Adolescenţa

Ghiţă Georgiana Narcisa

Engleză-Spaniolă

Adolescenta este una dintre cele mai frumoase dar si cele mai

tulburi perioade din viața unui om. Este o perioada tensionata si

confuza, in care modificarile fizice (hormonale) sunt maxime, iar cele

psihice extrem de tumultoase.

Adolescenta este impartita in trei etape: preadolescenta (14-16

ani), adolescenta propriu-zisa (16/18 - 20 ani) si adolescenta

prelungita (18/20 - 25 ani).

Criza adolescentina a fost considerata mult timp drept principala

trasatura a acestei perioade de dezvoltare. Acceptarea si adaptarea

la propriile modificari si totodata la cele exterioare fiind problema

principala.

In perioada adolescentei are loc maturizarea fizica, intelectuala,

maturizarea emotionala, stabilirea unei identitati personale,

independenta fata de parinti.

Adolescenta reprezinta o perioada de tranzitie de la copilarie la

maturitate. Incepe aproximativ de la varsta de 12 ani si se intinde

pana in jur de 20 de ani, cand dezvoltarea fizica este aproape

terminata. In aceasta perioada, tanarul se maturizeaza din punct de

vedere sexual si isi formeaza o identitate ca persoana separata de

familie.

Se spune despre adolescenta ca este o perioada de conflicte si

stres, caracterizata de o dispozitie schimbatoare, conflicte interioare

si rebeliune. Este adevarat ca multi adolescenti experimenteaza

comportamente ingrijoratoare sau periculoase, dar acest lucru nu

conduce la aparitia de probleme permanente decat la un grup

restrans de adolescenti.

Multi adolescenti experimenteaza alcoolul si intra in conflict cu

autoritatea, dar majoritatea nu dezvolta o dependenta de alcool si

nu ajung delincventi. Adolescentii care au probleme grave

comportamentale sau emotionale au o istorie de viata plina de

probleme similare incepand din copilarie.

Cresterea numarului de probleme in adolescenta tine de

efectele personale si sociale ale schimbarilor fizice si de momentul

aparitiei acestor schimbari. Maturizarea timpurie sau tarzie a

adolecentului (cu un an mai tarziu sau mai devreme decat media)

afecteaza nivelul de satisfactie al adolescentului fata de infatisarea

si imaginea sa.

Baietii din clasa a saptea sau a opta care au ajuns la pubertate

declara o frecventa mai mare a dispozitiei pozitive fata de colegii lor

puberi si tind sa fie mai multumiti de greutatea lor fizica si aspectul

general al corpului decat baietii care se maturizeaza mai tarziu.

In acelasi timp, baietii care se maturizeaza timpuriu tind sa aiba

un nivel de autocontrol si de stabilitate emotionala mai redus decat

baietii care se maturizeaza mai tarziu. Adolescentii care se

maturizeaza mai tarziu au un nivel mai redus al autostimei in clasa a

saptea, dar ajung de obicei sa fie grupul cel mai echilibrat in ultimii

ani de liceu.

Maturizarea precoce are efectul opus asupra autostimei fetelor.

Comparativ cu fetele care se maturizeaza mai tarziu, maturizarea

precoce duce la niveluri mai mari de depresie si anxietate, la un

nivel mai mic al autostimei si la un grad redus de satisfactie pentru

aspectul si greutatea corporala.

Fetele care se maturizeaza mai precoce tind sa se simta jenate

de faptul ca au corpuri mai feminine fata de colegele lor. Maturizarea

precoce a fetelor duce la cresterea popularitatii acestora deoarece

sunt privite ca precoce din punct de vedere sexual. De asemenea,

ele sunt inclinate sa aiba o relatie mai conflictuala cu parintii, si sa

se confrunte cu probleme emotionale si comportamentale.

In perioada adolescentei certurile dintre copii si parinti se

amplifica, iar gradul de apropiere dintre acestia se reduce. Multi

parinti accepta destul de greu faptul ca adolescentii, in incercarea de

a-si crea o identitate proprie, se indeparteaza destul de mult de

parinti. Totusi, in majoritatea familiilor perioada de conflicte de la

inceputul adolescentei este urmata de stabilirea unei noi relatii

parinte-copil, bazata mai mult pe egalitate.

Criza adolescentina poate consta deci, intr-o izbucnire de

negatie sistematica a valorilor impuse si neintelese sau inacceptate,

a identitatii sale anterioare, de copil, pe care parintii se

incapataneaza s-o pastreze. In mintea adolescentului acest lucru,

dreptul la statutul de matur, se obtine sub orice forma, chiar prin

incapatanare, rea vointa, imoralitate, fapte antisociale,

infractionalitate. Conformismul pare ca nu face parte din conceptele

pe care le agreeaza la acesta varsta.

Criza de originalitate este alt aspect al acestei varste.

Adolescentul considera omul matur lipsit de de orizont, de

imaginatie, conservator si marginit. Orice creatie, artistica, tehnica,

stiintifica, etc. este modul de delimitare fata de ceilalti, dovada a

maturitatii si capacitatilor sale, de independenta, nu in ultimul rand.

Cerinta de originalitate este defapt baza creearii indentitatii de sine.

Criza de originalitate din pacate insa, nu are doar o parte inclinata

spre creatie. Exista cealalta parte, care se manifesta acut prin

nonconformism, prin agresivitate si decizii socante, doar pentru a

iesi in evidenta. De aici originalitatea uneori prea mare in

vestimentatie si coafuri, modul de ascultare a muzicii si genuri

muzicale uneori de neinteles pentru cei maturi, si... temutul

conformism de grup.

In general, aceste aspecte daca nu sunt acutizate de catre

parinti printr-un comportament excesiv de restrictiv si impunator,

sau din potriva unul excesiv de "laisse fair", trec odata cu

maturizarea si conturarea identitatii de sine.

Parintii care isi mentin autoritatea, calzi si suportivi, dar fermi in

privinta regulilor pe care le aplica, tind sa aiba adolescenti care

traverseaza aceasta perioada intr-o maniera mai putin problematica.

In schimb, adolescentii care au parinti autoritari, cu reguli rigide si

putina afectiune in relatia cu copiii, tind sa se confrunte cu mai

multe probleme emoționale si comportamentale.