai mult acel ce n-are mam.

Vol. "Locuri comune"


66/128

*Adio, vara

Adio, vara, pleaca-n ascunzisuri,Noi suntem gata de-a cadea ntr-o carte,Si de-a mai lacrima catre pietrisuri,

De dor de tine si de dor de moarte.

Din fructe coapte picura alcoolul,Nimic nu mai ramane cum fusese,Ce cosmic iese dintre ramuri golulPenultimelor tragice regrese.

Si va veni si ultima rafala,Dar nu-o vom apuca-o, nu e sansa,Cand in ninsoarea imateriala

Bolnavii lumii vor cadea in transa.

Ci noi atata am putea decide,Incostienti si tristi ca prima oara,Prin fumurile toamnelor putride,O carte pentru voi: adio, vara!

*Antiprimavara

Ce daca vine primavaraAtta iarna e n noiCa martie se poate duceCu toti cocorii napoiIn noi e loc numai de iarnaVom ngheta sub ultim gerOrbecaind pe copci de gheataCa un stingher spre alt stingher.

Si vin din patriile caldeCocorii toamnei ce trecuSi cuiburi si-au facut la stresiniSi lnga mine nu esti tu

Ninsori mai grave dect moarteaAu fost si sunt si vor mai fiLa mine-n suflet este viforSi vin nebuni sa faca schi.


67/128

Si ninge pna la praseleNinsoarea-mi intra-n n trupul totUn dans de oameni de zapadaCe mbratisarea n-o mai potLa noi e iarna pe vecieDoi fosti nefericiti amanti

Ia-ti nflorirea, primavaraSi toti cocorii emigranti.

Primavara, care-ai fostNu veni, n-ai nici un rostPoti sa pleci suntem reciIarna ni-i pe veci.

*Basarabia pe cruce

Se urc Basarabia pe crucei cuie pentru ea se pregtesci primvara jertfe noi aducei plnge iari neamul romnesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,Mereu n cas moare cinevai n-are ara dreptul s respire

i nici pe-acela, simplu, de-a visa.De-acolo unde s-a sfrit pmntul,Vin triburi, s ne ia pmnt i fraii-n faa lor abia rostim cuvntuli, prin tcere, suntem vinovai.

Ce cale poate ara s apuce?n tragica, neconvertita zi,Se urc Basarabia pe cruce

i nu tim nvierea cnd va fi.

*Biet nemuritor la zidul morii

Numai viteza m mai ine viui sclav mre acelorai proporii,S m opresc, n-am dreptul nici s tiu


68/128

C sunt alergtor la zidul morii.

n-am timp la zidul morii s m-aez,i combustibil am, de nicierea,

probabil unii cred c i triez,dac, de-o via, mi refuz cderea.

n-am mai dormit de cnd eram copil,cu-aceste roi, cu-aceast a sunt una,iar dac a ncetini, umil,m-a prbui din zid, pe totdeauna.

Distanele pe care mi le-asum,Paradoxal, sunt cele i rmase,

pe zidul lentei mori, de-atta drum,vehiculul mi s-a urcat n oase.

A m mai crede liber, nu ncerc,n toat cursa asta nebuneasc,Fiinei mele, alergnd n cerc,i este interzis s se opreasc.

i, vai, n toat tragica belea,Cobor i urc mereu aceai panti nemurirea e o boal grea,Un fel de plictiseal arogant.

Destui i pot nchipui c euAdor aceast-ntrecere vulgar,C-mi place tot acest absurd turneuPe zidul morii unui circ la ar.

Dar eu alerg, ca s nu mor, cumva,i neleg cu vrere vinovatC nu mai am puterea de-a pleca

De-aici, din zidul morii, niciodat.

Nu pot tri, precum nu pot muri,Nu m opresc, precum m-alung sorii,Nu pierd nimic i nu pot birui,Ca biet nemuritor la zidul morii.

*


69/128

Bocetul epuizant

M-a aeza cu capu-n pumni i-a plngepentru destinul meu ursuz de cuc,c nu pot la sfrit nimic s duc,a plnge lacrimi, ca s curg snge.

S mi se scurg sngele din vinen blile finalului de veac,s par c vorbesc, dar eu s tac,s tac n gura mare despre tine.

S tac iubirea mea adnc-bolnav,s tac i fulgerul c te-a zdrobi,s tac ca ncletatul de gingii,s tac i a revan, a glceav.

M-a plnge pn-la os i pn-la numeprin ochi, ca lacrim s ies din lume.

*Cine chiop

Cum umbli fr cauz i scopPe negrele, murdarele osele,ntruchipare a tristeii mele,

Vitreg copil al lumii, cine chiop.

i lacrima i-o bei, strop dup strop,i ei i frng spinarea cu zbrelei-n propriul snge vor s mi te spele,Mnui s fii i s te dea la shop.

Vai, chioapei ntr-o lume nemiloas,Lovit de toate roile, suspini,

Nu poi nici s mai mergi, nici s te-nchini,

Cei care fug n pace nu te las.

Aa ni-i soarta noastr* de strini,Tu, cine chiop, fost animal de cas.

*De lovituri mortale s fim plinii hituii, s ne simim acas.


70/128

*Carnaval

Cea mai mare surpriza,Cel mai mare soc,nebunia serii,

punctul culminant

al balului nostru mascatin carenimenin-a mai cunoscut pe nimenia fost acela in carecinevaa avut ideea genialasa aparem cu totiicu fetele noastre reale.

A trebuit sa ne mascamdin nouca sa ne mai putemrecunoastesi sa ne dam

buna-ziua.

*Clopot la snul mamei

Ca un clopot de gtul unei oiAa atrnam eu de snul sfntAl mamei mele, n al doilea rzboiCnd s-a petrecut mprtierea romnilor pe pmnt.

Ca un clopot de gtul unei oii mama m inea s nu pre cuvnt,Cci veneau armatele strine peste noiS ne ia popor, s ne ia ar, s ne ia pmnt.

.Ca un clopot bteam ntr-o tragic turmCe-am aflat i ce-am plns m ajunge din urm.

*Clopotul

La atelierul de turnat clopote


71/128

e o schelrie pentru ncercri;cnd clopotul e gata aici i bate,ranii din satele care-l ateaptse nchin i asteapt s vad ce va fin vreme ce turla bisericii trozneste o vreme mare, de dor de clopot.

*

Clopotul Rentregirii

Din om n om se-aude un clopot departeDe dincolo de via de dincolo de moarte.l duc pe umeri Moii, din Apuseni, ncoace,Miroase-a vrf de munte i a tergar de pace.

Un clopot care poart un semn divin n sine,C tie s vorbeasc i tie s suspine,Un clopot ce arat i morii dar i mirii,

C-i clopotul ndejdii i al rentregirii.

i dac merg motoare pe ardere spre astreDivinul clopot merge pe lacrimi, de-ale noastre.Un relief de lacrimi s-a ntocmit sub turli viscolele vremii pe-acoperiuri url.

Cnd clopotul se zbate la nceput de iarn,Istoria din sine pe ar o rstoarn.

i dup ce-o cltete i limpezete parc,O las tot sub turl n clopot s se-ntoarc.

Din Horia i din Cloca, i din Crian, din roat,El a-nvat s fie, i-a nvat s bat.Precum Mihai Viteazul venise s-l cunoasc,S-i dea tot lui Moldova i ara Romneasc.

Martiric rostire i bronz umblat cu talpa,Se desluete ara pe clopotul din Alba.

nti Decembrie, ziua, mereu cea mai frumoas,Rentregit hart i patria-mireas.

Muntenia-temeiul, ca i Moldova, toat,Doar cnd s-a-ntors Ardealul vru clopotul s bat.Divinul nostru clopot, ndreptit s spunC sntem toi acas la mama, mpreun.


72/128

i Doamne, ctre Putna, i ctre Direptate,n Alba e un clopot de lacrimi, care bate.Iluminnd utrenii, i prelungind vecernii,El cnt primvara la nceputul iernii.

i ct de-adnc se afl n ochiul care plnge,Prin fiecare dangt s-l simi n ochi i-n snge.

Aa de-nalt tresare, n fiece ndejdei la conclavul pcii vorbeste romnete.

Gndete ca un geniu, tresare ca o ram,Vorbete despre sine din turla suveran.Ci noi la el s mergem, ca s ne dea putere,Cu el s fim de gard cnd patria ne-o cere.

Cum cnt din el nsui, cu cerul i zpadan el se afl toate, de ieri, de azi, de mine,

Un cntec fr margini, numit Romniada.i lupta pentru ar i lupta pentru pine.

Dureri i biruine s-au regsit ntr-nsuli ce-am uitat cu vorba noi n-am uitat cu plnsul.Snt maicile ntr-nsul i pruncii i martirii,n clopotul Ndejdii, i al Rentregirii.

*

colindul ulciorului

Omar Khayyam mai duce dorulFemeilor de pe la hanuri,Ce fi-vor in curand ulciorulMenit a potoli elanuri.

Acolo unde el sfarsestePovestea lui cu cai si iepe,Ca-ntr-un cosmar, diavoleste,

Povestea mea abia incepe.

Tu te vei naste iar din lutulIn care-ai coborat intreagaCa te trezeste sfant sarutulCare din toate te dezleaga.

Si-asa cum tu fusesesi vasul


73/128

Din care au baut drumetiiCa un bolnav trezit mi-e glasulChemand din nou heralzii vietii.

Acesti drumeti care bauraDin trupul tau, si vin, si sange,Si care cu-o duioasa ura

Stiau la piepturi a te strange

Vor fi si ei curand ulcioareDin care o sa torni cu milaUn vin in birturi populareIn moi tacamuri de argila.

Frumoaso, pune-ti alta hainaCa vor urma aceleasi chinuri,Dar tu alege-n mare taina

Pe cel mai negru dintre vinuri.

Si, cum santem cu toti la masa,Si vii si morti, tot impreuna,Tu, prin purtarea ta aleasa,Trecuta moarte ti-o razbuna

Si-n bratele caldurii taleSa-i porti pe cei ce te cantara,

Poeti ce devenira oaleSi un Omar Khayyam de ceara.

Ca el, care-ti dusese dorul,Si-n lut a zis ca-ti vine bineOmar, sa fie el ulciorul,Din care sa te bem pe tine.

1985*

Colindul celui fara de tara

Unde-ai fi si unde te-ai tot duceCt ai fi de ru sau ct de bun,C mai crezi sau nu mai crezi in cruceCel mai greu ti este de Crciun.

Cnd se strng strinii pe la case


74/128

Si aprind lumini n pomii lor,Ti se face mare frig in oaseSi de tar ti se face dor.

Cumpr-ti un cntec de pe piatSi-o sa-ti cad nendoios cu tronc,Si-ai s-l tii cu tine-ntreaga viat

Imigrant and very tragic song.

Bate vntul, bate dinspre tar,Sufl-n rni cu sare si pelin,Bate vntul si te-nchide-afar,Rudele in vizit nu vin.

Uite, Anul Nou cu dor de casCum e ea, mai bun sau mai rea,Amintirea-n pace nu te las

Pn-la com in zadar vei bea.

Poti s tii si dou, trei nevesteStii prea bine, toti suntem la fel,Ins tara numai una esteEmigrant att de singurel.

Mori aici si nimeni nu te-audeDar viseaz tot ce-ti e pe plac,

C te brbieresti si pleci la rudeSi gsesti pe mas cozonac.

Bate vntul plin de dor de tarTi se face dintr-o dat ru,Bate vntul si te-nchide-

adrian paunescu - cartea 1

Documents