ADOLESCENTA

Adolescenta, etapa a vietii care se situeaza intre copilarie si varsta adulta (de la 12-13 la 18-20 de ani). Se detaseaza preadolescenta (12-15 ani) si postadolescenta (18-22 ani). La fete, adolescenta intervine mai devreme decat la baieti. Adolescenta se caracterizeaza printr-o importanta crestere si transformare corporala si psihica, asociata cu pubertatea. Notiunii de pubertate I se dedica un articol special (11-15 ani).ca fenomen biopsihic integral adolescenta este dependenta, in aparitia si desfasurarea ei, ca factori genetici, geografici, sociali, culturali si aducationali. Este de aceea contraindicata tratarea unilaterala a adolescentei in sens numai biologic sau numai psihosocial. Intre strucurarea sau maturizarea organica sic ea psihologica este un raport de interdependenta. Totusi ritmurile dezvoltarii organice si psihologice nefiind egale, intre aceste doua serii de fenomene si inlauntrul fiecareia din ele intervin disproportii, decalaje, contradictii. Starile conflictuale sau critice nu fac parte din insasi desfasurarea normala a adolescentei. Fenomenele de criza si sindroamele psihopatologice pot fi insa prevenite si evitate. M. Mead a constatat ca in unele colectivitati australiene nu se cunoaste fenomenul de criza pubertala, dat fiind regimul de viata impus in culturile respective. De asemenea, fenomenele de criza generate de lipsa de idealuri, frustratia educationala, deficultatile de integrare sociala pot fi eliminate in masura in care se elimina susmentionatele cause. Tranzitoriu crizele pot intervenii din cauza carentelor affective si educationale, a insingurarii adolescentului si a slabei sau eronatei lui pregatiri pentru viata.

Sub raport psihologic, adolescenta se caracterizeaza prin hipersensibilitate, trecerea in stadiul superior al dezvoltarii intelectuale, al cel al operatiilor formale, care permite o combinatorica abstracta si largeste posibilitatile gandirii teoretice si reflexive, prin expasiunea fanteziei si a sentimentelor odata cu aparitia unor conflicte motivationale si afective. Adolescentul redescopera lumea, datorita posibilitatilor sale de interpretare si problematizare, si este intens preocupat de propriul sau destin. Este etapa in care intervin indelungate si intense meditatii asupra valorilor. Se elaboreaza un sens de viata si dobandeste contururi conceptia despre lume si viata. Constiinta de sine se adanceste mult, sporesc eforturile de autocunoastere si autoapreciere.

Adeziunea sincera si neconditionata la idealuri poate sa fie asociata cu manifestari de realism brutal si extravagant. Adolescentul este frecvent, pus intr-o situatie echivoca intrucat el a deposit copilaria de care se desparte demonstrative, dispune de capacitate similare cu cele ale adultilor, dar inca nu

1

este acceptat ca un egal in cercul acestora. In aceste conditii el se integreaza in grupele celor de aceeasi varsta cu care are mari afinitati.

Grupele de adolescenti sunt foarte coezive, cultiva toleranta reciproca si exercita o puternica influenta asupra personalitatii tinerilor. Facandu-si aparitia ca personae deplin responsabile in mediul social, adolescentii sunt intens preocupati de nota de originalitate pe care o prezinta individualitatea lor si prin care pot spori valoarea integritatii lor sociale. H. Wallon vorbeste chiar de o criza a originalitatii juvenile constand din insatisfactia fata de statul roman si din dispozitia catre adoptarea unor pseudovalori ce genereaza comportamente numai formal originale, uneori chiar negative, dar in orice caz frapante. Preocuparile de originalitate ale tinerilor trebuie sustinute prin valori autentice si incurajate in sensul integrarii celor mai inalte si noi forme de cultura.

Integrarea personalitatii se realizeaza si se desavarseste prin integrarea sociala care, la randul ei, este mijlocita prin adaptarea sociala si calificarea profesionala.

Dezvoltarea psihic ă a adolescentului

Planul psihic suportă la vârsta adolescenţei prefaceri profunde. Este vorba de acele transformări care vor conduce treptat la cristalizarea şi stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului.

Deşi traseele pe care evoluează acest proces sunt sinuoase, complicate, presărate cu numeroase bariere şi dificultăţi, deşi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai năvalnic, cu devansări spectaculoase, dar şi cu întârzieri descurajante, la sfârşitul acestui proces ne vom afla în faţa prezenţei unor structuri psihice bine închegate şi cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntări dintre comportamentele împreunate de atitudinile copilăreşti şi cele solicitate de noile cadre sociale în care acţionează adolescentului şi cărora el trebuie să le facă faţă, dintre aspiraţiile sale măreţe şi posibilităţile încă limitate de care dispune pentru traducerea lor în fapt, din ceea ce doreşte societatea de la el şi ceea ce dă el sau poate să dea, dintre ceea ce cere el de la viaţă şi ceea ce îi poate oferi viaţa. Totodată, prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile şi trebuinţele pe care el le resimte, atât de nevoile apărute încă în pubertate, dar convertite acum sub alte forme, cât şi de noile nevoi apărute la acest nivel al dezvoltării. Nevoia de a şti a şcolarului mic, converită în nevoia de creaţie a puberului, devine şi mai acută la adolescent, luând forma creaţiei cu valoare socială, nu doar subiectivă. Nevoia de a fi afectuos se amplifică, luând la început forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs, acesta să lase locul unei "reciprocităţi" afective; are loc o

2

senzualizare a individului, reapare agitaţia instinctuală, se instituie nevoia de a i se împărtăşi sentimentele. Nevoia de grupare se "sparge",se destramă pentru a lăsa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relaţiile dintre sexe sunt foarte strânse, mai mult platonice, romantice, cu mare încărcătură de reverie şi fantezie; au loc furtuni afective, "ruperi" spectaculoase şi dramatice de prietenie.

Nevoia de distracţie a puberului se continuă şi în adolescenţă, dar distracţiile se intelectualizează, sunt trecute prin filtrul personalităţii; alegerea distracţiilor este electivă în funcţie de propriile preferinţe. Aspectele de ordin cultural, estetic trec pe prim plan. Nevoia de independenţă şi autodeterinare a puberului se converteşte în nevoia de desăvârşire, autodepăşire, autoeducare a adolescentului care "dispune" într-o mai mare măsură de sine. Nevoia de imitaţie a şcolarului mic convertită în nevoia de a fi personal, a puberului, suportă noi metamorfozări în adolescenţă. La început , dorinţa adolescentului de a fi unic se exacerbează mult luând forma nevoii de singularizare, de izolare, tânărul fiind preocupat şi absorbit aproape în exclusivitate de propria persoană, pentru ca spre sfârşitul adolescenţei să ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate, ca subiect al unei activităţi socialmente recunoscută şi utilă, valoroasă. Nevoia de a fi personalitate se manifestă adeseori prin tendinţa expresă a adolescentului spre originalitate, cele două forme ale sale: creaţia, producerea a ceva nou, original, şi excentricitatea. Din dorinţa de a ieşi din comun, de a fi ca nimeni altul, adolescentul îşi întrece prietenii în comportamente sociale şi deviante.

Impulsionat de aceste nevoi, adolescentul îşi elaborează instrumentarul psihic necesar satisfacerii lor. Astfel, nevoia de cunoaştere şi de creaţie poate fi satisfăcută datorită faptului că în această etapă inteligenţa generală a copilului se apropie de încheiere. Se consolidează structurile gândirii logico-formale, capacitatea de interpretare şi evaluare, de planificare, de anticipare, de predicţii, spiritul critic şi autocritic. Gustul excesiv pentru raţionament, accesul la noţiunea de lege, reactivarea curiozităţii orientală spre explicarea raţională, cauzală a fenomenelor şi relaţiilor dintre ele, vor conduce spre abordarea mai amplă, filozofică a realităţii, la apariţia atitudinilor critice faţă de valori. Ca urmare, se dezvoltă caracterul de sistem al gândirii, dar şi unele instrumente ale activităţii intelectuale (capacitatea de argumentare şi contraargumentare, de demonstrare, de elaborare a unor ipoteze etc.).

La această vârstă se dezvoltă mult debitul verbal, fluenţa verbală, flexibilitatea verbală. Se adoptă un mod propriu de iscălitură, se elaborează algoritmi şi stereotipii verbale ce servesc în soluţionarea diferitelor situaţii (ca introduceri într-o conversaţie, ca modalităţi de încheiere a convorbirilor etc.).

Conştientizând valoarea de influenţare a cuvântului, vorbirea devine mai nuanţată, plastică, se desfăşoară în funcţie de particularităţile situaţiilor (oficiale sau intime ).

3

Bibliografie: Psihologia Copilului Adolescenţa . Dacă vrem s-o definim strict din punct de vedere ştiinţific,atunci putem să spunem că adolescenţa este o perioadă în dezvoltarea organismului uman,care urmează pubertăţii şi precede starea de adult.Este cuprinsă,în general,între 14 şi 18 ani,având multiple aspecte particulare de la individ la individ.Se caracterizează prin dezvoltarea fizică şi neuropsihică pronunţată,explicabilă prin faptul că sistemul neurovegetativ şi cel endocrin ajung în faza lor finală de dezvoltare.

O definiţie rece,seacă,care se doreşte exhaustivă şi care contrastează puternic cu focul care arde în trupurile în plină transformare,în sufletele care iau prima dată contact cu dragostea,cu puterea infinită pe care ţi-o dă inconştienţa şi inocenţa acestei vârste.

Adolescenţa,pentru cei ce n-au ajuns la ea,e ceva îndepărtat,dar care te atrage cu o forţă irezistibilă,pentru că este este viitorul,speranţa,iar pentru cei care au trecut de ea,adolescenţa e acea perioadă fantastică din viaţa unui om,în care totul e posibil,în care stelele îţi stau în palmă,iar lumea aşteaptă să fie cucerită de către tine,adolescentul cu sufletul deschis şi mintea limpede.

Fiecare a simţit acel fior de teamă,când şi-a dat seama că în trupul lui,aproape de copil,au apărut semnele schimbării.Pentru mine ca băiat,umbra fină de sub nas,vocea care scăpa de sub control şi mă făcea să vorbesc când ca o soprană,când ca un bas,micii vulcani de pe nas,de pe obraji,care erupeau când mi-era lumea mai dragă,pantalonii care trebuiau lungiţi din ce în ce mai des,toa-te au fost semne că s-a încheiat o etapă din viaţa mea : COPILĂRIA. Şi mă întreb : îmi pare bine sau rău,regret sau mă bucur.

Regret lipsa de griji a copilăriei,dar mă bucur că voi avea un cuvânt de spus,că voi avea responsabilităţi .

Regret ingenuitatea copilăriei,dar ştiu că viaţa nu este roz,că oamenii sunt şi buni şi răi şi că pentru nimeni nu există un clopot de sticlăv sub care să poată trăi ferit de tot răul din lume.

Regret simplitatea şi sinceritatea relaţiilor de prietenie dintre copii,dar mă bucur de profunzimea noilor relaţii care se vor crea.

Regret inconştienţa copilăriei,dar mă bucur că-n această perioadă mă voi descoperi pe mine,cel din adâncuri,că voi încerca să mă cunosc cât mai bine,să aflu ce-mi place la mine şi ce nu,şi să lupt pentru a deveni cineva cu care să mă simt bine şi de care să fiu mulţumit.

Regret lumea fantastică a poveştilor,şi încă nu ştiu dacă să renunţ definitiv la ea sau s-o păstrez bine ascunsă într-un colţişor,şi atunci când voi fi dezamăgit de lumea reală,să mă pot refugia în ea,pentru că sunt la mine acasă.Ca orice lume fantastică,resursele ei sunt inepuizabile,aşa că sper să îmi ajungă toată viaţa.

Dacă e să revenim la definiţia ştiinţifică şi anume la faptul că în această perioadă sistemul endocrin ajunge în faza finală de dezvoltare,atunci putem să

4

traducem : roşeaţa şi căldura în obraji,bubuiturile de tobă ale inimii,care stă să spargă pieptul,furnicăturile din mâini,toate au un singur nume: Iubirea.

Oare este întâmplător ca adolescenţa corespunde perioadei de liceu?Oare este întâmplător că cele mai frumoase amintiri sunt din această

perioadă?Oare este întâmplător că cele mai trainice prieteni se leagă acum?Nu poate fi decât un răspuns : Nimic nu e întâmplător.Este adevărat că epoca informaţională în care trăim,noi adolescenţii de

astăzi,îşi pune puternic amprenta asupra noas-tră.Este adevărat că nu ne place să citim,dar îndemnaţi de părinţi,de

profesori,nu aruncăm la coş valorile universale şi în momentul când le descoperim,constatăm că nu suntem singuri în Univers,şi mai ales că tot ceea ce trăim noi au mai trăit şi alţi adolescenţi,că istoria se repetă.

Unul dintre cei mai iubiţi adolescenţi prezentaţi în literatura română,este Ionuţ Jder,din romanul lui Mihail Sadoveanu : “Fraţii Jderi”. “Deşi nu era frumos,că avea nasul cam mare,ca şi tatăl său Jderul cel bătrân,îl plăceau toţi.Chipul său era atrăgător,un băieţandru subţiratic,străin şi orfan,un pui vrednic de părintele său.Muierile au băgat de seamă că-i stângaci.Surprins în schimbările vieţii,era fără linişte,îi plăceau toate zburdălniciunile.

În romanul “Cişmigiu & Comp.”,de Grigore Băjenaru,e prezentată numai adolescenţa autorului, elev la liceul Gh.Lazăr,şi ne face cunoştinţă cu atmosfera din liceu,cu relaţiile dintre elevi şi profesori,cu frumuseţea acelei perioade interbelice.Este o carte despre,cu şi pentru adolescenţi.

Schackespere cu “Romeo şi Julieta”,a adus cel mai frumos omagiu acestei vârste,surprinzându-i esenţa : iubirea, apropiindu-se de eroi cu dragoste,tandreţe,înţelegere,facând din doi eroi simbolul iubirii adolescentine dusă până la sacrificiul suprem.

Goldstein Claudia Sofia Facultatea de Drept şi Stiinţe Administrative An 4,Grupa 10

5