2.2 Adobe Photoshop CS3

Adobe Photoshop este un software folosit pentru editarea imaginilor digitale pe

calculator, program produs şi distribuit de compania americană Adobe Systems şi care se

adresează în special profesioniştilor domeniului.

Adobe Photoshop, aşa cum este cunoscut astăzi, este vârful de lance al gamei de

produse software pentru editare de imagini digitale, fotografii, grafică pentru tipar, video şi

Web de pe piată. Photoshop este un program cu o interfată intuitivă şi care permite o

multitudine extraordinară de modificări necesare în mod curent profesioniştilor şi nu

numai :editări de luminozitate şi contrast, culoare, focalizare, aplicare de efecte pe imagine sau

pezone (selectii), retuşare de imagini degradate, număr arbitrar de canale de culoare, suport

decanale de culoare pe 8, 16 sau 32 biti, efecte third-party . Există situatii specifice pentru un

profesionist în domeniu când alte pachete duc la rezultate mai rapide, însă pentru prelucrări

generale de imagine, întrucât furnizează instrumente solide, la standard industrial,Photoshop

este efectiv indispensabil.

Alături de aplicatia Photoshop (ajuns la versiunea CS5), este inclusă şi aplicatia

ImageReady, cu un impresionant set de instrumente Web pentru optimizarea şi previzualizarea

imaginilor (dinamice sau statice), prelucrarea pachetelor de imagini cuajutorul sistemului

droplets -uri (mini-programe de tip drag and drop ) şi realizarea imaginilor rollover (imagini ce

îşi schimbă aspectul la trecerea cu mouse-ul peste), precum şi pentru realizarea de GIF-uri

animate.

Scurt istoric

Prima versiune a programului a fost distribuită în februarie 1990 de către fratii

Knoll,Thomas şi John.

Povestea începe cu tatăl lor, profesorul de liceu Glenn Knoll, pasionat de fotografie.

Cei doi băieti au ajuns cu timpul să aibă oarecare interese în domeniul în plus, atât Glenn cât şi

cei doi copii au ajuns să fie pasionati de calculatoare încă din 1978 când au cumpărat un

calculator produs de Apple Computer. În 1987 Thomas a cumpărat unul dintre modelele noide

1

Apple, un Apple Macintosh Plus, pentru a-l ajuta la scrierea lucrării de doctorat,"prelucrarea

imaginilor digitale". Dezamăgit de faptul că nu putea afişa tonurile de gri din imagini, Thomas

a început să scrie cod care să le simuleze pe afişaj. În vacanta pe care au petrecut-o împreună,

fratele său John a fost fascinat de rezultatele muncii lui Thomas în această privintă, mai ales

că aceste rutine semănau în mod izbitor cu uneltele de editaredeja existente în programul Pixar

- John lucra la Industrial Light and Magic. Acest interes comun s-a concretizat în decizia celor

doi de a încerca să creeze un pachet grafic pentru calculatoare personale.

Prima versiune a rezultatului muncii celor doi frati se numea "Display"; încet-încet,

datorită necesitătilor apărute pe parcurs, chiar această primă versiune includea import-exportde

diverse formate şi chiar corectie gamma. În 1988 acest pachet a ajuns să se numească

"ImagePro ", şi cei doi au început să încerce să creeze o bază comercială pentru crearea unei

afaceri: sotia lui Thomas deja aştepta un copil, iar el încă lucra cu fratele său la dezvoltarea

acestui program în continuare personal. La începutul lui 1988, Thomas a decis să-şi mai acorde

şase luni pentru a finaliza o versiune beta a acestui program înainte de a-şi căuta o slujbă,

urmând ca John să-şi încerce apoi norocul în Silicon Valley pentru a-l vinde unei firme

suficient de mari ca să asigure distributia şi dezvoltarea ulterioară. În general, companiile din

Silicon Valley nu au fost foarte interesate de acest pachet: o singură companie, BarneyScan a

arătat ceva interes şi a distribuit programul, deja numit "Photoshop", pe termen scurt, împreună

cu scanerele lor, fără costuri suplimentare pentru clienti. În total 200 de copii ale programului

au fost distribuite în acest fel. Firma SuperMac a refuzat colaborarea cu cei doi fiindcă nu li s-a

părut că Photoshop ar aduce ceva nou fată de propriul lor program de editare, PixelPaint.

Abia în septembrie 1988 fratii Knoll au reuşit să-şi atingă scopul: au trezit interesul

firmei Adobe după o prezentare a programului şi acestora le-a plăcut. Au semnat un contract de

licentiere a Photoshop către Adobe, iar după încă zece luni de dezvoltare au apărut, înfebruarie

1990 Photoshop 1.0. Thomas încă este implicat în proiectul Photoshop - n-a reuşit să-şi termine

niciodată teza de doctorat. John şi-a continuat cariera la ILM, participând printre altele la

proiecte mariale acestora, incluzând părti din proiectele Mission Impossible, Star Trek şi Star

Wars. Glenn continuă să fie profesor.

Principalele elemente prin care Photoshop se diferentiază de aplicatiile concurente şi

prin care stabileşte noi standarde în industria prelucrarii de imagini digitale sunt:

Selectiile

2

Straturile (Layers )

Măştile(Masks)

Canalele( Channels)

Retuşarea

Optimizarea imaginilor pentru WebPhotoshop poate citi majoritatea fişierelor raster şi

vector. De asemenea, are o serie de formate proprii: PSD (abreviere pentru Photoshop

Document). Acest format contine o imagine ca un set de straturi (Layers ), incluzând text,

măşti (mask ), informatii despre opacitate, moduri decombinare (blend mode ), canale de

culoare, canale alfa (alpha ), căi de tăiere (clipping path ),setări duotone precum şi alte

elemente specifice Photoshop. Acesta este un format popular şi des răspândit în rândul

profesioniştilor, astfel că este compatibil şi cu unele aplicatii concurente Photoshop.

PSB (denumit Large Document Format) este o versiune mai nouă a formatului

PSD,conceput special pentru fişiere mai mari (2GB) sau cu o informatie prezentă pe o

suprafată definită de laturi mai mari de 30.000 de pixeli (suportă până la 300.000x300.000

pixeli).

PDD este un format mai putin întâlnit, fiind asociat initial aplicatiei

AdobePhotoDeluxe, astăzi (după 2002) compatibil doar cu aplicatiile Adobe Photoshop sau

AdobePhotoshop Elements.

Câteva exemple de instrumente:

Camera RAW : Instrumentul oferă acces rapid şi facil la imaginile tip RAW produse de

majoritatea camerelor foto digitale profesionale şi de mijloc. Camera RAW se foloseşte de

toate detaliile acestor fişiere pentru a obtine un control total asupra aspectului imaginii, fără

a modifica fişierul în sine.

Adobe Bridge : Un browser complex, de ultimă generatie, ce simplifică gestionarea

fisierelor ,poate procesa mai multe fişiere de tip RAW în acelaşi timp şi pune la dispozitia

utilizatorului informatia metadata de tip EXIF etc.

Multitasking : Adobe introduce posibilitatea de a folosi toate aplicatiile sale din

suita"Creative suite 2" în sistem multitasking. SuportHigh Dynamic Range (HDR) pe 32

biti: Creează şi editează imagini pe 32 biti, sau combină cadre fotografice de expuneri

diferite într-una ce include valorile ideale dela cele mai intense umbre pâna la cele mai

puternice zone de lumină.

3

Shadow/Highlight : Îmbunătăteşte contrastul fotografiilor subexpuse sausupraexpuse,

inclusiv imagini CMYK, păstrând în continuare echilibrul vizual al imaginii.

Vanishing Point : Oferă posibilitatea de a clona, picta sau lipi elemente ce automatse

transpun în perspectiva obiectelor din imagine.

Image Warp : Capacitatea de a deforma imaginile plane după o matrice uşor editabilă,

folosind mouse-ul.Corectarea deformărilor cauzate de lentile:Lens Distort corectează cu

uşurintă efectele obişnuite date de lentilele aparatelor foto precum cele cilindrice, sferice,

tip pâlnie," efectul de vignetă " (functie de pozitionarea fată de lumină , colturile

fotografiilor sunt fie întunecate, fie luminate în contrast cu restul fotografiei) sau aberatiile

cromatice.

Personalizarea aplicatiei: Posibilitatea de a personaliza orice scurtătură sau chiar

functiile din meniul aplicatiei şi posibilitatea de a salva modificările pentru fiecare mod de

lucru în parte. Control îmbunătătit al straturilor (layers ): capacitatea de a selecta mai multe

straturi în acelaşi timp.

Smart objects : abilitatea de a deforma, redeforma şi a reveni la starea initială a

obiectelor fără a pierde din calitate.

2.2.1 Spatiul de lucru în Adobe Photoshop CS3

Spatiul de lucru Adobe Photoshop este conceput pentru a ajuta la concentrarea asupra

creării şi editării imaginilor. Spatiul de lucru include meniuri şi o varietate de instrumente

şi palete pentru vizualizarea, editarea şi adăugarea elementelor în imagini.

Prezentare generală a spaţiului de lucru

Se pot crea şi manipula documente şi fişiere utilizând diverse elemente cum ar fi

panouri, bare şi ferestre. Orice aranjament al acestor elemente se numeşte spatiu de lucru.

La prima pornire a unei componente Adobe Creative Suite, se vizualizează spatiul de lucru

implicit, care poate fi personalizat pentru sarcinile care se efectuează acolo. De exemplu, se

poate să se creeze un spatiu de lucru pentru editare şi un altul pentru vizualizare, să se

salveze şi să comute între ele în timp ce se lucrează.

4

Se poate restaura spaţiul de lucru implicit în orice moment, selectând optiunea

prestabilită dimeniul Window > Workspace.

Deşi spatiile de lucru implicite diferă între aplicatiile Flash, Illustrator, InCopy,

InDesign şi Photoshop, se pot manipula elementele în mod similar în toate. Spatiul de lucru

implicit din Photoshop este tipic:

Bara de meniu din partea de sus organizează comenzile în meniuri.

Panoul Instrumente (denumit paleta Instrumente în Photoshop) contine instrumenten

pentru crearea şi editarea imaginilor, ilustratiilor, elementelor din pagini etc.

Instrumentele corelate sunt grupate împreună

Panoul de control (denumit bară de optiuni în Photoshop) afişează optiunile pentru

instrumentul selectat curent. (Flash nu are nici un panou de control.)

Fereastra Document (denumită Zonă de prezentare în Flash) afişează fişierul la care se

lucrează

Panourile (denumite palete în Photoshop) ajută la monitorizarea şi la modificarea

lucrului. Exemple: Panoul Cronologie din Flash şi paleta Straturi din Photoshop.

Anumite panouri sunt afişate în mod implicit, dar se pot adăuga orice panou selectându-

l din meniul Window . Multe dintre panouri includ meniuri cu optiuni specifice

panoului. Panourile pot fi grupate, suprapuse sau andocate.

5

Spatiul de lucru implicit din Photoshop

A. Fereastra Document

B. Andocare de panouri restrânse la pictograme

C. Bară de titlu panou

D. Bară de meniu

E. Bară de optiuni

F. Paleta Instrumente

G. Butonul Restrângere la pictograme

H. Trei grupuri de palete (panouri) în andocare verticală

Ascunderea sau afişarea tuturor panourilor

Pentru a ascunde sau a afişa toate panourile, inclusiv panoul Instrumente şi bara de

optiuni sau panoul de control, se apasă Tab.

6

Pentru a ascunde sau a afişa toate panourile, cu exceptia panoului Instrumente şi a

barei de optiuni sau a panoului de control, se apasă Shift+Tab

Afişarea optiunilor din meniul panoului

Pentru afişarea optiunilor din meniul panoului se plasează cursorul pe pictograma

meniului panoului din coltul din dreapta-sus al panoului şi se apasă butonul mouse-ului.

Instrumente

Când se porneşte Photoshop-ul, este afişată paleta Instrumente în partea stângă a

ecranului. Unele instrumente din paleta Instrumente au optiuni care sunt afişate în barele de

7

optiuni contextuale. Acestea includ instrumentele care permit să se utilizeze un text, să se

selecteze, să se picteze, să se deseneze, să se eşantioneze, să se editeze, să se mute şi să

vizualizati imagini. Alte instrumente permit să se schimbe culorile pentru planul rontal/fundal,

să se acceseze Adobe Online şi să se lucreze în diverse moduri. Se pot extinde unele

instrumente pentru a afişa instrumentele ascunse incluse. Un triunghi mic în partea din dreapta-

jos a pictogramei instrumentului indică prezenta instrumentelor ascunse. Se pot vizualiza

informatii despre oricare instrument, pozitionând cursorul deasupra acestuia. Denumirea unui

instrument este afişată sub formă de sugestie pentru instrument sub cursor.Unele sugestii

pentru instrumente contin legături spre informatii suplimentare.

2.2.2 Deschiderea şi importul imaginilor

Photoshop poate deschide şi importa mai multe tipuri de fişiere grafice. Pentru a lucra

eficient, trebuie înteles de către utilator conceptul de bază pentru prelucrarea imaginii şi cum

trebuie să se obtină, să se importeze şi să redimensioneze imaginile.

Despre imaginile bitmap

Imaginile bitmap - denumite tehnic imagini raster – utilizează o grilă dreptunghiulară

de elemente de imagine (pixeli) pentru a reprezenta imagini. Fiecare pixel este atribuit

uneanumite locatii şi‚ valori de culoare. Când se lucrează cu imagini bitmap, se editează de

fapt pixelii si nu obiectele sau formele. Imaginile bitmap reprezintă mediul electronic cel mai

frecvent pentru imagini cu tonuri continue, cum ar fi fotografii sau picturi digitale,

deoareceacestea pot reprezenta cel mai eficient gradatia formelor şi a culorilor.

8

Exemplu de imagine bitmap la diferite niveluri de mărire. Imaginile bitmap depind de

rezolutie - acestea contin un număr fix de pixeli. Prin urmare, pot să piardă din detalii şi să

capete un aspect neregulat dacă sunt scalate la dimensiuni mari pe ecran sau dacă sunt tipărite

la o rezolutie mai mică decât cea pentru careau fost create. Imaginile bitmap necesită uneori un

spatiu mai mare de stocare şi, adesea, trebuie să fie comprimate pentru a se reduce dimensiunea

fişierului atunci când sunt utilizate înanumite componente Creative Suite. De exemplu, trebuie

să se comprime un fişier deimagine în aplicatia originală înainte de a-l importa într-o machetă.

Despre grafica vectorială

Elementele grafice vectoriale (denumite uneori forme vectoriale sau obiectevectoriale)

sunt formate din linii şi curbe definite de obiecte matematice denumite vectori,care descriu o

imagine în functie de caracteristicile sale geometrice.

Exemplu de imagine vectorială la diferite niveluri de mărire.

Se pot muta sau modifica elementele grafice vectoriale fără a pierde din detalii sau

claritate, deoarece acestea nu depind de rezolutie – păstrează muchii clare când sunt

redimensionate, tipărite pe o imprimantă PostScript, salvate într-un fişier PDF sau importate

într-o aplicatie de grafică bazată pe vectori. În consecintă, elementele grafice vectoriale

reprezintă varianta optimă pentru ilustratii, cum ar fi logo-uri, care vor fi utilizate la diferite

dimensiuni şi în diferite medii de ieşire.

Obiectele vectoriale care sunt create utilizând instrumentele pentru desen şi formă din

AdobeCreative Suite sunt exemple de elemente grafice vectoriale. Se pot utiliza comenzile

Copy şi Paste pentru a duplica elemente grafice vectoriale între componentele Creative Suite.

9

Combinarea graficii vectoriale şi a imaginilor bitmap

La combinarea graficii vectoriale cu imagini bitmap într-un document, este important

să reţineţi că felul în care ilustraţia dvs. este afişată pe ecran nu coincide întotdeauna cu

aspectul final al acesteia (fie că este tipărită în scopuri comerciale, tipărită pe o

imprimată personală sau vizualizată pe Web). Următorii factori influenţează calitatea ilustraţiei

finale:

Transparenţa.

Numeroase efecte pot adăuga pixeli parţial transparenţi în ilustraţia modificată.

Dacă ilustraţia conţine efecte de transparenţă, Photoshop efectuează o acţiune

denumită aplatizare înainte de tipărirea sau exportul imaginii. În majoritatea cazurilor, procesul

de aplatizare prestabilit duce la rezultate excelente. Cu toate acestea, dacă ilustraţia conţine

zone complexe, care se suprapun, şi este nevoie de o ieşire de o înaltă rezoluţie, este

recomandat să se previzualizeze efectele aplatizării.

Rezoluţia imaginii. Numărul de pixeli per inch (ppi) dintr-o imagine bitmap.

Utilizarea unei rezoluţii prea scăzute pentru imaginea tipărită duce la pixelare—

imagine de ieşire cu pixeli mai mari şi mai slabi calitativ. Utilizarea unei rezoluţii prea mari

(pixeli mai mici decât poate produce dispozitivul de ieşire) duce la creşterea dimensiunii

fişierului fără a creşte şi calitatea tipăririi şi încetineşte tipărirea.

Rezoluţia imprimantei şi frecvenţa ecranului

Numărul de puncte de cerneală produse per inch (dpi) şi numărul de linii per inch (lpi)

într-un ecran de semitonuri. Relaţia dintre rezoluţia imaginii, rezoluţia imprimantei şi frecvenţa

ecranului determină calitatea detaliilor din imaginea tipărită.

Canale de culoare

10

Fiecare imagine Photoshop are unul sau mai multe canale, fiecare dintre acestea

stocând informaţii despre elementele de culoare din imagine. Numărul de canale de culoare

prestabilite dintr-o imagine depinde de modul de culoare al acesteia. În mod prestabilit,

imaginile din modurile de culoare Bitmap, Tonuri de gri, Bicrom şi Indexat au un singur canal;

imaginile RGB şi Lab au trei canale, iar imaginile CMYK au patru. Puteţi adăuga canale în

toate tipurile de imagine, cu excepţia imaginilor bitmap. Pentru informaţii suplimentare,

consultaţi Moduri de culoare.

Canalele din imaginile color sunt, de fapt, imagini în tonuri de gri care

reprezintă fiecare dintre componentele de culoare dintr-o imagine. De exemplu, o imagine

RGB are canale separate pentru roşu, verde şi albastru.

Pe lângă canalele de culoare, într-o imagine pot fi adăugate canale alfa, pentru stocarea

şi editarea selecţiilor ca măşti; de asemenea, pot fi adăugate canale de culori spot pentru a

adăuga plăci de culori spot pentru tipărire.

Adâncimea de culoare

Adâncimea de culoare specifică volumul de informaţii despre culori este disponibil

pentru fiecare pixel dintr-o imagine. Cu cât un pixel conţine mai multe informaţii, cu atât sunt

disponibile mai multe culori, iar reprezentarea culorilor este mai fidelă. De exemplu, o imagine

cu o adâncime a culorii de 1 are pixeli cu două valori posibile: alb şi negru. O imagine cu o

adâncime a culorii de 8 are 28 sau 256 de valori posibile. Imaginile în tonuri de gri cu o

adâncime de culoare de 8 au 256 de valori posibile de gri.

Imaginile RGB sunt alcătuite din trei canale de culoare. O imagine RGB cu 8 biţi

perpixel are 256 de valori posibile pentru fiecare canal, ceea ce înseamnă că are peste 16

milioane de culori posibile. Imaginile RGB pe 8 biţi per canal (bpc) sunt denumite uneori

imagini pe 24 de biţi (8 biţi x 3 canale = 24 de biţi de date pentru fiecare pixel).

Pe lângă imaginile pe 8 biţi per canal (bpc), Photoshop poate lucra şi cu imagini care

conţin 16 sau 32 de biţi per canal (bpc). Imaginile cu 32 de biţi per canal (bpc) sunt cunoscute

şi sub denumirea de imagini cu interval dinamic ridicat (HDR).

11

2.2.3 Despre desen în Adobe Photoshop

Instrumentele de desen (peniţa şi instrumentele pentru forme) permit crearea de forme

vectoriale. Se pot utiliza formele în cadrul straturilor pentru forme şi sub formă de trasee; de

asemenea, se pot crea forme care pot fi editate cu instrumentele pentru pictură. Instrumentele

pentru desen vă oferă o modalitate facilă de a crea butoane, bare de navigare şi alte elemente

utilizate în paginile web.

Desenarea formelor şi traseelor

Desenarea în Photoshop presupune crearea de forme şi trasee vectoriale. În Photoshop

puteţi desena cu oricare dintre instrumentele pentru forme, cu instrumentul Peniţă sau cu

instrumentul Peniţă liberă. Se pot accesa opţiunile aferente fiecărui instrument din bara pentru

opţiuni.

Înainte de a începe să se deseneze în Photoshop, trebuie să selecteze un mod de

desenare din bara de opţiuni. Modul selectat determină ceea ce se va crea: o formă vectorială în

propriul său strat, un traseu de lucru într-un strat existent sau o formă rasterizată într-un strat

existent.

Formele vectoriale sunt linii şi curbe care sunt desenate utilizând instrumentele pentru

forme sau peniţele. Formele vectoriale sunt independente de rezoluţie - îşi menţin marginile

netede atunci când sunt redimensionate, tipărite pe o imprimantă PostScript, salvate într-un

fişier PDF sau importate într-o aplicaţie de grafică vectorială. Se pot crea biblioteci de forme

personalizate şi se poate edita conturul vectorial al unei forme (denumit traseu), precum şi

atributele acestuia (conturul, culoarea de umplere şi stilul).

Traseele sunt contururi vectoriale care se pot transforma în selecţii, se pot umple sau se

pot contura cu culoare. Conturul vectorial al unei forme se numeşte traseu. Se poate schimba

cu uşurinţă forma unui traseu editându-i punctele de ancorare.

Un traseu de lucru este un traseu temporar care este afişat în paleta Trasee şi care

defineşte conturul unei forme.

Se pot utiliza traseele în diverse moduri:

12

• se poate utiliza un trasee drept mască vectorială pentru a ascunde anumite zone ale

stratului.

• se poate converti un traseu într-o selecţie.

• se poate umple sau contura un traseu cu o culoare.

• se poate desemna un traseu salvat drept traseu de tăiere pentru a face parte dintr-o

transparenţă de imagine, atunci când se exportează imaginea într-o machetă de pagină sau într-

o aplicaţie de editare vectorială.

Moduri de desenare

Atunci când se lucrează cu instrumentele Formă sau Peniţă, se poate desena în trei

moduri diferite. Se poate alege un mod selectând o pictogramă din bara de opţiuni, atunci când

este selectat un instrument Formă sau Peniţă.

Straturi de formă

 

Determină crearea unei forme într-un strat separat. Se pot utiliza instrumentele Formă

sau instrumentele Peniţă pentru a crea straturi de formă. Deoarece pot fi mutate,

redimensionate, aliniate şi distribuite cu uşurinţă, straturile de formă sunt ideale pentru

realizarea elementelor grafice pentru pagini web. Se pot desena forme multiple în acelaşi strat.

Un strat de formă constă într-un strat de umplere care defineşte culoarea unei forme şi o mască

vectorială legată care defineşte conturul vectorial al formei. Conturul vectorial al unei forme

este un traseu care apare în paleta Trasee.

Trasee

Determină desenarea unui traseu de lucru în stratul curent, care se poate utilize pentru a

efectua o selecţie, pentru a crea o mască vectorială sau pentru a crea elemente grafice

rasterizate, după umplere şi conturare. Un traseu de lucru este temporar, în afara cazului în care

este salvat. Traseele apar în paleta Trasee.

13

Pixeli de umplere

Determină pictarea directă într-un strat – ca şi în cazul instrumentelor de pictură.

Atunci când se lucrează în acest mod, se creează imagini raster, nu vectoriale. Când se lucrează

cu forme, se poate picta aşa cum la fel ca orice imagine raster. Numai instrumentele Formă

funcţionează în acest mod.

Opţiuni de desenare

A. Straturi de formă

B. Trasee

C. Pixeli de umplere

Crearea unei forme într-un strat cu forme

Se selectează un instrument Formă sau Peniţă. Trebuie ca butonul Straturi formă să

fie selectat în bara de opţiuni.

Pentru a selecta culoarea formei, se face click pe specimenul de culoare din bara de

opţiuni şi se alege o culoare din selectorul de culori.

Opţional se pot seta opţiunile instrumentului din bara de opţiuni. Se face click pe

săgeata inversată de lângă butoanele pentru forme pentru a vizualiza opţiunile suplimentare

pentru fiecare instrument.

14

Tot opţional pentru a aplica un stil formei, se selectează un stil de presetare din meniul

pop-up Stil, din bara de opţiuni.

Se trage cursorul în imagine pentru a desena o formă:

Pentru a reduce un dreptunghi sau un dreptunghi rotunjit la proporţiile unui pătrat, o

elipsă la un cerc sau un unghi la un multiplu de 45 de grade, se ţine apăsată tasta Shift.

Pentru a desena începând din centru spre exterior, se poziţionează cursorul în locul

unde se doreşte să se afle centrul formei, se apasă Alt (Windows), apoi se trage în diagonală

spre oricare dintre colţuri, până când forma atinge dimensiunea dorită.

Desenarea începând din colţ (stânga) şi din centru (dreapta)

Notă: Desenarea dinspre centru spre exterior reprezintă comportamentul prestabilit al

instrumentului Stea în Illustrator şi al instrumentului Poligon, în Illustrator şi Photoshop.

Desenarea mai multor forme într-un strat

Se pot desena forme separate într-un strat sau se pot utiliza opţiunile Adăugare,

Scădere, Intersectare sau Excludere pentru a modifica forma curentă dintr-un strat.

- se selectează stratul în care doriţi să adăugaţi forme;

- se selectează un instrument de desen şi se setează opţiunile specifice instrumentului;

- se selectează una dintre următoarele opţiuni din bara de opţiuni:

* adăugare la suprafaţă formă

* se adaugă o suprafaţă nouă la formele sau traseele existente.

15

* scădere din suprafaţă formă

* se elimină suprafaţa de suprapunere din formele sau traseele existente.

* intersectare suprafeţe formă

 * restricţionează suprafaţa la intersecţia dintre suprafaţa nouă şi cea a formelor sau

traseelor existente.

* excludere suprafeţe formă suprapuse

* exclude suprafaţa de suprapunere din zonele consolidate noi şi existente.

Desenarea în imagine.

Se poate comuta cu uşurinţă între instrumentele de desen făcându-se click pe butonul

instrumentului dorit din bara de opţiuni.

Desenarea unei forme de roată

 

Se poate decupa o formă dintr-o formă existentă, astfel încât straturile de dedesubt să

fie vizibile. Această procedură arată cum se poate crea o formă de covrig, dar se poate utiliza

conceptul cu orice combinaţie de instrumente Formă, inclusiv cu formele personalizate.

- se selectează instrumentul Elipsă din caseta cu instrumente. Acesta poate fi ascuns

de unul dintre celelalte instrumente Formă sau de instrumentul Linie .

- se face click pe butonul Strat formă din bara de opţiuni din partea superioară a

suprafeţei de lucru.

- pentru a crea forma, se trage cursorul mouse-ului în fereastra documentului.

- menţineţi apăsată tasta Shift în timp ce se trage pentru a reduce forma la un cerc sau la

un pătrat.

- se selectează butonul Scădere din suprafaţă formă din bara de opţiuni.

- se trage cursorul în forma nouă pentru a crea decuparea. La eliberarea mouse-ului, se

va vedea imaginea de dedesubtul noii forme.

- pentru a repoziţiona una dintre forme, se face click pe instrumentul Selecţie traseu

din caseta de instrumente (acesta poate fi ascuns de instrumentul Selecţie directă ), apoi

16

se selectează traseul. Se trage forma la noua sa locaţie sau se utilizează tastele săgeţi de pe

tastatură pentru a deplasa forma pixel cu pixel.

- se face Shift-click pentru a selecta mai multe trasee.

2.2.4 Lucrul cu straturi în Photoshop

Una dintre cele mai puternice caracteristici Photoshop este utilizarea de straturi. Fiecare

strat într-un document Photoshop este o imagine separată care poate fi editată în afară de orice

alt strat. Împreună, toate straturile formează un teanc de imagini.

Straturile sunt gestionate în paleta de straturi. Paleta Layers afişează o vizualizare în

miniatură a fiecărui strat pentru a putea fi identificat. Aspectul unui document Photoshop este o

viziune a tuturor straturilor suprapuse de jos în sus.

Straturile Photoshop sunt ca foile de acetat stivuit. Prin zonele transparente ale unui

strat se pot vedea straturile de dedesubt. Se poate modifica opacitatea unui strat pentru a face

17

conţinutul parţial transparent. Zonele transparente de pe strat permit vederea straturilor de

dedesubt.

Modul de lucru fără distrugerea informaţiilor

Uneori straturile nu au nici-un conţinut aparent. De exemplu, un strat de ajustare

păstrează ajustările de culori sau de tonuri care afectează straturile de sub acesta. În loc să  se

editeze pixelii direct, se poate edita un strat de ajustare şi păstra pixelii de dedesubt

neschimbaţi.

Organizarea straturilor

O imagine nouă are un singur strat. Numărul de straturi suplimentare, efecte de straturi

şi seturi de straturi pe care le puteţi adăuga unei imagini este limitat numai de memoria

calculatorului.

Lucraţi cu straturi în paleta Straturi(Layers). Grupurile de straturi vă ajută să  organizaţi

şi să gestionaţi straturile. Se pot utiliza grupuri pentru aranjarea straturilor în ordine logică şi

pentru a reduce dezordinea din paleta Straturi. Se pot adăuga grupuri în alte grupuri. De

asemenea, se pot utiliza grupuri pentru a aplica attribute şi măşti mai multor straturi simultan.

Crearea şi editarea texturilor pentru modelele 3D

18

Se pot utiliza instrumentele de pictură şi ajustare din Photoshop pentru a edita texturile

conţinute într-un fişier 3D sau pentru a crea noi texturi. Texturile sunt importate ca fişiere 2D

cu modelul 3D. Acestea sunt afişate ca intrări în panoul Straturi, imbricate în stratul 3D şi

grupate după tipul de hartă: Difuz, Protuberanţe, Luciu ş.a.m.d..

Pentru a vizua liza o miniaturăcu un anume fişier de textură, se trece cursorul mouse-

ului peste numele texturii în panoul Straturi. Se afişează, de asemenea, dimensiunea imaginii şi

modul de culoare.

Panoul Straturi afişând texturi 3D, grupate după tipul de hartă de texturi.

A. Strat 3D

B. Tipuri de hărţi de texturi

C. Numele fişierului hărţii de texturi

Pentru a edita texturi 3D în Photoshop, se efectuează una din următoarele acţiuni:

• se deschide textura ca un fişier 2D pentru editare în fereastra documentului. Texturile

se deschid ca Obiecte inteligente.

• se editează o textură direct pe model. Dacă este necesar, se pot tăia suprafeţele

modelului pentru a accesa suprafeţele pe care se va picta.

19

Editarea unei texturi în format 2D

1. Se efectuează una dintre următoarele acţiuni:

o Se face dublu click pe textură în panoul Straturi.

o În panoul Materiale, se selectează materialul care conţine textura. În secţiunea

inferioară a panoului, se face click pe pictograma meniului de textură pentru textura dorită să

fie editată şi se selectează Deschidere textură.

Textura se deschide ca obiect inteligent într-o fereastră separată.

2. Se poate utiliza orice instrument Photoshop pentru a picta pe textură sau a o edita.

3. Se activează fereastra care conţine modelul 3D pentru a vizualiza textura

actualizată aplicată modelului.

4. Se închide fereastra obiectului intelligent şi se salvează modificările aduse texturii

20